Tuberculoza (TB) este o boala infecto-contagioasa larg raspandita in intreaga lume, cauzata

de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Reprezinta o cauza majora de deces la nivel mondial si

constituie o importanta problema de sanatate publica.

Sediu: cel mai adesea afecteaza plamanii, dar poate interesa orice parte a organismului (pleura,
ganglioni, oase, meninge, aparat uro-genital etc).
Incidenta: scazuta in tarile dezvoltate (America, vestul Europei) si crescuta in Africa, Asia de Sud –
Est si estul Europei. Romania in anul 2008 ocupa primul loc in Uniunea Europeana si locul patru in
Europa dupa Kazakstan, Republica Moldova si Kyrgystan.
Raspuns la terapie: tuberculoza chimio-sensibila cu schema standardizata de tratament cu durata
de 6 luni si tuberculoza chimio-rezistenta care necesita un plan terapeutic mai complex si durata mai
lunga.

Tuberculoza: cauze, factori de risc si cai de transmitere

Cauze: bacteria Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) care se transmite interuman, dar
si de la animale la om.
• Mycobacterium hominis - la om
• Mycobacterium bovis - la animale
• Mycobacterium africanum - in Africa

Factori de risc:

• Persoane paupere, fara adapost

• Infectatii HIV
• Utilizatorii de droguri si alcool in exces
• Scaderea imunitatii: transplant de organe, boli autoimune, tratament imunosupresor
• Afectiuni cronice: diabet zaharat necontrolat, ciroza, rezectii gastrice, hemodializa etc
• Persoane din colectivitati gen institutii corectionale, penitenciare, camine- spital, azile
• Muncitorii expusi la noxe profesionale cu pulberi silicogene care dezvolta pneumoconioze
• Factori de mediu: cataclisme, razboaie, migratii
• Varste extreme: copii mici (<5 ani) si varstnicii
• Boli maligne: cancere, limfoame, leucemii
• Contactii persoanelor cu tuberculoza: familia, prietenii

Cai de transmitere:
• principala cale de transmitere: calea aeriana
• cai mult mai rare: transplacentara (de la mama la fat), cutanata, digestiva- prin consumul de lapte
de la animale cu mastita tuberculoasa
Persoanele bolnave de tuberculoza elimina prin tuse sau stranut picaturi mici de secretii care
contin bacterii. Pe calea aerului, aceste picaturi sunt inhalate de persoanele din anturajul apropiat
al bolnavului care devin “contacti TB”. Cele mai expuse persoane sunt membrii familiei, prietenii
apropiati, colegii de serviciu si necesita un contact apropiat si de lunga durata in spatii inchise pentru
a se infecta.

Persoanele care se infecteaza au doua posibilitati: sa ramana infectate- tuberculoza latenta sau
sa treaca de la stadiul de infectie la cel de boala- tuberculoza activa. Pana la o treime din populatia
lumii este infectata cu tuberculoza asimptomatica si nu transmite infectia celor din jur.
Chimioprofilaxia este recomandata in aceasta situatie pentru a preveni imbolnavirea.

Daca sistemul imunitar este slabit, in lipsa tratamentului, persoana infectata dezvolta
tuberculoza activa si este capabila sa infecteze alti oameni. Boala apare la 5-10% din
persoanele cu tuberculoza latenta si se poate produce oricand de-a lungul vietii, dar cel mai mare
risc este în primii doi ani de la infectia initiala. Netratata, boala este fatala.

Simptome de tuberculoza

O persoana cu infectie TB nu are nici un simptom.

O persoana cu tuberculoza activa poate avea simptome de tipul:

• tuse persistenta intial seaca, ulterior productiva

• oboseala acentuata
• scadere în greutate
• pierderea poftei de mâncare
• febra prelungita
• tuse cu sânge
• transpiratii nocturne

Aceste simptome nu sunt specifice pentru tuberculoza, ele putand sa apara si in alte
afectiuni. Pentru a stabili diagnosticul corect este nevoie de investigatii suplimentare.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Tuberculoza latenta

- Test cutanat = IDR la tuberculina: se injecteaza in piele la nivelul antebratului o cantitate mica de
fluid care contine tuberculina si se citeste rezultatul la 72 ore. Rezultatul pozitiv presupune aparitia
unei umfaturii rosii cu diametru > 10 mm la locul injectarii.
 - Test de sange =TB test quantiferon: apreciaza raspunsul sistemului imunitar la bacteriile TB.
In ambele situatii rezultatul poate fi negativ - lipsa infectiei sau pozitiv - tuberculoza latenta.

Tuberculoza activa

- Radiografia sau tomografia computerizata toracica pentru tuberculoza pulmonara evidentiaza

diverse leziuni de tip adenopatii hilare sau mediastinale, condensari de tip pneumonic sau
bronhopneumonic, miliara TB, pleurezie sau atelectazii (in tuberculoza primara la copii) si leziuni
infiltrative, cavitare, fibrotice (in tuberculoza secundara a adultului).

- Examenul bacteriologic al sputei (secretie de mucus din bronhii eliminata prin tuse) este analiza
care pune in evidenta bacteriile. Rezultatul microscopic este gata in 48-72 ore, iar cultura la cca 2
luni, cand se face si antibiograma pentru a testa sensibilatea bacteriilor la medicamentele
antituberculoase. Examenul sputei este esential pentru diagnostic dar si pentru urmarirea evolutiei
sub tratament si aprecierea vindecarii.

- Bronhoscopia: in cazul persoanelor care nu pot expectora, se efectueaza aspirat bronsic sau/si
lavaj bronhioloalveolar care se analizeaza bacteriologic.

sus
Diagnosticul de tuberculoza

Tuberculoza primara

 Este tuberculoza specifica copilului

 Contactul copilului cu un bolnav de tuberculoza
 IDR la tuberculina pozitiv
 Context clinic sugestiv: tuse persistenta peste 3 saptamani, febra mica, scadere ponderala
 Aspect radiologic: adenopatii hilare, condensari, reactii pleurale, miliara tuberculoasa
 Ex bronhoscopic: infamatia bronhiilor, secretii, ulceratii, stenoze si compresiuni bronsice

 Ex bacteriologic pozitiv: din aspirat bronsic sau aspirat gastric matinal

Tuberculoza secundara

 Este tuberculoza specifica adultului

 Diagnostic clinic: tusea persistenta de cel putin 3 saptamani este simptomul dominant, alte
simptome: tuse cu sange, lipsa de aer, scadere in greutate, febra
 Diagnostic radiologic: leziuni infiltrative, cavitare etc
 Diagnostic bacteriologic: din sputa sau alte produse (aspirat bronsic) confirma diagnosticul

 Diagnosticul tuberculozei extrapulmonare: este dificil si se face in special prin examen

histopatologic din organul afectat. Este în responsabilitatea medicului specialist de organ. Cele mai
frecvente localizari sunt: pleurezia TB, limfadenita TB, TB osteo-articulară, TB uro-genitala,
pericardita TB, TB peritoneala si ascita TB, TB gastro-intestinala, laringita TB, TB oculara, TB otica,
TB endocrina, TB cutanata, meningita TB.
sus
Tratamentul pentru tuberculoza

Scopul tratamentului este vindecarea bolii.

Tratamentul este gratuit si se incepe in spital in sectii special amenajate pentru izolarea
bolnavilor pana la negativarea sputei pentru a nu mai raspandi infectia, apoi se continua de acasa
prin dispensarul teritorial.

Exista scheme standardizate national care presupun o asociere de mai multe medicamente pentru o
durata lunga: 6 luni pentru tuberculoza chimiosensibila la tratament de linia I si 12-18 luni sau chiar
mai mult pentru tuberculoza chimiorezistenta unde se utilizeaza medicamente de linia II cu efecte
secundare mult mai agresive.

Tratamentul se face sub urmarirea personalului medical - DOT (directly observed treatment)
pentru a urmari efectele secundare si complianta pacientului.

Tratamentul se initieaza imediat ce rezultatul microscopic al sputei identifica prezenta

bacteriilor (dupa 48-72 ore). Intrucat bacteriile au un ritm lent de diviziune, necesita un timp
indelungat pentru a creste in cultura, asadar rezultatul culturii este gata in cca 2 luni timp in care
pacientul primeste deja tratament. Din cultura se efectueaza si antibiograma care releva prezenta
raspunsului bacterian la tratament. In caz de raspuns favorabil- tuberculoza chimiosensibila, se
continua tratamentul cu regimul specific; in caz de rezistanta la tratamentul uzual- tuberculoza
chimiorezistenta, se utilizeaza scheme individualizate cu mai multe medicamente, obligatoriu unul
injectabil si cu durata foarte lunga.

Regimul I de tratament se aplica cazurilor noi diagnosticate si dureaza 6 luni: in primele 2 luni se
iau 4 medicamente zilnic, iar 4 luni se iau doar 2 medicamente, 3 zile/saptamana.

Regimul II de tratament pentru persoanele care au mai fost tratate anterior de tuberculoza si sunt
diagnosticate cu recidiva tuberculoasa, esec sau abandon terapeutic. Acest regim dureaza 8 luni.

Regim individualizat: la cei cu reactii secundare severe si la cei cu tuberculoza rezistenta la

medicamentele de linia I (adica cele folosite in regimul I sau II). In aceste situatii, se folosesc
medicamente de linia II si uneori e nevoie chiar de rezectia chirurgicala a zonei pulmonare afectate.

Monitorizarea evolutie bolii se face periodic pe parcursul tratamentului cu radiografii pulmonare,

examene de sputa si analize de sange in special pentru ficat deoarece tratamentul este hepatotoxic.
 Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Tratata corect cu respectarea medicatiei si a duratei, tuberculoza se poate vindeca.

In caz de diagnosticare tardiva sau nerespectarea tratamentului adecvat, pot aparea

complicatii:

 Hemoptizie: presupune tuse cu sange. Cel mai adesea cantitatea de sange este mica, amestecata
cu sputa si dispare dupa initierea tratamentului; rareori exista hemoptizie masiva care poate pune
viata in pericol si care necesita chiar interventie chirurgicala pentru a opri sangerarea.
 Pneumotorax: patrunderea aerului intre foitele pleurale care invelesc plamanul si colabarea
plamanului cu senzatie de respiratie dificila. Apare datorita ruperii unei cavitati tuberculoase situate
la periferia plamanului. Uneori apare si empiem pleural prin drenarea de puroi din plaman in pleura,
cu comunicare printr-o fistula pleuro-pumonara. Tratamentul consta in medicatie anti-TB, drenaj
pleural (eliminarea aerului prin introducerea uni tub steril in pleura) sau chiar interventie chirurgicala
pentru fistula pleurala.
 Bronsiectazii: dilatatii bronsice localizate, cauzate de fenomenele de inlamatie si fibroza care
exercita efecte de tractiune asupra bronhiilor. Cel mai adesea bronsiectaziile se asociaza cu aparitia
de hemoptizii, deoarece apare si dilatarea vaselor de sange din zonele afectate care se pot rupe
usor.

 Distructie pulmonara extinsa: se caracterizeaza prin afectarea progresiva si extensiva a unei zone
pulmonare, a unui plaman in intregime sau a ambilor plamani. Apare in tuberculoza primara la copil,
dar si in cazul evolutiei cronice la adult in lipsa tratamentului adecvat (ex abandon terapeutic).
Clinic se manifesta prin scadere in greutate, respiratie dificila, tuse cu sange, avand potential crescut
de deces, iar radiologic apar cavitati mari asociate cu fibroza extinsa. Gangrena pulmonara
reprezinta o forma acuta de distructie cu necroza pulmonara grefata de mortalitate crescuta (> 75%).
Profilaxie

 Vaccinarea BCG: metoda de protectie antituberculoasa care nu impiedica infectarea, dar previne
aparitia formelor grave de tuberculoza la copilul mic- meningita si miliara TB. In Romania,
vaccinarea este obligatorie la toti noi-nascuti inainte de externarea din maternitate, o singura doza,
fara revaccinare ulterioara.
 Chimioprofilaxia: impiedica dezvoltarea unei tuberculoze active la persoanele care au venit în
contact cu o sursa de infectie. Se adreseaza în special copiilor si adolescentilor cu IDR >10 mm, dar
si persoanelor imunosupresate cu IDR >5 mm.

 Controlul transmiterii infectiei TB - masuri generale:

o izolarea si tratamentul prompt al bolnavilor diagnosticati.
o igiena tusei- previne raspandirea bacililor in atmosfera.

o scaderea densitatii bacililor în aerul din spatiile inchise: ventilatie eficienta, lumina naturala (radiatia
solara), lampi cu radiatii ultraviolete.
sus
Recomandari Medicale:
O persoana care tuseste de cel putin 3 saptamani cu atat mai mult cu cat asociza si scadere
in greutate, febra mica persistenta, transpiratii si oboseala marcata, ar trebui sa se prezinte la
medicul de familie, medicul de medicina interna, medicul specialist pneumolog sau la medicul
specialist de organ in caz de simptome specifice - ex tuberculoza renala (infectii urinare repetate
fara izolare de bacterii uzuale)-medic nefrolog, tuberculoza osoasa- medic ortoped, tuberculoza
digestiva- (peritonita TB, tuberculoza ileo-cecala)-medic gastroenterolog etc.

Medicatia: este conform regimurilor terapeutice, durata este de cateva luni si variaza in functie de
sediul TB (pulmonara - 6 luni, ganglionara si osoasa - 9 luni etc) completata uneori de tratament
chirurgical: TB chimiorezistenta, empiem pleural etc.

De retinut:
• Tuberculoza este cea mai raspandita boala infectioasa la nivel mondial care este tratabila.
• Transmiterea are loc pe calea aerului de la persoanele bolnave de TB pulmonara. Doar un mic
procent din persoanele care se infecteaza, dezvolta boala.
• Tratamentul este gratuit pe toata perioada si se efctueaza in unitati spitalicesti specializate.
• Tuberculoza netratata este fatala.
• Persoanele tratate corect sunt declarate vindecate.

Tuberculoza este cauzată de bacterii aparţinând complexului Mycobacterium tuberculosis. Boala afectează
de obicei plămânii, deşi în până la o treime din cazuri sunt implicate alte organe. Dacă este tratată adecvat,
tuberculoza cauzată de tulpini chimiosensibile este curabilă în toate cazurile. Dacă nu este tratată, boala
poate fi fatală în decurs de 5 ani în mai mult de jumătate din cazuri. Transmiterea are loc de obicei pe cale
aerogenă, prin răspândirea particulelor infectante produse de către pacienţii cu tuberculoză pulmonară
contagioasă.

Tuberculoza primară

Tuberculoza primară pulmonară rezultă în urma unei infecţii iniţiale cu bacili tuberculoşi. în zonele cu prevalentă
înaltă a tuberculozei, această formă de boală se întâlneşte frecvent la copii şi este localizată adeseori în câmpurile
pulmonare mijlocii şi inferioare. Leziunea ce ia naştere după infecţie este de obicei periferică şi se asociază cu
limfadenopatie hilară sau paratraheală, ce poate să nu fie detectată pe radiografia toracică, în majoritatea cazurilor,
leziunea se vindecă spontan şi poate fi evidenţiată mai târziu sub forma unui mic nodul calcificat (leziunea Ghon).La
copiii cu defecte imunitare, ca în cazul celor cu malnutritie sau infecţie HIV, tuberculoza primară pulmonară poate
progresa rapid spre boala manifestă clinic. Leziunea iniţială creşte în dimensiuni şi poate evolua în diferite moduri.
Revărsatul pleural, frecvent întâlnit, se datorează pătrunderii bacilare în spaţiul pleural, de la nivelul unui focar
subpleural adiacent, în majoritatea cazurilor revărsatul dispare spontan, deşi, în prezenţa bolii pulmonare severe
multibacilare, se poate instala un empiem tuberculos, în cazurile severe, leziunea primară creşte rapid în dimensiuni,
porţiunea sa centrală se necrozează si apare cavitaţie acută (tuberculoză primară progresivă).

Tuberculoza postprimară
Cunoscută şi sub denumirile de tuberculoză de tip adult, tuberculoză de reactivare sau tuberculoză secundară, boala
postprimară rezultă din reactivarea endogenă a unei infecţii latente şi este localizată de obicei în segmentele apicale
şi posterioare ale lobilor superiori, unde concentraţia înaltă de oxigen favorizează creşterea micobacteriilor. în plus,
mai sunt frecvent afectate şi segmentele superioare ale lobilor inferiori. Gradul afectării parenchimului pulmonar
variază în limite largi, de la mici infiltrate la boală cavitară extensivă. După formarea cavernelor, conţinutul necrotic
lichefiat este descărcat în final în căile respiratorii, determinând leziuni satelite în interiorul plămânilor, ce pot în
schimb să evolueze spre cavitaţie.

Afectarea masivă a segmentelor sau lobilor pulmonari cu confluarea leziunilor, produce pneumonia tuberculoasă, în
timp ce până la o treime dintre pacienţii netrataţi decedează prin tuberculoză pulmonară severă în decurs de câteva
săptămâni sau luni după debut, alţii suferă un proces de remisiune spontană sau continuă cu o evoluţie cronică,
progresiv debilitantă („ftizie"), în aceste circumstanţe, unele leziuni pulmonare devin fibrotice şi se pot calcifica mai
târziu, dar cavernele persistă în alte zone ale plămânilor. Persoanele cu acest tip de boală cronică continuă să
elimine bacili tuberculoşi în mediul înconjurător. Majoritatea pacienţilor au un răspuns evident la tratament, cu
defervescenţă, diminuarea tusei, creştere în greutate şi o ameliorare a stării generale, în decurs de câteva
săptămâni.

Tuberculoza pleurală

Afectarea pleurală este frecventă în tuberculoza primară şi se datorează pătrunderii unui număr mic de bacili în
spaţiul pleural. în funcţie de nivelul de reactivitate revărsatul poate fi mic, poate trece neobservat dispărând spontan
sau poate fi suficient de mare pentru a cauza simptome ca febră, durere toracică cu caracter pleuritic şi dispnee.
Semnele fizice sunt cele ale revărsatului pleural: matitate la percuţie şi absenţa murmurului vezicular. Această formă
de tuberculoză pleurală răspunde favorabil la chimioterapie si se poate rezolva spontan.

Tuberculoza căilor respiratorii superioare

Tuberculoza căilor respiratorii superioare este aproape întotdeauna o complicaţie a tuberculozei pulmonare cavitare
avansate şi poate implica laringele, faringele şi epiglota. Simptomele sunt reprezentate de disfonie şi disfagie, ce se
adaugă unei tuse cronice productive. Manifestările depind de sediul afectării, iar ulceraţiile pot fi vizualizate prin
laringoscopie. Frotiul din spută colorat pentru BAAR este frecvent pozitiv dar în unele cazuri poate fi necesară
efectuarea biopsiei pentru stabilirea diagnosticului. Şi neoplasmul poate avea manifestări similare, dar de obicei este
indolor.

Tuberculoza ganglionară (limfadenita tuberculoasă)

Una dintre cele mai frecvente forme de manifestare ale tuberculozei extrapulmonare (fiind demonstrată în mai mult
de 25% din cazuri), tuberculoza ganglionară este frecventă mai ales printre pacienţii infectaţi cu HIV. în Statele Unite,
şi femeile şi copii (mai ales cei necaucazieni) par a avea o susceptibilitate specială. Tuberculoza ganglionară
debutează cu o tumefiere nedureroasă a ganglionilor limfatici, cel mai frecvent în regiunea cervicală şi
supraclaviculară. Ganglionii limfatici sunt discret măriţi la începutul bolii, dar se pot inflama şi pot prezenta un traiect
fistulos prin care se drenează cazeum. Apariţia simptomelor sistemice este restrânsă de obicei la pacienţii infectaţi cu
HIV, boala pulmonară concomitentă putând fi prezentă sau absentă. Diagnosticul este stabilit prin puncţie aspirativă
sau biopsie chirurgicală. BAAR sunt vizualizaţi în până la 50% din cazuri, culturile sunt pozitive în 70 până la 80% din
cazuri, iar examenul histologic indică leziuni granulomatoase.

Tuberculoza pericardică (pericardita tuberculoasă)

Datorată progresiunii directe a unui focar primar în interiorul pericardului, reactivării unui focar latent sau rupturii unui
ganglion limfatic adiacent, tuberculoza pericardică era frecvent o boală a vârstnicului, în ţările cu o prevalentă
scăzută a tuberculozei, dar acum apare frecvent la pacienţii infectaţi cu HIV. Debutul poate fi subacut, deşi este
posibil si un debut acut cu febră, durere retrostemală surdă şi frecătură pericardică. în multe cazuri se poate acumula
eventual un revărsat, simptomele cardiovasculare şi semnele de tamponadă cardiacă putând apărea în cele din
urmă. Revărsatul, evidenţiabil pe radiografia toracică, este de natură exsudativă şi are un număr mare de leucocite
(predominant mononucleare). Revărsatul hemoragie este frecvent. Culturile efectuate din lichid relevă prezenţa M.
tuberculosis în aproximativ 30% din cazuri, pe când biopsia are rezultate superioare, în lipsa tratamentului,
tuberculoza pericardică este de obicei fatală.

Tuberculoza genitourinară

Tuberculoza genitourinară reprezintă aproximativ 15% din totalitatea cazurilor de tuberculoză extrapulmonară, poate
implica orice porţiune a tractului genitourinar si se datorează de obicei diseminării hematogene ce urmează infecţiei
primare. Predomină simptomele locale. Polakiuria, disuria, hematuria şi durerea în flanc sunt manifestări frecvente.

Totuşi, pacienţii pot fi asimptomatici, iar boala poate fi descoperită doar după ce s-au constituit leziuni distructive
severe ale rinichilor. Sumarul de urină este patologic în 90% din cazuri, evidenţiindu-se piurie şi hematurie.
Demonstrarea unei piurii cu uroculturi negative şi urină acidă creşte suspiciunea de tuberculoză. Urografia
intravenoasă este utilă pentru diagnostic. Culturile efectuate din trei probe matinale de urină furnizează un diagnostic
definitiv în aproape 90% din cazuri.Tuberculoza genitală este diagnosticată mai frecvent la femei decât la bărbaţi. La
femei, ea afectează trompele uterine şi endometrul şi poate induce infertilitate, dureri pelvine şi tulburări menstruale.

Tuberculoza osteoarticulară

In trecut, în unele serii de cazuri de tuberculoză extrapulmonară, afectarea osteoarticulară era responsabilă pentru 8-
9% din cazuri. Astăzi, frecvenţa este mai redusă deoarece tuberculoza osteoarticulară este descrisă doar arareori, la
pacienţii infectaţi cu HIV. In boala osteoarticulară, patogeneza este legată de reactivarea focarelor hemato-gene sau
de diseminarea de la ganglionii paravertebrali adiacenţi. Sunt afectate cel mai frecvent articulaţiile solicitate
gravitaţional (intervertebrale, coxofemurale şi tibiofemurale - în această ordine). Tuberculoza vertebrală (morbul Pott
sau spondilita tuberculoasă) implică frecvent doi sau mai mulţi corpi vertebrali adiacenţi, în timp ce la copii localizarea
cea mai frecventă a tuberculozei vertebrale este la nivelul coloanei vertebrale toracice superioare, la adulţi sunt
afectate de obicei vertebrele toracice inferioare şi lombare superioare.

Leziunea porneşte de la unghiul anterosuperior sau inferior al corpului vertebral, cuprinde corpul vertebral adiacent,
distrugând si discul interver-tebral. în fazele avansate ale bolii, colapsul corpilor vertebrali determină apariţia cifozei
(gibbus). Se mai poate constitui un abces paravertebral „rece". La nivelul coloanei vertebrale superioare, abcesul
poate difuza până la nivelul peretelui toracic fiind perceput ca o tumoră, iar la nivelul coloanei vertebrale inferioare,
poate ajunge la ligamentele inghinale sau se poate manifesta ca un abces de psoas. Tomografia computerizată (CT)
sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) relevă leziunea caracteristică şi sugerează etiologia acesteia, deşi
diagnosticul diferenţial include alte infecţii şi tumori.

Funcţia aspirativă a abcesului sau biopsia osoasă confirmă etiologia tuberculoasă, deoarece culturile sunt de obicei
pozitive şi modificările histologice sunt foarte caracteristice. Tuberculoza osteoarticulară răspunde la chimioterapie,
dar cazurile severe pot necesita tratament chirurgical.

Tuberculoza gastrointestinală

Orice segment al tractului gastrointestinal poate fi afectat de către tuberculoză. Sunt implicate mai multe mecanisme
patogenice: ingerarea sputei cu însămânţate directă, diseminarea hematogenă sau (arareori) ingestia de lapte
provenind de la vaci afectate de tuberculoza bovină. Localizările cel mai frecvent implicate suntileonul terminal si
cecul. Durerea abdominală, uneori similară celei asociate cu apendicita, diareea, obstrucţia, hematochezia şi
palparea unei formaţiuni abdominale sunt manifestări frecvente la debut.

Febra, scăderea ponderală şi transpiraţiile nocturne sunt de asemenea frecvente, în afectarea peretelui intestinal,
ulceraţiile şi fistulele pot simula boala Crohn. Fistulele anale trebuie să conducă la o evaluare în vederea detectării
tuberculozei rectale. Având în vedere că în majoritatea cazurilor se impune tratamentul chirurgical, diagnosticul poate
fi stabilit prin examen histologic si prin realizarea de culturi din probele prelevate intraoperator. Prezenţa durerilor
abdominale nespecifice, a febrei şi ascitei trebuie să crească suspiciunea de peritonită tuberculoasă.

Miliaria sau tuberculoza diseminată

Tuberculoza miliară se datorează diseminării hematogene a bacililor tuberculoşi. în timp ce la copii această formă
este consecinţa unei infecţii primare recente, la adulţi se poate datora fie unei infecţii recente, fie reactivării unui focar
vechi provenit din diseminare hematogenă. Leziunile sunt reprezentate de obicei de granuloame de culoare gălbuie,
cu diametru de 1-2 mm, ce seamănă cu seminţele de mei (astfel se explică termenul de miliarie atribuit de către
anatomopatologii din secolul al nouăsprezecelea). Manifestările clinice sunt nespecifice si polimorfe, depinzând de
localizarea predominantă a afectării.

In majoritatea cazurilor simptomele de debut sunt reprezentate de febră, transpiraţii nocturne, anorexie, astenie şi
scădere ponderală. Uneori pacientul prezintă atât tuse şi alte simptome respiratorii datorate afectării pulmonare, cât
şi simptome abdominale. Semnele fizice includ hepatomegalia, splenomegalia şi limfadenopatia. Examenul
oftalmologie poate releva, în până la 30% din cazuri, prezenţa tuberculilor coroidieni, patognomonici pentru
tuberculoza miliară. Meningismul survine în mai puţin de 10% din cazuri.

Meningita tuberculoasă si tuberculomul

Tuberculoza sistemului nervos central este responsabilă pentru aproximativ 5% dintre cazurile de tuberculoză
extrapulmonară. Este întâlnită cel mai frecvent la copiii mici, dar apare şi la adulţi, mai ales la cei infectaţi cu HIV.
Meningita tuberculoasă apare ca urmare a diseminării hematogene a bolii pulmonare primare sau postprimare, sau
datorită rupturii unui tubercul subependimar în spaţiul subarhanoidian. în mai mult de jumătate din cazuri, pe
radiografia toracică se găsesc semne ale unor leziuni pulmonare vechi sau cu aspect miliar. Debutul bolii poate fi
insidios, cu cefalee şi tulburări mentale, sau acut, cu confuzie, somnolenţă, senzoriu alterat si redoare de ceafă, în
mod caracteristic, afecţiunea are o evoluţie de una sau două săptămâni - o evoluţie mai lungă decât cea a meningitei
bacteriene. Pareza nervilor cranieni (a nervilor oculari în particular) este o manifestare frecventă, iar implicarea
arterelor cerebrale poate produce ischemie focală. Hidrocefalia este frecventă.

Funcţia lombară este piatra de temelie a diagnosticului. In general, examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) relevă
un număr mare de leucocite (de obicei cu predominanţa limfocitelor dar frecvent cu o predominanţă a neutrofilelor în
faza iniţială), o concentraţie a proteinelor de 1-8 g/l (100-800 mg/dl) şi o concentraţie scăzută a glucozei; totuşi,
oricare dintre aceşti parametri se poate încadra în limitele normale. BAAR sunt vizualizaţi pe frotiul direct efectuat din
sedimentul LCR în doar 20% din cazuri, dar puncţiile lombare repetate cresc frecvenţa identificării. Culturile din LCR
sunt diagnostice în până la 80% din cazuri. Dacă nu este recunoscută, meningita tuberculoasă este întotdeauna
fatală.

Forme extrapulmonare mai puţin frecvente

Tuberculoza poate cauza corioretinită, uveită, panoftalmie si conjunctivită flictenulară în cadrul reacţiei de
hipersensibilitate. Otita tuberculoasă este rară si se manifestă prin pierderea auzului, otoree şi perforaţia membranei
timpanice. La nivelul nasofaringelui, tuberculoza poate simula granulomatoza Wegener. Manifestările cutanate ale
tuberculozei includ infecţia primară datorată inoculării directe, abcesele şi ulcerele cronice, scrofuloza, lupusul vulgar,
leziunile miliare şi eritemul nodos.

Tuberculoza corticosuprarenaliană este o manifestare de boală avansată, ce se manifestă prin semnele insuficienţei
corticosuprarenaliene. In cele din urmă, tuberculoza congenitală se datorează transmiterii transplacentare a bacililor
tuberculoşi către făt sau prin ingestia de lichid amniotic contaminat. Această boală rară afectează ficatul, splina,
ganglionii limfatici şi diverse alte organe.