P r e o t P r o f . D r .

E me B r a n iş t e

- Nu se face vohod sau ieşire cu cădelniţa (de aceea preotul nu îmbracă felonul, ci
rămâne până la sfârşit cu epitrahilul, şi nici nu se deschid uşile împărăteşti, care rămân
închise în tot timpul slujbei); deci, îndată după „Slavă..., Şi acum...”, de la „Doamne,
strigat-am...”, se citeşte „Lumină lină...”, apoi se cântă prochimenul zilei săptămânii şi
îndată se citeşte rugăciunea „Invredniceşte-ne, Doamne...”, urmată de ectenia cereri­
lor: „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară...”, pe care preotul o zice din faţa uşi­
lor împărăteşti şi cu capul acoperit. Apoi, ca de obicei, Stihoavna (de la Octoib·, glasul
de rând al săptămânii), după care „Acum liberează...” şi celelalte, troparele, ectenia
întreită, începând de la „Miiuieşte-ne pe noi, Dumnezeule...”, pe care preotul o zice
din faţa uşilor împărăteşti închise, de unde, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, face
îndată şi otpustui17.
1 ) Vecernia din zilele de rând ale Păresimilor, care se face de altfel numai în mănăstiri
şi catedrale, se deosebeşte de cea a zilelor de rând din restul anului prin următoarele
particularităţi (pe care ie indică Triodul şi Ceaslovul):

Tabloul comparativ al rânduielii Vecerniei de diferite categorii

V E C E R N IA S Ă R B Ă T O R IL O R
(la sărbătorile cu Privegh ere -
V ecern ia m are)
P reotu l (îm b răcat cu epitrahilul,
din faţa Sfintei M ese):
„B in ecu v ân tat este D u m ­
nezeul n o s tr u ...”
V E C E R N IA Z IL E L O R
D E RÂND
(îm b răcat cu epitrahilul,
din faţa Sfintei M ese): „B i­
n ecu vân tat este D u m n e ­
zeul n o s tr u ...”
V E C E R N I A M IC Ă
(num ai la sărbătorile cu
Priveghere)
(îm b răcat cu epitrahilul,
din faţa Sfintei M ese) :
„B in ecuvân tat este D u m ­
nezeul n o s tru ...”

C ânt. „A m in. V eniţi să ne în ­ „A m in. V eniţi să ne închi­ „A m in. V eniţi să ne în­

c h in ă m ...”, Psalm ul 1 0 3 n ă m ...”, Psalm ul 1 0 3 ch in ă m ...”, Psalmul 1 0 3

P reotu l (iese în faţa S fintelor U şi L a fel ca la V ecern ia sărbă­ L a fel ca ia V ecern ia săr­
şi citeşte rugăciunile lu ­ torilo r b ătorilor
m in ilor)

P reotu l (din faţa Sfintelor U şi) L a fel ca la V ecernia sărb ă­ L a fel ca la V ecernia săr­
E cte n ia m are torilo r bătorilor

Cânt. „ F e ricit b ă rb ă m l...” (câ n ­ C atism a de rând (citită în

tat) mijlocul bisericii)

P reo tu l E cte n ia m ică („Iară şi E cten ia m ică („Iară şi iară,

iară, cu p a c e ...” ) cu p a ce ...” )

C ânt. „D o a m n e, strig a t-a m ... ”, „ D o am n e, s trig a t-a m ...”, „D o am n e, strig a t-a m ...”,
cu stihirile şi stihurile stihirile pe 6 stihirile pe 4
rânduite (stihirile pe 1 0 ,
pe 8 o ri pe 6 )

P reotu l (L a „Să se în d rep teze...”, L a fel ca la V ecern ia sărb ă­ L a fel ca la V ecernia săr­
cădi re m are) torilor bătorilor

17 Ceaslovul adaugă la sfârşitul Vecerniei o frumoasă rugăciune a. Sfântului Vasile („Bine eşti cuvân­
tat, Stăpâne Atotţiitorule...” ), de citit benevol („de-ţi este voia”; vezi Ceaslov, Bucureşti, 1 9 4 5 , p. 1 4 ).
 L it u r g ic a s p e c ia l ă

Preotul îm b racă felonul, deschide

uşile îm părăteşti şi face
V o h o d u l (ieşirea) cu că­
delniţa, cădind în naos şi
altar

Preotul (cădind , de pe solee: „ în ­

ţelepciune, drepţi !”

Cânt. „L u m in a lin ă...” (cân tat) „L u m in ă lin ă...” (citit) „L u m in ă lin ă...” (citit)

Cant. P ro ch im en u l zilei săptă­ Proch im enu l zilei săp tăm â­ P ro ch im en u l zilei săp tă­
m ânale (cân tat) nale (cân tat) m ânale (cântat)

Cânt. Paremiile (numai la praz­

nice şi sărbătorile sfinţilor)

Preotul (din a lta r): E cte n ia în tre­

ită („S ă zicem to ţi.,.” )

Cânt. R u găciu n ea „Invredni- R u găciu n ea „Invredniceş- R u găciu nea „învredniceş-

ceşte-ne, D o a m n e ...” te-n e, D o a m n e ...” te-m ă, D o a m n e ...”

Preotul (din altar): Ectenia cereri­ E cten ia cererilor („Să pli­

lor („Să plinim rugăciunea n im rugăciunea n oastră cea
noastră cea de seară...”) de se a ră ...” )

C ânt. Stihoavna, cu stihurile şi Stihoavna, cu stihurile şi sti­ Stihoavna^ cu stihurile şi sti­

stihirile ei, „A cum liberea­ hirile ei, ,A cu m liberează...” hirile ei, „Acum liberează...”
z ă...” şi rugăciunile în­ şi rugăciunile începătoare şi rugăciunile începătoare
cepătoare

P reotul (după „Tatăl n ostru...”) (după „Tatăl n o s tru ...” ) (după „Tatăl n o s tr u ...” )
„C ă a T a este îm părăţia...” „C ă a T a este îm p ă ră ţia ...” „C ă a T a este îm p ărăţia...”

Cânt. T ro p arele rânduite T ro p aru l sfântului zilei din T ro p aru l Sfântului zilei
M in e i şi al N ăscătoarei din M in e i şi al N ăscătoarei

Preotul (din faţa Sfintelor U şi) E c ­ (din faţa Sfintelor U şi)

tenia întreită E cten ia întreită

P reotul deschide Sfintele U şi şi (din faţa S fintelor U şi) (din faţa Sfintelor U ş i, în­
face A polisul (O tpu stul) Apolisul (O tp u stu l) chise) Apolisul (O tp u stu l)

Luni, marţi ţi joi seara, după prochimen (din Triod sau din Ceaslov) se adaugă două
paremii, iar finalul (începând de la troparele apolisului) este mult mai lung ca cel
obişnuit, şi anume: troparele M ineiului se înlocuiesc cu cele 4 tropare din Triod
(„ N ă scă to a re de D u m n e z e u , F e c io a ră , b u c u ră -te ... ! ; B o te z ă to ru l lui H r is to s ...; Ru-
gaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli...; Sub milostivirea Ta...5’), urmate fiecare de câte
o metanie. Apoi: „Doamne miluieşte”, de 40 de ori, „Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti
mai cinstită... întru numele Domnului...55. Preotul: „Cel ce este binecuvântat...”, iar la
strană se citeşte rugăciunea „împărate ceresc...” (în Ceaslov). Apoi, preotul zice rugă-

41