1

1. Un bărbat ce este demn de acest nume

Un bărbat, bătut fiind de către soţia sa, nu a mai găsit refugiu decât sub pat. Soţia acestuia a
strigat la el: „Ieşi imediat de acolo!” Bărbatul i-a răspuns: „Ca un bărbat ce este demn de acest
nume, îmi voi ţine cuvântul. Nu ies!”

2. Vinul oţetit

La un negustor de vinuri, un client se plângea că vinul este oţetit. Furios, proprietarul l-a
agăţat de grindă.
A venit un alt client şi acesta a vrut să afle care era cauza acestei pedepse. Proprietarul i-a
povestit: „Vinul aflat la vânzare este excelent, dar acest om a spus că vinul este oţetit. Merita să fie
atârnat de grindă.” Al doilea client a cerut şi el să guste vinul. După ce a făcut aceasta, el a încruntat
sprâncenele şi a spus: „Dă-i drumul celuilalt, vreau să-i iau locul.”

3. O obişnuinţă proastă

Un bucătar pregătea cina la el acasă. Tăind carnea, el a pus o bucată din aceasta în buzunar.
Soţia l-a dojenit: „Aici suntem acasă. De ce ai făcut asta?”
„Puterea obişnuinţei”, a răspuns bucătarul.

4. Doi încăpăţânaţi

Tatăl şi fiul acestuia erau de o încăpăţânare extraordinară. Într-o zi, tatăl i-a cerut fiului să
meargă în oraş să cumpere carne, pentru că aveau un invitat. Fiul s-a întors din oraş cu carnea în
mână. Intrând pe poartă, în acel moment în faţa sa a apărut un bărbat. Niciunul nevrând să se dea la
o parte, ei au rămas mult timp în picioare unul în faţa celuilalt.
Între timp, nerăbdător, tatăl a plecat să-şi caute fiul. Văzând ce se petrecea, el i-a spus fiului:
„Intră şi serveşte-l tu pe invitat, eu o să rămân în locul tău.”

5. Cadoul pentru ziua de naştere

Un mandarin îşi aniversa ziua de naştere. Ştiind că s-a născut în anul şobolanului, subalternii
acestuia au adunat aur şi au turnat din acesta un şoarece pe care i l-au oferit drept cadou pentru ziua
de naştere.
Mulţumit, mandarinul le-a spus: „Ştiţi să se apropie ziua soţiei mele? Ea s-a născut în anul
boului.”

6. Hoţul care a fost victima unui furt

Într-o seară, un hoţ s-a strecurat în casa unui om sărman. Ajuns înăuntru, el nu a ochit nimic
de valoare, cu excepţia unui vas cu orez aflat sub patul în care dormea omul şi soţia acestuia. Şi
cum vasul era dificil de luat, hoţul s-a dezbrăcat şi şi-a întins hainele pe jos pentru a împacheta
orezul în ele.
Când să ia vasul cu orez, proprietarul s-a trezit, a văzut hoţul la lumina Lunii şi i-a luat pe
nesimţite hainele.
În acel moment s-a trezit şi soţia. Ea l-a întrebat temătoare pe soţul său: „A intrat vreun hoţ?
Am auzit zgomot.” Soţul i-a răspuns: „Nu este niciun hoţ, sunt treaz demult.”
Negăsindu-şi hainele, hoţul a strigat: „Cu siguranţă există un hoţ, căci hainele mele tocmai au
dispărut.”
 2

7. La cumpărat de pantofi

După ce şi-a măsurat talpa piciorului, un bărbat din regatul Zheng s-a dus la târg. Cu pantofii
noi în mână, el şi-a dat seama că uitase să ia măsurile. A lăsat pantofii şi s-a întors acasă după
măsuri.
Când s-a întors, târgul se terminase. Cineva l-a întrebat: „De ce nu ai încercat pantofii
punându-i în picioare?” Omul a răspuns: „Nu am încrederere decât în măsuri.”

8. Nasul muşcat

Doi prieteni certându-se, unul dintre ei l-a muşcat de nas pe celălalt. În faţa judecătorului,
acesta a pretins că celălalt s-a muşcat singur de nas. Judecătorul a răspuns: „Nasul se află deasupra
gurii. Cum este posibil să-ţi muşti nasul?” Acesta a răspuns: „El şi-a muşcat nasul urcându-se pe o
bancă.”

9. Omul invizibil

Un om sărman şi cam slab de minte din regatul Chu a citit într-o carte: „Călugăriţa se
camuflează sub o frunză pentru a-l ataca pe greier...” Prin urmare, el a adunat frunzele de sub un
copac. Întorcându-se acasă cu un coş mare de frunze, el a luat frunzele una câte una, încercând să se
ascundă după cum citise că făcea călugăriţa, şi şi-a întrebat de fiecare dată soţia: „Mă vezi?” „Da, te
văd”, îi răspunea aceasta. În cele din urmă, săturându-se de acest joc prostesc, ea i-a răspuns: „Nu,
nu te mai văd.”
Bucuros, bărbatul s-a dus în oraş acoperit cu aceste frunze şi fără să se ascundă fura toate
obiectele de pe tarabe. Oprit fiind, el i-a povestit totul judecătorului, care a izbucnit în râs şi l-a
eliberat.

10. Ochii mari

După ce a mâncat un peşte mare înainte de cină, un om i-a servit pe musafiri cu peşti mai
mici. Din imprudenţă, el a lăsat în farfurie ochii de la peştele cel mare.
Înţelegând totul, un musafir a glumit: „Vreau să cresc peştii dumneavoastră mici.” Bărbatul a
răspuns cu modestie: „Sunt prea mici.” Musafirul a continuat: „Trebuie să fie vorba despre o specie
rară. Sunt ei mici, dar au nişte ochi mari.”

11. Vinul ratat

Un beţiv a văzut în vis un vin de calitate. Tot în vis, el a vrut să-l încălzească înainte să-l bea,
dar, dintr-o dată, s-a trezit; şi-a spus atunci cu mare regret: „Trebuia să-l beau fără să-l încălzesc.”

12. Un bărbat cu memoria scurtă

Un bărbat din districtul Hu avea amnezie şi uita totul. Într-o zi, el a plecat la tăiat de lemne
pentru soţia sa. Lăsând toporul jos, s-a îndepărtat puţin ca să-şi facă nevoile. Când s-a ridicat, el a
văzut toporul şi a strigat: „Aha! Am găsit un topor.” A sărit în sus de bucurie şi a călcat chiar în
excrementele sale. „Cineva şi-a făcut nevoile aici şi şi-a uitat toporul”, s-a gândit el.
Ştiind că are memoria scurtă, soţia i-a amintit: „Ai luat toporul cu tine ca să tai lemne, iar apoi
l-ai lăsat jos ca să-ţi faci nevoile. Ai uitat tot?” Cu ochii fixaţi asupra soţiei, el a întrebat-o „Cum
spuneţi că vă numiţi, doamnă? V-am mai întâlnit undeva?”
 3

13. Un pretext bun

Agăţând de un perete bucata de carne pe care o ducea cu el, un măcelar a intrat la toaletele
publice. Un alt bărbat i-a furat bucata de carne, dar înainte ca acesta să apuce să se îndepărteze,
măcelarul a ieşit de la toaletă şi îşi căuta bucata de carne.
Prefăcându-se că tocmai intră la toaletele publice cu bucata de carne în gură, hoţul i-a spus
măcelarului: „Este uşor să pierzi bucata de carne dacă o agăţi de perete. Dacă ai fi ţinut-o cu gura
cum fac eu cu bucata mea de carne, nu ţi-ai fi pierdut-o pe a ta.”

14. Un sfat bun

Ţinând o prăjină lungă în mână, un bărbat din cetatea Lu încerca să intre în oraş pe poartă.
Întâi a ţinut prăjina vertical, dar nu a putut intra, căci poarta nu era suficient de înaltă. Încercând
apoi să ţină prăjina orizontal, de asemenea, nu a putut intra.
În acel moment, un bătrân l-a văzut şi l-a sfătuit: „Nu sunt eu un înţelept, dar am o experienţă
bogată. De ce nu tai prăjina în două?”

15. Îmi usuc cărţile

Învăţatul Hao Long stătea întins pe spate sub soarele dogoritor din iulie. Când cineva l-a
întrebat ce face, acesta a răspuns: „Îmi usuc pielea de pe tobă!”1

16. Un pasionat de antichităţi

Un literat al dinastiei Qin colecţiona cu înflăcărare antichităţi şi le cumpăra chiar şi fără să

întrebe preţul acestora.
Într-o zi, în faţa uşii sale a venit un bărbat care i-a prezentat o rogojină ruptă: „Ducele Ai din
principatul Lu i-a oferit această rogojină lui Confucius în schimbul sfaturilor sale. Iată, deci,
rogojina pe care a stat înţeleptul.” Bucuros, literatul şi-a dat moşiile în schimbul rogojinei.
După câteva zile a venit la el un altul cu un baston putred şi i-a spus: „Acest baston a fost
folosit de către regele Tai din dinastia Zhou când a plecat la Bin şi el are cu o sută de ani mai mult
decât rogojina lui Confucius. Ce-mi dai în schimbul lui?” Literatul i-a dat întreaga avere.
Apoi, un al treilea a venit cu un castron ciobit şi i-a spus: „Rogojina şi bastonul nu sunt atât de
vechi. Acest castron a fost făcut de către regele Jie din dinastia Xia care este mai veche decât
dinastia Zhou.” Literatul şi-a oferit locuinţa în schimbul castronului.
Cu aceste trei obiecte cumpărate el a ajuns extrem de sărac. În pofida foamei şi a frigului, el
nu vroia să renunţe la aceste vechituri. Prin urmare, cu rogojina ducelui Ai pe umeri, cu bastonul
regelui Tai într-o mână şi cu bolul regelui Jie în cealaltă, el cerşea prin oraş strigând: „Fiţi buni şi
dacă aveţi monezi din vremea ducelui Tai daţi-mi şi mie una.”

17. Un fiu decăzut

Învăţatul Jin din districtul Dantu considera că fiul său regresase. Adevărul era, însă, că fiul său
trecuse cu bine examenele imperiale. Prin urmare, el îi făcea adesea reproşuri fiului, acesta din urmă
răspunzându-i astfel: „Tatăl tău nu valorează cât al meu, fiul tău nu valorează cât al meu, cu ce am
regresat?”
Învăţatul a izbucnit în hohote de râs.

18. Sursa tuturor lacrimilor

1
Expresia „tobă de carte“ se referă un om ce este foarte învăţat.
 4

Împăratul Shizu din dinastia Song i-a spus lui Liu Deyuan: „Dacă plângi cu amărăciune
moartea amantei imperiale, te voi recompensa.” Cu ochii în lacrimi, Liu a început să plângă dintr-o
dată în hohote, lovindu-şi pieptul şi dând din picioare. Satisfăcut, împăratul l-a numit prefect în
Yuzhou.
Apoi, împăratul i-a cerut acelaşi lucru şi lui Yang Zhi, medicul Curţii, care şi el a început să
plângă cu lacrimi cât pumnul.
Într-o zi, Zhi a fost întrebat: „Cum ai putut izbucni imediat în lacrimi?”
„Am plâns dinainte moartea propriei mele amante”, a explicat el.

19. Un bătrân idiot

Yu Ren, prieten vechi al lui Ai Zi, avea o fiică de doi ani cu care Ai Zi intenţiona să-şi
căsătorească fiul. Yu l-a întrebat: „Ce vârstă are fiul tău?” „Patru ani.” Yu s-a înfuriat: „Cum? Vrei
să-mi mărit fiica cu un bătrân?” Intrigat, Ai Zi l-a întrebat de ce spune aceasta. Yu i-a explicat:
„Fiul tău are patru ani, în timp ce fiica mea are numai doi ani. Dacă fiica mea se mărită la douăzeci
de ani, fiul tău va avea patruzeci, şi dacă din nefericire ea se mărită la douăzeci şi cinci, fiul tău va
avea cincizeci. Prin urmare, nu este el bătrân?” Dându-şi seama că Yu era un idiot, Ai Zi nu i-a mai
vorbit acestuia despre proiectul de căsătorie.

20. Prăjiturile acrişoare

Un vânzător de prăjituri din orez striga în stradă cu o voce joasă şi aspră. Cineva l-a întrebat
ce are şi el a răspuns: „Mi-e foame.” Mirat, acesta l-a întrebat: „De ce nu mănânci câteva prăjituri?”
Vânzătorul a mărturisit: „Prăjiturile mele sunt cam acrişoare.”

21. Două gesturi cu aceeaşi intenţie

Zhang Xuzi avea un pat foarte frumos, cu care îi plăcea să facă paradă în faţa prietenilor săi.
El s-a pus deci în pat şi s-a prefăcut că este bolnav, pentru ca apropiaţii şi prietenii săi să vină să-l
vadă.
You Yangzi, rudă prin alianţă cu Zhang, avea o nouă pereche de şosete pe care dorea să i-o
arate acestuia.
Odată ajuns în camera lui Zhang, You şi-a ridicat halatul de casă şi s-a aşezat, cu un gest
ostentativ, cu picioarele încrucişate. După un moment, You l-a întrebat pe Zhang: „Ce se petrece cu
tine?” Văzând, la rândul lui, gestul lui You, Zhang a zâmbit: „Suferim amândoi de aceeaşi boală.”

22. Este dificil să devii Nemuritor

Lü Dongbin2 avea un baston la capătul căruia se aflau o sută de monezi. Mergând pe stradă,
copiii îl trăgeau de robă şi îi cereau câteva monezi. El îi dădea atunci fiecăruia câte o monedă. Abia
făcea câţiva paşi, că îi ieşeau în cale alţi copii. El le-a dat tuturor câte o monedă. Acest fapt
repetându-se de mai multe ori, Lü a suspinat, spunând cu tâlc: „Dacă trebuie să plătesc pentru
fiecare pas pe care îl fac, nu voi deveni niciodată Nemuritor.”

23. O diferenţă de viteză

Guan Yu3 avea un cal care putea parcurge într-o zi o mie de li (500 de km) la galop. Zhou
Cang îl însoţea pe jos şi parcurgea alergând aceeaşi distanţă în fiecare zi, ţinând în mănă o sabie
2
Potrivit legendei, Lü Dongbin din dinastia Tang a atins nemurirea. El a fost unul dintre cei opt cei mai renumiţi
nemuritori.
3
Celebrul general din vremea celor Trei Regate, onorat ca Zeu al războiului.
 5

mare. Guan Yu, fiindu-i milă de Zhou Cang, a vrut să-i cumpere un cal ca să-l scutească de un
exerciţiu fizic atât de neplăcut. În cele din urmă, el a găsit un cal, dar acesta nu putea să parcurgă
decât 900 de li pe zi. Cu toate acestea, Guan Yu l-a cumpărat, în pofida preţului exorbitant, şi i l-a
dăruit lui Zhou Cang.
Zhou Cang îl însoţea de atunci pe Guan Yu călărind şi el pe cal, dar caii lor nu alergau cu
aceeaşi viteză. Înainte să-l piardă din vedere pe Guan Yu, Zhou Cang a coborât de pe cal, i-a legat
picioarele şi l-a suspendat de mânerul sabiei sale. Astfel, Zhou Cang a putut să ajungă din nou,
alergând, alături de Guan Yu!

24. Născută prea târziu

Domnul Lu şi-a piedut soţia la bătrâneţe şi s-a recăsătorit cu o femeie tânără, care s-a arătat
apoi foarte necăjită de diferenţa de vârstă. Lu a întrebat-o: „Eşti nefericită din cauza vârstei?” „Nu”,
i-a răspuns tânăra femeie.
„Consideri poate că poziţia mea nu este importantă?” Ea a spus iarăşi „Nu”.
Soţul a continuat: „Dar de ce eşti tristă?” „Nici vârsta şi nici poziţia ta nu mă întristează, a
spus tânăra soţie. Singurul meu regret este că m-am născut prea târziu ca să-ţi mai văd chipul din
tinereţe.”

25. Preţul unei perechi de încălţăminte

Doi fraţi au făcut economii şi şi-au cumpărat o pereche de încălţăminte. Cu toate acestea,
fratele mai mare le purta mai mult decât cel mic. Realizând că plătise aceeaşi parte din preţ, dar că
avusese foarte puţine ocazii să le poarte, fratele mai mic îşi punea încălţămintea şi umbla cu ea în
timpul nopţii, pe când fratele său dormea.
Când încălţămintea s-a uzat, fratele mai mare i-a propus fratelui mai mic să cumpere împreună
o nouă pereche de încălţăminte. Dar tânărul a remarcat: „Dacă ne cumpărăm o pereche nouă de
încălţăminte, voi continua să pierd orele de somn.”

26. Un caracter aprig

Un bărbat cu un caracter aprig a intrat înt-un restaurant care servea tăiţei şi a strigat: „De ce nu
sunt tăiţeii gata?” Patronul restaurantului a venit la el, a pus pe masă farfuria cu tăiţei şi i-a spus, la
rândul lui: „Grăbiţi-vă. Vreau să spăl farfuria.”
Clientul, foarte supărat, ajuns acasă şi a povestit ceea ce i se petrecuse. Apoi a adăugat: „Sunt
atât de nervos, încât sunt gata să pleznesc de furie.” Soţia sa s-a grăbit să-şi facă valiza, spunând:
„O să mă recăsătoresc, pentru că tu deja ai murit.”

27. O lectică ruptă

Lectica folosită într-o ceremonie de căsătorie s-a rupt, fapt care i-a pus în încurcătură pe cei
care o duceau. Nu se cuvenea ca proaspăta căsătorită să meargă pe jos până la soţul său şi ar fi durat
prea mult timp să se schimbe lectica pentru continuarea drumului. Atunci, proaspăta căsătorită a
rupt tăcerea: „Am o idee; voi veţi duce această lectică, doar că eu voi rămâne în interior şi voi
merge pe picioarele mele.”

28. Mutarea statuilor sfinte

Într-un templu, o statuie din lut ars a lui Lao Tzu4 se afla la stânga statuii lui Buddha.
Remarcând poziţia celor două statui, un călugăr a gândit: „Puterea lui Buddha este mare. De ce se
află el la dreapta?” Spunând aceasta, a schimbat locul statuilor între ele.
4
Lao Tzu este considerat ca fiind părintele taoismului.
 6

Mai târziu, un taoist descoperind noua poziţia a celor doi sfinţi, a exclamat: „Taoismul este
foarte respectat. De ce Lao Tzu se află la dreapta lui Buddha?” Şi a pus statuia lui Lao Tzu în locul
statuii lui Buddha.
Din cauza mutărilor repetare, treptat, statuile din lut ars s-au deteriorat. Lao Tzu i-a spus
atunci lui Buddha: „Eram amândoi în stare bună şi acum iată-ne stricaţi de aceşti doi imbecili.”

29. Croirea unor costume oficiale

Sub domnia împăratului Jiajing din dinastia Ming, un anumit croitor din Beijing a primit o
mare recompensă datorită meşteşugului pe care l-a atins în munca sa. Un mandarin i-a cerut să-i
croiască o robă oficială. Croitorul s-a aşezat în genunchi şi s-a interesat despre vechimea şi titlul
mandarinului. În faţa chipului întrebător al acestuia din urmă, croitorul a explicat: „Când un
magistrat îşi asumă un post înalt, la început el trebuie să se arate mândru şi să-şi scoată pieptul
înainte. Astfel, partea din faţă a robei trebuie să fie puţin mai lungă decât partea din spate. Pentru un
mandarin de vârstă medie, care pare să fie stabil în cariera sa, partea din faţă şi partea din spate a
robei trebuie să aibă aceeaşi lungime. Când un bătrân magistrat experimentat doreşte să-şi schimbe
postul sau este pregătit să se retragă, el stă puţin aplecat. În acest caz, partea din faţă a robei trebuie
să fie mai scurtă decât partea din spate. Fără să vă cunosc vârsta şi titlul, mi-ar fi imposibil să
croiesc costumul care să vă vină bine.”

30. Somnul continuu

Prefectul din Huating a mers în vizită la un nobil. Cum acesta din urmă întârzia să apară, pe
vizitator l-a prins somnul şi a adormit profund pe un scaun. La puţin timp după aceasta, nobilul a
venit, dar găsindu-l pe prefect dormind, nu a vrut să-l trezească. S-a aşezat, deci, în faţa lui şi a
adormit şi el, la rândul său. Astfel, nobilul şi prefectul s-au trezit şi au adormit, rând pe rând, tot
restul zilei. La căderea nopţii, prefectul a plecat fără să-l deranjeze pe nobil şi acesta din urmă s-a
retras în camera sa după ce s-a trezit.

31. Un adorator al vinului

Tatăl şi fiul transportau un urcior cu vin cu o cobiliţă. Solul fiind alunecos, unul dintre ei a
spart urciorul. Tatăl s-a lăsat cuprins de furie, în timp ce fiul s-a aruncat la pământ, ca să bea ce mai
rămăsese din vinul care a curs pe jos. Ridicându-şi capul, tânărul şi-a întrebat tatăl, care rămăsese
încremenit: „Ce mai aştepţi? Bucate care să însoţească vinul?”

32. Roba şi pălăria împăratului

La întoarcerea din Beijing, un cerşetor a declarat că l-a văzut pe împărat. A fost întrebat atunci
cum era îmbrăcat împăratul. Cerşetorul a povestit: „El purta o pălărie sculptată din jad alb şi era
îmbrăcat cu o robă din aur.” „Cum ar putea împăratul să ridice mîna în semn de salut, dacă ar fi
îmbrăcat cu o astfel de robă?”

33. Remarca ironică a unui musafir

MOTTO: „Întotdeauna, frumuseţea, dar şi urâţenia se află în ochii privitorului.”

Un musafir stătea în grădină, aşteptând ora cinei. Deodată, stăpânul a intrat în bucătărie şi a
început să mănânce. Văzând acest lucru, musafitul a spus cu voce tare: „Ce bucătărie minunată!
Păcat că grinzile şi stâlpii sunt mâncaţi de carii.”
 7

Stăpânul a ieşit în grabă mare şi a întrebat: „Unde sunt cariile?” Musafirul a răspuns:
„Bănuiesc că sunt pe cale să mănânce între grinzi şi coloane, cum aş putea să ştiu unde sunt?”

34. Răzbunarea

Un fiu josnic îşi maltrata tatăl. Acesta din urmă avea, totuşi, mare grijă de fiul său. Un vecin i-
a spus: „Fiul dumneavoastră nu arată niciun strop de milă şi dumneavoastră vă consacraţi totuşi
mult timp pentru a-l educa. De ce?” El a răspuns: „Scopul meu este să-mi formez nepotul ca să-mi
facă dreptate şi să se răzbune pe tatăl său când va fi mare.”

35. La Beijing eşti mai bine bătut

Un tânăr, la întoarcerea din vizita sa făcută la Beijing, lăuda calitatea tuturor obiectelot din
acest oraş mare. Într-o seară, pe când se plimba cu tatăl său sub clar de Lună, un trecător a
exclamat: „Luna este superbă în această seară!” Tânărul a intervenit spunând: „Cum puteţi spune
asta? Luna este mult mai frumoasă la Beijing.”
Tatăl său l-a mustrat şi i-a dat o palmă: „Nu există decât o singură Lună pe cer. Cum poţi
spune că Luna este mai frumoasă la Beijing?”. Fiul său i-a răspuns printre lacrimi: „Şi să ştii că la
Beijing eşti mai bine bătut!”

36. Transplantul degetelor de la mâini

Un înţelept nemuritor, care era capabil să transforme piatra în aur, a coborât în lumea
pământească pentru a testa lăcomia oamenilor, căci vroia să selecteze alţi potenţiali nemuritori. Cu
greu a găsit candidaţi, toţi cei pe care-i găsise nu se arătau niciodată satisfăcuţi de calitatea bucăţilor
de aur pe care acesta le oferea. În cele din urmă, nemuritorul a găsit un om căruia i-a făcut
următoarea propunere: „Când îţi voi arăta această piatră cu degetul, ea se va transforma în aur şi ea
va putea fi a ta dacă doreşti aceasta.” Dar bărbatul a refuzat generoasa ofertă.
Crezând că omul considera piatra prea mică, nemuritorul i-a arătat o altă piatră, spunând: „O
să-ţi arăt o piatră mai mare şi o să o transform în aur pentru tine.” Dar bărbatul a refuzat din nou,
clătinând din cap. Nemuritorul l-a considerat atunci o persoană lipsită de lăcomie. Hotărând să-l
aleagă pentru a fi nemuritor, l-a întrebat: „Se pare că nu preţuieşti aurul. Care este, în cele din urmă,
dorinţa ta?”
Omul i-a explicat, arătându-i degetele: „Tot ceea ce vreau este să facem un transplant şi să-mi
dai astfel degetele tale de la mâini. În acest fel, aş putea să transform eu însumi pietrele în aur şi aş
putea să dobândesc o imensă bogăţie.”

37. Spatele desenat

Un avar i-a cerut unui pictorului să-i facă portretul, dar nu i-a dat artist decât trei monezi, una
pentru hârtie, şi celelalte două pentru cerneală şi muncă. Pictorul a folosit o hărtie obişnuită şi a
desenat spatele bărbatului. Surprins, bărbatul a întrebat: „Un portret trebuie să arate chipul unei
persoane. De ce mi-ai desenat doar spatele?” Pictorul a răspuns: „Pentru a-l învăţa pe un avar ca
tine să nu-şi mai arate chipul în faţa oamenilor.”

38. Zăpăcitul

Din neatenţie, un om s-a încălţat cu o pereche de cizme în care erau tălpici de grosimi diferite.
Pentru că cizmele îl jenau, el s-a întrebat: „Oare am un picior mai mare decât celălalt? Sau poate că
drumul nu este nivelat bine?” Un trecător a remarcat: „Probabil purtaţi cizme cu tălpici de grosimi
diferite.” Bărbatul a trimis servitorul acasă ca să-i aducă cizma potrivită. După mult timp, servitorul
s-a întors cu mâinile goale spunând: „Şi cizmele pe care le veţi acasă au tălpici de grosimi diferite.”
 8

39. Farsa

Mai multe persoane stăteau împreună, când una dintre ele a tras un vânt fără să-i prevină pe
ceilalţi. Întreg grupul avea bănuieli asupra unuia dintre ei şi au început să-i adreseze cuvinte urâte.
Persoana nevinovată, în loc să protesteze, a început să râdă şi când a fost întrebată de ce râde, ea a
răspuns: „Cel care a tras vânturi se află tocmai printre cei care m-au acuzat.

40. Mersul prin ploaie

Un bărbat mergea agale prin ploaie, când cineva l-a întrebat de ce nu merge mai repede.
„Plouă la fel şi în faţă”, a răspuns el.

41. Piciorul rupt

Pe vremuri, la ţară oamenii se aşezau pe bănci simple, care aveau picioarele cioplite din
ramuri bifurcate. Într-o zi, piciorul uneia dintre bănci rupându-se, stăpânul şi-a trimis servitorul pe
deal să caute o ramură potrivită. Servitorul a plecat cu un topor şi s-a întors către seară cu mâinile
goale. La reproşurile stăpânului, el a răspuns: „Erau multe ramuri bifurcate, dar niciuna dintre ele
nu creştea de sus în jos.”

42. Moartea unei femei leneşe

A fost odată o femeie cumplit de leneşă, care era în totalitate dependentă de soţul său în viaţa
de zi cu zi. Odată, soţul a trebuit să plece de acasă pentru cinci zile; de frică să nu-i rămână soţia
nemâncată, el i-a pregătit o plăcintă suficient de mare, cu care să se hrănească în tot acest timp, i-a
agăţat-o în jurul gâtului şi a plecat liniştit. La întoarcere, el şi-a găsit soţia moartă de trei zile de
foame. Uitându-se mai bine, el a văzut că ea mâncase numai partea de plăcintă care se afla în
apropierea gurii, restul plăcintei rămânând neatinsă.

43. Un arhat din aur5

Un om nătâng a săpat pământul şi a găsit statueta din aur a unui arhat. El a lovit statueta în
cap, întrebând-o: „Unde sunt ceilalţi 17 arhaţi?”

44. Un adorator al trestiei de zahăr

Un om mânca bucăţile de trestie de zahăr pe care cineva le aruncase pe jos. Bineînţeles,

acestea nu mai aveau gust. Atunci, profund decepţionat, a spus: „Ce pofticios! S-a ospătat bine!”

45. Un pântece gol

Un învăţat a căzut de mai multe ori la un examen imperial. Soţia sa, care a trecut printr-o
naştere dificilă, i-a spus: „Să reuşeşti la un examen imperial trebuie să fie tot atât de greu ca şi o
naştere.” Dar soţul s-a plâns: „Tu ai avut cel puţin ceva în pântece, pe când al meu este gol.”

46. Preţul egal

Feng Dao şi He Ning erau amândoi mandarini de rangul şapte. Într-o zi, He Ning i-a spus
colegului său: „Am remarcat să porţi încălţăminte nouă. Cât te-a costat?” Feng Dao a ridicat
5
Un arhat este un înţelept budist. Potrivit legendei, există 18 de arhaţi care sunt mereu împreună.
 9

piciorul stâng şi a spus: „Nouă sute de dinari.” Tulburat, He Ning i-a reproşat atunci servitorului
său: „Cum ai făcut ca eu să plătesc pe încălţămintea mea o mie opt sute de dinari?” Auzind acestea,
Feng Dao a ridicat şi piciorul drept şi a spus: „Dar şi acesta costă tot nouă sute de dinari.”

47. Perechea de încălţăminte furată

Zheng Renkai, fost guvernator în Mizhou, era un mandarin corupt. Când servitorul i-a amintit
că are nevoie de o pereche nouă de încălţăminte, el i-a poruncit unuia dintre subalternii săi, care
tocmai îşi cumpărase atunci încălţăminte nouă, să se urce într-un copac ca să-i culeagă nişte fructe.
Apoi, l-a pus pe unul dintre servitorii săi să înşface pe neobservate încălţămintea subalternului.
Acesta din urmă i s-a plâns guvernatorului, care i-a răspuns: „Munca mea nu este să vă supraveghez
încălţămintea.”

48. Pălăria de fetru

Într-o zi de vară, un bărbat ce purta o pălărie de fetru se plimba pe stradă. El s-a oprit sub un
copac şi, făcându-şi vânt cu pălăria, a cugetat: „Aş muri de cald sub această pălărie.”

49. Trecerea bolii la vecin

Pe un om îl durea foarte tare piciorul. El i-a cerut servitorului să facă o gaură în perete şi şi-a
petrecut prin această gaură piciorul bolnav, care ajungea astfel să atârne în curtea vecinului. Când
servitorul l-a întrebat de ce a făcut aceasta, el i-a răspuns: „Acum, că piciorul meu suferă în curtea
vecinului, este o chestiune care nu mă mai priveşte.”

50. Cum poţi găti o gâscă sălbatică?

Un bărbat a văzut o gâscă sălbatică zburând pe cer. Vrând să o vâneze cu arcul, el s-a pregătit
să tragă o săgeată, spunând: „O s-o fierb.” Fratele său a intervenit: „Gâsca sălbatică care zboară în
linie dreaptă este bună de fiert la foc mic, pe când cea care zboară în cerc este bună de fript.”
Disputa lor a continuat până când au ajuns să consulte un bătrân respectabil, care le-a propus să taie
gâsca în două, jumătate să o fiarbă şi jumătate să o frigă. Ei au acceptat propunerea cea înţeleaptă.
Totuşi, atunci când s-au întors la locul pe unde trecuse gâsca sălbatică, pasărea dispăruse deja de
mult timp.

51. O coafură ratată

Un frizer, care rădea un client pe cap, era atât de stângaci în lucrul său, încât l-a rănit pe acesta
în mai multe locuri. S-a oprit, scuzându-se: „Craniul dumneavoastră este mult prea moale pentru a
fi ras. Trebuie să mai aşteptăm puţin pentru ca el să fie suficient de tare pentru a suporta lama de
ras.”

52. Pantalonii noi ai lui Bu Zi

Bu Zi, originar din Zhengxian, i-a cerut soţiei sale să-i facă o pereche de pantaloni după
modelul pantalonilor vechi.
După ce a terminat pantalonii, soţia le-a mai făcut câteva găuri pentru ca ei să semene cu cei
vechi.

53. Fierbinţeala ceaiului

 10

Un ţăran s-a dus în oraş ca să-şi viziteze o rudă. Aceasta l-a servit cu un preţios ceai Songluo
făcut cu apă de izvor.
– Excelent! Excelent! Ţăranul l-a umplut de laude.
Crezând că ruda era o cunoscătoare a ceaiului, gazda l-a întrebat:
– După părerea ta, planta sau apa este cea care îl face să fie atât de bun?
– Fierbinţeala ceaiului este cea care face totul, a răspuns ţăranul.

54. Haina nouă

Un om îmbrăcat cu haină nouă de mătase a ieşit la plimbare pentru a se făli cu ea. Sperând că
va fi văzut de către trecători, el mergea împingându-şi pieptul înainte. După un timp, omul şi-a
întrebat servitorul:
– Se uită cineva la mine?
– Nu este nimeni aici, a răspuns acesta.
Revenind la o postură normală, bărbatul a spus:
– Ei bine, dacă nu este nimeni aici, mă odihnesc puţin.

55. „Nu strica pielea tigrului!”

Un bărbat prinsese un tigru. Fiul său, cu cuţitul în mână, a vrut să-l omoare pe tigru pentru a-şi
salva tatăl. Acesta a strigat atunci ca din gură de şarpe:
– Fiule, nu strica pielea tigrului, taie-i picioarele!

56. Aspiraţia zânelor în lumea pământească

Dong Yong6 era cunoscut pentru devoţiunea sa filială. Regele celest a fost foarte emoţionat de
acesta şi i-a ales drept soţie o zână. În momentul plecării, celelalte zâne i-au spus proaspetei
căsătorite:
– Nu uita să ne dai de veste de îndată ce vei găsi în lumea pământească un bărbat cu o
asemenea devoţiune filială precum a soţului tău.

57. Doi fraţi lăudăroşi

Sub dinastia Qin au existat doi fraţi cărora le plăcea să se laude.

Într-o zi, fratele mai mare a zis:
– Lăudăroşeniile noastre n-au niciodată temei. Hai să ne spălăm în râul din faţa casei pentru ca
apa să ne purifice.
– Haide! a spus fratele mai mic.
După ce s-a dezbrăcat, fratele mai mare s-a băgat în apă având în mână o bucată de carne
uscată. Nu după mult timp, el a ieşit din apă zâmbind şi înfulecând din bucata de carne. Fratele mai
mic l-a întrebat:
– De unde ai făcut rost de bucata de carne?
– Am ajuns chiar în momentul în care Regele Dragon dădea ospăţ în palat. El mi-a dat o
bucată de carne atunci când a aflat că am mers acolo pentru a mă curăţi de prostiile mele. Această
bucată de carne este atât de gustoasă, încât cred că este ficat de dragon.
– Fratele mai mic a intrat la rândul său în apă. Graba l-a făcut să se lovească cu capul de o
piatră. A ieşit repede din apă cu capul sângerând.
– Cum te-ai rănit? l-a întrebat fratele mai mare.
6
Potrivit legendei, în timpul dinastiei Han din Vest, un bărbat pe nume Dong Yong s-a vândut pe sine pentru a plăti
înmormântarea tatălui său. Devoţiunea sa l-a emoţionat atât de mult pe Regele celest, încât acesta l-a căsătorit cu o
zână.
 11

– Regele Dragon a fost nemulţumit că am întârziat şi a poruncit să fiu lovit cu un baston în

cap. Ah! Ce tare mă doare!

58. Mandarinul Prădător

Un mandarin lacom s-a întors acasă după ce şi-a dat demisia. Întâlnind în cadrul familiei un
bătrân necunoscut, l-a întrebat cine este şi acesta i-a răspuns:
– Eu sunt Spiritul tutelar al districtului în care tu ai fost subprefect.
– De ce te afli aici?
– Ai prădat districtul pe întreaga sa suprafaţă, cum să nu vin aici?

59. Deviza unui mandarin

Luându-şi în primire noul post, un mandarin pretindea că o să fie onest şi că o să se

străduiască să facă bine poporului. În acest scop, a lipit pe perete un afiş: „Refuzul banilor, refuzul
funcţiilor oficiale şi refuzul oricărui risc pe care îl implică viaţa.”
După câteva zile cineva a adăugat nişte comentarii:
„Refuzul banilor: din cauza micimii sumelor oferite, refuzul funcţiilor oficiale: din cauza
însemnătăţii lor prea mici, refuzul oricărui risc pe care îl implică viaţa: din cauza bătrâneţii.”

60. Faptul că tremură îl împiedică să-i fie frig?

Fiul unei familii bogate, Huang Xueqian, era un mandarin de rangul cinci. El nu cunoştea
deloc greutăţile şi suferinţele poporului:
Pe timp de iarnă, el a întâlnit afară un cerşetor care tremura în bătaia crivăţului aspru. Foarte
uimit, el i-a întrebat imediat pe oameni:
– De ce acest om se mişcă neîncetat?
I s-a răspuns:
– Pentru că tremură de frig.
Şi mai uimit încă, acesta a întrebat:
– Faptul că tremură îl împiedică să-i fie frig?

61. Câinii nu sunt decât nişte fanfaroni7

Cineva l-a întrebat pe un cerşetor:

– De ce câinii vă muşcă mereu atunci când vă întâlnesc?
Cerşetorul a răspuns:
– Dacă aş fi purtat costume frumoase, câinii m-ar fi respectat şi pe mine.

62. Ouălele sărate

Doi idioţi mâncau împreună nişte ouă sărate. Unul dintre ei a spus uimit:
– De fiecare dată când mănânc ouă, le găsesc fără savoare, de ce aceste ouă sunt sărate?
Celălalt a răspuns:
– Aveţi noroc că mă întrebaţi pe mine, un observator perspicace. Ouălele sunt sărate pentru că
ele au fost ouate de nişte raţe sărate.

63. Cine mă va hrăni?

7
Aici „câinii” din răspunsul cerşetorului desemnează nu numai animalele, ci şi fiinţele umane.
 12

Un prost în vârstă de treizeci de ani, fiul unui bogătaş, trăia încă pe spinarea tatălui său care
avea acum cincizeci de ani. Într-o zi, un astrolog a prezis că tatăl va trăi până la vârsta de optzeci de
ani şi fiul până la vârsta de şaizeci şi doi de ani.
Fiul s-a lamentat:
–Tatăl meu va muri la vârsta de optzeci de ani, cine mă va hrăni în timpul celor doi ani care
îmi vor mai rămâne de trăit după moartea sa?

64. Pentru a evita să cadă altădată din nou

Un bărbat netot s-a împiedicat şi a căzut pe jos datorită neatenţiei şi zăpăcelii ce îl caracteriza.
Doar ce se ridica şi cădea din nou. El şi-a spus atunci:
– Dacă aş fi ştiut că o să cad, nu m-aş fi ridicat.

65. Un bun somnifer

O doică era pe cale să-i dea să sugă nou-născutului care nu vroia să doarmă şi care plângea
fără încetare. Neştiind ce să facă, femeia i-a cerut dintr-o dată tatălui copilului să-i aducă o carte.
Acesta a întrebat-o ce intenţiona să facă cu ea şi doica a răspuns:
– De fiecare dată când ai o carte plină de înţelepciune în mână, adormi imediat.

66. De ce a rămas un singur ascultător

Un muzician era pe cale să cânte la laută pe stradă. Sperând să audă muzică frumoasă, mulţi
trecători s-au oprit ca să-l asculte. Cântecul muzicianului era mediocru, ascultătorii au plecat rând
pe rând, cu excepţia unuia singur. Văzându-l pe acest ascultător fidel, muzicianul a fost foarte
mulţumit:
– Cu atât mai bine, am totuşi un admirator care îmi apreciază muzica. Îmi este suficient.
Dar ascultătorul a răspuns:
– Aştept ca să-mi recuperez masa care se află sub lauta ta. Altfel, aş fi plecat şi eu de mult
timp.

67. Tăierea cozii săgeţii

A fost odată un soldat care, fiind străpuns de o săgeată, a chemat un chirurg ca să-i scoartă
săgeata şi să-l oblojească.
– Este foarte simplu, a spus chirurgul, apucând foarfeca mare şi tăind coada săgeţii, care ieşea
în afară trupului. El a cerut apoi să fie plătit şi s-a pregătit să plece.
Soldatul i-a spus:
– Este bine că ai tăiat coada săgeţii, dar vârful săgeţii se află încă în interiorul trupului meu.
De ce pleci atât de repede, în loc să mă îngrijeşti?
Chirurgul a dat din cap şi a spus:
– Operaţia chirurgicală s-a încheiat. Restul este problema medicului generalist. Nu ţine de
mine să mă ocup de asta.

68. Gelozia femeii

Soţia medicului Yang era renumită pentru gelozia sa. Într-o zi, Yang a recitat mai multe
poeme din Cartea Odelor8. Apoi, el a comentat:
– Aceste poeme aduc elogiul unei regine care le trata pe celelalte amante ale împăratului cu
bunătate şi fără gelozie. În absenţa geloziei, între soţ şi soţie se pot stabili relaţii armonioase şi pot
să se nască numeroşi urmaşi.
8
Culegere de poeme care datează din antichitate.
 13

Soţia l-a întrebat care este numele cărţii şi acesta a răspuns:

– Cartea Odelor.
– Şi cine este autorul cărţii?
– Ducele din dinastia Zhou.
– Asta nu mă uimeşte. Dacă ar fi fost scrisă de către soţia sa, sunt sigură că aceasta nu s-ar fi
exprimat astfel.

69. Cum şi-a salvat viaţa un ministru

După decesul împăratului Qin, a venit la putere regina. Relaţiile sale nelegiuite cu un demnitar
pe nume Wei Choufu, despre care vorbea deja multă lume, nu mai erau un secret.
După câţiva ani, regina s-a îmbolnăvit. Ştiind că zilele-i erau numărate, ea a realizat un
testament în care scria că Wei Choufu trebuia să fie înmormântat de viu împreună cu ea după deces.
Aflând această veste, Wei, speriat, i-a cerut unui alt demnitar pe nume Rong Rui să-i vină în
ajutor. În timpul audienţei sale la regină, Rong Rui i-a spus:
– Credeţi că omul îşi păstrează sentimentele după moarte?
– Eu cred că el nu mai are sentimente.
– Pentru că admiteţi că omul nu mai are sentimente după moarte, de ce vreţi să vă sacrificaţi
ministrul preferat?
– Sufletul omului rămâne după moarte.
– Dacă regele sau sufletul său mai au încă sentimente, el se va supăra pe dumneavoastră dacă
îl aduceţi pe Wei Choufu lângă el. Şi atunci, cum vă veţi justifica comportamentul?
Regina a fost de acord şi a anulat testamentul.

70. Şapte perechi de cercei

Regele din Regatul Qi nu s-a mai recăsătorit după decesul reginei. Un bărbat foarte perspicace
i-a sugerat primului ministru Xue: „Profitaţi de această ocazie şi faceţi un serviciu regelui,
propunându-i o soţie potrivită ca să fie regină.”
Primul ministru a spus: „Desigur, aveţi dreptate, am avut şi eu această idee. Cu toate acestea,
regele are şapte amante care îi sunt foarte apropiate. Eu nu ştiu care dintre ele este prima în graţiile
suveranului. Dacă cea pe care o propun eu nu corespunde alegerii regelui, noua regină va fi
ofensată.”
Bărbatul perspicace a spus: „Este uşor să ştii care este aleasa regelui. Este suficient să oferi
regelui şapte perechi de cercei, dintre care şase identici ca aspect şi calitate, iar cea de-a şaptea
pereche trebuie să fie rezultatul unei munci mai rafinate şi de o mai bună calitate. Atunci când vei
afla că una dintre concubine poartă cea mai frumoasă pereche de cercei, vei putea şti ce gândeşte
regele în această privinţă.”
Xue i-a urmat propunerea. Mai târziu, regele a ales o nouă regină care era chiar cea pe care
primul ministru o propusese.

71. Alegerea unei femei

Un bărbat din regatul Chu avea două soţii. Cineva dorea să o seducă pe cea mai mare dintre
ele. Aceasta l-a respins categoric pe cel nedorit şi l-a umplut de injurii, pe când cea mică a fost
sensibilă la acesta.
La puţin timp după aceea, soţul celor două femei s-a îmbolnăvit şi a murit. Seducătorul a fost
atunci întrebat:
– Pe care dintre cele două femei doriţi să o luaţi de soţie?
– Pe cea mare, a răspuns el.
– De ce o alegeţi pe cea mare care v-a certat, pe când cea mică v-a dat consimţământul?
 14

– Când ele sunt femeile altuia, o prefer pe cea care este sensibilă la complimentele mele. Când
îmi aleg propria soţie, o prefer pe cea care îi respinge pe seducători.

72. O femeie geloasă

Fang Xuanling, funcţionar de rang înalt al dinastiei Tang, îi era foarte frică de soţia sa şi nu
îndrăznea să-şi facă o amantă. Prin intermediul împărătesei, împăratul Tang a venit la soţia lui Fang.
El i-a explicat că a avea o amantă era o practică obişnuită la Curte şi că dorea să-i ofere o fată
frumoasă soţului său. Dar doamna Fang l-a refuzat categoric.
Împăratul a ordonat atunci să i se dea o ceaşcă cu vin spunându-i: „Dacă insistaţi, veţi fi
pedepsită pentru refuzul de a vă supune şi veţi bea această otravă mortală.”
Fără să clipească, doamna Fang a golit paharul dintr-o singură înghiţitură. În realitate, vinul nu
era otrăvit, intenţia împăratului era doar să o intimideze.
Mai târziu, împăratul a comentat: „Mie, care sunt împărat, îmi inspiră atâta teamă, ce să mai
spunem despre sărmanul Fang Xuanling!”

73. O idee bună pentru a rezolva o dilemă matrimonială

Un bărbat din regatul Qi avea o fiică a cărei mână au cerut-o doi tineri deodată. Vecinul din
partea de est era urât, dar provenind dintr-o familie bogată, în timp ce cel din partea de vest era
frumos, dar sărac.
În faţa acestei dileme, părinţiilor le-a fost greu să aleagă şi au lăsat-o pe fiica lor să facă
aceasta.
Când au întrebat-o pe care dintre ei l-a ales, ea a spus: „Aş vrea să mănânc la vecinul din est şi
să locuiesc la cel din vest.”

74. Un decret exagerat

În regatul Shu a fost promulgat un decret care interzicea fabricarea alcoolului. În consecinţă,
mulţi distilatori au fost aruncaţi în închisoare, iar toţi cei care aveau acasă un alambic au fost
arestaţi. Unii spuneau că această măsură prea rigidă făcea poporului viaţa imposibilă.
Liu Bei, suveranul regatului Shu, n-a ţinut seama deloc de această părere.
Într-o zi, în timpul unei plimbări cu calul, Liu Bei, fiind însoţit de Jian Yong, a văzut un
bărbat în depărtare. Jian Yong a spus: „Trebuie să-l arestăm imediat pe acest bărbat, el va comite un
atentat la pudoare!”
Liu Bei a întrebat: „De unde ştii?”
Jian Yong a răspuns: „Acest bărbat deţine un organ criminal!”
Liu Bei a izbucnit în râs şi a realizat imediat că trebuia să-i elibereze pe toţi cei care îi arestase
pentru simplul fapt că aveau un alambic în casă.

75. Un indiciu de durată a vieţii

Porţiunea de piele care leagă nasul de buza superioară este numită filtrum.
Într-o zi, în timpul unui festin, împăratul Wudi din dinastia Han le-a spus miniştrilor săi: „În
cartea de fiziognomie se spune că dacă filtrumul unui bărbat este lung de trei centimetri, atunci el va
trăi o sută de ani.”
Dongfang Shuo, făcând parte dintre comeseni, a izbucnit în râs.
Împăratul s-a mirat: „Cuvintele mele sunt atât de lipsite de sens, încât să râzi astfel?” „Mă
gândeam pur şi simplu la Peng Zu despre care se spune că a trăit opt sute de ani. Dacă ceea ce
afirmă în această carte de fiziognomie este adevărat, atunci Peng Zu trebuie să fi avut un filtrum
lung de douăzeci de centimetri, şi vă puteţi imagina ce chip prelung ar fi trebuit să aibă!”
 15

76. A lovi înseamnă a nu lovi

Maestrul Shan, celebrul călugăr al dinastiei Song, întreţinea relaţii foarte strânse cu
oficialităţile. Qiu Ling, un demnitar de rang inferior, a venit într-o zi la mănăstire ca să-l viziteze pe
călugăr. Dar acesta şi-a tratat cu indiferenţă vizitatorul şi a avut chiar o atitudine arogantă.
După câteva zile, la călugăr a venit fiul unui înalt demnitar. Călugărul s-a grăbit să-l
primească respectând toate convenienţele. După plecarea tânărului, Qiu Ling l-a întrebat furios pe
călugăr: „De ce ţi-ai primit în mod diferit vizitatorii?”
Călugărul a răspuns cu aforismele sale budiste: „A primi un musafir înseamnă a nu-l primi, şi
a nu-l primi înseamnă a-l primi.”
Auzind acestea, Qiu Ling şi-a ridicat bastonul şi a lovit capul ras al călugărului!
Călugărul, dorind să evite o a doua lovitură, a strigat: „Cum poate un budist credincios ca
dumneavoastră să acţioneze în acest fel?”
Qiu Ling a răspuns: „În ceea ce mă priveşte, a lovi înseamnă a nu lovi, şi a a nu lovi înseamnă
a lovi!

77. Peştii fericiţi

Zhuang Zi şi Hui Zi9 se plimbau pe malul râului Hao. Văzând peştii înnotând în apă, Zhuang
Zi a spus: „Priveşte, cât de liberi sunt peştii în apă! Trebuie să fie foarte fericiţi.”
Hui Zi a spus: „Nu eşti un peşte, cum poţi să ştii că peştii sunt fericiţi?”
Zhuang Zi a răspuns: „Tu nu eşti eu, cum poţi să ştii că eu nu cunosc fericirea peştilor?”

78. Tocmeli pentru un cadavru

Un bogătaş din principatul Zheng s-a înnecat în râul Wei şi cadavrul său a fost găsit de către
un pescar. Când membrii familiei înnecatului au venit să ceară cadavrul, pescarul a cerut o mare
cantitate de aur drept recompensă. Neştiind ce să facă, ei au mers la Deng Xi ca să-i ceară sfatul.
Deng a spus: „Staţi liniştiţi şi aşteptaţi. Nimeni, în afară de voi, nu va cere cadavrul.” Astfel că
ei i-au urmat sfatul.
Pescarul şi-a pierdut răbdarea, pentru că el nu putea să păstreze prea mult timp cadavrul. A
mers şi el la Deng Xi să-i ceară sfatul.
Deng a spus: „Aşteaptă, nu fii neliniştit! Tu eşti singurul care le poate da cadavrul.”

79. Roba neagră pierdută

A fost odată, în timpul dinastiei Song, un bărbat pe nume Deng Zi care îşi pierduse roba
neagră. În zadar a căutat-o peste tot, nu a găsit-o. Într-o zi, a remarcat pe stradă o femeie îmbrăcată
în negru şi a început să o urmărească. Intrigată, femei l-a întrebat: „Ce te-a apucat de mă
urmăreşti?”
Deng Zi a răspuns: „Mi-am pierdut roba neagră.”
– Ce vrei să fac eu?
– Vrei să-mi dai veşmintelele tale negre în schimbul robei pierdute?
– Nu!
Deng Zi a urmat-o indignat: „Roba pe care am pierdut-o era din mătase, în timp ce veştmintele
tale sunt doar din bumbac. Tu eşti cea care va câştiga de pe urma acestui schimb!”

80. Nici sare, nici oţet

Lu Mai avea obiceiul să nu mănânce niciodată nici sare şi nici oţet. Unul dintre prieteni l-a
întrebat într-o zi:
9
Doi filosofi din epoca regatelor combatante (468-221 înainte de Hristos).
 16

– De ce nu mănânci nici sare, nici oţet?

– Dar tu, de ce mănânci sare şi oţet? a răspuns acesta.

81. Un academician cu memoria scurtă

Un membru al Academiei imperiale avea memoria scurtă. Într-o zi, el l-a invitat la prânz pe
unul dintre prieteni. Invitaţia a fost trimisă şi la bucătorie s-a pregătit un festin gustos.
Dar academicianul a uitat ziua în care trebuia să-l primească pe invitat. A mers, în schimb, el
însuşi în vizită la cel pe care-l invitase. Conversaţia lor s-a prelungit până la ora prânzului. Văzând
că nu este dispus să plece, prietenul i-a cerut să rămână la el la masă.
Membrii familiei academicianului au trimis un servitor să-l caute pe invitat. Văzându-l pe
servitor, academicianul a făcut ochii mari şi a spus: „Cine te-a trimis aici? Dacă-l faci pe prietenul
meu să plece, unde o să iau masa?”

82. A rezista până la al treilea an

Ajungând pentru prima dată în postul său oficial, un mandarin şi-a întrebat subalternul: „Cum
trebuie să acţioneze un mandarin?” Subalternul său a răspuns: „În primul an el trebuie să fie sincer;
în al doilea an, el trebuie să fie semi-integru; în al treilea an, să trăiască de pe o zi pe alta.”
Mandarinul a suspinat: „Cum pot rezista până la al treilea an?”

83. Încă trei litere

Un subprefect al unui district se arăta adesea ridicol prin stupidităţile sale. Mare beţiv, el
consuma zilnic mai mulţi litri de vin.
Într-o zi, un bărbat a venit să facă plângere la subprefect, care se afla în stare de ebrietate.
Prezenţa reclamantului îl deranja pe şef, aşa că el răbufnit şi a poruncit ca bietul om să fie bătut cu
varga.
Unul dintre servitori s-a prosternat şi a întrebat: „De câte ori trebuie să-l batem cu varga?”
Arătând trei degete, şeful a spus: „Încă trei litri.”

84. A bea vin dintr-o sticlă goală

A fost odată un bogătaş foarte avar. Într-o zi, el şi-a trimis slujitorul să cumpere vin, dându-i
numai o sticlă şi niciun ban. Foarte uimit, servitorul a întrebat: „Domnule, cum pot să cumpăr vin
fără bani?”
Zgârcitul a răspuns furios: „Oricine poate cumpăra orice cu bani, dar un om inteligent poate
cumpăra vin fără să plătească.”
Slujitorul a plecat luând sticla. După câteva momente, s-a întors cu sticla goală şi i-a spus
stăpânului: „Iată vinul.”
Văzând sticla goală, bogătaşul s-a înfuriat şi a strigat: „Este într-adevăr enervant! Sticla este
goală, eu ce o să beau?”
Slujitorul a răspuns: „Oricine poate bea, dacă există vin în sticlă. Veţi fi într-adevăr un om
inteligent şi remarcabil, dacă puteţi bea vin dintr-o sticlă goală.”

85. Generalul cu pântecul nedemn10

Dang Jin, generalul dinastiei Song, era aspru şi lipsit de ingeniozitate, dar pentru că totul îi
mergea din plin în relaţia cu autorităţile, a fost promovat în primul rang. El petrecea în fiecare zi.

10
În China antică, pântecul era pe bună dreptate considerat ca fiind focarul inteligenţei practice ce se află într-o tainică
legătură cu centrul subtil de forţă manipura chakra.
 17

Într-o bună zi, după ce a luat masa, şi-a lovit pântecele spunând: „Nu am fost niciodată ingrat
cu tine.”
Un bărbat bun de gură de lângă el a intervenit: „Generale, tu nu ai fost niciodată ingrat cu
pântecul tău, dar pântecul tău este nedemn de tine, căci nu ţi-a dat niciodată o idee bună.”
Mai târziu, oamenii l-au poreclit pe Dang Jin „Generalul cu pântecul nedemn.”

86. Scrisul cursiv

Primului ministru Zhang îi plăcea mult caligrafia cursivă şi nu ţinea seama că prietenii săi
râdeau de scrisul său. Într-o zi, s-a simţit inspirat să scrie poezii. A început să scrie cu ardoare
versuri în stilul său obişnuit şi i le-a dat nepotului să i le retranscrie. Acesta, fiindu-i greu să-i
descifreze scrisul, l-a întrebat:
– Dar ce înseamnă acest cuvânt?
Primul ministru a contemplat îndelung cuvântul şi nu a reuşit nici el să-l recunoască. Atunci,
el i-a reproşat nepotului său:
– De ce nu m-ai întrebat mai devreme?

87. Ingeniozitatea unui singur deget

A fost odată un preot taoist specializat în horoscoape. Atât de talentat era, încât mulţi oameni
veneau să-i ceară serviciile. Într-o zi, trei candicaţi care mergeau să dea un examen imperial la
Beijing, doreau să ştie care dintre ei avea să reuşească. După ce i-a explicat motivul vizitei lor,
aceştia au ars bucăţi de tămâie şi s-au prosternat în faţa preotului taoist. Acesta, cu ochii închişi, le-a
arătat degetul arătător fără niciun alt cuvânt. Neînţelegându-i gestul, ei i-au cerut taoistului să le
explice aceasta. Taoistul a scuturat apărătoarea de muşte şi a spus: „Puteţi pleca, veţi înţelege mai
târziu ce înseamnă un singur deget. Planurile Providenţei nu pot fi revelate.”
După plecarea acestora, tânărul discipol al taoistului l-a întrebat curios pe maestrul său:
– Câţi dintre ei vor reuşi la concursul imperial?
Preotul taoist a răspuns:
– Am spus deja numărul exact.
– Un singur deget înseamnă că va reuşi un singur candidat?
– Da.
– Dar dacă doi dintre ei vor trece cu succes examenul?
– Atunci unul dintre ei va eşua.
– Dacă toţi trei devin laureaţi?
– Atunci un singur deget înseamnă că niciunul dintre ei nu va eşua la concurs.
– Dacă toţi trei eşuează?
– Atunci niciunul nu va reuşi.
– În cele din urmă lămurit, discipolul a spus:
– Aha, deci acestea sunt planurile Providenţei!

88. Chipul pictat în roşu

A fost odată un om habotnic, a cărui viaţă cotidiană era îngrădită de numeroase tabuuri. De
sărbători, roşul era culoarea dominantă în decorarea casei11.
Când un invitat a venit pe un cal alb, animalului nu i s-a permis să intre în grajd. Un alt invitat,
care cunoştea mania omului, a venit să-i facă urări cu chipul pictat în roşu.
Bărbatul a fost surprins de machiajul invitatului său, dar acesta i-a explicat: „Ştiu că nu-ţi
place culoarea albă, de aceea nu îndrăznesc să apar în faţa ta cu chipul alb.”

11
În China, albul este culoarea tradiţională a doliului şi a deceselor, în timp ce roşul este folosit cu prilejul
evenimentelor fericite.
 18

89. Pălăria cea mare

Acţiunea de a flata este adesea numită în China „a pune o pălărie mare pe capul celuilalt.” Doi
studenţi care au fost numiţi în primul lor post oficial, au mers în vizită la profesorul lor. Acesta le-a
spus: „În această lume nu reuşeşti urmând calea cea dreaptă, este de preferat să pui o pălărie mare
pe capul celuilalt.” Unul dintre discipoli a spus: „Aveţi dreptate. Majorităţii oamenilor din această
lume le place să poarte o pălărie mare, dar dumneavoastră sunteţi o excepţie.” Profesorul a fost
foarte mulţumit de comentariul său.
După ce au plecat de la profesor, acest discipol i-a spus colegului său: „Tocmai am pus prima
mea pălărie mare.”

90. Contractul

Doi oameni s-au gândit să distileze împreună rachiu. Unul dintre ei a spus: „Tu vei furniza
orezul, iar eu apa.”
Celălalt a spus: „Dacă eu voi furniza tot orezul, cum împărţim rachiul?” Primul a spus: „Nu
voi folosi niciun subterfugiu. Când rachiul va fi gata, vreau doar ca lichidul să-mi revină mie, restul
va fi al tău.”

91. O noră cu limba ascuţită

A fost odată o noră cu limba ascuţită. Într-o zi, la ora mesei, ea l-a servit pe tatăl socru cu o
farfurie de orez.
După ce a luat prima înghiţitură, bătrânul şi-a arătat mulţumirea: „Astăzi orezul este bun, aş
vrea să mănânc trei farfurii de orez.”
Auzind aceste cuvinte de apreciere, ea s-a grăbit să răspundă: „Da, eu am pregătit orezul.”
Dar la a doua farfurie de orez, el a devenit nemulţumit şi a spus: „Uite, am găsit un bob de
nisip înăuntru!”
Nora a explicat: „cumnata mea a spălat orezul.”
Învârtind orezul cu beţişoarele, bătrânul l-a mirosit: „Simt miros de ars!”
Nora a răspuns categoric: „Cumnata mea a pus lemne pe foc.”

92. Un bărbat cu temperament flegmatic

Într-o zi de iarnă, un bărbat cu temperament flegmatic se încălzea cu prietenii la gura sobei.

Remarcând că roba unuia dintre prieteni a început să ardă, el a spus liniştit: „Aş vrea să-ţi spun
ceva, dar mi-e teamă să nu te înfurii. Dacă nu-ţi spun, vei suferi o pagubă mare. Să-ţi spun sau nu?”
Prietenul l-a întrebat despre ce este vorba. El a spus cu blândeţe: „Roba ta a luat foc.”
Prietenul s-a înfuriat: „De ce nu mi-ai spus mai devreme, când ai văzut că roba mea arde?” Bărbatul
a continuat într-un mod imperturbabil: „Credeam oricum că eşti un om impulsiv, dar acum văd că
nu m-am înşelat.”

93. Un subprefect neghiob

Ma Xin, originar din Shandong, era subprefect în districtul Changzhou. Într-o zi el a luat
corabia ca să-i facă o vizită superiorului său. Acesta l-a întrebat: „Unde s-a oprit corabia?” Ma Xin
a răspuns: „În râu.” Furios, superiosul său a bombănit: „Ce sac de paie12!” Ma Xin a răspuns
imediat: „Sacul de paie este pe corabie.”

94. Siguranţa personală

12
Expresia „sac de paie“ se referă la un imbecil, la un tont.
 19

Prefectul Sun Yangao se afla într-un oraş asediat de armata turcească. El a rămas în biroul său,
fără să îndrăznească să iasă afară. Acesta primea şi trimitea documentele pe fereastră. Când a fost
informat că inamicul a luat cu asalt oraşul, el a închis uşa casei cu cheia şi s-a ascuns în dulap. În
ultimul moment, i-a spus servitorului: „Ai grijă de cheie. Când inamicul va sosi aici, orice ar fi, în
niciun caz să nu-i dai cheia.”

95. Comunicarea unei recolte proaste

Un ţăran bătrân a mers la subprefectul districtului ca să-l înştiinţeze că recolta a fost proastă.
Acesta din urmă l-a întrebat: „Crezi că pământurile nu-ţi vor da nimic?” Ţăranul a răspuns:
„Grâul a rodit în proporţie de 30 la sută, bumbacul în proporţie de 20 la sută şi orezul în proporţie
de ceva mai mult de 20 la sută.”
După ce a făcut un calcul, subprefectul s-a înfuriat şi a început să urle: „În total vei avea un
randament de şaptezeci sau optzeci la sută şi îndrăzneşti să declari aici că aceasta este o recoltă
proastă?”
Ţăranul a răspuns: „Este pentru prima dată când un bărbat cu vârsta de 140 de ani cât am eu
cunoaşte o asemenea calamitate.”
Celălalt s-a mirat: „Tu ai 140 de ani?”
Ţăranul a răspuns: „Da, eu am 70 de ani, fiul meu mai mare are 40 de ani şi fiul meu mai mic
are mai mult de 30 de ani, în total: 140 de ani.”

96. Se aleargă mai repede cu şase picioare decât cu patru

Un poştaş a fost trimis să ducă urgent un document. De teamă că nu va ajunge la timp,

superiorul său i-a dat un cal.
În loc să se urce pe cal, poştaşul alerga în spatele calului. Cineva l-a întrebat: „Ai o misivă
urgentă, de ce nu te urci pe cal?” El a răspuns: „Se aleagă mai repede cu şase picioare decât cu
patru.”

97. Omul care s-a pierdut pe sine

Un temnicer idiot a fost trimis să escorteze un călugăr criminal la Yamen. Înainte de plecare,
acesta a verificat obiectele pe care le avea la el şi a întocmit următoarea listă: pachet, umbrelă, lanţ,
dosar, călugăr şi eu. Pe drum, el a învăţat pe de rost această listă cu obiecte. Ştiind că temnicerul era
prostănac, după ce l-a îmbătat, călugărul l-a ras pe cap, i-a prins lanţul de gât şi a fugit.
Când s-a trezit din starea de beţie, temnicerul şi-a spus: „Acum să verific obiectele.” El a găsit
mai întâi pachetul şi umbrela. A simţit lanţul în jurul gâtului şi a spus: „Iată lanţul. Şi dosarul este
aici.” În cele din urmă, s-a mirat: „Ce nenorocire! Călugărul a dispărut.”
Dar când şi-a atins capul ras, s-a liniştit: „Din fericire, călugărul este aici, dar eu, unde sunt
eu?”

98. Cerb sau cerb-moscat?

Fiul lui Wang Anshi13 se distra într-o zi la un prieten, unde a văzut un cerb şi un cerb-moscat
închişi într-o cuşcă.
Stăpânul casei l-a întrebat pe Wang Pang: „Îmi poţi spune care este cerbul şi care este cerbul-
moscat?”
Cum era foarte tânăr, Wang Pang nu reuşea să facă deosebirea între cele două animale, dar a
răspuns cu abilitate: „Cel care se află alături de cerbul-moscat este cerbul şi cel care se află alături
de cerb este cerbul-moscat.”

13
Wang Anshi, om politic şi învăţat din timpul dinastiei Song.
 20

99. Zhuge Ke

Zhuge Jin, tatăl lui Zhuge Ke, avea chipul prelung precum al unui măgar. Într-o zi, Sun Quan,
suveranului regatului Wu, a dat un festin în onoarea miniştrilor săi. Pe parcursul serii, el a adus un
măgar al cărui cap era acoperit cu o bucată de hârtie pe care scria cu litere mari numele pe care
Zhuge Jin şi l-a luat: „Zhuge Ziyu.” Zhuge Ke s-a aplecat în faţa lui Sun Quan şi a întrebat: „Îmi
permiteţi să adaug două cuvinte?” Acesta a încuviinţat. Thuge Ke a scris atunci „Măgarul lui” în
faţa lui „Zhuge Ziyu”, ceea ce a stârnit un hohot general de râs în sală şi Zhuge Ke a primit măgarul
drept recompensă.

100. Copilul minune

Pe când avea zece ani, Kong Rong din dinastia Han din Est s-a dus în vizită la un literat
renumit pe nume Li Ying. Copilul şi-a arătat talentele în faţa lui Li şi a musafirilor acestuia,
răspunzând la toate întrebările pe care i le adresau.
Toţi musafirii prezenţi îl copleşeau de laude. Opinia majorităţii a fost că pentru un copil de
zece ani era un copil extraodinar de inteligent şi care promitea în viitor.
Kong Rong a spus atunci: „Potrivit spuselor voastre, este evident că eraţi foarte inteligenţi
atunci când eraţi mici.”