POVESTE DE CRĂCIUN

de Eliana Popa
Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale!
,, - Doamne, spune-mi unde-i mama? Vreau să știu că este bine!
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi, că ea va veni la Tine.
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis...
Vino, mamă! Chiar și-o clipă! Să te văd...cum mi-ai promis!
Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece!
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece.
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!
E Crăciunul și sunt singur! Mă gândesc că poate azi,
Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi,
Poate-n noaptea asta, sfântă, când Hristos în lume vine,
Când în cer deschisă-i calea vei veni și tu la mine!
Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus,
Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus!
Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul
De-aș avea, așa putere, să trec cerului hotarul!
Să te caut printre îngeri, printre florile din rai,
Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai
Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi
Și-am să-L rog, plângând, măicuță, să te-aducă înapoi!
Și de n-o vrea să te lase, să te-ntorci acas' cu mine,
Am să fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine.
Să fim iarăși impreună în căsuța noastră mică,
Să nu zaci cu trupul, mama, într-o groapă singurică!
Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria
Că Te naști din nou în iesle din Măicuța Ta, Maria!
Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea,
Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuta mea!"
Cade pulbere de stele peste cripta înghețată
Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă
Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină
Și-mpreună fi-vor, veșnic, în a cerului Gradină!