Alterațiile accidentale

Alterațiile sunt semne grafice pe care le întâlnim în partitură, scrise pe

portativ înaintea notei muzicale, pe același spațiu, respectiv pe aceeași
linie a notei în dreptul căreia se află, respectând locul notei pe portativ.
Prin apariția lor, alterațiile modifică înălțimea sunetelor ascendent (diez
#) sau descendent (bemol ♭) cu un semiton.
Rolul expresiv al muzicii este redat cu ajutorul alterațiilor, a căror apariție
în partitură cunoaște următoarele variante:
1 Alterații definitive. Alterațiile plasate lângă cheia sol poartă
denumirea de armură și au efect asupra întregii lucrări muzicale. Ele
specifică tonalitatea în care este compusă lucrarea muzicală.
2 Alterațiile accidentale apar pe tot parcursul lucrării muzicale. Acest
tip de alterație este valabil doar în cadrul măsurii în care apare, pentru
nota care a fost alterată.
3 Alterațiile de precauție ne amintesc anularea efectului unei alterații
accidentale în măsura următoare.
Rețin:
Alterațiile accidentale sunt reprezentate de apariția alterațiilor pe tot
parcursul lucrării muzicale și au efect doar în interiorul măsurii sau până
la apariția becarului.
Becarul [♮] este un semn grafic a cărui apariție ne semnalează anularea
alterațiilor apărute anterior în măsură.
Notarea becarului este obligatorie pentru revenirea sunetului la
înălțimea sa naturală, efectul său limitându-se doar în măsura în care
acesta apare.
Diezul, bemolul și becarul fac parte din categoria semnelor de
alterație. Semnele de alterație modifică înălțimea sunetelor, care vor
purta numele de sunete alterate.