Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUARD JURIST
CONGRESUL BACKSTER
Congresul urma să se ţină chiar în Grădina Botanică. Se aflau acolo peste patru mii de
delegaţi din toate ţările de pe toate continentele. Deschiderea oficială a fost însă amânată de trei
ori pentru că, în ciuda tuturor măsurilor adoptate – dezbaterile fiind secrete -, s-a constatat, de
fiecare dată, prezenţa nedorită a unor ziarişti. (Unul a avut ingenioasa idee să se ascundă în
boilerul care încălzeşte sera, dar a fost cât pe-aici se se înece, iar altul n-a pregetat să se ascundă
într-o ladă cu îngrăşăminte naturale lăsată din neglijenţă într-un colţ.) În cele din urmă, când n-a
mai fost detectată nici o prezenţă străină, lucrările au fost deschise în mod solemn. Marea
majoritate a delegaţilor se găseau în ampla şi moderna seră, dar lucrările erau urmărite şi din
parc, ca şi din pavilioanele anexe. Deşi fiecare delegat avea, cum se obişnuieşte, un ecuson cu
numele şi regiunea geografică de unde venea, se convenise ca în actele Congresului el să fie
numit cu numărul de ordine sub care era înregistrat. Cu toate că participanţii afişau o reţinere
deplină, un ochi atent ar fi putut observa că în atmosferă domnea o anumită tensiune. Aşa cum s-a
aflat mai târziu, delegaţii nu ştiau că pretutindeni fuseseră amplasate microfoane şi senzori
invizibili de mare sensibilitate, ce înregistrau cele mai fine reacţii, comunicându-le calculatorului
Alfa Sigma 52, cea mai recentă realizare în domeniu. Terminalul acestuia era instalat într-o
cazemată subterană, fiind urmărit zi şi noapte de o echipă de specialişti. Se pare chiar că unul
dintre aceştia (din motive ce nu au fost clarificate) a transmis presei stenograma Congresului, din
care reproducem şi noi câteva fragmente.
(Congresul, după cum se vede, a folosit o metodologie oarecum diferită de altele. S-a
lucrat fără prezidiu şi fără preşedinte. Delegaţii luau cuvântul de la locurile lor, completându-se
reciproc. Alte precizări vom face pe parcurs.)
Delegatul MN 2005:
— Stimaţi colegi, se împlinesc 20 de ani de când un poliţist ingenios, Mr. Backster, a
X
agricolă. Următorul vorbitor este întâmpinat cu reţele albastre pe ecran, dovedind larga lui
notorietate în rândul celor prezenţi.
Delegatul SG 54:
— Vă rog să-mi permiteţi să mă ocup nu atât de aspectele legate de practica nemijlocită,
ci de ansamblul unor concepţii care prezidează relaţiile dintre om şi natură. Este cunoscut faptul
că, în stadiile primare ale dezvoltării civilizaţiei, şi omul făcea parte din natură. Poate nu
întâmplător unele mituri au socotit acele vremuri paradisiace. Pe urmă…
Voce din sală:
— A fost o mare greşeală că individul umanoid a fost lăsat să coboare din copaci. Dacă ar
fi găsit acolo suficientă hrană, Terra ar mai fi fost şi astăzi o planetă fericită…
Ecranul se întunecă. Apar puncte şi linii verzi – proteste vehemente.
Din nou delegatul SG 54:
— Văd că ideile de aşa-zisă umanizare a mediului sunt împărtăşite de numeroşi delegaţi.
Tocmai aici e nodul numeroaselor confuzii. Spuneam deci că de la etapa iniţială, când omul făcea
parte din natură, prin activitatea sa de homo faber, el s-a desprins din mediul ambiant şi şi-a
propus să-l supună, să-l subjuge, să devină stăpânul absolut al naturii. Săvârşind aceleaşi crime
împotriva naturii ca şi cele săvârşite în cealaltă colonizare. Sigur, astăzi suntem într-un alt
moment al civilizaţiei, dar putem constata că şi acum se practică o exploatare mult mai subtilă,
mai periculoasă…
Intervenţie din sală:
— Cu totul de acord cu teza stimatului SG. Mai mult, pe plan social, unii teoreticieni fac
mare caz de escaladarea violenţei. Se pare că aşa e. Dar sunt total ignorate, sau escamotate,
violenţele practicate împotriva naturii. Un individ uman în stare să taie cu securea un brad e în
stare să omoare şi un pui de focă sau să comită o agresiune antiumană. În esenţa e acelaşi lucru.
Diferă motivaţiile raportate la morala umană. Trebuie, de aceea, să luptăm pentru o nouă morală,
o morală superioară, morala ecologică.
— Mulţumesc pentru completare. Total de acord. Ceea ce trebuie să înţeleagă specia
umană, la urma urmei în propriul ei folos, este că planeta nu este numai un sistem de scări ale
nivelurilor evoluţiei, ci, şi aici este esenţialul, un ansamblu de interdependenţe în care biounităţile
depind vital unele de altele şi, din acest punct de vedere, omul nu este superior copacului,
copacul nu este superior păsărilor, păsările nu sunt superioare insectelor, ci toate depind unele de
altele…
Voce din sală:
— Nimeni nu mă va împiedica să cred că omul este departe de a fi fiinţa superioară care
se crede. Specimenul care socoteşte că se poate eterniza gravându-şi numele pe trupul unui arbore
sau care foloseşte natura ca simplu decor pentru pretenţiile sale estetice n-are nici o şansă să-şi
dovedească superioritatea…
Discuţiile continuă cu înverşunare. Se propune înfiinţarea unei Ligi pentru protecţia
X