Proiectul este finanţat: Programul Operaţional Regional, Axa 6 ”Asistenţă Tehnică a POR

2007-2013”, DMI 6.1, cod SMIS 45783, cu titlul ”SPRIJIN ACORDAT ÎN PERIOADA
01.01.2013 – 31.10.2014 PENTRU ORGANISMUL INTERMEDIAR DIN CADRUL ADR
CENTRU ÎN IMPLEMENTAREA ŞI MONITORIZAREA LA NIVEL REGIONAL A POR 2007 -
2013”, activitatea 6 ”Realizarea de studii privind implementarea POR”.

Echipa de elaborare
MANCOM CENTRU SRL
Dr. Birgit Schliewenz, manager de proiect
Cătălin Stanciu, expert tehnic
Meda Firu, expert tehnic
Levente Dimen, expert topografic

CAPITEL PROIECT
Arh. Marius Barbieri
Simona Zărnescu, Sociolog, Urbanist
Gligor Mircea, expert cultură și istorie arheologică
Dr. Vasile Ștef, Profesor universitar, expert în hidrologie
Ecaterina Truţă, inginer mediu

2
3
4
Cuprins

1. INTRODUCERE ................................................................................................................. 9
2. METODOLOGIE ............................................................................................................... 13
3. DATE GENERALE PRIVIND VALEA RÂULUI MUREŞ, REGIUNEA CENTRU .............. 19
3.1. Râul Mureș - Date geografice ..................................................................................... 19
3.2. Caracteristici generale ale râului Mureș ...................................................................... 21
3.2.1. Confluenţe............................................................................................................... 23
3.2.2. Sub-bazinele hidrografice ....................................................................................... 24
3.2.3. Sursele de alimentare ale râului Mureș .................................................................. 26
3.3. Râul Mureş în Regiunea Centru ................................................................................. 27
3.3.1. Localizarea geografică și particularitățile cadrului natural al Regiunii Centru ......... 27
3.3.2 Valea Mureșului în Regiunea Centru ....................................................................... 29
3.4. Limite şi unităţi administrativ-teritoriale ....................................................................... 30
3.4.1. Identificarea UAT- urilor la nivelul judeţelor ............................................................ 32
3.4.2. Identificarea UAT-urilor la nivelul judeţului Harghita ............................................... 33
3.4.3. Identificarea UAT-urilor la nivelul judeţului Mureş................................................... 34
4. ANALIZA DE MEDIU A VĂII RÂULUI MUREŞ, REGIUNEA CENTRU ............................ 35
4.1. Analiza situaţiei privind protecţia mediului şi a climei ................................................. 35
4.1.1. Analiza situaţiei privind protecţia mediului .............................................................. 35
4.1.2. Factorii de influenţă a calităţii mediului ................................................................... 47
4.2. Schimbări climatice în Valea Mureșului ...................................................................... 51
4.3. Hidrografie .................................................................................................................. 61
4.3.1. Apele subterane ...................................................................................................... 62
4.3.2. Complexul hidrogeologic aluvionar ......................................................................... 64
4.3.3. Apele minerale din Bazinul Hidrografic Mureș ........................................................ 67
4.4. Analiza situaţiei privind protecţia naturii şi a ecosistemului ........................................ 69
4.4.1. Legislația și instituțiile cu atribuții privind protecția mediului și a naturii .................. 69
4.4.2. Rezervații naturale și zone protejate pe Valea Mureșului ....................................... 72
4.4.3. Măsuri de protecţie a naturii.................................................................................... 78
4.5. Analiza privind riscurile şi hazardele naturale de-a lungul râului Mureş ..................... 80
4.6. Aspecte de prevenire şi gestionare a riscurilor ........................................................... 84
Sinteza: Analiza situaţiei privind protecţia mediului, naturii şi a climei ............................... 88
5. ANALIZA SITUAŢIEI SOCIO-ECONOMICE ACTUALE A VĂII RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU ........................................................................................................... 92
5.1. Demografie şi resurse umane ..................................................................................... 92
5.1.1. Evoluţia demografică naturală a populaţiei ............................................................. 92
5.1.2. Populaţia după sexe ............................................................................................... 96
5.1.3. Densitatea populaţiei .............................................................................................. 97

5
 5.1.4. Relaţia dintre oraşe şi sate ..................................................................................... 98
5.1.5. Structura populaţiei după grupa de vârstă .............................................................. 99
5.1.6. Nivelul educaţiei .................................................................................................... 102
5.1.7. Ocuparea forţei de muncă şi şomajul ................................................................... 106
5.1.8. Minorităţile............................................................................................................. 114
5.2. Economie și Turism .................................................................................................. 117
5.2.1. Industria, construcțiile şi serviciile ......................................................................... 120
5.2.2. Agricultura ............................................................................................................. 127
5.2.3. Comerț și servicii................................................................................................... 133
5.2.4. Mediu de afaceri ................................................................................................... 136
5.2.5. Potențial energetic ................................................................................................ 139
5.2.6. Turismul ................................................................................................................ 148
5.3. Aspecte sociale şi culturale (inclusiv patrimoniul cultural) ........................................ 174
5.4. Infrastructură tehnică şi transporturi ......................................................................... 182
5.4.1. Rețele de transport în Valea Mureșului în Regiunea Centru - situaţia existentă în
anul 2015 ........................................................................................................................ 183
5.4.2. Alimentarea cu apă şi colectarea apelor uzate ..................................................... 201
5.4.3. Rețele energetice .................................................................................................. 210
5.4.4. Alimentare cu gaz ................................................................................................. 211
5.5. Infrastructură educaţională şi de sănătate ................................................................ 215
5.5.1. Infrastructura educaţională ................................................................................... 215
5.5.2. Infrastructura de sănătate ..................................................................................... 228
5.6. Calitatea vieţii ............................................................................................................ 234
Sinteza: Analiza socio-economică .................................................................................. 242
6. ANALIZA SWOT ............................................................................................................. 246
6.1. Protecţia mediului şi a climei ..................................................................................... 246
6.2. Protecţia naturii (ecosistem) ..................................................................................... 247
6.3. Demografie şi resurse umane ................................................................................... 248
6.4. Aspecte de infrastructură de transport, tehnico-edilitară, educaţională şide sănătate249
6.5. Aspecte economice ................................................................................................... 250
6.6. Turism ....................................................................................................................... 252
6.7. Aspecte culturale şi de calitatea vieţii (în legătură cu râul Mureş) ............................ 254
6.8. Aspecte de structură teritorială şi de dezvoltare locală ............................................. 254
7. CONCLUZII ALE ANALIZELOR ..................................................................................... 256
7.1. Principalele provocări de ordin economic şi social ale unităţilor administrativ-teritoriale
riverane râului Mureş ....................................................................................................... 256
7.2. Potenţiale de dezvoltare durabilă .............................................................................. 259
7.3. Importanţa cooperării interinstituţionale pentru o eficientă valorificare a potenţialului
socio-economic al văii râului Mureş ................................................................................. 263
Sinteză ............................................................................................................................. 265

6
8. VIZIUNE ŞI OBIECTIVE STRATEGICE DE DEZVOLTARE .......................................... 266
8.1. Viziune unitară de dezvoltare durabilă a zonei traversate de râul Mureş ................. 266
8.2. Obiective strategice şi specificede dezvoltare şi măsuri privind valorificarea durabilă a
potenţialului de dezvoltare socio-economică a localităţilor .............................................. 266
9. SOLUŢII PROPUSE PENTRU PROBLEMELE DE MEDIU IDENTIFICATE, DE
PREVENIRE ŞI REDUCERE A RISCURILOR DE INUNDAŢII ......................................... 284
9.1. Măsuri pentru protejarea factorilor de mediu ............................................................ 284
9.2. Măsuri de prevenire şi reducere a riscului la inundaţii .............................................. 285
10. PORTOFOLIU CU PROPUNERI DE PROIECTE PRIORITARE .................................. 289
10.1. Obiectiv strategic 1: Conservarea şi întărirea sustenabilă a spaţiului
natural - Utilizarea eficientă şi raţională a resurselor naturale, ţinând cont
de necesităţile generaţiilor viitoare ................................................................................... 290
10.2. Obiectiv strategic 2: Realizarea unei infrastructuri eficiente şi
prietenoase cu natura ....................................................................................................... 295
10.3. Obiectiv strategic 3: Creşterea valorii adăugate regionale prin conectarea
potenţialelor economice .................................................................................................... 299
10.4. Obiectiv strategic 4: Asigurarea unui potenţial de lucru, care se
orientează către nevoile viitoarei pieţe a muncii ............................................................... 304
10.5. Obiectiv strategic 5: Valorificarea potententialului socio-cultural ca
însuşire a peisajului cultural Valea Mureşului .......................................................... 308
10.6. Obiectiv strategic 6: Valorificarea potententialului natural şi cultural
al Văii Mureşului pentru economia turismului ................................................................... 311
11. ARGUMENTE PENTRU O VIITOARE STRATEGIE DE DEZVOLTARE
DURABILĂ A VĂII RÂULUI MUREŞ, REGIUNEA CENTRU .............................................. 315
11.1. Structuri de organizare existente ............................................................................ 316
11.2. Aspecte privind implicarea actorilor locali în cadrul dezbaterilor publice
realizate pe parcursul elaborării studiului ...................................................................... 325
11.3. Propuneri pentru un acord de colaborare între autorităţile publice şi alţi
parteneri, în vederea elaborării şi implementării unei viitoare Strategii de
Dezvoltare Durabile .......................................................................................................... 336
12. CONCLUZII GENERALE ALE STUDIULUI................................................................... 342
13. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 347

ANEXE 1: Unităţi Administrative Teritoriale străbătute de Râul Mureş ............................... 359

ANEXE 2: Chestionar online privind poblemele şi oportunităţile de dezvoltare
ale localităţilor care se află pe cursul râului Mureş din cadrul Regiunii Centru ................... 363
ANEXE 3: Chestionar adresat autorităţilor publice locale ................................................... 369
ANEXE 4: Chestionar pentru GAL-uri şi asociaţii................................................................ 383
ANEXE 5: Situri naturale în Valea Mureşului din Regiunea Centru .................................... 389
ANEXE 6: Obiective turistice ............................................................................................... 413
ANEXE 7: Rezultate sondaj online ...................................................................................... 587
ANEXE 8: Acord de colaborare (Model).............................................................................. 597

7
8
1. INTRODUCERE

„Studiu privind Potențialul de Dezvoltare socio-economică durabilă a Văii Râului

Mureș, Regiunea Centru” reprezintă un document de bază pentru fundamentarea
necesității și oportunității privind implementarea de fonduri europene în Regiunea Centru
prin elaborarea de proiecte mari și integrate. Fiind fundamentat pe Planul de Dezvoltare
aRegiunii Centru 2014-2020, studiul ia în considerare nevoile majore ale regiunii, județele și
localitățile din zona studiată (vezi harta 1). Studiul are în vedere valorificarea potențialului de
dezvoltare, prin stabilirea viziunii de dezvoltare, a obiectivelor strategice și specifice, a
măsurilor și proiectelor propuse. Măsurile și proiectele propuse se bazează pe nevoile
locale, de aceea studiul se axează pe proiectele care au nevoie de colaborare regională.
Abordarea integrată și colaborarea regională includ și o bază de înțelegere pentru
implementarea măsurilor și proiectelor comune. Va fi propus un acord de colaborare în
cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „Centrul Transilvaniei”. Au fost respectate
reglementările stabilite la nivel regional cu privire la constituirea și funcționarea structurilor
parteneriale.
Harta 1. Harta administrativ-teritorială a Regiunii de Dezvoltare Centru

Sursa: ADR Centru

Din Regiunea Centru, încadrată de arcul carpatic (unde zona montană ocupă cca. 47% din
teritoriu şi pădurile acoperă 37% din suprafață) este locul de unde izvorăsc cele mai
importante râuri din România, Mureşul şi Oltul care traversează regiunea de la est din
județul Harghita spre vest, respectiv sud. Ambele râuri se varsă în Dunăre. Râurile
reprezintă elemente naturale importante, surse de viaţă şi prosperitate pentru comunităţile
pe care le traversează.

9
Râul Mureş este unul dintre cele mai importante râuri din România. Cu o lungime totală de
761 km, Mureşul izvorăşte din Munţii Hăşmaşul Mare (cota la izvor 1.406 m), dintre care
712 km pe teritoriul României, (aproximativ 39 km reprezintă graniţa între România şi
Ungaria) străbătând judeţele Harghita (de unde izvorăşte), Mureş, Alba, Hunedoara şi Arad.
Lungimea râului Mureş în Valea Mureşului - Regiunea Centru este în sine cca. 428 km: cca.
100 km în judeţul Harghita, 187 km în judeţul Mureşşi 141 km în judeţul Alba.Pornind din
apropierea localităţii Izvoru Mureşului, Mureşul adună apa mai multor afluenţi, dintre care
amintim: Gurghiul, Arieşul, Nirajul, Târnava, Ampoiul, Sebeşul, Cugirul, Streiul etc. (vezi
harta 2).
Harta 2. Cursul Mureşului

Sursa: Internet

Studiul doreşte să demonstreze că potenţialul multiplu al zonei aflate de-a lungul Mureşului
merită studiat în detaliu şi poate fi în consecinţă valorificat mai bine. În comparaţie cu
Regiunea Centru întreaga Vale a Mureşului cuprinde 12,6% din suprafaţa regiunii şi 20,3%
din populaţia regiunii (2011)4. Densitatea este de 112 locuitori/km2, ceea ce înseamnăcă
sunt aproape 2/3faţă de densitatea medie a Regiunii Centru (69 locuitori/km2- 2011).
Subliniem că, în ciuda faptului că județele Alba, Harghita şi Mureş străbătute de râul Mureș
cuprind doar cca 21,9% din suprafața totală a judeţelor Alba, Harghita şi Mureş, totuşi pe
acest teritoriu trăiesc 41% din totalul locuitorilor acestor trei judeţe. (vezi anexa 1: Unităţi
Administrative Teritoriale străbătute de Râul Mureş în Regiunea Centru).
Există așadar anumiţi factori care atrag oamenii în aceste zone şi care oferă în acelaşi timp
mai multă stabilitate populaţiei. Ce anume constituie atractivitatea ei? Care aspecte ar trebui
încurajate, pentru a consolida pe mai departe atractivitatea zonei, care sunt elementele care
pot fi luate ca model pentru alte zone?

4
Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011

10
Studiul îşi propune, ca în urma cercetării multidisciplinare, să identifice argumente pentru
susţinerea la nivel regional a unor obiective comune, împreună cu elaborarea unei strategii
de dezvoltare durabilă şi recomandarea unor structuri regionale corespunzătoare pentru a
implementa aceste obiective şi strategii. Pentru început, studiul îşi propune ca în câteva
judeţe din interiorul regiunii să identifice potenţiale socio-economice care să stimuleze
dezvoltarea sustenabilă a localităţilor. Pentru analiza riscurilor care duc de exemplu la
inundaţii sau alte catastrofe naturale sunt de regulă luate în calcul teritorii mai mari,
indiferent de limitele de judeţ sau limitele administrative ale localităţilor. De asemenea, se
doreşte o abordare integrată îmbunătăţită şi din perspectiva unei viitoare exploatări eficiente
a unor potenţiale socio-economice. Rezultatele studiului pot servi ca bază de pornire pentru
găsirea la nivel interjudeţean a unor soluţii în vederea utilizării eficiente a mijloacelor
financiare aflate la dispoziţie, pentru a consolida abordarea participativă ca instrument de
planificare şi pentru a stimula schimburile de experienţă pe plan naţional şi internaţional în
privinţa metodelor de rezolvare a conflictelor, a satisfacerii intereselor factorilor locali și a
armonizării mediului cu dezvoltarea economică, turistică luând în considerare protecţia
mediului, etc.
Râul Mureș, important afluent indirect al Dunării ce traversează jumătate din județele
Regiunii Centru (Harghita, Mureș și Alba), este nu doar cel mai important curs de apă, ci și
un liant al comunităților aflate pe malurile sale.De aceea considerăm că Valea Mureșului
poate fi un vector de dezvoltare durabilă a regiunii. Potențialul râului Mureș este în prezent
un factor de interes pentru autoritățile județene și locale din Regiunea Centru.
Implementarea de proiecte va contribui la dezvoltarea durabilă a zonei râului Mureș.

Harta 3. Valea Mureşului din Regiunea Centru

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

11
Din punctul de vedere al dezvoltării Regiunii Centru, obiectivul acestui studiu este acela de
a reliefa importanţa elaborării unei strategii de dezvoltare a văii râului Mureş. Astfel, studiul
va identifica problemele ecologice care afectează râul Mureş pe teritoriul Regiunii Centru şi
va indica soluţiile durabile pentru rezolvarea acestor probleme, respectiv îmbunătăţirea
calităţii apei, asigurarea biodiversităţii râului Mureş şi a albiei acestuia, prezervarea şi
extinderea zonelor naturale, asigurând o protecţie sporită pentru localităţile aflate pe
malurile râului, contra inundaţiilor. Studiul reflectă pe baza unei analize actualizate situaţia
socio-economică și potenţialul de dezvoltare a zonei străbătute de râul Mureş în Regiunea
Centru. În acelaşi timp, studiul va identifica oportunităţile de dezvoltare a judeţelor şi
localităţilor din zonele străbătute de râul Mureş şi mijloacele de valorificare a acestora în
contextul perioadei de programare 2014 - 2020. Din acest punct de vedere, va fi elaborată o
viziune de dezvoltare împreună cu obiectivele prevăzute pe termen mediu, un portofoliu de
proiecte şi un set de propuneri de măsuri care vor ţine cont de problemele comune
identificate şi care, în context regional şi interjudeţean, vor contribui la rezolvarea
problemelor prioritare.
Beneficiarii lucrării, ADR Centru şi autorităţile publice locale din zona studiată au fost
implicate în perioada de realizare a studiului prin punerea la dispoziţia elaboratorului a
documentelor de analiză și planificare şi oferirea de sprijin organizatoric pentru contactarea
Grupurilor de Acțiune Locală și ONG-urilor care derulează activităţi în judeţele cuprinse în
studiu. Astfel a fost facilitat accesul echipei care a elaborat studiul la planurile de dezvoltare
judeţene, la regulamentele de protecţie ale mediului şi ale naturii, limitarea activităţii
economice şi turistice, la regulamentele pentru managementul râului Mureş, la planurile
locale în legătură cu utilizarea apei din râul Mureş etc.
MANCOM CENTRU SRL a asigurat în perioada de elaborare a lucrării un proces de tip
„bottom – up” şi de transparenţă în discuţii referitor la analizele şi propunerile elaborate.

12
2. METODOLOGIE

Analizele efectuate în acest studiu se axează concret numai pe acele unităţi administrativ-
teritoriale care sunt străbătute de râul Mureş sau care se află direct pe malurile acestuia.
Studiul este mai ales interesat de potenţialele legate direct de râul Mureş, ca element
teritorial, arteră vitală şi factor stimulator de prosperitate.
În vederea efectuării analizei s-au folosit date ale Institutului Naţional de Statistică şi
rezultate ale recensămintelor populaţiei pentru domeniile social, demografic şi economic. Pe
lângă acestea, au fost culese şi evaluate alte date de la primăriile comunelor, prin
intermediul unui chestionar cuprinzător.
La nivel de ONG-uri au fost distribuite chestionare separate care sunt adaptate activităţilor
şi ariei de cunoaştere a acestora.
Prin intermediul unui sondaj de opinie online au fost evaluate reprezentările populaţiei
despre râul Mureş, dorinţele legate de acesta şi propunerile pentru o utilizare durabilă a
râului în beneficiul populaţiei. Sinteza acestor opinii va arăta în ce măsură obiectivele şi
intenţiile autorităţilor reflectă cu adevărat interesele oamenilor din localităţile traversate de
Mureş.
Au fost făcute vizite în teren în localităţi şi la sediile unor ONG-uri pentru a confirma şi
verifica rezultatele teoretice. În cadrul studiului vor fi prezentate propuneri care vor fi
dezbătute împreună cu aleşii locali şi care vor fi în concordanţă cu strategiile de dezvoltare
la nivel local şi judeţean.

STUDIUL, ÎN DOCUMENTELE DE PLANIFICARE LA NIVEL EUROPEAN, NAȚIONAL,

REGIONAL, JUDEȚEAN ȘI LOCAL
Actualitatea acestei teme demonstrează că din perspectiva potenţialului de dezvoltare, UE
doreşte tot mai mult să abordeze teritorii mari ca întindere. Chiar în condiţiile provocărilor
reprezentate de probleme de mediu şi protecţia naturii, totuşi atenţia nu este concentrată
doar pe managementul catastrofelor, ci şi pe crearea unor condiţii mai bune de viaţă printr-o
situaţie economică atractivă, o infrastructură care să faciliteze circulaţia, precum şi pe o
întărire a colaborării între oamenii care trăiesc aici. Aceste obiective sunt de asemenea clar
subliniate în Strategia Dunării a Uniunii Europene. La 8 decembrie 2010, Comisia
Europeană a aprobat și publicat Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD),
concretizată într-o Comunicare și un Plan de Acțiune. Documentele formează nucleul
cooperării regionale la Dunăre, reprezentând efortul concentrat de planificare al statelor
riverane, care, alături de Comisia Europeană, au analizat și evaluat nevoile reale ale regiunii
Dunării și au propus un document strategic agregat, atât la nivel politic, cât și tehnic.
Obiectivul principal pentru România este transformarea regiunii Dunării într-o regiune
competitivă, dinamică și prosperă și ridicarea standardului de viață a comunităților locale.
Obiective tematice ale documentelor europene, ca:
§ schimbările climatice și energia curată;
§ asigurarea coerenței și gestionării eficiente a rețelei naționale de arii protejate;
§ asigurarea unei bune stări de conservare a speciilor sălbatice protejate;
§ utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice;
§ conservarea ex - situ;
§ protejarea solului și subsolului în contextul respectării principiilor dezvoltării durabile;

13
 § prevenirea producerii de deșeuri;
§ aderarea la societatea europeană privind reciclarea;
§ transportul durabil;
§ consumul durabil și producția durabilă;
§ conservarea și managementul responsabil al resurselor naturale
se regăsesc și în strategii naționale, programe și planuri din România. De exemplu:
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013 - 2020 - 2030,
aprobată prin Hotărârea Guvernului Român nr. 1460/2008 – publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 824/8.12.2008, Strategia Națională privind Schimbările Climatice 2013 - 2020,
aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 529/2013, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 536/26.08.2013, Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru Conservarea
Biodiversității (NBSAP) 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului Român
nr.1081/2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 55/22.01.2014, Strategia
Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului
României nr. 870/2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 750/04.12.2013,
Partea I, în vigoare din 01.01.2014, Strategia Națională pentru siturile poluate (România)
versiune finală februarie 2014, Strategia Națională pentru Dezvoltare Regională 2014-2020
(România), Programul Operațional Regional (POR) 2014 - 2020 (România), Strategia de
Dezvoltare Teritorială a României (SDT) (varianta finală 2, februarie 2015), Strategia
Națională și Planul de Acțiune pentru Managementul Apei. Instrumentele folosite în
realizarea politicii și strategiei în domeniul apei includ proiectarea ghidului de dezvoltare,
gestionare și management integrat al bazinelor fluviale, precum și adaptarea capacității
instituționale la cerințele de management integrat. Obiectivele de mediu generale au fost
elaborate pe baza obiectivelor prevăzute în Directiva-Cadru Europeană privind Apa
2000/60/CE.
Un cadru special pentru măsuri de apărare privind inundațiile îl reprezintă Strategia
Națională de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung, aprobată prin
Hotărârea Guvernului României nr. 846/2010 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.
626/06.09.2010. Strategia națională pe termen mediu și lung pentru gestionarea riscului de
inundații are ca scop declarat: „definirea unui cadru pentru orientare coordonată,
intersectorială a tuturor acțiunilor, în scopul de a preveni și atenua efectele inundațiilor
asupra activităților socio-economice, asupra vieții și sănătăţii oamenilor și a mediului” și
vizează o gestionare integrată a resurselor de apă și a resurselor conexe: amenajarea
teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agriculturii și silviculturii,
protecția infrastructurii transportului, clădirilor și a zonelor turistice, protecția individuală etc.
Obiectivele generale și specifice ale acestei strategii sunt economice, sociale și de mediu.
Alte instrumente de planificare legate de studiu sunt: Master Planul României pe termen
scurt, mediu și lung privind Transporturile (versiunea finală februarie 2015), Programul
Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (PNDR 2014 - 2020) (revizuit în versiune finală
iulie 2014), Planurile de Management pentru Parcul Naţional Călimani și Parcul Natural
Apuseni.
Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru 2014 – 2020 şi-a definit ca obiectiv global
dezvoltarea echilibrată a Regiunii Centru prin stimularea creşterii economice bazată pe
cunoaştere,protecţia mediului înconjurător şi valorificarea durabilă a resurselor naturale
precum şi întărirea coeziunii sociale. Studiul nostru ia în considerare rezultatele studiilor
regionale, respectiv cele privind dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea socială și educațională,
privind dezvoltarea turismului și analiza potențialului energetic. Studiul va urma să fie
coroborat cu planurile Grupurilor de Acţiune Locală existente,în scopul evitării eventualelor
suprapuneri sau investiţiilor păguboase. Foarte importantă va fi coroborarea acestui proiect
la nivel local şi judeţean cu proiectele de infrastructură (drumuri şi căi ferate, construcţia de
poduri peste râul Mureş, construcţia de autostrăzi, autostrada dintre Sebeş şi Turda, etc.).

14
Datorită activităţilor intense ce se derulează în domeniul construcţiilor (sub - şi supraterane),
investiţiile private din domeniul exploatării nisipului şi pietrişului trebuie mult mai
îndeaproape controlate prin prisma interesului faţă de protecţia mediului şi a naturii ca
urmare a autorizaţiilor eliberate.
Dimensiunea proiectului şi implicarea necesară a judeţelor învecinate necesită o finanţare
regională pentru pregătirea proiectului. Prin urmare, nu există în prezent nici o lucrare
pregătitoare cu privire la solicitarea de fonduri în acest scop.
La baza studiului stau următoarele planuri, strategii, studii și alte documente ale instituțiilor
și autorităților publice responsabile din domeniu, din cele trei județe:
§ Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș al II-lea ciclu 2016 - 2021,
decembrie 2014;
§ Planul de Management al Riscului la Inundații, iunie 2015;
§ Planul de apărare privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii,
fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări
accidentale ale Bazinului Hidrografic Mureş pentru perioada 2014 – 2017;
§ Planul pentru Dezvoltare Regională pentru Regiunea Centru 2014-2020;
§ Planul Regional de Acțiune pentru Mediu 2007- 2013;
§ Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor 2007- 2013;
§ Planurile Județene de Gestionare a Deșeurilor 2014 - 2020;
§ Planuri sau Strategii de Dezvoltare ale Județelor Mureș, Alba și Harghita;
§ Planuri de Amenajarea Teritoriului, Județelor Mureș, Alba și Harghita;
§ Planuri de Amenajarea Teritoriului Zonal Valea Mureșului în Județul Alba;
§ Planuri de Amenajarea Teritoriului ale Județelor Mureș, Harghita și Alba;
§ Planul de Acțiune pentru Biomasă al Regiunii Centru 2014 - 2020;
§ Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Centru 2014 - 2020;
§ Infrastructura de Transport, Factor-Cheie în Dezvoltarea Durabilă a Regiunii Centru
etc.
Din analizele efectuate de Consiliul Judeţean Alba în cadrul proiectului iniţiat „PATZ Valea
Mureşului” a reieşit că renaturarea /re-ecologizarea râului Mureş doar în zona bazinului
hidrografic aflat pe teritoriul judeţului Alba nu va aduce rezultatele aşteptate, atâta timp cât
nu vor fi implementate o serie de măsuri corespunzătoare pornind de la izvorul acestuia.
Prin intermediul unui proiect comun care să cuprindă toate judeţele prin care curge râul
Mureş, conflictele existente pot fi mult mai bine definite şi soluţionate, potenţialele pot fi mult
mai uşor scoase în evidenţă, spaţiul economic Mureş poate fi mult mai bine utilizat, iar
diferitele specii pot fi mult mai bine protejate. Dat fiind faptul că râul Mureş se revarsă în
Tisa, care la rândul ei se revarsă în Dunăre, renaturarea Mureşului ar putea ocupa un loc
important la nivel naţional şi internaţional din prisma Strategiei Dunării a Uniunii Europene.
Proiectul interjudeţean ce are ca obiectiv identificarea potențialului de dezvoltare socio-
economică durabilă a văii râului Mureş în Regiunea Centru trebuie să ţină cont în faza de
implementare atât de măsurile planificate pentru dezvoltarea agriculturii şi pescuitului, cât şi
de proiectele de dezvoltare a economiei şi turismului. Vor fi luate în considerare și investiţiile
planificate în economia regională, de natură publică şi privată (parcuri industriale, centre
economice, clustere etc.) precum şi cele din regiunile LEADER. Proiectul se încadrează în
obiectivele de dezvoltare pe termen lung ale Regiunii Centru, ale judeţelor şi ale
administraţiilor publice locale.

15
ANALIZE ECOLOGICE ŞI SOCIO-ECONOMICE
În zona studiată au fost identificate probleme în cadrul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale
vizate. Pentru aceasta s-au derulat consultări iniţiale cu beneficiarul şi cu toate instituţiile şi
actorii interesaţi. Acestea au rolul de a selecta aspectele esenţiale care au relevanţă asupra
dezvoltării durabile şi asigurării interesului general şi comun, argumentate în mod obiectiv.
Analiza include situaţia ecologică, riscurile şi hazardele naturale, situaţia socio-economică
etc. Pe baza analizei situaţiei existente sunt identificate şi prioritizate problemele actuale şi
disfuncţionalităţile de pe teritoriul fiecărei unităţi administrative străbătute de râul Mureş. În
acest sens sunt utilizate atât datele colectate prin intermediul chestionarelor cât şi datele
statistice oficiale.
Trebuie menţionat faptul că datele de pornire prezentate aici, cum ar fi numărul locuitorilor,
se bazează pe cele mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică (INS). Ca bază de
referinţă se foloseşte rezultatul Recensământului din 2011, deoarece cu această ocazie au
fost culese mai multe date care nu sunt cuprinse în statisticile anuale. Recensămintele
corectează datele colectate anual, deoarece aici se ţine cont şi de migraţii. Cu toate
acestea, trebuie admis că anumite informaţii referitoare la minorităţi, apartenenţă religioasă,
calculul suprafeţelor locative conţin erori atâta timp cât ele se bazează pe declaraţii
personale. În special în cazul apartenenţei la minorităţi, declaraţiile sunt adeseori dorinţe
personale şi nu reflectă realitatea. Cu toate acestea şi în acest domeniu statisticile relevă o
tendinţă clară. În studiu însă nu pot fi evidenţiate în egală măsură toate aspectele. Ca parte
a unei strategii de aplicat pe mai multe judeţe, va rămâne de efectuat ulterior o analiză a
populaţiei pe structuri de vârstă, apartenenţă religioasă sau limbă maternă.
O altă sursă de informare sunt fișele localităților și datele elaborate în cadrul județelor -
analiza socio – economică - ca element al strategiilor de dezvoltare la nivel local şi județean
pentru perioada 2014 - 2020.
În vederea colectării datelor necesare, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale au fost
distribuite şi completate chestionare, a fost publicat și un sondaj on-line pe site-urile
primăriilor (chestionar - vezi anexa2). La nivelul comunelor, municipiilor şi oraşelor au fost
distribuite 56 de chestionare (vezi și anexa 3) şi la nivel de ONG-uri 28 de chestionare (vezi
anexa 4). În vederea evaluării chestionarelor şi identificării problemelor existente, în cadrul
procesului de elaborare a studiului au fost implicaţi experţi sociologi şi experţi în planificare
teritorială. Aceşti experţi au evaluat problemele identificate şi datele colectate.
MANCOM CENTRU SRL a contactat şi solicitat sprijin din partea reprezentanţilor identificaţi
din cadrul UAT - urilor şi GAL - urilor, din cadrul departamentelor de specialitate ale
Consiliilor Judeţene, ale Agenţiilor pentru Protecţia Mediului, ale Administraţiei Naţionale
„Apele Române“ – Direcţia Apelor Mureş, Sistemul de Gospodărire a Apelor Alba și
Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș (SGA Mureș și Alba) etc. În acest sens au fost
efectuate mai multe deplasări în judeţele Harghita, Mureş şi Alba.
Atât rezultatele analizei cât și obiectivele studiului au fost discutate cu oficialii celor trei
judeţe: Alba, Harghita și Mureș și cu primarii localităților.

ÎNTOCMIREA ANALIZEI SWOT

Pe baza analizei şi a discuţiilor avute cu reprezentanţii unităţilor administrative cuprinse în
studiu a fost întocmită o analiză SWOT care relevă decalajele între situaţia actuală şi cea
anticipată sau dorită, constituind suportul pentru alcătuirea strategiei, a programului şi bazei
de date de declanşare a procesului pentru etapa următoare. Prin intermediul chestionarelor
s-a urmărit inventarierea punctelor slabe, a problemelor, dar şi a potenţialelor de dezvoltare.
Concluziile care vor rezulta din analizele elaborate vor permite o anumită prioritizare a
problemelor şi a potenţialelor, pe care comunele riverane râului Mureş le au din punct de
vedere al dezvoltării regionale.

16
FORMULAREA UNEI VIZIUNI ŞI STABILIREA OBIECTIVELOR STRATEGICE DE
DEZVOLTARE PE TERMEN MEDIU
Formularea unei viziuni unitare de dezvoltare durabilă a zonei traversate de râul Mureş va fi
corelată cu elaborarea unor obiective Strategice despre zona vizată. Atât viziunea cât şi
obiectivele vor urma a fi discutate şi stabilite cu actorii locali. Implicarea comunităţii,
conlucrarea actorilor locali, în special prin parteneriate, buna guvernare şi managementul
performant nu vor reprezenta doar premisele dezvoltării judeţelor, ci şi calea prin care vor
putea fi exploatate în mod cuprinzător potenţialele Văii Mureşului.
Elaborarea şi formularea unei viziunişi a obiectivelor strategice pentru această zonă
pornesc mai întâi de la ideea că toate activităţile ar trebui să fie armonizate cu condiţiile de
mediu şi de protecţie a naturii. În acest sens, discuţiile purtate cu actorii locali au avut o
contribuţie semnificativă. Mai mult chiar, ne-am dorit ca actorii locali să fie implicaţi şi
responsabilizaţi în cadrul procesului de implementare. Acest lucru este documentat
corespunzător în cadrul studiului. Cu privire la stabilirea obiectivelor şi a direcţiilor de
dezvoltare teritorială pe termen mediu, acestea au fost definite pentru atingerea viziunii şi se
încadrează în obiectivele dezvoltării celor trei judeţe şi a Regiunii Centru. De acestea sunt
legate şi exploatarea durabilă a ecosistemului, dezvoltarea unei structuri de management
pentru protecţia naturii, măsuri în vederea evitării poluării apei, aerului, solului şi a apei
freatice, precum şi evitarea conflictelor de utilizare între exploatarea economică respectiv,
turistică şi protecţia naturii, între sigilarea suprafeţelor prin măsurile legate de trafic şi de
aprovizionare şi protecţia mediului.

IDENTIFICAREA DE SOLUŢII ŞI MĂSURI

În cadrul studiului au fost elaborate propuneri de soluţii pentru problemele de mediu
identificate, soluţii de prevenire şi reducere a riscurilor de inundaţii şi un set coerent de
recomandări de măsuri ce vizează valorificarea durabilă a potenţialului de dezvoltare socio-
economică a localităţilor traversate de râul Mureş pe baza strategiilor şi propunerilor
existente ce vizează dezvoltarea locală, judeţeană şi regională, dar şi protecţia naturii şi a
mediului. În cadrul discuţiilor care au fost purtate cu actorii locali, a fost pus accentul pe
armonizarea, respectiv, stabilirea soluţiilor de rezolvare a problemelor identificate, în
vederea asigurării unui mod eficient de realizare a procesului de implementare.

STABILIREA UNUI PORTOFOLIU CU PROPUNERI DE PROIECTE

Pentru implementarea obiectivelor a fost propus un portofoliu de proiecte. Într-un plan
temporal vor fi formulate priorităţi. Pentru proiectele care vor urma a fi implementate la
nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor propunem o abordare integrată. Conform
Strategiei Uniunii Europene privind Regiunea Dunării, această abordare se va evidenţia în
special prin măsuri și proiecte integrate de dezvoltare. O bază structurată de idei de
proiecte poate impulsiona dezvoltarea durabilă a Văii Mureşului.

MECANISMELE DE IMPLEMENTARE ŞI MONITORIZARE A UNEI VIITOARE STRATEGII

DE DEZVOLTARE DURABILĂ
În cadrul studiului a fost elaborată o analiză privind structurile de organizare existente la
diferite nivele. Evaluarea eficientă a structurilor este necesară pentru implementarea realistă
a obiectivelor şi proiectelor. Se propune realizarea unui acord de colaborare între autorităţile
publice (inclusiv structuri teritoriale ale organismelor centrale) în vederea implementării unei
viitoare Strategii de Dezvoltare Durabilă a Văii Râului Mureş.

17
Necesitatea acestei propuneri de acord de colaborare a fost discutată de-a lungul
procesului de consultare cu actorii locali din zona studiată. Am intenţionat ca astfel să
determinăm o implicare activă a acestora în vederea realizării unei abordări regionale
integrate în implementarea viziunii şi a obiectivelor.
Aspectul pe care îl considerăm esenţial privind execuţia activităţilor pentru atingerea
obiectivelor este dialogul constructiv între administraţiile publice a tuturor municipiilor,
oraşelor şi comunelor şi partenerii locali şi judeţeni, în încercarea de a cuprinde cât se poate
de exact dorinţele şi ideile locuitorilor din zona Văii Mureşului pe de o parte, cât şi ale
factorilor de decizie de cealaltă parte. În această ordine de idei nu este vorba doar de o
însumare teoretică a opiniilor, ci şi de sprijin în elaborarea planului, pentru a consolida astfel
motivele participării la implementarea ulterioară a strategiei.

18
3. DATE GENERALE PRIVIND VALEA RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU

3.1. Râul Mureș - Date geografice

Râul Mureş (latină - Maris, maghiară – Maros, germană – Mieresch sau „die Marosch”) are
o lungime totală de 761 km pe teritoriul României şi cca. 428 km în Valea Mureşului -
Regiunea Centru. Izvorăşte din Carpaţii Orientali (Depresiunea Giurgeului) din masivul
Hăşmaşul Mare (cota la izvor 1406 m), judeţul Harghita, versantul nordic al munţilor
Harghita, în apropiere de pasul Tincan. De acolo izvorăsc trei ape care curg apoi în trei
direcţii diferite: Mureşul spre nord, Oltul spre sud şi Bicazul spre est.
Mureşul este cel mai lung râu al Transilvaniei şi al doilea ca mărime din România. La Topliţa
el străpunge lanţul muntos de origine vulcanică, scaldă înspre apus podişul Transilvaniei şi
îl părăseşte prin defileul dintre Deva şi Zam. Este denumit şi axa Transilvaniei, căci într-
adevăr separă podişul în două părţi aproape egale. La o privire mai atentă pe hartă, se
observă că râul nu este doar o linie oarecare curgând la întâmplare, ci delimitează teritorii
geografice diferite. Este în acelaşi timp separare şi unire între culturile populaţiilor de aici.
Câmpia transilvană din nord, podişul celor două Târnave, Ţara Moţilor şi Poiana Ruscă se
diferenţiază clar unele de altele prin peisaj, stilul constructiv al caselor, portul popular şi
dialectele regionale.
Din perspectiva teritoriului străbătut şi a biodiversităţii, Mureşul este un râu cu potenţial de
agrement unic în Europa.
Valea Mureșului este o parte a bazinului hidrografic al Mureșului și include acele localități
prin care curge direct Mureșul sau se află în imediata apropiere a râului Mureș. Întregul
bazin hidrografic al Mureşului şi al afluenţilor săi cuprinde 12 judeţe: Alba, Arad, Bihor (fără
localităţi), Bistriţa-Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sibiu,
Timiş (fără localităţi 5 . Populaţia totală este de circa 1.937.130 locuitori (conform
Recensământului din 2011), densitatea populaţiei fiind de 68,4 locuitori/km2. Principalele
aglomerări urbane din bazinul hidrografic sunt Târgu Mureş, Arad, Târnăveni, Mediaş,
Turda, Deva, Hunedoara, Sighişoara, Reghin, Odorheiu Secuiesc, Sovata, Câmpia Turzii,
Copşa Mică.
Bazinul hidrografic Mureş este situat în partea centrală şi de vest a României, izvorăşte din
Munţii Hăşmaşul Mare (Depresiunea Giurgeului) şi se învecinează cu bazinele hidrografice
Siret, Olt, Jiu, Banat, Crişuri şi Someş - Tisa. Valea Mureşului se află în nord-vestul Regiunii
Centru, unde străbate judeţele Hunedoara şi Arad spre Ungaria, pe teritoriul căreia se varsă
în Dunăre.
Suprafaţa totală a bazinului hidrografic (inclusiv canalul Ier) este de 28.310 km2
reprezentând o pondere de 11,7% din suprafaţa ţării. Reţeaua hidrografică cuprinde un
număr de 758 de cursuri de apă cadastrate, cu o lungime totală de 10.861 km şi o densitate
medie de 0,39 km/ km26. Zona cursului superior este delimitată de Depresiunea Giurgeului
și Defileul Toplița - Deda, cursul mijlociu este reprezentat de zona centrală a Podişului
Transilvaniei, iar zona cursului inferior este delimitată de Munții Apuseni, Carpații
Meridionali, Munții Banatului și Câmpia de Vest (între Lipova și granița cu Ungaria).

5
Plan de Management al Bazinului Hidrografic Mureș, Ministerul Mediului, 2011, capitol 1 Introducere, p. 5, www.rowater.ro
6
6 Plan de
Plan de Management
Management alal Bazinului
Bazinului Hidrografic
Hidrografic Mureș,
Mureș, Ministerul
Ministerul Mediului,
Mediului, 2015,
2015, capitol
capitol 1
1 Introducere,
Introducere, p.
p. 5,
5, www.rowater.ro
www.rowater.ro
7
http://www.rowater.ro

19
Harta 4. Bazinele/Spațiile hidrografice pe care se realizează Planurile de Management7

Sursa: Planul Naţional de Management aferent porţiunii naţionale a bazinului hidrografic internaţional a fluviului Dunărea.
www.rowater.ro

Geologie
Formaţiunile geologice din bazinul hidrografic Mureș sunt foarte variate din punct de vedere
petrografic, în funcţie de relief. Din punct de vedere geologic, arealul bazinului hidrografic
este silicios şi calcaros.
Varietatea reliefului Văii Mureșului în Regiunea Centru corespunde unei structuri geologice
complexe, cu o evoluţie îndelungată, diferită de la o zonă la alta, cu compartimentare
tectonică şi asociere petrografică distinctă. Reprezentativ pentru Valea Mureșului poate fi
considerat culoarul Mureşului. Culoarul Mureşului face parte din marea unitate a Podişului
Transilvaniei.
Modul de utilizare a terenului bazinului hidrografic Mureş este influenţat de condiţiile fizico-
geografice, de factorii antropici şi prezintă următoarea distribuţie: areale artificiale (zone
construite) – 4,24%; teren agricol – 37,70%; păduri şi vegetaţie forestieră – 57,76%; zone
umede şi râuri - 0,27%. 8 În zona riverană imediată a Mureşului în Regiunea Centru,
procentele reprezintă teren construit şi zone umede şi râuri.
Structura petrografică complexă pusă în evidenţă printr-un mozaic al formaţiunilor geologice
face ca subsolul Văii Mureșului să dispună de resurse variate în cantităţi apreciabile, sau
unele mai rare, dar de o valoare deosebită. Bine reprezentate şi cu o valoare deosebită sunt

7
http://www.rowater.ro
8
Plan de Management al Bazinului Hidrografic Mureș, Ministerul Mediului, 2015

20
zăcămintele de sare şi gaze naturale, betonită, argilă, nisipuri şi pietrişuri care se
exploatează din albiile râurilor.

3.2. Caracteristici generale ale râului Mureș

În cuprinsul bazinului hidrografic al râului Mureş se întâlneşte o impresionantă varietate de

sisteme hidrografice: ape subterane de strat freatic, de adâncime sau minerale, râuri, lacuri
naturale şi artificiale, mlaştini.

Densitatea reţelei de râuri

Densitatea reţelei de râuri din bazinul hidrografic Mureş variază în limite foarte largi, în
funcţie de condiţiile în care a luat naştere reţeaua hidrografică. În acest sens densitatea cea
mai ridicată a râurilor afluente în Mureș se află în regiunile montane ale Carpaţilor Orientali,
Meridionali sau ale munţilor Apuseni, zone în care climatul este umed iar debitul este
deosebit de bogat. Valorile acestuia sunt cuprinse între 1,0-2,0 chiar şi 2,5 km/km2 şi se
întâlnesc la altitudini de peste 1500 m.
Densitatea cea mai mică este înregistrată în zona Câmpiei Transilvaniei unde valorile nu
depăşesc 0,3-0,25 km/km2.

Profilul longitudinal al Mureșului

Fenomenul erodare - transport - depunere sub acţiunea curentului de apă se manifestă
diferit datorită pantelor, mărimii debitului şi structurii geologice ale albiei de curgere și
vitezelor neuniforme care se desfăşoară în albia râului. Cauza principală este legată de
existenţa unor nivele locale de eroziune coborâte, dar şi de unnivel general de bază scăzut
al Mureşului, în tendinţa râului de a-şi atinge profilul de echilibru.

21
Cascada de la Gura Arieșului – Noșlac
Râul Mureş are un profil larg deschis, cu albie terasată, pe care se practică o agricultură
intensivă. Până la terminarea lucrărilor de apărare (diguri), în cele mai multe cazuri aceste
terenuri erau inundate.
În Câmpia de Vest, cursul inferior al Mureşului este larg desfăcut, puternic meandrat
datorită pantelor foarte scăzute, albia minoră are mari dimensiuni, cu terasa de luncă foarte
evoluată.

Profilul transversal al râurilor

Forma secţiunii transversale de curgere comportă modificări de la sector la sector, în funcţie
de constituţia geologică a versanţilor, a malurilor, de forma generală a profilului, de alte
elemente ale bazinului hidrografic (grad de acoperire cu vegetaţie etc.). Profilul transversal
reprezintă, grafic, morfologia terenului perpendicular sau aproape perpendicular pe râu sau
culoarul de vale în care curge acel râu.

Râul Mureș în zona montană a Carpaților Orientali

Profilele transversale din zonele de culoar cresc odată cu dezvoltarea suprafeţei de bazin.
Sunt foarte bine evoluate, cu terase dezvoltate pe care se practică o agricultură intensivă
sau sunt amplasate localităţi. Albiile largi, deschise, facilitează dezvoltarea şi evoluţia
meandrelor sau crearea unor insule. Parametrii hidraulici ai albiilor de curgere sunt
caracterizaţi de valori mari ale rugozităţii, pante reduse de curgere, secţiuni largi, viteze de
curgere sub 1,0 m/s. În aceste profile, la ape mari şi viituri terasele de luncă sunt inundate,
iar la debite extreme este inundată şi prima terasă.

22
3.2.1. Confluenţe

Confluenţa Mureşului cu Sebeşul, la Alba Iulia

Confluenţe naturale. Ca la oricare râu, în cuprinsul bazinului hidrografic sunt întâlnite
confluenţe a căror importanţă este dată de mărimea râului afluent, de poziţia şi mărimea
cursului de apă confluent. Se determină, astfel, punctul de confluenţă şi zona de confluenţă.
Prima situaţie este a punctului de confluenţă când două râuri se unesc: Mureşul cu
Târnavele, Arieşul cu Mureşul, Sebeşul, Cugirul cu Mureşul.
O altă situaţie este dată de zonele unde mai multe râuri se unesc într-un teritoriu restrâns
exemplificat prin sectoarele depresionare şi care constituie zonele de confluenţă majore:
Depresiunea Giurgeu, Câmpia Transilvaniei, etc. În culoarele depresionare confluenţele
alternează de-o parte şi alta a Mureşului (sectorul Alba Iulia - Deva, malul stâng) sau numai
pe unul din maluri (sectorul Ocna Mureş - Alba Iulia, malul drept).
Unele confluenţe, datorită debitului mare al râului afluent împing vizibil râul spre malul opus:
râurile Sebeş şi Cugir - zona Șibot, la confluenţe, împing Mureşul spre malul drept. Ambele
râuri sunt amenajate hidrotehnic prin construirea unor complexe sisteme hidroenergetice.
Evacuările din timpul turbinărilor, de obicei mai mari faţă de debitul Mureşului, creează o
blocare a albiei de curgere şi împingere a curentului de apă spre amonte, creând fenomenul
de remuul (variație treptată a înălțimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în
care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată), sau împing râurile spre malul opus.
Fenomenul de remuul este simţit la apele mici de vară-toamnă sau în perioada de iarnă (ex.
Mureşul la Alba Iulia creează acest fenomen datorită turbinărilor din sistemul hidroenergetic
Sebeş. Acesta aduce, prin turbinare, un debit de cca 60 mc/s şi blochează debitul Mureşului
de cca 12-15 mc/s forţându-l să “urce” spre amonte prin albia minoră. Unda de val creşte
nivelul până la cca 2,5 km amonte într-o diferenţă de nivel (ΔH) de 25-30 cm.
Marile râuri prezintă confluenţe alungite conform cu direcţia de curgere, râurile la ape medii
şi mici curgând aproape paralel pe distanţe apreciabile: Arieş - cca 2 km, Târnave - cca 2,5
km, ambele cu Mureşul.

23
Confluența Mureş-Târnave
Cele mai importante confluenţe dezvoltă şi bazinete sau culoare depresionare: Arieşul şi
Târnavele cu Mureşul - culoarul Turda - Alba Iulia; Sebeşul, Cugirul în culoarul Alba Iulia –
Deva.

3.2.2. Sub-bazinele hidrografice

Bazinele hidrografice sub 5 km2 au caracter torenţial, fie că sunt în zona de munte, de deal
sau podiş, fie din câmpie (vezi harta 5). În bazinul hidrografic Mureş sunt prezente
fenomene hidrologice din cele mai variate pentru întregul an: scurgerea lichidă variată de la
est la vest, de la zonele înalte la cele joase conform cu evoluţia climatică; evoluţia
fenomenelor de iarnă - de la îngheţ total până la podul de gheaţă de mari dimensiuni şi de o
deosebită complexitate pe marile râuri etc.
Bazinele mici sunt cele în care, în lipsa ploilor, se produce fenomenul de secare. În
sectoarele cu bogăţie de aluviuni râurile prezintă fenomenul de infiltrare a debitelor, parţial
sau total, în propriile aluviuni. La precipitaţii bogate răspund cu ape mari sau viituri, cu o
scurgere de aluviuni deosebit de bogată care de obicei le modifică albia de curgere dar şi
secţiunea.

24
HARTA 5. PRINCIPALELE UNITĂȚI DE RELIEF

Sursa: Planul Naţional de Management aferent porţiunii naţionale a bazinului hidrografic internaţional a fluviului Dunărea.
www.rowater.ro

În funcţie de unităţile fizico-geografice, sub-bazinele se desfăşoară astfel:

Zona de munte, poziţionată în golul alpin, în zona împădurită sau înierbată de la cele mai
mari altitudini şi cuprinde suprafeţe de bazin sub 50 km2 din Munţii Călimani, Gurghiu, cu
bazinele hidrografice Mureş superior; din Munţii Apuseni - Arieşul apoi Aiud, Geoagiu,
Galda, Ampoi şi Geoagiu; din Munţii Cindrel-Şureanu cu bazinele hidrografice Sebeş, Cugir.
Este zona de formare a scurgerii pentru întregul an hidrologic, este zona în care stratul de
zăpadă stochează precipitaţia ce cade sub formă de ninsoare din sezonul de iarnă, şi pe
care îl pune în circulaţie la topirile de primăvară, este zona în care aluviunile rezultate din
eroziunea fluviatilă sau fenomenul de îngheţ-dezgheţ îmbogăţesc scurgerea solidă.
Zona de dealuri. Este zona Podişului Târnavelor, a Secaşelor mărginite de Mureș.
Altitudinile sunt cuprinse între 350 şi 600 m, geologia este dată de roci miocene formate din
nisipuri, pietrişuri, marne, conglomerate friabile. În acest teritoriu precipitaţiile formează
viituri scurte, drenate rapid de râuri cu pante ridicate în cursul superior (5-6 m/km) şi
scăzute în cel inferior, sub 1,0 m/km. Unele râuri meandrează în cursul inferior (Niraj,
Comlodul, etc.).
Zona de câmpie. În bazinul hidrografic sunt întâlnite două unităţi fizico-geografice cu
caracter de câmpie: Câmpia Transilvaniei, dezvoltată în cursul mijlociu al Mureşului pe
arealul bazinelor hidrografice Lechinţa şi Luduş. Nu prezintă o reţea evoluată de râuri, cele
existente având o pantă foarte redusă (sub 0,3-0,5 m/km); râurile meandrează, curgerea
fiind superficială.
Culoarul Mureşului nu are o reţea proprie sau cea existentă nu are importanţă. În multe
situaţii existenţa unui debit este legat de grosimea aluviunilor în care apele se infiltrează,
astfel că mulţi din torenţi nu mai ajung să conflueze cu Mureşul.

25
Pantele Mureșului. Panta generală a Mureşului este de 179 m calculată între izvor şi graniţa
cu Ungaria (şi 169 m la confluenţa cu Tisa) pe o lungime totală de 720 km.
Panta râului este foarte variată de la izvoare spre vărsare, spre confluenţă. În zona de
formare, în Depresiunea Giurgeu, panta este redusă, sub 1%, până la intrarea în defileul
Deda-Reghin, unde creşte la 34,5 m /km şi se menţine ridicată până la Staţia hidrometrică
Glodeni. În tot acest sector albia este unitară, profilul transversal în „V” fără terase, insule.
După această staţie râul mărgineşte Câmpia Transilvaniei de Podişul Târnavelor, pantele se
menţin la 1,85-1,90 m/km. Totuşi râul meandrează puternic, albia este nisipoasă şi apar
insule.
După confluenţa cu Arieşul, la Gura Arieşului, râul prezintă o cascadă de cca 2 m înălţime,
în tufuri de Hădăreni, râul intră de fapt în Culoarul Turda–Alba Iulia. Până la Ocna Mureş
albia este ramificată, panta se menţine la 18,0 m/km, râul încă meandrează pe sub Podişul
Târnavelor până la Mihalţ, unde se întâlneşte cu Târnava. Dinspre Munţii Trascău primeşte
afluenţi care nu îi reduc panta, dimpotrivă o măresc. După unirea cu Târnava, debitul creşte
cu cca 55 %, iar panta scade la 1,05–1,10 m/km. Apoi, Mureşul se uneşte cu Sebeşul la
Alba Iulia, după care flanchează Munţii Metaliferi până la Cugir-Șibot.
Pantele afluenţilor diferă esenţial de la zona geografică de munte la cea de podiş şi câmpie.
Pentru râurile de munte panta este foarte accentuată, uneori la verticală, sub formă de
cascadă, pantele depăşesc 450 m/km, apa nu mai curge ci cade de la înălţime. În zona de
podiş pantele se reduc, sub 15,0 m/ km, apar meandrele, braţe multiple; în zona de câmpie
pantele se reduc la 0,3-0,5 m/km, viteza de deplasare a apei este mică, cursul leneş.

Modificări în reţeaua hidrografică a bazinului hidrografic Mureş

Reţeaua hidrografică naturală a bazinului a fost modificată prin construirea unor obiective
economice care utilizează apa în diferite scopuri şi moduri. Mai jos prezentăm modificările
majore din reţeaua bazinului hidrografic Mureş:
§ lac de acumulare Răstoliţa, având drept scop principal producerea de hidroenergie,
dar și apărarea împotriva inundațiilor;
§ alimentări cu apă în sistem microregional:
§ lacuri agro - piscicole: în bazinul hidrografic din zona Luduş, dar şi din apropierea
oraşului Simeria, etc.
§ lacuri pentru deversări de ape uzate industriale: lacurile (batalurile) - acum închise
de la Ocna Mureş;
§ modificări de albii în scopul îmbunătăţirii scurgerii apei prin albiile minore; îndiguiri de
albii minore, blocări de meandre (zona Noșlac, Ocna Mureș) etc.

3.2.3. Sursele de alimentare ale râului Mureș

Râurile din bazinul hidrografic Mureş sunt alimentate de apele rezultate din topirea
zăpezilor, din ploi ca elemente ale scurgerii de suprafaţă, din apele subterane. Regimurile
scurgerii lichide şi în general elementele hidrologice ale tuturor râurilor sunt determinate de
tipul sursei de alimentare şi de caracterul variaţiei ei în timpul anului. Când un râu străbate
mai multe zone de relief, capătă un regim hidrologic complex, condiţionat de dependenţa
unui şir de factori variabili în timp şi spaţiu. Este cazul bazinului hidrografic Mureş, cel care
străbate teritorii de la cele mai mari înălţimi, din zona de est a ţării, până la câmpia întinsă
din vest.

26
Scurgerea medie
Scurgerea medie reprezintă bogăţia de ape a unui teritoriu, elementul de bază al regimului
hidrologic al cursului de apă. Se determină prin calcule de specialitate a şirurilor de valori,
debite anuale de la staţiile hidrometrice.
Evoluţia scurgerii medii multianuale depinde de valorile precipitaţiilor, de evoluţia
componenţilor hidrometeorologici ai fiecărui bazin hidrografic: geologia, gradul de acoperire
cu vegetaţie. În unele regiuni ale bazinului hidrografic Mureş de o importanţă deosebită este
activitatea foehnală care topeşte de timpuriu stratul de zăpadă şi provoacă creşteri ale
nivelelor (debitelor) în sistemele hidrografice începând cu lunile martie–aprilie (Munţii Bihor,
Trascău). Scurgerea medie multianuală se află sub directa influenţă a reliefului, harta
scurgerii medii specifice reflectă şi repetă relieful.

Debite maxime
Scurgerea maximă reprezintă cel mai important moment al scurgerii apei prin mărimea
debitelor, prin efectele pe care la produce, prin necesitatea considerării corecte a
caracteristicelor ei în proiectare, execuţie şi exploatare hidrotehnică.
Debitele maxime înregistrate se prezintă astfel: pe râul Mureș la Glodeni 1.125 m3/s și Alba
Iulia 1.247 m3/s. Cauza formării viiturii din anul 1998 au fost cantitățile mari de precipitații,
care au avut debitele maxime la Alba Iulia d 1.660 m3/s. Viiturile din 2005 și 2010 au fost
viituri locale, cu caracter torențial, generate de precipitații sub formă de averse locale.9

Scurgerea minimă
Scurgerea minimă în bazinul hidrografic Mureş este supusă aceloraşi factori ca întreaga
reţea hidrografică a României: factorii climatici (tipuri barice, temperatura aerului, a solului,
precipitaţiile, etc.) dar şi fizici precum relieful, geologia, solurile, vegetaţia ş.a.
Urmărind distribuţia precipitaţiilor într-o perioadă multianuală şi scurgerea minimă s-a
constatat că scurgerea minimă se produce în sezonul rece – luna ianuarie dar şi februarie
(pentru zona de munte) iar în sezonul cald în intervalul august-noiembrie, adică în perioada
cu cele mai reduse ploi. Pentru lunile de iarnă acumularea de zăpadă în strat şi fenomenele
de iarnă deosebit de accentuate duc la reducerea scurgerii, în unele cazuri la îngheţ total.

3.3. Râul Mureş în Regiunea Centru

3.3.1. Localizarea geografică și particularitățile cadrului natural al Regiunii Centru

Din cele 12 judeţe ale bazinului hidrografic Mureş, patru sunt parte a Regiunii Centru. Altfel
spus, jumătate din suprafaţa bazinului hidrografic Mureş se găseşte pe teritoriul Regiunii
Centru. Regiunea Centru este una dintre cele opt regiuni de dezvoltare din România,
fiind înfiinţată în 1998 în vederea facilitării procesului de dezvoltare regională, îndeplinindu-
se astfel, una dintre condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană. Regiunile de
dezvoltare corespund cu diviziunile de nivel NUTS-II din Uniunea Europeană.
Prin poziția sa geografică, Regiunea Centru ocupă o poziție privilegiată, realizând
conexiuni cu 6 din cele 7 regiuni de dezvoltare, înregistrându-se distanțe aproximativ egale
din zona ei centrală până la punctele de trecere a frontierelor.
Formată din 6 judeţe (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu), Regiunea Centru
are o suprafaţă de 34.100 km², reprezentând 14,3% din teritoriul ţării. Din suprafaţa totală a

9
Planul de Management al riscului la inundații. Administrația Bazinală de Apă Mureș, pg.36

27
Regiunii Centru, cea mai mare pondere o are judeţul Mureş (19,7%), la polul opus fiind
judeţul Covasna (10,9%).
Particularitățile geografice din Regiunea Centru au permis dezvoltarea unei rețele de
transport, considerată ca fiind una strategică, integrând rețeaua de orașe de importanță
regională în sistemul național, în special în Depresiunea Colinară a Transilvaniei. De pildă,
fragmentarea reliefului montan a facilitat construirea drumurilor în profil transversal și
longitudinal în Carpații Orientali.
Datorită situării sale în centrul României, Regiunea Centru se bucură de o poziție
favorabilă în ceea ce privește accesibilitatea și conexiunile rutiere cu restul țării și cu
Europa. Regiunea Centru este străbătută de 5 drumuri europene, a căror lungime
însumează 951 km: E60, E68, E81, E574 și E578. Principalele drumuri naționale sunt: DN
1, DN 7, DN 11, DN 12, DN 13 şi DN 14, acestea fiind modernizate în proporţie de 96,5%10
la sfârşitul anului 2011. La nivel regional, s-a acordat o atenție sporită construcției de șosele
de centură a oraşelor, în special a celor mari. Aceasta a avut o dublă utilitate, pe de o parte
s-a facilitat și fluidizat transportul de mare tonaj, iar pe de altă parte s-au realizat
restructurări urbane benefice pentru locuitori şi mediu. Rețeaua de drumuri publice din
Regiunea Centru era formată la finele anului 2011 din 11.057 km, reprezentând 13,2% din
lungimea totală a rețelei rutiere din România. Din totalul drumurilor din regiune, 20,7% erau
drumuri naționale, iar 79,3% sunt drumuri județene și comunale.La nivel regional, doar 25%
din drumurile județene sunt drumuri modernizate.
Sud-vestul Regiunii Centru este traversat de Coridorul IV Pan-European de transport,
rută ce va asigura o legătură rapidă între extremitatea sud-estică a Europei (Istanbul,
Salonic) și Europa Centrală (Dresda, Nürnberg), via Grecia, Bulgaria, România, Ungaria,
Slovacia, Austria, Cehia. În prezent, pe teritoriul Regiunii Centru, pe acest traseu se găsește
DN7 care, alături de DN1, se numără printre drumurile cu cel mai intens trafic din România,
având totodată rang de drumuri europene din clasa A (E68, respectiv E81). Prin includerea
României în rețeaua transeuropeană de transport, prin Coridorul IV Pan-European, se
accentuează importanța construcţiei de autostrăzi şi în Regiunea Centru. De pildă,
Autostrada Transilvania va reduce considerabil timpul de deplasare prin România.
Regiunea Centru este străbătută de 3 magistrale feroviare din cele 8 la nivelul întregii ţări:
Magistrala 200 (Bucureşti - Ploieşti - Braşov - Sibiu - Alba Iulia - Ilia - Arad -Curtici),
Magistrala 300 (Bucureşti - Ploieşti - Braşov - Sighişoara - Blaj-Cluj Napoca -Oradea -
Episcopia Bihorului) şi Magistrala 400 (Bucureşti - Ploieşti - Braşov - Miercurea Ciuc -Târgu
Mure - Satu Mare - Halmeu).
Pe teritoriul Regiunii Centru există două aeroporturi internaţionale, la Sibiu şi Ungheni/
Vidrasău (localizat la o distanță de 15 km faţă de nord-estul municipiului Târgu Mureş). Se
estimează că o dată cu construirea aeroportului Braşov-Ghimbav va creşte mai mult
atractivitatea şi accesibilitatea Regiunii Centru din multe puncte de vedere.
Modernizarea şi extinderea infrastructurii de transport vor întări conexiunile în interiorul ţării,
devenind astfel, mai rapide şi mai eficiente, în privinţa căilor feroviare, aeriene sau rutiere,
în special a autostrăzilor. Tronsoane de autostradă posibil de realizat în următorii ani sunt:
Braşov – Comarnic - Bucureşti, Piteşti - Nădlac şi Sebeş - Turda. Masterplanul din anul
2015, privind transporturile include şi realizarea unei autostrăzi Turda – Luduş – Târgu
Mureş – Reghin, Gheorgheni – Piatra Neamţ – Roman - Iaşi – Ungheni.
În plus faţă de aceste autostrăzi, Planul de Amenajare al Teritoriului Naţional (PATN)
prevede realizarea următoarelor autostrăzi ce traversează Regiunea Centru: Sibiu -
Făgăraş - Braşov - Bucureşti, Zalău - Cluj Napoca – Turda - Alba Iulia - Sebeş, Turda -
Târgu Mureş - Sighişoara - Făgăraş, Târgu Mureş - Piatra Neamţ - Iaşi – Sculeni, Bistriţa –
Reghin –Târgu Mureş.

10
Analiza socio-economică a Regiunii Centru, ADR Centru, noiembrie 2013, www.adrcentru.ro

28
Datorită poziţiei în teritoriul României şi al Europei, climatul temperat continental al Regiunii
Centru este nuanţat de influenţele climatice exterioare. Pe cea mai mare suprafaţă din
regiune se resimt influenţele climatice vestice (Munţii Apuseni şi Depresiunea Colinară a
Transilvaniei), iar pe o fâşie îngustă din partea de nord a Carpaţilor Orientali, în timpul iernii,
sunt prezente influenţele baltice. Altitudinea Carpaţilor Meridionali şi Orientali joacă un rol
de barare în calea influenţelor de ariditate ce vin dinspre estul Europei. În funcţie de
altitudine, în Regiunea Centru se disting două mari etaje climatice: de dealuri şi podişuri şi
de munte.
Hidrografia Regiunii Centru este reprezentată de suprafeţe importante din bazinul
hidrografic al râurilor Mureş şi Olt. Cele două sisteme hidrografice oferă un potenţial
hidroenergetic important. Ambele râuri principale, Mureşul şi Oltul, izvorăsc din Carpaţii
Orientali şi traversează întreaga regiune.

3.3.2 Valea Mureșului în Regiunea Centru

Mureşul străbate Regiunea Centru pe o lungime de circa 428 km, care reprezintă mai mult
de jumătate din cursul său total – judeţul Harghita, 100 km, judeţul Mureş, 187 km şi judeţul
Alba 141 km. Zona riverană adiacentă cursului său cuprinde o suprafaţă totală de 4.293
km2. Aceasta reprezintă 12,6 % din suprafaţa totală a Regiunii Centru şi 21,9% din
suprafaţa celor trei judeţe: Alba, Harghita şi Mureş. Suprafaţa luncii pe fiecare judeţ în parte
este de 16,9% din suprafaţa judeţului Alba, 17,0 % din suprafaţa judeţului Harghita şi 31,4
% din suprafaţa judeţului Mureş.
Bazinul hidrografic al Mureșului şi al afluenţilor săi acoperă cel puţin două treimi din teritoriul
Regiunii Centru, ocupând partea de nord şi de vest a Regiunii Centru.
În Regiunea Centru se află 56 de unităţi administrativ-teritoriale (UAT) învecinate direct cu
Mureşul. În judeţele Alba, Harghita şi Mureş sunt 5 municipii, 5 oraşe şi 46 comune cu un
total de 208 sate. Alte zone aflate în vecinătatea afluenţilor (chiar a celor mari) nu fac
obiectul acestui studiu.
În teritoriul amintit trăiesc în prezent 480.423 persoane (Recensământul populaţiei şi
locuinţelor 2011). Acestea reprezintă 20,3 % din totalul locuitorilor Regiunii Centru. Raportat
la cele trei judeţe ale Regiunii Centru pe care le traversează Mureşul, 41% din locuitori
trăiesc în zona riverană a Mureşului.
Situaţia este destul de diferită de la un judeţ la altul. Judeţele Alba şi Mureş sunt traversate
prin mijloc de Mureş, pe când în Harghita râul curge doar prin nord-vestul acestuia. Judeţul
Mureş este foarte mult influenţat de râu: atât judeţul cât şi multe oraşe şi sate conţin în
denumirea lor referiri la Mureş.

29
Harta 6. Harta zonei riverane totale a Mureșului în județele Alba, Harghita și Mureș

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

3.4. Limite şi unităţi administrativ-teritoriale

Analiza propusă include numai cele 56 de unităţi administrativ-teritoriale străbătute sau

delimitate de către râul Mureş, situate pe teritoriul administrativ al judeţelor Harghita, Mureş
şi Alba – Valea Mureşului în Regiunea Centru. În acest context, limitele administrative ale
arealului studiat sunt date de limitele administrative ale municipiilor, oraşelor şi comunelor
luate în studiu.
În zona de izvoare, limitele geografice sunt date la est de cumpăna de ape a culmilor
montane ale munţilor Călimani, Giurgeu, Harghita şi Gurghiu. Pe sectorul Deda–Gura
Arieşului limitele sunt marcate de Câmpia Transilvaniei, cu dealurile Mădăraşului şi ale
Şieului, spre nord, şi Dealurile Târnavei Mici spre sud. În sectorul mijlociu al văii Mureşului,
între Gura Arieşului şi bazinetul Orăştie-Geoagiu, limitele geografice sunt date de către
rama vestică a Podişului Transilvaniei şi Podişul Secaşelor, în timp ce spre vest limita este
formată de dealurile Piemontului Trascăului şi Munceii Vinţului. Desigur că între aceste
limite se includ în cea mai mare parte şi limitele administrative ale localităţilor cuprinse în
cadrul studiului.
Potrivit Legii 351 din 6 iunie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, aceste unităţi administrativ-teritoriale sunt
formate din:

30
 § 5 municipii:
o Topliţa, împreună cu localităţile aparţinătoare: Călimănel, Moglăneşti, Secu, Vale
şi Vâgani, din judeţul Harghita;
o Reghin, cu localităţile subordonate: Apalină şi Iernuţeni, în judeţul Mureş;
o Târgu Mureş, cu cartierul Mureşeni, în judeţul Mureş;
o Aiud, cu localităţile subordonate Aiudul de Sus, Ciumbrud, Gâmbaş, Gârbova de
Sus, Gârbova de Jos, Gârboviţa, Măgina, Păgida şi Sâncrai, din judeţul Alba;
o Alba Iulia cu localităţile subordonate Bărăbanţ, Miceşti, Pâclişa şi Oarda, în
judeţul Alba.
§ 5 oraşe, după cum urmează:
o Iernut, în judeţul Mureş (cu localităţile subordonate Cipău, Deag, Lechinţa de
Mureş, Oarba de Mureş, Racameţ, Sălcud şi Sfântu Gheorghe);
o Luduş, în judeţul Mureş (cu localităţile subordonate Avrămești, Cioarga, Ciurgău,
Fundătura, Gheja și Roșiori);
o Ungheni, în judeţul Mureş (cu localităţile subordonate Cerghid, Cerghizel,
Moreşti, Şăuşa, Recea, Ungheni şi Vidrasău);
o Ocna Mureş, în judeţul Alba (cu localităţile subordonate Cisteiu de Mureş,
Războieni-Cetate, Uioara de Jos, Uioara de Sus şi Micoşlaca);
o Teiuş, în judeţul Alba (cu localităţile Beldiu, Căpud, Coșlariu Nou şi Pețelca).
§ 46 de comune, după cum urmează:
o În județul Harghita, 10 comune: Ciumani, Ditrău, Gălăuţaş, Joseni, Lăzarea,
Remetea, Sărmaş, Subcetate, Suseni şi Voşlobeni.
o În judeţul Mureş, 24 comune: Aluniş, Aţintiş, Bogata, Brâncoveneşti, Cheţani,
Cristeşti, Ciuci, Deda, Ernei, Glodeni, Gorneşti, Ideciu de Jos, Lunca Bradului,
Ogra, Pănet, Petelea, Răstoliţa, Ruşii Munţi, Sâncraiu de Mureş, Sângiorgiu de
Mureş, Sânpaul, Sântana de Mureş, Stânceni şi Suseni.
o În județul Alba, 12 comune: Blandiana, Ciugud, Lunca Mureşului, Mihalţ,
Mirăslău, Noşlac, Rădeşti, Săliştea, Sântimbru, Şibot, Unirea, Vinţu de Jos.
Suprafaţa acoperită de UAT- urile aflate pe cursul râului Mureş însumează 4.293 km2, cu o
populaţie de 480.423 locuitori. Conform ultimului recensământ (2011), sub aspectul
numărului de locuitori, cea mai populată unitate administrativ-teritorială este municipiul
Târgu Mureş, cu cei 134.290 locuitori, secondat la distanţă de municipiile Alba Iulia, cu
63.536 locuitori şi Reghin cu 33.281 locuitori. La polul opus, cu cel mai mic număr de
locuitori, se află comuna Blandiana (jud. Alba) cu 923 locuitori şi Stânceni (jud. Mureş), cu
1.450 locuitori.
Densitatea medie la nivelul zonei studiate este de 112 loc/km2, în cadrul căreia se desprind
două extreme:
§ densitatea maximă se înregistrează în municipiul Târgu Mureş, cu 2.724 loc/km2şi
Alba Iulia cu 613 loc/km2;
§ densitatea minimă se înregistrează la nivelul UAT Lunca Bradului, cu 6,55 loc/km2şi
Răstoliţa cu 7,79 loc/km2.
Prezentăm în anexa 1, unităţile administrativ-teritoriale de pe Valea Mureşului, incluse în cadrul actualului
studiu.

31
3.4.1. Identificarea UAT- urilor la nivelul judeţelor

În judeţul Alba,16 UAT-uri se află în zona riverană a Mureşului, între care reşedinţa de judeţ
Alba Iulia, municipiul Aiud şi oraşele Ocna Mureş şi Teiuş. Toate cele 12 comune cuprind
împreună 70 de sate şi o suprafaţă de 1.057 km²;acestea reprezintă 16,9% din suprafaţa
totală a judeţului Alba.
În anul 2012, administraţia judeţului Alba a dispus realizarea unui Plan de Amenajare a
Teritoriului Zonal Valea Mureșului, Județul Alba11. În judeţul Alba, Mureşul intră în amonte
de confluenţa cu Arieşul şi iese după confluenţa cu pârâul Băcăinţi, având un parcurs de
141 km.

Harta 7. Identificarea unităţilor administrativ-teritoriale în județul Alba

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

11
Consiliul Județean Alba: Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Valea Mureşului, Județul Alba, 2012. Contract Nr. 13750 /
27.10.2011.

32
3.4.2. Identificarea UAT-urilor la nivelul judeţului Harghita

În judeţul Harghita se află 10 UAT-uri, între care un oraş şi 9 comune cu un total de 38 de

sate aflate direct în zona riverană a Mureşului. Mureşul izvorăşte la Voşlobeni şi curge pe o
lungime de 100 km în acest judeţ, ocupând o suprafaţă de 1.130 km², care reprezintă 17%
din suprafaţa judeţului Harghita. În judeţul Harghita un singur oraş – Topliţa – este străbătut
direct de Mureş (vezi anexa 1).

Harta 8. Identificarea unităţilor administrativ-teritoriale în județul Harghita

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

33
3.4.3. Identificarea UAT-urilor la nivelul judeţului Mureş

În judeţul Mureş, râul străbate 29 UAT-uri, între care 5 municipii şi oraşe şi 24 de comune
cu 100 de sate, având o lungime de 187 de km. Zona riverană cuprinde 2.106 km2, ocupând
astfel circa 31% din suprafaţa judeţului Mureş.

Harta 9. Identificarea unităţilor administrativ-teritoriale în județul Mureș

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

34
4. ANALIZA DE MEDIU A VĂII RÂULUI MUREŞ, REGIUNEA
CENTRU

4.1. Analiza situaţiei privind protecţia mediului şi a climei

4.1.1. Analiza situaţiei privind protecţia mediului

Politica de protecţie a mediului este o componentă esenţială a dezvoltării durabile în Valea

Mureșului din Regiunea Centru. Agenţiile pentru Protecţia Mediului (APM) Alba, Harghita și
Mureş sunt responsabile pentru problemele de mediu și impunerea legislației de mediu.
APM-urile de la nivel județean au elaborat Planul Local de Acțiune pentru Mediu (PLAM).
Problemele de mediu prioritare sunt următoarele: cantitatea și calitatea apei potabile,
managementul necorespunzător al deșeurilor, poluarea apelor de suprafață, poluarea
atmosferei. Problemele cum sunt: afectarea sănătății populației, poluarea solului, poluarea
apelor subterane, mediul natural și antropic, turism și agrement, urbanizarea mediului,
amenințările date de accidente majore datorate fenomenelor naturale și antropice, întăresc
capacitatea autorităților administrației publice locale pentru managementul problemelor de
mediu.
Impactul de mediu influențează:
§ Biodiversitatea, flora și fauna;
§ Populația și sănătatea umană;
§ Apa și solul;
§ Aerul;
§ Modificările climatice;
§ Patrimoniul cultural și amenajarea teritorială;
§ Managementul durabil al resurselor;
§ Sursele de deșeuri.
În cadrul studiului sunt luate în considerate problemele mai importante din punctul de
vedere a dezvoltării regionale, în special problemele care au un impact pentru potențialul
socio-economic din Valea Mureșului. În legătură cu prezentarea priorităților individuale (apă,
sol, aer, clima) se recurge în special și la datele din Bazinul Hidrografic Mureș. Impactul
factorilor poluanți nu se limitează la imediata vecinătate a râului.

Poluarea aerului
Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe (poluanți) care, în
funcție de concentrație și timpul de acțiune, provoacă disconfort populației,animalelor și
plantelor, deteriorează construcții și obiecte,dintr-un teritoriu.
Substanțele poluante sunt cuprinse în categoriile:
§ suspensii solide sau lichide;
§ gaze sau substanțe anorganice din care fac parte: gaze sau substanțe anorganice
(derivați ai sulfului, derivați oxigenați ai azotului, oxid și dioxid de carbon), gaze sau
substanțe organice (hidrocarburi, aldehide, alți poluanți), aerosoli (particule de fum,
pulberi, materii lichide-ceață de ulei, gudroane, etc.);
§ efectul gazelor de seră, distrugerea stratului de ozon, ploi acide, prezența
micropoluanților și a particulelor în suspensie.

35
În majoritatea cazurilor poluarea este de tip mixt, fenomenul este complex, de aceea
aprecierea, estimarea corectă a ponderii unuipoluant sau a altuia este dificilă.

Monitorizarea calităţii aerului

Monitorizarea calităţii aerului în judeţele Harghita, Mureş și Alba este realizată direct de
către agenţii economici şi de către laboratoarele Agenţiilor de Protecţie a Mediului (APM).
Strategiile generale de monitorizare a calităţii aerului la nivelul Uniunii Europene indică
necesitatea organizării modulare a reţelei de monitorizare a mediului şi în particular a
mediului atmosferic. Datele obţinute permit identificarea şi prioritizarea măsurilor de
îmbunătăţire a calităţii aerului la nivelul judeţului. Componentele sistemului de monitorizare
a calităţii aerului includ: monitorizarea emisiilor şi monitorizarea calităţii aerului (emisiile).

Indici de calitate
Indice specific de calitatea aerului, pe scurt „indice specific”, reprezintă un sistem de
codificare a concentraţiilor înregistrate pentru fiecare dintre următorii poluanţi monitorizaţi:
§ dioxid de sulf (SO2);
§ dioxid de azot (NOX);
§ ozon (O3);
§ monoxid de carbon (CO);
§ pulberi în suspensie (PM10).
Indicele general se stabileşte pentru fiecare dintre staţiile automate diin cadrul Reţelei
Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici
corespunzători poluanţilor monitorizaţi. Corelarea nivelului poluanţilor cu sursele de poluare,
se realizează pe baza datelor meteorologice obţinute în staţiile prevăzute cu senzori
meteorologici de direcţie şi viteza vântului, temperatură, presiune, umiditate, precipitaţii şi
intensitatea radiaţiei solare.
O staţie de monitorizare furnizează date de calitate a aerului care sunt reprezentative pentru
o anumită arie în jurul staţiei. Aria în care concentraţia nu diferă de concentraţia măsurată
de staţie mai mult decât cu o „cantitate specifică” (+/- 20%) se numeşte „arie de
reprezentativitate”.
Există mai multe tipuri de staţii şi acestea sunt următoarele:
§ staţii de tip trafic;
§ staţii de tip industrial;
§ staţii de tip fond urban;
§ staţii de tip fond urban;
§ staţii de tip fond regional;
§ staţii de tip EMEP.
Legea 104/2011, privind calitatea aerului înconjurător, creează cadrul legal pentru
reglementarea măsurilor destinate menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii aerului, pe baza
obiectivelor pentru calitatea aerului, asigurând alinierea legislaţiei naţionale la standardele
europene în domeniul şi îndeplinirea obligaţiilor României ca stat membru al Uniunii
Europene. Această lege transpune Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea mediului înconjurător şi un aer mai curat pentru
Europa.
Obiectivul acestei directive este evaluarea calităţii aerului înconjurător în statele membre, pe
baza unor metode şi criterii comune, în scopul protejării sănătăţii umane şi mediul ca întreg

36
prin reglementarea măsurilor destinate îmbunătăţirii calităţii aerului sau menţinerii acesteia
acolo unde este corespunzătoare obiectivele pentru calitatea aerului. Directiva se aplică
tuturor statelor membre şi promovează cooperarea crescută între acestea în vederea
reducerii poluării aerului.
Monitorizarea emisiilor prin măsurători directe la sursă şi calcule de bilanţ este efectuată în
general conform metodologiei europene CORINAIR.
Conform datelor APM, Valea Mureșului din Regiunea Centru este caracterizată de
indicatorii și sursele de poluare de pe teritoriul celor trei judeţe astfel:
§ Dioxidul de sulf. Principalele surse de emisii de dioxid de sulf sunt cele industriale -
în special arderile din industriile de prelucrare și construcții, urmate de arderile în
instalații de mică putere, de fabricarea celulozei și hârtiei, industria energetică și
industria metalurgică. Scăderea emisiilor este rezultatul diminuării activităților
industriale în aproape toate centrele urbane și în zonele industriale din județ, dar mai
ales datorită întreruperii activităților industriale.
§ Oxizii de azot. Sursa principală de oxizi de azot este traficul rutier, cu emisii care s-
au triplat în ultimul an față de anii precedenți, iarcea secundarăsunt arderile din
sursele staționare de mică putere, industriile de fabricare și construcții și industria
energetică, cu emisii care s-au diminuat semnificativ. Diminuarea emisiilor de oxizi
de azot se datorează în special întreruperii activității industriale.
§ Amoniacul. Emisiile anuale de amoniac au crescut în perioada 2004 - 2005 din
cauza folosirii mai multor îngrășăminte chimice în agricultură, iar din anul 2006 au
scăzut semnificativ și s-au menținut apoi la niveluri constante până în prezent, cu o
ușoară tendință de creștere în anul 2012 în județul Alba12. Sursele principale de
emisii de amoniac sunt îngrășămintele chimice folosite în agricultură, urmate de
traficul auto, creșterea animalelor și managementul dejecțiilor animaliere. Din
rezultatele activităţii de supraveghere a calităţii aerului, în judeţul Mureş, în anul
2011, au fost constatate episoade de depăşire a valorilor-limită admise pentru
sănătatea umană doar la indicatorii pulberi în suspensie fracţiunea PM10 şi la
amoniac.13
§ Compușii organici volatili nemetanici (COV). Emisiile de COV s-au menținut la
niveluri relativ constante în ultimii ani, cu o ușoară tendință de creștere în 2012.
Sursele principale de emisii de COV sunt cele naturale, urmate de activitățile de
creștere a animalelor și traficul rutier.
§ Metalele grele (Mercur, Cadmiu, Plumb). Emisiile de mercur și cadmiu s-au triplat
începând cu anul 2009 față de anii anteriori, apoi s-au menținut la niveluri constante
până în prezent. Sursele principale de emisii de mercur și cadmiu sunt procesele de
ardere din industria prelucrătoare, arderile din instalațiile staționare de mică putere și
traficul rutier. Referitor la plumb, emisiile s-au menținut la niveluri constante în ultimii
ani, cu o ușoară tendință de diminuare în anul 2012. Principalele surse de emisii de
plumb sunt reprezentate de procesele de ardere din industria de prelucrare și
construcții, urmate de activitățile de transporturi și de arderile din instalațiile
staționare de mică putere. Diminuarea emisiilor de metale grele se datorează în
special sistării sau reducerii activităților desfășurate în industria metalurgică și
creșteriigradului de folosire a benzinei fără plumb în transporturi.
§ Poluanții organici persistenți (POP - dioxine, furani, pesticide, etc.), hidrocarburile
aromatice policiclice PAH și bifenilii policlorurați PCB. Emisiile de POP sunt toxice și
persistente în mediu și de aceea multe din țările dezvoltate nu le mai utilizează sau

12
Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba
13
Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş şi Compartimentul Protecţia Mediului din cadrul Consiliului Judeţean Mureş

37
 le-au redus considerabil. Datorită proprietăților lor de solubilitate mică în apă și semi-
volatilitate și a condițiilor meteorologice, vântul și apa, pot împrăștia acești poluanți
pe distanțe mari putând crea atât probleme regionale cât și globale. Emisiile de POP
la nivelul județului Alba, deși cu valori scăzute, au crescut de peste 100 de ori
începând cu anul 2009, după această dată menținându-se la niveluri constante.
Sursele principale de POP sunt reprezentate de arderile din industriile de prelucrare
și construcții și arderile din sursele staționare de mică putere, în special de utilizarea
deșeurilor lemnoase la producerea aburului tehnologic
§ Pulberile în suspensie PM10. Pulberile în suspensie sunt prezente în atmosferă pe
tot parcursul anului. Datele de monitorizare arată că acestea nu au depășit în
general concentrațiile maxime admisibile, dar au concentrații mai mari în timpul
primăverii și iernii. În plus, concentrațiile de metale grele (plumb, cadmiu, nichel) din
pulberile în suspensie s-au prezentat în toate cazurile sub valorile-limită. Pulberile în
suspensie sunt rezultatul acumulărilor rezultate în urma desfășurării proceselor
industriale, a activităților de construcții și a traficului rutier și includ printre altele: fum,
funingine, metale grele și diferite substanțe toxice, unele dintre acestea fiind
cancerigene.
§ Monoxidul de carbon. Datele de monitorizare evidențiază în decursul unui an
concentrații mai mari de monoxid de carbon doar toamna și iarna, cauza acestor
creșteri fiind dată de acumularea monoxidului de carbon ca urmare a încălzirii
rezidențiale și a condițiilor meteorologice staționare, ce nu favorizează dispersia. În
nici unul din cazurile monitorizate și în nici una din cele trei locații nu au fost depășite
valorile-limită.
§ Ozonul troposferic. Ozonul este un poluant, constituent al smog-ului fotochimic și
provine în mod natural în proporție de circa 20% din stratosferă și 80% ca urmare a
proceselor antropice prin puncte fixe de emisie (zone industriale) sau prin puncte
mobile de emisie (sistem de transport rutier).

Zone critice sub aspectul poluării atmosferei

Calitatea aerului în Valea Mureșului se menţine într-o tendinţă uşoară de îmbunătăţire. În
Valea Mureșului calitatea aerului înconjurător este influenţată într-o măsură moderată de
emisiile din activităţile economico-sociale.
Pe Valea Mureșului poluarea este prezentă mai ales în marile orașe prin prafuri, pulberi în
suspensie, dar și compuși chimici specifici industriei locului. Există diferențe în ceea ce
privește gradul de poluare a orașului de la centru - foarte mare – la periferie, slabă sau
uneori absentă.
Cele mai importante zone de poluare sunt în jurul marilor orașe: Reghin, Târgu Mureș,
Luduș, Ocna Mureș, Aiud, Alba Iulia. Poluarea la Reghin are ca sursă fabrica de clei, în
cadrul căreia se utilizează formaldehidele. În municipiul Târgu Mureș ponderea principală
este dată de emisiile de amoniac ale S.C. AZOMUREȘ S.A. Deoarece amoniacul este
poluant specific pentru municipiul Târgu-Mureş, iar în perioadele de calm atmosferic sau
ceaţă se înregistrează episoade de poluare a aerului înconjurător, concentraţia de amoniac
în aerul respirabil este monitorizată continuu în municipiul Târgu-Mureş 14. Sursele antropice
de emisie în atmosferă cu potenţial semnificativ sunt amplasate în Târgu Mureş, Iernut,
Luduş, în timp ce în zone precum Reghin sursele de emisie antropice nu produc poluare
semnificativă.
Administrația publică locală a orașului Luduș a decis să elimine mirosul emanat de
fermentația nămolului care este vărsat de fabrica de zahăr din localitate, în râul Mureș, în

14
Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş şi Compartimentul Protecţia Mediului din cadrul Consiliului Judeţean Mureş

38
apropierea Drumului European E60, prin emisiile de gaze cu efect acidifiant cu oxizii de sulf
și oxizii de azot.
În anul 2014 s-au realizat investiţii asumate în planul de acţiuni pentru conformare, de către
S.C. AZOMUREŞ S.A. în valoare de 1.463.455 mii euro pentru factorul de mediu AER,
investiţii ce au vizat:15
§ Identificarea şi implementarea unei soluţii tehnice pentru reducerea emisiilor
gazoase de amoniac de la filtrele de CaCO3
§ Instalarea unui sistem de desprăfuire la turnurile de granulare Etapa II -
implementarea soluţiei tehnice identificate
§ Instalarea unor sisteme de reducere a emisiilor in aer la turnurile de granulare. Etapa
II - instalarea de sisteme de desprafuire la turnurile de granulare.
Probleme pentru calitatea aerului în judeţul Mureş ridică indicatorul pulberi în suspensie
fracţiunea PM10. Însă nici aceste probleme nu sunt de natură să impună demararea unor
ample acţiuni de gestionare a calităţii aerului. Cauzele depăşirilor înregistrate sunt traficul
rutier, spaţiile neînierbate adiacente drumurilor publice care contribuie la resuspensia
particulelor, calitatea necorespunzătoare a infrastructurii rutiere 16 , traficul rutier care se
desfăşoară în principal pe DN13 (E60) şi pe DN15 (Târgu-Mureş –Topliţa, Alba Iulia – Cluj
Napoca; Alba Iulia – Turda – Târgu Mureș) şi care traversează localităţile urbane şi rurale
ale judeţelor. Trebuie avută în vedere și poziția Autostrăzii Sebeș-Turda, dar și a celei Târgu
Mureș - Turda.
În Ocna Mureș, Aiud și Alba Iulia poluarea aerului este dată de pulberile ridicate de
activitatea urbană.

Poluarea solului
Eroziunile și toți factorii poluanți din apă sau atmosferă, ajungând în sol, modifică
mecanismele interne, duc la distrugerea solului, pierderea fertilităţii, colmatarea văilor
cursurilor de apă şi la acumulări. Excesul de pesticide prezent în sol poate afecta sănătatea
umană prin intermediul contaminării apelor, solului, alimentelor şi aerului.
Cauzele care pot determina degradarea solului sunt:
§ Exploatarea nerațională, prin monoculturi, care epuizează solul;
§ Folosirea incorectă a îngrășămintelor chimice, a pesticidelor, insecticidelor,
fungicidelor și erbicidelor, care afectează masa organică din sol, îi alterează
structura etc.;
§ Lipsa unor lucrări de combatere a eroziunii solului;
§ Folosirea nerațională a irigațiilor duce la degradarea solului;
§ Tăierea pădurilor;
§ Aruncarea pe sol a unor reziduuri industriale ce conțin substanțe toxice (Hg, Pb).

15
Raportul Anual privind Starea Mediului – Mureş, 2014, p. 23
16
Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureș pentru perioada 2014-2020, p. 117

39
Harta 10. Harta solurilor – Valea Mureşului în Regiunea Centru

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

Zone critice sub aspectul poluării solului

De-a lungul Văii Mureșului poluarea solului se desfășoară astfel:
§ Sectorul Izvoare–Reghin. Nu se poate vorbi de o poluare a solului în afara celei de
utilizare necorespunzătoare a îngrășămintelor chimice, în sensul de folosire
nerațională. Masa vegetală se dezvoltă în condiții foarte bune;
§ Sectorul Reghin–confluența cu Arieșul este dominat de slaba poluare a păturii de
sol. În zona marilor orașe, mai ales în sectoarele de amplasare a unităților industriale
solul este poluat uneori excesiv: fabricile de la Reghin, zona AZOMUREȘ de la
Târgu Mureș, zona industrială Luduș. În zonele de alunecări de teren solul nu este
fixat, degradarea lui fiind legată de procesele fizico-geologice ale terenurilor;
§ Sectorul confluența cu Arieșul–confluența cu Sebeșul. Cea mai afectată zonă este
cea a batalurilor de la Ocna Mureș, datorită excesului de derivate ale sării prezente
în drenările acestora.
În totalitatea lor, problemele din lungul Văii Mureșului privind poluarea solului, sunt cele
clasice, cu excepția zonelor industriale, starea de vegetație fiind de foarte bună calitate.

Monitorizare și măsuri împotriva poluării

O problemă deosebit de importantă este aceea a depozitării gunoaielor pentru fiecare
localitate în parte, dar mai ales pentru fiecare oraș din arealul studiat.
Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat înanul 2015, o conferință cu tema
Reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole a apelor și solului / Aspecte privitoare la

40
implementarea proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” 17 în Regiunea de
Dezvoltare Centru din județele: Alba, Brașov, Mureș, Sibiu, Harghita și Covasna.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă acordarea de sprijin Guvernului României în
vederea alinierii la cerinţele Directivei Nitraţilor a UE prin:
§ reducerea deversărilor de nutrienţi în corpurile de apă
§ promovarea schimbărilor comportamentale la nivel regional
§ sprijin pentru întărirea cadrului de reglementare şi capacităţii instituţionale
În cadrul proiectului este prevăzută implementarea unei serii de investiții în circa 86 de
localități incluzând: sisteme comunale de depozitare și manipulare a gunoiului de grajd,
plantarea de fâșii de vegetaţie forestieră cu rol de protecţie și reabilitarea pășunilor,
canalizare și epurare a apelor uzate la scară mică, testarea şi demonstrarea fezabilităţii
producerii de biogaz din gunoi de grajd şi deşeuri organice menajere și promovarea Codului
de Bune Practici Agricole.
În rândul țărilor membre ale Uniunii Europene, România are printre cele mai mari probleme
legate de poluarea apelor și a solurilor cu nitrați și nitriți: Salutăm inițiativa Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor pentru implementarea acestui proiect, știind că la nivelul
județului Alba au fost făcute investiții de peste 1.000.000 lei în localitatea Sântimbru”.18
Acţiunile de reconstrucţie ecologică au constat în identificarea terenurilor degradate,
stabilirea perimetrelor de ameliorare prin împăduriri şi întocmirea fişelor perimetrelor de
către comisiile numite prin Ordin al prefectului judeţului Mureş la Reghin – 93,77 ha,
Sângeorgiu de Mureş – 53,93 ha, Ernei – 102,25 ha; prin amenajări locale pentru irigaţii:
Cuci – 15 ha, Luduş – 47 ha, Reghin – 145 ha. In stadiu de proiect este Ernei cu 49 ha.
Protecţia solului şi a mediului înconjurător se poate realiza prin efectuarea lucrărilor agricole
privind evitarea eroziunii solului, menţinerea conţinutului optim de materie organică în sol,
menţinerea structurii solului prin lucrări agricole de arat şi semănat cu plante mai mari de
12% în special cu plante prăşitoare în lungul curbelor de nivel, floarea-soarelui să nu se
cultive mai mult de 2 ani pe aceeaşi parcelă consecutiv, evitarea supra-
păşunatului,prevenirea instalării vegetaţiei nedorite, utilizarea maşinilor agricole adecvate,
respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu20.
Evitarea acumulării erbicidelor în sol se realizează prin:
§ asocieri de erbicide care să permită folosirea de doze minime;
§ rotaţia tratamentelor cu erbicide;
§ fertilizarea solului cu îngrăşăminte naturale.
Din anul 2012, municipiul Târgu-Mureş este beneficiarul proiectului „Reabilitare sit poluat
istoric iaz batal de deşeuri 30 ha–Târgu-Mureş” (Programul Operaţional Sectorial de Mediu
2007-2013). Proiectul prevede remedierea sitului poluat istoric al iazului batal de 30 ha de
pe malul drept al râului Mureş, adică, mai exact, decontaminarea a 304 m2 de sol.
Principalul obiectiv de reabilitare este eliminarea sursei de suprafaţă şi reducerea mobilităţii
contaminanţilor existenţi pe sit în apa subterană, aducerea terenului la un standard
corespunzător în vederea utilizării ca spaţiu public, care să includă zone amenajate
peisagistic (plantaţii) şi de acces recreaţional pentru public şi eliminarea oricărui impact
asupra mediului local determinat de activităţile din trecut. Riscurile referitoare la toate

17
http://www.inpcp-campanie.ro/2015/02/25/reducerea-polu%C4%83rii-cu-nutrien%C5%A3i-a-apelor-%C5%9Fi-solului-din-
regiunea-centru-a-rom%C3%A2niei/
18
http://www.inpcp-campanie.ro/2015/02/25/reducerea-polu%C4%83rii-cu-nutrien%C5%A3i-a-apelor-%C5%9Fi-solului-din-
regiunea-centru-a-rom%C3%A2niei/
20
Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureș pentru perioada 2014-2020, p. 120

41
legăturile între poluanţi trebuie reduse în mod corespunzător prin cea mai bună opţiune de
reabilitare, ţinându-se cont de constrângerile sitului.21
Începând cu luna noiembrie 2015, măsura specială din cadrul PNDR 2007-2013/412-21
„Prima împădurire a terenurilor agricole“ se va desfășura având obiectivul general de
îmbunătățire a condițiilor de mediu în spațiul rural, prin folosirea și gospodărirea durabilă a
terenului prin împădurire. Obiectivul specific este reprezentat de creșterea suprafeței de
pădure cu rol de protecție a apei, solurilor, a pădurilor cu rol de protecție împotriva factorilor
naturali și antropici dăunători, precum și de asigurare a funcțiilor recreative, pe baza rolului
multifuncțional al acesteia22.

Poluarea apelor
Evaluarea stării de calitate a apelor s-a urmărit conform Directivei UE privind apa 60/2000
/EC. În acest sens, în Bazinul Hidrografic Mureș s-au determinat zone de poluare după cum
urmează:
§ Zona cursului superior. Este vorba de poluări cu caracter local iar dispariția, diluarea
lor este atribuită aportului afluenților din sectorul montan. Apele sunt de calitate
foarte bună. Sectorul se întinde de la Izvoare până la Reghin;
§ Zona Reghin – confluența cu Arieșul. Aici sunt cuprinse orașe importante (Reghin,
Târgu Mureș, Luduș) cu industrie bine dezvoltată și care participă la poluarea mai
mult accidentală a apelor prin elementele chimice proprii industriei locului:
formaldehidă la Reghin, amoniac la Târgu Mureș, oxizi de sulf și de azot la Luduș.
Aportul afluenților reduce cantitățile de substanță poluantă în râul Mureș, fiind
încadrat în categoria de ape bune. În terasele râului sunt instalate sistemele de
captare a apei potabile pentru aceste mari orașe.

Categorii de calitate a apelor de suprafaţă

Râul Mureş prezintă următoarele aspecte de calitate23 a apei (pe sectoare de curs, vezi
harta 11):
§ La intrarea în judeţ, în amonte de evacuarea apelor uzate provenite de la S.C.
AZOMUREŞ S.A. Târgu Mureş, apa se încadrează în clasa a II-a de calitate (bună),
încadrare determinată de grupa de indicatori: „regim de oxigen”, „nutrienţi”;
§ În aval de evacuarea apelor uzate provenite de la S.C. AZOMUREŞ S.A. Târgu
Mureş - ieşire din judeţul Mureş, apa se încadrează în clasa a –IV-a;
§ Ape de calitate (slabă), încadrare determinată de grupa de indicatori: „nutrienţi”.

Zone critice sub aspectul poluării apelor

La nivelul judeţului Mureş, zona cea mai afectată din punct de vedere al poluării apelor de
suprafață este tronsonul de râu situat în aval de orașul Târgu Mureș.
Acest tronson este afectat din punct de vedere fizico-chimic şi mai ales bacteriologic din
cauza poluării produse de S.C. AZOMUREŞ S.A. şi R.A. AQUASERV (Staţia de epurare
Cristeşti). Probleme deosebite la indicatorii regimului de oxigen şi nutrienţi apar în lunile cu
debite scăzute (ianuarie, februarie, iulie, august, decembrie). Tronsonul de râu de la Târgu
Mureş până la limita de judeţ este considerat sensibil la eutrofizare (din cauza
concentraţiilor de nutrienţi).

21
Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureș pentru perioada 2014-2020, p. 123
22
http://www.fonduri structurale.ro/Document_Files/Stiri/00008971/iawlx_GHIDUL_SOLICITANTULUI_pentru_M%C4%83sura_
221_ _Varianta_consultativa.pdf
Conform Legii 310/2004 care clasifică calitatea apelor în 5 clase de la foarte bună (clasa I) la proastă (clasa a-V-a)
23

42
Harta 11. Harta categoriilor de ape

43
Zone critice din punct de vedere al poluării apelor subterane
Apele subterane de pe parcursul râului Mureș sunt afectate de activitatea umană prin:
§ ape fecaloid menajere;
§ ape rezultate în urma unor procese industrial;
§ ape poluate în apropierea marilor ferme zootehnice.
Se remarcă tendința ultimilor ani de reducere a nivelului concentrațiilor diverșilor poluanți, în
primul rând ca urmare a reducerii sau încetării activităților economice în cazul agenților
economici, sau ca urmare a modernizării investițiilor din fiecare întreprindere.
Din prima categorie fac parte apele provenite datorită inexistenței stațiilor de epurare ale
localităților situate de-a lungul râului. Nu toate localitățile au construite stații de epurare a
apelor utilizate în gospodăriile localnicilor, consecinţa fiind afectarea unor zone din arealul
localităților.
A doua categorie cuprinde apele subterane din apropierea platformelor industriale ale
marilor orașe: Reghin, zona industrială Târgu Mureș, termocentrala Iernut, zona industrială
Luduș, zona batalurilor de sare Ocna Mureș, zonele industriale de la Aiud și Alba Iulia.
Eventualele poluări sunt punctuale fără a avea un impact general asupra regiunii, fără să
influențeze major arealul localităților sau zonele de alimentare cu apă potabilă.
Organele abilitate în acest domeniu, Agențiile de protecție a mediului, “Apele Române“ au
luat măsuri specifice de reducere a poluării, de supraveghere continuă a celor care
poluează domeniul subteran.
În zonele agricole cea mai importantă sursă de intoxicare cu nitraţi şi nitriţi o reprezintă apa
din fântână. În majoritatea comunelor şi satelor din România, apa din fântână este poluată
cu aceste substanţe.
Calitatea apelor freatice din judeţul Mureş scoate în evidenţă faptul că la nivelul tuturor
forajelor hidrologice monitorizate apa nu se încadrează în calitatea potabilă. La jumătate din
aceste foraje calitatea este stabilită de unu sau doi indicatori, depăşirea limitei admise fiind
foarte mică. Probleme deosebite sunt în zona localităţilor Reghin (zona vulnerabilă la
azotaţi), Târgu-Mureş (zonă vulnerabilă la azotaţi), Cristeşti, din cauza S.C. AZOMUREŞ
S.A., S.C. Compania AQUASERV S.A. cu Stația de epurare (batalul de ape uzate şi
perimetru Combinat, nutrienţi) și zona Iernut - Luduş (din cauza fostelor ferme zootehnice,
în prezent desfiinţate).
Lista localităţilor din judeţul Mureş vulnerabile la poluarea cu nitraţi, conform O.M. nr.1552
din 3 decembrie 2008: Bogata, Chețani, Crăiești, Cristești, Cucerdea, Cuci, Glodeni, Ideciu
de Jos, Iernut, Luduș, Ogra, Petelea, Sâncraiu de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Sânpaul,
Sântana de Mureș, Ungheni24. În acest sector o categorie importantă de poluare este dată
de emisiile de ape calde de la Termocentrala Iernut. Pe distanțe importante (1 – 2 km aval)
apa se menține caldă, afectând fauna acvatică şi vegetația.
În sectorul aval de confluență cu Arieșul până la confluența cu Sebeșul, unele cantități de
substanță poluantă sunt aduse de Arieș de la obiectivele industriale și exploatările miniere
din bazin, iar altele sunt aduse de râul Mureș din bazinul superior. Fauna și vegetația râului
nu sunt afectate de cantitățile emise. Alimentarea batalurilor cu ape sărate nu se mai
realizează, uzinele din oraș fiind închise. Confluența Mureșului cu râurile care vin din
Apuseni (Aiud), apoi confluența cu Târnavele, cu Galda, măresc diluția, apele fiind calitativ
bune. Râul Târnava aduce substanțe poluante din zona Copșa Mică (metale grele sau alte
substanțe) dar care sunt diluate de confluența Târnavei Mari cu cea Mică.

24
Plan de Amenajarea Teritoriului Judeţul Mureș, 2012

44
În sectorul aval, după confluența cu râul Sebeș apele sunt de bună calitate, aportul râului
Sebeș, mai ales la turbinări, fiind deosebit de important prin cantitatea și calitatea foarte
bună a apelor.

Pericolele infestării apelor cu nutrienți

Nitraţii și nitriții sunt substanțe folosite preponderent în agricultură, pentru fertilizarea
solurilor. Depozitate necorespunzător, acestea ajung în pânza freatică și, de aici, în apa din
fântânile comunale. Consumul de apă infestată cu aceste substanțe reprezintă o
amenințare extrem de gravă la adresa sănătății: scade rezistenţa generală a organismului
și, în cazurile cele mai grave, poate duce chiar la decesul sugarilor şi copiilor. În plus, nitraţii
din apă pot provoca avorturi spontane sau infertilitate masculină.
Deşeurile menajere şi cele asimilabile acestora conţin un procent ridicat de materii organice
biodegradabile. Prin depozitarea lor direct pe sol se produce acidifierea solului, în urma
dezvoltării de procese fermentative şi implicit, a generării de compuşi cu caracter acid (CO2,
acid acetic, acizi graşi, H2S, etc.).
Apele în cadrul Uniunii Europene (UE) se află sub observaţie permanentă, având în vedere
creșterea continuă a cererii de apă de bună calitate pentru o serie întreagă de utilizări. În
acest sens a fost elaborată Directiva UE privind Apa25 care are ca obiectiv protejarea și
îmbunătățirea calităţii apei. Directiva UE privind Apa este un document esențial pentru
protecția și gestionarea apei şi prevede un program de măsuri:
§ Prevenirea deteriorării stării apelor de suprafaţă şi subterane;
§ Protecţia, îmbunătăţirea şi restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă,
inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic modificate şi
artificiale, precum şi a corpurilor de apă subterană, în vederea atingerii “stării bune”
până în 2015;
§ Protecţia şi îmbunătăţirea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale, în
vederea atingerii “potenţialului ecologic bun” şi a “stării chimice bune” până în 2015;
§ Reducerea progresivă a poluării cu substanţe prioritare şi sistarea evacuărilor de
substanţe prioritar periculoase în apele de suprafaţă, prin implementarea măsurilor
necesare;
§ Reducerea tendinţelor semnificative şi susţinute de creştere a poluanţilor în apele
subterane;
§ Atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către
legislaţia comunitară.
Deci, în esenţă, atingerea obiectivelor de mediu până în 2015, a inclus:
§ Pentru corpurile de apă de suprafaţă: atingerea stării ecologice bune şi a stării
chimice bune, respectiv a potenţialului ecologic bun şi a stării chimice bune pentru
corpurile de apă puternic modificate şi artificiale;
§ Pentru corpurile de apă subterane: atingerea stării chimice bune şi a stării cantitative
bune;
§ Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș se bazează pe Directiva-
Cadru UE de Apă și a fost elaborat în perioada 2014/201526. Implementarea Planului
de Management al Bazinului Hidrografic Mureș este o contribuție esențială pentru
protecția mediului și a naturii. Pentru implementarea planului sunt responsabili:

25
Apă de bună calitate în Europa (Directive UE privind Apa) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei
26
http://www.rowater.ro/damureș/Planul%20de%20Management%20al%20Bazinului%20Hidrografic%20Mure/Proiectul%20

45
 “Apele Române“ – Administrația Bazinală de Apă Mureș cu sediul în Târgu Mureș şi
Sistemele de Gospodărire a Apelor Alba și Mureș.

Măsuri de gospodărire durabilă a resurselor de apă

În cadrul Planului de Management al Bazinului Hidrografic Mureș 2015 au fost identificate
toate captările de apă destinate potabilizării, atât cele din sursele de suprafață cât și din
cele subterane. Dintre acestea, 18 sunt situate pe cursul Mureșului în zona supusă
actualului studiu, din care 12 se bucură de un regim sever de protecție sanitară.
Concepţia de gospodărire integrată a apelor îmbină aspectele de utilizare a acestora cu
cele de protecţie a ecosistemelor naturale. În acest sens, se au în vedere următoarele
obiective:
1. Asigurarea alimentării continue cu apă furnizată populaţiei
o Realizarea de noi surse de apă:
o Realizarea de reţele de distribuţie separate de alimentare cu apă pentru populaţie
şi pentru industrie;
o Economisirea apei şi reducerea pierderilor din reţelele de distribuţie a apei;
o Armonizarea cu standardele europene în domeniul asigurării calităţii apei
potabile, a tratării apelor menajere cu scopul asigurării unui standard de viață
ridicat al locuitorilor.
b) Îmbunătăţirea calităţii resurselor de apă
o Retehnologizarea proceselor de producţie prin utilizarea unor tehnologii curate,
nepoluante;
o Realizarea de staţii de epurare noi şi modernizarea celor existente;
o Asanarea zonelor degradate prin activităţi industriale;
o Implementarea unor mijloace de prevenire, limitare şi diminuare a efectelor
poluării accidentale.
Măsurile suplimentare pentru diminuarea efectelor semnificative în vederea îmbunătățirii
stării apelor din bazinul hidrografic Mureș sunt27:
o reabilitare sit poluat istoric iaz batal 30 ha Târgu Mureș (lucrări de închidere-
ecologizare);
o monitoring de investigare, cantitativ și calitativ;
o monitoring de investigare pentru determinarea presiunii semnificative care
afectează starea corpului de apă;
o diversificarea structurii malului, a albiei și a habitatelor din lunca inundabilă;
o studiu pentru diversificarea structurii malului, a albiei și a habitatelor din lunca
inundabilă.

Starea ecologică – Potențialul ecologic al Mureșului

Cursul superior al Mureșului până în zona Reghin nu a suferit din punct de vedere ecologic,
zona fiind slab dezvoltată industrial. Unele probleme agricole – de utilizare a
îngrășămintelor chimice (nitrați, nitriți, azotați, etc) nu au ridicat probleme deosebite datorită
și unei diluții foarte ridicate a apelor râului Mureș, aici fiind zona de formare a scurgerii,
numeroasele praguri, cascade de mici dimensiuni aerisind apa, oxigenând-o.

27
Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș, măsuri suplimentare pentru diminuarea efectelor presiunilor
semnificative în vederea îmbunătăţirii stării apelor, 9.12, p. 1

46
După anul 1991 se constată o ameliorare și o îmbunătățire a condițiilor de viață, asociate cu
o creștere majoră a diversității comunităților bentonice. În anul 1991 Mureșul în aval de
confluența cu Arieșul era considerat ca degradat (categoria a IV-a de calitate), bentosul fiind
reprezentat printr-un număr mic de grupe sistematice, rezistente la poluare și la condițiile de
hipoxie. În momentul actual se constată o diversificare a comunităților, explicată prin
reducerea puternică a poluării industriale și de aici reducerea cantității de metale grele.
Același fenomen s-a petrecut în aval de confluența cu Târnavele și Ampoiul, ambele fiind
considerate foarte poluate mai ales cu metale grele.
Repopularea naturală a râului cu bivalve unionide explică ameliorarea stării ecologice a
râului. Unele specii, dispărute definitiv în urmă cu 40-50 de ani, nu mai există pentru că nu
mai există surse de repopulare. În unele cazuri dispariția speciilor este legată de
desființarea luncii inundabile, mlaștinilor sau a brațelor moarte. Speciile care au nevoie de
ape stătătoare și vegetație acvatică și palustră sunt reprezentate cel mai adesea prin
fragmente de populații risipite în întreg bazinul, fără legătură între habitate. Au apărut specii
piscicole care în urmă cu 40-50 de ani nu erau prezente: știucă, șalău. Fauna piscicolă are
o dezvoltare deosebit de mare, faptul datorându-se și protecției acestora împotriva
braconajului, unui pescuit rațional și lipsei balastierelor.
În Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș sunt centralizate datele despre
starea ecologică și potențialul ecologic al corpurilor de apă. Cea mai mare parte a corpurilor
de apă de lângă localitățile de pe Valea Mureșului din Regiunea Centru sunt evaluate cu
nota B – stare bună)28.
Reconstrucţia ecologică a râurilor presupune:
§ îmbunătăţirea şi realizarea de habitate corespunzătoare conservării biodiversităţii;
§ asigurarea de debite corespunzătoare pe cursurile de apă, în scopul protecţiei
ecosistemelor acvatice;
§ asigurarea continuităţii debitului pe cursurile de apă pentru facilitarea migraţiei
speciilor piscicole.

4.1.2. Factorii de influenţă a calităţii mediului

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de ape uzate care rezultă din
activităţile antropice. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor
de suprafaţă este epurarea apelor uzate. Primul pas spre epurare este colectarea apelor
uzate, care se face prin sisteme de canalizare. Acestea sunt mai simple la poluanţii
industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să
preia ape uzate fecaloid-menajere de la un număr foarte mare de surse. Apele acestea
trebuie duse la staţia de epurare, de unde sunt restituite, de regulă în emisar, acesta fiind
de obicei un râu. Pentru a înţelege mai bine problema epurării apelor trebuie avute în
vedere oserie de reglementări în domeniu. Pagubele şi neajunsurile produse în urma
evacuării apelor uzate neepurate sau insuficient epurate sunt numeroase, deoarece în
zonele învecinate ale cursurilor de ape infectate se produc epidemii de boli hidrice (febră,
dizenterie, etc.).
În Valea Mureșului din Regiunea Centru, ca parte a Bazinului Hidrografic Mureș, problema
apelor uzate este deosebit de importantă. Măsurile luate de comunitățile rurale și urbane se
referă la construirea de stații de epurare cu activitate multiplă, în care tratarea apelor uzate
să fie realizată prin epurare mecanică, chimică, biologică, etc. Astfel, marea majoritate a
așezărilor umane au construite sisteme de alimentare cu apă potabilă, rețele de canalizare

28
Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș, anexa 6.1.1.

47
și stații de epurare a apelor rezultate, prin epurare devenind bune calitativ. Nu toate
localitățile dispun de asemenea sisteme, fapt care amplifică problemele existente de
epurare. Multe din locuințele satelor - în special - sunt prevăzute cu fose septice vidanjabile,
altele nu. La cele din urmă, apele fecaloid menajere sunt deversate în subteran, contribuind
la infectarea cel puțin a teritoriului ocupat de așezările în cauză.
Marile unități economice sunt obligate să construiască stații de epurare proprii pe specificul
activităților proprii după care apele curate sunt deversate fie în rețeaua hidrografică, fie în
sistemele de canalizare ale localităților. Cele mai importante stații de epurare se află în
toate orașele de pe axa Mureșului: Toplița, Deda, Reghin, Târgu Mureș, Iernut, Luduș,
Ocna Mureș, Aiud, Teiuș, Alba Iulia.
Densitatea mare a localităților urbane sau rurale implică și probleme de poluare și de tratare
a apelor prin stațiile de epurare, surse punctiforme de poluare semnificative.

Prezentarea criteriilor pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În anul 2002, în Bazinul Hidrografic Mureș numărul evacuărilor monitorizate a fost de 140,
frecvența de recoltare variind între 24 recoltări/an și o recoltare/an. Conform Directivei UE
privind apa, presiunile semnificative sunt cele al căror impact asupra apelor au ca rezultat
neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. Pentru a determina sursele
punctuale de poluare semnificative s-au utilizat anumite criterii. Conform acestor criterii s-au
identificat 18 surse de poluare punctiforme semnificative, din care opt municipale, opt
industriale și două agricole. Acestea reprezintă 12,8% din totalul surselor de poluare
monitorizate. Sursele de poluare astfel determinate au fost verificate utilizând metoda
integrată pentru evaluarea impactului presiunilor punctuale asupra resurselor de apă
METIMPRA. Această metodă ia în considerare următoarele aspecte: caracteristicile sursei
de poluare din punct de vedere cantitativ și calitativ, impactul asupra receptorului, riscul
asupra sănătății oamenilor, a mediului și a activității economice și impactul transfrontalier.
Importanța sursei din punct de vedere calitativ a ținut cont de indicatorii generali, poluanții
specifici și cei prioritari/periculoși. Pe lângă cele 18 surse de poluare semnificative
determinate anterior, s-au adăugat alte 37 de surse de poluare, reprezentând în principal
aglomerări umane cu peste 10.000 de locuitori la care stațiile de epurare funcționează
defectuos și care reprezintă punctajul METIMPRA mai mare de 80. Totalul de 55 de surse
semnificative reprezintă 39,3% din totalul surselor monitorizate (21,4% municipale, 15,0%
industriale și 2,9% agricole). După Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureş
2015 (PMBH Mureş 2015) situaţia s-aîmbunătăţit semnificativ. La nivelul Bazinului
Hidrografic Mureş, din cele 48 surse punctiforme industriale şi agricole semnificative, 16 au
instalaţii care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării
– 96/61/EC (Directivei IPPC).

Surse de poluare urbană

§ S.C. GO S.A. Gheorgheni deservește orașul Gheorgheni, cu 24.078 locuitori
echivalenți. Stația de epurare are treaptă mecanică de epurare, capacitatea de
156 l/s, iar debitul evacuat este 39,41 l/s. Eficiența stației de epurare este
nesatisfăcătoare. În anul 2007 nu au fost depăşiri ale indicatorilor monitorizaţi.
Cursul receptor în care sunt evacuate apele epurate de la S.C. GO S.A. Gheorgheni
este râul Mureș.
§ S.C. EDILTOP URBAN S.A. Toplița. Orașul are 17.120 locuitori echivalenți. Stația de
epurare care deservește localitatea funcționează cu treapta mecano - biologică de
epurare,capacitatea stației fiind de 50 l/s, iar debitul evacuat prin stație de 29,1 l/s.
Eficiența stației în anul 2004 nu a fost nesatisfăcătoare, indicatorul chimic care a
depășit limita NTPA 001 fiind NH4++: 9,870 mg/l. Cursul receptor al apelor epurate
evacuate este râul Mureș.

48
 § RAGCL Reghin. Orașul are 38.900 locuitori echivalenți. Stația de epurare a
gospodăriei comunale are treapta mecano - biologică de epurare, capacitatea de
170 l/s, iar debitul evacuat de 91,4 l/s. Eficiența stației este nesatisfăcătoare,
indicatorul care a depășit limita NTPA 001 este NH4 +: 7,80 mg/l. Eficienţa staţiei
după Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureş 2015 este
satisfăcătoare, nu au fost depăşiri ale indicatorilor monitorizaţi.Cursul de apă în care
sunt evacuate apele epurate este râul Mureș.
§ RA AQUAQSERV Târgu Mureș deservește orașul Târgu Mureș,cu 170.056 de
locuitori echivalenți. Stația de epurare funcționează cu treapta mecano-biologică de
epurare, capacitatea fiind 1200 l/s, iar debitul evacuat de 725,3 l/s. Apele rezultate în
anul 2004 nu au fost epurate satisfăcător, receptorul acestora fiind râul Mureș.
Indicatorii care au depășit limita NTPA 001 sunt: CBO5: 21,618 mg/l, NH4: 10,003
mg/l, NO2-: 1,277 mg/l și PO43-: 8,938 mg/l. Valoarea azotului mineral total este de
15,71 mg/l. După PMBH Mureş 2015 apele rezultate sunt epurate satisfăcător,
receptorul acestora fiind râul Mureş.
§ S.C. ZAHĂRUL S.A. Luduș. Numărul de locuitori echivalenți ai orașului este16.750.
Stația de epurare are treapta mecano-biologică de epurare, capacitatea de 24 l/s și
un debit evacuat de 38,11 l/s. În anul 2004 eficiența stației a fost nesatisfăcătoare,
indicatorii care au depășit limitele NTPA 001 sunt: CBO5: 90,72 mg/l, NH4+: 16,38
mg/l, NO2-: 2,65 mg/l și PO43-: 11,84 mg/l. După PMBH Mureş 2015 eficienţa staţiei
este satisfăcătoare nu au fost depăşiri ale indicatorilor monitorizaţi. Cursul de apă
receptor este râul Mureș.
§ S.C. APA CTTA Ocna – Mureş. Staţia de epurare a unităţii de gospodărire comunală
are treaptă mecano – biologică, capacitate de epurare de 100 l/s şi deserveşte
localitatea Ocna – Mureş (16.056 locuitori echivalenţi). Indicatorii care au depăşit
limita sunt: reziduu fix (2062 mg/l), cloruri (774,8 mg/l) şi NH4+ (40,04 mg/l).
Receptorul apelor epurate este râul Mureş, debitul evacuat fiind de 6,31 l/s. Eficienţa
staţiei este nesatisfăcătoare. (PMBH Mureş 2015)
§ S.C. APA CTTA Filiala Aiud. Numărul de locuitori echivalenţi este de 28.881. Staţia
de epurareare treaptă mecano-biologică de epurare, capacitatea de 165 l/s şi un
debit evacuat de 43.34 l/s.Eficienţa staţiei este satisfăcătoare, nu au fost depăşiri ale
indicatorilor monitorizaţi. Cursul receptoreste râul Mureş.
§ S.C. APA CTTA Filiala Alba Iulia deservește municipiul Alba Iulia și localitățile
aparţinătoare care totalizează 67.840 de locuitori echivalenți. Stația de epurare a
apelor uzate a fost modernizată și dată în funcțiuneîn anul 2014, aceasta având
treapta mecanică și biologică, precum și stația de tratare a nămolului. Capacitatea
stației de epurare este170 l/s, debitul evacuat prin stație: 221,74 l/s. Indicatorul
chimic care a depăsit limita este NH4+ (24,93 mg/l). Apele uzate rezultate sunt
evacuate în râul Mureș.

Surse de poluare industrială (PMBH 2015)29

§ FABRICA DE LAPTE PRAF S.A. Remetea face parte din unităţile industrial-
alimentare. Apele fecaloid menajere împreună cu cele tehnologice sunt epurate
mecanic, iar apoi evacuate în râul Mureş. Debitul evacuat este de 9,38 l/s. Indicatorii
chimici care au depăşit limitele sunt: CBO5 (106,18 t/an), CCO-Cr (247,601 t/an),
Ptot (1,65 mg/l), suspensii (101,97 t/an), substanţele extractibile (8,99 t/an) şi
detergenţi sintetici (0,22 t/an).
§ S.C. AZOMUREȘ S.A. Târgu Mureș aparţine de industria chimică. Evacuarea apelor
tehnologice epurate mecano-chimic se face prin stația de epurare în râul Mureș.

29
Plan de Management al Bazinului Hidrografic Mureş, 2015, Introducere, p. 48-51.

49
 Debitul evacuat înregistrat este de 370,402 l/s. Indicatorii chimici care au înregistrat
depăşiri ale limitelor sunt: NO3 (1422,11 t/an), NO2- (35, 031 t/an).
Alte întreprinderi și firme sunt menţionate detaliat în Rapoartele privind activitatea Agențiilor
pentru Protecția Mediului Alba, Mureș și Harghita din anul 2014.
În Valea Mureșului din Regiunea Centru există situri contaminate în următoarele localități:
Ocna Mureș, Sântimbru, Reghin, Luduș, Târgu Mureș, Deda, Remetea, Alba Iulia, Aiud și
Toplița. Cauzele sunt diferite: situri industriale, activități cu produse petroliere, depozite
menajere.
Surse de poluare agricole nu au fost menţionate în PMBH 2015 pentru localităţile din Valea
Mureşului - Regiunea Centru.

Surse de poluare a apei în bazinul Mureș

Sursele de poluare sunt multiple: poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi, care ajung în apele
naturale direct sau, în cele mai multe cazuri, prin intermediul apelor uzate.
Din punct de vedere al provenienţei, sursele de poluare pot fi:
§ artificiale - rezultate ca urmare a evacuării unor ape uzate în receptori;
§ naturale - consecinţa poluării apelor datorită unor procese naturale.
Pentru cele două mari categorii de receptori de ape uzate, apele de suprafaţă (râuri, lacuri)
şi apele subterane (straturi acvifere, izvoare), sursele de poluare sunt în general aceleaşi.
Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane este cauzată, în principal, de proprietăţi specifice
ale apei, astfel:
§ apa în stare lichidă favorizează transportul poluanților (lichizi și solizi) care prin
intermediul porilor, fisurilor, ravenelor, șanțurilor, canalelor, conductelor și rigolelor
de evacuare ajung ușor în albiile râurilor;
§ apa constituie un mediu propice pentru producerea numeroaselor reacţii fizico-
chimice, de exemplu dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale şi
sedimentarea suspensiilor.
Sursele de poluare cele mai importante sunt următoarele:
§ Apele uzate publice, de exemplu apele de la hoteluri, restaurante, instituţii publice,
sunt asemănătoare în mare parte cu apele uzate menajere.
§ Apele provenite de la satisfacerea nevoilor tehnologice de apă ale sistemelor de
canalizare, ca: spălarea canalelor, pregătirea soluţiilor de reactivi, ape provenite din
spălarea unor obiecte din staţia de epurare, ape uzate provenite de la spălatul şi
stropitul străzilor, de la stropitul spaţiilor verzi şi din drenarea câmpurilor de irigaţie,
apele uzate rezultate din contactul apelor de ploaie cu depozitele de deşeuri de orice
natură (deşeuri menajere şi industriale, cenuşa de la termocentralele care ard
cărbuni, zgurile metalurgice, sterilul de la preparaţiile miniere, nămolul de la fabricile
de zahăr sau de produse clorosodice sau de la epurarea apelor uzate).
§ Apele meteorice, care la prima vedere par a fi curate, însă în timpul şiroirii lor la
suprafaţa solului acestea se încarcă cu diferite substanţe în suspensie şi dăunătoare
şi devin de cele mai multe ori mai nocive decât celelalte ape uzate. De exemplu,
nocivitatea apelor de ploaie, atunci când acestea antrenează îngrăşăminte, pesticide
sau alte asemenea substanţe este deosebit de periculoasă.
§ Apele uzate menajere care rezultă din utilizarea apei în locuinţe, instituţii publice,
băi, spălătorii, spitale, şcoli, hoteluri, unităţi comerciale şi de alimentaţie publică.
Peste 80% din totalul apelor utilizate în scopuri casnice se evacuează poluate. Apa
este un excelent agent de spălare pus la dispoziţie de natură, ploile antrenează

50
 gunoaiele, uleiurile, benzina de pe străzi, fumul şi praful din aer, de pe clădiri şi de
pe plante. Rezultatul curăţeniei făcute este poluarea apei. Impurităţile acestor ape
sunt de provenienţă biologică (microorganisme şi paraziţi), substanţe organice
(produse petroliere), substanţe minerale (rezultate din operaţii casnice sau edilitare).
§ Apele uzate industriale rezultă din diverse procese de fabricaţie şi constituie cea mai
masivă şi nocivă categorie de poluare. Caracteristica esenţială a apelor uzate
industriale o constituie varietatea nelimitată de poluanţi şi nocivitatea lor deosebită.
Astfel, unele conțin germeni patogeni, precum cele din industria alimentară, altele,
substanţe în suspensie, ca de exemplu cele provenite de la staţiile de flotaţie, iar
cele mai multe, substanţe chimice potenţial toxice. Numărul substanţelor chimice
poluante este foarte mare, cele mai frecvente fiind metalele grele, acizii minerali şi
organici, substanţe azotate, coloranţi, fenoli şi detergenţi. Unele pot fi degradabile,
dar cele mai multe au o persistenţă îndelungată. Industriile cele mai poluante sunt:
chimică, metalurgică, minieră, alimentară şi forestieră. Apele uzate industriale provin
de la industrii de orice natură (alimentară, metalurgică, minieră şi chimică).
§ Apele uzate agrozootehnice rezultă din utilizarea apei în scopuri agricole (irigaţii),
alimentarea animalelor şi salubrizarea crescătoriilor de animale. În compoziţia
acestor ape intră dejecţiile animalelor, produşi de eroziune a solului, îngrăşăminte
naturale sau sintetice, substanţe chimice folosite împotriva dăunătorilor agricoli,
biostimulatori, agenţi infecţioşi specifici animalelor.
§ Sursele de poluare neorganizatesunt reprezentate de apele meteorice (ploaie sau
zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea
inului sau a cânepii).

4.2. Schimbări climatice în Valea Mureșului

Schimbările în regimul climatic se încadrează în contextul global, însă cu particularizări ale

regiunii geografice în care este situată țara noastră.
Informațiile climatice din ultimul secol evidențiază o încălzire a atmosferei și o reducere
semnificativă a cantităților de precipitații. În secolul XX, temperatura medie anuală pe țară a
crescut cu 0.5ºC în aproape toata țara, din punct de vedere sezonier constatându-se
încălziri semnificative îndeosebi iarna și vara. Sub aspect pluviometric, pe perioada 1901-
2000 s-a evidențiat o tendință generală de scădere a cantităților anuale de precipitații, după
anul 1960 evidențiindu-se totodată, o intensificare a deficitului de precipitații în sudul țării.
Față de perioada actuală 1980-1990, se așteaptă aceeași încălzire medie anuală ca cea
proiectată pentru Europa şi anume:
§ între 0.5°C şi 1.5°C pentru perioada 2020-2029;
§ între 2.0°C şi 5.0°C pentru 2090-2099.
Un bazin hidrografic cu dimensiunea bazinului Mureşului, dispus pe mai multe unităţi fizico-
geografice, are un climat special cu ierni lungi şi geroase în zonele de munte și veri calde,
toride chiar în unii ani.
Bazinul Hidrografic Mureș se află în sectorul de climat continental-moderat cu veri
călduroase și ierni lungi și reci, cu precădere în zonele montane din nord-estul bazinului, iar
în vest climatul prezintă nuanțe de ariditate, verile fiind în general mai secetoase și mai
calde.
În Bazinul Hidrografic al Mureșului superior temperaturile medii multianuale oscilează între
5-9o C în sectorul depresionar și cu puțin peste 0o C în sectorul muntos, cu luna cea mai
rece, ianuarie (-6...-7o C) și luna cea mai caldă, iulie (12…20,5o C).

51
Climatul în bazinul mijlociu al Mureșului este caracterizat prin valori medii anuale ale
temperaturii de aproximativ 80 C, temperaturile medii lunare coboară până la –4o C în luna
ianuarie și depășesc pe alocuri 18-19o C în iulie.
Precipitaţiile sunt fenomene care se produc în cantităţi diferite şi în mod discontinuu în timp
şi spaţiu. Cantitatea medie anuală de precipitaţii în bazin este cuprinsă între 480 mm şi 980
mm, cu o medie multianuală de 610 mm.
Temperatura medie anuală a aerului are valori cuprinse între 3,6° C şi 10,4° C, cu 7,9° C
media multianuală pe bazin. Valorile temperaturii maxime absolute pot ajunge la aproape
40° C, iar cele minime absolute până la -35° C.
Prin poziţia sa geografică,Valea Mureşului permite pătrunderea maselor de aer cu diferite
origini:
§ Masele de aer de origine mediteraneană dinspre regiunile de sud şi sud-vest care
favorizează toamnele lungi şi iernile blânde;
§ Masele de aer de origine vestică, care traversează Munţii Apuseni şi îşi pierd
umezeala astfel încât în descendenţa lor pe versanţii estici se încălzesc şi se usucă,
determinând un timp senin cu o durată prelungită a strălucirii soarelui (2000-2100
ore/an) şi o cantitate de precipitaţii mai redusă, acestea fiind datorate unui proces
intens de foehnizare.
Vânturile dominante sunt de culoar şi de direcţie sud-vest, cu puternice influenţe locale de
tip foehn sau brize. Intensitatea lor este deosebită, cele mai mari viteze înregistrând peste
120 km/oră.
Să urmărim, succint, evoluţia parametrilor climatici, după datele din Atlasul Climatologic30:

Radiaţia solară
Sursa principală energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice şi biologice din
Bazinul Hidrografic Mureşo constituie radiaţia solară directă, radiaţia difuză şi cea totală.
Radiaţia directă - componenta energetică esenţială a bilanţului radiativ, sursa principală de
căldură pentru suprafaţa terestră are valori de 1 cal/cm2 min. iarna şi 1,4 cal/cm2 min. vara.
Valorile corespund zonelor de câmpie (din vest şi mai puţin din centrul Transilvaniei). În
zona munţilor înalţi, Călimani, Gurghiu, Harghita, după aprecierile ANM, valoarea maximă
poate să ajungă la 1,50-1,55 cal/cm2 min. suprafaţă perpendiculară.
Radiaţia difuză. Ziua, pe timp senin, suprafaţa activă primeşte şi radiaţie difuză. Valoarea ei
creşte în prima parte a zilei, pe măsură ce înălţimea Soarelui deasupra orizontului creşte şi
scade treptat, spre seară.
Radiaţia totală. Este obţinută din suma celor două radiaţii măsurate pe suprafaţă orizontală.
Din datele existente se înregistrează în Podişul Transilvaniei până la 110-115 mii cal/cm2,
cu maxime în iulie şi minime în ianuarie-februarie. În zonele montane valorile se reduc cu
creşterea altitudinii.
Conform datelor ANM - stația meteorologică Târgu Mureș - Radiaţia solară globală
înregistrează valori mari de 106,48 kcal/cm². În perioada caldă a anului (lunile IV-IX) valori
de 80,2 kcal/cm², iar în perioada rece (lunile X-III) valori 44 de 27,28 kcal/cm². Maximul din
iulie se caracterizează prin valori de peste 16,5 kcal/cm², iar minimul din decembrie prin
valori de 2,4 kcal/cm².

30
http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/a_mediu.htm, 2015

52
Grafic 1. Regimul anual al radiaţiei solare globale în perioada 1985-2001 la staţia
Târgu-Mureş

Radiaţia reflectată şi absorbită. Depinde de albedoul suprafeţei solului. Sumele sunt mari în
zonele cu zăpezi pe durata existenţei zăpezii şi mici în regiunile cu suprafeţe închise la
culoare sau acoperite cu vegetaţie.

Temperatura aerului
Temperatura aerului variază de la vest la est şi de la cote scăzute ale terenurilor la cele mai
înalte. Astfel, în vestul ţării temperatura medie multianuală este de 10,8° C, faţă de partea
estică unde se înregistrează 5,6° C. În zonele cele mai înalte ale Munţilor Călimani şi
Apuseni, valorile ajung la 0° C. Într-o relaţie grafică a valorilor de temperatură corelate cu
altitudinea, evoluţia se prezintă astfel:

Tabel 1. Evoluţia temperaturii medii multianuale în Bazinul Hidrografic Mureş

Postul/luna Altit(m) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I-XII

Gheorgheni 815 -6.8 -4.7 0.4 6.2 11.4 14.4 16 15.5 11.8 6.6 0.2 -4.3 5.6

Târgu Mureș 309 -4.4 -2.0 3.8 10,0 14.8 17.7 19.4 18.9 14.6 9.3 3.8 -1.1 8.7

Turda 335 -4.4 -2.2 3.4 9.4 14.4 17.6 19.3 18.5 14.7 9.1 3.1 -2.0 8.4

Alba Iulia 248 -3.3 0.7 4.7 10.5 15.5 18.6 20.5 19.7 15.5 10.0 4.0 -1.0 9.6

Parâng* 1585 -5.8 -4.8 -2.3 1.9 7.1 10.4 12.4 12.3 9.1 5.1 -0.9 -3.7 3.4

Deva 190 -2.2 0.2 5.3 10.7 15.6 18.7 20.8 19.9 16.0 10.7 4.8 0.4 10.1

Cu * staţie meteorologică de corelaţie

53
Tabel 1a. Temperaturi minime stații reprezentative Regiunea Centru:

Temperaturi minime (º C)

Miercurea Odorheiu-
Anul Dumbrăveni Joseni Târgu Mureș
Ciuc Secuiesc

1999 -23,2 -28,2 -25,0 -19,3 -18,1

2000 -24,4 -30,8 -33,1 -23,5 -22,5

2001 -23,9 -31,0 -31,6 -24,5 -23,5

2002 -25,2 -28,4 -31,9 -23,5 -21,1

2003 -20,4 -27,5 -30,2 -21,5 -17,3

2004 -29,9 -25,3 -31,6 -23,1 -25,1

2005 -24,9 -29,1 -31,2 -23,6 -22,4

2006 -24,0 -30,6 -33,3 -24,5 -24,2

2007 -16,6 -20,0 -21,9 -10,4 -17,7

2008 -20,3 -25,2 -26,6 -18,7 -15,6

2009 -20,8 -27,4 -25,8 -17,5 -18,6

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

54
Tabel 1b. Temperaturi maxime

Temperaturi maxime (º C)

Miercurea Odorheiu-
Anul Dumbrăveni Joseni Târgu Mureș
Ciuc Secuiesc

1999 32,8 30,7 30,7 34,0 33,0

2000 36,9 33,1 33,4 36,3 35,3

2001 34,5 32,5 31,4 35,0 33,4

2002 34,4 31,5 32,1 34,7 32,9

2003 35,3 30,7 32,1 35,1 34,2

2004 37,2 33,1 33,3 35,2 34,4

2005 35,0 32,1 33.5 34,4 32,9

2006 33,8 31,4 32,3 32,7 32,7

2007 37,5 33,8 34,7 37,9 35,7

2008 36,4 31,3 32,5 35,9 33,0

2009 34,4 30,2 30,8 33,9 32,7

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

55
Grafic 2. Variaţia Temperaturii medii multianuale Valea Mureşului

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Lunile cele mai reci sunt ianuarie-februarie,în Câmpia Transilvaniei unde se înregistrează
valori medii de -3 -4° C. Zona montană este cuprinsă între izotermele valorilor medii de -4 şi
-9° C.
Lunile cele mai calde ale anului (iulie-august). Harta temperaturilor medii ale lunii iulie
scoate în evidenţă temperaturi de 12 - 200 C. Existenţa unor asemenea valori termice duce
la amplificarea evapo-transpiraţiei, la secarea formaţiunilor torenţiale din zonele de câmpie,
podiş şi din zona dealurilor piemontane, la diminuarea nivelului hidrostatic din foraje, la
diminuarea scurgerii.
Scăderea valorilor de temperatură sub 0° C. Îngheţul apare odată cu trecerea temperaturilor
sub 0o C, prima zi fiind diferită de la est la vest. Îngheţurile timpurii se produc în unii ani la
jumătatea lunii septembrie în zona montană, apariţia primelor fenomene de iarnă pe râuri -
acele de gheaţă sau gheaţa la mal fiind legate de aceasta.
Ultimele zile cu temperaturi de îngheţ se produc în lunile aprilie, pentru zonele de podiş şi
piemont şi în luna mai pentru zonele înalte: Gheorgheni 1 mai; Alba Iulia 21 aprilie.
Trecerea temperaturilor de la negativ la pozitiv implică şi dispariţia fenomenelor de iarnă.
Durata zilelor fără îngheţ se menţine între 160-180 zile în podiş, 200 zile la câmpie şi 90-
150 zile în zonele montane.
Umezeala relativă a aerului. În evoluţia anuală a umezelii relative se remarcă două maxime
şi două minime, clar conturate dar inegale ca intensitate. Primul maxim este în decembrie
(87-91%) şi iunie (72-77%) iar minimul principal în aprilie (67-74%) şi al doilea în iulie-
august, cu valori asemănătoare.

Indicele de Ariditate de Martonne (IDM)

Indicile de Ariditate de Martonne este exprimat prin raportul dintre cantitățile medii anuale
de precipitații și valorile medii multianuale de temperatură.

56
Formula: IDM=P/T+10
Valoarea suplimentară de 10° C adăugată numărătorului este aplicată pentru a produce
rezultate pozitive în cadrul regiunilor cu medii termice anuale sub 0° C (zona montana
înalta). Prin acest indice se pot delimita climatele semiumede sau aride (tabelul 2). De
asemenea prin utilizare IDM la scara lunara se pot evidenția foarte bine zonele afectate de
seceta. În general valorile mici ale IDM delimitează zonele secetoase, iar cele mari zonele
umede (grafic 3)

Tabel 2. Clasificarea climatului după IDM

IDM ≤5 5-20 20-30 30-50 ≥ 50

Climat Climat Climat foarte

Calificativ Climat arid Climat umed
semiarid semiumed umed
Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Avantajul acestui indice constă în faptul că utilizează pe lângă valorile de precipitații și valori
de temperatură, putându-se astfel delimita mult mai obiectiv zonele afectate de cele două
categorii de risc analizate.

Grafic 3. Variația indicelui multianual de ariditate în zona Transilvaniei

1999-2009
38
37
Indicile de ariditate de Martonne

36
35
34
33
32
31
30
29
Miercurea Odorheiu-
Dumbrăveni Jos eni Târgu Mureș
Ciuc Secuiesc
1999-2009 35 34 37,6 32,3 33,1

Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Temperatura solului La nivelul suprafeţei solului se produc cele mai importante procese de
transformare a energiei radiante în energie calorică. Suprafaţa solului este sursa de
încălzire a aerului din timpul zilei, domeniul de interfaţă al proceselor fizice care se produc
în atmosfera inferioară cu cele biotice care au loc în sol. În tot timpul anului, temperatura
solului influenţează continuu viaţa şi ritmul de dezvoltare a plantelor. În cuprinsul arealului
analizat, temperatura medie anuală la suprafaţa solului variază între 10-11° C. Temperatura
medie lunară în ianuarie este mai mică de -5° C, minima absolută înregistrată fiind cuprinsă
între valorile de -27 şi -31° C.
Precipitaţiile atmosferice sunt cei mai importanți factori climatici în evoluţia fenomenelor de
alimentare a râurilor şi scurgerilor acestora (tabel 3). Observaţiile şi măsurătorile au fost
efectuate şi generalizate în Atlasul Climatologic al României.

57
Tabel 3. Evoluţia precipitaţiilor în Bazinul Hidrografic Mureş

Postul/luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I-XII

Gheorgheni 20.9 25.2 30.0 47.0 76.5 98.7 91.9 77.3 46.9 36.3 28.3 24.0 603.0
Târgu
Mureș 31.6 31.4 29.1 53.0 76.5 96.5 80.1 74.2 44.2 47.2 40.0 32.2 636.0

Alba Iulia 24.0 21.8 23.9 45.0 70.0 85.2 68.4 62.6 41.5 36.0 32.4 26.2 537.0

Parâng* 61,9 49,9 58,7 107 93,8 124,2 118,9 64,6 66,4 84,1 66,4 55,6 951,5

Deva 30.1 28.3 33.1 44.9 61.8 82.3 72.3 65,0 43.2 45.4 37.5 34.1 578.0

Cu * Staţie de corelare.
Sursa: Administrația Națională de Meteorologie

Evoluţia precipitaţiilor are caracter crescător din ianuarie până în lunile iunie – iulie, după
care descresc până la sfârşitul anului. Izolat, cantităţi mari de precipitaţii se produc pe cele
mai înalte culmi ale dealurilor sau în imediata legătură cu zona montană a bazinului
hidrografic, Culoarul Mureşului în zona Turda - Ocna Mureş.
Potrivit datelor de la Stația Meteorologică Târgu Mureș – reprezentativă pentru arealul
studiat - cantitatea medie anuală în intervalul anilor 1985-2001 a înregistrat o valoare de
603,9 mm. Cantităţile lunare de precipitaţii în cursul anului se repartizează neuniform în
timp, în funcţie de direcţia de deplasare a maselor de aer şi de gradul de dezvoltare a
proceselor locale de formare a sistemelor noroase. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii se
înregistrează în lunile ianuarie, februarie şi martie. Totalizând cantitatea de apă căzută în
aceste luni se obţin 86,0 mm, reprezentând 13,8% din cantitatea medie anuală. Luna cea
mai secetoasă este martie cu 26,8 mm. Creşterea cantităţii de precipitaţii are loc începând
cu luna aprilie (49,6 mm) până în luna iunie, când se înregistrează cea mai mare valoare a
cantităţii de precipitaţii lunare în timpul unui an (89,1 mm), după care cantitatea medie de
precipitaţii începe să scadă către sfârşitul anului (în decembrie 31,7 mm). În cursul anului,
cele mai mari cantităţi de precipitaţii căzute în 24 de ore se înregistrează vara, de regulă în
lunile iunie-iulie, când un rol important în formarea lor îl joacă şi convecţia termică.
Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore pe teritoriul arealului în studiu a fost de
172,4 mm, pe 28 iunie 1916, la staţia Târgu-Mureş. Numărul anual de zile cu precipitaţii mai
mari de 0,1 mm este de 110-112, iar al celor cu precipitaţii mai mari de 5 mm este de 40-45.
În sezonul rece al anului, respectiv intervalul octombrie-martie, cantităţile de precipitaţii
înregistrează valori de 242 mm, iar în sezonul cald al anului, aprilie-septembrie, cantităţi de
275 mm. Ploile de toamnă sunt de lungă durată, caracterizate printr-o cantitate mică de
precipitaţii, care se infiltrează treptat în sol, formând, alături de precipitaţiile din timpul
sezonului rece, rezerva de apă pentru sezonul următor. Repartiţia cantităţilor de precipitaţii
este neuniformă în timp. Cantitatea maximă cade vara, 30-40% din cantitatea anuală, iar
cea minimă de precipitaţii cade iarna 12-15%. Ploile din timpul verii au un predominant
caracter torenţial. Neuniformitatea repartiţiei precipitaţiilor nu se înregistrează numai la
mediile lunare, ci şi la mediile anuale. Au fost ani cu precipitaţii de peste 800 mm (1941), şi
ani secetoşi (1943-1946), în care precipitaţiile anuale au fost în jur de 300 mm. Valoarea
medie anuală a precipitaţiilor este de 605 mm, iar evaporabilitatea de 606 mm, fapt ce
determină un climat temperat umed, cu un echilibru aproape perfect între valorile medii ale
precipitaţiilor şi respectiv al potenţialului de evaporare.
Zona de deal şi podiş. Are cea mai mare dezvoltare şi cuprinde cantităţi de precipitaţii care
se încadrează între valorile de 537-951 mm din Culoarul Mureşului. Precipitaţiile sunt
datorate ploilor de natură convectivă şi orografică. La contactul cu Munţii Apuseni
precipitaţiile sunt influenţate de activitatea foehnală din sezonul iarnă-primăvară, în care
cantităţile sunt mai mari cu cel puţin 100 l/mp faţă de zonele din jur.

58
Zonele de munte. Cuprind cele trei mari unităţi montane în care precipitaţiile depăşesc 1000
l/mp chiar 1300-1400 l/mp. Sunt zonele unde se formează scurgerea, unde fenomenele
hidrologice sunt ample, complexe, ele alimentând permanent sistemele hidrografice. În
această zonă stratul de zăpadă are mari dimensiuni, volum mare de apă și e de lungă
durată.

Stratul de zăpadă
Un element deosebit de important în desfăşurarea fenomenelor hidrologice e faptul că
zăpada acţionează ca suprafaţă activă în perioada rece a anului, reflectând o mare parte
din radiaţia solară, împiedicând pierderea de căldură din sol și constituind o sursă de
umezeală a acestuia.
Durata stratului de zăpadă este diferită şi în funcţie de desfăşurarea zonalităţii verticale:
zona montană: Târgu Mureş – 57,1 zile, Alba Iulia – 44,6 zile.
Grosimea, echivalentul stratului de zăpadă. În cursul anului se întâlnesc grosimi maxime ale
stratului în a doua decadă a lunii februarie: Munţii Apuseni - 1,2 m, Podişul Transilvaniei –
8-15 cm. Accidental unele grosimi depăşesc 2,8 m în Apuseni şi 45 -50 cm în zonele de
podiş. Echivalentul de apă din strat este deosebit de important.

Vântul
Prin poziţia sa în cadrul ţării, Bazinul Hidrografic Mureş este supus circulaţiei vestice.
Masele de aer acţionează direct asupra zonelor montane sau pătrund prin Podişul
Someşului, pe Valea Mureşului, în zona centrală. Acestea aduc precipitaţii, dar şi aer cald în
sezonul de vară. Frecvenţa generală a deplasării este vestică, cca 95%, însă urmărind
conformaţia reliefului, sunt întâlnite şi particularităţi:
§ Culoarul Mureşului asigură o circulaţie de culoar mai întâi vestică apoi pe direcția
sud-vest, nord-est, Valea Mureşului dirijând circulaţia spre Podişul Transilvaniei;
§ Lanțul Munţilor Călimani - Gurghiu - Harghita, asigură porţiunea de nord a Podişului
Transilvan cu mase de aer vestice;
§ Masele de aer pătrund mai rar şi afectează partea sudică a Podişului Transilvaniei.

Climatul dupa zone

Climatul de munte. Caracteristic întregului lanţ carpatic, climatul este dominat de circulaţia
vestică bogată în precipitaţii, temperaturi reduse şi vânturi intense. Stratul de zăpadă are
durata şi grosimea cea mai mare, la fel fenomenele de iarnă. Este principalul generator al
scurgerii lichide.
Climatul de deal asigură trecerea de la munte la cel de câmpie, contraste evidente între
iarnă şi vară, inversiuni de temperatură între văi şi zonele înalte, precipitaţii în jurul valorii de
550 şi 750 mm.
Climatul Culoarului Mureşului. Pe Valea Mureşului masele de aer vestice se deplasează
spre centrul Transilvaniei. Precipitaţiile sunt bogate (peste 750 mm), insolaţia ridicată,
influenţele foehnale foarte evidente.
Climatul zonei de câmpie (a Transilvaniei). În această zonă elementele meteorologice sunt
omogene, cu temperaturi ale aerului ridicate (+9,5o C), precipitaţii reduse (sub 550mm),
mişcări lente ale aerului, cu origine în circulaţia vestică.
Climatul depresiunilor (Giurgeu). În bazinul hidrografic există foarte multe depresiuni mai
mari sau mai mici în care climatul este unul de adăpost, din care cauză şi fenomenele
meteorologice sunt predominate de calm, de temperaturi omogene cu numeroase inversiuni
termice sau fenomene specifice.

59
Durata efectivă de strălucire a Soarelui : La staţia meteorologică Târgu-Mureş, durata
efectivă de strălucire a Soarelui înregistrează anual valori de 1.572 ore. În semestrul rece al
anului (octombrie-martie) se înregistrează un număr de 440 ore/an, iar în semestrul cald
(aprilie-septembrie) 1.132 ore/an. Cel mai mic număr de ore se înregistrează în decembrie,
42,1, iar cel mai mare în iulie şi august, 295 ore.

Fenomene climatice caracteristice perioadei calde şi reci a anului

Caracteristicile principalelor elemente climatice determină producerea diverselor fenomene
şi procese meteorologice. Astfel, pentru sezonul rece al anului sunt caracteristice
fenomenele de îngheţ, brumă, polei, ninsoare, ceaţă. Frecvenţa, durata şi intensitatea lor
depinde de regimul termic de iarnă (coborârea temperaturii în aer şi pe suprafaţa solului sub
0° C). Pentru sezonul cald al anului sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploi torenţiale.
Frecvenţa, durata şi intensitatea lor depind de regimul termic de vară, cu temperaturi de 25-
30° C în aer şi de 50-60° C pe sol. Îngheţul este fenomenul care se produce în semestrul
rece al anului şi atinge valoarea maximă iarna. Primul îngheţ în aer (de toamnă) se produce
în jurul datei de 28 octombrie, iar ultimul îngheţ (de primăvară) se poate produce până la
data de 4 aprilie. Primul îngheţ pe sol se produce în jurul datei de 20 octombrie, iar ultimul
îngheţ pe sol în jur de 7 aprilie. Durata medie a zilelor fără îngheţ în aer este mai mare de
200 zile, a celor fără îngheţ pe sol de 180 de zile, iar durata medie a zilelor cu polei este de
6-7 zile/an. Bruma are o importanţă deosebită pentru agricultură. Primele brume de toamnă
şi ultimele de primăvară pot compromite culturile. Depozitul de gheaţă format poate atinge
grosimi de 3-5 mm. Primele brume apar în a doua decadă a lunii octombrie, iar ultimele zile
cu brumă apar până în jurul datei de 11 aprilie. Numărul anual de zile cu brumă este de
45—50 zile. Formarea ceţei începe în urma scăderii temperaturii aerului sub valoarea
punctului de rouă, când vaporii de apă se condensează sau sublimează pe nucleul de
condensare. Adesea ceaţa se formează datorită advecţiei aerului cald şi umed de 56
deasupra unei suprafeţe reci. Numărul mediu anual al zilelor cu ceaţă în zona studiată este
de 32,2. Roua se produce în semestrul cald al anului, iar cele mai multe zile cu rouă se
înregistrează în lunca Mureşului, unde diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este de
8-10° C, cu intense procese de evaporaţie ziua, iar noaptea cu răciri radiative şi inversiuni
de temperatură.

Indici bioclimatici
Parametrii climatici folosiţi cel mai adesea sunt temperatura, umezeala aerului şi viteza
vântului, în diferite combinaţii şi formule de calcul, rezultatul vizat fiind acelaşi de fiecare
dată – stabilirea gradului de confort climatic pentru participanţii la activităţile turistice, dar şi
a principalelor tipuri de topoclimate favorabile sau mai puţin favorabile desfăşurării
activităţilor turistice sau a activităţii umane în general. Starea de confort este stimulativă
pentru odihnă, pentru practicarea diverselor activităţi turistice. Starea de inconfort - în
funcţie de intensitatea cu care acţionează factorii climatici - poate însemna un stres redus,
stimulativ, de adaptare, acomodare şi aclimatizare, dar şi, un stres accentuat şi de lungă
durată care induce pericol pentru sănătatea omului. Indicii de confort termic utilizaţi cel mai
mult în cercetările bioclimatice au în vedere corelaţia dintre temperatură, umiditatea
atmosferică şi viteza vântului.
Din analiza datelor rezultate din calcule în teritoriul studiat se observă că aproape întreaga
perioadă a anului se încadrează în starea de confort termic, în două luni - iulie şi august, se
trece de pragul critic de 65 de unităţi valorice, spre starea de alertă la toate staţiile unde s-
au făcut înregistrări.

Seceta ca fenomen de aridizare/deşertificare

În cadrul Raportului Tehnic al Comisiei Europene referitor la dezvoltarea, implementarea şi
integrarea aspectelor privind seceta, pentru prima perioadă de planificare (2009-2015), se
subliniază căintegrarea şi corelarea managementului secetei cu Planurile de management

60
ale bazinelor/spaţiilorhidrografice rămân limitate. Principalele probleme constau în punerea
in aplicare a tuturorelementelor-cheie legate de indicatori şi praguri de instituire a secetei,
cerinţele ecosistemelor încondiţii de secetă, evaluarea impactului prelevărilor de apăasupra
stării apelor şi analiza economică a utilizării apelor, stabilirea politicilor de preţuri pentru
stimularea utilizării eficiente a apei, asociate cu lipsa apei şi seceta. Hărțile de la nivel
național arată că între Târgu Mureș și Șibot există zone cu risc ridicat la fenomenul de
secetă31.
Printre măsurile larg acceptate pentru atenuarea și adaptarea la modificările climatice și
reducerea gazelor cu efect de seră se numără:
§ Investiții în tipuri de energie regenerabilă, nepoluantă (solară, eoliană, geotermală,
biomasă);
§ Reducerea emisiilor din sectorul industrial;
§ Izolarea clădirilor din sectorul de locuințe;
§ Investiții în infrastructura de transport public;
§ Crearea de spații verzi (cu capacitate de absorbție a CO2);
§ Încurajarea/promovarea unui consum redus de energie (LED-uri, electrocasnice cu
consum redus de energie etc.);
§ Management eficient al deșeurilor;
§ Reducerea emisiilor din agricultură;
§ Dezvoltarea sistemului de canalizare;
§ Sisteme de protecție împotriva inundațiilor;
§ Dezvoltarea de planuri de risc la inundații;
§ Crearea de zone tampon, inundabile controlat;
§ Dezvoltarea unui sistem de avertizare a populației în cazul dezastrelor.

4.3. Hidrografie

Evoluţia reţelei hidrografice a Mureşului este strâns legată de evoluţia reliefului şi de

particularităţile teritoriale ale regimului hidrometeorologic. El s-a format în urma retragerii
apelor lacului Panonic, începând cu etapa istorică pliocenă şi apoi cuaternară de evoluţii
morfostructurale a teritoriului Valea Mureşului şi are o dezvoltare pe direcţia nord-est – sud-
vest, cu o pantă medie de 0,5 - 0,7 m/km.
În cadrul Bazinului Hidrografic Mureş activitatea hidrometricăse desfăşoară pe 64 de cursuri
de apă, la 109 staţii hidrometrice de bază unde se efectuează complexul de observații și
măsurători, având ca scop cunoașterea regimului hidrologic (tabel 4).

Tabel 4. Staţii hidrometrice ale Râului Mureş

Nr. Râul Codul Staţia An Coordonate geografice Lun - Altitu Supra -
-

31
Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș. Cap. 11, p. 4.

61
 faţă(k
gime dlne
Crt Cadastral Hidrometrică Infiin. Latitudine Longitudine m2)
(km) ( m )
adoptata
1 MUREŞ V.1 SUSENI 1949 46.39.00 25.33.00 19 987 160
2 MUREŞ V.1 TOPLIŢA 1986 46.55.00 25.22.00 77 935 1071
3 MUREŞ V.1 STÂNCENI 1949 46.58.00 25.11.00 98 967 1532
4 MUREŞ V.1 GĂLĂOAIA 1982 46.58.00 24.55.00 127 988 2135
5 MUREŞ V.1 GLODENI 1956 46.38.00 24.36.00 178 849 3781
6 MUREŞ V.1 LUDUŞ 1987 46.28.00 24.07.00 287 670 6640
7 MUREŞ V.1 OCNA MUREŞ 1901 46.23.00 23.52.00 309 703 9961
8 MUREŞ V.1 ALBA IULIA 1870 46.04.00 23.35.00 397 625 18055
Sursa: Planul de Management al Riscului la Inundaţii

Valea Mureșului din Regiunea Centru cuprinde Mureșul superior, Mureșul mijlociu și o parte
a Culoarului Mureșului inferior până în localitatea Șibot, la intrarea în județul Hunedoara.

4.3.1. Apele subterane

Cercetările efectuate în suprafaţa Bazinului Hidrografic Mureş, în decursul timpului, prin

foraje de cercetare, de exploatare, executate de societăţi de stat sau private, permit
cunoaşterea hidrogeologică, a condiţiilor de zăcământ a apelor freatice, posibilitatea
exploatării lor. În spaţiul Bazinului Hidrografic Mureş sunt identificate ape subterane, în toate
depozitele geologice, ele formând diverse complexe hidrogeologice.

Harta 12. Harta hidrogeologică a bazinului Mureș

a. Complexul hidrogeologic al rocilor magmatice; b. Complexul hidrogeologic al rocilor metamorfice; c. Complexul

hidrogeologic al rocilor cuaternare.

a. Complexul hidrogeologic al rocilor magmatice. Este dezvoltat mai ales în Carpaţii

Orientali (grupele de munţi Călimani, Gurghiu, Harghita, Giurgeu) şi este constituit din roci
dure, compacte, de origine vulcanică: granite, bazalte, diabaze etc. Roci vulcanice sunt
prezente şi în arealul Munţilor Apuseni, slab dezvoltate ca suprafaţă, dar din aceleaşi tipuri
(vezi harta 12 hidrogeologică).
În aceste depozite nu se pot instala straturi acvifere, prezenţa apei datorându-se
numeroaselor lentile de apă cu capacităţi reduse de acumulare. Sunt prezente însă spre

62
zonele marginale ale grupelor montane multe izvoare minerale, unele captate, altele în
scurgere liberă. Ele sunt prezentate în capitolul Ape minerale.
b. Complexul hidrogeologic al rocilor metamorfice. Este format din roci aparţinând Pânzei
Getice cu foarte mare dezvoltare în Carpaţii Meridionali, respectiv grupele de munţi Cindrel,
Sebeş-Parâng şi o parte din Munţii Apuseni. În aceste zone predomină şisturile aparţinând
domeniului epimetamorfic: şisturi amfibolice, filitoase, dolomite cristaline, migmatoite,
gnaise, granodiorite, calcare cristaline, etc. Hidrogeologic nu poate fi vorba de mari depozite
de ape, totuşi acumulările „între straturi” conţin ape de foarte bună calitate, cu un pH de
valoare medie 7 (neutre), foarte bune în alimentarea cu apă potabilă a localităţilor din zonă.
Apele freatice sunt prezente pe liniile de falii, în marile interstiţii unde depozitele sunt limitate
ca volum. Izvoarele prezente în număr mare au activitate mai ales în urma unor precipitaţii
bogate, însă multe din ele vara şi iarna seacă.
c. Apele subterane din complexul hidrogeologic al rocilor cuaternare sunt cele mai
reprezentative depozite de apă din Bazinul Hidrografic Mureş. Ele cantonează în depozite
de nisip şi pietriş cu argilă, marne, gresii, conglomerate, aluviuni aduse de râurile din
Podişul Transilvaniei şi mai ales pe culoarele tuturor văilor. În acest sens, cea mai bogată
regiune o constituie Valea Mureşului, în aval de Reghin până în zona Deva.
Zona hidrogeologică a Podişului Transilvaniei – sectorul cu altitudini majore. Cuprinde
marile interfluvii dintre Mureş şi afluenţii săi (Târnava Mică, Târnava Mare, Secaşul de
Sebeş, Câmpia Transilvaniei).
Această zonă este alcătuită din depozite miocene prin formaţiuni de molasă argilo-nisipoasă
cu conglomerate, cu evaporite, nisipuri şi pietrişuri, marne. Nu există straturi freatice
aproape de suprafaţa terenurilor, sunt prezente însă la mari adâncimi, peste 150 m. Forma
lor de prezentare este cea a unor lentile de apă cu volume variabile, care la o exploatare
masivă îşi reduc debitele până la secare. Nivelele hidrostatice din regiunea Câmpiei
Transilvaniei sunt întâlnite la adâncimi de peste 160–185 m. Motivul îl constituie depozitul
geologic alcătuit din roci permeabile care permit pătrunderea apelor la mari adâncimi.
Şi aici se produce fenomenul de secare prin exploatarea masivă a apelor. Cele mai bogate
ape sunt înregistrate în apropierea reţelei de râuri, mari sau mici, unde freaticul se
întâlneşte la 2,5 – 5 m lângă râuri şi 10 – 15 m spre baza versanţilor.
Apele freatice din zona dealurilor periferice Depresiunii Transilvaniei sunt acumulate tot în
depozitele miocene. Lângă masivele de sare, zona Ocna Mureş, apele sunt clorosodice, iar
în arealurile neafectate de dizolvarea sării sunt carbonatice, cu tendinţă de îmbogăţire în
sulfaţi. Calitativ, apele sunt bogate în NaCl. De fapt tot anticlinalul Ocna Mureş - Alba Iulia
(Ciugud) - Miercurea Sibiului este bogat în NaCl, unele din izvoare fiind muriatice (cele de la
Ocnişoara, Totoi).
Scurgerea subteranului din zona de podiş a Transilvaniei se produce în tot anul, cu
deosebire în sezonul de primăvară (30 - 50% din an), legăturile hidraulice cu reţeaua de
râuri fiind directă. În partea caldă şi rece a anului când stratul freatic se reduce dimensional,
legătura hidraulică este inversă, râul alimentând pânza freatică. Din această cauză unele
râuri importante prezintă fenomenul de secare (râul Pian în anul 1998, după ieşirea din
zona montană la staţia hidrometrică Vinţu de Jos). Unele legături de reciprocitate se produc
în sezoanele de toamnă şi început de primăvară, odată cu începutul creşterii apelor
(debitelor) râurilor sau cu scăderea acestora (Harta 13. Harta corpurilor de apă subterane).
Volumele maxime ale resurselor se înregistrează cu o lună întârziere în podiş faţă de ciclul
apelor mari de primăvară, de după topirea zăpezilor.

63
Harta 13. Harta corpurilor de apă subterane

Sursa: rowater.ro

4.3.2. Complexul hidrogeologic aluvionar

Formaţiunile cuaternare din culoarele principalelor artere hidrografice sunt reprezentate de

depozite aluviale desfăşurate în zona de luncă şi în terasele Mureşului, ale afluenţilor săi
principali. Straturile acvifere sunt foarte bogate şi calitativ corespunzătoare, constituind o
resursă importantă pentru alimentarea cu apă.
Depozitele de luncă şi terasă sunt constituite din nisipuri şi pietrişuri colmatate cu material
argilos. Conurile de dejecţie dezvoltate mai ales în depresiunile Giurgeu, Haţeg, Culoarul
Mureşului între Turda şi Alba Iulia sunt formate din pietrişuri şi bolovănişuri şi pot acumula
ape în cantităţi deosebite. Nivelurile hidrostatice sunt situate între 0,2 şi 2,5 m, exceptând
lunca Arieşului unde apa se află la peste 5 m.

Zona Mureşului superior, până la confluenţa cu Arieşul

În acest sector până la Târgu Mureş, prin foraje, s-au putut determina debite ce variază
între 0,4-16,6 l/s/foraj pentru denivelări de 0,28-3,0 m. În Depresiunea Gheorgheni debitul
indicat este de 200 l/s/km şi are ape potabile. În zona Sângiorgiul de Pădure şi Cuci se pot
obţine debite de 2,5-10,9 l/s/foraj pentru denivelări de 2,5-4,3 m. Apele sunt nepotabile. În
zona Luduş debitele sunt de 0,33-3,0 l/s/ foraj şi conţin ape nepotabile.

Zona Mureşului mijlociu, în aval de confluenţa cu Arieşul până la Alba Iulia

Morfologic, zona se situează în marea unitate de culoar a Mureşului şi Arieşului, în partea
de nord, respectiv Culoarul Alba Iulia-Turda. Culoarul reprezintă o unitate fizico-geografică
de tranziţie între bazinul Transilvaniei şi Munţii Apuseni, respectiv Munţii Trascăului. Relieful
se prezintă ca o câmpie dezvoltată pe ambele maluri ale Mureşului, compartimentată de
văile care coboară din Trascău şi se dezvoltă spre axul depresiunii. Contactul propriu-zis
spre zona de culoar este realizat de piemontul estic al Trascăului.

64
Morfometric, lunca Mureşului se caracterizează printr-o altitudine scăzută, 220 m la Alba
Iulia şi 255 m la confluenţa Arieş-Mureş, deci cu înclinare slabă de la nord la sud. Panta
redusă a generat numeroase meandre, atât râului colector cât şi afluenţilor: Unirea, Aiud,
Geoagiu, Galda, Ampoi, chiar în Culoarul Mureşului.
Geologic zona este formată din depozite aparţinând cuaternarului-holocen superior,
constituit din materiale aluvio-proluviale, pietrişuri şi nisipuri grosiere cu intercalaţii de prafuri
nisipoase care formează un strat acvifer continuu, cu extindere şi în depozitele de luncă ale
afluenţilor asemănătoare din punct de vedere granulometric.
Talpa acviferului se găseşte la adâncimi de 10-15 m şi este constituită din formaţiuni mai
vechi, miocene, cu marne, marne nisipoase, argile, gresii. În aval de Turda, în amonte şi
după confluenţa Arieşului cu Mureşul, se întâlnesc tufurile de Hădăreni, roci dure care
întrerup acviferul. În zona Ocna Mureş sunt prezente cutele diapire care modifică conţinutul
chimic al apelor (vezi grafic 4).

Grafic 4.Coloană stratigrafică la Ocna Mureş

Stratul acvifer. Aluviunile luncii Mureşului, formate din succesiuni de pietrişuri şi nisipuri în
diferite fracţiuni granulometrice alcătuiesc un strat acvifer continuu care se extinde şi în
depozitele de luncă ale afluenţilor. Grosimea stratului de apă din aluviunile de luncă este
cuprinsă între 3 şi 10 m, şi se reduce treptat spre zonele marginale până la 1–2 m.
Adâncimea nivelului hidrostatic este sub 5 m, adesea sub 2 m lângă râu şi 5-10 m la
marginea culoarului.

Grafic 5. Profil hidrogeologic de terasă

65
Acviferele de terasă sunt mai restrânse, spre deosebire de acviferul de luncă, datorită
discontinuităţii acestor forme de relief (vezi grafic 5). Terasele superioare, reduse ca
suprafaţă şi în diferite poziţii altitudinale, nu pot fi separate ca unităţi hidrogeologice datorită
absenţei depozitelor aluviale sau prezenţei acestora sub forma unei pături subţiri, improprii
constituirii unor straturi acvifere freatice.33
Pentru zonele de luncă şi terasele medii şi inferioare s-au trasat hidroizoliniile care
ilustrează morfologic nivelul hidrostatic, direcţia drenajului subteran, legăturile hidraulice
dintre apele subterane, relaţia acestuia cu apele de suprafaţă.
Acoperişul acviferului este format din orizontul de sol de diverse dimensiuni, în alcătuirea
căruia se determină argile nisipoase, prafuri nisipoase etc. Grosimile lui sunt variabile: 1,45
m – 2,0 m în zona de luncă, 5-6 m în zona teraselor.Anomaliile existente sunt legate de
condiţiile locale (mlaştini, zona batalurilor de evacuare a apelor reziduale de la Ocna Mureş
care au creat o mlaştină clorosodică- acum în retragere, în sectoarele de confluenţă
importante: Mureş-Arieş, Mureş-Târnava, Mureş-Ampoi, Mureş-Sebeş).
Alimentarea şi drenarea formaţiunilor acvifere. Regimul hidrologic al apelor freatice
cuaternare rezultă din programul de observaţii şi măsurători efectuate de staţiile hidrologice,
hidrometrice, hidrogeologice şi pluviometrice din zonă. Alimentarea straturilor acvifere din
precipitaţii se realizează pe întreaga suprafaţă de dezvoltare a depozitelor cuaternare, iar
infiltrarea are loc selectiv conform cu structura granulometrică. Influenţa evoluţiei nivelelor
(debitelor) râurilor şi ale nivelului hidrostatic (nHs) se resimte accentuat în apropierea
râurilor, în ambele sensuri (creştere-scădere) și din ce în ce mai atenuat pe măsura
depărtării de reţeaua activă.
Drenarea naturală se realizează după specificul litologic al regiunii. Sensul drenajului este
spre reţeaua hidro cu suprafaţa liberă. În preajma confluenţelor drenarea are caracter
divergent, atât spre râul colector cât şi spre afluent.
Debitele acviferului. Pompările experimentale ori de consum certifică valorile extrase din
stratele subterane acvifere. Valorile debitelor sunt de 6,25 l/s în zona Mureş-Arieş pentru
denivelări de 4,84 m, în treapta întâia de pompare, şi 0,83 l/s la denivelări de 2,20 m.
Debite ridicate sunt întâlnite şi la confluenţa Mureş-Târnave în condiţiile unor structuri
hidrogeologice favorabile, pietrişuri grosiere cu nisipuri. Debitele maxime ajung la 3,25-5,0
l/s în forajele de pe partea dreaptă a Mureşului. Aportul de debit este influenţat şi de
scurgerile subterane de pe rama de est a Trascăului şi de pierderile de debit prin infiltrare în
propriile aluviuni ale întregii reţele hidrografice din zonă.
Capacitatea ridicată de debitare, calitatea foarte bună de potabilitate au condus la
exploatarea industrială a apelor. Astfel, din subteran s-au alimentat municipiului Turda de la
Corneşti–Moldoveneşti, oraşele Ocna Mureş, Aiud, municipiul Alba Iulia. Din cauza creşterii
populaţiilor acestor localităţi şi debitelor necorespunzătoare cantitativ oferite de acvifer, s-a
renunţat la acest tip de alimentare şi s-a trecut la alimentarea în sistem microregional din
acumulările de pe Valea Sebeşului.

Izvoarele din Bazinul Hidrografic Mureş

Studiul izvoarelor s-a dezvoltat în ultimii 35 ani pentru întreg bazinul hidrografic. Se pot
efectua clasificări pe mai multe criterii: debit, compoziţie chimică, sursa de provenienţă etc.
În funcţie de depozitul geologic se pot clasifica:
§ regiunea montană. Alimentarea izvoarelor se face din precipitaţii, debitul fiind
dependent de frecvenţa şi cantitatea de precipitaţii;

33
Vezi: Chendes, Viorel, Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură.Evaluări geospaţiale, Editura Academiei Române,
2011, p.61

66
 § zona cristalino-mezozoică cu izvoare minerale, prin excelenţă cu izvoare
carbogazoase legate de aureola mofetică a eruptivului Căliman şi izvoare
hipotermale la Topliţa, care apar în terasele Mureşului;
§ Podişul Transilvaniei. Izvoarele sunt legate de depozitul geologic, cantităţile emise
ajung la 0,2-0,3 l/s., foarte rar peste 1,0 l/s. Diferă însă compoziţia chimică, multe din
ele fiind clorosodice.

4.3.3. Apele minerale din Bazinul Hidrografic Mureș

Condiţia geologică este dată de prezenţa rocilor impermeabile de tip vulcanic: roci cristaline,
magmatite intrusive, andezite, granodiorite, riolite, etc., în structură compactă, fără a
favoriza depozitele sau acumulările de apă. Totuşi, în zona vulcanică rocile sunt afectate de
falii şi fisuri care au favorizat accesul spre suprafaţă al CO2 şi al apelor termo-minerale.
Gradul de mineralizare este cuprins între 50 şi 250 mg/l în arealurile rocilor cristaline,
ajungând până la 5000 mg/l în arealul redus al gresiilor şi conglomeratelor, predominând
apele carbonatate.
Eruptivul nou este reprezentat de masivele Călimani, Gurghiu şi Harghita, formate din punct
de vedere geologic din erupţii vulcanice de lave şi material piroclastic care au continuat
până în Cuaternar. Argumentele în sprijinul acestor afirmaţii sunt legate de fenomenele
postvulcanice, între care prezenţa unor ape hipo - şi/sau mezotermale, manifestări
solfatariene şi mofetice. Ape mezo şi hipotermale sunt semnalate la Topliţa (26o C).
În zona eruptivului, manifestările mofetice sub formă de acumulări şi emanaţii de CO2 sunt
puţine și sunt legate de formaţiunile cristaline din fundamentul Depresiunii Transilvaniei (200
de atmosfere la Benţid, lângă Odorheiu Secuiesc sau la Gheorgheni). Întregul zăcământ
hidromineral este dezvoltat de-o parte şi de alta a masivului eruptiv.
În versantul de vest se cunosc zăcămintele de ape minerale care sunt acumulate în
aglomerate andezitice şi la adâncimi mici, din care cauză apar sub forma unor izvoare
naturale.
În straturile acvifere de tip Borsec (formate în special din calcare dolomitice) în sondele
executate au caracter artezian: cele de la Voşlobeni, Izvorul Mureşului şi sunt legate de
depozite geologice mai noi de tip acumulativ, dar care au la bază aceleaşi roci eruptive.
Debitele lor ajung la 2 – 2,5 l/s.
Izvoare bogate în CO2 sunt pe linia Mureşului la Voșlobeni, Ciumani, Remetea și Joseni.
În Bazinul Hidrografic Mureş se deosebesc mai multe sectoare de ape minerale aparţinând
aureolei mofetice Harghita – Călimani (după A. Pricăjan), apele minerale de pe linia
Mureşului cu sursele importante de la Stânceni, Topliţa sau din Depresiunea Gheorgheni
(harta 14).

67
Harta 14. Harta resurselor de ape minerale

Harta: MANCOM CENTRU SRL

Într-o descriere sumară, principalele zone sunt:

Depresiunea Gheorgheni. Cuprinde aria depresionară dintre Munţii Giurgeului la est şi cei ai
Gurghiului la vest. Altitudinile medii sunt cuprinse între 730 – 800 m. Întreaga zonă se află
între masivul cristalin al Carpaţilor Orientali la est şi lanţul eruptiv la vest, format din
masivele Călimani – Gurghiu. Zona marginală a depresiunii este alcătuită din şisturi
cristaline mărginite de sienitele de Ditrău, roci foarte dure. Spre sud se întâlnesc calcare
cristaline zaharoide, la Lăzarea, Voşlobeni şi Izvorul Mureşului, colmatate în Pliocen şi mai
apoi în Cuaternar.
Cercetările au stabilit o zonă aproape continuă de apariţie la zi a CO2 care mineralizează, în
parte apele freatice. Se cunosc astfel izvoare cu ape minerale chiar în talvegul Mureşului la
Remetea, Joseni, Ciumani, Mureş - sat, sau Voşlobeni.
La Remetea, stratul freatic cu CO2 se dezvoltă în lungul Mureşului (pe cca 1 km), dar apare
şi în talvegul râului prin barbotări cu CO2 liber, mai ales în zona Subcetate.
La Ciumani. Stratul freatic mineralizat este exploatat în curţile localnicilor prin puţuri
domestice de 6 - 8 m adâncime într-o suprafaţă de cca 1 km2. Zona cu CO2 ocupă cca 1 km
lungime în talvegul Mureşului sau/şi malurile acestuia.
În zona Mureş - sat, pe o zonă cu lăţimea de cca 200-300 m în dreapta Mureşului, în
amonte de podul şoselei judeţene, s-au interceptat ape minerale carbogazoase sau CO2
liber, dar şi sub formă de barbotări în albia Mureşului.
Din analizele fizico-chimice efectuate în puţurile din localităţile amintite rezultă prezenţa
unor ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase. Mineralizaţia totală a
apelor din Depresiunea Gheorgheni indică concentraţii între 0,41 g/l la izvorul din Mureş -

68
sat şi în puţurile Domocoş şi Boroş din Ciumani, 1,1 g/l la puţul Kovacs din Ciumani şi 1,5-
1,6 g/l la apele de la Remetea - băi şi sat (A. Pricăjan). Concentraţia în CO2 liber variază
între 0,7 g/l la puţul Boroş-Ciumani, 0,8 g/l la puţurile din Mureş-sat, izvorul Kovacs din
Ciumani şi 1,0 g/l la puţul Domocoş din aceeaşi localitate.
Ape sărate muriatice
A. Pricăjan precizează că apariţia la zi a apelor minerale este legată de prezenţa cutelor
diapire, de gradul de dizolvare a sării. Cele mai cunoscute zone sunt Ocna Mureş, Totoi.
Acumulările de nămol cu concentraţie ridicată de NaCl au dus la formarea de nămoluri
sapropelice din zona lacului Băgău-Ciumbrud.
Zona Ocna Mureş. Lacurile sărate au apărut pe amplasamentul ocnelor părăsite. Sarea a
fost exploatată din timpul romanilor. În zona Ocnişoara, din apropiere, apar numeroase
izvoare cu apă muriatică, nămoluri, vegetaţie halofilă. Spre sud apele subterane sunt
salinizate în zona localităţilor Blaj, Cenade, Lupu, Soroştin.
Ape sărate sunt întâlnite în anticlinalul Ocna Mureş - Sebeş - Miercurea Sibiului şi pe
sectorul Turda - Ocna Mureş şi apar la zi în numeroase izvoare, unele dintre ele fiind
utilizate în tratamente locale.
Zona Ideciu de Jos - Ideciu de Sus, cu ape minerale acumulate în orizonturi permeabile
nisipoase intercalate la partea superioară a argilelor mărnoase sarmaţiene străbătute de
diapirul de sare ce afluează în estul şi nord-estul staţiunii.
Utilizarea râului Mureș
Dezvoltarea economico-socială a localităţilor a impus un înalt grad de utilizare a apelor, în
categoriile:
§ Utilizări cu consum de apă în regim permanent, de tip industrial cât şi sezonier de tip
agricol. Se întâlnesc în zonele Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Aiud, Alba Iulia, iar cele
agricole în zona Moldoveneşti, Târgu Mureş, Ocna Mureș, Alba Iulia etc.;
§ Utilizări care redistribuie scurgerea în timp și cuprind amenajările piscicole din întreg
bazinul hidrografic;
§ Utilizări care transportă apa dintr-un bazin hidrografic în altul pentru diverse scopuri,
dar mai ales hidroenergetic în zona Răstolița;
§ Utilizări colaterale, cele care nu intervin în procesul scurgerii şi cuprind instalaţiile şi
sistemele de dirijare a apelor prin canale de tipul morilor de apă, pive, grupuri mici
energetice;
§ Utilizarea apelor în agrement specific marilor oraşe: lacuri de agrement, bazine de
tip piscine;
§ Utilizări domestice legate de utilizarea apelor: fântâni, izvoare.

4.4. Analiza situaţiei privind protecţia naturii şi a ecosistemului

4.4.1. Legislația și instituțiile cu atribuții privind protecția mediului și a naturii

Biodiversitatea, varietatea vieții pe pământ, a înregistrat o diminuare constantă în ultimii an,

trăgând un semnal de alarmă asupra calității vieții și a ecosistemelor. În urma efectelor
negative generând diminuarea biodiversității, Uniunea Europeană se angajează ca până în
anul 2020 să protejeze și să stopeze pierderea biodiversității.Principalele cauze ale pierderii
de biodiversitate din Regiunea Centru sunt: supraexploatarea speciilor și habitatelor,
schimbări în densitatea populațiilor, pierderea de suprafețe dehabitat natural, pierderea

69
suprafețelor din habitatul speciilor, fragmentarea habitatelor,proliferarea speciilor invazive,
deteriorarea ecosistemelor și poluarea.34
Legislaţia naţională specifică este reprezentată de:
§ HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările
ulterioare;
§ OM nr. 1072/2003 privind aprobarea organizării monitoringului ca suport naţional
integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea
Programului de supraveghere şi control corespunzător şi a procedurilor şi
instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse
agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane;
§ OM nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole;
§ OM nr. 452/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia
apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Decizia Comisiei Interministeriale pentru aplicarea Planului de Acţiune pentru protecţia
apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole cu nr. 221983/GC/12.06.2013 privind
Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.
Prevederile programului de acţiune sunt obligatorii pentru toţi fermierii care deţin sau
administrează exploataţii agricole şi pentru autorităţile administraţiei publice locale ale
comunelor, oraşelor şi municipiilor pe teritoriul cărora există exploataţii agricole.
Monitorizarea conformităţii corpurilor de apă se face de către Administraţia Naţională “Apele
Române” prin Administraţiile Bazinale de Apă, prin supravegherea concentraţiei de nitraţi,
precum şi a elementelor fizico-chimice şi biologice indicatoare ale procesului de eutrofizare.
Zonele de ştrand în special ale râului sunt desemnate acolo unde înotul este tradiţional
practicat de un număr de utilizatori considerat mare de către direcţiile de sănătate publică
judeţene, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, în baza istoricului local
de folosinţă, a infrastructurii şi serviciilor asigurate şi a altor măsuri luate pentru a încuraja
scăldatul, inclusiv a măsurilor de promovare în scop turistic a zonei de îmbăiere.
La stabilirea listei apelor din zonele de ştrand se ţine cont şi de informaţiile privind calitatea
apelor de suprafaţă primite de la Administraţia Naţională „Apele Române” prin
Administraţiile Bazinale de Apă.
Legislaţia naţională specifică este reprezentată de:
§ HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele
naturale amenajate pentru îmbăiere;
§ HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi
control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;
§ HG nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere. Începând cu anul
2011 monitorizarea şi evaluarea apelor de îmbăiere se realizează pentru cel puţin 2
parametri microbiologici, iar informarea publicului despre calitatea apei de îmbăiere
şi managementul plajelor se face prin intermediul profilelor de îmbăiere pe baza
cărora se afişează simboluri pentru clasificarea calităţii apelor de îmbăiere
(excelentă, bună, satisfăcătoare sau slabă) şi pentru interzicerea scăldatului.

34
ADR Centru: Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Centru. Diagnoza regională, 2014, p. 78

70
Pentru conservarea și protecția naturii, instituțiile menționate mai jos sunt responsabile în
România pentru respectarea legislației și monitorizarea calității factorilor de mediu.

Instituții de reglementare și control în domeniul mediului din România

a) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) reprezintă autoritatea de stat atât
în plan intern cât și extern în domeniile mediului, gospodăririi apelor şi managementului
silvic. Are rolul de a elabora strategii și reglementări privind Dreptul Mediului, implementarea
politicilor și legislației din domeniul protecției mediului, coordonare şi control în aceste
domenii, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorităţi sau instituţii publice aflate
în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului. Pentru domeniile de
competență se poate consulta site-ul http://www.mmediu.ro.

b) Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) aflată în subordinea

Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor este instituția de specialitate a administrației
publice centrale cu competențe în implementarea politicilor și legislației din domeniul
protecției mediului. Are menirea de a acționa pentru a asigura populației un mediu sănătos,
în armonie cu dezvoltarea economică și progresul social al țării. Atribuțiile și
responsabilitățile acesteia pot fi consultate pe adresa http://www.anpm.ro
subordonate sunt Agențiile pentru Protecția Mediului la nivel județean.

c) Garda Națională de Mediu este un organ specializat al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea autorității publice centrale pentru
protecția mediului. Are rolul de a controla activitățile cu impact asupra mediului înconjurător,
modul de aplicare a legislației de mediu, aplică sancțiuni contravenționale prevăzute de
legislația din domeniul protecției mediului și poate lua măsuri de suspendare/încetare a
activităților ca urmare a poluării și deteriorării mediului sau nerespectării condițiilor impuse
de legislația în vigoare. (vezi site: www.gnm.ro)
subordonate sunt Gărzile Județene de Mediu.

d) Administrația Națională ,,Apele Române” este o instituție publică de interes

național, cu personalitate juridică; aplică strategia şi politica naţională în domeniul
gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă, scop în care acţionează pentru
cunoaşterea resurselor de apă, conservarea, folosirea raţională şi protecţia resurselor de
apă împotriva epuizării şi degradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile,
prevenirea efectelor distructive ale apelor, reconstrucţia ecologică a cursurilor de apă,
asigurarea supravegherii hidrologice şi hidrogeologice, implementarea prevederilor
legislaţiei armonizată cu Directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a
resuselor de apă, conservarea ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede. (vezi site:
www.rowater.ro)
subordonată este Administrația Bazinală de Apă Mureș cu Sistemele de Gospodărire a
Apelor Alba și Mureș.

e) Direcțiile de Sănătate Publică Județene sunt servicii publice deconcentrate, cu

personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, reprezentând autoritatea de
sănătate publică la nivel local. Acestea au rolul de a asigura asistența medicală curativă și
profilactică în unitățile sanitare de pe teritoriul arondat, precum și de a organiza, coordona şi
participa la asistenţa medicală în caz de calamităţi, epidemii, catastrofe şi alte situaţii
deosebite, organizează, coordonează şi răspund de pregătirea reţelei sanitare pentru
apărare, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii. DSPJ organizează activităţi în domeniul

71
medical al sănătăţii publice, în colaborare cu autorităţile locale, cu instituţiile de învăţământ,
organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale.

f) Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este

organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate
de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
Aceasta are ca scop apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea
transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală şi non-
animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia
mediului, în raport cu creşterea animalelor, identificarea şi înregistrarea animalelor,
realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea
alimentelor către consumator. Aceasta acționează prin intermediul unităților teritoriale aflate
în subordine, care pot fi instituții publice cu personalitate juridică sau fără.
Alături de aceste instituții, la nivel regional sau local s-au constituit diverse organizații non-
guvernamentale care încearcă să conștientizeze publicul cu privire la problemele mediului
înconjurător.
În Bibliografia Studiului (cap.13) legile și normativele relevante din acest domeniu sau care
au legături cu mediul pot fi consultate pe paginile site-urilor mai sus indicate, la fiecare
instituție în parte.

4.4.2. Rezervații naturale și zone protejate pe Valea Mureșului

Din datele de mai jos se observă că unităţile administrativ-teritoriale riverane râului Mureş
sunt deţinătoarele unui patrimoniu natural deosebit de valoros, recunoscut şi protejat prin
legislaţia românească de mediu. Dintre ariile naturale protejate situate în acest areal
menţionăm:
§ un parc natural- Parcul Natural – Defileul Mureşului superior;
§ un parc naţional - Parcul Naţional Călimani;
§ 23 de arii naturale protejate incluse în cadrul reţelei „Natura 2000”, din care:
o 18 situri de interes comunitar (SCI);
o 5 situri de protecţie avifaunistică;
§ 9 rezervaţii naturale şi/sau monumente ale naturii.
Pentru mai multe informaţii despre siturile naturale - vezi anexa 5.

Fiecare Consiliu Județean a instituit zone de protecție pentru diverse obiective. O listă cu
ariile naturale protejate se poate vedea în hărțile 15-17 zone protejate.
Denumirea lor se bazează pe Directivele Uniunii Europene – de exemplu:
§ Directiva Păsări, pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice35 și
§ Directiva Habitate, pentru conservarea speciilor de plante, animale sălbatice și a
habitatelor naturale.

35
În legislaţia românească Directiva Păsări a fost transpusă prin Hotărârea nr. 1284 din 24/10/2007, privind declararea ariilor
de protecţie specială avifaunistică (siturile SPA) ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu
modificările ulterioare, iar Directiva Habitate prin Ordinul nr. 1964 din 13/12/2007 privind instituirea regimului de
arienaturalăprotejată a siturilor de importanţă comunitară (siturile SCI), ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura
2000 în România, cu modificările ulterioare.

72
Harta 15. Harta zone protejate – județul Alba

Sursa:MANCOM CENTRU SRL

73
Harta 16. Harta zone protejate – județul Harghita

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

74
Harta 17. Harta zone protejate – județul Mureş

Sursa: Mancom Centru SRL

75
Obiectivele pentru instituirea ariilor sau zonelor protejate sunt:
§ zonă peisagistică deosebită, de interes naţional;
§ conservare a biodiversităţii florei şi faunei;
§ Calitatea şi importanţa siturilor se datorează populaţiei foarte însemnate de presură
de grădină (Emberiza hortulana), a cărei densitate este semnificativă pentru
interiorul ţării, prin care se poate asigura perpetuarea speciei pe termen lung în
această zonă. De asemenea, zona se menţine printre puţinele din Transilvania unde
şerparul (Circaetus gallicus) cuibăreşte cu regularitate.
§ Mureşul şi zonele adiacente reprezintă un important culoar de migraţie pentru
multe specii de păsări acvatice şi răpitoare, dintre care se remarcă vânturelul de
seară (Falco vespertinus). Mureşul este un loc important de popas pentru păsările
migratoare din Transilvania şi adăpostesc regulat între 35.000 – 48.000 de
exemplare de păsări de apă. Sunt lacuri artificiale situate lângă râul Mureş, care au
fost înfiinţate la începutul anilor ’70. În ultimii ani, la Iernut s-a format o colonie mică
de stârci de noapte, datorită creşterii sălciilor în mijlocul unuia dintre lacuri şi care ar
putea spori în următorii ani. În alte habitate trăiesc peste 130 de specii de păsări,
dintre care 25 sunt de interes comunitar pentru conservare, fiind prezente cu
populaţii semnificative din punct de vedere numeric.
Valoarea conservativă ridicată a habitatelor forestiere din sit este confirmată de cele peste
20 de mii de perechi din specia muscarul gulerat, dar şi de populaţii cuibăritoare foarte mari
de ciocănitoare cu spate alb, ghionoaie sură şi ciocănitoare de stejar.

Rezervaţii naturale/Monumente ale naturii

Rezervaţia naturală este o arie naturală protejată care include întreaga suprafaţă sau
anumite exemplare floristice, faunistice sau geologice ocrotite de lege. Protecţia lor implică
conservarea ecosistemelor, a anumitor specii de plante şi animale, a unor elemente
geologice, paleontologice, speologice etc, de interes ştiinţific sau peisagistic. În funcţie de
aceste elemente, rezervaţiile naturale sunt de mai multe categorii: rezervaţii mixte, umede,
botanice, zoologice, geologice, paleontologice, speologice şi peisagistice.
Un monument al naturii este o arie naturală protejată încadrată categoriei a III-a IUCN, cu o
valoare deosebită sau unică, fiind supus unui regim strict de protecţie şi conservare, cu
scopul de a asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice. Din cadrul acestora fac parte
elemente naturale valoroase, cu o deosebită semnificaţie ecologică, ştiinţifică sau
peisagistică, reprezentând specii de plante sau animale sălbatice ameninţate cu dispariţia,
arbori multiseculari, asociaţii floristice sau faunistice, fenomene geologice (cursuri de apă,
chei, cascade, peşteri, avene, stânci), depozite fosilifere, precum şi alte elemente cu
valoare de patrimoniu natural, remacabile prin unicitatea şi valoarea lor.

Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante

Cartarea zonelor pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere
economic a avut în vedere identificarea cursurilor de apă cu specii de peşti care au potenţial
economic, şi a zonelor în care se practică pescuitul comercial, precum şi a zonelor marine
pretabile pentru creşterea şi exploatarea moluştelor (Harta 18. Harta zone pentru protecţia
speciilor acvatice).
De asemenea, în scopul protejării sau îmbunătăţirii calităţii apelor care întreţin sau ar putea
întreţine viaţa speciilor de peşti indigene cu o diversitate naturală, au fost identificate:
§ ape/zone salmonicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite
dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de salmonide, precum păstrăvul
(Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) sau speciilor de coregoni (Coregonus);

76
 § ape/zone ciprinicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite
dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de ciprinide (Cyprinidae) sau
altor specii, cum ar fi ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis).
Zonele în care se practică pescuitul comercial au fost identificate pe baza informaţiilor
privind capturile semnificative pentru speciile de peşti importante din punct de vedere
economic, care se regăsesc în zona ciprinicolă (raportate de Agenţia Naţională pentru
Pescuit şi Acvacultură), iar zonele cu specii de peşti cu potenţial economic au fost
considerate cursurile de apă aparţinând zonei salmonicole unde sunt prezente speciile
păstrăvul comun (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thymallus) şi lostriţa (Hucho hucho)
definite de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Harta 18. Harta zonelor pentru protecţia speciilor acvatice

Sursa: rowater.ro

În Valea Mureșului există un număr mare de specii de plante şi animale sălbatice, care au
nevoie de protecţie:
§ Flora: Plante/păduri de foioase (fag, frasin, carpen mesteacăn, ulm), păduri de
conifere, păduri aluviale şi de luncă (plop, salcie, arin etc.); numeroase specii de
plante rare şi periclitate, precum: daria (Pedicularissceptrum-carolinum), Cnidium
dubium, roua-cerului (Drosera rotundifolia), foaia-grasă (Pinguicula vulgaris), bulbuc
de munte (Trollius europaeus) şi este semnificativ numărul specilor relicte: taula
(Spiraea salicifolia), scara-domnului (Polemonium caeruleum), curenchiul de munte
(Ligularia sibirica) etc., lepidopterul Euphydrias maturna în Transilvania, pădure în
tranziţie, garoafa de munte (Dianthus superbus) etc., capul-şarpelui, aerelul,
stânjeneii, dediţelul, gălbinarea şi cârcelul, cruciuliţa, dumbrăviţa de baltă, rogojelul,
săgeţica, coada-ursului, izma-de-baltă, joiana, plescăiţa albă, diverse specii de
rogoz, nufăr, salcie;

77
 § Fauna: cele mai importante populaţii şi centre genetice pentru carnivore din Carpaţi
– urs, lup şi râs, speciile de amfibieni Bombina variegata, Triturus cristatus şi
subspecia indigenă Triturus vulgaris ampelensis. Situl este foarte important şi pentru
conservarea speciei Gobio uranoscopus; speciile Lutra lutra, Bombina bombina,
Bombina variegata, Triturus cristatus şi subspecia indigenă Triturus vulgaris
ampelensis, de asemenea şi pentru conservarea speciei Zingel streber şi Aspius
aspius; speciilor saproxylice de coleoptere Lucanus cervus, Osmoderma eremita,
Morimus funereus, Cerambyx cerdo, precum şi a entomocenozei cu Gnorimus
octopunctatus, Cerambyx cerdo şi Lucanus cervus, specii caracteristice pădurilor
bătrâne de stejar. Situl include pajişti şi poieni mezofile în care trăieşte Isophya stisi;
numeroasele specii de lilieci, păsări, amfibieni, amintim populaţiile importante de
Cerambix cerdo şi Lucanus cervus, becaţina comună (Gallinago gallinago),
codobatura galbenă (Motacilla flava), mărăcinarul mare (Saxicola rubetra), cristelul
de câmp (Crex crex), prepeliţa (Coturnix coturnix), vânturelul roşu (Falco
tinnunculus), şorecarul (Buteo buteo); în timpul iernii, eretele vânăt (Circus cyaneus),
cinci specii de herpetofaună (tritoni, buhai de baltă şi ţestoasă de apă), Lutra lutra,
Unio crassus, Bombina variegata, Cobitis taenia şi Rhodeus sericeus amarus, specii
de bufniţe, o ciocănitoare, cocoşul de munte şi ierunca, şerparul, muscarul gulerat şi
sfrânciocul roşiatic.
La nivelul Bazinului Hidrografic Mureş, în anul 2013 nu au fost înregistrate capturi
industriale. Lungimea zonelor cu specii pescuite în scop comercial este de 1.265 km, iar
distribuţia spaţială a acestora se află în harta 1836. În ceea ce priveşte zonele cu specii de
peşti cu potenţial economic, acestea sunt localizate pe cursurile de apă şi lacurile din zona
montană, în care predomină speciile de salmonide, cu o lungime totală de 3.825 km (râuri)
şi o suprafaţă de 716,80 ha (lacuri).

4.4.3. Măsuri de protecţie a naturii

În zonele protejate pentru habitate şi specii, unde apa este un factor important, sunt
necesare mai multe activități și măsuri pentru o protecție durabilă.
Legislaţia prevede că, pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare a
bunurilor patrimoniului natural, se instituie un regim diferenţiat de protecţie şi management,
delimitându-se mai multe categorii de arii naturale protejate, respectiv de interes național,
internațional, comunitar sau situri Natura 2000 și de interes județean sau local. Având în
vedere acest aspect, pe acelaşi teritoriu pot exista mai multe categorii de arii naturale
protejate care au legătură cu apa. Astfel, în Bazinul Hidrografic Mureş, ariile naturale
protejate care au legătură cu apa identificate au fost grupate în 74 de zone pentru protecţia
habitatelor şi speciilor dependente de apă. Suprafaţa totală a acestor zone este de 9.833,04
km2 şi reprezintă 35% din aria Bazinului Hidrografic Mureş, iar lungimea corpurilor de apă
care se află în aceste zone protejate reprezintă aproximativ 36% din lungimea totală a
corpurilor de apă. În ceea ce priveşte lacurile naturale şi acumulările, aproximativ 89% din
suprafaţa totală a acestora fac parte din arii naturale protejate care au legătură cu apa.
Totodată, conform evaluării stării ecologice a corpurilor de apă, evaluare realizată în cadrul
draftului celui de-al doilea Plan de Management al Bazinului Hidrografic Mureş, din cele 309
corpuri de apă aflate în arii naturale protejate, 83,17% au stare/potenţial ecologic bun,
16,51% stare/potenţial moderat şi 0,32% stare/potenţial prost38.
Prin cofinanțare din fonduri structurale de la Uniunea Europeană și cu bani de la Guvern,
pot fi realizate mai multe măsuri pentru a sprijini conservarea naturii. Acestea includ

36
Plan de Management al Bazinului Hidrografic Mureş, cap. 5
38
Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureș.

78
stabilirea și menținerea zonelor protejate. O problemă de a accesa fonduri este faptul că
unele zone protejate nu au încă planuri de gestionare elaborate și formele de administrare
stabilite. Din această cauză se pierd mulți bani alocați din fondurile UE. Exemple bune
pentru folosirea fondurilor structurale pentru protecţia naturii în cadrul Programului
Operaţional Sectoral Mediu sunt următoarele proiecte:
§ Studiu pentru Implementarea Managementului şi Dezvoltarea Durabilă a SCI
Defileul Mureşului Inferior (2009) – 993.000 lei
§ Studiu pentru Reintroducerea Speciei Tetrao tetrix (cocoşul de mesteacăn) în Parcul
Naţional Călimani (2010) – 857.000 lei
§ Dezvoltarea infrastructurii de vizitare şi conştientizarea comunităţilor locale din
Parcul Naţional Călimani (2010) – 3.808.000 lei
§ Managementul Integrat al Parcului Natural Defileul Mureşului Superior şi al Ariilor
Natural Protejate anexe (2012) – 10.913.000 lei
§ Un sistem asociativ pentru conservarea biodiversităţii la nivel judeţean –
implementarea managementului integrat, participativ şi unitar la nivelul ariilor
naturale protejate în judeţul Harghita (2014) – 21.406.000 lei
Localităţile din Valea Mureşului - Regiunea Centru au fost şi beneficiare indirecte la proiecte
de nivel naţional ca:
§ SICRON - Sistem Integrat de Management şi Conştientizare în România a Reţelei
Natura 2000
§ Campanie naţională de conştientizare privind importanţa conservării biodiversităţii
prin reţeaua Natura 2000 din România
§ Monitorizarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din România în baza
articolului 17 din Directiva Habitate
Este vizibil faptul că în ultimii ani, autoritățile locale au derulat mai multe activități pentru
protecția mediului şi a naturii. Spațiile verzii sunt un element esențial în planurile și
strategiile de dezvoltare. Proiectele mari de reabilitare şi extinderea reţelelor de apă
potabilăşi proiectele de management integrat al deşeurilor au avut un impact semnificativ
mare pentru calitatea mediului.
În Planul de Dezvoltare Alba Iulia 2013 este stabilită realizarea unei centuri verzi a oraşului,
cu regenerarea şi valorificarea rezervelor strategice de teren. Primăria Târgu Mureş are ca
propunere dezvoltarea unui spaţiu verde între râul Mureşşi braţul mort. Un aspect deosebit
este participarea locuitorilor în aceste activităţi şi implementarea proiectelor pentru
conştientizarea comunităţilor locale în continuare.
În prezent următoarele aspecte trebuie să se schimbe sau să se dezvolte mai mult:
§ Multe persoane par să ignore propriile responsabilităţi privind mediul. Consumatorii
joacă însă un rol important în îmbunătăţirea mediului, aceştia trebuind să reducă
propriul nivel de consum pentru a proteja în mod eficient mediul;
§ Principalul impact al guvernului cu privire la performanţa de mediu a fost prin
dezvoltarea legislaţiei de mediu. Au fost introduse măsuri pentru a controla utilizarea
de produse, procese şi deşeuri care pot dăuna mediului;
§ În paralel cu dezvoltarea legislaţiei de mediu, guvernele aplică instrumente
economice ca: impunerea de taxe asupra produselor dăunătoare mediului, subvenţii
pe produsele ecologice sau furnizarea de informaţii cu privire la performanţa de
mediu a companiilor sau a produselor;

79
 § Răspunderea juridică pentru daunele aduse mediului impune ca orice parte care
provoacă daune de mediu poate fi amendată şi este obligată să suporte costurile de
depoluare şi despăgubirea părţilor afectate pentru orice pierderi asociate;
§ Prin intermediul mass-media şi al ONG-urilor a crescut gradul de conştientizare a
publicului cu privire la problemele de mediu şi libertatea de acces la informaţii cu
privire la performanţa de mediu a companiilor;
§ Problema de protecţie a mediului este şi va trebui să rămână o constantă în viaţa
socială şi economică a fiecărei comunităţi. Ea presupune implicarea instituţiilor
publice, a ONG-urilor cât şi a factorilor locali în acţiuni de conştientizare a populaţiei
privind importanţa conservării mediului natural şi importanţa utilizării unor surse de
energie neconvenţionale, precum şi utilizarea raţională a resurselor naturale.
În viitor realizarea unei schimbări de atitudine atât faţă de utilizarea resurselor, consumului
individual cât şi faţă de producţiesunt necesare pentru protecţia mediului şi a naturii.
Dezvoltarea soluţiilor pentru protecţia mediului şi a naturii depind şi de cooperarea
Guvernului, care trebuie să ofere stimulente fiscale pentru îmbunătăţirea mediului, industriei
şi consumului. Este de remarcat faptul că a crescut sensibilitatea opiniei publice care a avut
iniţiative care au pus presiune pe industrie.

4.5. Analiza privind riscurile şi hazardele naturale de-a lungul râului Mureş

Zone expuse sau afectate de riscuri naturale (inundații, alunecări de teren, seismicitate,
riscuri aferente mediului carstic)
Zonele de risc natural sunt arealele delimitate geografic, în interiorul cărora există un
potenţial de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populaţia,
activităţile umane, mediul natural şi cel construit şi pot produce pagube şi victime umane.
Termenii specifici folosiţi în lege corespund definiţiilor cuprinse în Glosarul Internaţional al
Termenilor de Bază Specifici Managementului Dezastrelor, editat de Departamentul
Afacerilor Umanitare (DHA), Geneva, decembrie 1992, DHA/93/96, sub egida O.N.U.
Această terminologie a fost adoptată şi în legislaţia ţărilor aparţinând Comunităţii Europene.
§ Risc - estimare matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane şi materiale
pe o perioadă de referinţă viitoare şi într-o zonă dată pentru un anumit tip de
dezastru.
§ Cutremur - mişcare vibratoare a scoarţei terestre, generată de o ruptură brutală în
aceasta, ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale.
§ Inundaţie - acoperire a terenului cu un strat de apă în stagnare sau în mişcare, care,
prin mărime şi durată, poate provoca victime umane şi distrugeri materiale, ce
dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.
§ Alunecare de teren - deplasare a rocilor şi/sau a masivelor de pământ care formează
versanţii unor munţi sau dealuri, a pantelor unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor
lucrări funciare, ce poate produce victime umane şi pagube materiale.
Privită în contextul teritoriului european, Valea Mureșului din județele Alba, Harghita și
Mureș este clasificată „sub mediu” în ceea ce priveşte expunerea la riscurile naturale.

80
Probleme de riscuri hidrologice
Deplasarea undei de viitură între Glodeni (Mureşul superior) şi Ocna Mureş durează 24 de
ore la cota de atenţie, între Ocna Mureş şi Alba Iulia în acelaşi timp. În aval de Alba Iulia,
după marile confluenţe din bazin până la Gelmar, durata este de 17 ore.

Tabel 5. Deplasarea undei de viitură

Glodeni- Ocna Mureş- Confluenţa Alba
Traseul Gelmar- Brănişca-
Ocna confluenţa Târnave- Iulia-
Mureş Brănişca Arad
Mureș Târnave Alba Iulia Gelmar
Timpi ore 24 16 8 17 17 22
Traseul
Târnăveni- Mihalţ - Alba
Târnava Blaj - Mihalţ
Blaj Iulia
Mică
Timpi ore 6 10 8
Traseul
Mediaş-
Târnava
Blaj
Mare
Timpi ore 13 10 8

Sursa: Dr. Vasile Ştef, profesor universitar, expert în hidrologie

Confluenţele cele mai importante din bazin (Arieşul cu Mureşu, Târnavele între ele şi
Tîrnavele cu Mureşul) ridică unele probleme privind timpul de deplasare a viiturilor chiar în
bazinele hidrografice respective. În bazinele reduse ca suprafaţă (sub 500 km2), timpul de
deplasare a undelor de viitură este de 4-5 ore (tabel 5).
În judeţul Mureş se poate vorbi de o frecvenţă anuală a inundaţiilor, în special primăvara la
topirea zăpezilor şi vara din cauza ploilor torenţiale, când debitele râurilor cresc foarte mult,
producând inundaţii cu pagube materiale foarte mari, uneori chiar şi pierderi umane.
Frecvenţa de producere a inundaţiilor şi amploarea lor au crescut continuu din cauza
modificărilor climatice, defrişărilor neautorizate, inexistenţei în unele zone a digurilor de
protecţie.
Suprafețe inundate. Trecerea unor viituri prin albia râului afectează și unele suprafețe de
teren ale localităților. Zone cu risc potențial semnificativ la inundații au fost identificate în
cadrul evaluării preliminare a riscului la inundații (tabel 6).
§ zonele potenţial inundabile, sub forma înfăşurătorii inundaţiilor istorice extreme;
§ evaluarea impactului potenţial al inundaţiei (consecinţe potenţiale).

Tabel 6. Zonele cu risc potenţial semnificativ la inundaţii în Bazinul Hidrografic

Mureş39
Lungime
Denumire zonă cu risc potenţial semnificativ la inundaţii (km)

r. Mureş - av. loc. Neagra 42.2

r. Aţintiş - av. loc. Ozd 4.5

39
Planul de Management al Riscului la Inundaţii. Administraţia Bazinală de Apă Mureş, draft 2015, p. 41

81
Astfel, pe baza hărţilor topografice şi a interpretărilor orto-fotografice, s-au creat straturi
G.I.S., care să vină în completarea bazei de date a bunurilor din zonele potenţial inundabile.
Evident, metodele utilizate şi rezultatele obţinute în cadrul proiectului comportă/ prezintă
anumite limite; cu toate acestea, ele constituie analiza preliminară cea mai completă şi mai
detaliată a riscului la inundaţii, la scară naţională, care a putut fi valorificată la momentul
respectiv pentru identificarea A.P.S.F.R. (Areas of Potential Significant Flood Risk)40. (Harta
19. Harta riscului de inundabilitate)
Sunt determinate zonele cu risc de inundaţii:
§ Zona Izvoare – Târgu Mureș - suprafețele inundate sunt nesemnificative, doar albia
minoră este ocupată de ape (la debite de 1%). Localitățile afectate sunt: Toplița,
Lunca Bradului, Bistra Mureșului, Deda, Vălenii de Munte, Brâncovenești, Iernuțeni,
Apalină, Sângeorgiu de Mureș, Morești;
§ Zona Târgu Mureș - confluența cu Arieșul: Ungheni, Morești, Vidrasău, Chirileu,
Sânpaul, Ogra, Cipău, Iernut, Lechința, Dătășeni, Cuci, Orosia, Chețani, Stâna de
Mureș;
§ Sectorul confluența Arieș - cu Târnavele: Copand, Unirea, zona Aiud-Ciumbrud,
Beldiu;
§ Sectorul confluența Târnave - cu Cugir, la Șibot: Coșlariu, Galtiu, Totoi, Balomiru de
Câmp.
Se face specificația că în marea majoritate a localităților sunt executate lucrări de apărare
împotriva inundațiilor în diverse probabilități de producere a unor debite: 3%, 5%, iar în
localități importante 1%.
Reducerea riscului producerii de inundaţii:
§ realizarea de acumulări cu folosinţe complexe, prevăzute cu volum de protecţie
contra inundaţiilor;
§ curăţenia confluenţelor;
§ realizarea de îndiguiri, concomitent cu protejarea zonelor umede;
§ interzicerea amplasării construcţiilor în zonele inundabile.

40
Planul de Management al riscului la inundaţii. Administraţia Bazinală de Apă Mureș, draft 2015, p. 39

82
Harta 19. Harta riscului de inundabilitate

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Mureș

83
4.6. Aspecte de prevenire şi gestionare a riscurilor

Gestionarea riscurilor are în vedere inundațiile, deșeurile și influența în activitățile urbane și

economice.
Măsuri generale împotriva inundațiilor:
§ Sisteme de protecție împotriva inundațiilor;
§ Dezvoltarea de planuri de risc la inundații;
§ Crearea de zone tampon, inundabile controlat (poldere);
§ Dezvoltarea unui sistem de avertizare a populației în cazul dezastrelor;
§ Construcția de diguri;
§ Regularizarea cursurilor de apă.
Problemele privind gestionarea fenomenelor de risc sunt urmărite de Administrația Bazinală
de Ape Mureș, de Agențiile de Mediu din cele trei județe și de Garda de Mediu din județele
în discuție. Sistemele existente de avertizare - alarmare şi de răspuns la inundaţii sunt
explicate și descrise în Planul de Management al Riscului la Inundații, elaborat de
Administrația Bazinală de Apă Mureș.42
Sistemul are 3 etape43:

1. Sistemul informațional hidrometeorologic cu colectarea, transmisia, procesarea, stocarea

și diseminarea datelor și informațiilor.
Schema sinoptică a sistemului informaţional hidrometeorologic pe ansamblul bazinului
hidrografic Mureş conţine următoarele date şi informaţii referitoare la:
§ Instituțiile Meteorologice și Hidrologice de la care provin primele informații/avertizări
meteorologice și hidrologice;
§ Instituțiile și ministerele de la nivel național cu funcții de sprijin importante în
gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații;
§ Unitățile Administrației Naţionale “Apele Române“ (de la nivel central A.N.A.R. până
la nivel local S.G.A./S.H.) implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de
inundaţii;
§ Comitetele Județene pentru Situaţii de Urgenţă;
§ Inspectoratele Judeţene pentru Situații de Urgenţă;
§ Comitetele Locale pentru Situaţii de Urgenţă şi obiectivele ce trebuie avertizate
direct.

2. Mobilizarea structurilor responsabile

3. Intervenția
Structura de intervenție:
§ Sistemele de Gospodărire a Apelor cu formaţii de intervenţie operativă (utilaje şi
personal);

42
Planul de Management al Riscului la Inundații. Administrația Bazinală de Apă Mureș, p. 31 etc.
43
Planul de Management al Riscului la Inundații. Administrația Bazinală de Apă Mureș, p. 33 – descriere atribuții ale structurilor
responsabile

84
 § Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă care sunt constituite, la nivel de
judeţe, cu personal specializat în intervenţii pe perioada situațiilor de urgență
generate de inundaţii;
§ Comitetele Locale pentru Situații de Urgență care au fost constituite la nivel local;
§ Serviciile Voluntare pentru Situații de Urgență (personal şi utilaje minime de
intervenție).
Pe lângă acestea, organizațiile nonguvernamentale din cele trei județe sunt permanent în
stare de alertă în ceea ce privește producerea unor riscuri indiferent de natura lor, dar și de
activitățile care duc la atenuarea lor.
Factorii de risc natural, din zona studiată, au apărut în general în urma unor fenomene
meteorologice extreme și au afectat suprafețe restrânse, de cele mai multe ori în afara
vetrei localităților. În general, aceste zone sunt supuse unei atente observări în vederea
luării de măsuri necesare.
Pentru gestionarea riscurilor la inundații a fost elaborată Strategia Naţională de
Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung, aprobată prin Hotărârea de
Guvern nr. 846 din 11.08.2010. Protejarea populației împotriva inundațiilor pe sectorul de
râu studiat a fost asigurată prin îndiguire în toate localitățile cu risc la inundații, probleme
putând apărea doar în cazul în care o parte a acestora ar ceda. Odată cu realizarea
autostrăzilor și a drumurilor expres care traversează și râul Mureș, problema inundațiilor
cauzate de acestea trebuie restudiată, construcțiile acționând ca un baraj în unele zone.
În ceea ce privește calitatea apei destinate alimentării gospodăriilor, un rol important îl au
firmele care se ocupă de această problemă, dar și unitățile Sanepid din cele trei județe care
supervizează aceste activități. Urmărind Regulile UE în această privință, în cazul unor
poluări, cel care decontează cheltuielile de atenuare a poluării este cel care le-a și produs.
Reducerea poluării şi minimizarea riscurilor tehnologice sunt fezabile prin aplicarea mai
fermă a legislaţiei de mediu, prin stimularea investiţiilor în echipamente care asigură
protecţia mediului și prin dezvoltarea proceselor tehnologice ecologice de import sau prin
cooperări. Este necesară reducerea poluării şi a riscurilor tehnologice la unităţile existente şi
asigurarea că noile unităţi economice nu sunt poluante şi nu prezintă riscuri tehnologice,
întrucât cea mai mare parte a poluării şi majoritatea riscurilor tehnologice provin din
folosirea unor tehnologii depăşite, obiectivul fiind în legătură cu facilitarea transferului
tehnologic, a cooperării tehnologice între întreprinderi şi între acestea şi institutele de
învăţământ superior. Trebuie avute în vedere și dezafectările precum și reconversiile
siturilor industriale contaminate.
Există câteva elemente care pot îmbunătăţi activitatea de gestionare a deşeurilor, şi anume:
rezolvarea problemelor de precolectare - colectare (selectivă și amplificarea programului de
educare a populaţiei în această privinţă); continuarea dezvoltării unei pieţe de desfacere a
materialelor reciclabile. La nivelul fiecărui județ există un inventar al obiectivelor care se
încadrează în prevederile HG 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident
major în care sunt implicate substanțe periculoase.
Legislația Uniunii Europene cu privire la protecția mediului, prevenirea și gestionarea
situațiilor de risc a fost transpusă în legislația națională și implicit în cea regională și locală.
În ceea ce privește implicarea companiilor cu privire la prevenirea riscurilor, acestea sunt tot
mai atente la aspectele menţionate deoarece le permit să economisească bani prin
anticiparea și evitarea cheltuielilor care decurg din daunele aduse mediului și reduc costurile
de conformare cu legislația. În acest sens, companiile private au început să-și elaboreze
managementul riscurilor pentru o mai bună identificare, prevenire și combatere a acestora.
O deficiență în ceea ce privește prevenirea și gestionarea riscurilor o constituie instruirea
profesională (acolo unde unde este cazul) a populației cu privire la aceste probleme.

85
Harta 20. Zone afectate de inundaţii în trecut

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Mureș

86
Harta 21. Areale inundabile extinse -scenarii

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Mureș

87
În procesul elaborării unui plan de management al riscului la inundaţii au fost simulate (harta
21. Areale inundabile extinse - scenarii), pe baza experienței avute cu inundațiile istorice
(harta 20. Zone afectate de inundaţii în trecut), scenarii pentru gradul de inundaţii viitoare.
Scopul este de a pune în aplicare măsuri eficiente pentru protecția împotriva inundațiilor.

Sinteza: Analiza situaţiei privind protecţia mediului, naturii şi a climei

Suprafaţa totală a Bazinului Hidrografic (inclusiv canalul Ier) este de 28.310 km,
reprezentând 11,7% din suprafaţa ţării. Reţeaua hidrografică cuprinde 758 de cursuri de
apă cadastrate, cu o lungime totală de 10.861 km2 şi o densitate medie de 0,39 km/ km2.
Din acestea, 4.300 km2 sunt ocupaţi de teritoriile din Valea Mureşului, Regiunea Centru,
direct traversate de râu.
În spaţiul Bazinului Hidrografic Mureş sunt identificate ape subterane în toate depozitele
geologice, formând diverse complexe hidrogeologice. Sunt prezente ape minerale, ape
sărate muriatice şi ape de zăcământ gazeifer.
Formaţiunile cuaternare din culoarele principalelor artere hidrografice sunt reprezentate de
depozitele aluviale desfăşurate în zona de luncă şi în terasele Mureşului, ale afluenţilor lui
principali. Straturile acvifere sunt foarte bogate şi calitativ corespunzătoare, constituind o
resursă importantă pentru alimentarea cu apă.
Politica de protecţie a mediului este o componentă esenţială a dezvoltării durabile în Valea
Mureşului din Regiunea Centru. Problemele de mediu prioritare sunt următoarele: cantitatea
şi calitatea apei potabile, managementul necorespunzător al deşeurilor, poluarea apelor de
suprafaţă, poluarea atmosferei, poluarea apei. Aceste problemele ca, afectarea sănătăţii
populaţiei, poluarea solului, poluarea apelor subterane, mediul natural şi antropic, turismul şi
agrementul, urbanizarea mediului, duc la întărirea capacităţii autorităţilor administraţiei
publice locale pentru managementul problemelor de mediu.
Cursul superior al Mureşului până în zona Reghin nu a suferit din punct de vedere ecologic,
zona fiind slab dezvoltată industrial. Unele probleme agricole – de utilizare a
îngrăşămintelor chimice (nitraţi, nitriţi, azotaţi, etc) nu au ridicat probleme deosebite datorită
unei diluţii foarte ridicate a apelor râului Mureş, aici fiind zona de formare a scurgerii, cu
numeroase praguri şi cascade de mici dimensiuni care aerisesc apa, oxigenând-o.
Calitatea aerului în Valea Mureşului se menţine într-o tendinţă uşoară de îmbunătăţire. Pe
Valea Mureşului calitatea aerului înconjurător este influenţată într-o măsură moderată de
emisiile din activităţile economico-sociale. Cauzele depăşirilor normele înregistrate sunt
traficul rutier, spaţiile neînierbate adiacente drumurilor publice care contribuie la
resuspensia particulelor, calitatea necorespunzătoare a infrastructurii rutiere. Pe Valea
Mureşului poluarea este prezentă mai ales în marile oraşe prin prafuri, pulberi în suspensie,
dar şi compuşi chimici specifici industriei locului. Cele mai importante zone de poluare sunt
în jurul marilor oraşe: Reghin, Târgu Mureş, Luduş, Ocna Mureş, Aiud, Alba Iulia.
În totalitatea lor, problemele din lungul Văii Mureşului privind poluarea solului sunt cele
clasice, cu excepţia zonelor industriale, starea de vegetaţie fiind de foarte bună calitate. În
zona marilor oraşe, mai ales în sectoarele de amplasare a unităţilor industriale solul este
poluat uneori excesiv: fabricile de la Reghin, zona AZOMUREŞ de la Târgu Mureş, zona
industrială Luduş. Cea mai afectată zonă este cea a batalurilor de la Ocna Mureş, datorită
excesului de derivate ale sării prezente în drenările acestora.
Protecţia solului şi a mediului înconjurător se poate realiza prin efectuarea lucrărilor agricole
privind evitarea eroziunii solului, menţinerea conţinutului optim de materie organică în sol,
menţinerea structurii solului prin lucrări agricole de arat şi semănat pe plante mai mari de
12% în special cu plante prăşitoare în lungul curbelor de nivel, floarea-soarelui să nu se

88
cultive mai mult de 2 ani pe aceeaşi parcelă consecutiv, evitarea supra-păşunatului,
prevenirea instalării vegetaţiei nedorite, utilizarea maşinilor agricole adecvate, respectarea
bunelor condiţii agricole şi de mediu
În bazinul hidrografic Mureş problema apelor uzate este deosebit de importantă.
Conform criteriilor pentru evaluarea surselor de poluare semnificative, s-au identificat 18
surse de poluare punctiforme semnificative, din care opt municipale, opt industriale şi două
agricole. Sursele de poluare sunt multiple.
Apele subterane: Se remarcă tendinţa ultimilor ani de reducere a nivelului concentraţiilor
diverşilor poluanţi, în primul rând ca urmare a reducerii sau încetării activităţilor economice
în cazul agenţilor economici, sau ca urmare a modernizării investiţiilor din fiecare
întreprindere. Apele care provin din localităţile care nu au construite staţii de epurare ale
apelor utilizate în gospodăriile localnicilor, afectează unele zone din arealul localităţilor. O
altă categorie sunt apele subterane din apropierea platformelor industriale ale marilor oraşe:
Reghin, zona industrială Târgu Mureş, termocentrala Iernut, zona industrială Luduş, zona
batalurilor de sare Ocna Mureş, zonele industriale de la Aiud şi Alba Iulia. Poluările sunt
punctuale fără să aibă un impact general asupra regiunii, fără să influenţeze major arealul
localităţilor sau zonele de alimentare cu apă potabilă.
Concepţia de gospodărire integrată a apelor îmbină aspectele de utilizare a acestora, cu
cele de protecţie a ecosistemelor naturale. În acest sens se au în vedere următoarele
obiective:
a) Asigurarea alimentării continue cu apă furnizată populaţiei
§ Realizarea de noi surse de apă:
§ Realizarea de reţele de distribuţie separate de alimentare cu apă pentru populaţie şi
pentru industrie;
§ Economisirea apei şi reducerea pierderilor din reţelele de distribuţie a apei;
§ Armonizarea cu standardele europene în domeniul asigurării calităţii apei potabile, a
tratării apelor menajere în scopul asigurării unui standard de viaţă ridicat al
locuitorilor.
b) Îmbunătăţirea calităţii resurselor de apă
§ Retehnologizarea proceselor de producţie prin utilizarea unor tehnologii curate,
nepoluante;
§ Realizarea de staţii de epurare noi şi modernizarea celor existente;
§ Asanarea zonelor degradate prin activităţi industriale;
§ Implementarea unor mijloace de prevenire, limitare şi diminuare a efectelor poluării
accidentale.
Măsurile suplimentare pentru diminuarea efectelor semnificative în vederea îmbunătăţirii
stării apelor din Bazinul Hidrografic Mureş sunt44:
§ reabilitare sit poluat istoric iaz batal 30 ha Târgu Mureş (lucrări de închidere –
ecologizare);
§ monitoring de investigare, cantitativ şi calitativ;
§ monitoring de investigare pentru determinarea presiunii semnificative care afectează
starea corpului de apă;

44
Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureş, măsuri suplimentare pentru diminuarea efectelor presiunilor
semnificative în vederea îmbunătăţirii stării apelor, 9.12, p. 1

89
 § diversificarea structurii malului, a albiei şi a habitatelor din lunca inundabilă;
§ studiu pentru diversificarea structurii malului, a albiei şi a habitatelor din lunca
inundabilă.
Organele abilitate în acest domeniu, Agenţiile de Protecţie a Mediului, Apele Române au
luat măsuri specifice de reducere a poluării, de supraveghere continuă a celor care
poluează mediului.
Râul Mureş are un climat special, de la ierni lungi şi geroase din zonele de munte la veri
calde, toride în unii ani.Din analiza datelor climei rezultate din calculele teritoriului studiat se
observă că aproape întreaga perioadă a anului se încadrează în starea de confort termic, în
cele două luni - iulie şi august, se trece de pragul critic de 65 de unităţi valorice, spre starea
de alertă la toate staţiile unde s-au făcut înregistrări. Ploile din timpul verii au un caracter
predominant torenţial. Hărţile de la nivel naţional arată că între Târgu Mureş şi Şibot există
zone cu risc ridicat la fenomenul de secetă. Lângă Mureş sunt determinate zonele cu risc de
inundaţii. Problemele privind gestionarea fenomenelor de risc sunt urmărite de Administraţia
Bazinală de Apă Mureş, de Agenţiile de Mediu şide Garda de Mediu din cele trei judeţe.
Sistemele existente de avertizare-alarmare şi de răspuns la inundaţii sunt explicate şi
descrise în Planul de Management al Riscului la Inundaţii elaborat de Administraţia Bazinală
de Apă Mureş
Printre măsurile larg acceptate pentru atenuarea şi adaptarea la modificările climatice şi
reducerea gazelor cu efect de seră se numără:
§ Investiţii în tipuri de energie regenerabilă, nepoluantă (solară, eoliana, geotermală,
biomasă);
§ Reducerea emisiilor din sectorul industrial;
§ Crearea de spaţii verzi (cu capacitate de absorbţie a CO2);
§ Management eficient al deşeurilor;
§ Dezvoltarea sistemului de canalizare;
§ Sisteme de protecţie împotriva inundaţiilor; include dezvoltarea de planuri de risc la
inundaţii;
§ Crearea de zone tampon, inundabile controlat.
Unităţile administrativ-teritoriale riverane râului Mureş sunt deţinătoarele unui patrimoniu
natural deosebit de valoros, recunoscut şi protejat prin legislaţia românească de mediu.
Dintre ariile naturale protejate situate în acest areal menţionăm:
§ un parc natural- Parcul Natural – Defileul Mureşului superior;
§ un parc naţional - Parcul Naţional Călimani;
§ 23 de arii naturale protejate incluse în cadrul reţelei „Natura 2000”, din care:
§ 18 situri de interes comunitar (SCI);
§ 5 situri de protecţie avifaunistică;
§ 9 rezervaţii naturale şi/sau monumente ale naturii.
Mureşul şi zonele adiacente, reprezintă un important culoar de migraţie pentru multe specii
de păsări acvatice şi răpitoare, dintre care se remarcă vânturelul de seară (Falco
vespertinus). Mureşul este un loc important de popas pentru păsările migratoare din
Transilvania şi adăpostesc regulat între 35.000 – 48.000 exemplare de păsări de apă.
De asemenea, în scopul protejării sau îmbunătăţirii calităţii apelor care întreţin sau ar putea
întreţine viaţa speciilor de peşti indigene cu o diversitate naturală, au fost identificate:

90
 § ape/zone salmonicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite
dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de salmonide, precum păstrăvul
(Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) sau speciilor de coregoni (Coregonus);
§ ape/zone ciprinicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite
dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de ciprinide (Cyprinidae) sau
altor specii, cum ar fi ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis).
În scopul realizării sarcinilor pentru protecţia naturii, există încă rezerve mari pentru
folosirea banilor publici de către autorităţile publice şi de ONG-uri. Prin cofinanţarea din
fonduri structurale de la Uniunea Europeană şi cu bani de la Guvern, pot fi realizate mai
multe măsuri pentru a sprijini conservarea naturii. Acestea includ stabilirea şi menţinerea
zonelor protejate. O problemă de a accesa fonduri este faptul că unele zone protejate nu au
încăplanuri de gestionare elaborate şi forme de administrare stabilite.
Un aspect deosebit este participarea locuitorilor la aceste activităţi şi implementarea de
proiecte privind conştientizarea continuă a comunităţilor locale.

91
5. ANALIZA SITUAŢIEI SOCIO-ECONOMICE ACTUALE A
VĂII RÂULUI MUREŞ, REGIUNEA CENTRU

5.1. Demografie şi resurse umane

5.1.1. Evoluţia demografică naturală a populaţiei

În 2014, în Regiunea Centru trăiau mai mult de 2,641 milioane de locuitori (Institutul
Naţional de Statistică: populaţia după domiciliu) 45 . În cele trei judeţe, Alba, Harghita şi
Mureş, care sunt analizate mai îndeaproape în prezentul studiu, s-au numărat în anul 2014
mai mult de 1,318 milioane de locuitori, iar în localităţile riverane din Valea Mureşului din
judeţele menţionate, 533.192 de locuitori. Locuitorii din localităţile riverane reprezintă
20,2%, deci o cincime din totalitatea locuitorilor Regiunii Centru. Din locuitorii celor trei
judeţe Alba, Harghita şi Mureş, 4 din 10 locuitori trăiesc în aproprierea imediată a Mureşului
(40,5%).
Majoritatea locuitorilor au fost concentrați în zona metropolitană Târgu Mureş (151.684),
precum şi în centrele urbane Alba Iulia (73.717), Reghin (38.480), Aiud (26.668), Luduș
(17.710), Toplița (16.164) și Ocna Mureş (14.949). În zona metropolitană Târgu Mureș,
populația a crescut ușor cu 540 locuitori în 2014 (223.649) comparativ cu 223.109 în anul
1992.
În 2014, populaţia după domiciliu a rămas relativ stabilă faţă de anul 199246: Regiunea
Centru 97%, judeţele Alba, Harghita şi Mureş – 95%, iar populaţia Văii Mureşului de
asemenea 97%. Din rezultatele ajustate ale recensămintelor populaţiei din 1992 şi 2011,
reiese o imagine puţin diferită faţă de datele anuale oferite de INS prin baza de date Tempo
online. În anul 1992 trăiau în Regiunea Centru încă aproximativ 2,7 milioane locuitori,
aproape 1,4 milioane în cele trei judeţe Alba, Harghita şi Mureş şi 549.240 în comunele
riverane Mureşului. În ultimii aproximativ 20 ani, toate cele trei zone s-au confruntat cu
scăderi drastice ale numărului de locuitori, localităţile din vecinătatea Mureşului fiind cel mai
puţin afectate. Comparând datele recensământului populaţiei din 2011 cu cele din 1992,
reiese faptul că populaţia din Regiunea Centru a scăzut absolut cu aproximativ 340.892
persoane, cea din cele trei judeţe cu mai mult de 168.000, iar numărul locuitorilor din Valea
Mureşului cu aproape 68.817. Aceasta reprezintă între 12% şi 13% pentru fiecare zonă
(vezi tabel 7).

45
INSSE 26.04.2015 – populaţia după domiciliu la data de 01.01.2014 pe grupe de vârstă, sexe, județe, localităţi
În cadrul studiului se folosesc datele Biroului Național de Statistică din România. Aceste date se bazează pe registrele
populației și pe nașteri și decese (echilibrul natural), precum și intrările și ieșirile (migrația netă). Sunt considerate, în continuare,
cei care lucrează temporar în străinătate, cei care păstrează reședința sau cetățeni cu reședințe secundare. În plus, informațiile
statistice anuale privind afilierea religioasă sau minorități etnice sau informații cu privire la gospodării nu sunt acoperite.
Acestea sunt colectate de așa-numitul recensământ macro. Cu anchetele detaliate (care sunt unificate în UE din 2011), sunt
datele statistice "ajustate" de o eliminare largă continuă de inexactități și variații la distanţă în timp de 10 de ani. În acest sens,
datele de recensământ sunt comparabile și au, în comparație cu statisticile anuale câteva diferențe. Prin urmare, în unele locuri
ar putea apărea diferențe care sa aibă referința explicită. Cu toate acestea, din moment ce aproape 5 ani au trecut de la ultimul
recensământ, studiul va utiliza cele mai recente cifre, care sunt disponibile pe INSSE.
46
INSSE 26.04.2015 – populaţia după domiciliu la data de 01.01.2014 pe grupe de vârstă, sexe, județe. localităţi

92
Tabel 7. Evoluţia populaţiei - zona Valea Mureșului (V.M.) din judeţele Alba, Harghita
şi Mureş, şi RegiuneaCentru 2011–1992 după datele de la Recensămintele populaţiei
din 1992, 2002 şi 201147
Procent
1992 2002 2011 Absolut
2011/1992
V.M. în Judeţul Alba 161.536 152.488 137.168 -24.368 84,9 -15,1
V.M. în Judeţul Mureș 325.274 307.235 289.213 -36.061 88,9 -11,1
V.M. în Judeţul Harghita 62.430 58.061 54.042 -8.388 86,6 -13,4
V. M. în Regiunea Centru 549.240 517.784 480.423 -68.817 87,5 -12,5
Regiunea Centru 2.701.697 2.523.021 2.360.805 -340.892 87,4 -12,6
Sursa: Recensămintele populaţiei și locuinţelor din 1992, 2002 şi 2011

Dacă se compară datele Institutului Naţional de Statistică din 1992 şi 2011 cu rezultatele
ajustate ale recensămintelor din aceiaşi ani pentru toate cele trei teritorii supuse analizei
(Regiunea Centru, judeţele Alba, Harghita şi Mureş şi comunele de pe Valea Mureşului), se
pot constata pentru anul 1992 doar modificări uşoare (graficul 6). În schimb, pentru anul
2011 apar scăderi drastice ale populaţiei: astfel, în Regiunea Centru se constată o scădere
între populaţia după domiciliu şi recensământ de mai mult de 288.131 locuitori, în cele trei
judeţe Alba, Harghita şi Mureş de 124.001 locuitori, iar în comunele riverane o scădere cu
aproape 55.223 de locuitori. Aceste diferenţe reies de asemenea în mod clar din comparaţia
graficelor 6 şi 7. Asta înseamnă că aproximativ 10% din populația localităților situate în
Valea Mureșului- Regiunea Centru, s-a aflat în situaţia de a schimba reședința sau că a fost
înregistrat un număr corespunzător de locuințe secundare. Faptul arată existenţa unei
migrații nete de sens negativ (mai multe plecări decât stabiliri).

Graficul 6. Evoluţia populaţiei după domiciliu 1992 – 1997 – 2002 - 2007 - 2011 – 2014

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

47
Recensământul Populaţiei și Locuințelor 1992, 2002, 2011, sursa: INSSE

93
Graficul 7: Evoluţia populaţiei după RPL 1992 – 2002 – 2011 Regiunea Centru

Sursa: Recensămintele populaţiei și locuinţelor din 1992, 2002 şi 2011

Din datele recensământului reiese că în 2011 48 trăiau aproximativ 2,36 milioane de

locuitori49în Regiunea Centru, dintre care 480.423 în acele comune şi oraşe traversate de
râul Mureş, reprezentând 21% din întreaga populaţie a regiunii, aproximativ o cincime.
Densitatea populaţiei în Regiunea Centru era în 2011 de 69 locuitori/km2, la nivelul celor trei
judeţe era de 61,4 locuitori/km2, iar densitatea populaţiei în toate comunele riverane era de
112 locuitori/km2, deci aproape dublu (tabelul 8).

Tabel 8. Populaţia şi suprafaţa Văii Mureşului raportate la Regiunea Centru şi judeţele

Alba, Harghita, Mureş în anul 2014 (%)
Procentajul Procentajul
suprafeţei Văii populaţiei Văii
Mureşului faţă de Mureşului faţă de
suprafaţa totală populaţia totală
Regiunea Centru 12,6 20,3
Judeţele Alba, Harghita, Mureş 21,9 40,5
Judeţul Alba 16,9 40,7
Judeţul Harghita 17,0 17,4
Judeţul Mureş 31,4 53,4
Sursa: Institutul Național de Statistică 2015

Cincimea populaţiei Regiunii Centru care trăieşte în localităţile riverane Mureşului se

împărţea, în anul 2014, diferit între judeţe. Astfel, locuitorii din zona bazinului Mureşului din
judeţul Alba reprezentau 40,7 % din locuitorii întregului judeţ, deşi suprafaţa ocupată era de
doar 17% din suprafaţa totală. În Harghita, locuitorii din localităţile riverane reprezentau
17,4% pe o suprafaţă de 17%. În judeţul Mureş, 53% din locuitori locuiau de-a lungul Văii
Mureşului, care ocupă 31,4% din suprafaţa judeţului.

48
Pe parcursul acestui studiu se vor folosi date de la recensământul din 2011 ca bază de referinţă, deoarece acesta pune la
dispoziţie, de exemplu, şi date privitoare la minorităţi şi la apartenenţa religioasă, care nu sunt colectate de către statisticile
anuale.
49
Recensământul Populaţiei și Locuințelor 2011, sursa INSSE

94
În anul 2014, în toate cele trei judeţe locuiau în total 40,5% din locuitorii din toate localităţile
riverane Mureşului din Regiunea Centru și ocupau 21,9% din suprafață. Aceste date s-au
modificat doar uşor în urma recensămintelor din 1992, 2002 şi 2011. Pentru proporţia
globală a populaţiei în cele trei judeţe per total, în anul 1992 locuiau 40,0% în comunele
riverane, iar în anul 2011, 39,9%.
Din date nu reiese doar faptul că populaţia din localităţile riverane Mureşului, mai ales
din judeţele Alba şi Mureş, este mai stabilă în comparaţie cu populaţia totală, ci şi că
densitatea populaţiei este semnificativ mai mare în aceste localităţi şi că scăderile
populaţiei sunt mai mici în ultimii 23 de ani. Prin urmare, Mureşul serveşte, chiar şi pe
termen mai lung, drept element stabilizator pentru populaţie. De asemenea, ponderea
mare a populaţiei din Regiunea Centru care trăieşte de-a lungul Văii Mureşului arată
importanţa abordării problemelor care ţin de cadrul de viaţă specific al acestor
locuitori, respectiv problemele de mediu, economice şi sociale ce sunt determinate
de râul Mureş.
În principiu, valorile înregistrate de sporul natural din localităţile riverane nu se deosebesc
de valorile aceluiaşi indicator pentru judeţele analizate. Până în anul 2002, se poate
constata, la nivel diferit, aceeaşi evoluţie în toate judeţele. Începând cu anul 2002, se pot
constata diferenţe clare între judeţe (graficul 3). După o uşoară redresare între anii 2002 şi
2008, acesta a scăzut în judeţul Alba, relativ continuu, până la -3,4 în anul 2014 şi s-a
micşorat la fel ca rata natalităţii. Şi în judeţul Mureş, începând cu anul 2009, sporul natural a
scăzut din nou, ajungând în anul 2014 la -2,1. De asemenea, în judeţul Harghita sporul
natural a înregistrat începând cu anul 2008 o tendinţă negativă, însă semnificativ mai
moderată faţă de celelalte două judeţe, cu valori între -0,9 până la -0,1 (tabelul 9).

Tabelul 9. Rata sporului natural al populaţiei pe judeţe 1992–2014

(spor natural la 1000 locuitori)

1992 2002 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Alba -0,2 -3,6 -2,2 -2,5 -2,7 -3,2 -3,0 -3,0 -3,1 -3,4

Harghita 0,7 -1,4 0,0 : -0,1 -0,3 -0,9 -0,6 -0,3 -0,7

Mureş -0,6 -2,4 -1,0 -0,3 -1,0 -1,8 -1,8 -1,7 -1,5 -2,1
Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015, baza de date Tempo online

95
Graficul 8. Rata sporului natural al populaţiei pe judeţele studiate

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Ratele natalităţii din localităţile din vecinătatea Mureşului urmează, în tendinţa lor generală,
evoluţia judeţelor respective (tabelul 10). Per total se remarcă o tendinţă evidentă de
scădere. Se poate presupune că aceste tendinţe de scădere se vor atenua prin creşterea
numărului populaţiei de etnie romă în localităţile unde aceasta are o pondere importantă.
Scăderea cea mai semnificativă a fost în judeţul Alba cu 3,7 puncte, urmat de judeţele
Harghita cu 2,2 şi Mureş cu 2,1 puncte.

Tabelul 10. Rata natalităţii la nivelul judeţelor studiate între 1992 şi 2014
(Născuţi vii la 1000 locuitori)

1992 2002 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Alba 11,5 8,6 8,8 8,9 9,3 8,4 8,4 8,4 8,1 7,8

Harghita 12,0 10,1 10,7 11,0 10,8 10,5 9,7 10,0 9,8 9,8

Mureş 11,3 10,1 10,4 11,0 10,7 10,1 9,7 9,6 9,6 9,2
Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

5.1.2. Populaţia după sexe

Cu excepţia judeţului Mureş şi a Văii Mureşului per total, în Regiunea Centru, în judeţele
Alba şi Harghita, procentajul populaţiei feminine faţă de populaţia totală era de 51% (date la
1 ianuarie 2014 - Graficul 9). Acest procentaj tinde, în grupa de vârstă peste 65 de ani,
evident mai mult în favoarea femeilor, fapt care reflectă tendinţa generală. În această grupă
de vârstă, proporţia femeilor este de 58% în judeţul Harghita şi în Valea Mureşului din
judeţul Harghita şi de 60% în judeţul Mureş. Toate celelalte judeţe, precum şi Valea
Mureşului, înregistrează un procentaj al femeilor de 59%. Cea mai scăzută proporţie a
femeilor s-a înregistrat la grupa de vârstă până la 14 ani, cu 48% şi 49%.

96
Graficul 9. Populaţia după sexe 2014

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015, baza de date Tempo online

5.1.3. Densitatea populaţiei

Densitatea populaţiei din zona Văii Mureşului urmează tendinţa de dezvoltare din judeţe, din
întreaga regiune. Suprafaţa Văii Mureşului din judeţe ocupă în judeţul Alba 16,9%, în judeţul
Harghita 17,0% şi în judeţul Mureş 31,6%. Conform numărului de locuitori, în anul 2011
rezultă o densitate a populaţiei de 130 locuitori/km2 în judeţul Alba, de 48 locuitori/km2 în
judeţul Harghita şi de 137 locuitori/km2 în judeţul Mureş (vezi anexa 1).

Tabel 11. Densitatea populaţiei la nivelul localităţilor riverane Mureşului şi la nivelul

judeţelor la recensământul din 2011 – valori absolute
locuitori/ locuitori/ kmp
kmp la nivel de Valea Mureşului în
judeţ judeţul respectiv
Alba 55 130
Harghita 47 48
Mureş 82 137
Alba, Harghita şi Mureș 61 112
Regiunea Centru 69 -
Sursa: Recensămintele populaţiei din 2011

97
Comparând proporţia suprafeţelor în cauză cu proporţia populaţiei, se poate concluziona că
Valea Mureşului este evident mai dens populată decât teritoriile judeţelor luate în studiu,
densitatea populaţiei fiind în judeţul Alba de două ori mai mare, în judeţul Mureş de mai mult
de 1,5 ori mai mare, iar în judeţul Harghita valoarea este similară. Din datele prezentate în
tabelul 11 se poate concluziona faptul că densitatea populaţiei în Valea Mureşului este
aproape dublă faţă de densitatea medie a celor trei judeţe.

5.1.4. Relaţia dintre oraşe şi sate

Analizând evoluţia populaţiei din Regiunea Centru din 1992 până în 2011, se poate constata
o scădere totală de 12,6% a populaţiei urbane, înregistrând o scădere de 15,5%, iar
populaţia rurală o scădere de 8,3%.

Tabel 12. Evoluţia populaţiei în Valea Mureşului – Relaţia dintre oraşe şi sate în
perioada intercenzitară 1992 – 2011, în %
Județ total
Pierderi/
Diferența Pierderi/
1992 2002 2011 2011/1992 Câştiguri
absolut Câştiguri
(%) (%)
(%)

V.M în judeţul Alba Alba

Total 161.536 152.488 137.168 -24.368 84,9 -15,1 -17,3
Urban 126.517 118.127 106.143 -20.374 83,9 -16,1 -13,1
rural 35.019 34.361 31.025 -3.994 88,6 -11,4 -22,4

V.M. în judeţul Mureş Mureș

Total 325.274 307.235 289.213 -36.061 88,9 -11,1 -9,7
Urban 238.802 219.741 198.549 -40.253 83,1 -16,9 -11,2
Rural 86.472 87.494 90.664 +4.192 104,8 +4,8 -8,2

V.M. în judeţul Harghita Harghita

Total 62.430 58.061 54.042 -8.388 86,6 -13,4 -10,8
Urban 17.212 15.880 13.929 -3.283 80,9 -19,1 -16,8
Rural 45.218 42.181 40.113 -5.105 88,7 -11,3 -5,7

Alba, Mureş,
Valea Mureşului în Regiunea Centru
Harghita
Total 549.240 517.784 480.423 -68.817 87,5 -12,5 -12,3
Urban 382.531 353.748 318.621 -63.910 83,3 -16,7 -13,1
Rural 166.709 164.036 161.802 -4.907 97,1 -2,9 -11,4

Regiunea Centru

Total 2.701.697 2.523.021 2.360.805 -340.892 87,4 -12,6

Urban 1.619.631 1.461.693 1.368.308 -251.323 84,5 -15,5
Rural 1.082.066 1.061.333 992.497 -89.569 91,7 -8,3
Sursa: Recensămintele 1992, 2002 şi 2011

98
În localităţile riverane Mureşului din cele trei judeţe, scăderea populaţiei se prezintă ceva
mai diferenţiat cu 12,5%, 16,7% şi 2,9%. În concluzie, se poate afirma că evoluţia
numărului de locuitori din Valea Mureşului este mai stabilă. Această evoluţie se
prezintă ceva mai diferenţiat în localităţile riverane din judeţele în cauză faţă de judeţe şi de
Regiunea Centru (tabelul 12).
În toate judeţele, scăderea populaţiei este evident mai mare în zona urbană decât în zona
rurală şi comparabilă în procentaje. Pentru zona rurală, acest lucru nu este valabil în egală
măsură. Aici, judeţul Alba este similar cu judeţul Harghita, în timp ce localităţile riverane din
judeţul Mureş prezintă o evidentă creştere a populaţiei de 4,8%. Acest fapt este şi o
excepţie în raport cu valorile Regiunii Centru.
În 2011 se poate constata, faţă de 1992, în Valea Mureşului din Regiunea Centru per total o
pierdere totală de 12,5%. Localităţile rurale au pierdut cu 2,9% per total mai puţini oameni,
pe când judeţul Mureş poate prezenta în zona de influenţă a Mureşului chiar şi o creştere de
4,8%. Localităţile rurale din judeţul Mureş aflate pe cursul Mureşului reprezintă
singura zonă cu o creştere a populaţiei din 1992 până în 2011. Oraşele au avut de
suportat, cu 16,7%, mai multe pierderi cauzate de migraţie, decât zona rurală. Cea mai
mare pierdere din localităţile riverane urbane s-a înregistrat în judeţul Harghita cu 19,1%,
urmat îndeaproape de judeţele Mureş, cu 16,9, şi Alba cu 16,1%. (tabelul 12).

5.1.5. Structura populaţiei după grupa de vârstă

Structura populaţiei după grupa de vârstă este, pentru toate cele trei judeţe care fac obiectul
prezentului studiu, pentru localităţile riverane şi pentru Regiunea Centru similară ca
pondere. Astfel, grupa de vârstă până la 14 ani reprezintă un procentaj între 15% şi 17%,
grupa de vârstă între 15 şi 64 ani un procentaj de la 67% la 70%, iar grupa de vârstă peste
65 de ani un procentaj de la 15% la 17% (graficul 10). Aceste date se corelează şi cu
repartizarea populaţiei pe grupe de vârstă la nivelul Regiunii Centru, precum şi raportat la
scara naţională pentru întreaga Românie.

Graficul 10. Populaţia după grupa de vârstă 2014

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

La o analiză mai atentă a diferitelor localităţi din judeţele studiate, se pot remarca diferenţe
mai evidente (a se compara graficele 11-14).
Astfel, cel mai mic procentaj pentru grupa de vârstă până la 14 ani se regăseşte în
localităţile Blandiana (judeţul Alba 10%), Mihalţ (judeţul Alba 12%), Mirăslău (judeţul Alba

99
13%), Şibot (judeţul Alba 11%), municipiul Târgu Mureş (judeţul Mureş 13%), Brâncoveneşti
(judeţul Mureş 13%),iar cu cel mai mare procentaj sunt localităţile exclusiv din judeţul
Mureş: oraşul Ungheni (20%), Deda (20%), Ernei (21%), Glodeni (21%), Ogra (24%),
Petelea (26%) şi Sânpaul (22%).
În grupa de vârstă de la 15 la 64 ani, următoarele comune au cel mai mic procentaj: Noşlac
(judeţul Alba 59%), Unirea (judeţul Alba (58%), Cuci (judeţul Mureş 57%), Glodeni (judeţul
Mureş 58%), Ogra (judeţul Mureş 57%). Cel mai mare procentaj se regăseşte în municipiile
Alba Iulia (judeţul Alba 74%), Topliţa (judeţul Harghita 70%), Târgu Mureş (judeţul Mureş
72%), Reghin (judeţul Mureş 70%) şi comunele Răstoliţa (judeţul Mureş 70%) şi Sângeorgiu
de Mureş (judeţul Mureş 71%).
În grupa de vârstă peste 65 ani se înregistrează următoarele localităţi cu procentaj mic:
municipiul Alba Iulia (judeţul Alba 11%), municipiul Topliţa (judeţul Harghita 13%), municipiul
Reghin (judeţul Mureş 14%), oraşul Ungheni (judeţul Mureş 14%), Cristeşti (judeţul Mureş
14%), Ernei (judeţul Mureş 14%), Petelea (judeţul Mureş 12%), Răstoliţa (judeţul Mureş
13%), Sânpaul (judeţul Mureş 14%) şi Sântana de Mureş (judeţul Mureş 13%). Comunele
cu cel mai mare procentaj sunt: Blandiana (judeţul Alba 27%), Noşlac (judeţul Alba 26%),
Rădeşti (judeţul Alba 24%), Şibot (judeţul Alba 25%), Unirea (judeţul Alba 24%), Subcetate
(judeţul Harghita 24%) şi Cuci (judeţul Mureş 25%).
Un procentaj mai mic al locuitorilor în vârstă se poate remarca în localităţile urbane din zona
Văii Mureşului. În 4 din 10 municipii şi oraşe procentajul celor cu vârsta peste 65 de ani este
mai mic de 15%. De asemenea, în 4 din 10 municipii şi oraşe sunt mai mult de 70% locuitori
cu vârsta între 15 şi 64 de ani.

Graficul 11. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei urbane din Valea Mureşului

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

100
Graficul 12. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei rurale din Valea Mureşului -
judeţul Alba

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Graficul 13. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei rurale din Valea Mureşului –
judeţul Harghita

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

101
Graficul 14. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei rurale din Valea Mureşului -
judeţul Mureş

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015, Tempo online

5.1.6. Nivelul educaţiei

Din datele recensământului 2011, nivelul educaţiei populaţiei stabile de 10 ani şi peste în
Regiunea Centru, după instituţia de învăţământ absolvită, se prezintă ca în tabelul 13.
Dacă nu se pot constata diferenţe semnificative în cazul procentajului persoanelor la
populaţia cu vârstă peste 10 ani care nu a absolvit nicio şcoală, diferenţele sunt însă foarte
clare în cazul absolvenţilor de învăţământ superior. De exemplu, procentajul absolvenţilor
învăţământului superior în Valea Mureşului din judeţul Alba este de 18% şi din judeţul Mureş
de 17%, anume cu câte 5 puncte procentuale mai mult decât la nivel judeţean. Diferenţele
se explică prin faptul că printre localităţile riverane Mureşului sunt reşedinţele de judeţe Alba
Iulia şi Târgu Mureş, dar şi alte centre urbane unde numărul absolvenţilor cu studii
superioare este semnificativ comparativ cu restul teritoriului judeţean. Procentajul
comparativ mare al absolvenţilor învăţământului superior, mai ales în zona urbană, poate fi
desigur înţeles ca fiind un semn al prosperităţii. Dar în contextul emigrării forţei de muncă
calificate în Europa de Vest, asigurarea muncitorilor calificaţi rămâne şi în Valea Mureşului
din cele trei judeţe ce fac obiectul prezentului studiu o problemă prioritară de rezolvat,
dovadă procentajul mic al absolvenţilor învăţământului postliceal (între 2%-5%). Astfel,
Regiunea Centru precum şi Valea Mureşului din Regiune urmează tendinţa generală din
România, anume că învăţământul profesional este nereprezentat. Raportând populaţia din
zona Văii Mureşului după nivelul şcolii absolvite la întreaga Regiune Centru, ponderea
categoriilor “nicio şcoală absolvită”, „învăţământ primar” şi „învăţământ postliceal” este cu
câte un procent mai mic.

102
Tabel 13. Nivelul şcolii absolvite în anul 2011 de către populaţia stabilă
de 10 ani şi peste (%)

Regiu- V.M. Re- Jud. V. M.

Jud. V. M. Jud. V. M.
nea giunea Har- Har-
Alba Alba Mureş Mureş
Centru Centru ghita ghita
Nicio şcoală 3
3 3 3 3 2 3 2
absolvită
Învăţământ
12 11 14 10 12 14 14 11
primar
Învăţământ
68 68 67 65 73 75 67 65
secundar
Inferior
(gimnazial) – din 26 24 26 20 30 35 27 21
total
Inferior
(gimnazial) - din
39 36 38 31 41 46 40 32
Învăţământ
secundar
Învăţământ
superior – din 42 43 47 45 43 41 40 44
total
Învăţământ
superior din
Învăţământ 61 64 68 69 59 54 60 68
secundar
Profesional
și de ucenici 16 16 16 16 14 16 16 16
– din total
Profesional
și de ucenici
– din 23 23 24 24 19 21 24 25
Învăţământ
secundar
Liceal – din
26 28 25 29 29 25 23 28
total
Liceal – din
Învăţământ 38 41 38 45 40 33 35 43
secundar
Învăţământ
postliceal și maiştri 3 4 3 4 3 3 4 5
Învăţământ
superior 14 14 13 18 10 5 12 17
din care
Universitar de 12 12 11 16 9 5 10 14
licenţă
TOTAL 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Recensământul Populaţiei și Locuințelor din 2011, calcule proprii

Dacă ne uităm mai atent la învățământul secundar, vom constata că 21% (Valea Mureşului
în județul Mureş) și 35% (Valea Mureşului în județul Harghita) din totalul populației stabile
au finalizat studiile liceale în urmă cu mai mult de 10 ani. Cei mai mulți dintre absolvenții
învăţământului secundar au și licență în învățământul superior, ponderea acestora din
numărul total al grupului țintă fiind între 40% (judeţul Mureş) și 47% (judeţul Alba).
În Valea Mureşului din județului Mureş cota absolvenților este cu 4% mai mare decât în
întreg județul. În celelalte județe cota procentuală a întregului județ este în permanență mai

103
mare decât în Valea Mureșului. Același lucru este valabil pentru Regiunea Centru per total.
Semnificativă este cota de formare din sfera orientată spre practica profesională şi de
ucenici, liceală şi postliceală, de maiştrii, care este relativ mică per total. Ponderea
bărbaților în învăţământul superior se situează la până la 58% (Ciugud, judeţul Alba) din
total și până la 75% (Alba Iulia) la învăţământul secundar.
Procentajul persoanelor la populaţia cu vârsta de peste 10 ani care nu a absolvit nicio
şcoală din Alba Iulia şi comunele Blandiana şi Voşlobeni este foarte mic, de doar un
procent. Foarte mare este procentajul în oraşele Ungheni (6%) şi în comunele Glodeni
(10%), Brâncoveneşti (8%), Săliştea (8%), Ogra (7%), Aţintiş (6%) şi Cuci (6%). Absolvirea
clasei a IV-a (primară) este mai mare decât media, anume în Ogra cu 31%, în Glodeni şi
Sânpaul cu 25%, în Noșlac cu 23%, în Aluniş, Cuci şi Petelea cu 22%, în Unirea cu 21% şi
în Lunca Mureşului, Mirăslău, Aţintiş, Ernei precum şi în Ideciu de Jos cu 20%. Astfel, în
comunele Ogra (38%) şi Glodeni (35%), mai mult o treime a populaţiei cu vârsta peste 10
ani a absolvit clasa a 4-a. În alte 11 comune, acest procentaj este de 24% sau mai mare –
deci aproximativ un sfert. Aceasta înseamnă că în 28% din toate comunele analizate, mai
mult de un sfert din locuitorii cu vârsta de peste 10 ani au absolvit cel mult clasa a IV-a.
Această situație corespunde unei ponderi mai însemnate a populației rome în localităţile
respective. Potrivit recensământului din anul 2011, 3% din populația stabilă de 10 ani este
de etnie romă. Din acest grup etnic 25% sunt fără școală absolvită, dintre care 44% sunt
analfabeți. Cei care au absolvit nivelul primar reprezintă 8%, iar cei care au absolvit
învăţământul secundar 2%. Se presupune că procente similare se aplică, de asemenea,
pentru locuitorii din Mureș50.
Interesant este faptul că diferenţa medie cu privire la procentajul femeilor respectiv al
bărbaţilor la populaţia cu vârsta de peste 10 ani în Valea Mureşului din Regiunea Centru
după nivelul şcolii absolvite este cu 5,9%, în defavoarea femeilor şi diferenţiat pe mediu
rural (9 puncte procentuale), iar în urban cu 2 puncte procentuale. Această diferenţă în
defavoarea femeilor este foarte mare în unele comune din zona studiată, respectiv Bogata
(13%), Mirăslău, Noșlac, Glodeni, Petelea (câte 12%), Cuci (11%), Șibot, Aluniş şi Cheţani
(9%). Această diferenţă este foarte mică în municipiile Alba Iulia şi Târgu Mureş (1%), în
oraşul Reghin şi în comunele Rădeşti şi Ciumani (2%).
Un procentaj mare de absolvenţi de studii superioare există în municipiile Alba Iulia (28%) şi
Târgu Mureş (25%), precum şi în comunele Sângeorgiu de Mureş (17%), Sântana de Mureş
(15%) şi Sâncraiu de Mureş (14%). Raportat la media oraşelor, procentajul din oraşul
Ungheni este cu 8% mai mic faţă de medie, iar oraşele Teiuş şi Ocna Mureş au cu 10% mai
puţini absolvenţi de studii superioare faţă de aceeaşi valoare reper. În schimb, diferenţa de
1-2 procente între bărbaţi şi femei, atât în zona urbană cât şi în cea rurală în cazul
absolvenţilor de studii superioare este aproape nesemnificativă în comparaţie cu diferenţele
de gen la niveluri inferioare de educaţie.

Formare profesională
Analiza situației pieţei forţei de muncă din Regiunea Centru arată probleme în asigurarea cu
resurse de muncă atât calificată cât și necalificată. Aceasta este o consecință a neglijării
învățământului profesional de cel puțin 20 de ani (vezi şi capitolul 5.5.). Tendința continuă
de migrare pentru motive economice face ca situația să fie dificil de rezolvat. Astfel, numărul
de elevi din şcolile profesionale scade continuu. (Tabelul 14).

50
Recensământul Populaţiei și Locuințelor din 2011

104
Tabel 14. Persoane de 10 ani şi peste care au absolvit o formă de învăţământ liceal
sau profesional în perioada 2010-2013
2013/2010
2010 2011 2012 2013 (%)
Liceal
Alba Iulia 1.284 1.234 1.117 1.107
Aiud 410 432 437 353
Ocna Mureș 167 142 221 133
Teiuş 43 51 51 43
Toplița 215 218 251 192
Ditrău 53 37 36 23
Joseni 20 17 30 26
Subcetate 64 52 35 46
Târgu Mureș 2.652 2.491 2.713 2.111
Reghin 689 627 641 528
Iernut 130 82 81 66
Luduş 226 179 231 191
Deda 93 85 83 94
Ernei 53 49 70 20
Total 6.096 5.696 5.997 4.933 -19
Profesional
Alba Iulia 185 47 41 51
Aiud 71 34 - 36
Ocna Mureș 38 - - -
Toplița 35 - - -
Ditrău 14 - - 11
Subcetate 11 - - -
Târgu Mureș 377 86 85 147
Reghin 134 52 38 -
Iernut 41 - - 17
Luduş 37 - - 22
Deda 17 - - -
Ernei 17 - - -
Total 977 219 164 284 -71
Postliceal
Alba Iulia 154 192 161 222
Aiud 53 57 25 85

105
 Ocna Mureș - - - 19
Toplița 21 27 44 49
Târgu Mureș 666 553 565 771
Reghin 112 61 36 71
Deda - - - 19
Total 1.006 890 831 1.236 +23
Tehnic de maiştri - - - -
Târgu Mureș 51 70 103 30
TOTAL 8.130 6.875 7.095 6.534 -19
Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Constatăm din datele prezentate mai sus că în Valea Mureșului, numai în trei ani numărul
Persoane de 10 ani şi peste care au absolvit o formă de învăţământ liceal sau profesional în
perioada 2010-2013 a scăzut semnificativ, în special la nivel profesional.
Companiile străine, inclusiv Cluburile de Afaceri germane din România au luat inițiativa și au
creat așa-numitele școli profesionale în cadrul sistemului dual german. În Târgu Mureș este
planificată o astfel de inițiativă. În Alba Iulia, „Școala Profesională Germană
Karlsburg/Școala Profesională Română Alba Iulia” a fost inaugurată la 18 septembrie 2013.
Proiectul inițiat de Consiliul Județean Alba a fost realizat împreună cu Inspectoratul Școlar
Județean, Consiliul Local Alba Iulia și agenţi economici locali, respectiv 7 companii care
participă la finanțarea și promovarea între elevi (companiile Daimler Star Transmission din
Cugir și Mühlbach/Sebeş, Bosch Rexroth din Blaj și Supremia, Saturn, Transavia, IPEC și
Apulum). Cursurile de formare profesională după sistemul dual cu o durată de doi ani și
jumătate se adresează elevilor din clasa a IX-a care doresc să învețe o meserie tehnică cu
cerințe contemporane. Programul pune accent pe instruirea practică. În primul an școlar,
elevii petrec 60% din ucenicie în atelier sau companiile partenere, 40% la școală, iar în al II-
lea an școlar cota practică creşte la 75%. 36 de elevi au terminat în anul 2015 școala
profesională dintre care, aproape toți, 95%, vor fi angajați la companiile unde au efectuat
stagii de pregătire practică. Cu doi ani în urmă, 47 de elevi, absolvenți ai ciclului gimnazial,
au fost repartizați în două clase ale Școlii Profesionale Germane. Cei 36 de absolvenți sunt
încurajați acum să-și continuie studiile în vederea obținerii diplomei de Bacalaureat. În anul
2015, în clasa a IX-a, sunt înscriși 56 de absolvenți. La terminarea anilor de studiu, fiecare
elev primește un certificat de absolvire, recunoscut și în străinătate. Avantajul parcurgerii
Școlii Profesionale Germane este că absolvenții au prioritate la angajare la firmele
partenere, iar accentul se pune atât pe teorie cât și pe practică.

5.1.7. Ocuparea forţei de muncă şi şomajul

Rata de activitate51 a resurselor de muncă52

Un fenomen asemănător se poate constata pentru rata de activitate a resurselor de muncă.
În anul 1992, rata de activitate a resurselor de muncă a atins, cu o pondere de 90,8% şi
88,1%, nivelul de vârf în judeţele Alba şi Harghita. În judeţul Mureş, nivelul de vârf se afla la

51
Rata de activitate a resurselor de muncă reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre populația activă civilă și resursele de
muncă.
52
Resursele de muncă la 1 ianuarie reprezintă acea categorie de populație care dispune de ansamblul capacităților fizice și
intelectuale care îi permit să desfășoare o muncă utilă în una din activitățile economiei naționale. Resursele de muncă includ:
populația în vârstă de muncă, aptă de a lucra, precum și persoanele sub și peste vârsta de muncă aflate în activitate.

106
86,7% în anul 1991. Până în anul 2013, rata de activitate s-a micşorat continuu. În anul
2013, rata de activitate era de 75,7% în judeţul Alba, 68,7% în judeţul Harghita şi 67,4% în
judeţul Mureş, valori peste media din Regiunea Centru (67,0%) 53.
O schimbare evidentă se poate constata cu privire la rata de activitate după sex. În cazul
bărbaţilor, în anul 2013 rata de activitate era în Regiunea Centru de 71,1%, deci evident mai
mare decât în cazul femeilor (62,6%). În judeţul Alba, rata de activitate pentru bărbaţi se afla
cu 77,1% peste media din Regiunea Centru şi peste media ratei de ocupare a femeilor din
judeţ, respectiv 74,1% (cu 9,5 procente peste media regională). Diferenţa între sexe la acest
indicator este mică faţă de cea înregistrată în judeţele Harghita (cu 6,6) şi Mureş (cu 8,2) –
vezi grafice 15 - 17.54
Dacă comparăm această situaţie cu începutul anilor 1990, putem constata că raportul s-a
inversat. Pe lângă faptul că întreaga rată de activitate era cu aproape 20 de procente mai
mare, atunci erau şi semnificativ mai multe femei active. În judeţul Alba, rata de activitate la
femei a fost de 95,7% în anul 1992. Rata de activitate la femei a ajuns în judeţul Harghita în
anul 1994 la nivelul de vârf cu 92,1%, iar în judeţul Mureş la 91,3 % (în anul 1991). Rata de
activitate la femei a atins nivelurile cele mai scăzute în anii 2010 şi 2011. Rata de activitate
la femei era în judeţul Alba de 71,3%, în judeţul Harghita de 65,3% şi în judeţul Mureş de
62,7%.55

Graficul 15. Evoluţia ratelor de activitate pe sexe în judeţul Alba 1990-2013

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

53
Institutul Național de Statistică 2015
54
Institutul Național de Statistică 2015
55
Institutul Național de Statistică 2015

107
Graficul 16. Evoluţia ratelor de activitate pe sexe în judeţul Harghita, 1990-2013

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Graficul 17. Evoluţia ratelor de activitate pe sexe în judeţul Mureş, 1990-2013

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Rata de ocupare a forţei de muncă

Analiza ratei de ocupare a forţei de muncă a folosit doar date la nivel de judeţe, nefiind
disponibile date la nivel de localităţi. Este însă evident că rata de ocupare a forţei de muncă
a evoluat în zona Văii Mureşului ca şi în judeţe.
Raportat la întreaga Regiune Centru, se pot constata următoarele: cea mai înaltă rată de
ocupare a forţei de muncă s-a atins în anul 1991 – 82,3%, atât per total cât şi cu privire la
bărbaţi şi femei. Cele mai scăzute valori se pot constata pentru prima dată pentru anul
2005, şi anume 61% (total), 62,8% (pentru bărbaţi) şi 59,1% (pentru femei). Alte valori

108
minime au fost înregistrate în perioada de criză economică şi financiară europeană şi atinge
valorile cele mai scăzute 60% (total), 62,9% (la bărbaţi) şi 56,9% (la femei) în anul 2010.
Rata de ocupare a forței de muncă între bărbaţi şi femei se prezintă după cum urmează: în
timp ce în anul 1990 se înregistra încă în judeţele Alba şi Mureş o rată de ocupare a forţei
de muncă pentru femei mai mare cu 7 şi 8,7 puncte procentuale, rata de ocupare a forţei de
muncă la bărbaţi este în anul 2013, fără excepţie, mai mare: în judeţul Alba cu 2,8, în
judeţul Harghita cu 5,8, iar în judeţul Mureş cu 7,4 procente56.
Următoarele concluzii sunt valabile pentru localităţile din Valea Mureşului din toate judeţele,
în egală măsură. Din comparaţia ratei de ocupare a forţei de muncă cu rata de activitate,
reiese:
1. Rata de activitate la femei pentru Regiunea Centru este, în ultimii 20 de ani, în
medie cu 22% mai scăzută (în judeţul Mureş chiar cu 30% mai puţin). Dacă la
începutul anilor 1990 acest indicator înregistra cu 10% mai mult decât rata de
activitate la bărbaţi, în anul 2013 înregistra cu 9% sub rata de activitate la bărbaţi. În
judeţele Alba, Harghita şi Mureş, diferenţa este evident mai scăzută (între 3% şi 7%).
2. Valorile ratei de ocupare a forţei de muncă au ajuns din nou la nivelul dinaintea
crizei economice şi financiare europene, depăşindu-l evident.
3. Rata de activitate scade doar pentru scurt timp şi se stabilizează relativ repede la
nivelul dinaintea crizei.

Salariaţii
În ceea ce priveşte numărul mediu al salariaţilor, facem o analiză pe mediile urban şi rural.
În timp ce în Regiunea Centru precum şi în judeţe se poate constata per total o recesiune
continuă, în reşedinţele de judeţ Alba Iulia şi Târgu Mureş se înregistrează o situaţie de
redresare după criza economică şi financiară europeană.
În judeţul Alba, numărul mediu al salariaţilor a scăzut din 1990 până în 2013 de la 149.000
la 77.000 persoane. Salariaţii din localităţile situate în Valea Mureşului din judeţul Alba
reprezentau în anul 2013 mai mult de jumătate din numărul total al salariaţilor din judeţ
(39.938 persoane, respectiv 51,6%). Salariaţii din municipiul Alba Iulia deţineau în anul
2013 cea mai mare pondere din acest număr (29.000 persoane). În 1991, în Alba Iulia erau
înregistraţi cu circa 2.000 de salariaţi mai mult decât în 2013. La o pondere a populaţiei care
locuieşte în localităţi situate în Valea Mureşului de 40,7%, aceasta indică faptul că
intensitatea ocupării forţei de muncă este semnificativ mai mare în Valea Mureşului din
judeţul Alba faţă de restul teritoriului din judeţ.57
În zona rurală se poate constata o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte raporturile de
angajare. Pe lângă dezvoltarea transportului public în comun, contribuie şi dotarea
gospodăriilor private cu autoturisme la o mobilitate mai mare, care se reflectă, începând cu
mijlocul anilor 2000 şi în numărul tot mai mare al raporturilor de angajare. În timp ce
numărul angajaţilor din oraşe stagnează, în comune precum Sântimbru, Lunca Mureşului şi
Rădeşti, se poate constata o creştere semnificativă a numărului salariaţilor (Graficele 18 și
19).

56
Institutul Național de Statistică 2015, Amigo – rata de ocupare pe grupe de vârstă, medii, macroregiuni și regiuni
57
Institutul Național de Statistică 2015, numărul mediu al salariaților pe județe și localități

109
Graficul 18. Salariaţi în zona urbană a Văii Mureşului din judeţul Alba 1991-2013
(absolut)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Graficul 19. Numărul mediu de salariaţi în zona rurală a Văii Mureşului din judeţul
Alba 1991-2013 (absolut)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Faţă de anul 1991, în judeţul Harghita numărul mediu al salariaţilor era în anul 2013 de
54,4%. În timp ce ponderea populaţiei care locuia în localităţile din Valea Mureşului din
judeţul Harghita era de 17%, ponderea salariaţilor din această zonă era de doar 9,3%. În
anul 1994, cel mai mare procentaj era de 12,7%. Acest lucru nu este neobişnuit, deoarece

110
în apropierea imediată a izvorului Mureşului, factorii care favorizează procesul de dezvoltare
nu pot produce efecte similare ca pe cursul râului.
În zona rurală, se remarcă negativ faptul că doar în unele comune din judeţul Harghita,
precum Gălăuţaş, au dispărut, până în anul 2013, 1200 de locuri de muncă. De asemenea,
numărul raporturilor de angajare a crescut şi în Remetea până în anul 2002, ca să scadă
apoi din nou sub 400 până în 2013. Şi în Suseni numărul salariaţilor s-a redus cu 270
(Grafice 20 și 21).
Graficul 20. Numărul mediu al salariaţilor în oraşul Topliţa din judeţul Harghita 1991-
2013 (valori absolute)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Graficul 21. Numărul mediu al salariaţilor în zona rurală a Văii Mureşului din judeţul
Harghita 1991-2013 (valori absolute)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

111
Graficul 22. Numărul mediu al salariaţilor din judeţul Mureş în comparaţie cu
localităţile din Valea Mureşului din judeţul Mureş 1991-2013 (valori absolute)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Graficul23. Evoluţia comparativă a numărului mediu al salariaţilor din mediile urban și

rural din Valea Mureşului din judeţul Mureş 1991-2013 (valori absolute)

140000

120000

100000

80000

60000 mediul urban

40000 mediu rural

20000

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Şi în judeţul Mureş, numărul salariaţilor s-a micşorat evident din 1991 până în 2013, de la
aproape 204.000, până la aproape 118.000. În Valea Mureşului din judeţ, de la mai mult de
134.000, până la peste 84.000. În anul 1991, 67,1% din salariaţi erau înregistraţi în Valea
Mureşului. În anul 2013, procentajul a crescut la 71,4%. Ponderea populaţiei ce locuia în
localităţile din Valea Mureşuluiraportată la populaţia totală a judeţului era de 53,4%. Mai
mult de 128.000 din totalul de 137.000 de angajaţi ai judeţului Mureş trăiau în 1991 în zona
urbană a Văii Mureşului. Aceasta înseamnă totodată că cei 9.000 de angajaţi rămaşi, s-au
repartizat în cele 23 de comune din zona rurală a Văii Mureşului. În anul 2013, din cei

112
84.000 de salariaţi, mai mult de 73.000 erau concentraţi în zona urbană. Numărul salariaţilor
în localităţile din zona urbană a rămas relativ constant (Graficele 22 și 23).

Şomajul
Reflectând situaţia economică din zona studiată, rata şomajului a avut o tendinţă de
scădere în perioada 2010-2013. După datele Institutului Naţional de Statistică, comparativ
cu celelalte judeţe, rata şomajului a scăzut cel mai mult în judeţul Mureş.

Tabel 15. Rata șomajului în judeţele Alba, Harghita și Mureş

în perioada 2010 - 2014 (%)
2010 2011 2012 2013 2014
Alba 10 7,7 8,4 10,2 6,9
Harghita 8,8 6,5 7,3 7 5,5
Mureș 8 6 6 5,5 5,1
Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Pentru a face mențiuni referitoare la Valea Mureşului, au trebuit comparate datele

individuale ale localităţilor. O posibilitate de a face mențiuni o reprezintă cifrele Institutului
Naţional de Statistică 2015 la sfârșitul lunii decembrie din anul respectiv. Ratele totale au
valori mult mai scăzute, însă se pot emite prezumții că rata șomajului în Valea Mureșului
este mai mică decât media județelor per total. (vezi tabel 15 şi grafic 24)

Graficul 24. Evoluţia şomajului între 2010-2014 în judeţe şi în localităţile din Valea
Mureşului din judeţele Alba, Harghita şi Mureş, în comparaţie (în %)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

Cu excepţia judeţului Harghita, în anul 2010 ponderea şomerilor la populaţia totală din
localităţile Văii Mureşului a fost mai mică decât cea rezultată din raportarea şomerilor din

113
judeţ la populaţia întregului judeţ. Cea mai semnificativă diferenţă este în judeţul Alba şi în
localităţile din Valea Mureşului din judeţul Alba pentru 2013.
Cea mai stabilă evoluţie pozitivă se poate constata în cazul statisticii şomajului din judeţul
Mureş – atât raportat la întregul judeţ, cât şi la localităţile din Valea Mureşului din judeţul
Mureş. Aceasta se reflectă şi în valorile absolute care indică pentru judeţul Mureş o tendinţă
stabilă de scădere, din 2010 (3,27%) până în 2014 (2,34%). Ponderea șomerilor la
populația totală la nivelul judeţului Alba a înregistrat o creştere generală pentru anul 2013
care se afla încă peste nivelul ratei înregistrate în anul de criză 2010 (4,81% : 4,48%).
Ponderea șomerilor la populația totală în comunele din Valea Mureşului din judeţul Alba a
rămas însă sub rata din 2010. Cu 1,60%, rata şomajului este în comunele din Valea
Mureşului din judeţul Mureş evident cea mai scăzută, urmată de 1,91% în comunele din
Valea Mureşului din judeţul Alba şi 2,29% în Harghita. (a se vedea tabelul 16)

Tabel 16. Ponderea șomerilor la populația totală 2010 - 2014 (%)

Localităţi 2010 2011 2012 2013 2014

TOTAL judeţ Alba 4,48 3,40 3,85 4,81 3,26

V.M. judeţ Alba 3,55 2,33 2,62 3,47 1,91

TOTAL judeţ Harghita 3,79 2,73 3,14 3,02 2,46

V.M. Harghita 4,03 2,54 2,68 2,55 2,29

TOTAL judeţ Mureş 3,27 2,42 2,52 2,25 2,34

V.M. Mureş 2,82 1,79 1,91 1,61 1,60

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2015

5.1.8. Minorităţile

Evoluţia numerică a minorităţilor în Valea Mureşului din Regiunea Centru urmează

tendinţele generale care sunt caracteristice în ultimii 20 de ani pentru Regiunea Centru,
precum şi pentru judeţele luate în studiu. Se constată o scădere generală a ponderii
populaţiei de etnie română şi maghiară raportată la populaţia totală şi de asemenea un
procentaj foarte scăzut al minorităţilor germane sau al altor minorităţi raportat la populaţia
totală (vezi tabel 17).
Populaţia de etnie romă este singura aflată în creştere. Trebuie să menţionăm aici că în
„Studiul privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru“58 s-a făcut o estimare
mai realistă pentru Regiunea Centru. Pe baza datelor furnizate de primăriile din Regiunea
Centru se poate prezuma că numărul romilor în Regiunea Centru este de cel puţin 323.000.
Astfel, se modifică valorile absolute care se bazează pe datele recensământului din 2011. În
plus, acest fapt modifică atât creşterea absolută şi relativă a populaţiei rome, cât şi proporţia
dintre minorităţi. Luând în considerare şi faptul că rata natalităţii populaţiei rome este mai
mare decât cea a celorlalte grupuri de populaţie, rezultă şi faptul că ponderea populaţiei
rome din populaţia totală a crescut evident mai repede – şi nu linear – în ultimii 20 de ani.
Acestui fapt i se adaugă tendinţa de emigrare a tinerilor pentru a obţine un loc de muncă în

58
Studiu privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru. Capitolul 4.2.4. Aspecte demografice privind populaţia
din Regiunea Centru, în mod particular cea de etnie romă. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, 2014, pagina 140 etc.

114
străinătate – printre aceştia numărându-se o mare parte din femeile aflate la vârsta fertilă,
ceea ce modifică echilibrul demografic în sensul accentuării procesului de îmbătrânire a
populaţiei.
În general, pentru anul 2011 în Regiunea Centru se pot lua în considerare următoarele
proporţii: mai mult de jumătate din populaţie este de naţionalitate română, mai puţin de o
treime de naţionalitate maghiară şi circa 5% de etnie romă (estimat procentaj până la 17%).

Tabel 17. Ponderea principalelor grupuri etnice în Regiunea Centru şi în Valea

Mureşului din Regiunea Centru – 2011 (%)59

(%) total români maghiari romi germani

Regiunea Centru 100 61 29 5 0,4

Valea Mureşului Regiunea Centru 100 58 31 5 0,1

Grafic 25. Evoluţia populaţiei totale Grafic 26. Evoluţia populaţiei

1992 – 2011 denaţionalitateromână 1992 – 2011

Grafic 27. Evoluţia populaţiei de Grafic 28. Evoluţia populaţiei de etnie

naţionalitate maghiară 1992 – 2011 romă 1992 – 2011

1.000.000 120.000
800.000 Regiunea 100.000 Regiunea
Centru 80.000 Centru
600.000
400.000 60.000 Jud. AB, HR,
Jud. AB, 40.000 MS
200.000
HR, MS 20.000 Vaii
0
0 Muresului
2011
1992
2002

199220022011

59
Grupele mai mici nu sunt luate în calcul în acest punct, de aceea nici nu se ajunge la 100%.

115
Tabel 18. Evoluţia populaţiei de etnie romă în localităţile din judeţele Alba, Harghita,
Mureş 1992 - 2011
Romi Evoluţie Pierdere/
Valea Mureşului în judeţe: 1992 2002 2011 absolut 1992-2011 Câştig
2011-1992 (%) (%)

Alba
total:
4.852 5.475 4.851 -1 100,0 0,0
urban:
3.715 4.142 3.420 -295 92,1 -7,9
rural:
1.137 1.333 1.431 +294 125,9 +25,9
Mureş
total
18.812 20.353 18.407 -405 97,8 -2,2
urban
12.130 12.968 7.967 -4.163 65,7 -34,3
rural
6.682 7.385 10.440 +3.758 156,2 +56,2
Harghita
total
811 816 832 +21 102,6 +2,6
urban
214 486 507 +293 236,9 +136,9
rural
597 330 325 -272 54,4 -45,6
Valea Mureşului
total
24.475 26.644 24.090 -385 98,4 -1,6
urban
16.059 17.596 11.894 -4.165 74,1 -25,9
rural
8.416 9.048 12.196 +3.780 144,9 +44,9

Cifrele oficiale cu privire la romii care se numără printre locuitorii Văii Mureşului, din 1992
până în 2011 s-au modificat nesemnificativ: cu -1,6%, ceea ce înseamnă absolut 385 romi
mai puţin (vezi tabelul 18). Însă în spatele acestui fapt se ascunde scăderea evidentă în
zona urbană, anume de -25,9% (scădere de 4.165 persoane) şi creștera în zona rurală de
44,9% (creştere de 3.780 persoane).
Raportat la judeţe, numărul total al romilor din zonele limitrofe ale Mureşului, în judeţul Alba
s-a micşorat cu doar o persoană. În zona urbană, numărul s-a micşorat cu 7,9% (295 romi),
iar în zona rurală a crescut cu 25,9% (294 romi).
Pentru judeţul Mureş, situaţia se prezintă în Valea Mureşului după cum urmează: numărul
total s-a micşorat cu 2,2% (405 romi) – în zona urbană s-a micşorat cu 34,3%(4.163
persoane), iar în zona rurală a crescut cu 56,2% (3.758 persoane).
Şi în judeţul Harghita, numărul total s-a micşorat mai puțin, cu 2,6%. Însă în zona urbană se
poate constata o creştere cu 136% (293 persoane), în timp ce în zona rurală numărul
romilor s-a redus cu aproape jumătate, anume cu 45,6% (272).
Chiar dacă datele nu pot fi considerate, per total, reprezentative, ele indică totuşi o tendinţă
care este caracteristică atât pentru Valea Mureşului, cât şi pentru Regiunea Centru în
general: o creştere a populaţiei rome în zona rurală şi o scădere în zona urbană.
Datele privind populaţia romă nu sunt reprezentative, din mai multe motive60:

60
ADR Centru: Studiul comunităţii defavorizate în Regiunea Centru - 2014

116
1. Datele oficiale reprezintă, conform estimării generale a specialiştilor, doar o treime până
la un sfert din numărul efectiv al romilor în Regiunea Centru;
2. Îndeosebi în judeţul Harghita, numărul romilor se estimează ca fiind de câteva ori mai
mare decât media din Regiunea Centru, datorită autodeclarării romilor ca etnici
maghiari. Acest fapt rezultă din estimările majorităţii primăriilor;
3. În cazul judeţului Harghita, acest studiu analizează doar un oraş care reprezintă, fără
îndoială, un caz special.
Ponderea mare a etnicilor romi în populaţia totală în zona Văii Mureşului, precum şi în
judeţele Alba, Harghita şi Mureş se corelează cu unele constatări menţionate mai sus.
Astfel, procentajul mai mare de femei la populaţia care a absolvit maxim 4 clase sau
ponderea analfabeţilor sunt influenţate de numărul mai mare de etnici romi.61

5.2. Economie și Turism

Economia Văii Mureșului, ca şi economia Regiunii Centru este caracterizată de procesul de

tranziţie de la sistemul centralizat la economia de piaţă având la bază o puternică
descentralizare şi promovare a liberei iniţiative. Începând cu anii 2000-2001 economia în
Regiunea Centru și-a reluat creşterea şi s-a stabilizat până în anul 2008. Dar Criza
economică şi financiară 2008-2010 a avut un impact negativ semnificativ asupra economiei
regionale62.

Tabel 19. Dezvoltarea produsului intern brut 2008-2012

Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012
Milioane Milioane Milioane Milioane Milioane 2012/2008
lei lei lei lei lei
Regiunea
Centru 58.093,2 58.135,7 59.951,8 61.990,1 66.954,7 115,3

Alba
8.755,2 8.538,7 9.349,4 9.351,3 10.061,5 114,9
Harghita
6.027,8 5.977,7 5.918,2 6.295,9 6.482,3 107,5
Mureș
11.348,1 10.955,9 11.014,1 11.449,9 12.901,5 113,7
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2015

În Regiunea Centru, Produsul Intern Brut (PIB) între 2008-2012 a crescut cu 15,3%, pentru
judeţele din zona studiată. (tabel 19)
În ultimii patru ani însă, în toate cele trei judeţe luate în considerare se poate observa că
datele economice generale au avut o evoluţie pozitivă. Între ani 2010-2014 se observă o
creştere a valorilor PIB/ locuitor în judeţele Alba şi Harghita unde ratele de creştere sunt
similare, 16% respectiv 17%; în judeţul Mureş acest indicator atinge valoarea de aproape
40%. Salariile medii nete au crescut în judeţul Alba cu 16%, în judeţul Harghita cu 1,2%, iar
în judeţul Mureş cu 12%. Creşterea PIB-ului/locuitor nu a fost reflectată în judeţele Harghita
şi Mureş în aceeaşi măsură de o creştere a salariului mediu net (tabel 20). Lipsa datelor
statistice economice la nivel de localitate a determinat utilizarea unor date disponibile la
nivel de judeţ.

61
ADR Centru: Studiul comunităţii defavorizate în Regiunea Centru – 2014, pagina 156
62
Planul de Dezvoltare a Regiunii Centru 2014-2020. Analiza socio-economică a Regiunii Centru. Agenţia pentru Dezvoltare
Regională Centru, 2014, p. 198-199.

117
Tabel 20. Indicatori economici la nivelul judeţelor Alba, Harghita şi Mureş pentru anii
2010 şi 201463
Judeţul Alba Judeţul Harghita Judeţul Mureș
2010 2014 2010 2014 2010 2014

PIB/pe loc. € 5.553 € 6.445 € 4.290 € 5.047 € 4.130 € 5.764

Rate de 139,56
creştere 100% 116,06% 100% 117,64% 100% %
Salariul
mediu net € 275 € 320 € 245 € 248 € 294 € 331

Rate de 112,58
creştere 100% 116,36% 100% 101,22% 100%
%
Rata de
şomeri 9,6% 6,9% 8,8% 5,5% 8,0% 5,1%

Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie Germano-Română

Din punct de vedere economic, Valea Mureșului în Regiunea Centru nu este omogenă, mai
ales în mediul rural. În ultimii ani acontinuat tendința de polarizare economică la nivel
regional. Majoritatea activităților economice și îndeosebi cele cu o valoare adăugată brută
ridicată s-au concentrat în orașele mari și în jurul acestora, în timp ce multe localități urbane
mici (îndeosebi foste orașe mono-industriale sau mono-spezializate) și numeroase localități
rurale au o situație economică foarte precară și în curs de deteriorare rapidă.Această
dezvoltare se observă şi în Valea Mureşului din Regiunea Centru. Bazându-se pe resursele
naturale locale disponibile, pe relieful şi pe tradiţiile zonei, principalele activități din Valea
Mureșului sunt industria de prelucrare a lemnului şi producția de mobilier, producția de
energie electrică și termică, industria construcțiilor de mașini, industria chimică, industria
alimentară, industria materialelor de construcţii, serviciile, comerţul, silvicultura şi agricultura
(vezi harta 22) Zonificarea funcțional-economică a Regiunii de Dezvoltare Centru). În cazul
agriculturii, caracterul fragmentat al suprafeţelor agricole - tipice unei mari părţi din România
- împiedică dezvoltarea agriculturii.

63
Deutsch-Rumänische Industrie-und Handelskammer: Zukunftsmarkt Rumänien. Ausgabe 2015, p. 46-48 (Camera de
Comerţ şi Industrie Româno-Germană)

118
Harta 22. Zonificarea funcțional-economică a Regiunii Centru

Sursa: Infrastructura de Transport – Factor cheie în Dezvoltarea Durabilă a Regiunii Centru – Studiu ADR Centru

Un rol important în dezvoltarea economică în Regiunea Centru l-au avut investiţiile străine
directe. În anul 2014 ponderea investiţiilor Greenfield din totalul investiţiilor străine din
Regiunea Centru s-a ridicat la 13,3%64. Cele mai importante investiţii în Valea Mureşului din
Regiunea Centru sunt industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară, industria
materialelor de construcţii şi construcţiile de maşini. Regiunea Centru şi Valea Mureşului
beneficiază şi de finanțări nerambursabile din Fondurile Structurale și de Coeziune (FSC) și
din Fondurile complementare ale Uniunii (FEADR și FEP) care sunt disponibile după
aderarea României la Uniunea Europeană.Numeroase proiecte au fost finanţate prin
intermediul Programelor Operaționale Sectoriale și a Programului Operațional Regional –
pentru FSC și pe baza Programului Național pentru Dezvoltare Rurală.Implementarea
proiectelor a avut un impact mare asupra dezvoltării economice din Regiunea Centru şi în
Valea Mureşului.
Economia Văii Mureșului prezintă diferenţieri semnificative în funcţie de zonă, resursele
locale, trăsăturile demografice specifice, sociale şi economice. Aceste diferenţieri sunt
vizibile mai ales în ceea ce priveşte sărăcia, reflectată într-un nivel scăzut de trai al
populaţiei şi în lipsa unor venituri alternative. Municipiile şi oraşele reprezintă puncte de
concentrare pentru diferite activităţi economice, mai ales în domeniul industrial. Acestea
sunt cele mai mari pieţe pentru produsele agricole, sunt centre de comerţ şi oferă serviciile
necesare populaţiei urbane, dar şi din zonele de proximitate sau din întregul judeţ. În mediul
rural, principalele activităţi sunt legate de resursele şi modalităţile tradiţionale de viaţă, însă
schimbările recente determinate de extinderea activităţilor turistice şi de accesul la internet
au multiplicat veniturile din activităţile non-agricole. Extinderea infrastructurii din zonele
rurale va face ca nivelul de trai al locuitorilor să se apropie de cel din mediul urban.

64
Invesiţiile străine directe în România în anul 2014. Banca Naţională a României, 2015.

119
5.2.1. Industria, construcțiile şi serviciile

Profilul industrial al Văii Mureşului este dat de industriile de prelucrare a lemnului,

alimentară, construcțiilor de mașini și metalelor, a materialelor de construcții şi industria
chimică. Unitățile industriale sunt amplasate în general în localitățile urbane; în cazul multor
orașe mici activităţile industriale au un caracter monospecializat. În proces de creştere sunt
activităţile în domeniul serviciilor în special. Domeniile care au înregistrat cele mai mari
creşteri sunt transporturile (în special transporturile rutiere şi cele aeriene),
telecomunicațiile, sectorul financiar-bancar şi de asigurări.
În zona studiată ca şi la nivelul judeţelor Alba, Harghita şi Mureş se observă că în perioada
de criză (2008-2011) numărul întreprinderilor active din industrie, construcţii şi serviciia
scăzut. Începând cu anul 2011 numărul întreprindelor a început să crească, excepţie făcând
judeţul Harghita, unde numărul lor a scăzut în anul 2013 în comparaţie cu 2012. Dacă
comparăm situația din anul 2013 cu cea din 2008, în toate județele din zona studiată și în
întreaga Regiune Centru nu s-a reușit revenirea la situația din 2008. Scăderea numărului
întreprinderilor din județul Alba a fost cu 13,1% şi a fost mai mică decât cea din întreaga
Regiune Centru de 16,8% (tabel 21).

Tabel 21. Numărul întreprinderilor active (CAEN Rev. 2) 2008-2013

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2013/2008 in %
Regiunea Centru 66.271 64.069 57.331 52.414 54.051 55.160 -16,8
Alba 8.002 7.935 7.061 6.507 6.793 6.949 -13,1
Harghita 8.330 7.949 7.276 6.632 7.048 6.813 -18,2
Mureș 13.572 13.140 11.781 10.798 11.104 11.379 -16,2
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2015

În perioada 2008-2013 se observă o creştere a cifrei de afaceri în toate cele trei judeţe:
judeţul Alba cu 25,2%, urmat de judeţul Mureş cu 22,9% şi Harghita cu 5,9% (vezi tabel 22.
Cifra de afaceri din unităţile locale, pe activităţi ale economiei naţionale).65

Tabel 22. Cifra de afaceri din unităţile locale, pe activităţi ale economiei naţionale
(CAEN Rev. 2) în Mii lei
Anul 2008 Anul 2013 2013 / 2008 în %
Regiunea CENTRU 100.051 119.574 119,51
Alba 10.116 12.665 125,20
Harghita 8.848 9.364 105,83
Mureș 21.797 26.781 122,87
Sursa: Institut Naţional de Statistică, 2015

Indicatorul cifrei de afaceri pe activități al economiei naționale arată evoluţii diferite la nivelul
judeţelor în ceea ce priveşte activitatea de producţie (perioada 2008 - 2013 conform
codurilor CAEN Rev.2 66 ). În domeniul activităţilor productive s-a constatat o creştere a

65
Institutul Național de Statistică 2015, Cifra de afaceri din unităţile locale, pe activități ale economiei naționale la nivel de
secțiune CAEN Rev.2, clase de mărime după numărul de persoane ocupate, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe,
prețuri curente
66
Institut Național de Statistică 2015

120
industriei prelucrătoare cu 46% în judeţul Mureş şi cu 33% în judeţul Alba. În judeţul
Harghita industria prelucrătoare a scăzut cu 2,6%. În judeţul Harghita industria construcţiilor
a scăzut cu aproape 32%, la fel în judeţul Mureş cu 22%. Spre deosebire de celelalte
judeţe, industria construcţiilor din judeţul Alba a înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri
(4,49%).
Din analiza comparativă a datelor economice la nivel de judeţe rezultă că cele două
reşedinţe de judeţ, Târgu Mureş şi Alba Iulia, domină din cauza mărimii lor, a resurselor
umane şi a infrastructurii economice din Valea Mureşului. Aici se dezvoltă zone precum
regiunea metropolitană Târgu Mureş şi centrul urban Alba Iulia. Creşterile lor economice
sunt legate de mărimea lor şi de funcţia lor în teritoriu, fiind mai atractive pentru investitori în
comparaţie cu oraşele mici, care sunt mai degrabă izolate ca, Topliţa şi Ocna Mureş.
Reghin, Aiud, Iernut şi Luduş care şi ele câştigă în profil şi autonomie. Teiuș și Ungheni sunt
foarte aproape de reşedinţele de judeţ, la doar 20 km, respectiv 15 km, iar odată cu
extinderea centrelor urbane polarizatoare şi cu fenomenul de suburbanizare, acestea
capătă un rol nou, funcţionând ca rezervor de muncă şi de suprafaţă pentru reşedinţele de
judeţ.
De asemenea, asociate cu extinderea infrastructurii rutiere, Coridorul IV Pan-European,
leagă Autostrada Sebeș-Turda, autostrada de vest prin intermediul Autostrăzii Transilvania.
De-a lungul acestei axe se poate observa deja o dezvoltare economică rapidă. Zona
economică Alba-Sebeș începe cu regiunile din jurul Sibiului, Turda/Cluj-Napoca şi Deva.
Odată cu continuarea construcţiei Autostrăzii Transilvania, localităţile situate pe cursul
superior al Mureşului vor beneficia de avantajele care decurg din aceasta, aşa cum rezultă
şi din Strategia de Dezvoltare a ADR Centru.
În cadrul acestui studiu propunem o împărţire a Văii Mureşului în trei zone economice care
diferă din punct de vedere geografic, al reliefului, al caracteristicilorşi oportunităţilorde
dezvoltare economică. Aceste trei zone sunt denumite astfel:

Zona economică: Cursul superior al Mureşului, cu oraşul Topliţa

În comunele studiate situate pe Valea Mureșului din județul Harghita nu există firme mari, cele mai
mari firme sunt în Ditrău (fabrica de încălţăminte) și Remetea (prelucrarea laptelui). Se
îmbuteliază apă minerală şi în Suseni. Un conglomerat de firme mai mari care se ocupă de
prelucrarea lemnului este localizat la Ciumani (aici are tradiţie prelucrarea lemnului, şi în
secolul trecut se transporta cherestea de aici pe Mureş, cu ajutorul plutelor).
Analizând zona se poate constata că sectoarele care necesită sprijin şi care reprezintă o
posibilitate reală de dezvoltare economică sunt următoarele: laptele şi produsele forestiere
nelemnoase, adică fructele de pădure, ciupercile de pădure (sectoare prioritare). Cele mai
reprezentative ramuri ale industriei alimentare sunt industria de morărit şi panificaţie,
industria cărnii, abatorizarea şi fabricarea preparatelor din carne, industria laptelui, industria
vinului şi a băuturilor alcoolice.
În prezent în zonă capacitatea de prelucrare a laptelui nu este integral folosită, aici existând
o posibilitate de expansiune, iar calitatea laptelui nu este întotdeauna conformă cerinţelor
UE. De asemenea, fructele de pădure şi ciupercile sunt puţin valorificate şi apare
necesitatea introducerii unor sisteme de control a calităţii alimentelor.

121
Zona economică: Cursul de mijloc al Mureşului, cu centrele urbane Târgu Mureş şi
Reghin
Din punctul de vedere al repartiţiei spaţiale a industriei, Târgu-Mureş și zona metropolitană
sunt cel mai important centru al concentrării industriale de pe cursul de mijloc al Mureşului.
Vecinătatea Autostrăzii A3 Transilvania (Bucureşti - Braşov frontiera cu Ungaria - Borş) faţă
de municipiul Târgu-Mureş reprezintă un atu major în atragerea investitorilor în zonă, ca şi
Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi. Până în 2016, Aeroportul Internaţional Transilvania trebuie
să devină aeroportul reprezentantiv pentru Transilvania («The Gateway to Transilvania») cu
un trafic aerian de 800.000 de pasageri deserviţi anual şi o nouă aerogară, cu o parcare
aferentă pentru automobile.În zona metropolitană a municipiului Târgu Mureş funcţionează
un parc industrial, aflatîn apropierea aeroportului.
Industria în judeţul Mureş, în special în oraşele mai mari se caracterizează printr-o varietate
mare a ramurilor producătoare, cu specializări de importanţă naţională, între care
menţionăm:
§ industria extractivă a gazului metan ocupă un loc important în industria respectiv,
economia judeţului Mureş, fiind principala sursă de gaze naturale a ţării, în ceea ce
priveşte industria naţională (SNGN ROMGAZ SA - Sucursala Târgu Mureş şi E-ON
Gaz Romania);
§ industria de exploatare şi prelucrare a lemnului este una dintre cele mai dezvoltate
ramuri industriale, în special datorită faptului că în această zonă a ţării materia primă
se găseşte din abundenţă (S.C. MOBEX S.A., S.C. KASTAMONU S.A., S.C. AMIS
MOB S.A., etc.);
§ producţia de mobilier şi instrumente muzicale. Producţia de mobilier a judeţului
Mureş este una dintre cele mai importante dinţară, precum şi cea de instrumente
muzicale. Cea din urmă este recunoscută atât la nivel naţional, precum şi la nivel
internaţional prin calitatea şi tradiţia viorilor fabricate în Reghin;
§ industria chimică şi producţia de medicamente este reprezentată în municipiul Târgu
Mureş, unde se produc îngrăşăminte chimice, produse chimice anorganice de bază,
şi medicamente (S.C. AZOMUREŞ S.A., S.C. SANDOZ S.R.L., S.C. GEDEON
RICHTER ROMANIA S.A., S.C. BIOEEL S.R.L., etc.);
§ prelucrarea maselor plastice cuprinde trei firme producătoare de mase plastice, în
Târgu Mureş;
§ industria alimentară, băuturi; reprezentative pentru aceste ramuri fiind municipiile
Târgu Mureş, Reghin, Sighişoara şi oraşul Sovata;
§ industria textilă, încălţăminte şi confecţii din textile şi piele este reprezentată în
municipiile Târgu Mureş şi Sighişoara;
§ produse din minerale nemetalice (geamuri, sticlărie, cărămizi, ţigle, var, prefabricate
pentru construcţii, alte materiale de construcţii, sticlă decorativă, porţelan, faianţă)
cuprinde producţia de sticlărie, cărămizi, blocuri ceramice, ţigle, coame şi olane din
argilă, var şi prefabricate din beton armat;
- maşini, echipamente, aparate electrice se regăseşte în municipiul Târgu Mureş şi în
măsură mai mică în Reghin, Luduş.
Ca majoritatea centrelor urbane din România, municipiul Târgu-Mureş are o specializare
industrială, atenuată în ultimul timp de restructurarea activităţilor secundare care sunt în
competiţie cu activităţile din domeniul terţiar, respectiv comerţ şi servicii.
Târgu Mureş este, de asemenea, o platformă în plină dezvoltare, cu societăţi moderne,
multe dintre ele cu actori importanţi pe piaţa europeană de profil. Astfel, Combinatului de
îngrăşăminte chimice îi stau alături unităţi de producţie din domeniul industriei farmaceutice,

122
cosmetice, textile, ale industriei alimentare, ale producţiei de subansamble metalice şi ale
producţiei de mobilă.
Târgu Mureş este un centru de cercetare,prin Universitatea de Medicină şi Farmacie,
Universitatea ”Petru Maior” şi filialele de la ”Sapientia” şi ”Dimitrie Cantemir”, aflat înstrânsă
legătură cu mediul de afaceri în special în domeniul medical. Din punct de vedere al
tehnologiei medicale, la cel mai înalt nivel posibil al momentului, deserveşte, anual, pacienţi
din toate judeţele ţării, dar în special din judeţele Mureş, Alba, Braşov, Harghita, Covasna,
Sibiu. De asemenea, noul Centru SMURD, un ”brand” 100% tîrgumureşean, dotat cu cea
mai modernă aparatură medicală, dar şi cu ambulanţe pregătite să facă faţă celor mai
dificile condiţii de intervenţie în prespital, se adaugă celebrul elicopter Allouette III, care
măreşte considerabil raza de acţiune a serviciului.
Profilul economic preponderent al zonei Reghin, situat în nordul municipiului Târgu Mureș îl
constituie exploatarea, transportul și industrializarea materialului lemnos. Alte activităţi sunt
industria alimentară și a băuturilor, confecțiile din textile și pielărie, producția de
încălțăminte, prelucrarea lemnului (producția de mobilier și instrumente muzicale), produse
din minerale nemetalice, metalurgie, construcții metalice și produse din metal, producția de
mașini și echipamente, producția de mașini și aparate electrice, producţia de aparatură și
instrumente medicale, de precizie optică și ceasornicărie, producția de mobilier și alte
activități industriale.

Lemn lângă Reghin, sursa: media rtv.net; tractor la câmp

Zonele studiate situate pe Valea Mureșului reprezentate de orașele Luduș și Iernut au ca

specific profilul agro-industrial. Profilul industrial este determinat de industria alimentară,
prelucrarea lemnului, confecții-textile, prelucrarea cauciucului. Industria mai este
reprezentată în această zonă de prelucrarea sârmei, a sticlei şi a zahărului la Luduș;
prelucrarea lemnului la Luduș, Chețani, prelucrarea cânepii, industria ușoară (confecții) și
materiale de construcții la Luduș. În zona Iernut, ramurile industriale preponderente sunt:
producerea energiei electrice și lucrări de întreținere și reparații agregate energetice.
Industria energetică din județul Mureş are o importanţă mare în context național.
Combustibilul mineral exploatat este gazul metan care se găseşte la adâncimi relativ mici în
domurile gazeifere de vârstă sarmaţiană. Calitatea lui este una foarte bună, găsindu-se într-
o formă aproape pură (98,5% pur metan).

123
Exploatări de gaze sunt în multe din comunele județului Mureș, mai importante fiind în
comuna Gorneşti. Din nefericire pentru cei din zonă, gazul metan nu este valorificat la nivel
local, deşi acest lucru ar putea duce la o dezvoltare mai bună a regiunii. Gazul metan este
dus la Iernut şi la Târgu Mureş, la marile societăţi industriale.

Azomureş, Târgu Mureș, sursa: Adevărul Romcab, Târgu Mureș, sursa: Media rtv.net

Altă ramură din producția industrială este industria lemnului care se bazează pe materia
primă locală, industrie favorizată de suprafaţa destul de întinsă a pădurilor. Lemnul
exploatat este utilizat ca material de construcţie şi ca materie primă. Se găsesc unităţi de
prelucrare a masei lemnoase în microregiune, cum ar fi ateliere de prelucrare a lemnului,
fabrici de cherestea sau unităţi de producţie tâmplărie, unităţi de producţie mobilă. Atelierele
de tâmplărie sunt în general societăţi private mici şi se găsesc în fiecare centru de comună.
Producţia lor este destinată clienţilor locali, agenţilor economici mai mari sau clienţilor de la
târgurile dedicate produselor tradiţionale.
Industria materialelor de construcţie se bazează pe exploatările de roci sedimentare,
pietrişuri şi nisipuri, care se găsesc din abundenţă în zonă şi sunt exploatate şi folosite local
în construcţii de case şi drumuri şi mai nou pentru baraje de protecţie sau în alte scopuri.
Astfel de rezerve potenţiale de agregate minerale se întâlnesc şi în comuna Glodeni, pe
cursul râului Mureş, exploatarea lor continuă putând atrage după sine modificarea
substanţială a mediului înconjurător. Pe lângă pietrişurile şi nisipurile aflate în Valea
Mureșului se mai exploatează argila care este valorificată mai puţin intensiv, numai pentru
uz casnic şi gospodăresc.
Sectorul construcţiilor se află pe primele locuri după criteriul numărului de angajaţi. În acest
sector găsim întreprinderile cu peste 50 sau chiar peste 100 de angajaţi, însă numărul
acestor întreprinderi este destul de scăzut.
Industria alimentară este prezentă în localităţile din zona studiată: aproape fiecare centru de
comună dispune de cel puţin o moară care satisface atât nevoile populaţiei cât şi ale
brutăriilor locale. Dacă vorbim de industria alimentară, trebuie menţionată existenţa
brutăriilor şi a unei carmangerii în microregiune. În ceea ce priveşte procesarea fructelor,
lipsesc unităţile cu astfel de profil sau cele destinate stocării lor.
În afara morilor, a brutăriilor şi a carmangeriei nu există unităţi industriale care să preia şi să
proceseze materiile prime existente în microregiune. Putem constata că în afara grâului şi a
cărnii nu se procesează produse agricole la nivelul microregiunii, iar faptul că aceste materii
prime sunt prelucrate în oraşele învecinate reprezintă pierderi constante şi semnificative
pentru economia locală.

124
Zona economică: Cursul inferior al Mureşului, cu centrele urbane Alba Iulia, Aiud şi
Ocna Mureş
Județul Alba are o economie mixtă (aflată în ușoară creștere), cu o structură a PIB formată
din servicii 46,8%, industrie 36,5%, construcții 7,5% și agricultură 9,2% 68 . Serviciile și
activităţile industriale sunt predominante. În structura producţiei industriale, prelucrarea
lemnului este preponderentă, urmată de industria alimentară, fabricarea produselor chimice,
fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, încălţăminte, fabricarea de maşini, utilaje,
echipamente.
Localităţile situate pe Valea Mureşului din județul Alba au o îndelungată tradiţie
meşteşugărească şi industrială, ramurile industriale fiind diverse, cu activitate
preponderentă în următoarele domenii: exploatarea, prelucrarea și comercializarea lemnului
(tăierea și rindeluirea lemnului, lucrări de tâmplărie și dulgherie, fabricarea de mobilier și de
alte produse din lemn), silvicultura, exploatarea forestieră, alte activități forestiere, industria
alimentară (fabricarea produselor lactate, fabricarea produselor de morărit, de brutărie și a
produselor făinoase, fabricarea băuturilor, prelucrarea și conservarea legumelor și fructelor,
producția, prelucrarea și conservarea cărnii), industria textilă (fabricarea îmbrăcămintei,
încălțămintei și altor articole textile), industria extractivă (extragerea pietrei, calcarului,
nisipului, argilei), prelucrarea metalelor (turnarea metalelor, fabricarea de construcții
metalice; producția de diverse recipiente din metale, fabricarea mașinilor și utilajelor),
fabricarea de produse manufacturiere, construcții și materiale de construcții (lucrări de
construcții a clădirilor și de finisare a acestora, lucrări de construcții de drumuri și autostrăzi,
lucrări de construcții în domeniul utilităților publice, fabricarea materialelor de construcții din
argilă (cărămizi, țiglă), fabricarea articolelor din beton pentru construcții.

Pepiniera Aiud, sursa: ghidul primarilor; Alba Mall, Albalact

68
Direcţia Regională de Statistică Alba, date martie 2013, www.alba.insse.ro

125
Cel mai important centru urban al zonei este Alba Iulia, reşedinţa judeţului. Industria
materialelor de construcţii reprezintă cea mai importantă ramură prin numărul de salariaţi,
urmată de industria pielăriei şi încălţămintei, industria textilă, industria construcţiilor metalice
şi alimentare, industria siderurgică, industria de exploatare şi prelucrare a lemnului.
Porţelanul și produsele ceramice sunt concentrate în Alba Iulia, iar produsele sunt
recunoscute la nivel european. Industria alimentară (morărit şi panificaţie, preparate din
carne, produse lactate, vinuri şi băuturi alcoolice) cu importante resurse de materii prime în
zonă este puternic concentrată în cadrul oraşelor.
Comunele cu activitate industrială mai importantă sunt Sântimbru, Vinţu de Jos şi Ciugud.
Activităţi meşteşugăreşti în sistem privat se întâlnesc în toate localităţile din teritoriul studiat
în funcţie de resursele existente la nivelul fiecărei localităţi. Industria extractivă şi
producătoare de materiale pentru construcţii utilizează argile comune cu o largă răspândire
în zona colinară, printre punctele de exploatare numărându-se Sântimbru şi Vinţu de Jos.
Se mai exploatează nisipuri şi pietrişuri la Teiuş, Vinţu de Jos, Mihalţ şi Sântimbru.
Subramura producătoare de materiale pentru construcţii include producţia de ceramică
brută, a cărămizilor refractare, a porţelanurilor pentru menaj şi a prefabricatelor pentru
construcţii. Prefabricatele din beton, utilizate în construcţiile civile şi industriale, erau
realizate la Sântimbru şi Vinţu de Jos.
Până în 1990, în localităţile rurale studiate erau amplasate unităţi ale industriei de prelucrare
în domeniile alimentar, textile, pielărie-încălţăminte şi materiale de construcţie, însă în
prezent multe dintre aceste unităţi nu mai există. Transferul întreprinderilor industriale din
proprietatea publică spre cea privată a fost însoţit de înfiinţarea unui număr în continuă
creştere de firme industriale private şi ateliere meşteşugăreşti care utilizează resursele,
zona dispunând de avantaje care au accelerat ritmul procesului de privatizare a industriei şi
agriculturii. Dintre localităţile rurale, în comuna Sântimbru erau prezente activităţi industriale
reprezentate prin fabrica de cărămizi şi alte unităţi ale cooperaţiei de producţie. De
asemenea, s-au mai deschis o fabrică de nutreţuri combinate şi o fabrică de încălţăminte în
localitatea Totoi. În fostul CAP Sântimbru funcţionează o fabrică de încălţăminte, pielărie-
încălţăminte. În prezent, activitatea economică în localitatea Sântimbru este dominată de
câteva unităţi agricole renumite.
Alte localităţi din zona studiată cu potenţial industrial sunt municipiul Aiud, oraşele Ocna
Mureş şi Teiuş. Procesul de restructurare economică a afectat în principal industria chimică
și metalurgică din zonă, determinând restrângerea semnificativă și chiar închiderea
producției existente în aceste ramuri ale economiei. Cele mai elocvente exemple în acest
sens le regăsim în municipiul Aiud (Metalurgica Aiud care producea utilaje pentru metalurgie
și construcții metalice) și orașul Ocna Mureș (Uzina de Produse Sodice Ocna Mureş
UPSOM), cu puternic impact social. Reducerea substanțială a locurilor de muncă a
determinat migrarea forței de muncă din acest sector către zone vecine cu un mai mare
potențial economic sau către alte sectoare de activitate din zonă ori chiar din afara țării.
Caracteristic pentru industria din Teiuş este prelucrarea produselor din carne şi a lactatelor.
În plus, aici există o fabrică de pantofi şi o croitorie. Produsele meşteşugăreşti se bucură de
o bună tradiţie în acestă zonă. Teiuşul este un important nod de cale ferată, dar şi un
important centru cu caracter agricol – agricultura fiind o altă activitate de bază a locuitorilor
după exploatarea şi întreţinerea căilor ferate. Industria uşoară valorifică resursele de materii
prime şi forţa de muncă, în special cea feminină. În industria textilă, a confecţiilor, pielăriei,
blănăriei şi încălţămintei sunt valorificate resursele în atelierele din Alba Iulia, Aiud, Ocna
Mureş, Teiuş.
Dezvoltarea industrială a localităţilor în sfera de influenţă a Mureşului la poalele Munţilor
Apuseni din judeţul Alba (Vințu de Jos, Blandiana, Șibot, Săliștea) este determinată de
industria extractivă - cu extragerea pietrei, calcarului, nisipului, argilei, fabricarea de produse
manufacturiere, construcții și materiale de construcții (lucrări de construcții a clădirilor și de
finisare a acestora, lucrări de construcții de drumuri și autostrăzi, lucrări de construcții în

126
domeniul utilităților publice, fabricarea materialelor de construcții din argilă (cărămizi, țiglă);
fabricarea articolelor din beton pentru construcții, exploatarea, prelucrarea și
comercializarea lemnului (tăierea și rindeluirea lemnului, lucrări de tâmplărie și dulgherie,
fabricarea de mobilă și a altor produse din lemn).

5.2.2. Agricultura

Activităţile primare agricultura, silvicultura și piscicultura sunt ramuri importante în economia

Văii Mureșului şi cu o tradiţie îndelungată. Pe teritoriului Văii Mureșului agricultura găseşte
condiţii bune de dezvoltare. Chiar şi în zonele mai înalte, suprafeţe întinse de păşuni şi
fâneţe naturale sunt favorabile creşterii animalelor, iar clima mai rece şi regimul pluviometric
specific fac ca aici să fie mai puţin simţite efectele perioadelor mai secetoase din timpul
anului.
Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, în timp ce diversificarea
activităţilor din zona rurală rămâne o provocare. Majoritatea celor care lucrează în
agricultură sunt propriii lor angajaţi. Numărul locurilor de muncă din sectorul agricol rural s-a
diminuat în intervalul 2002-2014, dar în termeni procentuali, cu o pondere de 29% din totalul
forţei de muncă este în continuare cea mai mare - de mai multe ori, în comparaţie cu
celelalte state membre ale Uniunii Europene.69 Acest declin se explică prin micşorarea sau
restructurarea sectoarelor rurale non-agricole, creşterea migrării în exterior a unei părţi din
populaţia activă, veniturile medii scăzute din zona rurală. Aceşti factori cumulaţi generează
mai puţină ocupare şi mai puţine oportunităţi de diversificare.

Tractor la câmp

Procesul de restructurare şi modernizare a sectorului agricol şi a industriei alimentare este

în curs de desfăşurare. Lipsa de competitivitate a agriculturii rezidă şi în caracterul
fragmentat al terenurilor agricole și în nivelul scăzut de instruire a celor implicaţi în sectorul
agricol şi forestier, în lipsa sau eficienţa scăzută a programelor de formare în domeniul
agricol şi agro-alimentar, precum şi în lipsa de cunoştinţe în ceea ce priveşte creşterea

69
Eurostat, Iulie 2015

127
competitivităţii şi diversificării produselor a activităţilor din agricultură şi silvicultură.
Desfiinţarea sau privatizarea cooperativelor agricole de producţie şi a fermelor de stat au
dus la modificări structurale semnificative. Performanţa în agricultură pare să fie din ce în ce
mai instabilă, acest fapt fiind determinat atât de frecvenţa, cât şi de severitatea crescută a
calamităţilor naturale (secetă, inundaţii), precum şi de incidenţa bolilor la animale (gripa
aviară, pesta porcină). Primul motiv reflectă impactul schimbărilor climatice asupra
agriculturii româneşti şi infrastructura inadecvată în vederea contracarării riscurilor conexe.
Atât frecvența, cât şi intensitatea inundaţiilor în perioada de primăvară, şi a secetei în
perioada de vară, au crescut în ultimul timp. În ultimii ani, efectivele de animale au fost
relativ stabile, putându-se observa şi semne de revigorare în acest sector. După o scădere
pronunţată la începutul decadei, efectivele de bovine, porcine şi ovine s-au stabilizat, deşi
au înregistrat anumite fluctuaţii anuale.
În ciuda resurselor existente, cantităţile de produse alimentare tradiţionale (gemuri de mere,
pere, prune, etc. sau diferite sortimente de compoturi) procesate în Valea Mureșului
dinfructe locale şi valorificate pe piaţă sunt nesemnificative. Aceste produse tradiţionale sunt
destinate numai consumului propriu, lipsind unităţile procesatoare de fructe.
Din păcate se poate constata dispariţia sau scăderea cantităţii culturilor tradiţionale,
specifice microregiunii, mai ales a livezilor tradiţionale de mere, pere şi cireşi. Se constată în
acelaşi timp o scădere a cantităţilor de produse alimentare tradiţionale procesate în
microregiune, preparate din aceste fructe tradiţionale, existând riscul ca aceste reţete să se
piardă (tradiţionalul gem de prune, de pere, mere, dulceaţă de cireşe etc.)
Evoluţiile recente din domeniul agriculturii, silviculturii şi pescuitului pot fi vizualizate prin
prisma indicatorului populaţiei ocupate civile pe activităţi ale economiei naţionale (secţiunea
CAEN Rev.2). Scăderea cea mai importantă este la nivelul Regiunii Centru care în decursul
a şapte ani a pierdut 11.100 persoane ocupate în activităţi agricole, 4.200 provenind din
judeţul Alba şi 3.200 din judeţul Mureş. Se confirmă şi la nivelul Regiunii Centru tendinţa de
restrângere a activităţilor agricole. (tabel 23)

Tabel 23. Populaţie ocupată civilă pe activităţi ale economiei naţionale (mii persoane)

Agricultură, silvicultură şi pescuit 2008 2014 2008/2014 %

Regiunea Centru 241,6 230,5 -11,1 -4,6%
Alba 49,5 45,3 -4,2 -8,5%
Harghita 41,5 40,7 -0,8 -1,9%
Mureş 68,7 65,5 -3,2 -4,7%
Sursa: INS, Baza de date Tempo online

În harta de mai jos (harta 23: Utilizarea terenului in Bazinul Hidrografic Mureş) se poate
observa preponderenţa suprafeţelor agricole în proximitatea cursului Mureș (colorat cu
galben închis).
Procesul de privatizare a terenurilor agricole a generat în agricultura Văii Mureşului trei
dezavantaje structurale principale: fragmentarea excesivă a proprietăţii în agricultură;
suprafeţe importante de teren aflate în proprietatea unor agricultori în vârstă, în special în
cadrul exploataţiilor mai mici; tendinţa de îmbătrânire a persoanelor care conduc
exploataţiile agricole. Majoritatea suprafeţelor deţinute de exploataţiile de semi-subzistenţă
sunt conduse de persoane care au depăşit vârsta pensionării. Analizând structura de vârsta
a managementului în cadrul exploataţiilor agricole individuale se constată că o pondere
foarte mare de 65% o reprezintă conducătorii de exploataţii cu vârsta de 55 de ani şi peste,

128
comparativ cu ponderea celor cu vârsta între 35 şi 55 de ani de 30% şi a tinerilor sub 35 de
ani de numai 5%.70

Harta 23. Utilizarea terenului în Bazinul Hidrografic Mureş

Sursa: http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/lege171.pdf

Evoluţia suprafeţei agricole în judeţul Harghita arată scăderi ale acesteia în toate localităţile
rurale şi o creştere paradoxală în municipiul Topliţa (grafic 29). Pe cursul superior al
Mureşului (județul Harghita) există multe terenuri care nu sunt folosite în scopuri agricole,
însă din cauza faptului că aceste terenuri sunt situate departe de păduri, nu s-a realizat
împădurirea naturală a acestora. În mod obişnuit, aceste terenuri au suprafeţe relativ mici şi
sunt situate lângă apă. Prin împădurirea acestora ar putea fi realizată valorificarea lor în
scopul creşterii biodiversităţii.
La nivelul procesării produselor agricole există puţini prelucrători: laptele se procesează la
Remetea şi Valea Strâmbă, produsul specific fiind batonul de ciocolată de casă şi laptele
praf fabricat la Remetea. Prelucrarea cărnii se face la abatorul şi complexul de prelucrare a
cărnii aflat în localitatea Gheorgheni. Exportul de animale vii (bovine în mod special) este o
activitate permanentă. Se poate observa o îmbunătăţire a materialului genetic la nivelul
bovinelor, dat fiind faptul că inseminarea artificială controlată a devenit uzuală la fermieri.
În zona studiată există cunoştinţe locale specifice în ceea ce priveşte producerea şi
procesarea materiei prime în sectoarele de lapte şi produsele forestiere nelemnoase, adică
fructele de pădure, ciupercile de pădure, potenţialul acestor activităţi nefiind încă valorificat.

70
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 – versiunea a XI-a, Noiembrie 2013, p. 28

129
Grafic 29. Evoluţia suprafeţei agricole în localităţile studiate din judeţul Harghita între
1990 şi 2014

Evoluţia suprafeţei agricole în localităţile studiate din judeţul Harghita

între 1990 şi 2014

VOŞLOBENI
SUSENI
SUBCETATE
SARMAŞ
REMETE
A
LĂZAREA
GĂLĂUŢAŞ
DITRĂU
CIUMANI
MUNICIPIUL

-40,0% 0,0% 40,0%

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Pe cursul de mijloc al Muresului (județul Mureș) culturile se găsesc în proporţie de 38% în

lunca râului Mureş şi în rest pe interfluvii, mai mult pe suprafeţe cât mai apropiate de
orizontală şi în văile aferente, aproape de canalul de evacuare, unde apa freatică se
menţine aproape de suprafaţă. În unele cazuri aceasta se poate afla la adâncimi
apreciabile, de care numai anumiţi arbori pot profita. Acestea se pot vedea în deschiderile
provenite din alunecările de teren, în faleză. În luncă, culturile merg până la baza
abrupturilor, depinzând de unghiul de înclinare a pantelor şi de tipurile de sol. În pantă sunt
prezente viile, culturile pomicole sau sunt doar terenuri împădurite cu Pinus silvestris,
populat antropic sau natural de arbuşti şi fageto-carpinete, iar pe interfluvii domină mai mult
pădurile şi păşunile.
Evoluţia suprafeţelor agricole în localităţile studiate arată scăderi ale acesteia în centrele
urbane importante (Târgu-Mureş, Reghin şi Luduş) şi creşteri în Iernut şi Ungheni şi în
majoitatea localităţilor rurale (grafic 30). De menţionat faptul că creşterile sunt moderate,
două localităţi făcând excepţie, Brâncoveneşti şi Gorneşti.

130
Grafic 30. Evoluţia suprafeţei agricole în localităţile studiate din judeţul Mureş între
1990 şi 2014

Evoluţia suprafeţei agricole în localităţile studiate din judeţul Mureş între

1990 şi 2014
SUSENI
STINCENI
SINTANA DE MURES
SINPAUL
SINGEORGIU DE MURES
SINCRAIU DE MURES
RUSII-MUNTI
RASTOLITA
PETELEA
PANET
OGRA
LUNCA BRADULUI
IDECIU DE JOS
GORNESTI
GLODENI
ERNEI
DEDA
CUCI
CRISTESTI
CHETANI
BRINCOVENESTI
BOGATA
ATINTIS
ALUNIS
ORAS UNGHENI
ORAS LUDUS
ORAS IERNUT
MUNICIPIUL REGHIN
MUNICIPIUL TIRGU MURES

-50% -40% -30% -20% -10% 0% 10% 20% 30% 40% 50%

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Suprafaţa pădurilor, deşi stagnează momentan, a mai scăzut în timp, făcând loc prin
defrişare culturilor agricole, mai ales în locurile unde acestea sunt permise de condiţiile şi
factorii fizici şi climatici. Culturile pot fi încadrate în două mari categorii: cu o pondere mai
mică, dar foarte importante, sunt culturile din intravilan, unde domină fructele şi legumele,
acestea mai mult pentru asigurarea necesarului pentru gospodărie şi într-o oarecare
măsură pentru valorificare şi culturile din extravilan, cu cea mai mare pondere.
Se poate observa şi apariţia unor ferme specializate, cum ar fi ferme de bovine, ovine,
creşterea păsărilor.
Culturi mai importante pe cursul inferior al Mureşului (județul Alba) sunt culturile de porumb,
cea mai importantă cultură care deţine cele mai mari suprafeţe în toate localităţile analizate
şi cu tendinţă de extindere. Analizând frecvenţa culturii porumbului în zona studiată, se
constată că se cultivă în toate localităţile din Valea Mureşului, nu numai în judeţul Alba.
Modul de utilizare a terenurilor din localităţile studiate de pe cursul inferior al Văii Mureşului
(judeţul Alba) arată evoluţii diferite ale suprafeţei agricole în intervalul 1990-2014: astfel,
dacă la nivelul unor localităţi urbane suprafaţa agricolă a scăzut prin creşterea suprafeţelor
construite în contextul tendinţelor de suburbanizare. Situaţia este diferită în centrele urbane
mici, Ocna Mureş şi Teiuş, unde suprafeţele agricole au crescut similar cu majoritatea
localităţilor din mediul rural, cea mai mare creştere fiind de 39% în comuna Vinţu de Jos
(grafic 31).

131
Grafic 31. Evoluţia suprafeţei agricole în localităţile studiate din judeţul Alba între
1990 şi 2014

Evoluţia suprafeţei agricole între 1990 şi 2014 la nivelul localităţilor

studiate din judeţul Alba
VINTU DE JOS
UNIREA
SIBOT
SALISTEA
RADESTI
NOSLAC
MIRASLAU
MIHALT
LUNCA MURESULUI
CIUGUD
BLANDIANA
ORAS TEIUS
ORAS OCNA MURES
MUNICIPIUL AIUD
MUNICIPIUL ALBA IULIA
-40% -30% -20% -10% 0% 10% 20% 30% 40%

Sursa: INS, Baza de date Tempo online

Cultura grâului şi a secarei pe Valea Mureşului în județul Alba - constituie principalul

domeniu de cultură a plantelor din zona studiată (predomină în Vinţu de Jos şi Teiuş).
Cultura florii-soarelui, în ultimii ani s-a ajuns să aibă o amploare tot mai mare în zona
studiată (suprafeţe tot mai mari în special în comuna Vinţu de Jos).
Cultura legumelor – Valea Mureşului în județul Alba oferă condiţii deosebit de favorabile
pentru cultura legumelor. Aici se găseau cele mai importante ferme de legume şi zarzavaturi
ce aprovizionau zona Munţilor Apuseni. Se cultivă legume şi zarzavaturi în toată lunca
Mureşului în sistem privat, iar cele mai mari suprafeţe se întâlnesc în localităţi care
aprovizionează şi pieţele din oraşe. Cele mai mari producătoare de cartofi sunt localităţile
Ciugud, Vinţu de Jos, Mihalţ şi Alba Iulia.
Viticultura și pomicultura sunt ocupaţii cu tradiţie în judeţul Alba, podgoriile din zona Alba
Iulia fiind cunoscute în trecut ca „Ţara vinurilor”. În teritoriul studiat cultura viţei-de-vie are o
frecvenţă mai mare în zona localităţilor Alba Iulia, Aiud şi Sântimbru. Pomicultura este o
ocupaţie a locuitorilor din Valea Mureșului în județul Alba, tot atât de veche ca şi viticultura.
Sectorul agricol este predominat de zootehnie pentru că pășunile şi fâneţele se întind pe
suprafeţe mai mari şi au calitate foarte bună. Pe de altă parte, solul destul de sărac şi
condiţiile climatice oferă posibilitatea de cultivare pe scară largă numai a anumitor culturi,
cum ar fi cartoful şi ovăzul. Legumele utilizate în consumul gospodăriilor sunt cultivate pe
suprafeţe mici, de obicei în grădinile intravilane, nefiind comercializate. Trendul actual este
de creştere a fâneţelor şi păşunilor în defavoarea terenurilor arabile, deoarece cultivarea
parcelelor mici, fragmentate, implică costuri mai mari. Acest proces este susţinut şi de
subvenţiile agricole din fondurile europene care oferă subvenţii pentru întreţinerea şi
utilizarea fâneţelor şi păşunilor.
Activitatea de creştere a animalelor şi a păsărilor structurată pe cele patru componente
(bovine, porcine, ovine şi păsări) pune în evidenţă traiectorii diferenţiate de evoluţie după
1990. Bovinele, ovinele şi porcinele se disting prin tendinţa generalizată de descreştere, în
unele cazuri substanţială, în timp ce creşterea păsărilor a înregistrat o evoluţie ascendentă
în majoritatea localităţilor. Mai multe localităţi se remarcă prin numărul mare al păsărilor,
însă numărul mare de păsări se află în fermele avicole din oraşul Alba Iulia şi în comuna

132
Sântimbru. În restul localităţilor, predomină porcinele şi ovinele. Bovinele sunt reprezentate
în toate localităţile, dar efectivele lor nu sunt semnificative. Creşterea animalelor este una
din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei, cu rol important în economia agricolă a zonei.
Creşterea animalelor este dependentă de baza furajeră care este asigurată prin nutreţuri,
culturi şi concentrate industriale. Păşunile şi fâneţele asigură cel mai complex şi ieftin nutreţ,
iar concentratele industriale sunt realizate la Fabrica de nutreţuri combinate Sântimbru.

Piscicultura
Piscicultura este un domeniu economic slab reprezentat, deşi zona cercetată este situată în
bazinul hidrografic al unui râu mare, râul Mureş. Unităţi economice piscicole există în Valea
Mureşului în județul Alba la Teiuş şi Aiud, însă acestea sunt de dimensiuni mici. Pescuitul
ca sport de agrement este o activitate care se practică în următoarele areale din Valea
Mureşului, în județul Mureș: Sâncraiu de Mureş, unde se găsesc 3 luciuri de apă (crap,
caras, roşioară, biban), Ernei şi Sângeorgiu de Mureş. Se pescuieşte, de asemenea în
Mureş, acolo unde apa nu este poluată (scobar, mreană, clean, lipan şi lostriţă).
Industria pescuitului ia în considerare, de asemenea, obiceiurile alimentare schimbătoare
care reprezintă o oportunitate de dezvoltare mare pentru economie şi cetăţeni.

Pescuit sportiv, Glodeni; Fermă de piscicultură Glodeni; Pescuit sportiv Iernut

5.2.3. Comerț și servicii

Comerţul și serviciile sunt domenii de activitate care au cunoscut o adevărată explozie în

perioada de după 1990. Cea mai mare concentrare a unităţilor comerciale şi a numărului de
salariaţi în acest sector se găseşte în localitatea Ernei, localitate situată la 10 km de
municipiul Târgu Mureş. Cu toate acestea, trebuie semnalată creşterea economică
considerabilă datorată dezvoltării sectorului comercial şi în comunele Glodeni şi Gorneşti,
ambele fiind influenţate de apropierea municipiului Târgu Mureş, reşedinţă de judeţ. În ceea
ce priveşte economia comunei Ernei, aici au apărut unităţi comerciale inexistente până spre
sfârşitul mileniului trecut, cum este piaţa auto (unitate care deserveşte întregul judeţ),
precum şi unităţile de vânzări piese de schimb sau service auto, şi nu în ultimul rând primul
hypermarket din judeţul Mureş, complexul comercial Selgros Cash & Carry. Sectorul
serviciilor s-a dezvoltat cu precădere în domeniile telecomunicațiilor, financiar-bancare și
asigurări, transport, turism. Comerțul este bine reprezentat la nivelul Văii Mureșului, firmele
din acest domeniu acoperind o mare diversitate de produse. De remarcat faptul că se
păstrează și azi formele tradiționale de comerț organizate ca piețe săptămânale sau în
cadrul târgurilor de vară, deopotrivă în mediul rural și în cel urban.
În economia contemporană societăţile comerciale mici sunt mereu ameninţate de
complexele comerciale mari aflate în expansiune, şi în acelaşi timp mult mai vulnerabile în
faţa crizelor economice. Astfel, venitul care poate fi obţinut din aceste surse acoperă doar
necesarul pentru subzistenţă.

133
Activitatea comercială preponderentă în Valea Mureșului este comerţul cu amânuntul în
majoritatea cazurilor în magazine nespecializate, ele fiind prezente în toate localităţile din
Valea Mureșului, este vorba de magazine mixte care asigură produsele de bază pentru
populaţie. Magazine specializate se găsesc numai în municipiile Târgu Mureş și Alba Iulia.
Activitatea comercială, devenită tradiţională, se păstrează şi astăzi prin târgurile
săptămânale, dar mai ales prin târgurile de ţară care se desfăşoară de secole, după
aceleaşi legi, scrise şi nescrise. Târgurile de ţară ce se desfăşoară în municipii și oraşe în
Valea Mureșului sunt legate de existenţa unor semnificative sărbători religioase. Intervalul
dintre aceste târguri de ţară este legat de anotimpurile în care se desfăşoară.
În economia Văii Mureșului, comerţul mixt nu reprezintă un factor de dezvoltare, el având
rolul de aprovizionare cu alimente de bază, în primul rând, precum şi asigurarea unor
venituri modeste, de multe ori la limita subzistenţei (în localităţi mai izolate) pentru
comercianţi. Analiza activităţilor de artizanat şi servicii indică faptul că numărul celor ocupaţi
în aceste activităţi este nesemnificativ. Sprijinirea furnizării serviciilor în comunităţile rurale
reprezintă un factor important pentru creşterea calităţii vieţii şi atractivităţii localităţilor.
În domeniul serviciilor există şi astăzi insuficienţe considerabile, mai ales în cazul
localităţilor mici. În majoritatea localităţilor mici serviciile de bază nu sunt accesibile. Lipsesc
cu desăvârşire serviciile care sprijină dezvoltarea şi managementul întreprinderilor.
Analizând întreprinderile care au ca activitate de bază comerţul şi serviciile în Valea
Mureșului, se poate observa că cea mai mare parte dintre acestea satisfac nevoile locale. În
cadrul serviciilor se disting două domenii mai însemnate: pensiunile şi companiile de
transport, dar acestea angajează nu mai mult de 100 de persoane, număr care nu este
semnificativ raportat la populaţia activă sau la sectorul de servicii.
Sectorul serviciilor are o contribuţie importantă la formarea produsului intern brut regional,
având o evoluţie pozitivă în ultimii ani. Evoluţiile cifrei de afaceri între 2008 - 2013 în
domeniul serviciilor (conform codurilor CAEN Rev.2) 72 arată tendinţe semnificative de
creştere în domeniile transport cu 33,3% în judeţul Alba, 13% în judeţul Harghita şi 27% în
judeţul Mures; alimentării cu apă şi canalizare, precum şi al gestionării deşeurilor, o creştere
cu aproape 127% în judeţul Harghita, 40% în judeţul Mureş şi 48% în judeţul Alba,
alimentarea cu energie, o creştere cu 136% în judeţul Harghita. O creştere semnificativă se
observă în domeniul tehnologiei informaţiei, o creştere cu aproape 47% în judeţul Mureş şi
cu 50% în judeţul Alba, în domeniul învăţământului, o creştere cu 71% în judeţul Mureş şi
60% în judeţul Alba, o scădere cu 28% în judeţul Harghita; în sănătate a fost o creştere în
judeţul Mureş cu 96%, în judeţul Alba cu 20% şi cu 12% în judeţul Harghita. În alte servicii
cifra de afaceri între 2008 - 2013 a crescut cu 137% în județul Harghita, 46% în judeţul
Mureş și 59% în județul Alba.
La nivelul Regiunii Centru cifra de afaceri la întreprinderi mari, în servicii, a crescut în
următoarele domenii foarte drastic: hotelier şi restaurante cu 136%, informatic și comunicații
cu 188%, tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în
principalîntreprinderilor (activităţi profesionale, știintifice și tehnice, activități de servicii
administrative și activități de servicii suport) cu 828% și în alte activități de servicii cu
5.400%.

72
Institutul Național de Statistică 2015

134
Grafic 32. Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Alba

Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Alba

100000
91854
90000
80000 79006
70000
60000
50000
40000
30000 24431
20000 22521

10000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Salariaţi în servicii Total salariaţi

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Baza de date Tempo online

Grafic 33. Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Mureş

Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Mureş

140000 130740

120000 118991

100000

80000

60000
40829
40000 40059

20000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Salariaţi în servicii Total salariaţi

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Baza de date Tempo online

135
Grafic 34. Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Harghita

Evoluţia numărului de salariaţi în judeţul Harghita

80000

70000 67335

60000 59700
50000

40000

30000
17889
20000 18444
10000

0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Salariaţi în servicii Total salariaţi

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Baza de date Tempo online

Analizând numărul de salariaţi din domeniul serviciilor din cele 3 judeţe în perioada 2008 -
2014, se observă o creştere/stagnare a numărului acestora în contextul unor evoluţii
negative ale numărului total de salariaţi - tendinţă generală de scădere, de cel puţin 10%
(vezi graficele 32-34). În zona studiată situaţia urmează aceleaşi trenduri de ocupare în
domeniul serviciilor de la nivel judeţean, în localităţile studiate intrând două din municipiile
reşedinţă de judeţ (Alba Iulia şi Târgu-Mureş) unde este localizată cea mai mare parte a
numărului de salariaţi şi unde sunt disponibile cele mai complexe servicii.
Cele mai multe şi mai complexe servicii sunt amplasate în centrele urbane care deservesc
localităţile mici urbane sau rurale din proximitate. În ciuda evoluţiilor pozitive ale sectorului
serviciilor la nivel regional, în mediul rural se constată persistenţa unei situaţii precare în
ceea ce priveşte serviciile de bază, acest aspect contribuind la menţinerea decalajului
accentuat dintre zonele rurale şi zonele urbane din regiune.

5.2.4. Mediu de afaceri

Sectorul privat a cunoscut o evoluție ascendentă mai ales după anul 1995, având o pondere
semnificativă în totalul creșterii economice și o contribuție importantă la formarea produsului
intern brut. În zona de studiu a Văii Mureșului se estimează că aproximativ 90% din totalul
întreprinderilor private au între 10 şi 49 de angajaţi.
În zonele rurale din Valea Mureşului, în judeţul Mureş întreprinderile au o capacitate relativ
redusă de a absorbi populaţia cu vârstă de muncă din mediul rural, numărul mediu al
salariaţilor din întreprinderile din mediul rural fiind destul de redus. Această afirmaţie este
generală pentru zonele rurale din întreaga Vale a Mureşului de pe teritoriul Regiunii Centru.
Privatizarea accentuată a sectorului de stat, mai ales în industrie, a avut drept consecință
disponibilizări masive de personal care au fost absorbite parţial de către sectorul privat.
Transferul de active din sectorul de stat în cel privat a fost un fenomen caracteristic
perioadei de tranziție, care nu a dus neapărat la formarea de noi locuri de muncă.
Privatizarea întreprinderilor de stat a fost însoțită, în multe cazuri, de dezintegrarea pe
verticală a unor ramuri economice și ca o consecință, de concedierea angajaților. Pe de altă
parte, au luat ființă noi societăți comerciale creatoare de noi locuri de muncă, ele constituind
noua structură a economiei private. Ritmul de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii

136
este dovada faptului că noua politică economică a redirecționat alocarea resurselor
financiare în acord cu noile cerințe ale pieței.
Bazat pe indicatorul cifra de afaceri a întreprinderilor grupate pe clase de mărime, se
observă faptul că de la criza economică declanşată în anul 2008, vânzările întreprinderilor
mari, raportate la totalul cifrei de afaceri în Regiunea Centru, au crescut în detrimentul
întreprinderilor mici şi mijlocii (tabelul 22: Cifra de afaceri a întreprinderilor din Regiunea
Centru). În cazul întreprinderilor cu un număr de angajaţi între 10 şi 49 persoane, volumul
vânzărilor a scăzut uşor. În industrie, construcţii, comerţ şi servicii veniturile au crescut în
companiile mari cu peste 250 de angajaţi. În agricultură, vânzările microîntreprinderilor şi
întreprinderilor mici au crescut semnificativ, în timp ce au scăzut în întreprinderile mijlocii şi
mari. În silvicultură, cifra de afaceri a crescut numai în întreprinderile mici (10-49 angajaţi) -
dar cu un procent semnificativ de 11%. În piscicultură, mai mult de jumătate din vânzările
din 2013 ale microîntreprinderilor (până la 9 angajaţi) au avut de câştigat şi la fel şi 48% din
întreprinderile mici, cu până la 49 de angajaţi. În anul 2008, raportul a fost inversat. În 2010
şi 2011, aproximativ 30% din vânzări au fost generate în societăţile cu un număr de angajaţi
între 50 şi 249.73
În industrie, construcţii, sectorul comerţului şi serviciilor, după criză, aceste date sunt şi mai
diferite. Cu excepţia domeniului construcţiilor, toate celelalte domenii, în perioada 2008-
2013 pot indica o cifră de afaceri în creştere în Regiunea Centru (tabelul 24). Aceste venituri
au crescut semnificativ în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale cu aproape 75%, în
sectorul comunicaţiilor cu 57%, în domeniul transporturilor şi al depozitării cu mai mult de
49%, în industria prelucrătoare cu 45%, iar în producţia de energie electrică cu 42%.
Industria construcţiilor este singurul sector în care vânzările au scăzut în regiunea centrală
în aceeaşi perioadă cu 28%.74

Tabel 24. Cifra de afaceri a întreprinderilor din Regiunea Centru grupate pe activități
ale economiei naționale la nivel de secțiune CAEN Rev.2 şi pe clase de mărime,
prețuri curente (2008, 2013 - în %)

Domeniu și clasa de mărime 2008 2013

Total 100 100
0-9 persoane 19,23 17,60
10-49 persoane 23,52 23,29
50-249 persoane 26,46 22,83
250 persoane și peste 30,80 36,29
00 Total industrie, construcții, comerț și
alte servicii 100 100

0-9 persoane 19,19 17,50

10-49 persoane 23,44 21,79
50-249 persoane 26,42 23,66
250 persoane și peste 30,94 37,05
01 Agricultură, vânătoare și servicii anexe 100 100
0-9 persoane 16,96 21,44

73
Institutul Național de Statistică, 2015
74
Institutul Național de Statistică, 2015

137
 10-49 persoane 28,51 33,80
50-249 persoane 33,61 29,35
250 persoane și peste 20,92 15,41
02 Silvicultură și exploatare forestieră 100 100
0-9 persoane 27,47 24,95
10-49 persoane 27,29 38,91
50-249 persoane 21,25 18,76
250 persoane și peste 23,99 17,38
03 Pescuitul și acvacultura 100 100
0-9 persoane 47,06 51,61
10-49 persoane 52,94 48,39
50-249 persoane - 29,63(2012)
250 persoane și peste - -
Sursa: Institut Național de Statistică, 2015

În prezent, mediul de afaceri în municipiile, orașele și comunele studiate situate pe Valea

Mureșului se caracterizează prin:
§ costul forței de muncă mai mare în servicii care sunt concentrate în orașe, unde
ponderea societăților comerciale mari este mai ridicată;
§ cea mai mare profitabilitate raportată la cifra de afaceri s-a obținut la categoria
societăților mijlocii;
§ în sectorul de stat s-a înregistrat o profitabilitate mai scăzută decât în sectorul privat,
firmele mari fiind mai puțin rentabile decât IMM–urile;
§ investițiile străine majore au fost realizate în sectoare ca: industria lemnului, industria
farmaceutică, industria alimentară, industria chimică, industria tutunului și cea a
băuturilor alcoolice;
§ cea mai mare productivitate a muncii s-a înregistrat în sectorul comerțului cu
amănuntul și în sectorul turismului.

Mediul de afaceri şi infrastructura pentru afaceri pe Valea Mureșului

În ceea ce priveste iniţierea și dezvoltarea de afaceri, cele mai importante instituții implicate
sunt Camerele de Comerț și Industrie din fiecare județ, Școala Română de Afaceri,
Evaluator Târgu-Mureș, Consiliul Local al Întreprinderilor Mici și Mijlocii - Târgu Mureș,
Uniunea Generală a Industriașilor și Patronilor din județul Mureş și Asociatia Județeană de
Dezvoltare Montana Mureș, centre de business, asociații ale meseriașilor, Departamentul
pentru susținerea IMM-urilor din cadrul Consiliului Județean Alba etc.
Un rol important în sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri îl au parcurile industriale, al
căror regim juridic de constituire, organizare și funcţionare este reglementat prin Legea
nr.186/2013 75 , având drept scop stimularea investițiilor directe, autohtone și străine, în
industrie, servicii, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, dezvoltarea
regională, dezvoltarea întreprinderilor mari, mijlocii și mici; crearea de noi locuri de muncă.
În scopul dezvoltării infrastructurii de afaceri, este necesară identificarea unor terenuri care

75
Legea nr.186/2013 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale

138
pot primi această destinație. Identificarea terenurilor care pot fi puse la dispoziția
investitorilor de către autoritățile locale este esențială și datorită faptului că în viitor se vor
dezvolta cu precădere afacerile de tip greenfield – afaceri pornite de la zero. Crearea de noi
locuri de muncă prin atragerea investițiilor autotohne și străine trebuie să reprezinte
principala preocupare a autorităților locale.
În zona studiată Valea Mureșului au fost înființate până în prezent Parcul Industrial Mureş-
platforma Vidrasău, Ungheni (Parcul Industrial Mureş a fost realizat pe platforma Vidrasău
(orașul Ungheni), la 18 km sud-est de municipiul Târgu Mureș. Inițiatorul proiectului este
Consiliul Județean Mureș, în colaborare cu Primăriile comunelor Ungheni și Sânpaul) şi
Parcul Industrial Ciugud (Parcul Industrial Ciugud, la 2 km sud-est de municipiul Alba Iulia,
inițiat de Consiliul Județean Alba în colaborare cu Primăria Ciugud).
Alte forme de sprijin pentru mediul de afaceri există prin intermediul centrelor tehnologice
precum cele pentru prelucrarea lemnului şi de protecţia mediului în judeţul Mureş, respectiv
Fundaţia de Afaceri Mureş, Fundaţia pentru Dezvoltarea Agriculturii şi Economia Regională
a Mureşului, care deţine centre fondatoare în Gheorgheni şi Odorheiu Secuiesc, Agenţia
pentru Energii Regenerabile (ALEA) în Alba Iulia, Fundația Adept Transilvania care are ca
obiective conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea comunităţii în Transilvania.
În judeţele Alba, Harghita și Mureș există de asemenea organizaţii şi asociaţii la nivelul
microregiunilor care sprijină dezvoltarea economică mai ales în sectorul privat. Au fost
înfiinţate în total 33 de asociaţii, 10 în judeţul Alba, 4 în judeţul Harghita şi 19 în judeţul
Mureş. Clusterele sunt relativ noi şi sunt organizate după branșe, care fac legătura între
societăți, administrația publică și sfera de cercetare şi sunt focusate pe colaborare şi
transfer tehnologic. În Regiunea Centru s-au format clustere în domeniile prelucrării
lemnului, al biomasei, al electrotehnicii, al industriei alimentare, iar procesul de clusterizare
se așteaptă să ia amploare. În Valea Muresului din Regiunea Centru funcţionează clusterele
AGROFOOD Regional Cluster, Clusterul regional al lemnului PRO WOOD, Clusterul
REGIOFA, Clusterul mobilei Transilvania.
În cadrul acestor structuri se elaborează proiecte pentru atragerea fondurilor europene,
pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi, în special, pentru îmbunătăţirea mediului de
afaceri şi a infrastructurii de afaceri.

5.2.5. Potențial energetic

Politica Uniunii Europene cu privire la resursele de energie regenerabilă

Scopul principal al politicii energiei a Comisiei Europene constă în dezvoltarea procesului de
regenerare a energiei, în special a energiei produse cu ajutorul vântului, a apei, a energiei
solare și biomasei. Comisia Europeana justifică acest obiectiv prin precizarea câtorva
motive și anume:
§ energia astfel obținută are un rol important în reducerea emisiilor de dioxid de
carbon (CO2) - un obiectiv major al Comisiei Europene;
§ dezvoltarea schimbului de energie sporește sprijinirea industriei, iar reînnoirea
surselor de energie se așteaptă a fi mult mai ieftină şi economicoasă în comparație
cu sursele de energie competitive.
După modelul european, România a elaborat o strategie în domeniul „energiei verzi”, prin
care își stabilește ca țintă, până în 2020 o cotă de 20% din energie, obținută din surse
regenerabile: amenajări hidro de mică putere, energie eoliană, energie solară, bioenergie
(în primul rând biomasă).
Analiza problemelor energetice din Valea Mureșului urmăresc:

139
 1. Energia hidro privind apele (râuri, lacuri, torenți activi, etc.)
2. Energia solară
3. Energia eoliană
4. Biomasa
5. Gazele naturale
Energia hidro - este dată în principal de scurgerea râurilor și efectele hidraulice ale
acestora. Aprecierile asupra acestui fenomen s-au efectuat doar în zona aval de cele mai
importante confluențe din bazin, după cum urmează (calculul s-a efectuat cu relații
specifice):
a. Aval confluența cu Gurghiu:
o debit mediu multianual 37,5 mc/s
o puterea generată de râu este de 93,3 MW
b. Aval confluența cu Arieșul
o debit mediu multianual 70,6 mc/s
o putere generată 158 MW
c. Aval confluență cu Târnavele :
o debit mediu multianual 106,0 mc/s
o putere generată 264 MW
d. Aval confluență cu Sebeșul :
o debit mediu multianual reconstituit 119,0 mc/s
o putere generată: 168 MW
Rețeaua hidrografică reprezintă un potențial de valorificare a energiei hidro și
microhidroenergetice (harta 24). Importante sunt resursele energetice ale Mureșului. În
harta 24 există un inventar și o reprezentare geografică a centralelor hidroenergetice, dar și
propuneri de construire a unor amenajări hidro sau centrale acolo unde se estimează că
există potențial (reprezentat prin culoarea verde). Sunt prevăzute microhidrocentrale lângă
Ocna Mureş şi utilizarea centralei din Răstoliţa.

140
Harta 24. Harta amenajărilor hidroenergetice

Sursa: ADR Centru

Energia solară
Utilizarea energiei solare - o preocupare nouă în România - se bazează pe Studiile
meteorologice și climatice din arealele care interesează, respectiv Regiunea Centru a țării în
cazul nostru. Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei
Pământului, perpendicular pe direcția razelor solare, pentru condiţiile în care cerul este
perfect senin şi lipsit de poluare, în zonele Europei de Vest, Europei Centrale și Europei de
Est, în jurul prânzului, poate asigura maxim 1000 W/m². Această valoare reprezintă suma
dintre radiaţia directă şi cea difuză.
Potenţialul de utilizare a energiei solare în România este relativ important, aşa cum se
observă în harta 25, harta potențialului solar al României. Există zone în care fluxul
energetic solar anual ajunge până la 1450-1600 kWh/m²/an, în zona litoralului Mării Negre şi
în Dobrogea ca şi în majoritatea zonelor sudice. În majoritatea regiunilor ţării, fluxul
energetic solar anual depăşeşte 1250-1350 kWh/m²/an. Astfel, durata de strălucire a
soarelui pe axul Mureșului este cuprinsă între 100 zile în zona de culoar a Mureșului în aval
de Alba Iulia și 120 zile în Câmpia Transilvaniei și pe culmile înalte montane (harta 25).

141
Harta 25. Potențialul solar al României

Sursa: http://www.minind.ro/domenii_sectoare/energie/studii/potential_energetic.pdf

Durata de strălucire a Soarelui depășește 1400-1500 de ore pe culmile înalte ale munților,
față de zonele de podiș unde durata depășește 1600 de ore.
În harta 26 se vede că energia solară în Regiunea Centru are mai mare potenţial la graniţa
dintre judeţele Mureş/ Sibiu şi Alba. Energia solară poate fi valorificată în cursul Mureşului
mijlociu şi inferior, din Podişul Transilvaniei şi culoarul Alba.

142
Harta 26. Harta potenţialului energetic solar – Regiunea Centru

Sursa: ADR Centru

Energia eoliană
Zonele cu viteze maxime ale vântului cuprinse între 30-40 m/s înconjoară toate arealurile cu
viteze de peste 40 m/s, ele ocupând părțile joase ale Podișului Moldovei, nord-estul
Câmpiei Române, Dobrogea de nord și zonele pericarpatice. Aceleași viteze se
înregistrează și în cea mai mare parte a Podișului Transilvaniei, în centrul și nordul Câmpiei
de Vest și pe Culoarul Mureșului (harta 27).
Printre numeroasele avantaje ale energiei eoliene se numără diminuarea semnificativă a
poluării (nu produce emisii în atmosferă care cauzează ploi acide sau efecte de seră – o
sursă curată de combustibil, nu produce deșeuri radioactive, există multe zone cu un
potențial eolian ridicat, reprezintă una din tehnologiile de energie cu cele mai mici costuri
etc.). Dezvoltarea energiei eoliene în România – țara cu cel mai mare potențial eolian din
regiune, încă nevalorificat, are o gamă largă de aplicații existente, de la mici centrale
individuale pentru regiunile rurale până la ferme eoliene în largul mării (off-shore).

143
Harta 27. Harta potenţialului eolian

Sursa: ADR Centru

Regimul vânturilor
În Carpații Orientali (județul Harghita) orientarea principalelor culmi muntoase determină
diminuarea maselor de aer, vânturile având direcția vest-est pe timpul verii și est-vest pe
timpul iernii. În județul Alba s-a constatat că intensitatea vântului crește pe măsura
îndepărtării de obstacolele orografice, precum și în spațiul montan, la peste 1500 m. Pe
latura estică a Munților Apuseni (județul Alba) cuprinși în Regiunea Centru este prezent un
vânt local – fohnul care are o frecvență mai mare primăvara, în special în luna mai, fiind
influențat direct de către Anticiclonul Azoric și Ciclonul Islandez. Mai jos se pot vedea și
hărțile cu activitate eoliană accentuată. În toată Regiunea Centru potențialul de energie
eoliană este moderat77.

Biomasa
Biomasa este resursa energetică ce poate fi valorificată de pe cea mai mare suprafaţă din
regiune (harta 28). Culturile energetice se pretează condiţiilor de climă, relief şi sol din
Depresiunea Transilvaniei, iar suprafaţa forestieră este foarte mare în regiune, datorită
prezenţei unor diviziuni importante a Carpaţilor Orientali, Meridionali şi Munţilor Apuseni.
Pentru Regiunea Centru, biomasa constituie o sursă de energie regenerabilă promiţătoare,
atât din punct de vedere al potenţialului, cât şi al posibilităţilor de valorificare. Institutul
Naţional al Lemnului (INL) a realizat în anul 2006 un studiu privind potenţialul energetic al

77
ADR Centru: Analiza potențialului energetic eolian la nivelul Regiunii Centru în perspectiva dezvoltării economice durabile.
2010. Definirea cadrului de implementare de acțiuni la nivelul Regiunii Centru privind reducerea emisiilor de CO2 și
schimbările climatice în acord cu Directivele Comisiei Europene în acest domeniu.

144
biomasei în România (distribuţia pe regiuni de dezvoltare şi județe). Analizând harta
realizată de INL în 2006, s-a constatat că:
§ județul Harghita se numără printre cele mai bogate judeţe din ţară în resurse
forestiere (206,5 mii mc);
§ judeţe bogate în biomasă forestieră sunt: Alba, Harghita, Mureş.
La nivel regional, în vederea identificării suprafețelor geografice care au un potențial ridicat
de producere de biomasă, va fi luat în considerare terenul arabil cu cele mai bune conditii
climatice.

Harta 28.Repartiția geografică a terenurilor agricole în Regiunea Centru

Sursa: ADR Centru

În domeniul de utilizarea energiei regenerabile și în domeniul biomasei ADR Centru a

realizat multe activităţi: un număr mare de studii, proiecte transnaționale şi regionale despre
utilizarea potenţialului surselor de energie regenerabilă. În cadrul proiectului PromoBio a
fost elaborat “Planul de acțiune pentru bioenergie/biomasă – Regiunea Centru pentru
perioada 2014-2020” 78 . În planul de acțiune au fost stabilite priorități și activități în
dezvoltarea de biomasă la nivelul Regiunii Centru.

78
Planul de acţiune pentru bioenergie/biomasă – Regiunea Centru pentru perioada 2014-2020. ADR Centru, 2014

145
Gaze naturale
Resursele neconvenţionale de gaze naturale pot fi găsite în imediata vecinătate a
zăcămintelor convenţionale de petrol şi gaze şi chiar în combinaţie cu ele. Contrar
zăcămintelor convenţionale de gaze, care sunt capcane structurale sau stratigrafice bine
definite, resursele neconvenţionale, în cele mai multe cazuri, nu sunt bine delimitate spaţial
şi se pot extinde pe zone mari, în bazine de sedimentare.
Zăcămintele de gaze naturale sunt principalele resurse energetice ale județului Mureș.
Producţia gazelor naturale în judeţul Mureş reprezintă aproximativ 27% din producţia
naţională (harta 29).
Resursele energetice neconvenţionale constituie o formă alternativă de energie. Ele sunt
localizate în formaţiuni sedimentare de diferite vârste şi, de regulă, la adâncimi mari în
scoarţa terestră: shale şi tight gas, heavy oil şi oil shale, coal seam gas şi în zonele reci, în
mări şi oceane - gaz hidraţii.
În condiţiile declinului producţiei de hidrocarburi din zăcămintele aflate în producţie,în
România trebuie să se exploreze şi exploateze noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, atât
de tip convenţional cât mai ales, neconvenţionale, pentru a se asigura necesarul de consum
intern şi eventual o cantitate suplimentară pentru export.

Harta 29. Schiţă structurală a României cu indicarerea arealelor cu potenţial de gaze

Sursa: World Energy council. Romanian member Committee: Centrul European de excelenta in domeniul gazelor naturale din
argile gazeifere

Depresiunea Transilvaniei constituie un bazin molasic neogen, de tipul Tertiary Backarc

Basin aproape circular, delimitat la est de lanţul eruptiv Neogen şi formaţiuni sedimentare
ale Carpaţilor Orientali, la sud de Carpaţii Meridionali, iar la vest şi nord-vest de Munţii

146
Apuseni. Formaţiunile ce includ argile cu potenţial gazeifer se întâlnesc la diferite nivele
stratigrafice.

În structurile de la Deleni, Cloasterf, Filitelnic, Band, Ibăneşti, Ernei, Dumbrăvioara, Târgu

Mureş, Brâncoveneşti TOC-ul se înscrie în intervalul 0,5-1, ceea ce indică un grad de
maturare mediu spre scăzut.
În structura de la Band, kerogenul este de tipul I şi sugerează provenienţa sapropelului din
lipide acvatice; în structura de la Deleni (m 2987) coexistă kerogen II cu III, ceea ce
sugerează un sapropel marin, cu HI între 200 şi 300 şi S2/S3 intre 10 şi 15. Pentru
structurile de la Filitelnic, Band, Ibăneşti, Dumbrăvioara, Ernei, Târgu Mureş, Brâncoveneşti
cracareamateriei organice a avut loc la temperaturi cuprinse între 422 şi 433oC, ceea ce nu
a permis o maturare suficientă (reflectanta vitrinitului oscilează între 0,2 şi 0,6).
Sistemul depoziţional a fost unul de mare adâncă, în facies de câmpie abisală, cu o rată
de sedimentare relativ scăzută şi energie de bazin redusă. În aceste condiţii materia
organică s-a putut acumula şi, apoi, conserva în aşa-zisele orizonturi condensate.
Asemenea condiţii reprezintă o premisă pentru apariţia de cuverturi sedimentare pe
suprafeţe mari şi cu grosimi notabile.
În ultimii ani au fost dezvoltate o serie de tehnici de fracturare a sondelor orizontale care
permit realizarea operaţiei în stagii multiple, reducându-se astfel timpul de execuţie a
operaţiei. Tehnica de fracturare numită “casing conveyed perforating” a fost aplicată cu
succes încă din anul 2001. În prezent tehnici de fractuare sunt discutate din cauza
impactului la mediu, la apa subterană, la sol şi la aer. Zgomotul, vibraţiile şi influenţele
seismice vor avea un impact semnificativ asupra biodiversităţii. Avizele sau concesiunile
pentru exploatare trebuie eliberate cu mare prudenţă79.

79
Vezi: Raportul: Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenţionale – Potenţial şi Valorificare. Centrul European de
Excelenţăîn Domeniul gaze naturale din argile gazeifere. Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei.
Noiembrie, 2013

147
5.2.6. Turismul

Pe cursul râului Mureş se poate parcurge toată Transilvania. Mureşul trece prin Carpaţii
Orientali într-un defileu sălbatic între Topliţa şi Deda, unde diferența de nivel este de 200 de
metri. În zona Deda cursul râului este liniştit şi este ideal pentru excursii lungi de-a lungul
malului, și plimbări de agrement cu ambarcațiuni ușoare pe cursul râului. Mureşul izvorăşte
din Carpaţii Orientali, în judeţul Harghita şi curge prin oraşul Topliţa (mănăstire ortodoxă cu
biserica de lemn). Apoi Mureşul curge prin Transilvania într-o direcţie sud-vestică pe
teritoriul judeţului Mureş şi prin oraşele Reghin (biserici evanghelice romanice şi gotice,
biserică greco-catolică în stil baroc, biserică ortodoxă de lemn) şi Târgu Mureş (Centrul
vechi în stil Art Nouveau, Biserica Evanghelică fortificată, două biserici catolice în stil baroc,
Catedrala Ortodoxă a anilor ‚20, Art Nouveau Palatul Culturii şi Palatul Administrativ) şi
Luduş.
Râul din dreapta Arieşului trece prin judeţul Alba. În cursul său parcurge oraşele Ocna
Mureş, Aiud (Biserica Evanghelică fortificată, Biserica Catolică în stil baroc, Biserica
Ortodoxă a anilor ‚20, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, un memorial al durerii închinat victimelor
închisorilor comuniste). Aproximativ 25 km mai jos, în Aiud, Mureşul o ia la stânga spre râul
Târnava pentru a ajunge la limita municipiului Alba Iulia (Cetatea Alba Carolina, Muzeul
Național de Istorie, Bisericile Evanghelică, Catolică şi Catedrala Ortodoxă).
În anul 1976 s-a început elaborarea unui studiu de navigație cu vase ușoare pe Mureş,
propunându-se un baraj la Blandiana cu coada lacului în cartierul Partoş din municipiul Alba
Iulia. Studiul s-a desfășurat timp de patru ani și a colectat date referitoare la durata maximă
și minimă (Qmax; Qmin), debit solid (Rks^)/ pentru colmatarea albiei. Acest studiu nu a fost
implementat.
În prezent, Mureşul nu este navigabil, iar problemele legate de poluare afectează turismul,
după cum notează turiştii străini care au călătorit recent în zonă: „...peisaj interesant,
oameni prietenoşi şi amabili. M-a dezamăgit însă calitatea apei. Multă murdărie cauzată de
vaci şi zone de exploatarea pietrişului pentru autostrăzi care generează de asemenea
poluare.“80
Valea Mureșului se înscrie între zonele de mare atractivitate pe plan intern și internaţional.
În Valea Mureșului, dezvoltarea turismului rural depinde foarte mult de existenţa şi calitatea
pensiunilor turistice şi de prezenţa unor tipuri variate de activităţi, de folclor, de existenţa
regiunilor etnografice şi de practicarea agriculturii şi viticulturii (agroturism). Turismul rural şi
agroturismul (specific legate de activităţile din fermă) sunt activităţi generatoare de venituri
alternative, ceea ce oferă posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural datorită peisajelor unice,
ariilor semi-naturale vaste, ospitalităţii înnăscute a locuitorilor din mediul rural. Conservarea
tradiţiilor, culturii, a specialităţilor culinare şi a băuturilor precum şi diversitatea resurselor
turistice rurale constituie potenţial pentru dezvoltarea acestui sector.
Patrimoniul cultural al satului românesc reprezintă o sursă importantă de dezvoltare atât la
nivel regional cât şi la nivel local, capitalul simbolic fiind esenţial pentru identitatea culturală
reprezentată prin valori, obiceiuri şi îndeletniciri, credinţe şi simboluri împărtăşite de către
comunitate. Manifestarea identităţii culturale, a tradiţiilor şi a obiceiurilor este influenţată de
regiune, care reprezintă mai mult decât o locaţie geografică. Date fiind acestea, menţinerea
identităţii culturale trebuie să includă câţiva factori, cum ar fi educaţia şi consumatorii de
cultură. În acest sens, protejarea moştenirii rurale este extrem de importantă în ceea ce
priveşte dezvoltarea turismului rural ca modalitate de promovare a Văii Mureșului, cu un
efect pozitiv asupra atragerii turiştilor şi cu beneficii economice pentru populaţia locală.
Conservarea tradiţiilor, culturii, obiceiurilor din mediul rural şi promovarea specialităţilor
culinare şi a băuturilor tradiţionale reprezintă mijloace de creştere a potenţialului turistic. În

80
Dundak in http://www.faltboot.org/forum/read.php?14,201872,201876#msg-201876 vom 25.12. 2012

148
zona Văii Mureșului au loc activităţi culturale semnificative care nu sunt exploatate din lipsă
de organizare şi promovare.

5.2.6.1. Potențial turistic

Printre diversele potențiale din Valea Mureşului ale Regiunii Centrale se numără81:

Potențialul turistic natural

Cele mai importante obiective turistice ale acestui spaţiu geografic sunt determinate de
către potenţialul natural dat de relief, reţeaua hidrografică, climă, potenţial biogeografic şi de
cel antropic (istoric, cultural, ştiinţific etc.).
Prin diversitatea cadrului natural existent, zona geografică analizată în cadrul acestui studiu
oferă un peisaj geografic cu un impact turistic semnificativ. Zonarea turistică a Văii
Mureşului pe sectorul analizat s-a făcut pe baza criteriului administrativ ca limită în repartiţia
teritorială a resurselor turistice. În acest mod sunt puse în evidenţă trei zone turistice
distincte: zona Albei, zona Mureşului superior, suprapusă administrativ cu teritoriul judeţului
Mureş şi zona Gurghiului, a izvoarelor Mureşului suprapusă peste o parte a judeţului
Harghita.
În partea sa superioară, Mureşul străbate o importantă zonă turistică, care cuprinde partea
sudică a Munţilor Călimani, Defileul Mureşului şi culmile montane Gurghiu– Harghita. După
ieşirea din munţi, Valea Mureşului oferă un potenţial turistic specific, în care agroturismul
îmbină armonios turismul de odihnă şi relaxare cu alte forme de turism.
O formă particulară a turismului rural este agroturismul, prin care se valorifică spațiul de
locuit din gospodăria țărănească, contribuind la integrarea turiştilor în viața rurală prin
intermediul activităţilor şi serviciilor specifice locale. Județul Harghita se remarcă printr-o
continuă dezvoltare a agroturismului, mai ales în zona depresionară a Giurgeului de pe
Mureşul superior, în localităţile Lăzarea, Sărmaş, Joseni, Ciumani etc.
Pe teritoriul judeţului Mureş agroturismul este dezvoltat în comunele Sângeorgiu de Pădure,
Lunca Bradului, Stânceni, Răstoliţa, Aluniş, Brâncoveneşti, Deda, Stânceni şi Ideciu de Jos.
Dintre aceste localităţi, Gorneşti, Bezid (comuna Sângeorgiu de Pădure), Lunca Bradului,
Stânceni, Neagra (comuna Lunca Bradului), Răstoliţa, Gălăoaia (comuna Răstoliţa), Borzia
(comuna Răstoliţa) au fost declarate sate turistice.
În judeţul Alba infrastructura agroturistică este nesemnificativă în comparaţie cu cea
existentă în judeţele Mureş şi Harghita.
Potenţialul morfoturistic este reprezentat de cele două lanțuri montane din partea estică a
județului Mureș: Călimani și Gurghiu. Cele mai spectaculoase forme, cu potenţial de mare
atractivitate sunt craterele vulcanice bine păstrate și de dimensiuni mari: Căliman în Munţii
Călimani, Fâncel-Lăpușna și Saca-Tătarca din Munții Gurghiu. Defileul Deda-Toplița, se
desfășoară pe teritoriul județelor Mureş și Harghita, despărțind masivele vulcanice Călimani
și Gurghiu.
Potențialul climato-turistic permite practicarea activităților turistice în toate sezoanele, cu
variații în funcție de specificul formelor de turism. Exceptând altitudinea masivelor
muntoase, bioclimatul munților mijlocii (1.200-1.800 m) este foarte extins, fiind indicat pentru
efectuarea climato-terapiei.
Relieful, clima şi apele ca resursă turistică
Relieful pe cursul superior şi mijlociu al Mureşului este unul foarte variat, cel care străbate
aceste locuri întâlnind forme joase de relief, formate din lunca şi câmpia Mureşului, care se

81
Potențialul este detaliat în anexa nr 2 pentru Valea Mureșului

149
transformă treptat într-un relief de dealuri puţin înalte, pe cursul său mijlociu. Cu cât
înaintăm spre izvoare, relieful capătă accente tot mai evidente de piemont montan care se
pierde treptat într-un relief montan specific munţilor vulcanici ai Călimanilor cu vârfurile
Pietrosul (2.100 m), Călimani Iezer (2.032) şi Călimanu Cerbului (2.013) şi cei ai Gurghiului,
cu vârfurile: Salca (1.777 m), Fâncelu (1.684 m), Tătarca (1.688 m) etc.
Cele mai importante obiective turistice generale, determinate de relieful zonei sunt
reprezentate de sectorul de defileu Topliţa – Deda şi Depresiunea intramontană a
Giurgeului. Peisagistic, zona de defileu, cu o lungime de peste 33 km, se remarcă prin
succesiunea în care ariile de îngustare ale văii alternează cu bazinetele de lărgire, ocupate
de vechi aşezări umane, stânci golaşe cu forme dintre cele mai ciudate (Scaunul Domnului,
Stânca Şoimilor, Piatra Panda etc.) şi înălţimi de câteva sute de metri, peşterile de mulaj
(tubulare) formate în conglomerate (Peștera Luanei din Călimani) sau roci vulcanice
(Peştera Căsoaia lui Ladăş, Peştera de lângă Piatra Viperei, Peştera de la Andreneasa,
Peştera de lângă Tunel – Sălard) etc. Alături de acestea, menţionăm existenţa unor
obiective turistice naturale precum căldarea centrală de pe platoul Munţilor Călimani, vechi
crater vulcanic înconjurat de versanţi abrupţi şi cupola ce domină podişul, cu vârfurile
Negoiu Unguresc (2.081 m) şi Pietrosu (2.100 m), crestele şi spinările montane ale Bradului
Ciont (1.899 m), Voivodeasa (1.825 m), Căliman-Izvor (2.031 m) şi Călimanu Cerbului
(2.013m).
Munţii Gurghiului adăpostesc la rândul lor alte cratere fosile: Fâncel, Saca, Şumuleu,
Ciumani, precum şi cel cuprins între vârfurile Sasca şi Tătarca, cu un diametru de cca. 5
km. Fiind munţi vulcanici, mai păstrează o serie de vărfuri, foste conuri vulcanice, printre
care Pietricelu (1.993 m), Buza Şerbei (1.583 m), Haita (1.854 m) etc. din Călimani, şi
Poiana Zimborului, Bătrăna, Batca şi Seleşele din Munţii Gurghiu, de dimensiuni mai mici şi
acoperite în mare parte cu păduri.
În zona calcarelor care ajung la suprafaţă se găsesc interesante fenomene endo şi
exocarstice, în cadrul cărora se remarcă Peştera Şugău din Munții Giurgeului, cu o lungime
de cca. 1000 m, bogată în stalactite conice, stalagmite, stâlpi cu guler, stalactite fistulare,
coralite, cristalizări ale calciului sub formă de aragonit, şi alte formaţiuni helictitice.
Trebuie menţionate în mod special izvoarele termale de la Sălard şi Cascada cu apă
termală, de la Topliţa.
Condiţiile climatice permit practicarea activităţilor turistice în tot timpul anului, cu maxime în
perioada de vară şi cea de iarnă, când tradiţia unor activităţi turistice specifice (Serbările
Zăpezii – Izvorul Mureşului) şi prezenţa unor pârtii amenajate permit practicarea pe scară
largă a unor sporturi de sezon.

Potențialul turistic hidromineral, lacustru și al reţelei hidrografice

Apele minerale au importanță turistică, întrucât au efecte terapeutice dintre cele mai
diverse. Predomină apele minerale bicarbonatat-carbogazoase, aflate în aureola mofetica
Călimani-Gurghiu, urmate de cele feruginoase. Apele minerale sărate apar la Ideciu de Jos,
Brâncoveneşti, Ocna Mureş, cu un potențial nefolosit. La Sângeorgiu de Mureş ele provin
din zăcămintele gazeifere ale domului Ernei. Lacurile sărate, mai numeroase, sunt
concentrate în Ideciu de Jos.
Păstrăvăriilecele mai renumite sunt situate la Răstoliţa, Lunca Bradului, Bistra Mureşului
(Mureş), Joseni (Harghita) etc. Iazurile, prezente în Câmpia Transilvaniei, se concentrează
pe valea Luduşului.
Reţeaua hidrografică constituie o resursă turistică mai ales în perimetrul oraşelor mari, unde
luncile râurilor mai importante şi pădurile care mărginesc aceste lunci sunt amenajate
pentru turismul de agrement. Importanţă deosebită prezintă în acest sens Valea Mureşului
în perimetrul localităţilor Târgu Mureş, Reghin, Iernut, Luduş şi Alba Iulia.

150
Potențialul turistic biogeografic82 îl constituie pădurile și fondul zoogeografic.
Pădurile cele mai extinse apar în regiunile montane și în cele subcarpatice, reprezentând un
alt factor de atracţie turistică: Parcul Național Călimani Sud, Rezervația peisagistică Defileul
Deda-Toplița. În arealul studiat, Valea Mureșului străbate 34 de arii naturale protejate, cu o
suprafaţă de cca. 457817,75 ha, din care două parcuri naţionale/naturale cu o suprafaţă de
33197 ha, 23 de arii protejate incluse în “Natura 2000” cu o suprafaţă de 418539 ha şi 9
rezervaţii naturale cu o suprafaţă de 6087,75 ha. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt
rezervația peisagistică Defileul Deda-Toplița, Defileul Mureșului și numeroase rezervații
botanice, Parcul Național Călimani Sud care se află pe teritoriul județelor Mureş şi Harghita.
Fondul zoogeografic se concentrează în această zonă, turismul cinegetic fiind prezent în
Munții Apuseni, Gurghiu și Călimani (cervidee, urși), precum și în zona subcarpatica
(mistreți). Propice pentru turismul piscicol sunt zonele defileul Deda-Topliţa, Blandiana
(județul Alba).
Pădurile de fag (Fagus sylvatica) sunt întâlnite pe palierul altitudinal de 600-1.000 (1.200)
m, urmate de cele de amestec fag, molid și brad (Abies alba), pentru ca între 1.000 – 1.700
m să domine molidișurile (Picea abies) presărate sporadic cu scoruș (Sorbus aucuparia). În
aceste păduri mai apar exemplare izolate ale unor specii de arbori mai puţin întâlniţi precum
paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), larice (Larix decidua) şi tisă. În Călimani pădurile
compacte de molid urcă până la altitudinea de 1756 m. Mai sus este golul alpin care apare
ca un spațiu deschis vederii, dar greu penetrabil datorită jnepenișurilor (Pinus mugo),
ienuperetelor (Juniperus communis ssp. Nana) şi tufișurilor de rododendroni
(Rhododendron myrtifolium). Parţial vegetaţia este formată din pășuni subalpine pierdute
printre stâncării, în timp ce la malurile pâraielor subalpine apar tufărișurile de arin de munte
(Alnus viridis).
Aceste păduri întinse asigură habitatul unor specii variate de animale, păsări, amfibieni şi
reptile, precum: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căpriorul
(Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus),
pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), pârșul mare (Glis glis), veverița (Sciurus
vulgaris), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul (Martes martes), bursucul (Meles meles)
etc.; cocoșul de munte (Tetrao urogallus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), corbul
(Corvus corax), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina),
șorecarul comun (Buteo buteo) etc. În golul alpin cuibăresc mierla gulerată (Turdus
torquatus), fâsa de munte (Anthus spinoletta), brumărița de munte (Prunella collaris),
pietrarul (Oenanthe oenanthe) etc. 83

Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii

Conservarea, punerea în valoare şi valorificarea durabilă a calităţilor peisajului biogeografic
al zonei se fac prin declararea unor suprafeţe ca arii naturale protejate. În funcţie de
calitatea, componenţa şi amplasamentul pe care îl are fondul forestier, defineşte pădurea ca
element de mare atractivitate turistică. Odată cu stabilirea ariilor naturale protejate, incluse
în cadrul reţelei europene “Natura 2000”, ariilor de interes comunitar (SCI) şi celor speciale
pentru protecţie avifaunistică (SPA) s-a putut trece la ocrotirea legală a unor valoroase
exemplare de faună şi floră, precum şi a unor arealuri cu aspect peisagistic deosebit (harta
nr. 3, vezi şi anexa 5).
Principalele arii protejate de interes local sau naţional, botanice şi forestiere, situate în
teritoriul analizat sunt de mai multe tipuri: parcuri naturale şi naţionale, situri SCI, situri SPA
şi rezervaţii naturale. O prezentare in extenso a acestora se face în Anexa – Rezervaţii
naturale şi zone protejate pe Mureşul superior.

82
Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naționalși o serie de arii protejate,
83
https://peterlengyel.wordpress.com/2012/03/03/parcul-național-calimani/

151
Vom trece în revistă doar aceste zone protejate, în funcţie de tip:
§ Parcuri naturale - Parcul Natural Defileul Mureşului Superior;
§ Parcuri naţionale - Parcul Naţional Călimani;
§ Situri SCI: SCI0019 Călimani-Gurghiu; SCI0113 Mlaştina după Luncă; SCI0252
Topliţa-Scaunul Rotund Borsec; SCI0368 Râul Mureş între Deda şi Reghin;
SCI0369 Râul Mureş între Iernut şi Periş; SCI0154 Pădurea Glodeni; SCI0320
Mociar; SCI0342 Pădurea Târgu Mureş; SCI0367 Râul Mureş între Moreşti şi Ogra;
SCI0279 Borzont ; SCI0210 Râpa Lechinţa; SCI0040 Coasta Lunii; SCI0187
Pajiştile lui Suciu; SCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău; SCI0253
Trascău; SCI0382 Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ; SCI0100 Lacurile
Fărăgău – Glodeni.
§ Situri SPA: SPA 0030 Defileul Mureşului Superior; SPA 0033 – Depresiunea şi
Munţii Giurgeului; SPA0041 Eleşteele Iernut – Cipău; SPA0087 Munţii Trascăului;
SPA0139 Piemontul Munţilor Metaliferi.
§ Rezervaţii naturale/monumente ale naturii
§ Cascada cu apă termală Topliţa.
§ Mlaştina „După Luncă” - Voşlobeni;
§ Mlaştina Cea Mare – Remetea;
§ Peştera Şugău – Suseni (HR);
§ Piemontul Nyíres de la Borzonţ (“La Mestecăniş”);
§ Rezervaţia cu lalea pestriţă - Vălenii de Mureş;
§ Pădurea Sloboda – Aiud;
§ Pârâul Bobii din Gârbova de Sus – Aiud
§ Piatra Tomu - Blandiana.
Tot în cadrul resurselor naturale biogeografice, situate la graniţa dintre antropic şi natural,
pot fi incluse şi alte situri precum grădinile botanice, parcurile dendrologice şi exemplare
singulare de arbori, excepţionali prin vârstă, semnificaţie, valoare istorică şi peisagistică etc.
Grădina Botanică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş 84cuprinde trei
sectoare importante, înfiinţate în etape diferite: Parcul Dendrologic şi sera, înfiinţate în 1905,
pe o suprafaţă de 5 ha, în faţa şi în împrejurimile universităţii şi Grădina Botanică, înfiinţată
în 1948, pe o suprafaţă de 1,5 ha. Scopul înființării acesteia a fost unul educaţional, de
cunoaștere a numeroase specii erbacee și lemnoase, deosebite prin frumusețea sau
importanța lor științifică.

Parcuri dendrologice şi parcuri urbane

Parcul Dendrologic Alba Iulia

Parcul Dendrologic Alba Iulia a fost înfiinţat recent, în anul 2001 şi deţine în prezent 880 de
specii din toată emisfera nordică, răspândite pe o suprafaţă de 16 ha.Aflat iniţial în
proprietatea Ministerului Agriculturii şi a Ministerului Mediului şi Pădurilor, este administrat
de Romsilva prin Direcţia Silvică Alba. Din anul 2009, parcul a trecut în proprietatea
Consiliului Local Alba Iulia, respectiv în administrarea primăriei.
Alte parcuri dendrologice au fost amenajate în decursul sec. XVIII-XIX în jurul unor
reşedinţe nobiliare, dintre care cele mai cunoscute şi care s-au păstrat parţial până astăzi

84
https://www.umftgm.ro/universitate/directia-administrativa/gradina-botanica.html

152
sunt Parcul Dendrologic de pe lângă Castelul Kendi - Kemeny - Brâncoveneşti, Parcul
Dendrologic de pe lângă Castelul Ghiulay din Apalină - Reghin, Parcul Dendrologic de pe
lângă Castelul Teleki – Gorneşti, Parcul Dendrologic (rezervaţie naturală de stejari seculari)
de pe lângă Castelul Mariaffy – Sângeorgiu de Mureş, Parcul Dendrologic de pe lângă
Castelul Degentfeld – Cuci, Parcul Dendrologic de pe lângă Castelul Korniş - Rakoczy -
Bethlen – Iernut etc.
În judeţul Mureş pot fi admirate şi alte parcuri urbane precum Parcul Municipal Târgu
Mureş,Parcul dendrologic, Parcul de pe strada Verii din Târgu Mureş.
Pentru turism, pe lângă arealurile mari declarate rezervaţii naturale, sunt importante şi
exemplarele singulare de arbori ocrotiţi şi declaraţi monumente ale naturii atât pentru
valorarea lor biologică, cât şi pentru semnificaţia lor spirituală (evenimente istorice,
culturale, sociale etc.). Amintim în acest sens Stejarul Unirii din Ocna Mureş şi stejarii
omagiali de la Războieni.
În ceea ce privește distribuirea teritorialăa potențialului natural, cel mai ridicat este
înregistrat de comunele montane și subcarpatice Lunca Bradului, Răstolița, Stânceni,
Suseni și Deda. Aceste unități administrative se caracterizează prin bioclimat de munte cu
efect stimulativ, fond zoogeografic, ape minerale, lacuri sărate și piscicole și prezența
Defileului Deda-Toplița. Cu un potențial turistic natural mediu apar comunele Rușii Munți,
Aluniș și Brâncovenești, datorită prezenței reliefului salifer, a apelor minerale sărate, a
lacurilor sărate, precum și a pădurilor relativ extinse (vezi anexa 5).

Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic este complementar celui natural, în această categorie a
resurselor și obiectivelor turistice fiind incluse obiectivele cultural-antropice (biserici, biserici-
fortificate, cetăți, castele, complexe arhitectonice urbane) precum și cele care se leagă de
cultura materială și spirituală din mediul rural (obiceiuri, tradiții etc.). Anexa 6 centralizează
obiectivele turistice culturaledin Valea Mureşului - Regiunea Centru şi poate fi o bază pentru
dezvoltarea viitoarelor trasee turistice culturale.
Patrimoniul antropic din spaţiul geograficstudiat cuprinde următoarele grupe majore de
obiective:
§ vestigii arheologice;
§ ansambluri urbane;
§ obiective istorice medievale de interes turistic;
§ edificii religioase;
§ edificii culturale;
§ edificii economice cu valenţe turistice;
§ patrimoniul etnografic cu valenţe turistice;
§ activităţi şi manifestări umane cu valoare etnografică şi cultural-turistică;

Potențialul turistic al vestigiilor istorice și arhitecturale

În așezările din Valea Mureșului se află monumente istorice și de arhitectură foarte variate
stilistic, datând din perioade istorice diferite și reflectând cultura autohtonă, pe cea maghiară
și germană, culturi care s-au influențat reciproc în această zonă (hărțile 30, 31, 32). O serie
de așezări sătești cu biserici fortificate se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO,
reprezentând localități colonizate de sașii din Transilvania, care formează un tot unitar cu
valoare istorică, cuprinzând moduri de organizare a spațiului, clădiri și urme ale activităţii
umane care își pun pecetea asupra împrejurimilor. Bisericile fortificate se găsesc în număr
mare într-un perimetru restrâns. Ele constituie o realizare arhitecturală deosebită datorită

153
diversității și folosirii gamei de tipare defensive din faza târzie a Evului Mediu european85
(vezi anexa 6).

Ansambluri urbane

Ansambluri urbane medievale şi moderne cu valoare istorică şi culturală

Acest tip de obiective este prezent în cadrul unor vechi centre urbane, care mai conservă o
parte din vechea infrastructură urbană, formată din ansambluri de clădiri, străzi, fortificaţii şi
alte situri datând din sec. XII-XX. În acest context amintim:
Municipiul Alba Iulia, cu cele 9 ansambluri urbane recunoscute prin Legea Patrimoniului,
între care se remarcă Ansamblul fortificaţiei „Cetatea Alba Carolina”, cu componentele sale:
ziduri, bastioane, porţi, curtine, raveline, contragărzi, terase bastionare, şanţuri interioare şi
exterioare etc., construită între 1714 – 1739, dar şi alte situri urbane precum: „Str. George
Coşbuc” nr. 2-26, 11-27; construită la sfârşitul sec. XIX; „Str. Decebal” din Alba Iulia; datând
de la începutul sec. XX; ansamblul urban „Bd. Ferdinand I” cu nr. 1-35, 2-26; ridicat la
sfârşitul sec. XIX etc.
Municipiul Aiud cu: ansamblul istoric format din Cetatea Aiudului, ce cuprinde Castelul
Bethlen, Biserica Reformată, Capela Evanghelică şi Incinta fortificată cu cele opt bastioane.
Târgu Mureş cu cele 15 ansambluri urbane, între care se remarcă ansamblul urban „Piaţa
Trandafirilor”; ansamblul urban Zona Centrală, format din centrul comercial al municipiului,
între Piaţa Trandafirilor, nr. 1- 32, 33-60; Piaţa Victoriei între nr.1-10 şi 11- 36; str. Bolyai
între nr.1-7 şi 2-14; str. Enescu George nr.1; str. Primăriei nr.1, datând din sec. XVII – XIX;
ansamblul urban Centrul Istoric al oraşului format din zona meşteşugărească a vechiului
oraş Târgu Mureş, cuprins între Str. Ştefan cel Mare nr.1-37 şi 2-28; P-ţa Bisericii Mici între
nr. 1-17; str. Liszt de la nr.1-15 şi 2-6; str. Justiţiei, nr. 2-12; str. Lupeni, nr. 1-41 şi 2-36 etc.
Municipiul Reghin deţine „Centrul Istoric” datând din sec. XIX-XX; ansamblul urban „Str.
Petru Maior” din municipiul Reghin, Str. Maior Petru, de la nr. 4-55 şi ansamblul urban de
sec. XIX - „Str. Republicii”.

Obiective istorice medievale de interes turistic

În această categorie includem cetăţi şi castele fortificate, castele, conace şi curii nobiliare,
edificii religioase (biserici, mănăstiri şi schituri, sinagogi etc. - vezi anexa 6).
Cetăţi şi castele fortificate, care ulterior devin nucleele socio-economice şi/sau politice ale
comunităţilor umane din zona lor de influenţă. Cele mai cunoscute cetăţi din arealul studiat
sunt ruinele Cetăţii Zrebenicului din Valea Vinţului–Vinţu de Jos, Cetatea din Alba Iulia,
Cetatea Aiud şi Cetatea Târgu Mureş. Dintre castelele medievale fortificate amintim Castelul
Martinuzzi din Vinţu de Jos, aflat astăzi în ruină, Castelul Bethlen, secolele XV – XVI, astăzi
adăposteşte Muzeul de Istorie din Aiud, castelul Korniş-Rakoczi-Bethlen din Iernut, Castelul
Lázár din Lăzarea, etc.
Castelele, conacele şi curiile nobiliare sunt remarcabile prin încărcătura istorică, valoarea
arhitecturală şi emoţională pe care o degajă. Bogăţia şi valoarea acestora a transformat
Valea Mureşului într-o adevărată Vale a Loarei autohtonă. Cele mai cunoscute castele din
arealul geografic al Văii Mureşului sunt:
Judeţul Alba: Castelul Mikeş din Cisteiu de Mureş (ruine), Castelul Teleki din Uioara de Sus
- Ocna Mureş (în degradare), Casa familiei Barcsay din Săliştea–Alba; conacul familiei
Szács Pál de la Galtiu, Banfy din Sâncrai (recent restaurat), conacul nobiliar de la Gâmbaş
(1732 sau 1782), conacul Kemény din Ciumbrud (1825), Conacul Teleki din Glodeni, etc.

85
Bisericile fortificate nu aparțin geografic zonei limitrofe a Văii Mureşului. Cu toate acestea, ele reprezintă o importantă
atracție turistică și sunt parte integrantă a ofertelor turistice, în special pentru vizitatorii din străinătate.

154
Judeţul Mureş: Castelul Banffi din satul Gheja-Luduş, Castelul Degenfeld şi parcul aferent
din Cuci, Castelul Haller din Ogra, Castelul Haller din Sânpaul-Mureş (ruine), Castelul
Máriaffi din Sângiorgiu de Mureş, Castelul Teleki din Dumbrăvioara, Castelul Teleki din
Gorneşti, Castelul Kendy-Kemény din Brâncoveneşti, Castelul Huszar din Apalină-Reghin
(aflat într-o stare accelerată de degradare) etc.

Edificii religioase
Bisericile, mănăstirile şi alte edificii religioase pot constitui din punct de vedere turistic,
importante şi atractive resurse turistice, datorită valorii lor simbolice şi religioase, dar în
aceeaşi măsură prin stilul arhitectural şi de construcţie, materiale utilizate, pictură sau
frescă; prin legătura avută cu diferite personalităţi ale istoriei şi culturii locale şi naţionale. Pe
cursul mijlociu şi superior al Mureşului există foarte multe edificii religioase care reflectă
diversitatea confesională şi etnică din zonă, diverse ca vechime, stil arhitectural, materiale şi
tehnici de construcţie.
Bisericile sunt edificii religioase ridicate de către comunităţile locale în diferite perioade
istorice, Amintim în acest context câteva dintre cele mai importante edificii religioase din
zonă, construite din zid şi lemn:
§ Bisericile Reformate din Vinţu de Jos, Vurpăr, Sântimbru, Teiuş, Rădeşti, Aiud,
Ciumbrud, Sâncrai, Noşlac, Copand etc., Bisericile Romano-Catolice Sf. Gheorghe
din Alba Iulia, Bărăbanţ, Ocna Mureş, Uioara etc., Bisericile româneşti de la Şibot,
Sălişte, Blandiana, Băcăinţi, Vinţu de Jos, Alba Iulia, Teiuş, Gârboviţa, Cicău (judeţul
Alba);
§ Bisericile Reformate din Brâncoveneşti, Cuci, Cipău, Cotuş, Dumbrăvioara, Ernei,
Glodeni, Icland, Ogra, Petrilaca etc., Bisericile Romano-Catolice din Sânpaul,
Sângeorgiu de Mureş, Târgu Mureş etc. (din judeţul Mureş);
§ Bisericile Romano-Catolice din Ciumani, Cilieni, Ditrău, Hodoşa, Lăzarea, Suseni,
Topliţa erc., Biserica Reformată din Topliţa, Bisericile Ortodoxe şi Greco-Catolice din
Topliţa, Joseni, Hodoşa, Subcetatea, Voşlobeni etc., (judeţul Harghita).
De o mare valoare istorică şi arhitecturală sunt bisericile de lemn, în marea lor majoritate
aparţinând comunităţilor româneşti din zonă, construite începând cu a doua parte a sec.
XVII şi până în sec. XIX. Deşi marea lor majoritate sunt incluse în listele de patrimoniu,
multe nu se mai utilizează sau se găsesc în stare de degradare. Printre acestea amintim:
bisericile de lemn din Săliştea, Sâncrai, Cisteiu de Mureş, Lunca Mureşului, Copand,
Noşlac, Găbud etc. din judeţul Alba; Cheţani, Grindeni, Cristeşti, Cuci, Deag, Vaideiu,
Sânpaul, Cerghizel, Târgu Mureş, Glodeni, Moişa, Păcureni, Merişor, Săcalu de Pădure etc.
din judeţul Mureş şi Topliţa, Gălăuţaş, Sărmaş din judeţul Harghita.
Mănăstirile sunt relativ puţine în arealul studiat, raportat la numărul lăcaşelor de cult. Prin
amplasamentul lor în zone cu peisaje deosebite şi oferind şi alte atracţii turistice (muzee cu
obiecte bisericeşti, produse ecologice din grădina proprie etc.) sau spaţii de cazare, devin
tot mai atractive pentru turişti. Cele mai multe dintre acestea sunt mănăstiri şi schituri
ortodoxe, la Alba Iulia, Măgina, Găbud, Ungheni, Dumbrăvioara, Topliţa, Izvorul Mureşului
etc., mănăstirile romano-catolice de la Vinţu de Jos, Alba Iulia, Teiuş, Sângeorgiu de Mureş
etc.
Sinagogile – sunt edificii de cult aparţinând cultului mozaic. În arealul studiat asemenea
obiective se află la Alba Iulia, Iernut, Târgu Mureş, Reghin. Foarte valoroase din punct de
vedere arhitectural şi istoric, multe din aceste monumente sunt închise şi nu pot fi accesibile
publicului interesat din cauza dispariţiei sau reducerii drastice a comunităţilor evreieşti din
aceste localităţi.

155
Harta 30. Obiective turistice – Monumente şi situri

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

156
Harta 31. Obiective turistice – Monumente şi situri

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

157
Harta 32. Obiective turistice – Monumente istorice

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

Vestigii arheologice
Urme ale culturii materiale ca dovadă a prezentei umane multimilenare pe aceste meleaguri
sunt numeroase, descoperirile arheologice efectuate în decursul timpului scoţând la iveală
dovezi ale existenţei unor aşezări umane deschise, aşezări fortificate şi necropole. Pentru
edificare şi reliefarea ariei de răspândire a acestora amintim câteva din cele mai
semnificative situri arheologice ale zonei:
§ Aşezarea neolitică, multistratificată de la Tărtăria;
§ Ruinele cetăţii medievale a Zebernicului din satul Valea Vinţului;
§ Aşezarea neolitică de la Lumea Nouă, Castrul Legiunii a XIII-a Gemina, aşezarea
romană, necropola romană, aşezarea şi necropola feudal timpurie din Alba Iulia;
§ Fortificaţia hallstattiană de la Teleac, comuna Ciugud;
§ Situl arheologic multistratificat de la Aiud, cu nivele de locuire din Neolitic, Epoca
Bronzului, Hallstatt, Latène, epoca romană şi cea a migraţiilor (sec. IV-VI);
§ Complexul arheologic din jurul oraşului Ocna Mureş (Ocna Mureş, Războieni,
Uioara, Noşlac), format dintr-o succesiune de aşezări aparţinând epocilor Neolitic.
Bronz, Hallstatt, Latene, Romană şi Epocii Migraţiilor;

158
 § Siturile arheologice multistratificate de la Luduş şi Lechinţa de Mureş (Iernut) format
din necropole şi aşezări aparţinând Bronzului timpuriu, Bronzului clasic, Hallstatt
târziu, Latene, Epocii Romane şi post-romane;
§ Siturile arheologice multistratificate de la Târgu Mureş, punctele „Cotitura Dâmbului”
şi Dâmbul Pietros”, cu nivele de locuire din Epoca Bronzului şi Geto-Dacică, inclusiv
o necropolă;
§ Situl arheologic multistratificat de la Bogata - „Dâlma bisericii”, cu nivele de locuire
din Hallstatt, Latene, Epoca Romană, Daco-Romană şi Medievală;
§ Situl arheologic multistratificat de la Cheţani, cu nivele de locuire aparţinând
Neoliticului, Epocii Bronzului, Latene, Romană şi din Perioada Migraţiilor;
§ Siturile arheologice de la Cuci, punctele „DealulOrosiei”, „Berc” şi „Szörösdomb”, cu
nivele de locuire din Neolitic până în Epoca Migraţiilor;
§ Situl arheologic multistratificat de la Petrilaca de Mureş, Glodeni -punctul „Ciortos”,
cu nivele de locuire de Epoca Bronzului, Epoca Romană şi post-romană;
§ Aşezările fortificate de Epoca Bronzului şi din Perioada Feudal-timpurie (sec. XII-
XIII) de la Sâncraiu de Mureş şi Nazna;
§ Fortificaţia de pământ feudal timpurie (sec. IX – XIII) de la Chinari (com. Sântana de
Mureş), situată la 2 km NV de sat;
§ Situl arheologic multistratificat de la Lăzarea – „Szármány”, cu nivele de locuire din
Epoca Bronzului, Post-Romană, Medieval-Timpurie şi Medieval-Târzie.
În categoria altor obiective antropicesunt incluse monumentele de for public şi
monumentele comemorative,care au o mare atractivitate turistică, datorită încărcăturii
emoţionale produse de rememorarea unor evenimente istorice majore, sau personalităţi
care au jucat un rol important în cadrul comunităţii. Acestea se remarcă prim marea lor
diversitate stilistică şi conceptuală:
§ ansambluri şi grupuri statuare (Memorialul Calvarul Aiudului, Grupul statuar Bolyai
din Târgu-Mureş, Mausoleul Eroilor Români din Primul Război Mondial de la Topliţa
etc.);
§ monumente ridicate în memoria unor personalităţi istorice, ale culturii, artei sau alţi
oameni cu rol major în comunitate (Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul de la Alba
Iulia, Statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Târgu-Mureş, statuile oamenilor politici
Iuliu Maniu şi Ionel I.C. Brătianu de la Alba Iulia, statuile lui Bernady Gyorgy şi Emil
Dandea, oameni politici şi primari ai oraşului Târgu Mureş, statuia orientalistului
Körösi Sándor, Statuia preotului Istvan Pap din Joseni, Statuia lui Kossuth Lajos din
Ciumani etc.;
§ monumente care marchează originea latină a poporului român, reprezentate prin
grupul statuar „Lupa Capitolina”, precum cele de la Alba Iulia, Luduş, Iernut, Târgu
Mureş, Reghin şi Topliţa;
§ monumente ridicate în cinstea eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, ridicate
în multe dintre localităţile zonei (Alba Iulia, Aiud, Teiuş, Ocna Mureş,Şibot,
Blandiana, Vinţu de Jos, Şeuşa, Ciugud, Hăpria şi Limba, com. Ciugud; Unirea şi
Inoc, com. Unirea, Decea Mureşului şi Mirăslău, Sântimbru, Gheja – Luduş, Cuci,
Ogra, Sânpaul, Ciumani, Ditrău, Gălăuţaş, Joseni, Lăzarea, Remetea-Sineu,
Sărmaş, Topliţa, Voşlobeni etc.);
§ alte monumente şi simboluri care marchează locul în care au avut loc importante
confruntări militare sau lupte pentru apărarea comunităţilor locale, printre care
amintim monumentul de la “Câmpul Pâinii” - Şibot, Monumentul Studenţilor din Aiud,

159
 Obeliscul de la Mirăslău, Monumentul Secuilor Martiri din Târgu Mureş, Monumentul
“Dâmbul Tătarilor” - Lăzarea, Monumentul Katorzsa - Suseni etc.
Deosebit de semnificative sunt şi busturile unor mari personalităţi din viaţa unor comunităţi,
cu care urmaşii și-au împodobit locurile de cinste din cadrul aşezărilor. Printre acestea
amintim: cele 20 de busturi ale fruntaşilor Marii Uniri de la Alba Iulia, amplasate în preajma
Sălii Unirii, Bustul lui Avram Iancu de pe Platoul Cetăţii, Busturile scriitorilor români din
Parcul Central al municipiului Alba Iulia, Busturile lui Mihai Viteazul şi al judelui Borsos
Tamás (1566-1634) din Târgu Mureş, Bustul medicului Eugen Nicoară din Reghin; Busturile
lui Nicolae Bălcescu, Miron Cristea şi Mihai Eminescu de la Topliţa, Bustul lui Miron Cristea
din Subcetate, Bustul preotului Takó János de la Ditrău; Bustul lui Vasile Moldovan din
Chirileu-Sânpaul, etc.

Vechi structuri economice cu valoare de patrimoniu

Această categorie se referă la acele obiective şi edificii economice, creaţii ele geniului
tehnic şi ale măiestriei oamenilor din diferitele comunităţi umane care prin stilul constructiv,
unicitate sau alte caracteristici constructive joacă sau au jucat un rol important în economia
persoanei sau a comunităţilor în decursul timpului. Dintre aceste elementele antropice cu
valenţe turistice în regiune amintim ansamblurile şi instalaţiile uzinale cu caracter edilitar de
la Târgu Mureş, dar şi vechi instalaţii rurale, precum morile de apă, joagărele, pivele de ulei
şi pănură, vâltorile, instalaţiile de alimentare cu apă etc.

Potențialul cultural
Potențialul cultural este reprezentat de instituțiile și evenimentele cultural-artistice,
monumentele de artă, monumentele tehnice, parcuri și grădini, foarte numeroase și variate
în aceasta zonă. Între evenimentele culturale menționăm: Zilele Târgu-Mureșene, Zilele
oraşului Alba Iulia, festivaluri ale minorităţilor etc. Cele mai reprezentative edificii din
această categorie sunt muzeele, casele memoriale, bibliotecile, teatrele, universităţile, dar şi
alte monumente.

Muzee
În funcţie de specific, prin colecţiile lor prezintă vizitatorilor numeroase dovezi materiale ale
existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane din zonă, iar muzeele şi a colecţiile de ştiinţe
naturaleconservă valoroase artefacte privind flora şi fauna de pe aceste meleaguri. În
funcţie de obiectul lor de activitate există:
Muzee de istorie: Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia; Colecţia publică din cadrul
Universităţii „1 Decembrie 1918”; Muzeul Municipal de Istorie Aiud şi Muzeul de Istorie din
Târgu-Mureş.
Muzeele de artă: Muzeul de Artă din Târgu-Mureş şi Muzeul de Artă Religioasă
“Reîntregirea” din Alba Iulia.
Muzee de ştiinţele naturii: Muzeul de Ştiinţe Naturale din Târgu-Mureş;Muzeul de Ştiinţele
Naturii din Aiud; Muzeul de Ştiinţele Naturii din Reghin şi Colecţia oologică Kalaber Ladislau
din Reghin, considerată cea mai complexă colecţie de ouă din ţară şi din sud-estul Europei,
cu ouă de la 218 specii de păsări clocitoare din România şi Europa.
Muzee etnografice şi de artă populară: Muzeul Etnografic şi de Artă Populară din Târgu-
Mureş; Muzeul Etnografic din Reghin şi Muzeul Orăşenesc de Etnografie Topliţa.
Alături de muzeele consacrate mai trebuie menţionate expoziţiile şi colecţiile etnografice
amenajate la nivelul unor UAT, între care amintim:
§ În judeţul Alba; colecţii şi expoziţii etnogarfice sunt amenajate la Leorinţ, Mihalţ;
Mirăslău; Săliştea; Şibot şi Unirea;

160
 § În judeţul Harghita; colecţii şi expoziţii etnografice sunt amenajate la Ciumani,
Gălăuţaş-Pârâu, Joseni, Suseni, Subcetate şi Voşlobeni.
§ Colecţii şi galerii de artă cu diferite tematici (pictură,sculptură, artă decorativă, artă
populară etc.). Cele mai cunoscute sunt:
§ Galeria de Artă „Ion Vlasiu”, din Târgu Mureş;
§ Galeria de Artă „Nagy Imre” din Târgu-Mureş.
Casele memoriale, amenajate în memoria unor personalităţi culturale,oameni politici,
scriitori sau oameni de ştiinţă. Amintim în acest context: Casa Memorială „Bernády György”
din Târgu Mureş; Casa Memorială „Avram Iancu” din Târgu-Mureş; Casa Memorială Borsos
Miklós din Ciumani; Muzeul Memorial Bolyai din Târgu Mureş, având ca profil Istorie
memorială, Istorie locală şi Istoria matematicii.

Teatrele
Instituţiile teatrale prezente în arealul geografic analizat sunt: Teatrul de Păpuşi
“Prichindel” din Alba Iulia; Teatrul Național din Târgu Mureș; Teatrul Studio al
Universităţii de Arte din Târgu Mureș; Teatrul Scena, din Tg. Mureş şi Teatrul pentru
Copii și Tineret „Ariel” din Târgu Mureş;
Bibliotecile, sunt principalele depozitare ale tezaurului de carte, utilizată ca sursă de
informare şi documentare. Printre cele mai valoroase biblioteci aflate în arealul studiat
menţionăm bibliotecile specializate (documentare), bibliotecile universitare şi bibliotecile
publice (municipale, orăşeneşti şi comunale). Din prima categorie menţionăm: Biblioteca
Documentară „Batthyaneum” şi Biblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia; Biblioteca
Colegiului Bethlen din Târgu Mureş; Biblioteca Documentară Teleki-Bolyai din Târgu-Mureş.
Biblioteci universitare sunt: Biblioteca Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia;
Biblioteca Universităţii “Petru Maior” din Târgu Mureş,Biblioteca Universităţii de Medicină şi
Farmacie Târgu Mureş..
Biblioteci publice: Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Allba Iulia; Biblioteca Judeţeană
Mureş; Biblioteca Municipală „Liviu Rebreanu”, Aiud; Biblioteca Municipală ”Petru Maior”,
Reghin; Biblioteca Municipală Topliţa; Biblioteca Orăşenească Teiuş, Alba; Biblioteca
Orăşenească ”Mircea Cenuşă”, Ocna Mureş; Biblioteca Orăşenească Iernut, Mureş;
Biblioteca Orăşenească Luduş, Mureş şi Biblioteca Orăşenească Ungheni, Mureş.
Tot în această categorie sunt încadrate şi 46 de biblioteci comunale, organizate la nivelul
fiecărei unităţi ad-tiv teritoriale, generalizate încă din perioada comunistă, suplinite adeseori
de cel puţin o bibliotecă şcolară.
Potențialul turistic al artei și tradiției populare este reprezentat de cultura materială și
spirituală creată în mediul rural, care se manifestă, din punct de vedere turistic prin folclor,
festivaluri, colecții de obiecte vechi, arhitectură rurală specifică. Datorită izolării unor
localități s-a păstrat încă vie cultura tradițională cu arhitectura și tehnica populară
(construcțiile de case, porți, edificii religioase), materialele folosite, instalații tehnice (mori,
pive) cu tehnicile utilizate în prelucrarea lemnului, în realizarea de împletituri, țesături,
pictură pe sticlă, ceramică, fierărit. Pe teritoriul Valea Mureșului s-au identificat zone
etnografice care prezintă elemente arhitecturale distincte, meşteşuguri specifice, tipuri
diferite de așezări, diversitate de obiceiuri, tradiții și gastronomie.
Datorită suprafețelor mari de pădure, lemnul a servit ca material de construcție pentru case
și unelte, existând zone care pot fi considerate prin valoarea construcțiilor (biserici de lemn,
case, porți, șuri), rezervații de arhitectură populară. În cadrul arhitecturii țărănești mureșene,
se evidențiază peste 40 de biserici de lemn de pe Valea Mureșului. Între meștesugurile
practicate se numără împletitul paielor, al papurei, pănușilor, nuielelor și olăritul.

161
Specificul artei populare maghiare este evidenţiat de țesăturile lucrate la Aluniș, în zona
Reghinului, iar decorațiunile interioare cu motive populare se realizează pe Valea Gurghiului
și pe Valea Mureșului.

5.2.6.2. Forme turistice

Turismul de sănătate și de sport

Prin corespondenţă, turismul de sănătate reprezintă un concept cuprinzător cu mai multe
categorii de activităţi.
Wellness-ul balnear86 și Spa - este concentrat în ariile subcarpatice sau premontane, în
zonele din bazinul superior al Văii Mureșului (Deda-Toplița) și Depresiunea Giurgeului,cum
este Izvorul Mureșului, Rușii Munți. Destinații de wellness și de Spa există și în municipiile
Alba Iulia și Târgu Mureș.
Turismul staționar (de sejur) și balneo-climateric - este prezent în stațiunea Sovata (de
importanță internațională) la care se adaugă stațiunile de importanță națională și locală
Sângeorgiu de Mureș, Ideciu de Jos și Toplița. Potențialul zonei este mult mai ridicat dacă
ținem seama că la sfârșitul sec XIX în zonă existau mai multe microstațiuni de interes local:
la Brâncovenești, Lunca Mureș, Jabenița și Ocna Mureș.
Băile sărate de la Sângeorgiu de Mureş sunt renumite pentru apele sărate şi nămolul
mineral, efectele terapeutice fiind cunoscute pe plan naţional. Prin serviciile oferite la baza
de recuperare şi balneo-fizioterapie, Sângeorgiu de Mureş devine una dintre cele mai
moderne atracţii din turismul balnear românesc. Centrul de agrement – Ștrandul
Apollo (outdoor) acoperă o suprafaţă de 24.000 mp şi reprezintă o importantă atracţie
pentru regiune datorită serviciilor şi posibilităţilor de petrecere a timpului oferite în sezonul
de vară. Graţie efectelor curative ale apei sărate şi ale nămolului terapeutic, au potenţial de
dezvoltare şi băile de la Ideciu Băi (comuna Ideciu de Jos).
Turismul sportiv de vânătoare și cinegetic este bine dezvoltat în zona masivelor
montane bine împădurite și puțin afectate de activitatea antropică. Aceste atribute au
favorizat păstrarea unei faune cinegetice valoroase printre care: cervide, suide, urside, a
căror vânare controlată nu afectează echilibrul ecologic, putându-se obține exemplare de
excepție. În zonele joase din lunca și terasele Mureșului se practică în special vânatul
animalelor mici: iepuri, vulpi, iar în preajma râurilor, bălților și heleşteelor sunt vânate
păsările de baltă. Un interes deosebit chiar și pentru turismul internațional, prezintă Munții
Călimani, Gurghiu și Apuseni.
Turismul piscicol este practicat pe tot cursul râului Mureș, atingând valori superioare în
zona sectorului Deda-Toplița și pe afluenții săi din acest sector, unde se mențin fonduri
piscicole naturale valoroase formate din păstrăv, lipan, clean, scobar și somn. Importante
resurse piscicole sunt găzduite în cadrul iazurilor și bălților din preajma râului Mureş, cum
sunt cele de la Noșlac, Cipău, Chirileu, Sfântu Gheorghe, dar și în păstrăvăriile din zona
Răstolița-Gălăoaia.
Turismul pentru sporturi de iarnă se bazează pe posibilitatea de practicare a schiului în
stațiunile Izvorul Mureșului și Toplița, perioada noiembrie-martie.

Alte forme de turism

Turismul cultural are ca motivație existența unui valoros patrimoniu cultural-istoric și
etnografic-folcloric cu un caracter original, chiar de unicat (complexe arhitectonice urbane

86
Turism wellness şi spa nu s-a făcut în mod staţionar. Este o formă de relaxare mai uşoară.

162
între care Târgu Mureș, Alba Iulia și Aiud, sau arii cuprinse în zonele de podiș și
subcarpatice cu un fond cultural-istoric cu dispersie mare);
Turismul religios. Foarte atractive pentru turişti sunt bisericile cu diversitatea lor
arhitecturală, precum bisericile din lemn şi diferite stiluri de biserici de diferite confesiuni. Un
rol important îl au pelerinajele la centre monahale ortodoxe din zonă precum: Toplița cu
Mănăstirea Sf. Ilie și Mănăstirea Doamnei, Mănăstirea Izvorul Mureșului, Ungheni-Recea,
Găbud, Dumbrăvioara, la care se adaugă mănăstirile romano-catolice de la Vințu de jos,
Alba Iulia, Teiuș, Aiud, Sângeorgiu de Mureş etc.
Turismul de studii – universităţile din reşedinţele de judeţ Târgu Mureş şi Alba Iulia şi
diferite instituţii ştiinţifice sunt strâns legate cu institutele europene de cercetare.
Turismul de odihnă şi agrement şi turismul de sfârșit de săptămână. Cele mai tipice
arealuri de concentrare a amenajărilor turistice pentru această formă de turism sunt cele de
pe valea Gurghiului, Defileul Deda-Toplița, la poalele Munţilor Apuseni. Foarte căutat este
malul râului Mureş pentru activităţi sportive şi picnic, remarcându-se amenajările realizate
de către administrația orașului Târgu Mureș.
Turismul de afaceri se dezvoltă pe măsura implementării în România a standardelor
internaționale și a introducerii aquis-lui comunitar european. Locații pentru desfășurarea
acestui gen de turism există în orașele Târgu Mureş și Alba Iulia.
Turismul rural/agroturismul. Acesteforme de turism sunt susţinute de guvern de
aproximativ 15 ani prin acordarea de facilităţi financiare, sprijin pentru promovare etc. Se
remarcă de asemenea sectorul Mureșului cuprins între Reghin – Toplița, cele mai
cunoscute sate fiind Rușii Munți, Aluniș, Bistra, Brâncovenești, Lunca Bradului, Stânceni,
Răstolița, Ideciu de Jos etc. În județul Harghita localităţile Izvorul Mureșului, Lăzarea,
Joseni, Ciumani sunt cele mai căutate. La nivelul județului Alba această formă de turism
este foarte slab dezvoltată pe culoarul Văii Mureșului.
Turismul itinerant este favorizat de diversitatea capacităților de cazare existente de-a
lungul Văii Mureșului, între care se remarcă cele existente în principalele centre urbane:
Târgu Mureș, Alba Iulia, Reghin, Gheorgheni, dar și în zonele în care agroturismul a
cunoscut o dezvoltare mai mare.
În Valea Mureșului au fost declarate sate turistice următoarele localități: Gornești, Lunca
Bradului, Stânceni, Neagra (comuna Lunca Bradului), Răstolița, Gălăoaia (comuna
Răstolița), Borzia (comuna Răstolița).
În Valea Mureșului se află sate deosebit de interesante prin valorile etno-folclorice,
meșteșuguri, gastronomia tradițională, produsele de creație artistică și prin deținerea unor
valori recunoscute istorice sau culturale, așa cum sunt satele pe teritoriul cărora se află
biserici fortificate săsești, sate turistice viti-pomicole, păstorale, sate care sunt adiacente
unor rezervații naturale sau unor fenomene geomorfologice deosebite.
Arhitectura populară este foarte diversificată în zonă, ea fiind diferită nu numai în fiecare
comună, ci chiar şi în satele care aparţin aceleiaşi comune. Fiecare sat are o arhitectură
specifică excepţională, existând astfel un potenţial foarte mare pentru valorificarea acestora
şi în domeniul turismului.
Reprezentative sunt gospodăriile țărănești din satul Hodosa, comuna Sărmaș, satul
Subcetate și Ideciu de Jos precum și ansamblurile rurale săsești din satul Petelea și
ansamblul rural românesc din satul Morăreni, comuna Rușii Munți.
O altă formă de turism, specifică zonei Mureşului, este reprezentată de tururile cu canoe
sau hidrobiciclete. Aceste excursii sunt foarte populare printre sportivii amatori din alte ţări,
ceea ce duce la un schimb viu referitor la experienţele lor 87. De la Topliţa râul este navigabil

87
http://rennkuckuck.de/php/phorum/read.php?f=7&i=1552&t=1529

163
cu pluta, iar mai jos, spre Târgu Mureş există câteva obstacole naturale. Mureşul este un
râu care poate fi navigabil şi cu Faltboot-ul.88

5.2.6.3. Baza materială a turismului şi dezvoltarea turismului în Valea Mureșului în

Regiunea Centru
Unitățile de cazare pe Valea Mureșului în Regiunea Centru sunt diverse, cuprinzând
hoteluri, hanuri și moteluri, cabane turistice, campinguri, vile, tabere și pensiuni 89 .
Capacitatea de cazare turistică pe teritoriul Văii Mureșului în Regiunea Centru, la nivelul
anului 2014 cuprindea 5.813, unități faţă de 3.904 în anul 1990. Alături de celelalte
componente ale bazei materiale, căile de comunicație au o contribuție importantă, orientând
și canalizând fluxurile turistice. Luând în considerare infrastructura de transport care
străbate județul Mureș, caracterizată prin diversitate (transport rutier, aerian, cale ferată și
drumuri forestiere) se remarcă poziția avantajoasă care determină un grad ridicat de
accesibilitate pentru municipiile Alba Iulia, Aiud, Teiuș, Târgu Mureș, Reghin, a orașelor
Luduș și Iernut.
Pe de altă parte, în mediul rural, accesibilitatea prezintă un grad ridicat în comunele care
sunt situate direct lângă drumuri europene şi drumuri naţionale, precum Șibot, Vințu de Jos,
Sântimbru, Unirea, Chețani, Deda, Gornești, Lunca Bradului. Unele localităţi au o
atractivitate turistică specială, precum Voşlobeni, Ditrău, Joseni, Sângeorgiu de Mureş și
Răstolița, în ciuda accesibilităţii scăzute.
În zona Văii Mureşului există locuri de cazare, însă lipsesc celelalte servicii turistice pentru
activităţi de recreere care să ofere diverse modalităţi pentru petrecerea timpului liber
(evenimente, pârtii de schi cu infrastructură modernă, echitaţie, cunoaşterea sau însuşirea
meşteşugurilor tradiţionale locale, etc.). În ultimii 10 ani, capacităţile de cazare au crescut
considerabil de-a lungul Văii Mureşului în toate cele 3 judeţe, aşa cum se vede în tabelul de
mai jos care prezintă numărul de paturi (tabel 25).
90
Tabel 25. Evoluţia locurilor de cazare în Valea Mureșului (Capacitatea de cazare
turistică existentă pe județe și total Regiunea Centru)
Anul 2005 Anul 2010 Anul 2014
V.M. Alba 399 757 1.217
V.M. Harghita 540 603 843
V.M. Mureş 1.669 1.598 3.753
TOTAL 2.608 2.958 5.813
Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

88
Franz Heinz in http://www.eastern-images.de/KommMit
89
Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosinţă turistică înscrise
în ultimul act de recepţie, omologare, clasificare a unităţii de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala
în caz de necesitate.
Capacitatea de cazare turistică în funcţiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţia turiştilor de către
unităţile de cazare turistică, ţinând cont de numărul de zile cât sunt deschise unităţile în perioada considerată.
Se exprimă în locuri-zile. Se exclud locurile din camerele sau unităţile închise temporar din lipsă de turişti, pentru reparaţii sau
din alte motive.
În numărul turiştilor cazaţi în unităţile de cazare turistică se cuprind toate persoanele (români şi străini) care călătoresc în
afara localităţilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi stau cel puţin o noapte într-o unitate
de cazare turistică în zone vizitate din ţară; motivul principal al călătoriei fiind altul decât acela de a desfăşura o activitate
remunerată în locurile vizitate.
Innoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent
dacă fizic este sau nu prezentă în cameră.
Indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări
realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcţiune, din perioada respectivă.
45
Institutul Național de Statistică, 2015, Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică,
județe și localităţi

164
În cazul pensiunilor şi al hotelurilor putem nota faptul că s-a creat infrastructura de bază
(hotelurile, pensiunile, câteva pârtii de schi de dimensiuni mai mici etc.) dar numărul
personalului ocupat în aceste structuri este redus. Este nevoie de dezvoltarea serviciilor
care ar putea să atragă turiştii nu doar pentru beneficiile naturale, ci şi pentru diferite
programe şi servicii.
În Regiunea Centru - Valea Mureşului, proporţia capacităţilor de cazare a crescut, raportată
la capacitatea totală a judeţelor respective din 1990 până în 2014 cu 7,3% - de la 18,7% la
26,0% (vezi graficul 35). Proporţia capacităţilor de cazare ale celor două reşedinţe de judeţ,
raportată la numărul de capacităţi de cazare în Valea Mureşului din 1990 până în 2014 a
crescut de la 52% la 56%. Cel mai înalt nivel a fost atins în 1995, cu 67% şi cel mai scăzut
nivel a fost în 1990, cu 52%.

Grafic 35. Evoluţia locurilor de cazare de pe Valea Mureşului din judeţele Alba,
Harghita şi Mureş

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Cursul superior al Mureşului, spre izvor, râul nu este accesibil pentru turişti, aşa cum este
posibil de-a lungul cursului de mijloc şi inferior. În consecinţă, proporţia capacităţilor de
cazare globale în această zonă este relativ scăzută. Acesta a fost în 1990 de 8,8%, iar în
2014 de 10,5%. În plus, judeţul Harghita are alte obiective turistice în afara celor situate pe
Valea Mureşului, precum băi curative şi minerale, turism montan, etc. Cu toate acestea, o
creştere a capacităţii în Valea Mureşului este clar vizibilă din 2005. Pentru cursul de mijloc
al Mureşului o creştere semnificativă a capacităţilor de cazare se observă atât la nivel de
judeţ, cât şi la nivelul Văii Mureşului. Proporţia Văii Mureşului din capacitatea de cazare
totală a judeţului era în 1990 de 26,5%, iar în 2014 de 35,9%. Acest lucru arată că în judeţul
Mureş s-a observat cea mai mare rată de creştere (Grafic 36). Pentru judeţul Alba se
constată că ponderea capacităţilor din Valea Mureşului, raportată la capacitatea totală a
judeţului a scăzut de la 36,3% la 31,5%, valoarea maximă înregistrându-se în 1995, de
44,7%. Menţionăm faptul că judeţul Alba a investit în extinderea capacităţilor de cazare în
alte zone ale judeţului, în special în Munţii Apuseni.

165
Grafic 36. Evoluţia locurilor de cazare de pe Valea Mureşului din fiecare judeţ (Alba,
Harghita şi Mureş)

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Valea Mureșului în județul Alba (cursul inferior al Mureşului în Regiunea Centru)

În judeţul Alba, capacitatea de cazare a crescut cu 439 de locuri (de la 3.419 la 3.858
locuri). Doar în municipiul Alba Iulia numărul a crescut cu aproape 300 faţă de un total de
941, în timp ce în 2005 se afla la un nivel scăzut de 379 de locuri.
În 2014, dintr-un total de 3.858 locuri de cazare, 1.217 (31,5%) sunt în Valea Mureşului din
judeţul Alba, dintre care 941 în reşedinţa de judeţ. Între 1990-2014 numărul locurilor de
cazare a crescut în județul Alba cu aproximativ 400, dintre acestea 250 au fost numai în
municipiul Alba Iulia.
Din 1990 până în 2014, numărul total de locuri de cazare în Valea Mureşului, judeţul Alba
nu s-a schimbat: 1.241 în 1990 şi 1.217 în 2014. Cu toate acestea, au avut loc schimbări
semnificative în ceea ce priveşte localităţile, după cum se poate observa mai jos (a se
vedea graficul 37).
În timp ce capacitatea de cazare s-a redus între 1990 - 2014 în Aiud şi Ocna Mureş cu 84%
şi respectiv 92%, după care s-a înregistrat o creştere semnificativă începând cu 2005. Din
anul 2014, oraşul Teiuș şi comuna Vințu de Jos oferă pentru prima dată cazare. Cea mai
mare creştere se poate observa în cazul Sântimbru cu 320% faţă de anul 1990. În opinia
noastră, în marea majoritate a localităţilor studiate există încă resurse nevalorificate.

166
Grafic 37. Evoluţia numărului locurilor de cazare în Valea Mureşului în judeţul Alba

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Grafic 38. Evoluţia numărului locurilor de cazare în Valea Mureşului în judeţul Alba
(fără Alba Iulia)

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

167
Grafic 39. Evoluţia numărului locurilor de cazare în municipiul Alba Iulia, în
comparaţie cu judeţul Alba

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Capacitatea hotelieră era de 668 de locuri în Valea Mureşului în localităţile Alba Iulia, Aiud,
Ocna Mureş și Sântimbru. În judeţul Alba a crescut în special numărul pensiunilor
agroturistice, ca o formă relativ nouă de cazare pentru turisti. În anul 2014 în judeţ erau în
total 1506 paturi disponibile. Dintre acestea, doar 82 au fost în Valea Mureşului din judeţul
Alba. Locurile din tabere s-au înjumătăţit şi nu se află în localităţi din Valea Mureşului. În
Valea Mureşului, în judeţul Alba nu este înregistrat din punct de vedere statistic niciun
camping.

Valea Mureșului în judeţul Harghita (cursul superior al Mureşului în Regiunea Centru)

Numărul locurilor de cazare în Valea Mureşului din judeţul Harghita a crescut în comparaţie
cu numărul total de locuri din judeţul Harghita de la 8,8% în 1995 la 10,5% în 2014, unde
numărul total de locuri este de aproape de 3.000,iar în comunele din Valea Mureşului a
scăzut cu 130 de locuri. În timp ce în unele comune nu exsistă niciun loc de cazare
(comuna Remetea), în alte localităţi sunt înregistrate statistic locuri de cazare încă din anul
2005 (Ciumani, Ditrău, Lăzarea, Sărmaş, Subcetate şi Suseni). Comuna Voșlobeni prezintă
cea mai stabilă situaţie din 1990, iar astăzi deţine un număr dublu comparativ cu localitatea
Toplița (vezi grafic 29). Acest fapt arată atractivitatea ridicată a zonei din jurul izvorului
Mureşului.

168
Grafic 40. Evoluţia numărului locurilor de cazare din Valea Mureșului din județul
Harghita

Sursa: Institut Național de Statistica 2015

Cele 843 de locuri disponibile din Valea Mureşului din judeţul Harghita sunt împărţite în 64
locuri în hoteluri, 48 bungalouri, 48 în cabane turistice, 30 de locuri în tabere de elevi şi 139
de locuri în pensiuni agroturistice. Cele mai multe locuri de cazare din mediul urban se află
în Toplița, la pensiuni turistice (79). Sunt înregistrate doar două camping-uri.

Valea Mureșului în judeţul Mureş (cursul de mijloc al Mureșului din Regiunea Centru )
Din 1990 până în 2014 numărul locurilor de cazare în întregul judeţ Mureş a crescut cu
4.085 locuri (de la 6.365 la 10.450). Mai mult de jumătate din noile locuri se află în Valea
Mureşului. Cele mai mari rate de creştere sunt înregistrate pentru Lunca Bradului (până la
aproximativ de 8 ori), municipiul Reghin (de 3,5 ori), Sângeorgiu de Mureş (de 2,3 ori) şi
municipiul Târgu Mureș, cu o creştere de 1,7 ori.
Din anul 2005, numărul locurilor de cazare a crescut în următoarele localități: oraşul
Ungheni (228 locuri), Gornești (108 locuri), Ideciu de Jos, Ogra, Sâncraiu de Mureș, Ruşii
Munţi şi Sântana de Mureș. Comuna Răstolița are din 1996 până în 2004 o capacitate de
288 locuri.
Valea Mureșului în județul Mureş în anul 2014 deţine 35,9% din numărul total al locurilor de
cazare din judeţul Mureş. În comparaţie cu anul 1990, în 2014 numărul locurilor de cazare a
crescut cu 9,3%. În termeni absoluţi, numărul a crescut în această perioadă cu 2.063 locuri
de cazare. Înseamnă în perioada 1990-2014, mai mult de jumătate (2.063 de la 4.085) din
creşterea numărului de locuri de cazare.
În anul 2014, oraşul Târgu Mureş contribuie la numărul total de locuri de cazare al întregului
judeţ cu 22,4% însă faţă de 1990 nu a crescut semnificativ numărul locurilor din mun. Târgu
Mureş (creştere cu 973 locuri, respectiv 21,5% în 2014 faţă de 1990). În totalul numărului de
locuri din judeţ, municipiul reşedinţă de judeţ are o pondere de 62,3%.

169
Grafic 41. Evoluţia numărului locurilor de cazare în Valea Mureşului în judeţul Mureş
(fără Târgu Mureş)

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Grafic 42. Evoluţia numărului locurilor de cazare în municipiul Târgu Mureș,

comparativ cu judeţul Mureş

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

În Târgu Mureș erau înregistrate în anul 2014 cu aproape 500 de locuri mai multe decât în
1990 în hoteluri. În 2010 au fost numai 502, faţă de 1.564 (2014). De asemenea, municipiul
Reghin înregistra cu 40 de locuri mai multe în hotel. Oraşul Ungheni deţinea în 2014 un
număr de 116 de locuri. În timp ce în Gorneşti numărul locurilor de cazare în hoteluri a
scăzut, în Sâncraiu de Mureş şi Sângeorgiu de Mureş s-au stabilit aproape 200 de locuri de

170
cazare. Lunca Bradului are în 2014 un număr de 90 de locuri de hostel, Luduş 24, Cristești
45, Gornești 22, Ruşii Munţi 82 şi Sângeorgiu de Mureş, 16 locuri de motel. În cabanele
turistice sunt 33 de locuri,iar în satele de vacanţă 125 de locuri în Lunca Bradului. Tabere
de vacanţă pentru elevi există în Târgu Mureş (180).
Din cele 2.029 de locuri în pensiuni turistice, aproape 600 sunt în Târgu Mureș, 165 în
Reghin şi 20 în Ungheni. Locuri în pensiuni agroturistice sunt înregistrate în Ernei (20),
Gornești (86), Ideciu de Jos (18), Lunca Bradului (24), Ogra (34), Sângeorgiu de Mureş (58)
şi Sântana de Mureş (20).
În cursul mijlociu al Mureşului nu sunt înregistrate din punct de vedere statistic locuri pentru
camping.

Evoluţia numărului de înnoptări în zona Văii Mureşului, în Regiunea Centru

În aproximativ 5.800 locuri de cazare în Valea Mureşului din Regiunea Centru, au fost
înregistrate aproape o jumătate de milion de înnoptări (448.904) în 2013. Comparativ cu
anul 2010, aceasta reprezintă o dublare (218.479). În 2005 s-au înregistrat 259.275
înnoptări. (tabel 26)

Tabel 26. Evoluţia numărului de înnoptări din Valea Mureșului, în Regiunea Centru
Anul 2005 Anul 2010 Anul 2013
V.M. Alba 59.577 48.427 104.293
V.M. Harghita 26.009 15.894 14.011
V.M. Mureș 173.689 154.158 330.600
Total 259.275 218.479 448.904
Sursa: Propriile calcule pe baza informațiilor deținutedeInstitutul Naţional de Statistică, 2015

Valea Mureşului din judeţul Alba (zona economică: cursul inferior al Mureşului în
Regiunea Centru)
În Valea Mureşului, judeţul Alba, numărul de înnoptări s-a dublat în intervalul 2005-2013. În
2005 au fost înregistrate aproape 98% de înnoptări în Alba Iulia, iar în 2013 doar 78% (60%
au fost în hoteluri). UAT-urile şi-au dezvoltat resursele turistice şi propriile capacităţi, acest
fapt arătând o dezvoltare turistică mai echilibrată în teritoriu. În special se poate observa
acest aspect în Aiud (6.229 înnoptări) şi Sântimbru (13.352 înnoptări). În Șibot și Vințu de
Jos în 2013 au fost înregistrate aproape 1.000 de înnoptări.

Valea Mureşului din judeţul Harghita (zona economică: cursul superior al Mureşului în
Regiunea Centru)
În ceea ce priveşte numărul de înnoptări în 2013, următoarele comune au înregistrat un
număr apreciabil de înnoptări: Joseni cu 5.729, Voşlobeni cu 3.667 şi Ciumani cu 1.592. În
Voşlobeni s-au înregistrat doar 1.262 înnoptări la hotel şi 1.811 înnoptări în tabere de
vacanţă pentru elevi. În comuna Joseni, 60% din înnoptări au fost înregistrate în cabane
turistice. Remarcabil este şi numărul mare de înnoptări în pensiuni agroturistice (aproape
6.900 de nopţi).

Valea Mureşului din judeţul Mureș (zona economică: cursul mijlociu al Mureşului în
Regiunea Centru)
În oraşele din Valea Mureşului, judeţul Mureş, s-au înregistrat 35% din totalul înnoptărilor
din județul Mureș și 82% din înnoptările din Valea Mureşului în anul 2013. Reşedinţa de
județ Târgu Mureș a înregistrat aproape 30% din totalul înnoptărilor din judeţ şi 68% din

171
înnoptările din Valea Mureşului, judeţul Mureş. În timp ce în Ruşii Munţi s-au înregistrat cu
două treimi mai puţine înnoptări, în 2013 au mai existat localităţi care au înregistrat diferenţe
impresionante între 2005 şi 2013: Luduș 6.018, Lunca Bradului 6.421, Ogra 929, Sâncraiu
de Mureș 4.687.
Aproape 83% din totalul înnoptărilor au fost înregistrate în hoteluri. Acest lucru este valabil
şi pentru Târgu Mureș, unde acest procent în 2013 a fost de aproape 77%; la Luduș (98%),
iar în Sângeorgiu de Mureș aproape 98%. În Sâncraiu de Mureş 100% din înnoptări au fost
înregistrate în hoteluri.
În Ungheni au fost înregistrate 16.299 înnoptări în moteluri, în Lunca Bradului 4.136
înnoptări, în Cristeşti 2.920 şi 2.169 în Gorneşti. În Târgu Mureș s-au înregistrat 9.452
înnoptări în tabere de elevi. În anul 2013, jumătate din totalul înnoptărilor din pensiuni
(42.389) a fost înregistrat în Târgu Mureș, 4.987 în Reghin şi 1.281 în Ungheni.
Aproximativ o cincime din totalul înnoptărilor din pensiuni agroturistice au fost înregistrate
în localităţi din Valea Mureşului de pe teritoriul judeţului Mureş, respectiv Ernei (1.351),
Gorneşti (1.715), Ideciu de Jos (534), Lunca Bradului (1.790), Ogra (929), Sângeorgiu de
Mureș (550) şi Sântana de Mureş (456).

Evoluţia capacităţilor de cazare turistică91 în Valea Mureşului, în Regiunea Centru

În anul 2005 gradul de utilizare a capacităţilor turistice din Valea Mureșului din Regiunea
Centru a ajuns la 30%. 10 ani mai târziu gradul de utilizare a scăzut la 22%, semn că există
prea multe locuri de cazare. Este nevoie de o investigare a gradului de utilizare a locurilor
de cazare mai detaliată. Concluziile vor fi utile pentru viitoarele investiţii şi priorităţi din
partea localităţiilorşi consiliilor judeţene pentru dezvoltarea activităţiilor în domeniul
turismului.

Tabel 27. Gradul de utilizarea capacităţii de cazare turistică în funcţiune în Valea

Mureşului, Regiunea Centru (în %)
Anul 2005 Anul 2010 Anul 2013
V.M. Alba 42,66 18,28 24,48
V.M. Harghita 13,76 7,53 4,75
V.M. Mureș 29,73 27,56 25,17
Total 28,40 21,10 22,06
Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015 – calcule proprii

Ar trebui remarcat faptul că turismul este o afacere de sezon şi că cel puţin hotelurile şi
pensiunile sunt deschise tot anul, la capacitate maximă. Datorită scăderii semnificative a
ratelor de ocupare, situaţia a devenit îngrijorătoare. Din tabelul 27 este clar că indicatorul de
utilizare a capacităţii de cazare turistice în funcţiune a scăzut semnificativ de-a lungul Văii
Mureşului în 2013, comparativ cu 2005. Această tendință de dezvoltare a continuat92. În
Valea Mureşului, judeţul Harghita doar o treime din capacitatea de cazare turistică din 2005
a fost utilizată, iar în Valea Mureşului, judeţul Alba, doar puţin mai mult de jumătate.

91
Definiție după Institutul Național de Statistică al României: Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă
numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare, clasificare a unității de cazare
turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Locurile aferente structurilor de primire turistică
cu funcțiuni de cazare turistică complementare (căsuțe, terenuri de campare, etc.) la o structură de cazare turistică de bază
(hotel, motel, camping etc.) și utilizarea acestor locuri sunt cuprinse la structura de bază.
92
vezi: Aspecte privind Dezvoltarea Turismului în Regiunea Centru. Lucrare elaborată în cadrul Agenției pentru Dezvoltare
Regională Centru. 2011, p. 27

172
Din analiză au reieşit următoarele probleme pentru turismului:
Turismul a fost inclus în ultimii ani tot mai mult în strategiile politice locale, judeţene şi
regionale ca domeniu prioritar al investiţiilor, fiind considerat unul din sectoarele importante
de creştere economică. De altfel, numeroase strategii internaţionale de dezvoltare
economică privesc turismul ca principal domeniu ce generează creştere economică şi locuri
de muncă, utilizând adesea cifre şi date statistice pentru a-şi sprijini afirmaţiile. Potenţialul
turistic este prezent pe aproape întreaga suprafaţă a Văii Mureșului. În zona studiată sunt
localităţi unde turismul este considerat un sector important care contribuie la creşterea
economică.

1. Probleme ecologice
§ Mureşul este contaminat în zone unde este permisă utilizarea turistică (zone pentru
înot cu pericol potenţial), există resturi de beton şi fier, care în 2003 au provocat un
deces; în unele zone malurile sunt pline cu depuneri masive de gunoi şi deşeuri din
plastic, iar la mal sunt depozite rezultate din extracţia de nisip şi pietriş;
§ biodiversitatea pentru iubitorii de natură (floră şi faună);
§ nivelurile mai scăzute în diferite puncte care împiedică utilizarea ambarcaţiunilor de
agrement;
§ Deplasarea dificilă a stavilelor .

2. Marketing, împreună cu alte forme de turism şi regiuni

Turismul urban precum şi turismul cultural sunt încă puţin promovate în context regional.
Turiștii vin la Alba Iulia la Cetatea Alba Carolina sau la Târgu Mureş pentru a vizita obiective
punctuale (spre exemplu clădirile Art Nouveau), dar există prea puţine pachete globale care
să crească durata şederii. Prea puţine agenţii în oraşele deja promovate puternic, precum
Sibiu şi Cluj-Napoca includ în ofertele lor turistice obiective care se află de-a lungul văii
Mureşului. Canotajul este unul din sporturile ce ar putea fi practicate, fiind solicitat dar deloc
promovat.
În prezent, această zonă nu dispune de un marketing turistic unitar, însă există posibilitatea
elaborării unei strategii de marketing care să cuprindă toată zona Văii Mureşului. Există mai
multe iniţiative locale, de exemplu comunele Remetea, Ciumani, Joseni şi Suseni au obţinut
surse financiare nerambursabile pentru realizarea unor centre locale de informare şi
promovare turistică în aceste localități, însă este nevoie de cooperare la nivel de zonă. Deşi
în ultima perioadă numărul de unităţi de primire turistică a crescut, nu există în regiune
centre de promovare turistică suficiente, considerent pentru care este necesară sprijinirea
promovării turismului rural.

3. Infrastructura – infrastructura de bază și serviciu

Deşi turismul rural a înregistrat creşteri, acesta prezintă un potenţial considerabil care nu
este suficient exploatat. Dezvoltarea turismului în pensiuni în mediul rural depinde de
caracteristicile fiecărei zone: folclor, aspecte etnografice şi produse agricole. Este necesar
un proces de modernizare, dezvoltare şi inovare pentru turismul românesc, precum şi de
creare de servicii turistice moderne şi competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării,
promovării şi diseminării informaţiilor din centrele turistice şi de numărul limitat al acestor
centre care activează la nivel local. Turismul rural nu este dezvoltat astfel încât să satisfacă
cerinţele pieţei atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Nivelul infrastructurii de turism nu
răspunde cerinţelor turiştilor în ceea ce priveşte structurile și dotările de cazare, cât şi cele
recreaţionale, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.

173
Rezervele speciale sunt alocate pentru dezvoltarea de tabere de vacanţă şi locuri speciale
pentru camping. În cazul locurilor pentru campare, se constată la nivel european o creştere
în ultimii ani, iar Valea Mureşului are condiţii naturale foarte bune pentru a crea astfel de
facilităţi.
4. Managementul calităţii, aproape inexistent şi profitabilitatea scăzută a multor pensiuni
(condiţii igienice, oferte limitate în timp, etc.) conduc la limitarea extinderii turismului
internaţional
Există foarte puţine metode de măsurare a succesului şi rentabilităţii investiţiilor în turism,
din cauza naturii semi-informale a activităţilor, a promovării şi marketingului slab organizate
mai ales la nivel judeţean şi local, de aceea este dificil ca întreprinzătorii/operatorii să
ajungă pe piaţă şi să-şi dezvolte afacerile corespunzător. Totuşi, cu un marketing specializat
adecvat şi coordonat, produsele turistice vor avea un potenţial important, datorită diversităţii
şi atractivităţii lor.
În domeniul turismului lipsesc acele întreprinderi care, în afară de cazare şi masă, să ofere
şi alte servicii pentru turişti.

5.3. Aspecte sociale şi culturale (inclusiv patrimoniul cultural)

Locuire şi viaţă spirituală

Spaţiul geografic analizat în cadrul acestui studiu, mai ales terasele, Câmpia Mureşului şi
afluenţii râului au oferit condiţii excelente de locuire începând din cele mai vechi timpuri.
Despre aceste condiţii vorbesc multitudinea descoperirilor arheologice şi vechile vetre de
locuire, mult mai frecvente desigur în zonele joase şi mai limitate sau lipsind complet în
zonele înalte.
În cele 56 de unităţi administrativ-teritoriale se află un număr semnificativ de lăcaşe de cult,
aparţinând diferitelor etnii şi religii, din care 95 sunt considerate monumente istorice şi de
arhitectură, incluse în listele de patrimoniu naţional. Aceste lăcaşuri de cult constituie cea
mai expresivă legătură dintre turism şi religie, prin faptul că sunt la rândul lor elemente de
interes turistic şi ecumenic, pentru cei care străbat aceste locuri. Alături de acestea, în
satele şi oraşele din zonă mai există zeci de alte lăcaşe de cult, care nu sunt considerate
monumente, dar pot avea o valoare istorică, identitară şi spirituală locală. Din punct de
vedere economic, turismul ecumenic contribuie la dezvoltarea durabilă în zonă, în special
de-a lungul principalelor drumuri de acces.

Cele mai importante biserici şi mănăstiri de pe Valea Mureşului – cursul superior

În această categorie includem Mănăstirea Recea – Ungheni (construită la 1990),
Mănăstirea Topliţa, cu hramul „Sf. Prooroc Ilie“, înfiinţată la 1911, prin grija Patriarhului
Miron Cristea, unde se conservă şi o veche biserică de lemn provenind din satul Stânceni
(ridicată la 1847) şi Mănăstirea Izvorul Mureşului (1996-2000), ridicată prin grija Episcopului
Ioan Selejan. Toate acestea pot fi incluse în traseele de pelerinaj către vechile mănăstiri
ortodoxe din Moldova.
Un asemenea traseu permite cunoaşterea unui număr important de monumente de cult atât
ortodoxe cât şi de alt cult, unele dintre acestea făcând parte din patrimoniul istoric naţional.
Între cele mai importante monumente istorice, aparţinând cultului ortodox, menţionăm
bisericile din centrele urbane Alba Iulia, Teiuş, Aiud, Ocna Mureş, Luduş, Iernut, Târgu
Mureş, Reghin, Topliţa etc. Alături de acestea amintim şi vechile biserici de lemn de la
Săliştea (1798), Acmariu, astăzi Alba Iulia (1768), Sâncrai (1855), Lunca Mureşului (1723),
Noşlac (ante 1783), Copand (1803), Găbud (1766) din jud. Alba, precum şi bisericile de

174
lemn din Cheţani (prima parte a sec XVIII); Grindeni, com. Cheţani (1840), Glodeni (1783),
Cuci (1733), Cecălaca, com. Aţintiş, Glodeni (prima parte a sec XVIII), Moişa, com. Glodeni
(1733), Păcureni, com Glodeni (sec. XVII), Mura Mare, com. Gorneşti (sec. XVIII), Mura
Mică, com Gorneşti (sec XVIII), Petelea, com Petelea (1791), Târgu Mureş (1793), Săcalu
de Pădure, com. Brâncoveneşti (1809), Răstoliţa, com. Răstoliţa (a doua parte a sec. XVIII);
Deag, oraş Iernut (Biserica Buna Vestire 1765 şi Biserica Sfinţii Arhangheli 1784), Vaideiu,
com Ogra (sec. XVIII), Pănet, com. Pănet (ante 1740); Hărţiu, com Pănet (sec. XVIII),
Reghin (prima parte a sec XVIII), Maioreşti com Ruşii Munţii (ante 1717); Sânmarghita, com
Sânpaul (sfârşitul sec XVII); Luieriu (com Suseni (1731), situate în jud. Mureş, şi cele de la
Gălăuţaş, com. Gălăuţaş (1780) şi Topliţa (sec XVII) din jud. Harghita.

Harta 33. Obiective turistice culturale Valea Mureșului - Județul ALBA

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

175
Harta 34. Obiective turistice culturale Valea Mureșului - Județul MUREȘ

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

176
Harta 35. Obiective turistice culturale Valea Mureșului - Județul HARGHITA

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

Obiectivele de patrimoniu istoric şi cultural

Obiectivele de patrimoniu naţional, aşa cum sunt ele cuprinse în cadrul Listei Monumentelor
Istorice (LMI) 2010 au fost analizate în funcţie de cele patru categorii de bază: situri
arheologice, monumente istorice şi de arhitectură, monumente de for public şi monumente
memoriale şi funerare. În cadrul celor 56 de unităţi administrativ-teritoriale situate în spaţiul
geografic analizat în acest studiu sunt cuprinse 469 de obiective incluse în listele de
patrimoniu.
Structura acestora este următoarea:
§ 74 de situri arheologice;
§ 347 de situri şi monumente istorice şi de arhitectură;
§ 17 monumente de for public;
§ 31 de monumente memoriale şi funerare.
Dacă dispunerea siturilor arheologice se găseşte aproape la nivelul fiecărei unităţi
administrative, celelalte categorii de obiective se află în principal la nivelul marilor
aglomerări urbane. Dintre acestea, pe primul loc este municipiul Târgu Mureş, cu 150 de
obiective înscrise în Lista Monumentelor Istorice 2010, după cum urmează:
§ două situri arheologice;
§ 133 de monumente istorice şi de arhitectură, din care:
§ 47 de monumente şi ansambluri istorice (fortificaţii, bisericii, palate nobiliare,
administrative şi sociale etc);

177
 § 13 ansambluri şi situri urbane;
§ 4 obiective de infrastructură edilitară şi industrială;
§ 69 de case şi alte clădiri cu valoare arhitecturală.
§ 5 monumente de for public;
§ 10 monumente memoriale şi funerare.
Pe locul următor se situează municipiul Alba Iulia cu 93 de obiective înscrise în listele de
patrimoniu, după cum urmează:
§ 6 situri arheologice;
§ 81 de monumente istorice şi de arhitectură, din care:
§ 29 de monumente şi ansambluri istorice (fortificaţii, bisericii, palate nobiliare,
administrative şi sociale etc);
§ 7 ansambluri şi situri urbane;
§ 45 de case şi alte clădiri cu valoare arhitecturală.
§ 4 monumente de for public;
§ două monumente memoriale şi funerare.
Lista acestor obiective realizată după anexa la Ordinul Ministerului Culturii, nr. 2.361/2010,
publicat în Monitorul Oficial al României, anul 178 (XXII), Nr. 670 bis, este anexată.

Obiective ale patrimoniului cultural imaterial

Valea Mureşului pe sectorul său mijlociu şi superior constituie un areal etnografic cu
caracteristici distincte, cu posibilităţi de valorificare turistică, datorat diversităţii sale etnice
(români, maghiari, saşi, ţigani, etc.). Această interferenţă a dat naştere unui spaţiu
multicultural manifestat inclusiv din punct de vedere etnografic.
Conservarea patrimoniului etnografic în acest areal a fost favorizată de existenţa unei
importante populaţii rurale care a păstrat nealterate tradiţiile populare, datinile şi obiceiurile
specifice celor mai importante sărbători din viaţa satului, portul şi dansul popular etc.
Din punct de vedere etnografic, acest areal suprapune câteva zone etnografice distincte,
precum: zona Văii Mureşului superior cu satele situate în amonte de Deda; zona Gurghiului
(Deda - Reghin); zona Mureş (sectorul Reghin – Târgu Mureş) şi zona Târnavelor (subzona
Podgoriilor Alba Iulia)93. Din punct de vedere al patrimoniului etnografic, sunt importante:
§ ocupaţiile tradiţionale;
§ activităţile sociale tradiţionale rurale;
§ obiceiurile tradiţionale;
§ portul şi cântecul popular, festivalurile;
§ arhitectura rurală şi instalaţiile tehnice populare.
Ocupaţiile tradiţionale din satele situate în preajma Mureşului sunt cele cu caracter agricol
(cultura plantelor şi creşterea animalelor), la care se adaugă viticultura (în bazinul mijlociu al
Mureşului, cu centrele viticole Aiud şi Alba Iulia) şi practicarea unor ocupaţii specifice,
precum prelucrarea lemnului, pescuitul, albinăritul etc.

93
Valer Butură: Etnografia poporului român. Cultura materială. 1978, p. 42

178
Pentru zonele viticole, includerea acestora în cadrul conceptului cu caracter turistic „Drumul
Vinului” constituie o oportunitate şi o posibilitate în plus de valorificare în scopuri turistice a
patrimoniului local, natural şi antropic.
Prelucrarea lemnului este o ocupaţie străveche, dovada măiestriei meşterilor populari o
reprezintă numeroasele biserici din lemn întâlnite în zonă, casele din lemn şi mai ales porţile
din secuimea Văii Mureşului. În zonă se mai produc încă articole din lemn cu scop
decorativ, unelte de uz casnic sau instrumente populare (valea Gurghiului- fluierele din lemn
de cireş create de meşterii populari din Hodac).
Alte meşteşuguri tradiţionale. În această categorie amintim:
§ Cojocăritul, bazat pe prelucrarea manuală a pieilor şi confecţionarea de
îmbrăcăminte tradiţională, foarte dezvoltat în zona de munte, practicat astăzi la
Morăreşti şi Ruşii Munţi.
§ Fierăritul este un meşteşug care a dispărut aproape complet, rar mai poate fi întâlnit
prin sate câte un ţăran bătrân care mai păstrează o nicovală veche şi un „foi”;
§ Morăritul este o altă ocupaţie cu tradiţie în zonă, astăzi dispărută. Vechi mori
acţionate de forţa apei mai pot fi întâlnite doar la Remetea, Suseni, Ditrău, Subcetate
din jud. Harghita. În judeţele Mureş şi Alba nu mai există asemenea instalaţii
funcţionale, deşi la începutul sec. XX în preajma oraşului Alba Iulia erau menţionate
mai multe mori pe Mureş;
§ Tâmplăria tradiţională, manuală, nu se mai practică în prezent; a fost înlocuită de
mica industrie de tâmplărie;
§ Măcelăria ca meserie în lumea satului a cunoscut un recul semnificativ, cu toate că
mai pot fi întâlniţi practicanţi în preajma sărbătorilor de iarnă, la tăiatul porcului.
Mai menţionăm şi alte meserii astăzi dispărute, precum rotăria, cioplitul pietrei, olăritul etc.
Olăritul, cu rădăcini adânci în preistorie, după cum arată şi dovezile arheologice, a dispărut
din păcate. În arealul studiat un asemenea centru de olari se afla la Deda (ceramică
modelată fără roata olarului, asemănătoare celei dacice).
Plutăritul era în trecut o ocupaţie importantă în zonă, legată de exploatarea, transportul şi
valorificarea lemnului în fabricile de la Reghin. În trecut pe râul Mureş avea loc o intensă
activitate de plutărit între Lunca Bradului şi Reghin, plutele din zonă putând ajunge până la
Arad.

Activităţi sociale tradiţionale cu funcţie turistică

Târgurile populare tradiţionale au cunoscut o mare răspândire în trecut, fiind întâlnite
aproape în toate localităţile mari, mai ales în cele cu tradiţie încă din perioada medievală,
precum cele organizate în preajma principalelor cetăţi şi centre urbane.
În decursul timpului au apărut târguri specializate, în funcţie de produsul principal expus
pentru vânzare, sau care domină întâlnirea meşterilor populari, precum: Târgul cireşelor de
la Brâncoveneşti, Târgul tradiţional al pepenilor de la Sânpaul, Târgul Băilor de la Ideciul de
Jos, Târgul de artă meşteşugărească cu ocazia „Zilelor Sângeorzene” de la Sângeorgiu de
Mureş etc. Alte târguri se organizează cu diferite prilejuri, fie cu ocazia schimbării
anotimpurilor, de exemplu Târgul de iarnă la Reghin, fie cu prilejul unor importante
sărbători religioase (Târgul Rusalilor de la Ruşii Munţi, Târgul de Duminica Floriilor şi Târgul
de Advent de la Ciumani, Târgul de Rusalii de la Deda).

179
Festivaluri din lumea satului, cântecul şi portul popular
Alături de târguri, hramuri şi sărbători religioase, cele mai ample manifestări cu potenţial
turistic ridicat rămân festivalurile. În unele localităţi se organizează importante festivaluri
odată cu sărbătorirea unor evenimente locale precum „Fii Satului”, hramul unor lăcaşe de
cult, târguri locale etc. Cele mai multe dintre aceste manifestări sunt festivaluri de dansuri şi
muzică populară locală, precum:
§ Festivalul „Cultură pentru cultură” organizat de CJ Alba;
§ Festivalul Văii Mureşului de la Răstoliţa – Mureş;
§ Festivalul Folcloric de Obiceiuri Populare „Nestemate Mureșene”, de la Nazna -
Sâncraiu de Mureş;
§ Festivalul de Obiceiuri şi Jocuri Populare de la Idicel (comuna Brâncoveneşti);
§ Festivalul Naţional de Muzică Populară „Flori de pe Mureş”, de la Reghin;
§ Festivalul Folcloric „La curţile dorului” şi Festivalul Cântecului şi Dansului Maghiar
„Gyongyoszoru”, de la Luduş;
§ Festivalul de Cântece şi Dansuri Ţigăneşti „Inimi fierbinţi”, Târgu-Mureş;
§ Festivalul de Cântece, Dansuri și Port Popular Maghiar „A Faluban Muzsikálnak” –
Târgu Mureş;
§ Festivalul Naţional „Jocul din bătrâni”, de la Târgu-Mureş;
§ Festivalul Interetnic „Ceteruica dragă mi-i”, organizat la Târgu Mureş;
§ Festivalul Dansului Popular şi al Călăreţilor Husari, de la Glodeni.

Festivaluri culte, organizate în spaţiul urban:

§ Festivalul Roman Apulum – Zilele Cetăţii, Alba Iulia;
§ Festivalul Alba Jazz;
§ Festivalul Muzicii de Fanfară Alba Iulia;
§ Festivalul Dilema Veche, Alba Iulia;
§ Festivalul – Concurs de Muzică Folk „Ziua de Mâine” – Alba Iulia;
§ „Festival de România”, Alba Iulia, organizat de Ziua Naţională a României;
§ Festivalul „Constantin Silvestru”;
§ Festivalul Internațional de Muzică de Cameră, de la Târgu-Mureş;
§ Zilele Muzicale Târgumureşene (ajunse la cea de-a 45-a ediţie în 2015).
Unele dintre aceste festivaluri se organizează odată cu târgurile din zonă, altele sunt legate
de anotimpul în care au loc, precum: Festivalul cepii de la Ideciu de Jos; Festivalul Toamnă
Luduşană, Festivalul „Crăciunul la români”, de la Subcetate, „Serbările Zăpezii”, de la
Izvorul Mureşului etc.

Dansurile populare
Cele mai renumite dansuri specifice Văii Mureşului sunt: „Haidăul” („Haidăul cu bâta şi
„Haidăul cu două fete”), „Mureşul”, „Turdaşul”, „Buciumeana” etc. În bazinul Mureşului
superior94 – în cadrul comunităţilor situate între Târgu-Mureş şi Stânceni se practică dansuri
de perechi precum: de-a lungu’, de-nvârtit sau bătuta, sau jocuri de grup în cerc și semicerc

94
Molnár József, Folclorul coregrafic al judeţului Mureș, în Tradiţii Mureşene, 2012, p. 31-32.

180
ca de ex. lăzeasca, ofiţereasca, bondrasca, șchioapa, iepureasca, brâul, sârba, etc. care
aparţin repertoriului ciobănesc, răspândit pe ambele versante ale Carpaţilor Sudici și
Orientali. Mai nou s-au răspândit unele jocuri fecioreşti cum ar fi: bărbuncul și fecioreasca
rară/târnăveanca.
În zonele secuieşti de pe Mureşul superior şi mijlociu dansurile de bază sunt „forduló” sau
„jártatós”/întoarsă și purtată/, „sebes”/iute/, „korcsos”/învârtită/, toate jocuri de perechi,
precum și „székelyverbunk”/joc fecioresc de virtuozitate, iar în preajma Reghinului sunt
întâlnite dansuri de perechi precum diferite polci și lendlere.
Hramurile şi pelerinajele religioase organizate în perioada marilor praznice şi sărbători
religioase constituie şi ele o activitate socială cu impact turistic. Amintim aici praznicile de
hram de la schiturile şi mănăstirile:
§ Schitul “Înălţarea Sfintei Cruci” Aiud, aflat sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Alba (2005);
§ Schitul „Sf. Ioan Evanghelistul”, Găbud, Alba, Metoc al Mănăstirii Oaşa (1909);
§ Schitul “Duminica Tuturor Sfinţilor” Gura Izvorului Harghita, (2000), Metoc al
Mănăstirii Topliţa;
§ Schitul “Sf. Arhangheli”, Dumbrăvioara, Mureş, Metoc al Mănăstirii Topliţa
§ Schitul “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Dumbrăvioara – Mureş (1993);
§ Schitul “Buna Vestire”, Hăpria (2004)
§ Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, Dumbrava, Alba (1996),
§ Mănăstirea “Sf. Treime”, Măgina, Aiud Alba (1611),
§ Mănăstirea “Sf. Ilie” – Topliţa, Harghita (1928)
§ Mănăstirea „Pârâul Doamnei” cu hramul Nașterea Maicii Domnului din Moglăneşti-
Topliţa, Harghita (1658, refăcută astăzi);
§ Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” - Izvorul Mureşului, Harghita (1996);
§ Mănăstirea “Nașterea Maicii Domnului”, Recea, com. Ungheni, Mureş (1993) etc.
Nu trebuie uitată însă marea diversitate confesională şi religioasă din zonă, fapt pentru care
la cele enumerate mai sus se adaugă şi sărbătorile de hram ale bisericilor reformate,
romano-catolice, greco-catolice, protestante (calvine), luterane, mozaice etc.

Obiceiuri tradiţionale laice sau religioase

În procesul practicării obiceiurilor, adeseori s-au schimbat sensurile, în timp ce semnificațiile
lor esențiale, arhetipale, ceremoniale și rituale au rămas, în principiu, neschimbate.
Din punct de vedere etnografic, zona văii Mureşului are caracteristici distinctive, datorită
interferenţelor etnice dintre populaţia românească, maghiară, secuiască şi săsească. În
cadrul acestei zone pot fi identificate subzone cu caracteristici proprii, în care una dintre
aceste culturi populare este dominantă. Este cazul subzonei etnofolclorice a Mureşului
mijlociu, în care elementul românesc este predominant, în zona situată în aval de Târgu
Mureş în care elementul maghiar este mai puternic şi în zona Mureşului superior, cu
depresiunea Gurghiului, unde prezenţa săsească este mai pregnantă.
Toate aceste particularităţi etnofolclorice pot fi exploatate turistic prin valorificarea
autenticităţii manifestărilor populare şi desfăşurarea acestora în preajma unor sărbători cu
semnificaţie majoră în viaţa satelor. Dintre cele mai semnificative manifestări de acest fel
amintim ritualurile româneşti din preajma sărbătorilor de iarnă (colindătorii, irozii, ţurca etc.).
În judeţul Alba în preajma sărbătorilor de iarnă sunt întâlnite pe lângă tradiţionalele cete de
colindători, irozi şi dansurile rituale ale căluşerilor, care se mai practică în satele comunelor
Şibot, Săliştea, Vinţu de Jos etc.

181
Arhitectura şi instalaţiile tehnice populare întâlnite pe Valea Mureşului pot constitui la rândul
lor elemente de interes turistic care pun în valoare convieţuirea de secole a comunităţilor
româneşti, maghiare şi săseşti din zona oglindită atât în arhitectura specifică a satelor, cât şi
în cea urbană. În unele zone rurale din acest areal geografic se mai păstrează ansambluri şi
elemente de arhitectură rurală, dintre care unele protejate, aşa cum sunt: casa ţărănească
românească de la Sebeş (comuna Ruşii Munţi), ansamblul rural „case româneşti” -
începutul secolului XX - Morăreni - Ruşii Munţi, gospodăriile ţărăneşti de la Hodoşa –
Sărmaş, ansamblul rural „case săseşti” din sec. XVIII-XX de la Petelea-Mureş, dar şi câteva
exemplare din celebrele porţi secuieşti, precum Poarta de intrare în Mănăstirea Sf. Ilie
Topliţa, Poarta mică de lemn de la intrarea în Cimitirul Comunal din Subcetate, construită la
1786.
Dovada înaltei priceperi a meşterilor populari în arta lemnului şi a arhitecturii populare o
reprezintă şi cele aproape 30 de biserici şi clopotniţe din lemn, presărate prin satele din
preajma Mureşului, precum cele menţionate în judeţele Alba, Mureş şi Harghita.
Un alt aspect interesant îl constituie instalaţiile populare ţărăneşti pentru diferite utilităţi în
gospodării (vâltori, pive, prese, mori, joagăre etc.), întâlnite mai ales pe cursul superior al
Mureşului, şi în Depresiunea Gurghiului. Astfel, la Remetea, pe valea pârâului Şineu sunt
mai multe mori, gatere şi alte vestigii ale industriei populare locale, dintre care unele sunt
trecute în listele de patrimoniu LMI 2010. Tot în aceeaşi categorie sunt incluse moara de
apă construită în anul 1875, aflată în curtea lui Elekes Lajos din Suseni şi gaterul familiei
Bentze Iosif de la Voşlobeni, acţionat de forţa apei, ambele obiective aflate pe listele de
patrimoniu.

5.4. Infrastructură tehnică şi transporturi

În Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR) pentru orizontul de timp 2035 un

obiectiv general este dezvoltarea unei reţele de localităţi complet echipată cu infrastructură
tehnico-edilitară și eficient interconectată în vederea asigurării unor spaţii urbane şi rurale
de calitate, atractive şi incluzive 95.
Sistemul teritorial de conectare cuprinde domeniile teritoriale care facilitează legătura între
așezări și comunități umane, în mod specific:
§ Rețeaua de transport (rutier, feroviar, fluvial și maritim, inter-modal);
§ Reţele de telecomunicații şi
§ Reţele de transport al energiei.
În urma unei analize s-a constatat că diferențierile și inegalitățile privind conectarea
locuințelor la infrastructura tehnico-edilitară în Regiunea Centru, păstrează valori medii spre
ridicate. După clasificarea județelor pe baza indicilor tehnico-edilitari (ITE – grafic 43),
județul Mureș are valori ridicate, județul Alba are valori intermediare, iar județul Harghita are
cele mai mari valori. Indicatorul tehnico-edilitar a fost obţinut prin compararea valorilor din
2011 față de 2002.96

95
Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. România policentrică 2035. Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare
şi şanse egale pentru oameni. Versiunea 2. Iunie 2014. www.sdtr.ro; p. 9
96
Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. România policentrică 2035. Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare
şi şanse egale pentru oameni. Versiunea 2. Iunie 2014. www.sdtr.ro; p. 38

182
Grafic 43. Clasificarea judeţelor pe baza indicilor tehnico-edilitari97

5.4.1. Rețele de transport în Valea Mureșului în Regiunea Centru - situaţia existentă în

anul 2015

Căile de comunicaţie şi transport au fost analizate în contextul legăturilor cu întreg teritoriul

Văii Mureșului în Regiunea Centru şi al legăturilor de transport naţional şi internaţional98 . În
cadrul echipărilor de infrastructură, reţeaua de căi de comunicaţie şi transport ocupă un loc
important, fiind compusă din:
§ reţeaua de căi rutiere;

97
Sursa: PCER – Punctul de contact ESPON în România – Universitatea „Alexandru Cuza“ Iași, coordonator Daniel Tudora
98
Vezi: Planul de Dezvoltare a Regiunii Centru 2014-2020, 2014; Infrastructura de transport – Factor-cheie în dezvoltarea
durabilă a Regiunii Centru Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, lucrare elaborată în cadrul Departamentului Politici
Regionale 2011

183
 § reţeaua de căi feroviare;
§ reţeaua de căi aeriene și
§ transportul combinat.
Datele necesare analizei situaţiei existente, pe tipuri de căi de comunicaţie s-au obţinut din
evidenţe statistice, Hotărârea Guvernului Român nr. 43/1998 privind încadrarea în categorii
a drumurilor naţionale, Hotărârea Guvernului Român nr. 540/2000 privind încadrarea în
categorii funcţionale a drumurilor publice, Planul de Dezvoltare a Regiunii Centru 2014-
2020.

Harta 36. Infrastructură de transport

Sursa: ADR Centru

Rețeaua de căi rutiere în Valea Mureșului din Regiunea Centru - situaţia existentă în
anul 2015
Valea Mureșului ca zonă studiată face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru, regiune
care beneficiază de o poziţie favorabilă, dispunând de o reţea de drumuri publice bine
reprezentată, conferind deschidere internă şi internaţională. Valea Mureșului este străbătută
începând de la izvorul râului Mureș de Drumul Național 12, Drumul Județean 153D, Drumul
Național 15, Drumul Național 1 și Drumul Național 7.

184
Grafic 37. Proiectele pentru rețeaua de căi rutiere din România - plan general și
situaţia planificată în 2015

Sursa: M.O. Partea I Nr. 361/27.05.2003 - Anexa 3a şi130km.ro. Informații autostrăzi românești

Principalele căi rutiere internaţionale care străbat Regiunea Centru şi care facilitează
accesul din şi înspre aceasta la nivel naţional şi internaţional sunt:
§ Coridorul IV Pan - European - Frontiera Nădlac – Arad – Deva – Sebeş – Sibiu –
Piteşti – Bucureşti;
§ E 60 (DN13) leagă România de ţările membre ale Uniunii Europene prin Ungaria,
prin frontiera ungaro-română Artand - Borș (Oradea - Cluj Napoca - Târgu-Mureş -
Brașov - București - Constanţa). E60 traversează România, Ungaria, Austria,
Germania, Elveţia și Franţa;
§ E 68 (DN 7) leagă România de ţările membre ale Uniunii Europene prin Ungaria, prin
frontiera ungaro-română Nădlac – Arad – Deva – Sebeş – Sibiu – Braşov

185
 § E 81 (DN 1) leagă România de ţările membre ale Uniunii Europene prin Ungaria, prin
frontiera bulgaro-română Giurgiu – Bucureşti – Piteşti – Sibiu – Alba Iulia - Cluj
Napoca – Satu Mare
§ E 578 (DN15A), cale secundară a transporturilor rutiere din Europa, aflată în
totalitate pe teritoriul României, asigurând legătura dintre drumurile europene E58,
E60 și E 574. Sectorul de drum european din judeţul Mureș asigură legătura între
orașele Reghin, Gheorgheni, Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe.
§ DN 12: Brașov – Miercurea Ciuc – Toplița
§ DN 15: Turda – Luduș – Târgu Mureș – Toplița– Piatra Neamț – Bacău.
Din analiza echipării tehnice a Văii Mureșului în Regiunea Centru cu drumuri publice,
drumuri naţionale, drumuri judeţene şi drumuri comunale, au rezultat următoarele:
§ După modul de dispunere în teritoriu, reţeaua rutieră asigură legătura cu reşedinţele
de comună, oraşe şi reşedinţa judeţului, precum şi cu majoritatea satelor;
§ În general drumurile naţionale permit o bună circulaţie, cu excepţia unor strangulări
ce intervin la traversarea oraşelor care nu dispun de artere ocolitoare (Târgu Mureș,
Ungheni, Reghin, Luduș, Iernut, Aiud, Teiuş);
§ Prin construcția Autostrăzii Sebeș - Turda, centurile de ocolire de la Teiuș și Aiud ar
fi inutile. Cu toate acestea, drumurile de tranzit din Târgu Mureș, Aiud și Teiuș sunt
caracterizate de o densitate deosebit de ridicată a traficului și până la găsirea unei
soluții finale, acestea reprezintă cu siguranță un impediment în trafic;
§ Datorită stării tehnice în care se află, drumurile judeţene permit circulaţia în condiţii
destul de dificile, cu consumuri mari de carburanţi şi afectând în mare măsură starea
tehnică a autovehiculelor.
În majoritatea reţelelor de drumuri judeţene din zona studiată se poate remarca o stare
tehnică necorespunzătoare a îmbrăcăminţii, elemente geometrice care nu corespund
normativelor tehnice în vigoare, lipsa acostamentelor, a şanţurilor, a lucrărilor de artă
aferente (poduri, podeţe, ziduri de sprijin) care să corespundă din punct de vedere al clasei
tehnice. Aproximativ o treime din locuitorii județului Mureș sunt foarte nemulțumiți de starea
drumurilor. Conform unui studiu în legătură cu elaborarea Strategiei de Dezvoltare
Teritorială 2012, celelalte domenii prioritare ale județului Mureș sunt extinderea și
modernizarea rețelei de drumuri99.
Drumurile comunale asigură în general legătura cu reşedinţele de comună şi localităţile
aparţinătoare precum şi între unele reşedinţe de comună şi drumurile naţionale şi judeţene.
Drumurile comunale în marea lor majoritate oferă condiţii de circulaţie dificile, cu consumuri
mari de carburanţi, în special pe timp nefavorabil, iar cele din pământ sunt impracticabile.
Cauzele sunt legate de lipsa îmbrăcăminţilor rutiere moderne, de elementele geometrice
necorespunzătoare, lipsa acostamentelor, a şanţurilor, a lucrărilor de artă (ziduri de sprijin,
poduri, podeţe), precum şi lipsa întreţinerii curente a celor existente.

Rețeaua de căi ferate în Valea Mureșului din Regiunea Centru - situaţia existentă în
anul 2015
Zona care face obiectul studiului dispune de o reţea feroviară ce asigură legături cu întreaga
reţea feroviară a ţării, prin cele trei noduri feroviare din județul Alba: Teiuş, Războieni, Vinţu
de Jos.
În distribuţia teritorială a căilor ferate se observă o strânsă legătură cu configuraţia
geomorfologică a terenului, în sensul că ele urmăresc văile principale; astfel culoarul larg al

99
Strategia de Dezvoltare Teritorială a Judeţului Mureş. Reactualizarea P.A.T.Z., 2012, p. 64, chestionarele pentru Primării din
cadrul Studiului

186
Târnavei Mari şi culoarul Mureşului canalizează cea mai importantă arteră feroviară a
judeţului - linia dublă electrificată Braşov - Mediaş - Teiuş - Războieni - Cluj, pe teritoriul
judeţului Alba având lungimea de 80 de km.

Harta 37. Proiecte pentru rețeaua de căi ferate din România

Sursa: M.O. Partea I Nr. 361/27.05.2003 - Anexa 3b şi Master Plan General de Transport al Românie - Anexa II

187
O altă arteră traversează judeţul prin culoarul Secaşului, spre culoarul Mureşului - linia
Braşov - Sibiu - Vinţu de Jos - Simeria, această linie fiind dublă electrificată pe sectorul
Simeria - Vinţu de Jos.
Pe culoarul văii Ampoiului se desfăşoară calea ferată normală simplă Alba Iulia - Zlatna.
În județele Mureș și Harghita există magistrale feroviare de importanţă naţională ca
magistrala 400 (București - Brașov - Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc - Ciceu - Deda - Dej
- Baia Mare - Satu Mare - Halmeu).
Căile feroviare de importanţă judeţeană și locală sunt:
§ Unirea (jud. Alba) - Războieni - Târgu-Mureş - Deda (jud. Mureș)
§ Vânători (lângă Sighișoara) - Odorheiu Secuiesc (jud. Harghita)
§ Blaj (jud. Alba) - Sovata - Praid (jud. Harghita)
§ Târgu-Mureş - Praid (jud. Harghita)
§ Luduș - Beclean (jud. Bistriţa Năsăud)
§ Miercurea Ciuc – Toplița – Deda

Rețeaua de căi aeriene în Valea Mureșului, din Regiunea Centru - situaţia existentă în
anul 2015
De-a lungul cursului inferior și mijlociu al Mureșului în Regiunea Centru, accesibilitatea la
cele mai apropiate aeroporturi Târgu Mureș, Cluj Napoca și Sibiu este asigurată destul de
bine.
Aeroportul Târgu Mureș, situat pe raza orașului Ungheni, la 12 km distanță de reședința
județului, pe Drumul European E 60 ce leagă Târgu-Mureș de Cluj-Napoca, are o poziție
geografică deosebit de favorabilă, întrucât, cu excepția județului Cluj, județele învecinate nu
dispun de aeroporturi. Ca urmare, Aeroportul Târgu Mureș deservește un areal geografic de
24.000 km², cu o populație aproximativă de 1,5 milioane de locuitori, cuprinzând 4 județe:
Mureș, Bistrița, Harghita, Covasna.
Aeroportul Transilvania, aflat în zona metropolitană a municipiului TârguMureş are o poziţie
geografică deosebit de favorabilă, având în vedere că, exceptând alte 2 aeroporturi din
apropiere, majoritatea judeţelor din apropierea judeţului Mureş nu deţin aeroporturi. Având
în vedere potenţialul de dezvoltare al aeroportului, conducerea acestuia intenţionează
diversificarea destinaţiilor de zbor şi intensificarea traficului aerian în vederea satisfacerii cât
mai ample a nevoilor de zbor a regiunii deservite. Tot în acest sens, un studiu de fezabilitate
îl recomandă ca fiind cel mai important aeroport cargo din Transilvania. Totodată,
dezideratul cel mai important este ca până în 2016, Aeroportul Internaţional Transilvania să
devină aeroportul reprezentantiv pentru Transilvania («The Gateway to Transilvania») cu un
trafic aerian de 800.000 de pasageri deserviţi anual şi o nouă aerogară, cu o parcare
aferentă pentru automobile. Pe termen lung, se preconizează şi prelungirea pistei de
decolare aterizare la peste 3000 m, crearea unei zone de aviaţie generală şi contruirea a
două hangare.
Construcția Parcului Industrial din Vidrasău/Ungheni în zona aeroportului a avut și efecte
benefice asupra dezvoltării economice a județului, prin intensificarea traficului aerian și
absorbția forței de muncă disponibilă în zonă. Aeroportul Târgu Mureș este primul din
România care în anul 1994 a devenit membru al Consiliului Internațional al Aeroporturilor
(ACI).
La Târgu Mureș funcționează și un aeroport utilitar – sportiv.

188
Harta 38. Proiecte pentru rețeaua de căi aeriene din România

Sursa: PATN Secțiunea I Căi de comunicațieşi Master Plan General de Transport al României, Anexa II

189
Harta 39. Proiecte pentru reţeaua de căi aeriene din România şi terminale de transport
combinat

Sursa: M.O. Partea I Nr. 361/27.05.2003 - Anexa 3c

În curs de dezvoltare, respectiv de planificare, se află și câteva terminale de transport

combinat - centre intermodale, respectiv centre logistice, cu care transportul intermodal de
marfă poate câștiga dinamică și domeniu de aplicare. Localitățile aflate pe cursul superior al
Mureșului sunt destul de izolate și în acest sens, aceste centre sunt soluția dezvoltării
viitoare a turismului. Odată cu construcția Autostrăzii Transilvania se vor îmbunătăți și
rețelele de transport de călători și de marfă.

Transporturile de mărfuri, trafic multimodal și de călători

În zona Văii Mureşului din Regiunea Centru, activitatea de transporturi auto de mărfuri şi
călători este efectuată de către societăţile comerciale desprinse din vechile întreprinderi de
Transporturi Auto, precum şi de către unităţi private care au o pondere destul de mare, în
special la transportul de mărfuri.
Datorită restrângerii activităţii la unele unităţi economice în oraşele din zona studiată,
numărul călătorilor a scăzut, unităţile de transport fiind nevoite să introducă programe
speciale de circulaţie a autobuzelor. Datorită acestui fapt, parcul de autobuze existent este
în stare avansată de degradare, având durata de serviciu depăşită.
Pentru transportul rutier de mărfuri, unităţile dispun de mijloace auto de mare capacitate,
dar o mare parte sunt cu durata de serviciu depăşită, beneficiarii transporturilor apelând la
societăţile private, ale căror servicii sunt mai bune calitativ.
În România logistica și traficul multimodal reprezintă o piață în creștere. În județul Mureș,
utilizând atu-urile de poziţie geostrategică centrală, accesul la 200 m pentru drumul E 60 şi
600 m pentru calea ferată Deda-Războieni, combinat cu conectarea Autostrăzii Transilvania
cu Autostrada Iaşi-Târgu-Mureş la 900 m de aeroport, se creează o mai bună accesibilitate
și se conturează premisele realizării proiectului pentru primul hub S-E European de

190
platformă multimodală. În acest sens au fost elaborate Planul Urbanistic General al
municipiului Târgu Mureş, planurile urbanistice zonale, studiile de prefezabilitate şi
fezabilitate alături de Proiectul Tehnic cu avize pe terenurile cumpărate (în parte) în acest
sens de Consiliul Judeţean Mureş, în vederea aplicării în practică a etapelor din strategia de
dezvoltare a aeroportului pe termen lung şi mediu.
Proiectele de dezvoltare aAeroportului Transilvania Târgu-Mureş sunt menite să creeze
premisele dezvoltării în acelaşi regim al zonei deservite prin facilitarea accesului oamenilor
de afaceri şi a turiştilor străini. Cele mai importante proiecte sunt: Airport Business Centre,
Zonă Cargo, Platformă multimodală, extindere pistă, cale şi platformă de parcare aeronave
la categoria maximă cerută de capacitatea aeronavelor care vor opera pe Aeroportul
Transilvania Târgu-Mureş100 .
Proiectul „Platformă Multimodală Aeroport Transilvania Târgu-Mureş”101 prevede realizarea
pe o suprafaţă de 23 de hectare a două funcţionalităţi importante:
§ zonă cargo, cu un complex de construcţii depozit pe 6 hectare, gară cale ferată
pasageri, linie cale ferată cargo, terminal auto pasageri, hotel tranzit;
§ terminal pasageri curse regulate interne şi externe.
Acest mod de conexiune a transportului aerian cu transportul auto şi cel feroviar creează o
accesibilitate maximă la Aeroportul Transilvania Târgu-Mureş, mărind zona şi populaţia
deservită. Aceste deziderate sunt facilitate de existenţa terenului necesar pentru
dezvoltarea fără restricţii şi obstacole a unui culoar de zbor ce evită zonele populate. Odată
cu realizarea lui se asigură deservirea a 2,8 milioane de pasageri pe an, 54.000 tone de
marfă cu un volum de afaceri de 350 milioane de euro şi crearea a peste 2500 locuri de
muncă 102 . Cu această dezvoltare, Aeroportul Târgu Mureș devine competitiv în fața
Aeroporturilor Cluj-Napoca și Sibiu.
În municipiul Alba Iulia construcţia unui nod multimodal este prevăzută ca un proiect prioritar
pentru perioada pânăîn 2030103.
În transportul de mărfuri şi călători pe calea ferată nu se observă o creştere semnificativă,
din cauza parcului de material rulant aflat în stare necorespunzătoare în cea mai mare
parte. S-a acordat o atenţie deosebită în ultima perioadă introducerii în circulaţie a trenurilor
pentru persoane care dispun de un confort sporit şi circulă cu viteză mare. Totodată se
lucrează la introducerea sistemului informatic în exploatarea căilor ferate, precum şi la
automatizarea semnalizării circulaţiei şi la sporirea capacităţii şi sistematizării unei staţii de
cale ferată.
La nivelul Văii Mureșului în Regiunea Centru, transportul de călători pe calea ferată este
satisfăcut într-o mai mică măsură, întrucât reţeaua feroviară existentă asigură accesul direct
la un număr relativ mic de localităţi.
Reţeaua de transport auto şi feroviară existentă asigură desfăşurarea în condiţii
satisfăcătoare a activităţii economice şi comerciale, transportul călătorilor şi pendularea
forţei de muncă. Problemele din domeniul transportului sunt legate de existenţa unor trasee
sau sectoare suprasolicitate și/sau în stare proastă sau foarte proastă.
Valea Mureșului în județul Alba cuprinde:
§ drumurile naţionale DN 74 și DN 14 B;
§ drumurile judeţene: 107 A , 107 G, 107 I, 107 N, 107 U, 142 L, 705 B, 705 C;

100
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru perioada 2014-2020, p. 54
101
Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr. 125/24.09.2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei
"Platformă multimodală Aeroportul Transilvania Târgu Mureş"
102
Strategia de Dezvoltare a Zonei Metropolitane Târgu-Mureş
103
Alba Iulia 2030. Repertoriu pentru investiţii. Editura universitară Ion Mincu. Bucureşti, 2015

191
 § arterele ocolitoare pe traseul drumurilor naţionale ale oraşelor Alba Iulia, Aiud, Teiuș;
§ devierea traseului drumului naţional DN 14 B Teiuş - Pod Mureş pe ruta DN 1 (Galda
de Jos) - Coşlariu Nou - Pod Mureş, prin realizarea unui pasaj superior peste triajul
Coşlariu;
§ clasarea ca drum naţional a drumului judeţean DJ 107 D pe lungimea de 4 km şi a
drumului judeţean DJ 107 F, DJ 107 D (Unirea II) - Lunca Mureşului - DN 15 (E 60),
realizându-se legătura spre Târgu-Mureş, acest traseu scurtând cu 30 de km
legătura Unirea - Luncani, faţă de Unirea - Turda – Luncani.
Prin clasarea acestor drumuri judeţene ca drumuri naţionale, se va avea în vedere
modernizarea lor, prin aceasta înţelegându-se atât realizarea părţii carosabile şi a
platformelor în conformitate cu prevederile tehnice în vigoare, cât şi consolidarea podurilor
şi podeţelor pentru clasa de încărcare E.De-a lungul traversării localităţilor de către
drumurile naţionale pe zonele neconstruite, autorizaţiile de construire vor fi emise în funcţie
de categoria străzii, la care se vor prevedea drumuri colectoare care să reducă numărul
punctelor de conflict generate de intrarea-ieşirea autovehiculelor din/pe proprietăţile
riverane.
Drumurile judeţene sunt cele care fac legătura între drumurile naţionale şi zonele de interes
economic şi turistic. Dintre drumurile comunale sunt propuse spre modernizare în mod
special cele care fac legătura între reşedinţele de comună şi drumurile naţionale sau
judeţene. În programul de construcţie a unei reţele de autostrăzi în România, corelat cu
reţeaua europeană de autostrăzi, în județul Alba este în execuție traseul Autostrăzii Sebeş –
Turda, drum care va face legătura între Autostrada Transilvania şi Sibiu – Deva.

Poduri drept puncte de conexiune

Căile de comunicare din ValeaMureşului în Regiunea Centru trebuie să includă şi poduri ca
elemente de conexiune. Capitalele județelor Mureş și Alba au în plan construcția de noi
poduri.
Trecerea peste Mureş se face pe două poduri care sunt insuficiente pentru a face legătura
rapidă şi fluentă între partea de nord a oraşului (cartierul Unirii) şi comunele limitrofe
(Sântana de Mureş, Sâncraiu de Mureş etc.) pe de o parte şi restul oraşului pe de altă
parte. Trecerea peste calea ferată se face la nivel cu aceasta, cu bariere clasice, fapt care
duce la creşterea timpului de deplasare în oraş. În vederea ameliorării acestor disfuncţii, se
află în desfăşurare un Plan Urbanistic Zonal pentru mutarea căii ferate pe malul stâng al
râului Mureş, acţiune prin care cele două obstacole se vor contopi într-unul singur.
Totodată, pe vechiul traseu al căii ferate se intenţionează a se realiza o cale rutieră rapidă
de traversare a oraşului, alternativă la actuala stradă care trece prin centrul istoric al
oraşului. În felul acesta se va crea posibilitatea de reducere şi chiar de eliminare a traficului
rutier în Piaţa Trandafirilor, contribuind la rezolvarea unui alt neajuns al oraşului – lipsa de
trasee exclusiv pietonale, promenade, piste pentru biciclete.104
În orașul Alba Iulia este de asemenea prevăzută reabilitarea sau construirea de noi poduri.
Construcția Autostrăzii Sebeş-Turda va ocoli podul de peste Mureș de la intrare, iar
dezvoltarea continuă a zonei Alba Iulia - Sebeş va duce la o creștere suplimentară a fluxului
de trafic de navetiști. O soluție durabilă poate fi lărgirea podului și o reparație
corespunzătoare. Astfel, intensitatea tot mai mare de trafic poate fi ameliorată, în măsura în
care blocajele de trafic din timpul orelor de vârf pot fi reduse. Construcţia unui pod la Ocna
Mureş sau reabilitarea podurilor de la Rădeşti şi Băcăinţi sunt exemple pentru îmbunătăţirea
semnificativă a traficului.Un alt exemplu este cel de la Şibot (judeţul Alba), pe DN7, unde

104
Actualizare Studiu de Trafic şi Circulaţie în Municipiul Tg. Mureş,S.C. Institutul de Cercetare în Transporturi – Incertrans
S.A.,

192
traversarea râului Mureş se face cu un pod plutitor, numit de localnici brod sau brudină,
acesta fiind o instalație veche, ce folosește curenții râului pentru a traversa apa.

Piste de biciclete
Traseele de bicicletă aparțin așa-numitului transport alternativ. Ele sunt ecologice, eficiente
din punct de vedere al costului, rapide și mijloace de transport sănătoase. Cu îmbunătățirea
continuă a infrastructurii de transport, ele devin tot mai populare în Valea Mureşului în
Regiunea Centru. În consecințăse dezvoltă, diverse activități, cum ar fi construcția de stații
de închiriere biciclete, activități pentru marcarea benzilor, în special în zonele cu densitate
mare de trafic în centrul oraşului. Pistele pentru biciclete ar trebui să conecteze localități și
să reprezinte oferte atractive pentru o activitate de agrement sportiv. În multe țări europene,
zonele de mal sunt transformate în piste de biciclete. Mureșul oferă aproape pe toată
lungimea lui dreptul la „Mureș pe bicicletă”. O inițiativă precum proiectul „Faţă de Mureş”,
înseamnă muncă de pionierat. Membrii „UnDAverde” doresc să lucreze împreună cu
localnicii pentru a construi o pistă de biciclete între Reghin și Târgu Mureș. Problemele apar
nu numai din lipsă de fonduri, ci și în relație cu structura de proprietate complicată și
fragmentată.105
Așezările riverane au un patrimoniu cultural valoros, 80 de castele nobiliare cu grădini
întinzându-se de-a lungul râului. Mureșul este în sine o valoare regională inestimabilă,
insuficient apreciată, dacă nu subapreciată, mai ales în centrele urbane care ar putea
valoriza caracterul natural, ecologic al apei pentru comunităţi.
Pentru a utiliza cursul de râu în folosul comunităţii, în regiune au apărut iniţiative ale unor
organizaţii nonguvernamentale care îşi propun să relaționeze comunitățile umane față de
Mureș și să promoveze o nouă față a Mureșului, de la izvor până la vărsare (conceptul
“Față de Mureș”). Activităţile organizaţiei au pornit de la constatarea că așezările umane și-
au întors literalmente spatele către apă şi de aici a decurs obiectivul de a realiza amenajări
care să integreze funcțiunile complementare: sportul nautic, ciclismul, pescuitul, industria,
locuirea și loisir-ul.

105
UnDAverde este un ONG care crede în capacitatea spațiilor publice din mediul urban și rural de a-și ameliora calitatea în
ceea ce privește accesibilitatea, siguranța, aspectul estetic, sustenabilitatea în timp și participarea activă a utilizatorilor.
Misiune: Trezirea conștiinței publice prin evenimente și ateliere creative pe de o parte, și desfășurarea acțiunilor de
planificare la nivel micro și macro, prin proiecte de arhitectură și amenajarea teritoriului, pe de altă parte.
Obiectiv: Urmărim creșterea calității vieții pe termen lung, îmbunătățirea stării fondului construit, protejarea peisajului natural și
cultural și conștientizarea impactului așezărilor umane asupra mediului ambiant.http://asociatia.undaverde.ro/sample-page

193
Harta 40. Proiect Faţă de Mureş

Sursa: Față de Mureș, http://asociatia.undaverde.ro/proiecte/fata-de-mureș

În PUG-ul actualizat al Municipiului Alba Iulia sunt afișate și trasee pentru biciclete (grafic
44). În plus, sunt oferite biciclete pentru a explora castelul Alba Carolina, care sunt din ce în
ce mai solicitate.

194
Grafic 44. Plan Urbanistic General Alba Iulia- actualizare

STRUCTURA PROPUSÃ A REfiELEI DE DRUMURI

DESTINATE CIRCULAfiIEI BICICLETELOR

Sursa: Raport trafic mobilitate, Primăria Municipiului Alba Iulia

195
În Valea Mureșului în județul Alba, pentru buna deservire a călătorilor sunt necesare
autogări noi în Aiud și Ocna Mureş. Clădirile actuale ale acestor autogări sunt improvizate şi
necorespunzătoare pentru a face faţă fluenţei mari de călători.
Se impun construirea unor staţii noi de întreţinere şi dotarea corespunzătoare a celor
existente. Pe traseele principale ale transportului de călători trebuie amenajate locuri de
staţionare, platforme de parcare, rampe de revizie tehnică, staţii de benzină, amplasate în
localităţi, cu respectarea planurilor urbanistice.
Pentru municipiul Alba Iulia și județul Alba sunt prevăzute următoarele obiective (grafic
45)106 :
§ realizarea arterei de ocolire spre Zlatna – propusă din DN la intrarea dinspre Cluj
(inclusiv comuna Ighiu) – DN74 – DN1 Zlatna – Cluj Napoca;
§ rezervarea coridorului necesar pentru viitoarea Autostrada Sebeş-Turda;
§ realizarea de trasee pentru biciclişti în oraş şi în jurul oraşului (reţele cicloturistice)
pe malul Mureşului;
§ realizarea Autostrăzii Sebeş–Turda, cu ocolitoarea municipiul Aiud;
§ reabilitarea și extinderea podului peste râul Mureș la intrarea în Alba Iulia (de la
Sebeș);
§ construirea unui pod între Alba Iulia și Ciugud (pietonale în apropriere la Șeusa);
§ reabilitarea unui pod la Rădești;
§ construirea unui pod peste râul Mureș în apropierea orașului Ocna Mureș și la
Băcăinți.

106
Plan Urbanistic General Alba Iulia.Primăria Municipiului Alba Iulia, 2015

196
Grafic 45. Municipiul Alba Iulia - Proiecte prioritare propuse
prin PUG (2012) 2014-2020

Proiecte prioritare
propuse prin PUG (2012)
2014-2020

În PersPeCtIvă: Proiectele Albei iulia din perioada 2014-2020

Îmbunătăţirea conectivităţii la
Planul urbanis
nivel regional şi local 2012-2
Modernizare cale ferată

Traseu drum expres /autostradă

Planul Urbanistic General 2012-2022 stabilește zonarea orașului Alba

Modernizarea, eficientizarea
şi extinderea sistemului de
circulaţie urbană
Modernizare drum (de tranzit)
expres / şoseaua de centură
celor 10 ani pentru care este valabil PUG-ul. PUG-ul trebuie să fie co
Planul de Amenajare a Teritoriului Național, Planul de Amenajare a Ter
făcute în documentele operative (de exemplu, Masterplanul General
local trebuie să fie justificate printr-o analiză socio-economică amănu

Închiderea inelelor de circulaţie/ Următoarele sunt unele dintre cele mai IMPORTANT
modernizare artere importante

Poduri şi pasaje de conectare la

Ų drumul expres propus (care acum va fi
infrastructura majoră la orașul Sebeș și autostrada A3 la aut
Amenajare intersecţii / giraţii
Ų modernizarea liniei de cale ferată care
Ų extinderea infrastructurii rutiere esenția
Traseu velo-turistic

Obiective de utilitate publică

propuse
Ų modernizarea unor intersecții stradale;
Amenajare centru cultural Ų noi piste de biciclete;
Amenajare Sală Polivalentă
Ų o nouă zonă de agrement;
Dotare învăţământ

Amenajare zone de agrement Ų noi piețe agro-alimentare; și

Pieţe agro-alimentare noi
Ų o nouă sală culturală.
Parcaje publice

42 43

Prioritizarea proiectelor pentru perioada 2014-2020

Starea drumurilor în câteva localități din Valea Mureșului în județul Mureș nu se ridică la
nivelul standardelor europene. Reducerea constantă în perioada de după anul 1989 a
volumului de investiții alocate pentru construirea, modernizarea și întreținerea drumurilor
publice, la care se adaugă creșterea de până la 10 ori a traficului greu pe unele tronsoane,
au dus la deprecierea continuă și progresivă a stării drumurilor publice din județ.
O caracteristică a județului o constituie dezvoltarea transportului public specific asigurării de
servicii pentru distanțe scurte și cu o capacitate medie de transport. Astfel, principalul mijloc
de transport îl reprezintă microbuzul, cu o tendință continuă de creștere în defavoarea
autobuzelor, al căror număr este în scădere datorită gradului de uzură fizică avansat.
Pentru municipiul Târgu Mureș107 și județul Mureș sunt necesare următoarele lucrări:
§ modernizarea traseului de cale ferată cu eliminarea barierelor și conflictelor din
reţeaua urbană;
§ străzi rapide de legătură (inel de circulație rapidă cu rol de distribuție în spațiul urban
și periurban;
§ poduri peste râul Mureș (carosabile, pasarele pietonale cu valențe peisagere);
§ sistem de circulație alternativă pentru bicicliști, pietoni etc.;
§ traseu de tren urban ca suport de accesibilitate în inelul periurban;
§ centuri ocolitoare;
§ legături autostrăzi;
§ resurse energetice neconvenționale, resurse de apă de calitate superioară.

107
Plan Urbanistic General. Primăria Municipiului Târgu Mureș, 2015

197
PUG Târgu Mureş actualizat se referă în forma sa actualizată la zi, la 2 conexiuni pentru a
permite extinderea oraşului şi un trafic mai fluid (grafic 46).

Grafic 46. Dezvoltare spaţială – circulaţia în municipiul Târgu Mureş

V.CIRCULATIE PUNCT DE TRANSFER

DEZVOLTARE SPATIALA
cu 2 variante:
CALE FERATA DEVIATA PARTIAL SI REABILITATA PE AXE- DIRECTII DE DEZVOLTARE
SECTOARELE NEDEVIATE
AXA ISTORICA (STRUCTURA TRADITIONALA A
CALE FERATA REABILITATA PE TRASEU ACTUAL ORASULUI TARG)
AXA NOUA (IN LEGATURA CU CADRUL NATURAL
PRIN DENIVELARE- INTRODUCERE IN IN LUNGUL MURESULUI)
SUBTERAN, IN RAPORT CU CIRCULATIA LA SOL PUNCT DE TRANSFER AXA SECUNDARA

CENTURA NORD-VEST

INEL DE CIRCULATIE
RAPIDA CENTURA SUD-EST

AXE TRAVERSANTE -DIRECTII DE DISTRIBUIRE A

CALE FERATA DEVIATA FLUXURILOR DE PE AXA ISTORICA INSPRE
CELELALTE AXE

VIITOARE AUTOSTRADA PUNCT DE TRANSFER

CU IESIRE PENTRU GARA MULTIMODALA
TARGU-MURES

PUNCT DE TRANSFER

CALE FERATA DEVIATA

PARTIAL SI REABILITATA
PARTIAL PE TRASEU
ACTUAL

GARA IN ZONA PARC

TEHNOLOGIC SI IT

INFRASTRUCTURA
N LIMITE CADRU NATURAL
LIMITA INTRAVILAN APE DE SUPRAFATA ZONA CENTRALA A MUNICIPIULUI TARGU-MURES ARTERE IMPORTANTE IN CIRCULATIE

Sursa: Plan Urbanistic

LEGENDA General Târgu
LIMITA ADMINISTRATIV PADURI/ Mureş
ARII NATURALE– preleminar,
PROTEJATE Primăria
CENTRE DE CARTIER Municipiului Târgu
CALEAMureş,
FERATA 2015

În comparație cu standardele europene, transportul de călători pe calea ferată este lent și

nesigur, în ciuda modernizării infrastructurii feroviare din Coridorul IV Pan-European.Lipsa
resurselor financiare a dus la reduceri drastice în întreținerea infrastructurii și refacerea
materialului rulant (învechit și insuficient atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ).
Acest fapt a alterat în mod semnificativ transportul feroviar, astfel că infrastructura feroviară
se situează în prezent sub standardele UE.

Transportul public
Transportul public trebuie să funcționeze permanent, sigur și la timp atât din punct de
vedere economic (transportulangajaților de la domiciliu la locul de muncă), cât și din punct
de vedere al activităților de petrecere a timpului liber și mobilitate a turiștilor.
Serviciul de transport public în zona Văii Mureșului în Regiunea Centru se efectuează pe
baza programelor de transport întocmite de către Autoritatea Rutieră Română. Consiliile
Judeţene Alba, Harghita și Mureș au ca unică atribuţie aprobarea programului și a
modificărilor aduse acestuia. Transportul de persoane la nivelul judeţelor a evoluat în
strânsă legătură cu dezvoltarea economico-socială care a determinat creșterea fluxurilor de
călători, în special a navetiștilor. Parcul auto al operatorilor de transport rutier a crescut ca
număr de mijloace de transport, acestea fiind însă în mare parte învechite, şi cu un grad de
confort redus.

Județul Alba
În prezent, în judeţul Alba îşi desfăşoară activitatea 8 operatori de transport rutier atestaţi
care deservesc 87 de trasee prevăzute în Programul de transport judeţean de persoane prin
curse regulate 2008-2013.
În ceea ce priveşte parcul auto al operatorilor de transport, putem evidenţia faptul că în
decurs de doar câţiva ani parcul auto s-a dezvoltat destul de mult în urma dotării

198
operatorilor cu mijloace de transport având un grad ridicat de confort. Transportul între
localitățile din Valea Mureșului este mai intens.108
§ axa Sud-Nord: Sebeş (plus Cugir) – Alba Iulia – Aiud (plus Ocna Mureş) este
predominantă;
§ fluxul Blaj către Aiud + Teiuş reprezintă 30% din tot schimbul pe care îl generează
oraşul Blaj;ca o consecinţă este necesară o linie de deservire care să reproducă
parcursul revendicat de aceste călătorii;
§ este prioritară deservirea zonei puternic populate Sud + Nord, Sebeş + Cugir – Alba
Iulia – Teiuş – Aiud + Ocna Mureş;
§ Alba Iulia generează peste 35% din cererea generală situându-se, astfel pe primul
loc în ceea ce priveşte valoarea fluxului109.

Județul Mureș
Transportul public rutier judeţean de călători este organizat pe 160 de trasee, prin curse
regulate asigurate de societăţi comerciale cu capital privat, operatori de servicii de transport
călători. Serviciile operatorilor selectaţi în urma unor proceduri de achiziţie publică de către
Consiliul Judeţean Mureş acoperă toate marile comune din judeţ şi sunt efectuate cu
autobuze licenţiate, începând cu 23 locuri, şi microbuze, având o capacitate de 10-22 de
locuri. Din cauza numărului mic de potenţiali călători, unele localităţi nu beneficiază de
legături de transport prin curse regulate.
Transportul de călători în municipiul Târgu-Mureş este asigurat prin peste 21 de linii urbane,
deservite de peste 120 de autobuze. Pentru Târgu Mureș există o actualizare a Studiului de
Trafic şi Circulaţie în Municipiul Târgu Mureş110. Din studiu a reieşit creşterea gradului de
atractivitate al transportului în comun prin înnoirea parcului de mijloace de transport, în
vederea descurajării deplasărilor cu mijloacele de transport personale, ceea ce ar duce la
fluidizarea traficului şi reducerea poluării atmosferice. În studiu se afirmă necesitatea
realizării şoselei de centură pentru devierea traficului de tranzit (uşor şi greu), care ar duce
la descongestionarea reţelei rutiere interioare.
Pentru descongestionarea traficului, pentru asigurarea mobilităţii în municipiu va fi
încurajată în principal folosirea de mijloace alternative de transport: transportul în comun,
utilizarea bicicletelor, inclusiv mersul pe jos în zonele centrale. Conform liniilor directoare
elaborate de Comisia Europeană, este evidenţiat faptul că „infrastructura trebuie construită,
întreţinută şi modernizată pe principiul accesibilităţii pentru toţi. Un mediu urban cu mai
mare siguranţă şi securitate ar putea încuraja cetăţenii să recurgă mai mult la transportul în
comun, la ciclism şi la mersul pe jos, ceea ce nu numai că ar duce la atenuarea
congestionărilor de trafic şi la reducerea emisiilor, ci ar avea şi efecte pozitive asupra
sănătăţii şi bunăstării oamenilor111 .
În zonele urbane există o reţea dezvoltată de servicii private de taximetrie, tarifele practicate
fiind accesibile populaţiei.
Calitatea serviciilor de transport în privinţa confortului este în general bună, fiind oferite
condiţii acceptabile pentru transport. În unele cazuri, condiţiile sunt necorespunzătoare
datorită gradului avansat de uzură a microbuzelor şi autobuzelor şi numărului mic de dotări
noi. Înlocuirea parcului existent de maşini pentru transportul public cu unul mai puţin
poluant, crearea unui sistem de transport mai sigur, eficient şi confortabil sunt măsuri care

108
Studiul de soluţii pentru optimizarea transportului public de persoane între localităţile judeţului Alba (2010)
109
Strategia de Dezvoltare a Serviciului de Transport Public Județean de Persoane prin Curse Regulate în Județul Alba 2012-
2016, p. 18
110
Actualizare Studiu de Trafic şi Circulaţie în Municipiul Tg. Mureş. S.C. Institutul de Cercetare în Transporturi – Incertrans
S.A.
111
Actualizare Studiu de Trafic şi Circulaţie în Municipiul Tg. Mureş. S.C. Institutul de Cercetare în Transporturi – Incertrans
S.A., p. 41

199
pot contribui în timp la intensificarea utilizării transportului în comun în defavoarea
autoturismului personal, efectele fiind benefice atât pentru gestionarea traficului cât şi
pentru mediul înconjurător.
Pentru zona metropolitană a fost constatat faptul că transportul public intercomunal este
slab dezvoltat.112
În elaborarea studiilor de specialitate din județul Mureș s-a urmărit identificarea existenţei
unui sistem de transport public intercomunal, pentru zonele cu utilizare periodică (în special
pentru transportarea forţei de muncă dinspre localităţile de origine spre municipiul Târgu-
Mureş, în ceea ce se numeşte “navetismul”), ocazională şi excepţională în relaţia cu zona
limitrofă municipiului Târgu-Mureş.

Județul Harghita
În zona studiată problema transportului în comun poate fi considerată ca fiind rezolvată în
zona de nord a Regiunii Giurgeu G10. În ceea ce priveşte transportul persoanelor care
aparţin unor grupuri vulnerabile (săraci, persoane cu dizabilităţi fizice sau cele care sunt la
vârsta a treia), este nevoie de soluţii de transport speciale, care lipsesc cu desăvârşire113 .

Probleme în transportul public în Valea Mureșului în Regiunea Centru

§ Infrastructură judeţeană, comunală de transport nemodernizată;
§ Trasee „sociale”nerentabile în județele Mureș și Harghita;
§ Operatori axaţi pe profitabilitate;
§ Administraţii locale indiferente faţă de problemele transportului public;
§ Legislaţie „potrivnică” subvenţionării transportului public;
§ Depopulare, îmbătrânirea populaţiei;
§ Restructurarea industrială a centrelor urbane;
§ Costuri tot mai mari pe traseele locale şi judeţene;
§ Viziune parţialăprivind Serviciul de transport public
§ Economii locale în regres – rural şi urban;
§ Concurenţa neloială – „rechinii” şi “ocaziile”;
§ Programe de finanţare inexistente pentru modernizarealogisticii în domeniul
transportului de persoane;
§ Reducerea activităţii economice și comasarea unor instituţii;
§ Dezvoltare lentă a polilor mici urbani, din punct de vedere socio-economic, ca
destinaţie a publicului călător.
În concluzie,obiectivele pentru dezvoltarea viitoare a transportului public se bazează pe
Planul naţional de Dezvoltare aInfrastructurii (P.N.D.I) 2010-2020, scopul fiind realizarea
unui transport public judeţean de persoane modern, performant, care să asigure
satisfacerea cu prioritate a nevoilor de deplasare ale populaţiei.
Prioritate vor avea:
§ Circulația rutieră în siguranță;

112
PATZ periurban Târgu Mureș zone de risc
113
Plan de Dezvoltare Locală Regiunea Giurgeu G10. Proiect finanțat prin Axa 4 Leader, Faza 3 Sub măsura 431.1 a PNDR
2007-2013. P. 144

200
 § Starea infrastructurii corespunzătoare cu nevoile locuitorilordin localităţile din Valea
Mureşului - Regiunea Centru;
§ Amenajarea staţiilor publice destinate transportului judeţean de persoane;
§ Dezvoltarea/modernizarea autogărilor urbane pentru publicul călător de către
operatorii economici care efectuează activităţi conexe transportului rutier – activităţi
desfăşurate de autogări;
§ Încadrarea în costuri şi profitabilitate în vederea aplicării unor tarife rezonabile de
transport în comun publicului călător;
§ Valorificarea potențialului turistic al traseelor cuprinse în programul de transport
public judeţean de persoane prinintroducerea unor produse turistice;
§ Management de calitate periodic privind derularea serviciului public de transport;
§ Campanie pentru promovarea unei imagini pozitive a serviciului public judeţean de
transport persoane în rândul cetăţenilor;
§ Elaborarea unor soluţii de transport speciale, care lipsesc în Asociația GAL pentru
Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10 în întregime.

5.4.2. Alimentarea cu apă şi colectarea apelor uzate

Harta 41. Planul de amenajare a teritoriului naţional

Sursa PATN - SECȚIUNEA a II-a APA - Anexa nr. 4

Conform Legii nr.171/1997 de aprobare a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional

(P.A.T.N.): Secţiunea II, resursele de apă dulce în zona studiată se prezintă astfel:

201
 § din punct de vedere al potenţialului bazinelor hidrografice sunt mai mari decât
resursa medie pe ţară de 1875 mc/locuitor/an;
§ principalele cursuri de apă sunt de categoria a II-a şi a III-a;
§ din punct de vedere al vulnerabilităţii există zone cu resurse de apă subterană cu
vulnerabilitate ridicată în partea de nord – est şi centrală a zonei studiate, unde se
impun măsuri prioritare de protecţie la poluare
Din datele furnizate de Primării și operatorii de sisteme, situția la nivel de UAT din Valea
Mureșului în anul 2015 privind accesul la rețeaua publică de alimentare cu apă și sistemul
public de canalizare (tabel 28) se prezintă astfel:

Tabel 28. Starea reţelei publice de alimentare cu apă şi a sistemului public de

canalizare
REȚEA DE ALIMENTARE CU STAŢII DE EPURARE SISTEM DE CANALIZARE PROBLEME
APĂ DE ECHIPARE
UAT TEHNICO-
În În Lipsă În Lipsă În În Lipsă EDILITARĂ
funcţiune execuţi funcţiune funcţiune execuţie
e

Judeţul ALBA 16 9 0 5 11 10 9 2 8

Municipiul ALBA IULIA X X X X X

Municipiul AIUD X X X X X
Oraş OCNA MUREŞ X X X X X X
Oraş TEIUŞ X X X X
BLANDIANA X X X X
CIUGUD X X X X X
LUNCA MUREŞULUI X X X X
MIHALŢ X X X X X
MIRĂSLĂU X X X X
NOŞLAC X X X X X
RĂDEŞTI X X X
SĂLIŞTEA X X X
SÂNTIMBRU X X X X
ŞIBOT X X X X
UNIREA X X X X X

VINŢU DE JOS X X X X

Judeţul MUREȘ 24 2 9 6 19 16 3 10 13

Municipiul X X X
TÂRGU MUREŞ

Municipiul REGHIN X X X X
Oraş IERNUT X X X X X
Oraş LUDUŞ X X X X X X
Oraş UNGHENI X X X

ALUNIŞ X X X
AŢINŢIŞ X X X X

BOGATA X X X

202
 BRÂNCOVENEŞTI X X X X

CHEŢANI X X X X X X
GLODENI X X X X
GORNEŞTI X X X
IDECIU DE JOS X X X X
LUNCA BRADULUI X X X X X X
OGRA X X X X
PĂNET X X X X X
PETELEA X X X X X

RĂSTOLIŢA X X X X
RUŞII-MUNŢI X X X
SÂNCRAIU DE MUREŞ X X X
SÂNGEORGIU DE MUREŞ X X X X X

SÂNPAUL X X X
SÂNTANA DE MUREŞ X X X
STÂNCENI X X X X X X
SUSENI X X X

Judeţul HARGHITA 8 1 4 5 6 8 1 4 6

Municipiul TOPLIŢA X X X
CIUMANI X X X
DITRĂU X X X
GĂLĂUŢAŞ X X X X X

JOSENI X X X X X X
LĂZAREA X X X X

REMETEA X X X
SĂRMAŞ X X X X
SUBCETATE X X X X
SUSENI X X X X
VOŞLOBENI X X X X

În domeniul infrastructurii tehnice s-au produs în ultimii 20 de ani foarte mari schimbări.
Odată cu declinul industriei din 1992, consumul de apă în bazinul hidrografic al Mureșului s-
a redus până în anul 2013 cu 43,3 % - de la 2.410 la 1.044 m3. Existenţa unor surse
centrale de apă și construirea de rețele de canalizare inclusiv stații de epurare a făcut ca tot
mai multe persoane sa își construiască, chiar și în mediul rural, toalete și băi în interiorul
caselor. Acest fapt a determinat creşterea standardului de viață. Conducta centrală de apă
oferă o mai mare securitate de aprovizionare cu apă potabilă în permanență a oamenilor și
animalelor. Mureșul reprezintă pentru comunităţile rurale, dar mai ales urbane de pe cursul
său superior un rezervor de apă potabilă.
În plus se poate observa din ce în ce mai mult calitatea apelor de suprafață ale Mureșului.
În general, distanța pe care se va testa calitatea, aproape s-a dublat în 2013 față de 1991
(94,8%). Aici, 4.378 km în 2013 sunt distribuiți pe categoriile II (3.240 km), categoria III
(1.071 km) și de categoria V (67 km).

203
Tabel 29. Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor pe localități din Valea
Mureșului, în Regiunea Centru
Anul Anul Anul Anul Anul Anul
2013 / 2000
2000 2005 2010 2011 2012 2013
UM: Mii metrii cubi %
Mii mc Mii mc Mii mc Mii mc Mii mc Mii mc
Total Județul Alba 46.672 30.394 24.349 23.308 18.519 13.492 - 28,91
Total Județul Harghita 22.002 14.242 11.332 10.829 10.905 10.439 - 47,44
- 57,84
Total Județul Mureș
31.406 23.434 18.543 19.507 19.531 18.168
Municipiul Alba Iulia 19.442 12.157 9.805 9.442 6.700 6.102 - 31,39
Municipiul Aiud 6.254 3.206 2.025 1.486 1.202 1.081 - 17,28
Oras Ocna Mureș 1.988 1.231 1.019 953 368 353 - 17,76
Oras Teiuș 798 510 534 579 379 209 - 26,19
Blandiana 9 : : : 5 9 100,00
Ciugud 22 60 84 97 121 118 536,36
Lunca Mureșului 30 120 90 90 90 90 300,00
Sântimbru 1 1 57 92 107 102 10.200,00
Unirea 30 13 13 13 12 13 - 43,33
Vințu de Jos 1 : 55 70 109 110 11.000,00
Municipiul Târgu Mureș 17.188 11.802 8.775 9.085 9.163 8.207 - 47,75
Municipiul Reghin 3.740 2.363 1.713 1.787 1.863 1.719 - 45,96
Oras Iernut 362 283 262 302 338 296 - 81,77
Oras Luduș 1.144 707 684 810 755 749 - 65,47
Oras Ungheni 250 125 162 156 180 184 - 73,60
Ernei : : 2 9 20 28 -
Sântana de Mureș : 103 226 252 265 270 -
Suseni : 10 24 22 48 67 -
Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015

Odată cu reabilitarea, extinderea rețelelor de aducțiune și evacuare s-au modernizat

condiţiile de viață şi în consecinţă a crescut nevoia de apă a consumatorilor privați, în
special în acele comunități în care conductele de apă au fost nou amplasate. Rata foarte
mare de creștere a racordării la rețeaua de apă poate fi observată în localitățile Sântimbru,
Vințu de Jos şi Ciugud în județul Alba, în Joseni, județul Harghita și Ernei, Suseni și
Sântana de Mureș în județul Mureș. Este surprinzător faptul că în orașele din județul Alba,
de pildă în Aiud și Ocna Mureș consumul de apă în perioada 2000-2013 a scăzut la circa
17%. Ambele orașe au fost, astfel, cu mai mult de 10% sub media județului, de doar 29%. În
reședința de județ a scăzut de la 19.400 de milioane de m3 la 6.100 milioane m3. Acestea
sunt încă de aproximativ 31,4%. În județul Mureș, schimbările apar puţin mai moderate în
orașe: declin total de 57,8%. În orașe, scăderile sunt de asemenea mai puțin drastice:
Târgu Mureș la 47,8%, Reghin la aproape 46%, Iernut la 81,8% și Ungheni la 73,6%. (tabel
29).

204
Declinului industriei și modificării structurii economice îi urmează un necesar modificat de
apă, curent și gaz. În zonele rurale, consumul este măsurat ca urmare a construirii de rețele
de apă și canalizare din ultimii ani. Acest lucru duce la rate de creștere parțial exorbitante.
Cu toate acestea, este de așteptat ca în mediul rural consumul de apă să crească
semnificativ atunci când mai multe terenuri vor fi irigate pentru creșterea producției agricole.

Echipare hidro-edilitară
În anii ‚90, orașele și comunele din Valea Mureșului din Regiunea Centru aveau rețele de
aducțiune a apeide la o sursă centrală pe o distanță de 390 km, iar în 2013 au fost
înregistraţi 975 km, creşterea fiind cu 150%.
Resursele utilizate pentru alimentarea localităţilor arondate operatorului provin din ape de
suprafaţă (lacuri, râuri) şi respectiv ape subterane (izvoare, puţuri forate).
În Județul Alba, comunele din zona studiată sunt alimentate cu apă din Valea
Sebeșului.114 Transportul apei brute şi tratate se realizează printr-un sistem microzonal (care
deserveşte localităţile Alba Iulia, Blaj, Aiud, Ocna Mureş, Teiuş).
Amenajările de irigaţii sunt amplasate în lunca râului Mureş în zonele Aiud – Rădeşti –
Lunca Mureş şi Alba Iulia – Vinţu de Jos, acestea cuprinzând o reţea hidraulică distinctă de
structuri, pompe, canale, conducte care pot fi folosite pentru a preleva şi/sau a transporta
apa, a distribui apa pentru irigaţii pe o suprafaţă de teren definită şi care cuprinde terenul,
clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces şi infrastructura aferentă necesară
pentru a exploata, a întreţine şi a repara sistemul. În momentul de faţă amenajările de irigaţii
sunt scoase din utilitatea publică şi se află în conservare.
Este în curs de implementare proiectul “Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi
apă uzată în judeţul Alba”, co-finanţat de POS Mediu, care include modernizarea şi
reabilitarea sistemului deapă în Aiud, modernizarea și reabilitarea sistemului de canalizare
în Alba Iulia, Aiud şi Ocna Mureş. De asemenea, proiectul include staţii de epurare în Alba
Iulia, Aiud şi Ocna Mureş.
Operatorul regional de apă, APA – C.T.T.A. SA Alba s-a înfiinţat în anul 2004, având ca
acţionari Consiliul Judeţean Alba şi Consiliile Locale din Alba Iulia, Abrud, Aiud, Blaj, Baia
de Arieş, Cugir, Cîmpeni, Ocna Mureş, Zlatna, Teiuş şi Sebeş. În luna septembrie 2012,
Adunarea Generală a Asociaţiei APA Alba a aprobat primirea de noi membri: Consiliile
Locale Blandiana, Lupșa, Meteș, Pianu, Rădești, Râmeț, Râmetea, Stremț şi Unirea.

114
Strategia de Dezvoltare a Județului Alba, etapa 1 Diagnosticarea stării actuale de dezvoltare socio-economică a județului
Alba. Secţiunea 5: Utilități publice și atractivitatea județului, p. 2

205
Grafic 47. Reabilitarea și modernizarea rețelei de alimentare cu apă potabilă și a
rețelei de canalizare și de epurare a apelor uzate în Municipiul Alba Iulia115

Sursa: Municipiul Alba: Prioritizarea Proiectelor pentru perioada 2014-2020

În județul Harghita sursele de apă potabilă pentru sistemele centralizate existente sunt de
suprafață pentru localitățile Toplița, Ciumani, Joseni. Aproximativ 70% din necesarul de apă
potabilă al populaţiei în județul Harghita este asigurat din resurse subterane de apă116 . În
zona studiată în județul Harghita există izvoare care alimentează comunele și statiunile
turistice cu apă potabilă. În Remetea și Toplița funcționează stații de epurare117 .
În Valea Mureșului, județul Harghita, în 1990, între municipiul Toplița și comunele Brădești,
Ciumani și Gălăuțaș a fost montată o aducțiune de apă. Încă din 2003, 7 din cele 10
comune din Valea Mureșului, județul Harghita, au o sursă centrală de apă. În comuna Ditrău
în perioada 2007-2009 a fost instalată orețea de apă potabilă. Comunele Joseni, Lăzarea și
Suseni au fost racordate la rețeaua de apă în 2003. Proiectele legate de reţeaua de apă
potabilă şi canalizare au fost binevenite, având în vedere că în anumite localităţi acestea
trebuiau să fie extinse.118
O problemă arzătoare referitoare la alimentarea cu apă și canalizare există în comuna
Subcetate, județul Harghita. A fost întocmit un proiect de alimentare cu apă care să
pornească din satul Călnaci şi să ajungă până la hotarul cu centrul de comună, Subcetate.
Practic, aceasta să fie sursa de alimentare a sistemului centralizat cu apă potabilă al
comunei, proiect la care s-a lucrat și cu care s-a încercat accesarea de fonduri europene,
însă criteriile de calificare nu permit acest lucru. În comună nu există nici sistem de
canalizare şi nici staţie de epurare, dar se află pe lista scurtă a judeţului cu patru localităţi
care sunt propuse pentru sistem centralizat de canalizare şi staţie de epurare.

115
Prioritizarea Proiectelor pentru perioada 2014-2020, Municipiul Alba Iulia și World Bank Group. P. 31 și 33
116
Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean Harghita, 2010, p. 104
117
Vezi: Plan de dezvoltare Locală Regiunea Giurgeu G10. Proiect finanțat din Axa 4 Leader, Faza 3 Sub măsura 431.1 a
PNDR 2007-2013
118
Plan de Dezvoltare Locală Regiunea Giurgeu G10. P. 78

206
În judeţul Harghita se pune accent deosebit pe realizarea unor investiţii de mare amploare
pentru alimentarea cu apă potabilă şi a canalizării apelor uzate din localităţile urbane şi
rurale. În acest sens, au fost lansate programe privind alimentarea centralizată cu apă
potabilă şi realizarea sistemelor centralizate de canalizare.
În județul Mureș 99% din sursele care contribuie (sau pot contribui) la alimentarea cu apă,
inclusiv a zonei rurale din județ provin din surse de suprafață și numai 1% din surse
subterane. Cu excepţia municipiului Reghin, a comunelor Gornești, Suseni și Ideciu de Jos,
toate localitățile din județul Mureș au fostalimentate din sursa de apă arâului Mureș.
Capacitatea disponibilă a surselor utilizate nu este repartizată uniform la nivelul județului.
Din debitul total captat, ponderea principală îi revine Văii Mureșului. Sursele subterane de
apă nu joacă un rol important din cauza debitului foarte redus și calității necorespunzătoare
a apelor freatice.
În județul Mureș, din cele 23 de comune din Bazinul Hidrografic al Mureșului, în 1990 un
total de 11 comune nu aveau sistem de alimentare cu apă, situaţie remediată începând cu
anul 2005, când au fost echipate 7 comune din Valea Mureșului, județul Mureș. Raportat la
rețeaua totală de distribuție a apei, lungimea rețelei de canalizare acoperea doar 51,27%.
Există numeroase străzi care, deși au rețele de distribuție a apei, nu au rețele de canalizare,
apele uzate menajere fiind de cele mai multe ori aruncate la suprafața solului, producând
fenomene de poluare.
Judeţul Mureş dispune în total de 11 staţii de tratare a apei,deservind zonele adiacente.
Acestea au fost proiectate pentru a acoperi necesarul casnic şi industrial. După anul 1990,
cerinţa de debit industrial a fost redusă şi în consecinţă, debitul distribuit de staţii a fost
redus. În concluzie, dacă reţelele se vor extinde în localităţile învecinate, staţiile de tratare a
apei pot asigura debitul necesar de distribuţie.
Se constată absența în unele localități a stațiilor de epurare a apelor uzate sau existența
unor stații de epurare necorespunzătoare din punct de vedere al standardelor de calitate. În
localitățile județului Mureș, alimentarea cu apă ridică probleme de extindere a capacităților
de stocare, tratare și distribuție, 60% din rețele fiind uzate, cele mai multe din metal având
durata de serviciu expirată. Populaţia conectată la reţeaua de alimentare cu apă fără a
beneficia de o canalizare adecvată este expusă la riscuri mari privind sănătatea. După
realizarea investiţiilor au fost înregistrate aglomerări la sistemul de canalizare/epurare în
Târgu-Mureş şi Răstoliţa.
În județul Mureș, o cercetare în rândul populației a indicat faptul că peste 45%, dintre
locuitorii județului sunt nemulțumiți cu rețelele de apă și canalizare 119 . Rezultate reflectă
gradul real de extindere și modernizare a rețelei de alimentare cu apă, de canalizare și de
stații de epurare. Aceste rezultate justifică și continuarea proiectului „Extinderea şi
reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Mureş”, finanţat prin POS Mediu
Axa 1, care în prezent se află în curs de implementare.
În anul 2008 s-a constituit Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aquainvest”, persoană
juridică de drept privat, cu statut de utilitate publică, în scopul reglementării, înfiinţării,
organizării, finanţării, exploatării, monitorizării şi gestionării în comun a serviciului de
alimentare cu apă şi de canalizare pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-
teritoriale membre. Operatorul sistemului este Compania AQUASERV, societate comercială
pe acțiuni, acționari fiind orașele de pe teritoriul județului. Acționar majoritar este Consiliul
Municipal Târgu Mureș cu o cotă de participare de 82 %. Din debitul total captat și tratat de
AQUASERV, 75 % este utilizat pentru Târgu Mureș, restul fiind folosit pentru peste 18
localități urbane și rurale de pe teritoriul județului.
Cantitatea şi calitatea apei potabile sunt monitorizate în judeţul Mureş, de către
Administraţia Naţională „Apele Române” – Directoratul Apelor Mureş. Situaţia actuală în

119
Strategia de Dezvoltare Teritorială a Județului Mureș. Reactualizarea P.A.T.J. 2012, p. 64

207
cazul poluării apelor este determinată de deversarea apei reziduale insuficient tratate,
staţiile de tratare a apei reziduale fiind foarte vechi, de deversările apei reziduale tratate
insuficient din lucrările fertilizatorilor chimici SC AZOMUREŞ SA Târgu-Mureş, de
deversările apei reziduale tratate insuficient din staţiile de tratare a apei reziduale din
oraşele Târgu Mureş, Sighişoara, Reghin, Sovata, Luduş, Târnăveni, de deversările apei
reziduale insuficient tratate din staţiile de tratare a apei reziduale din zona rurală și de
fenomenele naturale şi antropice extreme (alunecări de teren, inundaţii, degradarea albiilor
râurilor şi a bancurilor, degradarea solului, riscuri majore de accidente tehnice în instalaţiile
tehnologice, eroziunile locale în albiile capturilor reziduale).
În ceea ce privește canalizarea, aproape toate localitățile din Valea Mureșului în Regiunea
Centrusunt prevăzute cu rețele de canalizare. În 1990 existau în Valea Mureșului, Regiunea
Centru, un total de 651 km rețea de canalizare, iar în 2013 erau 1.281 km, reprezentând
aproape o dublare a reţelei. Rețelele au fost renovate și extinse în 2013. În mediul rural s-au
înregistrat progrese semnificative. Totuşi, chiar și în 2013, în Valea Mureșului, județul Alba
există 7 comune, iar în Valea Mureșului, județul Mureș 11 comune care încă nu aveau
canalizare. În Harghita, construcția de sisteme de canalizare a început în mediul rural din
anul 1998 și a atins punctul maxim în 2007. Chiar și în județul Alba, în cele mai multe
localități a fost posibilă realizarea sistemelor centralizatede alimentare cu apă și canalizare
doar prin accesul la fondurile europene din fondurile structurale și de coeziune.Aceste
proiecte, care sunt finanțate de către Fondul European de Coeziune vor continua în anii
următori. Ele se află pe lista națională de priorități de dezvoltare a României și sunt
organizate pentru perioada de finanțare 2014-2020120.
Obiectivul proiectelor este îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructura de apă la
tarife accesibile, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea
zonelor urbane până în 2015.
Situaţia curentă şi problemele identificate în Valea Mureșului din Regiunea Centru sunt
următoarele:

În domeniul apei potabile:

§ Conducta principală şi conductele de distribuţie sunt diferite ca: diametre, materiale
şi ani de operare;
§ Există probleme cu starea tehnică a conductelor principale (vârstă, fisuri, pierderi),
necesitând reabilitare totală;
§ Conductele de distribuţie sunt vechi (necesită reabilitare) sau zonele urbane noi nu
au conducte (necesită extinderi, staţii de pompare noi, rezervoare noi), sau sistemul
centralizat nu este aplicabil în cadrul aşezărilor puternic dispersate, cu un număr mic
de gospodării;
§ Nu există certificări privind calitatea actuală a surselor de apă individuale (fântâni,
izvoare, ape curgătoare);
§ Rata conectării variază foarte mult (de la 57% în Iernut la 95% în Târgu-Mureş121).

În cazul sistemului de colectare a apelor uzate:

§ Proasta întreţinere a conductelor de canalizare şi a căminelor (rată mare de infiltrare,
blocare, înfundare);
§ Extindere, reabilitare şi construcţia unui sistem nou de canalizare în special în mediu
rural;

120
Legea nr.171/1997 de Aprobare a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (P.A.T.N.): Secţiunea II – Apa
121
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru Perioada 2014-2020. Consiliul Județean Mureș. Directia pentru Dezvoltare
Regională și Implementare Proiecte. 2014, p. 59

208
 § Colectoarele şi canalizarea (menajeră, pluvială) variază ca diametre, materiale şi ani
de operare;
§ Sistemele de colectare existente au probleme ca: fisuri, pierderi de apă, îmbătrânire
(sau materiale de proastă calitate) sau extindere insuficientă;
§ Rata conectării variază de la 0% în unele comune la 43% (oraşul Iernut) sau (95%)
Târgu-Mureş122 ;
§ Nivel de epurare: capacităţi sub nivelul proiectat, staţiile de epurare au diferenţe în
ratele de epurare, în treptele mecanice şi biologice;
§ Cele mai multe sisteme de colectare a apei uzate şi sistemele de apă de ploaie
(meteorică) nu sunt separate.

În cazul staţiilor de tratare:

§ Construcţia staţiilor de tratare şi a staţiilor de epurare noi
§ Unele sisteme de colectare a apei uzate nu au staţii de epurare, cauzând o
canalizare complet netratată înainte de a fi vărsată direct în cursul unor ape;
§ Starea tehnică variază, de la staţii vechi la staţii reabilitate, ca staţia de tratare
Târgu-Mureş

În cazul reţelei de distribuţie:

§ Nevoia extinderiişi reabilitareareţelei de apă potabilă centralizată (în mediul urban şi
rural);
§ Numeroase secţiuni ale reţelei de distribuţie sunt vechi (estimate la 30 de ani sau
peste), ceea ce duce la pierderi semnificative şi/sau infiltraţii (estimate la 40-50%)123 ;
§ Debit şi presiune insuficiente în cazul alimentării cu apă, datorită subdimensionării
conductelor;
§ Dificultate în alimentarea cu apă de mare presiune;
§ Conducte de apă potabilă din azbo–ciment;
§ Folosirea fontei în reţeaua de distribuţie a apei duce la dificultăţi de întreţinere şi
reparaţii.
În proiectele de modernizare și extindere se înscrie și proiectul de centrală hidrotehnică de
putere mică de la Răstoliţa, judeţulHarghita.Proiectul Hidrocentralei de la Răstoliţa face
parte din categoria lucrărilor de interes naţional pentru realizarea, dezvoltarea şi producerea
de energie electrică şi este situat în nord-estul judeţului Mureş, asigurând folosinţa
complexă a debitelor afluenţilor de dreapta ai râului Mureş, pe sectorul Ilva-Răstoliţa-Bistra,
pe teritoriul administrativ al comunelor Răstoliţa, Lunca Bradului şi Vătava. Lucrările de
construcție la proiectul hidroenergetic de la Răstolița, ultimul obiectiv investițional major
aprobat de către autoritățile comuniste din România în 1989, se află în prezent într-un
stadiu avansat de execuție (92%.)
Lucrarea este finanțată integral de către Hidroelectrica SA, din surse proprii, precum și din
amortismente și credite bancare obținute și garantate în nume propriu. Prin realizarea și
punerea în funcțiune a obiectivului, producția de energie a României va crește cu 117,5
GWh pe an, iar puterea instalată totală cu 35,2 MWh. Debitul instalat al hidrocentralei de la
Răstolița va fi de 17 mc/secundă. Amenajarea poate permite, în aval de Răstoliţa,

122
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru Perioada 2014-2020. Consiliul Județean Mureș. Direcţia pentru Dezvoltare
Regională și Implementare Proiecte. 2014, p. 60
123
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru Perioada 2014-2020. Consiliul Județean Mureș. Direcţia pentru Dezvoltare
Regională și Implementare Proiecte. 2014, p. 60

209
dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă a localităţilor situate în culoarul
Mureşului și în zona periferică a Câmpiei Transilvaniei, pe raza administrativă a judeţelor
Mureş, Bistriţa-Năsăud și Cluj. De asemenea, realizarea obiectivului va permite
regularizarea debitelor în aval de localitatea Răstoliţa. Astfel, în perioadele secetoase, se va
asigura un debit de 6,6 mc/s în secţiunea Târgu Mureş124 .

5.4.3. Rețele energetice

Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor din zona studiată se face din sistemul
energetic naţional (SEN), prin staţiile de transformare alimentate prin liniile de transport de
220 KV şi de distribuţie de 110 KV.
Liniile de transport de 400 KV care traversează teritoriul judeţului Alba însumează 41,1 km,
acestea fiind:
§ Iernut – Sibiu;
§ Mintia – Sibiu – Sud.
Liniile de transport de 220 KV care traversează teritoriul judeţului însumează 132,8 km,
acestea fiind:
§ Iernut – Cluj;
§ Cluj - Aiud - Alba Iulia;
§ Mintia – Alba Iulia;
§ Gâlceag - Alba Iulia;
§ Şugag - Alba Iulia.
Distribuţia energiei electrice din staţiile de transformare către consumatori se realizează prin
reţele de 20 KV, aeriene pe stâlpi de beton între localităţi şi în localităţile rurale, precum şi în
zonele periferice ale localităţilor urbane şi prin cablu subteran, în general în localităţile
urbane, posturi de transformare aeriene sau în construcţie zidită.
Energia electrică de joasă tensiune este distribuită prin reţele cu stâlpi de beton sau stâlpi
de lemn şi prin reţele cu cablu subteran.
Producția, transportul și distribuția energiei electrice au constituit activități cu tradiție în
județul Mureș, în utilizarea energiei electrice pentru iluminatul public, ca forță motrică pentru
antrenarea mașinilor și utilajelor industriale sau în activități casnice, fiind cunoscută de
aproape 100 de ani.
Unitatea reprezentativă pentru producerea energiei electrice este Centrala Termoelectrică
de la Iernut, cu o putere instalată de 800 MW, care face parte din ˝S.C. Termoelectrica S.A.
– Filiala Electrocentrale București˝ și care utilizează drept combustibil gazul metan, fiind
conectată la S.E.N. prin liniile electrice de înaltă tensiune care traversează județul Mureș
Menţionăm existenţa unor DISFUNCŢIONALITĂŢI:
§ Uzura fizică şi morală avansată a multor echipamente din staţiile şi posturile de
transformare;
§ Existenţa unor linii de joasă tensiune pe stâlpi de lemn, cu secţiuni de conductoare
în general subdimensionate faţă de consumurile actuale, şi cu lungimi foarte mari ale
circuitelor din post la ultimul consumator, ceea ce duce la căderi de tensiune peste
limitele admise,

124
Ministerul Economiei. http://energyreport.ro/index.php/component/content/article?id=3691

210
 § În Valea Mureșului din județul Harghita (zona montană) există unele grupuri de
gospodării neelectrificate;
§ Există încă localităţi neelectrificate în judeţul Mureş. Printre localităţile care sunt
compuse din minim 15 gospodării se numără cătunul Bulei, din satul Deleni, comuna
Ideciu de Jos. Electrificarea acestui cătun a fost prevăzută în Programul de
electrificare 2007-2009, s-au întocmit PT, SF şi s-au eliberat avize, însă lucrările nu
au fost executate din lipsă de fonduri.
Localităţile din Valea Mureşului care au nevoie de modernizarea reţelei electrice şi iluminat
public, extinderea reţelelor existente (pentru minim 15 gospodării) sunt:
§ oraşe: Ungheni;
§ comune: Aluniş, Cristeşti, Deda, Gheorghe Doja, Gorneşti, Lunca Bradului, Răstoliţa,
Sângeorgiu de Mureş şi Sânpaul.
Construirea cartierelor de locuit cu case de tip familial şi intensificarea activităţilor
comerciale/industriale de către agenţii economici au determinat un deficit de putere
instalată, mai ales în localităţile rurale Sângeorgiu de Mureş, Sânpaul şi Glodeni. (Sursa:
Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureş 2014-2020).
Potrivit situaţiei centralizate de SC Electrica Furnizare Transilvania Sud SA Sucursala de
Distribuţie Alba, în Valea Mureșului din județul Alba există 1985 de gospodării
neelectrificate, din care 12 gospodării au studii de fezabilitate aprobate, iar restul de
gospodării sunt luate în evidenţă125.
Dispersarea localităţilor şi a gospodăriilor din localităţile de munte determină cheltuieli de
investiţii specifice foarte mari, aceste investiţii neputând fi amortizate din costul energiei
electrice consumate în condiţiile unor pierderi tehnologice şi a unor cheltuieli de întreţinere
şi de reparaţii foarte mari.

5.4.4. Alimentare cu gaz

În anii ‚90, existau în Valea Mureșului, Regiunea Centru, 815 km de conducte de gaz. În
anul 2013 au fost cuantificaţi 2.480 km, creşterea fiind cu 200%. La furnizarea de gaze,
toate orașele și comunele din Valea Mureșului, județul Alba sunt asigurate în acest sens,din
județul Harghita mai puțin 7 comune și din județul Mureș 6. Deşi judeţul Mureş este cel mai
important producător de gaz metan din România, nu toate comunele sunt racordate la
reţeaua de gaz metan. Ponderea unităţilor administrativ–teritoriale în care se distribuie
gazul în județul Mureș este de 81,37 % din totalul localităților, ocupând primul loc la nivelul
Regiunii Centru126 .
Județul Mureș este principalul producător de gaze naturale din România, furnizând peste
60% din totalul extras pe țară. În 2004, 39,48% din totalul producţiei naţionale de gaz metan
era extras de pe teritoriul judeţului Mureş, faţă de 62,5% în 2002. Pe lângă această scădere
evidentă, trebuie menţionat faptul că şi la nivel naţional producţia de gaze naturale este în
scădere, atât la nivelul judeţului cât şi la nivel naţional, lucru datorat scăderii resurselor de
gaze naturale, ceea ce va duce, implicit, la creşterea importurilor127 .
Deşi județul Mureș dispune de cele mai bogate resurse de gaz metan din țară, 20% dintre
comune nu dispun de o rețea de distribuție a gazelor naturale128 . În acest context, se impun
investiții masive în dezvoltarea și modernizarea rețelei de utilități, mai ales în mediul rural,
pentru a atinge setul minimal de dotări prevăzut de lege pentru deservirea corespunzătoare

125
PATZ Valea Mureșului în Județul Alba
126
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru Perioada 2014-2020. 2014, p. 144
127
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru Perioada 2014-2020. 2014, p. 19
128
Strategia de Dezvoltare Teritorială a Județului Mureș 2012-2022. Reactualizarea P.A.T.Z., 2012, p. 64

211
a populației.129 Pe teritoriul judeţului Mureş sunt exploatate 37 de structuri gazeiforme. În
zona centrală a judeţului se încadrează domurile de joasă altitudine (600 - 2000 m) cum
sunt structurile din Târgu-Mureş, Ernei şi altele. În zona situată la nord-vest de Mureş se
găsesc domuri de altitudine mai mare (până la 100 m), unde sunt grupate structurile Luduş
etc. Principalele localități din zona în care există captări de gaze naturale sunt: Sărmaș,
Sărmășel, Ulieș, Sânmartin, Crăiești-Ercea, Zau de Câmpie, Luduș, Lunca, etc. acestea
fiind în exploatarea Regionalei Gaz Metan (ROMGAZ) Mediaș și Schela Târgu Mureș.
Alimentarea se asigură prin EON Gaz Distribuție. Combinatul chimic AZOMUREȘ Târgu
Mureș și C.T.E. Iernut sunt mari consumatoare de gaze naturale.
Alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor de pe teritoriul judeţului Alba se face din
câmpurile gazeifere ale Transilvaniei. Astfel, pe teritoriul judeţului există câmpul gazeifer
Tăuni de la care, printr-o conductă de transport, gazul metan este vehiculat pentru
alimentarea Sibiului. Din această conductă de transport se vor dezvolta sisteme de
alimentare a localităţilor din zona zăcământului Tăuni. Pe Valea Târnavei intră în judeţul
Alba din judeţul Mureş trei conducte magistrale: VEST 1, VEST 2 şi VEST 3, ce urmăresc
Valea Târnavei şi apoi Valea Mureşului până la ieşirea din judeţul Alba. În 2012 în judeţul
Albaerau 32 de unităţi teritorial-administrative în care se distribuiau gaze naturale, toate
localități situate în Valea Mureșului din județul Alba. Operatorul serviciului este compania
EON Gaz Distribuţie România, care este specializată în servicii de furnizare a gazului
natural, asigurând distribuția și furnizarea gazelor naturale pe întreg teritoriul judeţului Alba.
Pe Valea Mureşului în judeţul Harghita există localități unde nu există rețea de alimentare
cu gaze naturale. În martie 2010, Magistrala Gheorgheni – Topliţa, în lungime de 42 km, a
fost recepţionată. Conform contractelor de concesiune semnate în 2003, între Hargaz și
Ministerul Economiei, gazul trebuia să ajungă la oameni în maxim trei ani. Însă gazul n-a
ajuns încă în casele oamenilor. Doar în Toplița sunt 16.000 de locuitori care așteaptă ca
locuințele lor să fie conectate la rețeaua publică de gaz promisă, iar o parte dintre ei au
plătit și branșamentul în avans130 .

Energia termică
Energia termică produsă în zona studiată este utilizată pentru desfășurarea unor procese
de producție industriale, pentru încălzire și pentru prepararea apei calde menajere.
Combustibilul utilizat pentru producerea energiei termice în marea majoritate a cazurilor
este gazul metan.
Pâna la evenimentele din anul 1989, localitățile urbane se caracterizau prin existența unui
sistem centralizat de producere și distribuție a energiei termice, organizat pe centrale
termice de cartier sau pe centralele termice de întreprindere. În majoritatea localităților
rurale, încălzirea s-a realizat și se realizează local, fiind utilizat drept combustibil gazul
metan sau lemnul.
În prezent, producerea energiei termice se realizează tot mai mult în centrale individuale de
apartament, în timp ce sistemul centralizat pierde teren, ca urmare a creșterii tarifelor și a
găsirii unor soluții alternative din partea consumatorilor. Energia termică este distribuită în 5
localități.
Sistemul centralizat de producere a energiei termice în Valea Mureșului în Regiunea Centru
este activ în municipiul Alba Iulia și Aiud (operator SC Dalkia România – 55 apartamente, 2
agenți economici și 3 instituții publice), în municipiul Târgu Mureș (operator SC Locativ SA –
1.500 de consumatori), Reghin (operator R.A.G.C.L. Reghin) și Toplița.
Odată cu implementarea Programului Termoficare, Căldură şi Confort, extinsă şi în
perioada de programare 2014-2020, se continuă acţiunile de modernizare a infrastructurii

129
Reactualizare Plan de Amenajare Teritorială a Județului Mureș. Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, Facultatea de
Geografie, Partea III, Volumul X, 2012, p. 64
130
sursa www.riseproject.ro

212
de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate. Programul Termoficare
Căldură şi Confort are ca scop eficientizarea sistemului centralizat de producere şi
distribuţia energiei termice. Programul finanţează investiţiile pentru reabilitarea sistemului
centralizat de alimentare cu energie termică, unitatea/unităţile de producţie a agentului
termic, reţeaua de transport a agentului termic primar (apă fierbinte), punctele de
termoficare sau modulele termice la nivel de imobil, acolo unde se justifică economic,
reţeaua de distribuţie a apei calde şi a agentului termic de încălzire, reabilitarea termică a
clădirilor, reţeaua interioară de alimentare a imobilului cu apă caldă şi cu agent termic de
încălzire, contorizarea individuală împreună cu robinetele termostatice131.
Aprovizionarea cu căldură este problematică din diferite motive. În primul rând, odată cu
declinul industriei au încetat să mai existe numeroși consumatori pe scară largă.
Gospodăriile nu sunt în măsură să asigure eficiența centralelor termice. Soluția constă în
mare măsură în centrale electrice de căldură combinată descentralizate sau soluții
tehnologice moderne bazate pe energii regenerabile. Cele mai bune sisteme de încălzire
centralizată (sursă de căldură-transport-distribuţie-blocul de locuinţe) au circa 35% pierderi
de căldură, iar cele mai ineficiente circa 77% pierderi, plătite atât de consumatorul final cât
şi prin sistemul de protecţie socială132 . Costurile mari de producţie şi distribuţie, scăderea
calităţii serviciilor, creşterea valorii facturii energetice au dus la debranşarea locatarilor de la
încălzirea centralizată. Această situaţie dificilă a subsectorului încălzirii centralizate din
România a avut un impact social foarte mare.
Generatoarele descentralizate cu recuperare de căldură funcționează în multe cazuri prin
liniile existente, însă acestea sunt într-o stare deplorabilă, energia se pierde într-o măsură
apreciabilă, iar renovarea este costisitoare și complexă. Promovarea de către Uniunea
Europeană presupune stabilirea unei asociații corespunzătoare de proprietari. Alimentarea
continuă și adecvată a încălzirii centralizate este una din sarcinile prioritare pentru viitorul
imediat.

5.4.5. Rețele de comunicații

Conexiunile de telecomunicații în municipiile, orașele și comunitățile din Valea Mureșului,
Regiunea Centru s-au îmbunătăţit considerabil la începutul anilor 2000, odată cu
dezvoltarea rețelei mobile de radio și internet. Cu puține excepții, localitățile sunt dotate cu
recepția mobilă sau fixă de internet. De-a lungul principalelor artere de circulație pot fi
recepționate semnale prin intermediul GPS-ului. Deci, există condiții bune pentru
dezvoltarea economiei și a turismului.
În telecomunicații se remarcă un proces alert de modernizare, datorită expansiunii tehnicii
avansate în telefonia cu fir și creșterii gradului de acoperire prin telefonia mobilă.
Modernizarea acestui sector va continua și în viitor prin acțiunea de montare a cablurilor
optice, prin extinderea rețelelor digitale și prin dezvoltarea telefoniei mobile și a
comunicațiilor prin poșta electronică.

Telefonia fixă
Operatorul principal de telefonie fixă din Valea Mureșului în Regiunea Centru este
TELECOM, care dispune de o infrastructură complexă de telecomunicaţii, respectiv reţea de
cabluri telefonice, compusă din cabluri de fibră optică, cabluri de cupru şi cabluri cu fir blanc
din fier, care fac legătura între centralele telefonice din judeţ şi asigură traficul telefonic de
tranzit, judeţul Alba fiind situat în centrul ţării.

131
Planul de Dezvoltare a Județului Mureș pentru perioada 2014-2020. 2014, p. 235
132
Strategia de Dezvoltare a Județului Alba 2014-2020. Etapa I Diagnosticarea stării actuale de dezvoltare socio-economică a
județului Alba. Secțiunea 5: Utilități publice și atractivitatea județului. P. 20

213
Principala reţea de telecomunicaţii leagă multe localităţi și este amplasată subteran în
lungul drumurilor de acces spre localităţile respective. Materialele au calitate bună și
sustenabilă: cabluri de fibră optică, cabluri interurbane de cupru şi cablu interurban coaxial.
Prin programele de modernizare şi de dezvoltare realizate de către TELECOM au fost
instalate centrale telefonice digitale în principalele localităţi din judeţ, de capacităţi care
asigură satisfacerea tuturor cererilor de abonament telefonic din toate localităţile din Valea
Mureșului în Regiunea Centru, oficiile telefonice din localităţile rurale fiind dezafectate.
În afara TELECOM există şi alţi operatori de telefonie fixă.

Telefonie mobilă
Pe teritoriul studiat operează mai multe reţele de telefonie mobilă care asigură un grad de
acoperire aleatoriu-extinsă.

Radio, televiziune, internet

În afara abonaţilor TV care recepţionează prin antene individuale diverse programe de
televiziune,există un număr însemnat de abonaţi ai unor societăţi de televiziune prin cablu,
în special în localităţile urbane, numărul acestor abonaţi fiind în creştere şi în mediul rural.
De asemenea, există o serie de societăţi care oferă servicii de recepţie a programelor de
televiziune prin satelit, acestea fiind preferate în zonele unde nu există televiziune prin cablu
sau în zonele mai izolate.
Pe teritoriul Văii Mureșului în Regiunea Centru se recepționează programele televiziunilor
naţionale şi ale celor locale. În ultima perioadă s-a dezvoltat rețeaua de televiziune prin
cablu care permite recepționarea a numeroase alte posturi de televiziune din România și din
străinătate.
În Târgu Mureș funcționează un post public de radio, pe unde medii, cu emisiuni în limbile
română, maghiară și germană, căruia i se adaugă numeroase alte posturi private pe unde
ultrascurte.
Accesul în rețeaua de internet este asigurat, în principal, de către operatorii de telefonie fixă
şi de operatorii de televiziune prin cablu prin reţelele proprii, în continuă extindere. Accesul
în bandă largă pe scară mare și cu prețuri accesibile este unul dintre mijloacele de
promovare a unei societăți bazate pe cunoaștere și informație. Comunicaţiile electronice în
bandă largă au devenit o prioritate la nivel mondial din a doua jumătate a anilor 1990, ca
rezultat al faptului că societatea bazată pe cunoaştere are un impact semnificativ asupra
competitivităţii, dezvoltării rapide a comunicaţiilor şi a tehnologiilor IT, precum şi asupra
liberalizării pieţelor Telecom.
La nivelul Văii Mureșului, ponderea populaţiei fără acces la conexiuni în bandă largă este
cuprinsă între 20% - 40% 133. Printre localităţile care nu beneficiază de conexiune broadband
se numără unele sate din comunele Cheţani şi Gorneşti.
Interesul manifestat pentru conectarea în rețeaua de internet este influenţat însă de
posibilităţile oferite în plan teritorial de furnizorii acestui serviciu şi de disponibilitatea
financiară pe care fiecare gospodărie o are. Transpunerea acestora în decizia achiziţionării
unui computer acasă sau de conectare în reţeaua de internet poate explica decalajele mari
existente între mediul urban şi cel rural.

133
Strategie guvernamentală de dezvoltare a comunicaţiilor electronice în bandă largă în România pentru perioada 2009 –
2015; Analiza socio-economică a Regiunii Centru, septembrie 2012, www.adrcentru.ro

214
5.5. Infrastructură educaţională şi de sănătate

5.5.1. Infrastructura educaţională

Infrastructura pentru învăţământ a cunoscut o amplă dezvoltare atât în perioada comunistă

cât şi ulterior, astăzi cuprinzând toate formele de învăţământ existente la nivel naţional. Dar
fenomenul de scădere demografică înregistrat la nivelul întregii ţări după 1990 s-a
manifestat şi la nivelul acestei zone, mai ales în mediul rural, unde scăderea demografică a
fost mai accentuată, fenomen vizibil la nivelul grupelor tinere de vârstă: preşcolari, elevi,
studenţi.
Învăţământul preuniversitar (preşcolar, primar, secundar inferior, liceal şi postliceal) a
cunoscut un important regres, vizibil prin reducerea numărului şcolilor cu 8 clase
(gimnaziale). Fenomenul este determinat de scăderea dramatică a ratei natalităţii în 2014
faţă de 1992, respectiv de la 11,5 la 7,8 la 1000 locuitori în judeţul Alba, de la 12,0 la 9,8 la
1000 locuitori în judeţul Haghita şi de la 11,3 la 9,2 la 1000 locuitori în judeţul Mureş.
La nivelul localităţilor aflate pe cursul Mureşului, infrastructura educaţională pentru
învăţământul preuniversitar este prezentată în tabelul de mai jos folosind ca sursă informaţii
de la Inspectoratele Şcolare ale judeţelor Alba, Harghita şi Mureş. Bazele de date
disponibile pe site-urile acestor instituţii nu oferă posibilitatea analizării evoluţiei acestora,
ceea ce ne-a determinat să folosim seriile de timp din baza de date aInstitutului Naţional de
Statistică (INS), Tempo online care sunt însă diferite faţă de cele din Tabelul 30, o posibilă
explicaţie fiind neîregistrarea lor la INS. Prezentăm mai jos o imagine sinstetică a dotărilor
raportate de inspectoratele şcolare, după care urmează analiza datelor statistice.

Tabel 30. Infrastructura educaţională pentru învăţământul preuniversitar, anul şcolar

2012-2013 pentru judeţele Alba şi Mureş şi 2013-2014 pentru judeţul Harghita
Valea Valea Valea Valea
Instituții de Mureșului Mureșului Mureșului Mureșului în
învățământ Județul Județul Județul Regiunea
Alba Harghita Mureș Centru
Fundații - - 7 7
Colegii 10 1 4 15
Licee teoretice și
9 5 26 40
vocaționale
Școli postliceale 1 - 3 4
Școli gimnaziale 26 16 61 103
Școli primare 26 22 43 91
Grădinițe cu
61 46 111 218
program normal
Grădinițe cu
14 4 27 45
program prelungit
Cluburi sportive 2 1 1 4
Sursa: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita,
http://www.isj.albanet.ro/index.php/compartimente-isj/retea-scolara/438-reea-colar-2012-2013,
http://www.edums.ro/noutati.php, http://isjhr.eduhr.ro/web2/index.php/ro/reeaua-colar/3309-reteaua-colar-in-anul-scolar-2013-
2014, http://harta.bdne.edu.ro/harta/judet.html?idNomenclator=1

Prezentăm mai jos situaţia infrastructurii de învăţământ a unităţilor administrative cuprinse

în studiu, de la nivelul fiecărui judeţ.

215
Localităţile riverane râului Mureş din judeţul Alba
Scăderea populaţiei şcolare totale în zona studiată din judeţul Alba a fost cu 10.301 de
persoane, respectiv cu 26,6% în anul 2014 faţă de 1992 (de la 38.686 populaţie şcolară la
28.385). La nivelul mediului urban scăderea a fost de 26%, iar în mediul rural scăderea a
fost cu 1/3 în 2014 faţă de anul reper 1992, respectiv cu 31,7%. Acest fapt arată tendinţele
de depopulare mai accentuate din mediul rural, de scădere mai dramatică a ratei natalităţii
faţă de mediul urban.

Grafic 48. Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţă din judeţul Alba

Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţă din judeţul Alba

45000
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
12
13
14
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
Total populaţie şcolară Total Urban Total rural

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Scăderea efectivelor de populaţie şcolară urmează trendul demografic de reducere a

efectivelor tinere de vârstă,se vede în graficul 48 (reducerea ratei natalităţii consecinţă a
modernizării comportamentului demografic).
Cele mai dramatice scăderi ale populaţiei şcolare (reducere cu mai mult de 1/3 în 2014 faţă
de 1992) din zona studiată au fost înregistrate la nivelul învăţământului preuniversitar
(primar, gimnazial şi liceal cu -36,6%), la învăţământul preşcolar cu -40,9% (cu menţiunea
discrepanţei între rural şi urban, reducerea fiind mai mare în mediul rural caracterizat de o
rată mai scăzută a natalităţii şi de o cuprindere mai mică a preşcolarilor în grădiniţe),
învăţământul profesional cu -85,1% şi învăţământul de maiştri unde formele specifice de
învăţământ au fost desfiinţate, nemaiexistând maiştri absolvenţi în anul 2014. În schimb, a
crescut numărul celor care au absolvit şcoli postliceale şi al studenţilor a căror creştere
numerică este remarcabilă (tabel 31).

Tabel 31. Situaţia populaţiei şcolare pe forme de învăţământ şi medii de rezidenţă

între 1992 şi 2014 în zona studiată din judeţul Alba
1992 2014 1992/2014 %
Total general 38686 28385 -10301 -26,6%
Total urban 34666 25639 -9027 -26,0%
Total rural 4020 2746 -1274 -31,7%

216
 Total învăţământ preşcolar 7082 4185 -2897 -40,9%
Total urban 5784 3494 -2290 -39,6%
Total rural 1298 691 -607 -46,8%
Total învăţământ preuniversitar 30955 19627 -11328 -36,6%
Total învăţământul liceal 8337 6937 -1400 -16,8%
Total învăţământul profesional 3325 495 -2830 -85,1%
Total învăţământul postliceal 532 1036 504 94,7%
Total învăţământ de maiştri 162 0 -162 -100,0%
Total studenţi 649 3545 2896 446,2%
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Datele statistice arată creşteri importante ale numărului de studenţi în municipiul Alba Iulia,
centrul universitar al zonei studiate. Maximul a fost atins în anul 2001 când au fost
înregistraţi 8.120 studenţi, o parte dintre ei urmând o formă privată de învăţământ superior
(grafic 49).

Grafic 49. Evoluţia numărului de studenţi între 1992-2014 în judeţul Alba

Evoluţia numărului de studenţi între 1992 şi 2014 în judeţul Alba

9000
8120
8000
7000
6000
5000
4000 3545

3000
2000
1000 649
0
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Analiza infrastructurii educaţionale din zona studiată pe medii rezidenţiale din judeţul Alba
arată un proces de adaptare la schimbările demografice importante din ultimii 25 ani,
respectiv o reducere dramatică a numărului de grădiniţe, a numărului şcolilor primare şi
gimnaziale, a numărului liceelor. De asemenea, se observă schimbări în ceea ce priveşte
sistemul profesional şi tehnic de educaţie, reducerea dramatică a numărului de şcoli
destinate acestuia şi a învăţământului de maiştri, răspuns la declinul activităţilor industriei de
la nivel naţional.

217
Tabel 32. Situaţia unităţilor şcolare 1992-2014, în judeţul Alba
1992 2002 2014
JUDEȚUL ALBA URBAN RURAL URBAN RURAL URBAN RURAL
Total 134 85 115 85 44 11
Învăţământ preşcolar 52 35 55 38 12 0
Învăţământ primar şi
41 52 34 47 8 11
gimnazial
Învăţământ liceal 19 0 19 0 10 0
Profesional 9 0 0 0 0 0
Postliceal 3 0 2 0 3 0
Tehnic de maiştri 2 0 0 0 0 0
Superior public 2 0 1 0 1 0
Superior particular 0 0 1 0 0 0
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

În mediul rural a scăzut semnificativ numărul unităţilor şcolare de la 85 în anul 2002 la 11 în

anul 2014 (tabel 32), reducerea fiind explicată de închiderea unor grădiniţe sau
neînregistrarea lor statistică, reducerea dramatică a numărului şcolilor primare şi
gimnaziale. Dacă în 1992 în fiecare din comunele luate în studiu existau mai mult de două
şcoli primare sau secundare, în anul 2014 situaţia este complet diferită-doar o şcoală fiind
înregistrată în aceste localităţi. Explicația rezidă în politica de concentrare a resurselor
educaţionale în condiţiile reducerii dramatice a numărului de copii în satele îndepărtate de
centrul comunelor, consecinţă a reducerii ratei natalităţii în mediul rural, depopulării
localităţilor izolate etc.

Tabel 33. Număr unităţi şcolare primare sau gimnaziale în localităţile rurale din judeţul
Alba
Număr unităţi şcolare primare sau gimnaziale
1992 2014
în localităţile rurale din judeţul Alba
BLANDIANA 3 1
CIUGUD 6 1
LUNCA MUREŞULUI 2 1
MIHALŢ 3 1
MIRĂSLĂU 6 1
NOŞLAC 5 1
RĂDEŞTI 3 1
ŞIBOT 3 1
SÂNTIMBRU 5 1
UNIREA 6 1
VINŢU DE JOS 8 1
TOTAL 50 11
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Referitor la învăţământul profesional şi tehnic, în zona studiată au fost înregistrate 16 unităţi

în anul reper 1992 şi 25 în anul 1998, maximul atins, incluzând şcoli pofesionale, postliceale
şi tehnice de maiştri. Acestea îşi desfăşurau activitatea în câteva din oraşele industriale ale
zonei studiate, respectiv Alba Iulia, Aiud şi Ocna Mureş. În prezent cele mai mari obiective
industriale din aceste oraşe au fost închise, şcolile desfiinţându-se în anul 1999, formarea
profesionalã şi tehnicã realizându-se prin liceele tehnologice.

218
Grafic 50. Evoluţia numărului unităţilor de învăţământ din zona studiată pe medii de
rezidenţă din judeţul Alba

Evoluţia numărului unităţilor de învăţământ din zona studiată pe medii

160 de rezidenţă din judeţul Alba
140
120
100
80
60
40
20
0
1992
1993
1994
1995

1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
unităţi de învăţământ mediul urban unităţi de învăţământ mediul rural

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Învăţământul superior a cunoscut o dezvoltare remarcabilă după 1990 în judeţul Alba unde
anterior nu exista nicio unitate de educaţie superioară. Universităţi private şi de stat au
funcţionat din anii ’90, în prezent doar una din universităţile de stat fiind activă, respectiv
Universitatea „1 Decembrie 1918”. Aceasta funcţionează în municipiul Alba Iulia începând
din anul 1991. La început a funcţionat cu două specializări: Istorie şi Teologie şi Asistenţă
Socială. Etapizat Universitatea a cunoscut o dezvoltare continuă, încât astăzi funcţionează
prin intermediul a 4 facultăţi cu 8 catedre şi 9 departamente. Facultăţile existente în prezent
sunt:
§ Facultatea de Istorie şi Filologie, cu următoarele domenii de licenţă: Istorie, Limbă şi
Literatură, Limbi Moderne Aplicate;
§ Facultatea de Ştiinţe Economice cu domeniile: Economia Comerţului, Turismului şi
Serviciilor, Administrarea Afacerilor, Finanţe şi Bănci, Marketing, Contabilitate şi
Informatică de Gestiune şi Marketing;
§ Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Inginereşti, cu următoarele domenii: Informatică,
Electronică Aplicată, Măsurători Terestre şi Cadastru şi Ingineria Mediului;
§ Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale, cu domeniile: Drept, Sociologie, Asistenţă
Socială, Ştiinţe ale Educaţiei, Ştiinţe Administrative şi Educaţie Fizică şi Sport;
§ Facultatea de Teologie Ortodoxă, cu specializarea Teologie (Teologie Pastorală şi
Teologie Socială).
La toate specializările amintite sunt organizate şi studii masterale. Studii universitare de
doctorat sunt organizate de către facultăţile:
§ Istorie şi Filologie, pentru domeniile Istorie şi Filologie;
§ Facultatea de Ştiinţe, pentru domeniul Contabilitate;
§ Facultatea de Teologie Ortodoxă.

Localităţile riverane râului Mureş din judeţul Harghita

La nivelul judeţului Harghita, între 1992 şi 2014 a scăzut numărul populaţiei şcolare urmând
trendul demografic de reducere a efectivelor tinere de vârstă (reducerea ratei natalităţii
consecinţă a modernizării comportamentului demografic). Astfel, dacă în 1992 exista un

219
efectiv de populaţie şcolară de 12196, în anul 2014 acesta s-a redus la 7678, reprezentând
1/3 din efectivul reper (-37%) (grafic 51).

Grafic 51. Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţăîn zona studiată din judeţul
Harghita

Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţă în zona studiată din

judeţul Harghita
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
92

93

94

95

96

97

98

99

00

01

02

03

04

05

06

07

08

09

10

11

12

13

14
19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20
populaţie şcolară urban populaţie şcolară rural total populaţie şcolară

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Reducerile din urban versus rural au fost similare ca pondere faţă de populaţia şcolară din
anul reper 1992, diferenţierea rural-urban fiind neoperativă, doar un oraş din judeţul
Harghita fiind cuprins în aria de studiu.
Cele mai dramatice scăderi ale populaţiei şcolare (reducere cu mai mult de 1/3 în 2014 faţă
de 1992) din zona studiată au fost înregistrate la nivelul învăţământului preşcolar din mediul
rural (-44%, menţinându-se discrepanţa între rural şi urban, învăţământul profesional cu -
95%. În schimb, a crescut cu 20,8% numărul celor care urmează şcoli postliceale (tabel 34).

Tabel 34. Situaţia populaţiei şcolare pe forme de învăţământ şi medii de rezidenţă

între 1992 şi 2014 în zona studiată din judeţul Harghita
1992 2014 1992/2014 %

Total general 12196 7678 -4518 -37,0%

Total urban 4529 2927 -1602 -35,4%

Total rural 7667 4751 -2916 -38,0%

Total învăţământ preşcolar 2634 1587 -1047 -39,7%

Total urban 590 442 -148 -25,1%

Total rural 2044 1145 -899 -44,0%

Total învăţământ
preuniversitar 9562 6901 -2661 -27,8%

Total urban 3939 2485 -1454 -36,9%

220
 Total rural 5623 3606 -2017 -35,9%
Total învăţământul liceal 1729 945 -784
-45,3%

Total învăţământul profesional 987 51 -936 -94,8%

Total învăţământul postliceal 106 128 22 20,8%

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Similar situaţiei din judeţul Alba, infrastructura educaţională din zona studiată pe medii
rezidenţiale din judeţul Harghita arată un proces de adaptare la schimbăriledemografice
importante din ultimii 25 ani, respectiv o reducere accentuată a numărului de grădiniţe, a
numărului şcolilor primare şi gimnaziale. Situaţia liceelor este una favorabilăă, numărul
acestora crescând în anul 2014 cu o unitate în mediul urban faţă de 2002 (sunt înregistrate
licee în localităţile Ditrău – Grupul Şcolar Puskas Tivadar, Joseni-Grupul Şcolar „Sover
Elek” şi Subcetate-Liceul„Miron Cristea”). Și în judeţul Harghita se observă schimbări în
ceea ce priveşte sistemul profesional şi tehnic de educaţie prin închiderea celor 4 şcoli
(două din Topliţa şi două din Joseni) ca răspuns la închiderea obiectivelor industriale din
zonă.

Tabel 35. Situaţia unităţilor şcolare 1992-2014, în judeţul Harghita

1992 2002 2014
JUDEȚUL HARGHITA URBAN RURAL URBAN RURAL URBAN RURAL
Total 20 81 20 74 7 11
Învăţământ preșcolar 7 37 10 47 1 0
Învăţământ primar şi
gimnazial 8 39 8 37 3 8
Învăţământ liceal 2 3 2 3 3 3
Profesional 2 2 0 0 0 0
Postliceal 0 0 0 0 0 0
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

În mediul rural a scăzut semnificativ numărul unităţilor şcolare de la 74 în anul 2002 la 7 în

anul 2014 (tabel 35), reducerea fiind explicată de închiderea unor grădiniţe sau
neînregistrarea lor statistică, reducerea dramatică a numărului şcolilor primare şi
gimnaziale. Dacă în 1992 în fiecare din comunele luate în studiu existau mai mult de două
şcoli primare sau secundare, în anul 2014 situaţia este complet diferită, fiind înregistrată
doar o şcoală în fiecare comună (în baza de date Tempo online comunele Joseni şi
Subcetate figurează fără nicio şcoală, însă acestea sunt înregistrate ca liceu care include
învăţământul primar, gimnazial şi liceal).

221
Tabel 35. Număr unităţi şcolare primare sau gimnaziale în localităţile rurale din judeţul
Harghita
Număr unităţi şcolare primare
sau gimnaziale în localităţile 1992 2014
rurale din judeţul Harghita
CIUMANI 4 1
DITRĂU 5 1
GĂLĂUŢAŞ 2 1
JOSENI 4 :
LĂZAREA 4 1
REMETEA 4 1
SĂRMAŞ 5 1
SUBCETATE 2 :
SUSENI 5 1
VOŞLOBENI 4 1
TOTAL 47 11
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Referitor la învăţământul profesional şi tehnic, unităţile şcolare dedicate (5 unităţi în total în

anul reper 1992, incluzând şcoli pofesionale şi postliceale) îşi desfăşurau activitatea în
oraşul Topliţa şi în comuna Joseni. Anul 1998 a fost ultimul an de funcţionare a acestor
şcoli.

Grafic 52. Evoluţia numărului unităţilor şcolare în zona studiată din judeţul Harghita

Evoluţia numărului unităţilor şcolare în zona studiată din judeţul

Harghita
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

unităţi şcolare în mediul urban-Topliţa unităţi şcolare în mediul rural

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Localităţile riverane râului Mureş din judeţul Mureş

Scăderea populaţiei şcolare în zona studiată din judeţul Mureş a fost moderată, de la un
efectiv de 70636 populaţie şcolară la 65187, cu 5449 persoane, respectiv cu 7,7% în anul

222
2014 faţă de 1992. La nivelul mediului urban scăderea a fost de 6,5%, iar în mediul rural a
fost dublă faţă de cea din urban, respectiv cu 13,5% faţă de anul reper 1992 (grafic 52).
Acest fapt arată procese demografice lente de scădere a ratei natalităţii în general, mai
accentuat în mediul rural.

Grafic 53. Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţă în zona studiată din
judeţul Mureş
Evoluţia populaţiei şcolare pe medii de rezidenţă din judeţul Mureş
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
12
13
14
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
populaţia şcolară din mediul urban populaţia şcolară din mediul rural total populaţie şcolară

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Cele mai dramatice scăderi ale populaţiei şcolare (reducere cu mai mult de 1/3 în 2014 faţă
de 1992) din zona studiată au fost înregistrate la nivelul învăţământului profesional şi tehnic
–reducere cu 61,4%, iar învăţământul de maiştri şi-a redus cu 50% numărul de absolvenţi.
În schimb, s-au dublat efectivele absolvenților de şcoli postliceale şi al studenţilor, unde
creşterea a fost de 3 ori (tabel 36).

Tabel 36. Situaţia populaţiei şcolare pe forme de învăţământ şi medii de rezidenţă

între 1992 şi 2014 în zona studiată din judeţul Mureş
1992 2014 1992/2014 %
Total general 70636 65187 -5449 -7,7%
Total urban 58884 55043 -3841 -6,5%
Total rural 11752 10144 -1608 -13,7%
Total învăţământ preşcolar 12428 9164 -3264 -26,3%
Total urban 9201 6729 -2472 -26,9%
Total rural 3227 2435 -792 -24,5%
Total învăţământ
preuniversitar 55711 42545 -13166 -23,6%
Total urban 47186 34836 -12350 -26,2%
Total rural 8525 7709 -816 -9,6%
Total învăţământul liceal 12730 12710 -20 -0,2%
5933 2292 -3641 -61,4%
Total învăţământul

223
 profesional

Total învăţământul postliceal 1110 2292 1182 106,5%

Total învăţământ de maiştri 356 176 -180 -50,6%
Total studenţi 2497 9870 7373 295,3%
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Cifrele arată creşteri importante ale numărului de studenţi în municipiul Târgu Mureş, centru
universitar important la nivel zonal, regional şi naţional. Maximul a fost atins în anul 2007
când au fost înregistraţi 11757 studenţi, o parte dintre ei urmând o formă privată de
învăţământ superior (grafic 54).

Grafic 54. Evoluţia numărului de studenţi în zona studiată din judeţul Mureş

Evoluţia numărului de studenţi în zona studiată din judeţul Mureş

14000
11757
12000
9870
10000

8000

6000

4000 2497

2000

0
1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Analiza infrastructurii educaţionale din zona studiată pe medii rezidenţiale din judeţul Mureş
arată un proces de adaptare la schimbările demografice importante din ultimii 25 ani,
respectiv o reducere dramatică a numărului de grădiniţe, a numărului şcolilor primare şi
gimnaziale, dar o creştere a numărului de licee. De asemenea, se observă schimbări în
ceea ce priveşte sistemul profesional şi tehnic de educaţie, reducerea dramatică a
numărului de şcoli destinate acestuia, răspuns la declinul activităţilor industriei de la nivel
local şi naţional.

Tabel 37. Situaţia unităţilor şcolare 1992-2014, în judeţul Mureş

1992 2002 2014
JUDEȚUL MUREŞ URBAN RURAL URBAN RURAL URBAN RURAL
Total 190 138 153 151 68 24
Învăţământ preşcolar 75 53 75 72 10 0
Învăţământ primar şi
58 83 49 78 23 23
gimnazial
Învăţământ liceal 22 1 23 1 26 1
Profesional 18 1 1 0 0 0

224
 Postliceal 10 0 2 0 6 0
Tehnic de maiştri 4 0 0 0 0 0
Superior public 3 0 4 0 4 0
Superior particular 0 0 1 0 1 0
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Aşa cum indică datele statistice, în mediul urban numărul unităţilor de învăţământ a scăzut
de 3 ori, de la 190 la 68, iar în mediul rural infrastructura şcolară a suferit schimbări
dramatice, în anul 2014 înregistrându-se de 6 ori mai puţine unităţi şcolare faţă de numărul
înregistrat în anul 1992 (tabele 37-38). Reducerea se poate explica prin închiderea unor
grădiniţe sau neînregistrarea lor statistică, închiderea unor şcoli primare sau gimnaziale.
Dacă în 1992 în fiecare din comunele luate în studiu existau mai mult de două şcoli primare
sau secundare, în anul 2014 situaţia este complet diferită-doar o şcoală fiind înregistrată în
aceste localităţi. Faptul este explicat de politica de concentrare a resurselor educaţionale în
condiţiile reducerii dramatice a numărului de copii în satele îndepărtate de centrul
comunelor, consecinţă a reducerii ratei natalităţii în mediul rural, depopulării localităţilor
izolate etc.

Tabel 38. Număr unităţi şcolare primare sau gimnaziale în localităţile rurale din judeţul
Mureş
Număr unităţi şcolare primare sau gimnaziale în
localităţile rurale din judeţul Mureş 1992 2014
ALUNIŞ 3 1
AŢINTIŞ 4 1
BOGATA 3 1
CHEŢANI 3 1
CRISTEŞTI 2 1
CUCI 6 1
ERNEI 6 1
GLODENI 5 1
GORNEŞTI 8 1
IDECIU DE JOS 3 1
LUNCA BRADULUI 2 1
OGRA 5 2
PĂNET 5 1
PETELEA 2 1
RĂSTOLIŢA 3 1
RUŞII-MUNŢI 4 1
SÂNCRAIU DE MUREŞ 2 1
SÂNGEORGIU DE MUREŞ 2 1
SÂNPAUL 5 1

225
 SÂNTANA DE MUREŞ 5 1
STÂNCENI 3 1
SUSENI 2 1
TOTAL 83 23
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Referitor la învăţământul profesional şi tehnic, unităţile şcolare dedicate (32 unităţi în total în
anul reper 1992, incluzând şcoli pofesionale, postliceale şi tehnice de maiştri) îşi desfăşurau
activitatea în câteva din oraşele industriale ale zonei studiate, respectiv Târgu Mureş,
Reghin, Luduş, Iernut, Sângeorgiu de Pădure, dar şi în comuna Ernei. În prezent cele mai
mari obiective industriale din aceste oraşe au fost închise, şcolile fiind de asemenea
desfiinţate în anul 1999.

Grafic 55. Evoluţia numărului de unităţi şcolare pe medii de rezidenţă în zona studiată
din judeţul Mureş

Evoluţia numărului de unităţi şcolare pe medii de rezidenţă în zona

studiată din judeţul Mureş
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014
unităţi şcolare în mediul urban unităţi şcolare în mediul rural

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo online

Spre deosebire de judeţele Alba şi Harghita, evoluţia infrastructurii de educaţie arată o

concentrare masivă a resurselor educaţionale în mediul urban în detrimentul mediului rural.
Dacă pentru câţiva ani, perioada 1999-2003, era înregistrat un număr comparabil de unităţi
şcolare în mediul urban versus rural, diferenţele au crescut spectaculos în ultimii ani.
Restrângerea activităţii educaţionale este consecinţa situaţiei demografice de reducere a
numărului de naşteri, primele unităţi de învăţământ care resimt acest proces negativ fiind
grădiniţele din mediul rural. Aşa cum evidențiază datele statistice, din anul 2006 au început
să fie închise grădiniţe, datele arătând lipsa acestui tip de unitate educaţională în anul 2014.
Municipiul Târgu Mureş are o tradiţie îndelungată a învăţământului superior, prima şcoală
superioară de rang universitar înfiinţată aici în 1945 fiind Facultatea de Medicină a
Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, deschisă încă de la început în acest oraş.

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş

În 1948, odată cu reorganizarea învăţământului, se înființează Institutul Medico-
Farmaceutic, un institut de sine stătător, cu următoarele facultăți: Medicină Generală,
Pediatrie, Igienă, Stomatologie și Farmacie.

226
Astăzi, Universitatea funcţionează cu trei facultăţi:
§ Facultatea de Medicină cu următoarele departamente şi discipline: Ştiinţe
Morfologice, Ştiinţe Funcţionale şi Complementare, Clinică de Medicină Internă;
Clinici Medicale şi Clinică de Chirurgie;
§ Facultatea de Medicină Dentară, cu specializările: Medicină Dentară (6 ani) şi
Tehnică Dentară (3 ani).
§ Facultatea de Farmacie, înfiinţată încă din 1948, cu următoarele specializări:
Farmacie (5 ani) şi Asistenţă de Farmacie (3 ani).

Universitatea „Petru Maior”

Universitatea „Petru Maior” a fost fondată în 1960, dar a cunoscut cea mai importantă
dinamică instituţională după 1990, prin crearea de noi facultăţi şi specializări. Astăzi,
Universitatea „Petru Maior” dispune de următoarele facultăţi:
§ Facultatea de Inginerie, cu departamentele de: Inginerie Industrială şi Management
şi Inginerie Electrică şi Calculatoare. Oferta sa educaţională cuprinde studii de
licenţă, masterat şi postuniversitare;
§ Facultatea de Ştiinţe şi Litere, cu departamentele de Informatică, Istorie şi Relaţii
Internaţionale şi Filologie. Oferta sa educaţională cuprinde studii de licenţă şi
masterat;
§ Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, cu departamentele:
Management-Economie; Finanţe-Contabilitate, Drept şi Administraţie Publică. Oferta
sa educaţională cuprinde studii de licenţă şi masterat;
§ Centrul pentru Învăţământ cu Frecvenţă Redusă. Specializările derulate în cadrul
acestui centru corespund nevoilor existente în mediul educaţional şi economic
mureşean şi zonal, fapt care permite o flexibilitate mare a gamei de specializări,
îmbogăţindu-se permanent în funcţie de nevoile pieţei muncii.

Universitatea „Sapienţia”
Universitatea „Sapienţia” din Târgu Mureș este o instituţie particulară de învăţământ
superior, înfiinţată în 2002 de către fundaţia cu acelaşi nume.
În Târgu Mureş, Universitatea a deschis Facultatea de Ştiinţe Tehnice şi Umaniste, facultate
considerată un centru de forță al educației tehnice din domeniul informaticii aplicate,
completat cu horticultura și specializări socio-umaniste.
Departamentele acestei facultăţi sunt:
§ Departamentul de Horticultură;
§ Departamentul de Inginerie Electrică;
§ Departamentul de Inginerie Mecanică;
§ Departamentul de Lingvistică Aplicată;
§ Departamentul de Matematică-Informatică;
§ Departamentul de Ştiinţe Sociale Aplicate.

Universitatea „Dimitrie Cantemir” (http://www.cantemir.ro)

Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureş este o instituţie particulară de învăţământ
superior înfiinţată în anul 1991. Cunoscând o dezvoltare continuă, Universitatea a adăugat
primei facultăți înființate - cea de Drept, noi linii de dezvoltare universitară, respectiv:
§ Facultatea de Drept cu specializarea Drept;

227
 § Facultatea de Ştiinte Economice cu trei specializări: Finanţe-Bănci, Economia
Turismului şi Serviciilor şi Contabilitate şi Informatică de Gestiune;
§ Facultatea de Psihologie şi Știinţe ale Educaţiei cu două specializari: Psihologie şi
Psihopedagogie Specială;
§ Facultatea de Geografie cu specializarea Geografia Turismului.

Universitatea de Arte din Târgu Mureş (http://www.uat.ro/)

Este considerată continuatoarea unor prestigioase instituţii culturale şi artistice din Târgu
Mureş, printre care Teatrul „Szentgyörgyi István” şi „Academia de Artă Teatrală” din Târgu-
Mureş. Este o instituţie cu o funcţionare bilingvă, în limbile română şi maghiară. În prezent
funcţionează cu două facultăţi: Facultatea de Arte în limba română şi Facultatea de Arte în
limba maghiară, oferind programe de studiu la nivelul ciclurilor de licenţă, masterat şi
doctorat în domeniul artelor teatrale, muzicale, vizuale și științe ale comunicării.
Ambele facultăţi din cadrul universităţii sunt structurate pe două departamente:
Departamentul de Teatru și Arte Vizuale și Departamentul de Muzică, cu specializările:
Actorie, Regie, Coregrafie, Scenografie și Eveniment Artistic, Teatrologie, Arta Actorului de
Animație, Scriere Dramatică.

5.5.2. Infrastructura de sănătate

Analiza infrastructurii de sănătate şi a accesului la servicii de sănătate din zona studiată s-a
concentrat pe analiza unor indicatori consideraţi relevanţi pentru a sublinia dotările din
teritoriu, dar şi dezechilibrele existente. Studii aprofundate şi relevante la nivelul teritoriului
în domeniul social au fost elaborate în cadrul ADR Centru;Studiul regional privind aspecte
ale nivelului de dezvoltare socială şi educaţională la nivelul Regiunii Centru, Alba Iulia,
2011, sau Studiul privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru, Alba Iulia,
2014.
În ceea ce priveşte accesul populaţiei din zona studiată la servicii medicale, au fost
prelucraţi câţiva indicatori, dintre care analizăm mai jos indicatorul asigurarea populaţiei cu
medici (fără stomatologi). Valorile acestui indicatori au fost comparate cu media la nivel
regional (28 medici la 10.000 de locuitori în anul 2013), naţional (27 medici la 10.000 de
locuitori) şi european (35 medici la 10.000 de locuitori)134.
Indicatorul “Asigurarea populaţiei cu personal medical” în judeţul Harghita arată discrepanţa
care se menţine între mediul urban şi cel rural. Spre exemplu, în localităţile traversate de
Mureş din judeţul Harghita s-au înregistrat valori sub media naţională, iar cele din mediul
rural se situează sub media judeţeană de 16 medici la 10.000 locuitori. Cele mai mici valori
s-au înregistrat în comunele Remetea (cea mai mare din lista comunelor incluse în studiu),
Suseni, Gălăuţaş şi Ciumani (tabel 39).

134
http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/Date_IDDT/T5_5.Numarul%20de%20medici%20la%201000%20locuitori.html)

228
Tabel 39. Raportul medicilor la 10.000 de locuitori în zona studiată din judeţul
Harghita, în anul 2013
Medici/10.000 de
Localitate Număr medici Număr locuitori
locuitori
MUNICIPIUL TOPLIȚA 38 16235 23
VALEA MUREŞULUI RURAL 21 42121 5
VALEA
MUREŞULUI/JUDEŢUL 16
HARGHITA

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online, date la 2013, ultimul an cu date complete şi INS

În judeţul Alba (raport calculat în anul 2013 de 20 medici la 10.000 de locuitori) se constată
situaţia îngrijorătoare a unor oraşe cu un număr redus de medici, respectiv Ocna Mureş şi
Teiuş, media fiind sub cea a unor comune din judeţ (tabel 40).

Tabel 40. Raportul medicilor la 10.000 de locuitori în zona studiată din judeţul Alba în
anul 2013
Localitate Număr medici Număr locuitori Medici/10000
locuitori
MUNICIPIUL ALBA IULIA 239 73.421 33
MUNICIPIUL AIUD 58 26.881 22
ORAȘ OCNA MUREȘ 8 15.097 5
ORAȘ TEIUȘ 4 7.606 5
VALEA MUREŞULUI RURAL 17 30.719 6
VALEA MUREŞULUI//JUDEŢUL
ALBA - - 20

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online, date la 2013 şi INS

Judeţul Mureş are o situaţie diferită, favorabilă în comparaţie cu judeţele Alba şi Harghita.
La nivel judeţean indicatorul înregistra o valoare de 41 medici la 10.000 de locuitori, cu mult
peste cea naţională (Târgu-Mureş fiind centru universitar medical), oraş campion în ceea ce
priveşte numărul de medici, respectiv 90 de medici la 10.000 de locuitori. Situaţia în mediul
urban din judeţ nu este însă una pozitivă, oraşele Iernut şi Ungheni având valori sub media
naţională, fiind asemănătoarecu cele din mediul rural.
Comparativ cu celelalte judeţe analizate, situaţia în mediul rural din judeţul Mureş pare să
fie dramatică: unele comune nu sunt deservite de niciun medic (Bogata, Brâncoveneşti,
Ideciu de Jos şi Suseni). De asemenea, valori foarte mici sunt înregistrate în comunele
Cristeşti, Deda, Lunca Bradului, Suseni (2 medici la 10.000 de locuitori).
Tabel 41. Raportul medicilor la 10.000 de locuitori în zona studiată din judeţul Mureş,
în anul 2013
Medici/
Număr Număr
Localitate 10.000 de
locuitori medici
locuitori
MUNICIPIUL TÂRGU MUREȘ 152.287 1371 90

MUNICIPIUL REGHIN 38.522 58 15

ORAȘ IERNUT 9.869 8 8

229
 ORAȘ LUDUȘ 17.781 48 27

ORAȘ UNGHENI 7.461 4 5

VALEA MUREŞULUI RURAL 92.779 36 4

VALEA MUREŞULUI/JUDEŢUL
MUREŞ - - 41

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online, date la 2013 şi INS

Din datele de mai sus se observă inegalităţi accentuate în ceea ce priveşte accesul la
serviciile de îngrijire a sănătăţii, precum şi în ceea ce priveşte calitatea acestora. Inegalităţi
se constată între mediul rural şi mediul urban, dar şi între judeţele Regiunii Centru (Mureş
cu 41 medici, faţă de Harghita cu 16 medici la 10.000 de locuitori).
În zona studiată, numărul populaţiei ce revine unui cadru medico-sanitar (sector public şi
privat) confirmă discrepanţele la nivelul teritoriului: valoare sub media naţională în judeţul
Mureş şi valoare cu mult peste media naţională în zona studiată din judeţul Harghita,
rezultând de aici o insuficientă acoperire a nevoilor de îngrijire a sănătăţii cu servicii
medicale. Astfel, în unele zone din judeţele studiate personalul medical cu studii superioare
este mult prea mic, încărcătura fiind foarte mare pentru medicii din Harghita, în altele
concentrarea medicilor din centrul universitar Târgu Mureş este excesivă.

Tabel 42: Numărul de locuitori la un medic în anul 2013

2013 Număr de locuitori la un medic

Valea Mureşului (Alba) 394

Valea Mureşului (Mureş) 209

Valea Mureşului (Harghita) 989

România 397

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online, date la 2013

Datele statistice din anul 2013 relevă faptul că asistenţa medicală este asigurată de 3
spitale în zona studiată din judeţul Alba (din patru centre urbane doar două deţin unităţi
spitaliceşti-Alba Iulia şi Aiud); în judeţul Harghita un spital, iar în judeţul Mureş trei spitale în
municipiul Târgu Mureş, un spital în Reghin şi unul în Luduş. Alături de reţeaua spitalelor de
stat, în municipiul Târgu Mureş sunt înregistrate alte 6 spitale private.
Accesul la serviciile de sănătate rămâne în continuare deficitar, atât din cauza infrastructurii
insuficient dezvoltate, a lipsei de resurse umane calificate în diferite domenii de specialitate,
cât şi din cauza accesului inegal la aceste servicii (diferenţe între urban – rural, disparităţi
regionale importante). Sărăcia şi izolarea sunt adeseori cauzele unui acces limitat sau
inexistent la serviciile medicale.

Analiza evoluţiei dotărilor de sănătate din zona studiată, din judeţele Alba, Harghita şi
Mureş
Au fost incluse în categoria dotărilor pentru sănătate publică următoarele: spitale,
ambulatorii de specialitate, ambulatorii integrate spitalului, dispensare medicale, centre de
sănătate mintală, unităţi medico-sociale, centre medicale de specialitate, cabinete medicale
de medicină generală, cabinete medicale şcolare, cabinete medicale studențeşti, cabinete

230
medicale de familie. În categoria dotărilor private de sănătate au intrat ambulatoriile de
specialitate şi cabinetele medicilor de familie.
La nivelul zonei studiate din judeţul Alba, evoluţia dotărilor pentru sănătate arată o stagnare
a numărului acestora între 2010 şi 2013, de la 92 la 91 pentru dotările publice de sănătate şi
pentru cele private. Dacă până în anul 1998 în fiecare comună din zona studiată era
amplasat un dispensar, acestea au fost închise, asistenţa medicală fiind asigurată prin
cabinetele medicilor de familie. Numărul celor din urmă (au fost luate în considerare
cabinetele de stat şi private) a crescut de la 69 în anul 2003, primul an pentru care sunt
disponibile date statistice, la 98 în anul 2014 (grafic 56).

Grafic 56. Evoluţia dotărilor pentru sănătate - Alba

Evoluţia dotărilor pentru sănătate în zona studiată din judeţul Alba

100 92 89 91
87
90
80
70
60 52 53 53 52
50
40
30
20
10
0

2010 2011 2012 2013

dotări publice de sănătate Dotări private de sănătate

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online

GRAFIC 57. EVOLUŢIA NUMĂRULUI CABINETELOR MEDICALE DE FAMILIE - ALBA

Evoluţia numărului cabinetelor medicale de familie în zona studiată din

judeţul Alba
120

100

80

60

40

20

0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online

231
În judeţul Harghita evoluţia dotărilor de sănătate (au fost incluse spitale, ambulatorii
integrate spitalului, dispensare medicale, cabinete medicale şcolare, cabinete medicale de
familie, cabinete medicale de specialitate) a fost una de creştere uşoară de la 47 la 50
unităţi sanitare publice, cele 3 unităţi fiind înfiinţate în municipiul Topliţa (un cabinet medical
de familie, un cabinet medical de specialitate, ambele în proprietate publică) şi un cabinet
medical de specialitate în comuna Suseni-proprietate publică.

Grafic 58. Evoluţia dotărilor medicale - Harghita

Evoluţia dotărilor pentru sănătate în zona studiată din judeţul Harghita

60
50
50 47 46 46

40

30

20

10
1 1 1 1
0
2010 2011 2012 2013
dotări publice de sănătate dotări private de sănătate

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online

Ca unitate sanitară privată în zona de analiză menţionăm un cabinet medical de familie în

municipiul Topliţa (grafic 58).
Reducerea dramatică a numărului de dispensare şi policlinici a fost compensată de
înfiinţarea cabinetelor medicilor de familie în mediul urban şi rural, în localităţile rurale
existând cel puţin un cabinet, cu excepţia comunei Remetea.
În judeţul Mureş situaţia dotărilor pentru sănătate este superioară calitativ şi cantitativ faţă
de celel alte două judeţe prezentate anterior datorită centrului universitar medical din Târgu
Mureş, cadrele medicale de aici deservind alte oraşe importante din regiune, ne referim la
Sibiu, Alba Iulia etc. De asemenea, dotările medicale sunt complexe: ne referim la spitale,
ambulatorii de specialitate, ambulatorii integrate spitalului, dispensare medicale, centre de
sănătate mintală, unităţi medico-sociale, centre medicale de specialitate, cabinete medicale
de medicină generală, cabinete medicale şcolare, cabinete medicale studenteşti, cabinete
medicale de familie. În categoria dotărilor private de sănătate au intrat spitalele,
ambulatoriile de specialitate, ambulatorii integrate spitalului, centre medicale de specialitate,
cabinete medicale de medicină generală şi cabinetele medicilor de familie.
Situaţia în unul din cele mai bine echipate judeţe din ţară cu infrastructură de sănătate,
judeţul Mureş, arată o dezvoltare remarcabilă a iniţiativei private în acest domeniu.
Dacă numărul unităţilor sanitare din domeniul public a avut o evoluţie descendentă în ultimii
patru ani, pentru anul 2013 lipsind date legate de cabinetele medicale ale medicilor de
familie proprietate publică, datele pentru sectorul medical privat arată o situaţie favorabilă
de creştere de la 134 la 223 de unităţi, creşterea cea mai mare înregistrându-se la categoria
cabinetelor medicale de familie, de la 66 în 2010 la 170 în 2013, în fiecare din comunele
incluse în studiu existând cel puţin un astfel de cabinet. În unele comune mai mari din

232
judeţul Mureş numărul cabinetelor medicale de familie ajunge la 4, similar situaţiei din oraşul
Ungheni (comunele Gorneşti, Sâncraiu de Mureş, Sângeorgiu de Mureş).
La fel ca în celelalte judeţe, dispensarele au fost închise, deschizându-se cabinete medicale
de familie, creşterea acestora din urmă fiind semnificativă, ajungându-se ca în anul 2013 să
fie înregistrate 170 de unităţi. Creşterea se poate explica prin înfiinţarea cabinetelor
medicale de familie private mai ales în mediul urban. Din cele 28 de localităţi studiate în
judeţul Mureş, în municipiul Târgu Mureş erau în 2013, 85 de cabinete faţă de tot atâtea în
celelalte 27 de localităţi urbane şi rurale incluse în studiu (graficele 59, 60).

Grafic 59. Evoluţia dotărilor de sănătate - Mureş

Evoluţia recentă a dotărilor de sănătate în zona studiată din judeţul

Mureş
250 223

200
189 182
151
147
150 134
121

100 81

50

0
2010 2011 2012 2013

dotări publice de sănătate dotări private de sănătate

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online

GRAFIC 60. EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE CABINETE MEDICALE - MUREŞ

Evoluţia numărului cabinetelor medicale de familie în zona studiată din

judeţul Mureş
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015, Tempo online

233
Se observă o concentrare mai mare a dotărilor de sănătate în mediul urban, cu efect de
limitare a accesului la servicii de îngrijire a sănătăţii a populaţiei rurale, nevoia de asistenţă
medicală fiind mai mare în aceste zone unde situaţia demografică şi economică este
precară (pondere mare a persoanelor în vârstă, grad mai ridicat de sărăcie de consum în
mediul rural faţă de urban). Aşa cum a rezultat din analizele de mai sus, inegalitatea
accesului la servicii de sănătate între rural şi urban se manifestă atât în ceea ce priveşte
infrastructura de sănătate cât şi personalul medical. Totuşi, se observă în ultimii 2 ani o
creştere a acoperirii cu servicii medicale în mediul rural prin cabinetele medicilor de familie,
însă se menţine un grad ridicat de disparitate teritorială în ceea ce priveşte acoperirea cu
servicii medicale specializate, acestea din urmă fiind concentrate în mediul urban.

5.6. Calitatea vieţii

Conceptul de calitatea vieţii este unul complex şi ambiguu. Pentru a-l clarifica, redăm câteva
definiţii, respectiv Calitatea vieții = categorie sociologică desemnând totalitatea posibilităților
oferite individului de către societate în vederea organizării existenței sale după cerințele și
dorințele proprii (sursa: Dex online).
Conform Dicţionarului de Sociologie, autorii Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu (1998),
calitatea vieţii este semnificaţia pentru om a vieţii sale, rezultat al evaluării globale, din
punctul de vedere al persoanei umane, a propriei vieţi. Calitatea vieţii este un concept
evaluativ, fiind rezultanta raportării condiţiilor de viaţă şi a activităţilor care compun viaţa
umană, la necesităţile, valorile, aspiraţiile umane. Se referă atât la evaluarea globală a vieţii
(cât de bună, satisfăcătoare, este viaţa pe care diferitele persoane, grupuri sociale,
colectivităţi o duc), cât şi la evaluarea diferitelor condiţii sau sfere ale vieţii: calitatea
mediului ambiant, calitatea umană a muncii (calitatea vieţii de muncă), calitatea relaţiilor
interpersonale, calitatea vieţii de familie.
Dezvoltarea cea mai spectaculoasă a tematicii calităţii vieţii s-a produs în sfera indicatorilor,
şi exemplificăm în acest studiu cu indicatorii utilizaţi de Eurostat pentru evaluarea calităţii
vieţii, respectiv domeniile de evaluare Condiţii materiale de viaţă, Activitatea economică
principală, Sănătate, Educaţie, Petrecerea timpului liber şi interacţiune socială, Siguranţă
fizică şi economică, Guvernare şi drepturi de bază, Mediul natural şi de viaţă şi Experienţa
globală a vieţii.

Mediul natural şi de viaţă

Condiţiile de mediu afectează sănătatea oamenilor şi starea de bine atât direct, prin poluare
cât şi indirect prin efectele adverse ale ecosistemului sau chiar mai mult, prin dezastrele
naturale sau accidentele industriale pe care le pot cauza. La nivel european, cetăţenii au
devenit conştienţi de dreptul pe care îl au la un mediu de viaţă de bună calitate, respectiv
condiţii considerate de bază ca: apă curată, zone rezidenţiale sau de muncă fără zgomot,
acces rapid la natură sau zone verzi.
Mediul afectează modul în care oamenii se pot bucura de viaţă sau nu. Oamenii acordă o
tot mai mare importanţă dreptului de a avea acces la resurse de mediu, ca de exemplu la
amenajări mai complexe, spaţii recreaţionale în aer liber sau locuri fără zgomot în care să
trăiască şi să muncească. Atunci când aleg locul unde să locuiască, oamenii iau în
considerare şi factorii de mediu. Ei pot decide să plătească mai mult pentru o casă situată
într-un mediu natural plăcut, chiar dacă acest fapt implică şi costuri mai mari pentru
deplasare.
Cercetările privind calitatea vieţii se referă la punerea în relaţie a stărilor de fapt (a condiţiilor
de existenţă) cu percepţiile şi evaluările oamenilor, cu stările lor de spirit, de
satisfacţie/insatisfacţie, fericire/frustrare. Satisfacţia faţă de zonele recreaţionale sau spaţiile

234
verzi sau satisfacţia faţă de mediul de viaţă reprezintă variabile utilizate de către Eurostat
pentru evaluarea calităţii vieţii (secţiunea 8, Mediul natural şi de viaţă).
Râul a fost întotdeauna un element vital pentru comunităţi, îndeplinind numeroase funcţii:
alimentaţie, apărare, irigare, circulaţie, descărcare de deşeuri, sport, energie etc. De
asemenea, locuirea lângă apă a fost întotdeauna dorită de către oameni. Avantajele aflate
pe malul lacurilor sau al cursurilor de apă sunt extrem de apreciate.
Râul, element natural puternic în cadrul urban artificial, poate determina amenajarea unor
spaţii urbane unice care să ofere identitate locuitorilor, să aducă natura în oraş sporind
calitatea vieţii în mediul urban.
Amenajarea zonelor lângă apă este una dintre operaţiunile urbane cele mai întâlnite în
ultimele decenii. Atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, s-au făcut
numeroase intervenţii pentru recuperarea malurilor. Cursurile de apă amenajate oferă spaţiu
public în oraş, ecologie, natură în oraş, accentuează specificul locului şi evită uniformizarea
determinată de globalizarea economiilor.

Reabilitarea râurilor la nivel internaţional

Exemple europene de amenajare a zonelor de lângă apă arată impactul puternic asupra
comunităţilor urbane: amenajarea plajelor urbane în unele capitale europene (Paris Plage,
deschisă în 2002, extinsă în 2007 cu zona Bassin de la Villette).

Sursa:http://www.lesenfantsaparis.com/paris-plage/,
http://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/france/parisandaround/11750349/Paris-Plages-artificial-beaches-open-
along-the-Seine.html

Ameninţarea inundaţiilor a determinat transformarea cursurilor de apă în canale rigide care

au rol de evacuare rapidă a apei. La nivel european şi nu numai, au fost realizate proiecte
prin care acestea devin coridoare verzi pentru a aduce şi păstra natura în oraş.
Un proiect spectaculos de conştientizare a importanţei unui curs de apă în oraş şi de
amenajare prin recuperarea unui râu este cel realizat în Seul, unde cursul râului

235
Cheonggyecheon, centrul oraşului timp de 600, de ani a fost acoperit în anii ’50 de o
autostradă pentru a rezolva problemele poluării şi ale inundaţiilor. În anul 2005 a fost
finalizată restaurarea râului, respectiv destuparea râului de sub asfaltul autostrăzii,
generând efecte economice (creşterea preţurilor terenurilor din zonă, creşterea numărului
de afaceri amplasate în zonă), efecte sociale (creşterea numărului de turişti, creşterea
numărului de călătorii folosind transportul public), efecte ecologice (scăderea temperaturii în
zonă comparativ cu o altă zonă traversată de autostradă, reducerea gradului de poluare
etc.)

Înainte şi după intervenţie – Seul (Coreea de Sud) - râul Cheonggyecheon; Sursa: http://landscapeperformance.org/case-
study-briefs/cheonggyecheon-stream-restoration

Un alt exemplu elocvent este cel al râului Aarhus care traversează oraşul danez cu acelaşi
nume. În anii ’30, autorităţile au decis să acopere râul pentru a îmbunătăţi accesul rutier
spre zona portului. În anii ’80, au fost iniţiate două proiecte care aveau ca obiectiv creşterea
calităţii vieţii în zona centrală a oraşului, respectiv restaurarea segmentului râului Aarhus în
centrul oraşului şi îmbunătăţirea calităţii apei din port, pentru a face posibilă practicarea
înotului.

Sursa: https://dessin-project.eu/?page_id=1485, http://blog.ricksteves.com/blog/aarhus-denmarks-second-city/

236
Schimbarea preconizată de primăria oraşului a dus la revitalizarea zonei prin amplasarea de
restaurante, cafenele, care asigură viaţă acestei zone chiar şi în sezonul mai rece. În
viziunea autorităţilor locale, deschiderea râului va juca un rol important în întărirea coerenţei
între oraş, port şi zona golfului. Malul râului a devenit un loc vibrant care menţine o
atmosferă specială, conectând mai puternic locuitorii oraşului Aarhus cu centrul oraşului.

Reabilitarea râurilor în mediul urban în România

În România, în perioada comunistă au fost realizate numeroase proiecte de infrastructură
care au vizat cursurile de apă (diguri, baraje, poduri) şi au avut în prim-plan obiectivul
integrării economiei româneşti cu sistemul internaţional de comunicaţii pe apă. În zonele
urbane, cursurile de ape au fost canalizate. În cazul râului Mureş, pe cursul lui au fost
efectuate lucrări majore de îndiguiri, apărări de mal, canalizare etc.
În procesele de reabilitare, cele mai des întâlnite dezavantaje ale spaţiului urban de-a lungul
râului Mureş constau în probleme de consolidare a malului şi de supraveghere a debitului în
timp, lipsa de accesibilitate - căile importante de circulaţie fiind plasate de-a lungul malurilor
cu grad ridicat de contaminare al apei sau solului.
Avantajele amenajării malurilor râului Mureş în localităţile urbane şi rurale ar fi câştigarea
unei suprafeţe semnificative de spaţiu natural în folosul comunităţilor şi aducerea oamenilor
mai aproape de apă prin intermediul activităţilor recreative.
„Astăzi, apropierea de apă nu mai este valorizată din punct de vedere economic sau
funcţional, ci în termeni de confort psihologic, calitate a vieţii, reducerea poluării, apropiere
de natură şi este privită în legătură directă cu comunitatea locală şi cu refacerea identităţii”
Irina Băncescu, articolul „Râuri, oraşe, comunităţi”, din volumul „Oraşul posibil”,
coordonatori Ina Stoian şi Daniela Calciu, Editura Tact, Cluj, 2012.

Reabilitarea malurilor râului Mureş în Regiunea Centru

În perioada recentă au fost iniţiate şi realizate doar câteva proiecte care pun în valoare
cursurile de apă în oraşe. În Regiunea Centru, putem prezenta un proiect finalizat al
autorităţilor locale din municipiul Reghin, de amenajare a unui tronson din Canalul Morii.
Proiectul de amenajare a străzii Duzilor din municipiul Reghin a inclus acţiunea complexă
de revitalizare a Canalului Morii în zona Libertăţii, o zonă de locuinţe colective. Canalul Morii
din municipiul Reghin este un vechi braţ pe râul Mureş care a fost realizat iniţial pentru
sprijinul activităţilor meşteşugăreşti din „oraşul de jos”, iar mai târziu pentru producerea de
energie electrică. Canalul Morii colectează în prezent apele pâraielor torenţiale din zona de
vest a oraşului şi este alimentat în scopul salubrizării sale din râul Mureş.
Intervenţia realizată se referă la o porţiune din Canalul Morii care traversează cartierul
Libertăţii şi strada Duzilor.
În anul 2012 Primăria municipiului Reghin a demarat lucrările de amenajare a zonei străzii
Duzilor din municipiul Reghin, obiectivele fiind realizarea de spații verzi, locuri de
joacă, dotări pentru activități sportive, alei, trotuare, piste pentru bicicliști și iluminat public,
pe o suprafață totală de 6.753 mp. Valoarea finală a contractului a fost de 1,6 mil lei (378
mii EUR), fără TVA. Prin proiect, elaborat de atelierul de arhitectură MNM, arhitecţi Nicolae
Milășan şi Klaus Birthler, au fost demolate construcţii provizorii şi garaje de pe ambele
maluri ale Canalului Morii şi au fost amenajate zone pentru parcări, pistă pentru ciclişti, alei,
trotuare şi zone pietonale cu spaţii verzi şi bănci pentru relaxare.
Prin proiectul realizat de Primăria Reghin, Canalul Morii a devenit o axă de spaţii publice
utilizate de locuitorii din cartier şi accesibile cu bicicleta, o zonă de recreere deschisă tuturor
locuitorilor oraşului, în care aceştia sunt aproape de apă.

237
Sursa: http://www.spatiulconstruit.ro/articol/clujul-a-devenit-pentru-trei-zile-capitala-arhitecturii-transilvanene-object_id=15246

Sursa: https://madeinreghin.wordpress.com/2010/11/27/canalul-morii-zona-libertatii/

Un alt proiect, „Mureş navigabil”, este un deziderat lansat încă din anii ’70 de autorităţile
competente, când a fost demarat studiul pentru amenajarea râului Mureş pentru navigaţie
(1976) de către Administraţia Naţională „Apele Române”. În 1980 s-a renunţat la ideea
transformării Mureşului în râu navigabil. Dintre propunerile proiectului iniţial menţionăm
pentru zona judeţului Alba realizarea unui baraj la Blandiana cu coada lacului la Partoş-Alba
Iulia. Această lucrare ar fi avut multiple utilităţi: navigaţie ușoară, sport, etc. Există intenţii

238
pentru reluarea studiului, iar unele tronsoane ale Mureşului au fost deja abordate prin
studiul de prefezabilitate “Reamenajarea şi regularizarea râului Mureş între km 10+100 şi
33+280” aprobat prin HCL Consiliul Local Arad din 16 octombrie 2013. Proiect se realizează
în contextul necesităţii de a promova identitatea municipiului Arad prin conştientizarea
relaţiei oraş-apă şi valorificarea cursului râului Mureş ca element al teritoriului urban. Pentru
aceasta este necesară şi oportună introducerea de noi funcţiuni, urmărindu-se crearea unei
noi semnificaţii urbane de definire a cursului de apă al Mureşului ca un simbol al Aradului
contemporan. Autorităţile consideră că râul Mureş prezintă un mare potenţial ce poate fi
valorificat prin dezvoltarea zonei adiacente prin reintroducerea navigaţiei de sport/agrement
şi eventual transportul în comun, creşterea atractivităţii râului (terase, evenimente, picnic,
etc.); vitalizarea malurilor Mureşului; crearea unui traseu pietonal şi pentru biciclete continuu
de-a lungul râului Mureş, cu acces facil atât spre parcuri cât şi spre apă.
O altă iniţiativă din Regiunea Centru dedicată râului Mureş vine din partea societăţii civile,
respectiv a Asociaţiei „Unda Verde”, cu sediul în municipiul Reghin, care a lansat conceptul
“Față de Mureș”. Prin proiectele sale, asociaţia îşi propune să relaționeze comunitățile
umane cu Mureșul și să promoveze o nouă față a Mureșului, de la izvor până la vărsare.
Membrii asociaţiei consideră că “așezările umane și-au întors literalmente spatele către apă.
Țelul este de a transforma proiectarea într-un gest real, pozitiv, coerent, vizibil pe teren de-a
lungul malurilor, integrând funcțiile complementare: sportul nautic, ciclismul, pescuitul,
industria, locuirea și loisir-ul.”
Exemplificăm câteva din acţiunile Asociaţiei „Undă Verde” desfăşurate în mediul rural în
primăvara anului 2010 la Răstoliţa – sat din Defileul Mureșului – unde studenții la
Arhitectură din facultățile din Cluj și București au lucrat pe malul Mureşului împreună cu
localnicii și cu mijloace minimale creând un loc agreabil în preajma apei. Un teren inundabil
de pe mal a devenit spațiu de întâlnire pentru oamenii locului.

Sursa: http://asociatia.undaverde.ro/proiecte/fata-de-mureș

O altă iniţiativă a constat în amenajarea unui traseu pentru biciclete cu scopul de “a anima
malurile râului Mureș de la Reghin la Târgu Mureș și de a aduce un plus de valoare, confort
și siguranță în deplasare localnicilor și vizitatorilor.” Au fost utilizate materiale locale, resurse
minime pentru a amenaja un drum utilizat doar de pescari și utilaje agricole. Acest traseu a
devenit în decurs de un an un traseu de alergare, plimbare și pedalare, respectiv 42 de km
fiind accesibili pe bicicletă între cele două orașe, în mijlocul naturii. Amenajările au constat

239
în locuri de popas pentru odihnă, amplasarea de indicatoare, de borne cu cap reflectorizant,
lucrate manual, panouri cu harta, date referitoare la biodiversitatea zonei și indicatoare de
direcție. (realizare 2011)

Sursa: http://asociatia.undaverde.ro/proiecte/față-de-mureș

Pentru calităţile sale ecologice, vizuale, zona de mal a unui râu este considerată cea mai
atractivă pentru amplasarea de construcţii rezidenţiale. În mediul rural, propice unor
dezvoltări mai puţin controlate, cursurile de apă nu sunt rezervate comunităţii ca un bun al
acesteia în interesul ei. Deseori, construcţiile pe mal limitează accesul spre râu, reduc
posibilitatea realizării unor proiecte de valorificare a frontului la apă prin amenajarea de
faleze, zone de promenadă, pontoane etc.
Un exemplu de abordare urbanistică a unui curs de apă în mediul rural este Îndrumarul-
Regulament local de urbanism al comunei Berzasca pe înţelesul tuturor/Identitate şi
dezvoltare în Parcul Naţional Porţile de Fier (editat în anul 2009). Comuna Berzasca este
situată în judeţul Caraş-Severin, în zona clisurii Dunării, fiind inclusă în întregime în Parcul
Natural “Porţile de Fier”, care se impune prin diversitatea, varietatea, originalitatea şi
unicitatea ecosistemelor ce îl compun, precum şi prin pitorescul inegalabil al Defileului
Dunării.

240
Sursa: Îndrumar-Regulament local de urbanism al comunei Berzasca pe înţelesul tuturor /Identitate şi dezvoltare în Parcul
Naţional Porţile de Fier, editat de Consiliul Local al comunei Berzasca. Autori: prof. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu, arh.
Irina Băncescu, urb.peisag. Roxana Moldoveanu, soc. Simona Branişte

În cadrul noului Plan Urbanistic General al comunei s-a considerat că Dunărea este o
coordonată vitală a comunei şi principalul motor al evoluţiei urbanistice viitoare. Experienţa
internaţională în domeniu demonstrează că zona situată în imediata apropiere a apei,
tocmai datorită complexităţii structurii ei, dar şi din cauza avantajelor oferite, este vulnerabilă
în faţa presiunii antropice exercitată în mod haotic şi speculativ. De aceea, a fost propusă o
zonă de retragere de la apă de 5 m pentru a asigurarea unei lăţimi corespunzătoare
traseului public de mal, care constă în promenadă, pistă ciclabilă, spaţii de odihnă,
vegetaţie, platforme (pontoane de lemn pe apă, puncte panoramice, mici dotări publice).
Principalele trăsături sunt accesibilitatea fizică şi vizuală, funcţiuni publice, conservarea şi
valorificarea mediului natural, utilizarea de materiale naturale ecologice.
Aşa cum am menţionat anterior, amenajarea malurilor râului Mureş în localităţile pe care le
traversează ar avea multiple beneficii pentru comunităţile urbane şi rurale, beneficiile
ecologice fiind mai importante în mediul urban. De asemenea, malurile râului Mureş ar
putea atrage amplasarea unor amenajări pentru agrement (nautic, hipic etc.), agrement
privat (case de vacanţă), parcuri tematice sau ecologice. Râul Mureş poate deveni un factor
decisiv în dezvoltarea unor localităţi, în situaţia în care autorităţile iau în considerare
valorificarea elementului acvatic pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în oraş.
La nivel politic, unii reprezentanţi ai autorităţilor locale din Regiunea Centru conştientizează
beneficiile potenţiale ale amenajărilor cursurilor de apă “Consider că şi o zonă de agrement,
de plimbare pe malul unei ape curgătoare reprezintă ceva spectaculos şi arată un element
de civilizaţie pentru oraşele care sunt brăzdate de râuri.” (Primar municipiul Blaj, jud. Alba)
În cazul Mureşului, acesta poate deveni principalul element natural din unele oraşe ale
Regiunii Centru, respectiv Târgu Mureş, Reghin, prin potenţialul de spaţiu public pe care îl
aduce şi de asemenea poate deveni element de coeziune între cartiere şi activităţi. Pe
teritoriul unor localităţi din regiune, Mureşul se poate transforma într-un parc şi poate alinia
în lungul său oferte de agrement şi sport.
Prin amenajarea peisagistică a malurilor şi ofertele de agrement creşte atractivitatea lor în
domeniul spaţiului public. În mediile urbane pe care le traversează, digurile pot deveni, din
bariere, elemente de mediere între oraş şi culoarul râului.

241
Prin intervenţii hidrotehnice (praguri, lărgiri parţiale, oglinzi de apă de tip nişă) cursul
Mureşului poate fi liniştit şi folosit pentru agrement nautic. Realizarea unor atracţii publice în
apropierea râului şi a unor traversări pietonale suplimentare ale apei va aduce Mureşul în
atenţia locuitorilor.
Utilizarea Mureşului ca temă pentru evenimente culturale sau organizarea de competiţii
sportive în spaţiul Mureşului contribuie la integrarea acestui element natural în conştiinţa
publică şi la schimbarea percepţiei negative a locuitorilor despre Mureş ca sursă de
calamităţi.

Sinteza: Analiza socio-economică

Aspecte de demografie
Din datele Recensământului Populaţieişi Locuinţelor reiese că în 2011 trăiau aproximativ
2,36 milioane de locuitori în Regiunea Centru, dintre care 480.423 în acele comune şi oraşe
traversate de râul Mureş, reprezentând 21% din întreaga populaţie a Regiunii, aproximativ o
cincime. Densitatea populaţiei în Regiunea Centru era în 2011 de 69 locuitori/km2, la nivelul
celor trei judeţe era de 61,4 locuitori/km2, iar densitatea populaţiei în toate comunele
riverane era de 112 locuitori/km2, deci aproape dublu.
În 2011 se poate constata, faţă de 1992, în Valea Mureşului din Regiunea Centru per total o
pierdere totală de 12,5%. Localităţile rurale din judeţul Mureş aflate pe cursul Mureşului
reprezintă singura zonă cu o creştere a populaţiei din aceeaşi perioadă de timp.
Din locuitorii celor trei judeţe Alba, Harghita şi Mureş, patru din 10 locuitori trăiesc în
apropierea imediată a Mureşului. Prin urmare, Mureşul serveşte, chiar şi pe termen mai
lung, drept element stabilizator pentru populaţie.
După sexe predomină populația feminină cu un procent de 51%. Zona limitrofă a Mureşului
este mai dens populată, densitatea populaţiei fiind în judeţul Alba de două ori mai mare, iar
în judeţul Mureş de 1,5 de ori mai mare.
În evoluţia numerică a minorităţilor din Valea Mureșului se constată o scădere generală a
ponderii populaţiei de naţionalitate română şi maghiară raportată la populaţia totală; ponderi
foarte scăzute ale minorităţii germane sau ale altor minorităţi în populaţia totală. Populaţia
de etnie romă este singura aflată în creştere în zona rurală şi în scădere în zona urbană.
În ceea ce priveşte numărul mediu al salariaţilor în Regiunea Centru, se poate constata că
după scăderile accentuate înregistrate între 2010 şi 2014, a intervenit un efect de redresare
după criza economică şi financiară europeană, în special în reședintele de judeţ Alba Iulia şi
Târgu Mureş. În zona rurală se poate constata de asemenea o evoluţie pozitivă a numărului
de salariaţi.
Ca nivel de educație, procentajul mare al absolvenţilor învăţământului superior, mai ales în
zona urbană, poate fi desigur înţeles ca fiind un semn al prosperităţii. Dar în contextul
emigrării forţei de muncă calificate în Europa de Vest, asigurarea muncitorilor calificaţi
rămâne şi în Valea Mureşului din cele trei judeţe care fac obiectul prezentului studiu, o
problemă prioritară de rezolvat. Eforturile de formare profesională trebuie mult îmbunătățite,
în caz contrar societățile străine vor pleca ca urmare a lipsei de forță de muncă calificată.

Economie
Din punctul de vedere al condiţiilor pentru dezvoltarea economiei,Valea Mureşului a fost
împărţităîn trei zone economice:
§ Zona economică: Cursul superior al Mureşului cu oraşul Topliţa

242
 § Zona economică: Cursul de mijloc al Mureşului cu centrele urbane Târgu Mureş şi
Reghin
§ Zona economică: Cursul inferior al Mureşului cu centrele urbane Alba Iulia, Aiud şi
Ocna Mureş
Valea Mureșului în Regiunea Centru nu este omogenă din punct de vedere
economic.Centrele urbane, în special reşedinţele de judeţ Târgu Mureş şi Alba Iulia au
recuperat vizibil după criza economică şi financiară. Autorităţile publice sprijină aceste
activităţi cu oferte atractive, o infrastructură dezvoltată, în special parcuri industriale şi
incubatoare de afaceri. Sectoarele economice din zona studiată cu impact la nivel naţional
sunt industriile extractive, energie (gaz şi electricitate), industria uşoară, de prelucrare a
produselor alimentare, produse chimice, prelucrarea metalelor, construcţii, prelucrarea
lemnului, etc. Localităţile din apropierea centrelor urbane pot contribui profitabil cu resurse
pentru dezvoltarea economică a relaţiilor urban-rural. Centrele urbane, mai îndepărtate de
comunităţi, sunt dependente în mare măsură de propria lor putere şi resurse. Economia în
mediul rural este slab diversificată şi încă dependentă de activităţile agricole, ceea ce are
drept consecinţă venituri reduse pentru locuitori. Cu toate că încă sunt practicate mai multe
tipuri de meşteşuguri tradiţionale, s-a constatat prezenţa slabă sau chiar lipsa activităţilor
meşteşugăreşti şi de artizanat tradiţionale desfăşurate în cadrul întreprinderilor mici.
Pe întreg arealul Văii Mureșului domină culturile agricole. Cele mai mari pieţe de desfacere
se găsesc în centrele urbane, în special în municipiile reşedinţă de judeţ, Târgu Mureş şi
Alba Iulia. Producţia e mixtă, se cultivă în mare parte câte puţin din fiecare cultură, dar o
pondere mai însemnată o au cerealele şi pomicultura.
Silvicultura și piscicultura reprezintă resurse naturale importante ale Văii Mureșului, atât din
punct de vedere economic şi social, cât şi din punct de vedere turistic.
Comerţul și serviciile sunt domenii de activitate care au cunoscut o adevărată explozie în
perioada de după 1990. Cea mai mare concentrare a unităţilor comerciale şi a numărului de
salariaţi în acest sector se găseşte în localitatea Ernei (județul Mureș). Sectorul serviciilor s-
a dezvoltat cu precădere în domeniul telecomunicațiilor, financiar-bancare, asigurărilor,
transportului și turismului. Comerțul este bine reprezentat la nivelul Văii Mureșului, firmele
din acest domeniu acoperind o mare diversitate de produse. Un rol important în sprijinirea
dezvoltării mediului de afaceri îl au parcurile industriale, centrele tehnologice, clusterele. În
Valea Mureşului din Regiunea Centru funcţionează clusterele AGROFOOD Regional
Cluster, Clusterul regional al lemnului PRO WOOD, Clusterul REGIOFA, Clusterul mobilei
Transilvania. În cadrul acestor structuri se elaborează proiecte pentru atragerea fondurilor
europene, pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi, în special, pentru îmbunătăţirea
mediului de afaceri şi a infrastructurii de afaceri.
Analiza situaţiei potenţialului şi utilizării energiei în Valea Mureșului urmăreşte potenţialul
energetic al apei (râuri, lacuri, torenți activi, etc.), al energiei solare, eoliene, al biomasei şi
al gazelor naturale.Producţia de gaze naturale în judeţul Mureş reprezintă aproximativ 27%
din producţia naţională.

Turism
Din punct de vedere turistic, Valea Mureșului se înscrie între zonele de mare atractivitate pe
plan intern și internaţional. Potențialul turistic privit ca activitate economică constituie oferta
primară a turismului și grupează resursele și obiectivele turistice naturale și antropice:
§ un parc natural - Parcul Natural - Defileul Mureşului superior;
§ un parc naţional - Parcul Naţional Călimani;
§ 23 de arii naturale protejate incluse în cadrul reţelei „Natura 2000”, din care:
§ 18 situri de interes comunitar (SCI);

243
 § 5 situri de protecţie avifaunistică;
§ 9 rezervaţii naturale şi/sau monumente ale naturii.
În cadrul celor 56 de unităţi administrativ-teritoriale situate în spaţiul geografic analizat în
acest studiu sunt cuprinse un număr de 469 obiective incluse în listele de patrimoniu.
Structura acestora este următoarea:
§ 74 de situri arheologice;
§ 347 siturii şi monumente istorice şi de arhitectură;
§ 17 monumente de for public;
§ 31 monumente memoriale şi funerare.
Cele 56 de unităţi administrativ-teritoriale adăpostesc un număr semnificativ de lăcaşe de
cult, aparţinând diferitelor etnii şi religii, din care 95 sunt la rândul lor considerate
monumente istorice şi de arhitectură, incluse în listele de patrimoniu naţional. Diversitatea
potenţialului turistic natural şi antropic permite desfăşurarea unor forme variate de turism
de-a lungul Văii Mureşului, înzestrată cu un bogat potenţial turistic, definit de marea
varietate a elementelor cadrului natural, cultural, arheologic şi patrimoniu din diferite
domenii (relieful, clima şi apele, apele minerale, păstrăvăriile, reţeaua hidrografică, pădurile,
fondul zoogeografic, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, grădini botanice, parcuri
dendrologice, patrimoniul antropic - vestigii arheologice, ansambluri urbane, obiective
istorice medievale de interes turistic, edificii religioase, edificii culturale, edificii economice
cu valenţe turistice, patrimoniul etnografic cu valenţe turistice, activităţi şi manifestări umane
cu valoare etnografică şi cultural-turistice).
Rezerve pentru folosirea potenţialului turistic mai eficient sunt: îmbunătăţirea stării
ecologice, calitatea infrastructurii de turism, calitatea serviciilorşi profesionalizarea activităţii
de marketing.

Infrastructura
Căile de comunicaţie şi transport au fost analizate în contextul legăturilor cu întreg teritoriul
Văii Mureşului în Regiunea Centru şi a legăturilor de transport naţional şi internaţional. În
cadrul echipărilor de infrastructură, reţeaua de căi de comunicaţie şi transport ocupă un loc
important, fiind compusă din reţeaua de căi rutiere, feroviare, aeriene şi transportul
combinat.
În domeniul infrastructurii tehnice s-au produs în ultimii 20 de ani mari schimbări, Mureşul
servind comunităţilor rurale, dar mai ales celor urbane de pe cursul său superior ca un
rezervor de apă potabilă.
În anii 1990, oraşele şi comunele din Valea Mureşului din Regiunea Centru aveau reţele de
aducţiune a apei de la o sursă centrală pe o distanţă de 390 de km, iar în 2013 au fost
înregistraţi 975 de km, creşterea fiind cu 150%. În anul 1990 existau în Valea Mureşului,
Regiunea Centru, un total de 651 de km reţea de canalizare, iar în anul 2013 erau 1.281 de
km, reprezentând în total aproape o dublare a ei. Reţelele au fost renovate şi extinse în anul
2013. În mediul rural s-au înregistrat progrese semnificative. Patru localităţi din Valea
Mureşului - Regiunea Centru nu au reţea de apă centralizată (Răstoliţa, Subcetate,
Sărmaşşi Voşlobeni). Alte 52 au total sau parţial alimentare cu apă. Staţiile de epurare
funcţioneazăîn judeţul Alba în 5 localităţi, în judeţul Mureş, în 6 localităţi şi în judeţul
Harghita,în 5 localităţi. În anul 2013, în Valea Mureşului, judeţul Alba existau 7 comunecare
încă nu aveau canalizare, iarîn judeţul Mureş 11 comune.
În Valea Mureşului din judeţul Harghita (zona montană) mai sunt unele grupuri de
gospodării neelectrificate; există încă localităţi neelectrificate în judeţul Mureş. Printre
localităţile compuse din minim 15 gospodării se numără cătunul Bulei, din satul Deleni,
comuna Ideciu de Jos. Localităţile din Valea Mureşului care au nevoie de modernizarea

244
reţelei electrice şi iluminat public, extinderea reţelelor existente (pentru minim 15 gospodării)
sunt: oraş Ungheni; comune: Aluniş, Cristeşti, Deda, Gheorghe Doja, Gorneşti, Lunca
Bradului, Răstoliţa, Sângeorgiu de Mureş şi Sânpaul. În Valea Mureşului din judeţul Alba
numărul gospodăriilor neelectrificate este de 1985, din care 12 gospodării au studii de
fezabilitate aprobate.
La furnizarea de gaze, toate oraşele şi comunele din Valea Mureşului, judeţul Alba sunt
asigurate în acest sens, mai puţin 7 comune în judeţul Harghita şi 6 în judeţul Mureş .
Energia termică produsă în zona studiată este utilizată pentru desfăşurarea unor procese de
producţie industrială, pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere. În marea
majoritate a cazurilor, combustibilul utilizat în producerea energiei termice este gazul metan.
În Valea Mureşului există zone montane cu densitate mică de populaţie şi cu gospodării
foarte dispersate, ceea ce atrage costuri mari pentru instalarea de posturi telefonice noi şi
reţea de internet, precum şi costuri mari de întreţinere.
Începând cu anul 2000, s-au îmbunătăţit semnificativ conexiunile de telecomunicaţii în
municipiile, oraşele şi comunităţile din Valea Mureşului, Regiunea Centru, dezvoltându-se
reţelele mobile de radio şi internet. De-a lungul principalelor artere de circulaţie pot fi
recepţionate semnale prin intermediul GPS-ului, asigurându-se astfel condiţii bune pentru
dezvoltarea economiei şi a turismului.
Infrastructura de învăţământ a cunoscut o amplă dezvoltare atât în perioada comunistă cât
şi ulterior, astăzi cuprinzând toate formele de învăţământ existente la nivel naţional,
preuniversitar şi universitar.
Analiza infrastructurii de sănătate şi a accesului la servicii de sănătate din zona studiată s-a
concentrat asupra studiului unor indicatori consideraţi relevanţi pentru a sublinia dotările din
teritoriu, dar şi dezechilibrele existente. Accesul la serviciile de sănătate rămâne în
continuare deficitar, atât din cauza infrastructurii insuficient dezvoltate, a lipsei de resurse
umane calificate în diferite domenii de specialitate, cât şi din cauza accesului inegal la
aceste servicii (diferenţe între urban – rural, disparităţi regionale importante). Sărăcia şi
izolarea sunt adeseori cauzele unui acces limitat sau inexistent la serviciile medicale.
Dezvoltarea cea mai spectaculoasă în problematica calităţii vieţii s-a produs în sfera
indicatorilor, şi exemplificăm cu indicatorii utilizaţi de Eurostat pentru evaluarea calităţii vieţii,
respectiv domeniile Condiţii materiale de viaţă, Activitatea economică principală, Sănătate,
Educaţie, Petrecerea timpului liber şi interacţiune socială, Siguranţă fizică şi economică,
Guvernare şi drepturi de bază, Mediul natural şi de viaţă şi Experienţa globală a vieţii.

245
6. ANALIZA SWOT
6.1. Protecţia mediului şi a climei
Puncte tari
• Existenţa mecanismelor de control
periodice ale Gărzii de Mediu pentru
interzicerea evacuării apelor uzate în
Mureş;
• Existenţa unor planuri, atât la nivel
naţional cât şi regional, judeţean sau
local, în curs de implementare, pentru
prevenirea poluării conform cerinţelor
Uniunii Europene;
• Implementarea unui plan de management
elaborat pentru perioada 2016-2021, cu
referire la Bazinul Hidrografic Mureş
(“Apele Române“);
• Elaborarea Planului de management al
riscului la inundaţii pentru implementare a
Directivei 2007/60/CE (construcţia şi
gestionarea digurilor, polderi, redirecţio-
narea cursurilor de apă – termen de
finalizarea 22.03.2016);
• Implementarea Managementului Integrat
al Deşeurilor în toate localităţile din Valea
Mureşului care sunt părţi ale judeţelor din
Regiunea Centru;
• Existenţa reţelelor de alimentare cu apă şi
canalizarereabilitate/modernizate/extinse
inclusiv staţii de epurare finalizate sau în
curs de execuţie;
• Reabilitarea sitului poluat istoric (Iaz Batal
– Târgu Mureş);
• Existenţa acţiunilor de conştientizare
ecologică ale unor administraţiilor locale
din Valea Mureşului (Faţă de Mureş);
• Implicarea tinerilor (elevii şi profesorii de
la şcolile din comunitate) în organizarea
muncii de voluntariat pentru curăţenie de-
a lungul Văii Mureşului.
246
Puncte slabe
• Existenţa unui nivel ridicat de poluare
fonică şi a aerului (CO2) cauzat de traficul
rutier în Valea Mureşului pe drumurile
naţionale DN1, DN14, DN 578 şi DN 81
care afectează şi rezervaţiile naturale;
• Existenţa, în imediata apropiere, a unor
surse de poluare de origine industrială şi
edilitară - evacuarea apelor uzate
neepurate pentru aglomerări de peste
10.000 locuitori din mediul urban sau
numai cu treapta mecanica (ex. Târgu
Mureş, Reghin, Luduş, Ocna Mureş, Aiud,
Alba Iulia şi localităţile din proximitate,
Galautas, Topliţa, Remetea);
• Existenţa unor situri contaminate din
activităţi agricole (ex. Gorneşti, Sântimbru);
• Existenţa unor procese de sufoziune
datorate exploataţiilor de sare (Ocna
Mureş);
• Lipsa de intervenţie pentru depoluarea
terenurilor afectate de activităţile industriale
şi miniere;
• Deversarea în Râul Mureş, a deşeurilor
menajere, din mase plastice şi resturi
animaliere;
• Existenţa unor zone a albiei Râului Mureş
neamenajate corespunzător şi colmatate;
• Dezvoltarea redusă sau lipsa activităţilor de
colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor
(în mediul urban);
• Lipsa depozitelor ecologice de deşeuri în
zonă (sau nefuncţionale);
• Posibilităţile reduse de co-finanţare ale
autorităţilor locale şi fonduri insuficiente
alocate pentru protecţia mediului.
 Oportunităţi
• Adoptarea legislaţiei Uniunii Europene
privind protecţia mediului;
• Continuarea implementării planurilor de
management în situri POS Mediu;
• Reducerea poluării prin realizarea
centurilor ocolitoare (Aiud, Târgu-Mureş,
Reghin), înierbarea spaţiilor adiacente
drumurilor publice şi creşterea
suprafeţelor cu spaţii verzi;
• Conştientizarea problemelor cauzate de
poluare de către factorii de răspundere
locali, îmbunătăţirea educaţiei şi
respectului faţă de mediu;
• Practicarea unei agriculturi ecologice în
Valea Mureşului;
• Asocierea actorilor locali şi regionali în
vederea realizării proiectelor de investiţii
în infrastructura de mediu.
Riscuri
• Producerea unor calamităţi naturale
(inundaţii, surpări, incendii de păduri,
secetă);
• Contaminarea apelor, solului, alimentelor
şi aerului prin excesul de pesticide
prezent în sol;
• Poluarea solului şi apei prin utilizarea
neraţională şi de lungă durată a
îngrăşămintelor chimice;
• Creşterea poluării cauzate de trafic în
zona tronsonului de autostradă;
• Nerespectarea normelor privind
evacuarea apelor reziduale de către
întreprinderi sau persoane fizice;
• Îngrijirea şi igienizarea insuficientă a apei
şi malului de către autorităţi.

6.2. Protecţia naturii (ecosistem)

Puncte tari Puncte slabe

• Mare parte din teritoriul zonei studiate • Mediu degradat cauzat de alunecările de
este acoperită de păduri şi vegetaţie teren produse în urma inundaţiilor şi
forestieră; defrişărilor;
• Existenţa unui parc natural - Parcul • Reducerea suprafeţelor de terenuri agricole
Natural Defileul Mureşului Superior şi a şi distrugerea permanentă a solurilor prin
unui parc naţional - Parcul Naţional procesul continuu de extindere a
Călimani; intravilanului localităţilor;
• Existenţa a 23 de arii naturale protejate • Lipsa responsabilităţii cu privire la
incluse în cadrul reţelei „Natura 2000”, din refacerea ambientului natural la închiderea
care: activităţilor de exploatare a nisipului şi a
o 18 situri de interes comunitar (SCI) pietrişului din albia râului Mureş
(balastiere);
o 5 situri de protecţie avifaunistică;
• Poluarea naturii prin aruncarea deşeuri pe
• Existenţa a 9 rezervaţii naturale şi/sau maluri, infestarea râului prin deversarea
monumente ale naturii; apelor reziduale neepurate;
• Existenţa unor proiecte de reabilitare şi • Biodiversitate în scădere;
conservare a monumentelor naturii (ex.
Elaborarea strategiilor de conservare, a • Exploatarea iraţională şi ilegală a pădurilor
planurilor de monitorizare şi dezvoltare private;
durabila pentru SCI Defileul Mureşului • Reducerea fondului piscicol şi de
Inferior, măsuri de management vânătoare.
conservativ al Parcului Natural Lunca
Mureşului);

247
 • Reţele hidrografice bogate, în care apele
de suprafaţă şi subterane au o stare
ecologică şi chimică bună.

Oportunităţi
• Renaturarea râului Mureş;
• Implementarea programelor şi măsurilor
de dezvoltare a infrastructurii mici pentru
utilizarea naturii intacte;
• Creşterea gradului de conştientizare cu
privire la protecţia naturii (ex. proiect:
îmbunătăţirea infrastructurii necesare
sensibilizării şi conştientizării populaţia în
Parcului Natural Lunca Mureşului)
• Achiziţionarea de tehnologii “curate” de
către agenţii economici poluatori în
conformitate cu programele de
conformare.
Riscuri
• Poluarea continuă a apei şi solului din
activităţi economice şi agricole (nitriţi,
excesul de fertilizare cu îngrăşăminte
naturale sau fertilizanţi chimici);
• Întârzierea ecologizării zonei batalelor cu
deşeuri periculoase din Târnăveni şi a
iazului batal de la S.C. Azomureş S.A.
• Degradarea terenurilor prin exploatarea
intensivă a terenurilor agricole;
• Riscuri datorate fenomenelor
meteorologice extreme (inundaţii, secetă,
îngheţ);
• Dispariţia unor specii.

6.3. Demografie şi resurse umane

Puncte tari Puncte slabe

• 20,2% din populaţia Regiunii Centru trăieşte în • Scăderea numerică a populaţiei din cauza
Valea Mureşuluişi în unele localităţi urbane sporului natural negativ şi migrarea forţei de
importante; muncă, în special a persoanelor bine
• Densitatea populaţiei în Valea Mureşului în calificate şi a tinerilor (2011/1992 cu -
medie este mai mare decât cea din Regiunea 12,5%; Regiunea Centru cu -12,6%);
Centru (112 loc/km2 faţă de 69 loc/km2); • Creşterea ponderii persoanelor în vârstă în
• Scăderea ratei şomajului 2014/2010 în judeţul total populaţie, cu precădere în mediul
Alba cu - 3,1%, în judeţul Harghita cu – 3,3% şi rural;
în judeţul Mureş cu - 2,9%; • Reducerea ratei natalităţii în judeţele Alba,
• Cadre didactice bine calificate în mediul urban; Harghita şi Mureş în intervalul de timp 1992
şi 2014 intre 7,80/00 şi 9,80/00 ;
• Cadre medicale cu o bună calificare în special
în Târgu Mureş; • Migraţia tinerilor din rural spre urban şi în
afara ţării;
• Programe pentru cursuri de formare
profesională finanţate prin POS-DRU, autorităţi • Şomaj ridicat în rândul tinerilor din zonă;
publice, agenţi economici şi organizaţii • Trend descendent al numărului de
nonguvernamentale în domeniul formării absolvenţi de şcoli profesionale;
profesionale angajate să îmbunătăţească • Deficit de personal necalificat în unele
formarea profesională (înfiinţarea unei şcoli sectoare ca de ex. construcţii-maşini,
profesionale germane în Alba Iulia) logistică şi transport, prelucrarea industrială
• Existenţa unor servicii de informare şi consiliere a lemnului, construcţii etc.;
profesională pentru diferite categorii aflate în • Deficit de formatori pentru practică
căutarea unui loc de muncă (elevi din anii profesională(maiştripentru
terminali ai învăţământului preuniversitar, viitori instruirepractică);
absolvenţi, persoane cu nevoi speciale);

248
• Eterogenitate etnică în zona Văii Mureşului:
romani – 58%, maghiari – 31%, romi – 5% şi
germani – 0,1% (2011).
Oportunităţi
• Posibilitatea integrării persoanelor din
grupurile defavorizate pe piaţa muncii prin
diverse programe de educaţie şi calificare
profesională;
• Programe de stimulare a tinerilor în vederea
menţinerii forţei lor de munca în ţară
(achiziţionarea de locuinţe, sprijinirea tinerilor
fermieri, etc.);
• Programe de stimularea şi motivare a tinerilor
pentru înfiinţarea de firme proprii (diferite
programe Start, POS DRU pentru start-up-uri);
• Dezvoltarea resurselor umane în cadrul
programelor europene (ERASMUS+), folosirea
oportunităţilor din cadrul POCU.
6.4. Aspecte de infrastructură de transport, tehnico-edilitară, educaţională şide
sănătate
Puncte tari
• Existenţa unei infrastructurii rutiere şi
feroviare dezvoltate de-a lungul Mureşului,
drumuri europene şi naţionale E 60 şi E 81,
DN 12 şi DN 15;
• Existenţa şoselei de centură pentru Alba Iulia
şi drumuri de camioane în Târgu Mureş,
Reghin şi Aiud;
• Existenţa unui aeroport în Târgu Mureş;
• Existenţa unui mare nod feroviar de transport
marfă din Europa de Sud - Est (Teiuş);
• Acoperire teritorială bună a reţelei de
distribuţie a energiei electrice şi respectiv a
gazelor naturale;
• Evoluţii pozitive în ultimii zece ani în
dezvoltarea reţelelor de alimentare cu apă şi
canalizare, gaz şi energie electrică (98%);
• Colectarea deşeurilor a crescut şi sunt în
curs de derulare proiecte în responsabilitatea
consiliilor judeţene din Harghita, Mureşşi
Alba;
• Existenţa unor reţele extinse de telefonie
fixă, mobilă, televiziune prin cablu şi internet
Riscuri
• Continuarea proceselor demografice
negative: îmbătrânirea populaţiei,
reducerea ratei natalităţii, migraţia
tinerilor din rural spre urban, migraţia
tinerilor în afara ţării;
• Scăderea numărului de persoane cu
calificare tehnică;
• Necorelarea ofertelor de învăţământ cu
nevoile de pe piaţa muncii;
• Sistemul de învăţământ profesional
rămâne în forma actuală.
Puncte slabe
• Lipsa de poduri în mediul urban şi rural (ex.
Târgu Mureş, Rădeşti, Sântimbru);
• Lipsa unui atlas cadastral al podurilor;
• Lipsa unor reţele de piste pentru biciclete,
existând doar piste de biciclete;
• Trafic foarte aglomerat în unele centre
urbane din cauza lipsei de alternative
ocolitoare pentru traficul greu care
tranzitează (Târgu-Mureş, Aiud)
• Disparităţi teritoriale accentuate în ceea ce
priveşte accesul la servicii medicale şi lipsa
unor cabinete de specialitate;
• Acces redus la servicii medicale în unele
oraşe (Ocna Mureş, Teiuş) şi în mediul
rural;
• Reducerea numărului de unităţi şcolare în
mediul rural, în special grădiniţe şi lipsa
grădiniţelor cu program prelungit;
• 24 din 56 de localităţii încă au probleme de
echipare tehnico-edilitară:
o reţele de alimentare cu apă (14
249
 în localităţile din mediul rural. localităţi nu sunt sau sunt numai parţial
alimentate cu apă);
o 16 localităţi nu au sau au numai parţial
reţea de canalizare
o 37 de localităţi au probleme cu staţiile
de epurare.

Oportunităţi Riscuri
• Construirea Autostrăzilor Sebeş - Turda şi • Întârzieri în construirea autostrăzilor şi a
Transilvania; investiţiilor, în modernizarea Aeroportului
• Îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi a Târgu Mureş;
gradului de accesibilitate prin construirea, • Nerespectarea condiţiile de mediu în
respectiv reabilitarea podurilor; perioada de construire a autostrăzii cu
• Crearea condiţiilor de navigabilitate pe râul impact negativ asupra mediului;
Mureş (reluarea studiului privind navigabi- • Creşterea taxelor locale pentru servicii din
litatea râului Mureş); cauza investiţilor în modernizarea
• Creşterea mobilităţii cetăţenilor prin infrastructurii (ex. serviciul pentru colec-
continuarea modernizării transportului în tarea deşeurilor);
comun prin accesarea fondurilor europene • Deteriorarea infrastructurii fizice deja
pentru dezvoltare proiectelor de mobilitate existente;
(modificări de orar, ţeluri, introducerea • Probleme în accesarea finanţărilor neram-
autobuzelor la apel); bursabile în cadrul programelor de finanţare
• Continuarea şi finalizarea proiectelor de pentru îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-
alimentare cu apă şi canalizare; edilitare, de educaţie şi de sănătate.
• Punerea în funcţiune a hidrocentralei de la
Răstoliţa;
• Continuarea echipării unui serviciu medical
permanent pentru situaţii de urgenţă.

6.5. Aspecte economice

Puncte tari Puncte slabe

• Existenţa unor resurse naturale (gaz metan, • Slaba accesibilitate a unor localităţi care nu
sare, surse minerale, argilă, nisipuri şi sunt amplasate direct la drumurile
pietrişuri), lemn şi materii prime pentru principale
industria energeticăşi sectorul construcţiilor; • Existenţa unor centre urbane cu un caracter
• Concentrare de companii în domeniile: economic monospecializat (ex. Ocna
industrie alimentară, industrie de prelucrare a Mureş);
lemnului, industria energetică, industrie de • Ponderea scăzutăa IMM-urilor inovatoare
sănătate şi wellness, farmaceutică, care şi capacitatea financiară redusă a celor
sunt părţi din domeniile regionale de existente;
excelenţă;
• Nivel scăzut de internaţionalizare şi
• Existenţa altor ramuri importante în zonă participare a unor companii autohtone în
precum IT, industria chimică (ex. diversele reţele de cooperare economică la
îngrăşăminteîn Târgu Mureş), industria de nivel european (târguri, promovare,
materiale de construcţii, produse de expoziţii);
ceramică şi porţelan, industria băuturilor;
• Gradul scăzut de conştientizare a

250
• Existenţa a două parcuri industriale şi o
reţea de cluster dezvoltată la nivel regional
care sprijină şi economia locală în zonă (ex.
AGROFOOD Regional Cluster, Clusterul
regional al lemnului PRO WOOD, Clusterul
REGIOFA, Clusterul mobilei Transilvania);
• Existenţa unui climat bun pentru crearea de
noi întreprinderi, sprijin din partea autorităţilor
locale;
• Dezvoltare semnificativă a serviciilor (în
special transporturile rutiere, telecomunica-
ţiile, sectorul financiar-bancar şi cel de
asigurări);
• Existenţa în zonă a terenurilor cu grad de
fertilitate ridicat, soluri arabile;
• Existenţa condiţiilor bune pedoclimatice
pentru cultivarea furajelor, legumelor,
cerealelor;
• Tendinţa de creştere a cultivării produselor
bio în judeţele Mureş şi Alba;
• Existenţa unui fond bogat forestier şi
cinegetic.
Oportunităţi
• Îmbunătăţirea infrastructurii de transport
prin construcţia de autostrăzi şi centre
multimodale (Târgu Mureşşi Alba Iulia);
• Sprijinirea mediul de afaceri cu resurse
de către Universităţile şi centrele de
cercetare existente, pentru realizarea unui
climat propice cercetării şi inovării (în
special în industria de sănătăţii, industria
de prelucrare alimentară, industria
lemnului, energie, auto);
• Valorificarea potenţialului hidroenergetic
prin hidrocentralele de mică putere
amplasate în bazinul superior al
Mureşului;
• Dezvoltarea unui marketing comun pentru
întreprinzătorilor în ceea ce priveşte îmbu-
nătăţirea calificării personalului (abilităţi
manageriale, cunoştinţe antreprenoriale);
• Lipsa locurilor de muncă, în special în
mediul rural;
• Lipsa competitivităţii produselor agricole şi
agro-alimentare locale din cauza ineficienţei
productivităţii agriculturii (pe suprafeţe de
exploatare cu dimensiuni reduse se
practică preponderent agricultura de
subzistenţă);
• Lipsa spaţiilor de depozitare pentru
produsele agricole, nivel scăzut de
prelucrare şi promovare a produselor
regionale (inclusiv managementul calităţii);
• Nivelul scăzut de mecanizare a agriculturii;
• Cantitate şi diversitate redusă a fondului
piscicol ;
• Numărul redus al punctelor sanitar-
veterinare moderne;
• Nu sunt suficiente fondurile pentru realiza-
rea de noi exploataţii agricole şi ferme;
• Slabă comercializare şi promovare a
produselor agricole, piscicole şi industriale;
• Capacitate scăzută de procesare în
industria de prelucrare a produselor
agricole
• Valoarea mică a produselor agricole
datorită lipsei promovării şi comercializării
corespunzătoare(lanţuri, distribuţia);
• Exploatarea ilegală a fondului forestier/a
pădurilor
Riscuri
• Număr redus de puncte de lucru ale
sistemului financiar-bancar în localităţile
din zona rurală;
• Subestimarea intereselor IMM-urilor şi
start-up-urilor din partea autorităților
publice;
• Acces dificil şi insuficient al IMM-urilor la
finanţare;
• Lipsa implementării/dezvoltării unui
management al calităţii în domeniul
afacerilor;
• Fărâmiţarea excesivă a proprietăţii
agricole;
• Subestimarea avantajelor formelor de
251
 potenţialul economic al Văii Mureşului
(strategie, structură şi marketing unitar);
• Dezvoltarea unui program de promovare a
produselor locale şi zonale, dezvoltarea
unui brand/ mărci – produse bio, produse
tradiţionale regionale;
• Implicarea autorităţilor în dezvoltarea
infrastructurii locale de afaceri şi în
promovarea culturii antreprenoriale;
• Dezvoltarea capacităţii de prelucrare şi
stocare frigorifică a produselor agricole;
• Dezvoltarea unor circuite economice
regionale şi a unor structuri comune de
distribuţie pentru produsele regionale,
specializare către eco-agricultură;
• Creşterea gradului de asociere
fermierilor (cooperative);
• Valorificarea sprijinului acordat IMM-urilor
prin reţelele de sprijin pentru afaceri şi
inovare existente (Bisnet Transilvania,
Enterprise Europe Network, clusterele,
asociaţii de întreprinzători, centre de
transfer tehnologic);
• Înfiinţarea de noi ferme ale tinerilor
agricultori;
• Creşterea volumului investiţiilor
pisciculturăşi sprijinirea realizării de centre
regionale pentru prelucrarea peştelui;
• Măsuri pentru punerea în funcţiune a
sistemelor de irigaţii.
6.6. Turism
Puncte tari
• Frumuseţea peisajului cursului râului Mureş
(mai ales în defileu, pe malul Mureşului din
zonele rurale) cu natură unică, floră şi faună
deosebite;
• Existenţa unor rezervaţii naturale, monumente
ale naturii şi biosferei (Parcul Natural Defileul
Mureşului Superior);
• Existenţa unui număr important de
monumente istorice, naturale şi culturale,
centre istorice ca Alba Iulia cu cetatea Alba
Carolina, Târgu Mureş, Aiud şi Reghin
(biserici, cetăţi, castele, case muzeale, ex.
Castelul Kemeny în Brâncoveneşti, Castelul
Teleki în Gorneşti);
252
asociere în agricultură;
• Lipsă calificărilor moderne în domeniul
agriculturii;
• Neglijarea certificărilor după sistemele
internaţionale de management al calităţii
pentru produsele alimentare şi de analiză
a pericolelor şi punctelor critice de control
(HACCP – Hazard Analysis Critical
Control Point);
• Dificultăţi în accesarea fondurilor din
Planul Naţional de Dezvoltare Rurală –
PNDR;
• Continuarea exploatării intensive a
terenurilor agricole – şi practicarea
monoculturi (ex. rapiţa).
a
în
Puncte slabe
• Importanţa economică acordată turismului
se menţine la un nivel semnificant redus;
• Lipsa promovării văii Mureşului ca
destinaţie turistică;
• Slaba dezvoltare a infrastructurii turistice
pe malul Mureşului (camping-uri sau locuri
pentru picnic);
• Lipsa centrelor de informare turistică de
calitate;
• Structuri de cazare turistică care nu
respectă standarde de calitate în turism
(mai multe camere la o baie etc.);
• Lipsa amenajării locurilor de agrement;
• Existenţa unor programe şi proiecte pentru
atragerea turiştilor – în special în Alba Iulia şi
Târgu Mureş;
• Potenţial turistic important şi diversificat, cu
câteva subdomenii: turismul montan, turismul
balnear, turismul cultural şi agroturismul;
• Grad ridicat de accesibilitate şi progrese pe
anumite segmente, cum ar fi agroturismul;
• Baza materială a turismului s-a dezvoltat,
modernizat şi crescut în Valea Mureşului, în
special pensiuni pentru agroturism (1990–
2014 plus 48,9%);
• Promovarea datinilor, obiceiurilor şi legendelor
locale cu scopul atragerii turiştilor;
• Poartă de acces în Regiunea Centru cu cale
aeriană (Aeroportul Târgu Mureş.)
• Lipsa ofertelor în afara sezoanelor
turistice;
• Lipsa locurilor amenajate pentru
petrecerea timpului liber pe malul
Mureşului;
• Restricţionarea navigaţiei cu ambarcaţiuni
mici cauzată de monitorizarea calităţii apei
Râului Mureş prin intermediul cablurilor
electrice care traversează cursul de apă;
• Deteriorarea peisajului din zonele urbane
(dezvoltarea, exploatarea economică,
industrială, resturi de poduri);

Oportunităţi Riscuri
• Elaborarea şi implementarea unei strategii de • Poluarea în continuare a râului,
dezvoltare a turismului pentru Valea descărcarea continuă a apelor reziduale
Mureşului în Regiunea Centru; în râu;
• Înfiinţarea unei structuri comune, interjudeţene • Continuarea practicilor ilegale de
de promovare şi marketing turistic al Văii depozitarea gunoaielor în albia şi pe
Mureşului; malurile râului Mureş, subestimarea
• Creşterea accesibilităţii pe Valea Mureşului necesităţii de curăţenie a malurilor şi a
prin îmbunătăţirea infrastructurii rutiere (trasee mediului pentru utilizare turistică;
pentru biciclete, poduri pietonale, trasee); • Lipsa unor măsuri de întreţinere a
• Diversificarea ofertei turismului balnear, malurilor, de reconstrucţie după
dezvoltarea componentei de agrement şi a exploatare (ex. extracţia de pietrişşi
celei de wellness şi SPA în vederea atragerii nisip);
de noi categorii de turişti (tineri, sportivi, turişti • Lipsa consensului între Consiliile
care caută ,,distracţia”); Judeţene HR, MS şi AB în ceea ce
• Diversificarea turismului prin dezvoltarea agro- priveşte elaborarea unei strategii
turismului şi a turismului de nişă (drumeţie, comune de valorificare a potenţialului
aventură, pescuit, sporturi nautice); turistic al Văii Mureşului;
• Amenajarea de locuri de agrement atât pentru • Neimplementarea standardelor europe-
locuitori cât şi pentru turişti – ex. Târgu Mureş ne în structurile de cazare turistice (agro-
între braţe şi malurile râului Mureş, Grădina pensiune);
Zoologică, Alba Iulia cu fostul Port Partoşşi • Utilizarea personalului necalificat în
Cetatea Alba Carolina; domeniul serviciilor turistice.
• Dezvoltarea navigabilităţii pe anumite secţiuni
ale Mureşului (posibilităţi între Ocna-Mureş şi
Aiud, Reghin-Târgu-Mureş, Alba-Iulia-Vinţu de
Jos).

253
6.7. Aspecte culturale şi de calitatea vieţii (în legătură cu râul Mureş)
Puncte tari
• Diversitate etnică şi culturală;
• Diversitate naturală, monumente, patrimoniu
cultural şi arhitectură tipică zonei;
• Păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor pe Valea
Mureşului;
• Numeroase oportunităţi de recreere;
• Existenţa unor proiecte realizate de amenajare
ca spaţiu public a malului Mureşului în centre
urbane şi rurale (Reghin, Târgu-Mureş,
Ciugud, Alba Iulia).
Oportunităţi
• Existenţa unui trend la nivel internaţional de
utilizare a fronturilor la apă pentru amenajări
publice, recreaţionale care să ducă la
creşterea calităţii vieţii, a întăririi identităţii
locuitorilor;
• Valorificarea potenţialului peisajului cultural şi
natural al Văii Mureşului pentru nevoile
cetăţenilor;
• Utilizarea zonelor proxime râului Mureş pentru
construirea de case de vacanţă;
• Atragerea tinerilor pentru conservarea
tradiţiilor şi obiceiurilor.
6.8. Aspecte de structură teritorială şi de dezvoltare locală
Puncte tari
• Înfiinţarea de microregiuni, ADI şi GAL - uri
(ex: Asociaţia GAL Defileul Mureşului
Superior);
• Consultarea cetăţenilor în proiectele de mediu,
de transport (Târgu-Mureş, Alba Iulia) etc.;
• Existenţa unor asociaţii dedicate utilizării
durabile a potenţialului Mureşului (Asociaţia
„Unda Verde”, proiect de bună practică „Faţă
de Mureş”).
Oportunităţi
• Realizarea de parteneriate între unităţile
254
Puncte slabe
• Disponibilitate redusă a administraţiilor
publice locale pentru finanţarea
proiectelor de investiţii în amenajarea
malurilor râului Mureş;
• Percepţia negativă în rândul populaţiei a
râului Mureş ca un râu murdar, periculos;
• Disparităţi în ceea ce priveşte dotările
pentru educaţie şi sănătate între
localităţile din mediul urban şi rural.
Riscuri
• Pierderea atractivităţii arhitecturale, tipic
regionale, a localităţilor ca urmare a
elementelor şi metodelor moderne
utilizate în domeniul construcţiilor;
• Scăderea ofertelor socio-culturale şi
infrastructurale datorită viabilităţii precare
a mediului economic;
• Ignorarea potenţialului de creşterea
calităţii vieţii prin amenajarea râului Mureş
de către administraţiile locale;
• Neimplementarea unor măsuri de
diminuare a riscurilor naturale prezentate
de râul Mureş
Puncte slabe
• Disparităţi teritoriale şi zonale (ex. Aiud
şi Ocna Mureş sau Reghin şi Luduş), în
special infrastructura necorespunzătoare
(rutieră, utilităţi, turistică);
• Lipsa de accesibilitate - legături între
malurile râului Mureş;
• Poziţia periferică a Văii Mureşului faţă de
traseele tradiţionale ale turiştilor şi faţă
de traficul de tranzit;
• Lipsa centrelor locale de consiliere
pentru cetăţeni (centru civic).
Riscuri
• Creşterea disparităţilor urban - rural şi
între oraşele mari şi cele mici;
 administrativ-teritoriale; • Creşterea disparităţilor în ierarhia
• Câştigarea unei suprafeţe semnificative de urbană;
spaţiu natural în folosul comunităţilor prin • Creşterea suburbanizării în defavoarea
amenajarea malurilor râului Mureş în mediul mediului şi a calităţii vieţii;
urban;
• Întărirea legăturilor oamenilor cu locul prin • Ignorarea valorificării în comun a
creşterea accesului spre apă şi organizarea potenţialelor comune;
de activităţi recreative; • Dificultăţii în accesarea programelor de
• Continuarea dezvoltării unor structuri şi finanţare din domeniul infrastructurii şi
programe comune pentru folosirea turismului;
potenţialului economic, turistic, transportul în
comun, alternativ regional (ca zonă pentru • Subestimarea implicării cetăţenilor şi a
locuit, pentru dezvoltarea afacerilor, dialogului social de către autorităţi
podurilor, pistelor pentru biciclete); publice (asistenţă socială, medicală,
protecţia muncii, alte informaţii utile).
• Dezvoltarea unor programe comune pentru
marketing, campanie de promovare a Văii
Mureşului, oferte de agrement şi turism;
• Folosirea mai eficientă a formelor asociative
constituite între unităţile administrativ-
teritoriale autonome, forme de tip ADI şi
GAL.

255
7. CONCLUZII ALE ANALIZELOR

7.1. Principalele provocări de ordin economic şi social ale unităţilor

administrativ-teritoriale riverane râului Mureş

Ca urmare a analizei unui număr de puncte la fel de importante pentru toate localităţile
situate în Valea Mureşului în Regiunea Centru, studiul se concentrează pe acele probleme
selectate care trebuie rezolvate printr-o cooperare mai strânsă sau printr-o acţiune comună
concertată. Focalizarea se bazează pe acele metode care sunt eligibile ca proiecte integrate
în cadrul fondurilor UE sau în programele guvernamentale. Scopul este de a elabora
programe şi proiecte pentru dezvoltarea socio-economică pe termen scurt, mediu şi lung,
care ar trebui să contribuie la creşterea calităţii vieţii locuitorilor din localităţile studiate.

Provocări actuale
§ Măsuri eficiente împotriva inundaţiilor;
§ Creşterea accesibilităţii prin crearea unei infrastructuri eficiente pentru cetăţeni;
§ Stabilirea cât mai clară a limitelor de proprietate de-a lungul Mureşului - proprietari,
administraţie locală, Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) în calitate de
administrator al zonei de protecţie, în aşa fel încât să existe căi de circulaţie
pietonală, auto sau pentru ciclism pe ambele maluri ale Mureşului;
§ Identificarea unei soluţii alternative de monitorizare a calităţii apei care să nu
împiedice navigaţia cu mici ambarcaţiuni;
§ Controlul excavărilor în imediata apropriere a Mureşului prin avizare, autorizare, în
aşa fel încât acestea să devină zone de agrement (lacuri, terenuri de sport,
restaurante, cazare);
§ Amenajarea peisagistică a malurilor Mureşului cu specii autohtone de vegetaţie care
să aibă rol ambiental, dar şi de fixare a malurilor;
§ Asigurarea curăţeniei în zona malurilor Mureşului, limitarea accesului animalelor în
apropierea locurilor de agrement şi de joacă, reducerea poluării fonice din traficul
auto;
§ Amenajarea în localităţi sau în punctele propice pentru agrement într-o primă fază a
unor spaţii de parcare a maşinilor, locuri de adunare şi de adăpost pentru cei care
călătoresc de-a lungul râului, amenajări pentru oprirea ambarcaţiunilor (caiace, bărci
etc.), viitoare porturi pentru acestea, umbrare, locuri de pescuit, toalete tec. şi care
ulterior să fie transformate în locuri de agrement amenajate;
§ Valorificarea potenţialului economic şi turistic;
§ Dezvoltarea unui marketing pentru Valea Mureşului ca peisaj cultural comun.
Din punctul de vedere al protecţiei mediului şi a naturii este necesară continuarea
acţiunilor la nivel local şi judeţean pentru a restabili calitatea apei şi pentru asigurarea pe
termen lung a calităţii acesteia. Punerea în aplicare a Directivei-Cadru a Apei (adoptată de
Parlamentul European şi de Consiliul Uniunii Europene) şi aplicarea măsurilor de control
necesare corespunzătoare sunt esenţiale. Punerea în aplicare a Planului de Management al
Bazinului Hidrografic Mureşşi în special a măsurilor pentru asigurarea calităţii apei de-a
lungul întregului râu şi a sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în localităţi trebuie
monitorizată cu stricteţe. Măsuri suplimentare trebuie să fie orientate spre monitorizare şi
controlul bazat pe evitarea strictă a poluării, în special la introducerea apelor reziduale în
Mureş. Printre sarcinile locale se numără, de asemenea, menţinerea curată a malului

256
Mureşului. Acest lucru impune, de asemenea, o creştere a nivelului de conştientizare a
populaţiei pentru protecţia mediului.
Măsurile de protecţie împotriva inundaţiilor sunt dificile şi complexe. Acestea sunt
monitorizate permanent de către autorităţile competente şi de structurile Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă (ISU). În cooperarea cu autorităţile locale trebuie să fie
respectate cu stricteţe interdicţiile legate de construirea de infrastructuri sau de clădiri
industriale şi civile. Sarcinile „Apelor Române” referitoare la gestionarea Bazinului
Hidrografic Mureş sunt de a realiza în timp construirea, reabilitarea şi gestionarea digurilor,
lucrări de regularizare a râului, asigurarea spaţiilor pentru poldere etc. O atenţie deosebită
trebuie acordată numeroaselor lucrări de extracţie a pietrişului şi nisipului care sunt
efectuate pentru realizarea proiectelor rutiere (autostrăzi, lucrări de construcţie şi reabilitare
drumuri, ce urmează să fie construite în imediata apropiere a râului).
Natura de-a lungul Mureşului în Regiunea Centru este foarte diversă. Aceasta cuprinde
frumuseţi sălbatice aproape neatinse, dar, de asemenea, există zone puternic influenţate de
economie sau chiar distruse. Patrimoniul natural este protejat în conformitate cu diferite
măsuri de protecţie. Conservarea naturii include măsuri de garantare a calităţii apei pentru a
nu distruge habitatul natural al animalelor şi plantelor. Utilizarea excesivă economică sau
neatentă de către agenţi economici sau locuitori reclamă măsuri adecvate cu privire la
extracţia de pietrişşi nisip, introducerea ilegală de apă murdară sau de eliminare în mod
ilegal a deşeurilor. Garda de Mediu trebuie să penalizeze mai aspru aceste încălcări şi mai
ales trebuie să desfăşoare controale mai stricte şi regulate.
O măsură rezonabilă este stabilirea celor mai diverse domenii protejate, pentru a ocroti
biodiversitatea şi a păstra frumuseţea naturală a peisajului. Acestea sunt însă contracarate
prin străbaterea parţială a zonelor protejate de drumuri naţionale care influenţează în mod
negativ, atât prin noxele degajate cât şi prin zgomotul generat, în condiţiile lipsei limitelor de
viteză. Reecologizarea sau renaturarea râului Mureş este o măsură complexă, care
cuprinde mai multe activităţi specifice domeniului protecţiei naturii şi mediului.
De-a lungul Mureşului în Regiunea Centru sunt amplasate căile de transport, în special
drumuri naţionale, respectiv europene. Autostrăzile sunt în construcţie. Autostrada Sebeş-
Turda va face legătura între Autostrada de Vest (Nădlac-Sibiu, o parte din A1) şi Autostrada
Transilvania (Borş-Ucraina). În localitatea Vidrasău, judeţul Mureş, se află Aeroportul
Internaţional Transilvania, aflat la aproximativ 14,5 km sud-vest de centrul municipiului
Târgu Mureş. Legăturile de cale ferată existente cer expansiune şi renovare. Ele aparţin la
fel ca Autostrada de Vest reţelei europene de transport (TEN-Transport), în care sunt
stabilite ca proiecte de modernizare a Coridoarelor Pan-Europene de transport. În Teiuş
(judeţul Alba) se află unul din cele mai mari noduri feroviare de marfă din Europa de Sud-
Est. Autostrăzile contribuie în plus la creşterea emisiilor de poluanţi generate de mărirea
traficului rutier (în special a traficului greu) în Valea Mureşului. Cu toate acestea, o
schimbare pentru transportul de mărfuri de la transportul rutier la cel feroviar în viitorul
apropiat nu pare a fi nici o soluţie (prea lent şi nesigur). Pe termen lung, însă, trebuie să fie
planificate soluţii alternative la transportul rutier (feroviar, naval).
În prezent Mureşul nu este navigabil. Cu toate acestea, în trecut a fost folosit de la Ocna
Mureş până la Dunăre pentru transportul de mărfuri mari şi grele, cum ar fi sarea.
Din cadrul infrastructurii lipsesc în special elemente de legătură sau acces. Acest lucru este
valabil pentru podurile de peste Mureş, unde extinderea dezvoltării urbane în Târgu Mureş
sau crearea de legături, reprezintă o lipsă constantă. Odată cu construcţia Autostrăzii
Sebeş-Turda o parte a traficului va fi regularizat, însă o trecere suplimentară peste Mureş ar
fi deosebit de utilă, în acest sens fiind necesar un acord sensibil cu autorităţile locale în
viitor, pentru dezvoltarea infrastructurii, în domeniul transporturilor, dar şi din perspectiva
nevoilor de recreere ale populaţiei. În afara reşedinţelor de judeţ sunt necesare lucrări de
renovare urgente cum ar fi în comuna Rădeşti, judeţul Alba, unde utilizarea podului peste

257
Mureş reprezintă un risc semnificativ. Oraşul Ocna Mureş are nevoie de drumuri de legătură
cu localităţile din jur.
Statisticile arată în mod clar că, în ultimul deceniu, progrese semnificative au fost realizate
în aproape toate unităţile teritorial-administrative. În centrele oraşelor şi satelor, prin
utilizarea fondurilor europene, guvernamentale şi locale au fost reabilitate clădiri sau au fost
construite clădiri noi. Centrele au devenit vizibil mai atractive. Aceste eforturi au fost
recompensate de către populaţie. Însă aceste realizări nu trebuie să se rezume doar la o
cooperare mai strânsă între autorităţile locale, ci ele trebuie să devină sarcini de serviciu ale
judeţelor şi localităţilor, pentru a asigura infrastructura de transport, a dezvolta domeniul
aprovizionării şi desfacerii de mărfuri şi a îmbunătăţi sistemele de sănătate şi de educaţie,
pentru un nivel de trai mai bun al populaţiei.
Dezvoltarea economică în Valea Mureşului în Regiunea Centru este diversă. Cele mai
multe activităţi economice sunt concentrate în reşedinţele judeţene şi în localităţile din jur.
Datorită resurselor disponibile au prioritate domeniile: prelucrarea lemnului, producerea de
energie, industria chimică, industria uşoară, industria alimentară, farmaceutică, industria
băuturilor, industria de sănătate şi wellness, agricultura, turismul, comerţul şi serviciile.
În legătură cu obiectivul studiului enumerăm câteva deficienţe existente în localităţile din
apropierea Văii Mureşului în Regiunea Centru:
§ Agricultură ineficientă prin practicarea pe scară mică, capacitate de stocare încă
prea redusăşi deficienţe în marketing. Primele iniţiative şi realizări pot fi găsite într-o
mai mare diversificare a produselor agricole. Rezervele sunt vizibile în prelucrarea şi
comercializarea de produse regionale;
§ Piscicultura şi produsele locale sunt neglijate în toate judeţele;
§ Serviciile de consiliere rezonabile şi realiste pentru start-up şi IMM-uri sunt
insuficiente;
§ Marketingul local este deficitar, concentrat în mare măsurăasupra întreprinderilor
mari. În timp ce autorităţile publice încearcă să ajungă la un climat prietenos cu
investitorii, concentrându-se în principal pe companiile mari şi/sau investitorii străini,
IMM-urile sunt neglijate. Multe regulamente de urgenţă au acţionat în detrimentul
IMM-urilor. Suportul local este încă limitat sau ineficient. Serviciile de consultanţă
pentru start-up-uri sau IMM-uri nu există sau sunt ocupate, cu câteva excepţii, cu
personal insuficient calificat. Iniţiativele private sunt limitate în mare parte la
activităţile care promit profit relativ rapid. Aici, de exemplu, consilierea financiară sau
solicitarea directă de fonduri în favoarea unui client care sunt oferite (sau
contractate),şi nu îndeplinesccondiţiile de calitate necesară.
4. Un factor esenţial al dezvoltării economice sunt resursele umane. Companiile se plâng
acum aproape în fiecare localitate de lipsa mare a forţei de muncă calificate. Acest lucru
este adevărat chiar şi pentru întreprinderile mici şi microîntreprinderi. Meşteşugarii îşi văd
existenţa ameninţată, pentru că prea puţini tineri primesc o educaţie în ocupaţii tradiţionale.
Întreprinderile mari formează parţial sau în colaborare cu instituţiile publice în cadrul unor
centre de formare corespunzătoare. Un bun exemplu la nivel naţional sunt şcolile
profesionale germane care funcţionează cu succes după sistem dual, ca în Braşov şi în
Alba Iulia. În anul 2012 legislaţia română a extins cadrul juridic al formării profesionale după
sistemul dual, pentru a asigura o abordare mai practică. În proiectele comune, dincolo de
domeniul de aplicare al regiunilor de dezvoltare existente, trebuie găsite abordări noi în
cadrul acordurilor de cooperare, alternative şi creative pentru a face faţă acestei situaţii, în
interesul economiei din Valea Mureşului. Acest lucru devine tot mai necesar pentru
comunităţile defavorizate (populaţia romă, femeile, populaţia rurală) şi trebuie acordată mai
multă atenţie pentru a le permite includerea pe piaţa muncii. Măsurile necesare ar fi
finanţarea educaţiei şi formării profesionale, acordarea de facilităţi prin adaptarea

258
transportului în comun, deoarece, în procesul de evoluţie a economiei sociale s-au creat
numeroase locuri de muncă, unde este nevoie de personal calificat.
Între timp, se pare că în anumite localităţi s-au redus substanţial rezervele de forţă de
muncă. Astfel, se cer noi forme de instruire şi recalificare. Acţiunile la nivel local şi regional
ar trebui să se concentreze pe reducerea exodului de forţă de muncă în ţări străine şi
oraşele mai mari, prin investiţii şi salarii mai mari.
Localizarea este influenţată de factorii endogeni care includ condiţiile de trai, sociale şi
culturale. Spre deosebire de cele mai multe ţări din Europa de Vest, României îi aparţine o
reţea de magazine, medici, cămine pentru vârstnici, şcoli primare, centre culturale săteşti,
ceea ce presupune stabilizarea serviciilor sociale.
Imaginea localităţii cuprinde bisericile de diferite religii, mănăstirile din zonă şi numeroase
monumente culturale, cum ar fi case memoriale, case impunătoare, castele şi muzee
săteşti. De-a lungul Văii Mureşului în Regiunea Centru s-a încercat să se surprindă
caracteristicile arhitecturale ale satelor, care sunt specifice fiecărei minorităţi. O astfel de
varietate de moduri tradiţionale de viaţă se întâlneşte mai puţin în alte ţări europene la nivel
local. Studiul a încercat să surprindă bogăţia vieţii culturale de-a lungul Văii Mureşului în
Regiunea Centru.
Activităţile turistice sau măsurile referitoare la Valea Mureşului fac parte din planurile de
dezvoltare a Regiunii Centru, ale judeţelor, microregiunilor, GAL-urilor sau ale localităţilor.
Cu toate acestea, este de remarcat faptul că Mureşul este promovat, în sine, cu moderaţie,
ca factor esenţial pentru odihna activă sau un turism activ corespunzător. Planurile de
dezvoltare cuprind, de asemenea şi activităţi mici, care să îndeplinească nevoile unei
excursii prelungite, canoe, camping, sau excursii tematice (floră şi faună, biserici), care să
se desfăşoare într-un spaţiu mai larg, depăşind limitele unui singur judeţ. Cel mai mare
deficit este marketingul. O abordare profesională a valorificării atracţiilor turistice se poate
constata în cazul municipiului Alba Iulia, unde reabilitarea Cetăţii Alba Carolina a dus la
creşterea semnificativă a numărului de vizitatori. Totuşi, activităţile de promovare turistică se
limitează foarte mult la oraşşi cuprind prea puţin din regiunea înconjurătoare a Munţilor
Apuseni. Chiar şi pentru Târgu Mureş este valabil faptul că punctele de atracţie turistică,
cum ar fi clădirile Art Nouveau, cetatea sau succesul în chirurgia plastică - sunt încă prea
puţin asociate cu ofertele din turismul balnear. Atractivitatea rezervaţiei naturale Defileul
Deda-Topliţa este, în ciuda peisajului pitoresc, prea puţin cunoscută. Lipseşte marketingul
orientat către un grup-ţintă sau marketingul specific cu caracteristici unice - precum traseul
unic pentru canoe la nivel european.
În afară de domeniul marketingului pot fi observate deficienţe în ceea ce priveşte dotarea
unităţilor de cazare faţă de standardele europene uzuale - instalaţiile cu toaletă interioară,
duş sau cadă - şi utilizarea de materiale de construcţii care nu asigură izolarea fonică.
Cabanele în munţi sau camping-uri sunt căutate în întreaga Europă, dar trebuie să fie
asigurate condiţii minime - ca de exemplu aprovizionarea cu electricitate şi duşuri. O altă
problemă se referă la pensiunile finanţate din fonduri UE, care oferă doar cazare şi mic
dejun. Momentan nu este acordată atenţie suficientă ofertelor turistice,ceea ceduce la o
utilizare scăzută, care pune sub semnul întrebării promovarea unei clădiri noi cu posibilităţi
de cazare.

7.2. Potenţiale de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea socio–economică a zonei studiate se poate realiza prin utilizarea eficientă a

resurselor naturale, turistice, culturale, fizice şi umane şi prin respectarea principiilor
dezvoltării durabile care să aibă ca rezultate creşterea standardului de viaţă al locuitorilor şi
armonizarea coeziunii economice şi sociale.

259
Atenţia faţă de condiţiile naturale precum şi restaurarea cadrului natural reprezintă premise
esenţiale pentru a pune în valoare potenţialele economice şi sociale de-a lungul Văii
Mureşului.
Pe baza rezultatelor analizei socio-economice, a analizei SWOT, din chestionarele adresate
Primăriilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru, precum şi din sondajul public
şi dezbaterile publice derulate în cadrul studiului, rezultă unele propuneri de programe şi
proiecte care se bazează pe potenţialul de dezvoltare durabilă.
Dezvoltarea durabilă, satisfacerea nevoilor prezentului fără a le compromite pe cele ale
generaţiilor viitoare, este un obiectiv fundamental. În vederea atingerii dezvoltării durabile
trebuie ca politicile economice, sociale şi de mediu să fie abordate într-un spirit de sinergie,
la toate nivelurile. În esenţă, dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia
mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă a Văii Mureşului, din
punct de vedere tematic, înseamnă atât oportunităţi de viitor pentru comunităţile locale, cât
şi idei de proiecte majore în cadrul conceptelor teritoriale, respectiv a comunităţilor locale.

Potenţiale de dezvoltare durabilă

1. Râul Mureş cu o calitate bună a apei şi maluri curate

Protejarea mediului şi a naturii contribuie la conservarea condiţiilor naturale de-a lungul
Mureşuluişi astfel la consolidarea posibilităţilor de utilizare, coordonate de economie şi de
turism. Decisive sunt calitatea apei şi poluarea malurilor. Pe termen lung, măsurile împotriva
riscurilor naturale şi a accidentelor provocate de activităţile umane trebuie să fie impuse.
Datorită perioadelor mai lungi şi mai frecvente de secetă şi unor schimbări climatice, se
impun măsuri suplimentare, faţă de cele din agricultură şi silvicultură, pentru protejarea
resurselor de apă potabilă. Pe termen lung ar putea fi luată în considerare crearea unor
bazine de retenţie a apelor pluviale (în special în afara oraşelor) şi separarea apelor
reziduale de apa de ploaie şi canalizare. În legătură cu schimbările climatice, respectiv
perioade lungi de secetă, sunt necesare măsuri de protecţie pentru viitor privind asigurarea
cu apă potabilă şi industrială. O bună calitate a apei este condiţia prealabilă pentru o
varietate de forme de viaţă în şi în jurul apei. Astfel, stocul de peşte se poate regenera, noi
specii ar putea vieţuişi ar duce la recuperarea pescuitului şi la diversificarea activităţilor
economice. Intervenţia în natură trebuie să fie însoţită de o abordare sensibilă a impactului
de mediu.Dezvoltarea economică şi turistică trebuie să se facă ecologic şi în compatibilitate
cu natura. Ambele utilizări includ un potenţial suficient pentru conflicte. Dezvoltarea
economică implică, în majoritatea cazurilor şi dezvoltarea turismului.

2. Dezvoltarea unei infrastructuri prietenoase cu natura

Măsurile de dezvoltare a infrastructurii au un impact serios asupra habitatului natural. Prin
urmare, legislaţia europeană cu privire la construcţia de drumuri şi pentru suprafeţele de
etanşare prevede măsuri compensatorii pentru natură. În România, în cazul în care traseul
unei autostrăzi trece prin teritorii extrem de sensibile, daunele pot fi limitate prin măsuri
compensatorii. Astfel de restricţii impusefirmelor de construcţii de drumuri ar putea fi, de
asemenea, utilizate pentru amenajarea râului Mureş (restaurarea şi stabilizarea zonelor de
maluri, reîmpădurirea, plantarea de copaci, etc.).
Prin traversarea ariilor naturale protejate de arterele aglomerate apar efecte negative
asupra naturii, efecte care pot fi ameliorate prin limitarea vitezei. Faptul este valabil în primul
rând pentru DN15 în Defileul Deda-Topliţa şi parţial pentru DN12, între Izvorul Mureşului şi
Topliţa. Dezvoltarea infrastructurii feroviare de-a lungul cursului Mureşului în Regiunea
Centru ar trebui să se facă în mod judicios în ceea ce priveşte zonele protejate.

260
O condiţie esenţială pentru comunicare sunt căile de acces şi podurile. Localităţile care sunt
traversate de râuri sunt limitate sau restricţionate în dezvoltarea lor datorită inexistenţei sau
nevoii de reabilitare a podurilor. Acest lucru se aplică, printre altele şi pentru Alba Iulia şi
Târgu Mureş. Mai mult, podurile mai mici pentru biciclete şi pietoni pot influenţa puternic
comunicarea şi utilizarea râului Mureş ca un loc pentru activităţi de agrement şi/sau turistic.
În oraşe se găsesc mulţi iubitori de plimbări lungi cu bicicleta. Crearea şi dezvoltarea unei
infrastructuri adecvate poate avea rezultate pozitive atât din punct de vedere economic, cât
şi social în ceea ce priveşte un mod sănătos de viaţă. În plus, o conexiune la traseele
europene pe distanţe lungi sau plimbări cu bicicleta de-a lungul râului Mureş ar fi un avantaj
suplimentar pentru industria turismului.

3. Valea Mureşului ca spaţiu economic regional

Întreprinderile mici şi mijlocii au un rol important în dezvoltarea economică, mai ales la nivel
local, contribuind la creşterea productivităţii şi competitivităţii economice şi la crearea de noi
locuri de muncă, motiv pentru care sunt deosebit de importante sprijinirea şi promovarea
activităţii acestora.
Analiza situaţiei existente arată că aceste cunoştinţe şi tradiţii nu sunt suficiente, trebuie
introdusă inovaţia şi dezvoltarea tehnică în cadrul industriei alimentare pentru obţinerea
unor rezultate bune pe piaţa agro-alimentară. În procesul introducerii inovaţiilor va trebui să
se ţină cont de caracteristicile locale, bazându-ne pe cunoştinţele locale şi pe materiile
prime locale, ar trebui introdusă integrarea pe verticală, în care ar lua parte producătorii
primari locali, precum şi instituţiile şi IMM-urile agroalimentare inovative.
Analiza întreprinderilor în zona studiatăarată capacitatea relativ redusă a acestora de a
răspunde exigenţelor referitoare la furnizarea locurilor de muncă pentru populaţia din mediul
rural, numărul mediu al salariaţilor din întreprinderile din mediul rural fiind destul de redus.
În acest context, devine oportună înfiinţarea unor centre locale interconectate (reţea de
centre locale), cu rol în consilierea persoanelor care doresc să pornească o afacere proprie
sau a celor care au deja o astfel de afacere.
Din analiza socio-economică rezultă potenţiale care să reprezinte un tot unitar pentru
dezvoltarea economică viitoare a văii Mureşului în Regiunea Centru, prin eforturi comune.
§ Sprijinirea economiei regionale prin utilizarea capacităţii economice locale şi
regionale cu privire la râul Mureş;
§ Diversificarea produselor agricole;
§ Dezvoltarea şi comercializarea în comun a industriei pescuitului;
§ Stabilirea specificului mediului natural în marketingul regional.

4. Asigurarea forţei de muncă calificate

După cum arată analiza, sunt necesare o serie întreagă de măsuri pentru asigurarea forţei
de muncă calificate. În primul rând, condiţiile trebuie să fie asigurate din partea autorităţilor
locale şi judeţene. Înseamnă că autorităţile de învăţământ judeţene trebuie să aplice
legislaţia din 2012, în colaborare cu companiile locale în scopul extinderii practicii pentru
formarea profesională.
Dezvoltarea mediului antreprenorial trebuie sprijinită şi prin formarea profesională continuă
a forţei de muncă în funcţie de nevoile reale identificate.
O altă abordare importantă este mobilizarea lucrătorilor din unele categorii de populaţie
pentru piaţa forţei de muncă, respectiv populaţia romă, tinerii absolvenţi în şomaj, femeile şi

261
persoanele cu dizabilităţi. Proiectele individuale din bani publici şi privaţi trebuie să fie
focalizate atât asupra populaţiei din mediul urban, cât şi asupra celei din mediul rural.

5. Patrimoniu cultural şi spiritual

Un potenţial important pentru dezvoltarea autentică a regiunii şi pentru consolidarea sau
susţinerea identităţii regionale a locuitorilor îl reprezintă patrimoniul cultural material al
regiunii. Sunt incluse aici arhitectura tradiţională, precum şi castelele, conacele sau clădirile
publice, cum ar fi bisericile. Bisericile aparţin patrimoniului cultural tradiţional şi arată bogăţia
spirituală din trecut şi în prezent. Chiar şi pentru turişti, bisericile reprezintă din acest motiv
un punct de atracţie turistică. Mai mult, importanţa turismului religios creşte în Europa.

6. Turismul
Zona analizată dispune de un potenţial turistic remarcabil, natural (relief divers de munte,
deal şi câmpie), reprezentat prin zone naturale protejate şi obiective cu caracter antropic.
Referitor la potenţialul natural se poate constata slaba sa valorificare turistică, atât datorită
lipsei de promovare cât şi lipsei infrastructurii aferente. Ne referim aici la:
§ lipsa locurilor adecvate şi a foişoarelor instalate în zonele protejate, de unde doritorii
să poată observa şi fotografia exemplare valoroase de floră şi faună;
§ lipsa marktingului pentru valorificarea potenţialului turistic al Văii Mureşului;
§ slaba valorificare a potenţialului turistic şi de odihnă, oferit de malurile râului Mureş;
§ inexistenţa plajelor de mal sau a celor amenajate în jurul unor bălţi naturale formate
pe braţe vechi, astăzi colmatate.
Cât priveşte potenţialul antropic al zonei analizate, remarcăm bogăţia şi varietatea, ilustrate
atât sub aspect material, cât şi spiritual. Cu toate acestea, patrimoniul atât de bogat este
puţin valorificat, cu excepţia centrelor urbane mai importante (Alba Iulia, Târgu Mureş,
Reghin, Aiud), care în ultimii ani au făcut eforturi pentru o mai mare vizibilitate turistică.
§ Valea Mureşuluiar putea concura pe drept cuvânt cu alte văi similare din Europa,
după multitudinea de castele şi conace pe care le deţine, dar din păcate unele dintre
ele se află într-o stare avansată de degradare, altele fiind distruse iremediabil în
ultimii ani, deşi sunt declarate monumente de patrimoniu istoric(în acest context, o
excepţie este Castelul de la Sâncrai).
§ Starea degradată a unor obiective de cult (biserici);
§ Slaba promovare, lipsa căilor de acces marcate spre aceste obiective;
§ Lipsa informaţiilor istorice şi deseori a panourilor de prezentare a acestora.
Turismul poate fi o legătură unificatoare între toate localităţile din Valea Mureşului în
Regiunea Centru. Un potenţial extraordinar de bogat este disponibil: natura cu cursuri de
apă, munţi, floră şi faună, sate atractive care au supravieţuit timp de secole, oraşe cu
castele şi fortificaţii ce sunt mărturia unei istorii bogate, conace şi castele din diferite secole,
biserici de diferite confesiuni, tradiţii şi obiceiuri care sunt încă practicate, festivaluri.
Ca puncte de pornire menţionăm remedierea deficienţelor în promovarea potenţialelor
turistice, îmbunătăţirea serviciilor turistice şi furnizarea corespunzătoare a unei infrastructuri
turistice atractive.

262
7.3. Importanţa cooperării interinstituţionale pentru o eficientă valorificare a
potenţialului socio-economic al văii râului Mureş

Documentele strategice adoptate de ADR Centru, de consiliile judeţene, de municipii, oraşe

şi autorităţile locale se referă în întregime la avantajele care decurg din cooperarea
interinstituţională. Toate localităţile sunt membre ale unei microregiuni din Grupuri de
Acţiune Locală (GAL) în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală (regiunile LEADER)
sau în asociaţii de dezvoltare intercomunitară. În aceste asociaţii, obiectivele comune sunt
definite, sunt formulate proiecte, ce vor fi puse în aplicare prin activităţi comune. Aceste
organizaţii lucrează atâta timp cât membrii lor sunt motivaţi să dezvolte în mod activ
cooperarea. Astfel, dezvoltarea regională va fi realizată prin implementarea proiectelor
integrate, finanţate din diferitele fonduri ale Uniunii Europene.
Provocarea pentru o viitoare colaborare a autorităților publice constă în:
a) dimensiunea mare a proiectelor ce vor trebui continuate sau nou demarate
(de exmplu: alimentare cu apă, canalizare, managementul integrat al
deșeurilor, protecție împotriva calamităților naturale, precum inundații sau
alunecări de teren, asigurarea calității apei în interesul stării de sănătate a
cetățenilor, activități turistice și de agrement);
b) crearea respectiv asigurarea competitivității economice prin dezvolatrea și
promovarea potențialelor economice ale locațiilor prevăzute pentru investiții,
inclusiv crearea premiselor infrastructurale necesare;
c) dezvoltarea și promovarea comună a Văii Mureșului ca destinație turistică
specifică.
Provocările privind dezvoltarea durabilă a văii râului Mureş sunt în egală măsură valabile
pentru toate unităţile administrativ-teritoriale riverane râului Mureş aşa cum reiese din
analizele elaborate, precum şi din dialogul purtat cu autorităţile publice. O cooperare
interinstituţională activă poate contribui eficient la valorificarea potenţialului socio-economic
al văii râului Mureş. În continuare expunem pe scurt cele şase domenii pentru care se oferă
posibilitatea realizării unei strânse colaborări aşa cum reiese şi din analiză:

1. Natura şi mediul
La nivelul zonei Văii Mureşului există solicitări de protejare a naturii şi mediului înconjurător,
ce presupun conştientizarea populaţiei din fiecare judeţ, precum şi respectarea
mecanismelor de control stabilite în utilizarea economică sau în prevenirea deversării apelor
reziduale sau depozitării deşeurilor pe malul Mureşului. În ceea ce priveşte controlul şi
monitorizarea sarcinilor, se pune un mare accent pe cooperare. Lipsa cooperării
interinstituţionale afectează măsuri sensibile, cum ar fi prevenirea inundaţiilor sau reacţia în
situaţii de criză, precum şi amenajarea şi regularizarea văii Mureşului. Instituţiile relevante,
cum ar fi ISU, Apă şi autorităţile de mediu acţionează prin planurile şi strategiile coordonate.
Necesitatea colaborării rezultă atât din perioada lungă de timp necesară pentru
implementarea obiectivelor, cât şi din complexitatea şi dimensiunea mare a proiectelor.

2. Infrastructura
Mureşul este un râu care străbate graniţele judeţene şi locale fără a ţine cont de ele.
Drumurile, de exemplu, potca urmare a unei slabe planificărişi coordonări să înceapă pe un
anumit teritoriu şi să se termine brusc în alt teritoriu. Bicicliştii şi şoferii trebuie să se
informeze asupra calităţii diferite a drumurilor şi străzilor dintr-un judeţ în altul. Chiar şi la
planificarea marcării pistelor pentru biciclete din oraş există întreruperi care restricţionează
utilizarea lor. Colaborarea interinstituţională este extrem de importantă în vederea asigurării
unei continuităţi în special în domeniile infrastructurilor de transport şi de aprovizionare.
Deşi în Antichitate, râul Mureş a fost o cale navigabilă, intens folosită în scop comercial şi
strategic, până în prezent navigabilitatea lui s-a redus doar la practicarea sporturilor nautice.

263
Iniţiativa amenajării unei zone navigabile pe râul Mureş în Regiunea Centru nu este singura
de acest gen din ţară(de exemplu Studiul aprobat de Primăria Arad, privind reamenajarea şi
regularizarea râului Mureş).

3. Sprijin pentru IMM-uri pentru dezvoltarea economiei regionale

Valorificarea economică a Mureşului impune un grad ridicat de cooperare între localităţi şi
judeţe. Dezvoltarea şi promovareaeconomică şi turistică trebuie să se facă ecologic şi în
armonie cu natura. Intervenţia umană asupra mediului trebuie să aibă în vedere impactul
pe care îl produce.
De asemenea, sunt investiţii insuficiente destinate întreprinderilor mici şi mijlocii. Ar fi
oportună înfiinţarea agenţiilor de consiliere pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în vederea
dezvoltării site-urilor web comune. Acest lucru ar permite atât instituţiilor administrative şi
centrelor de consiliere cât şi întreprinderilor mici şi mijlocii să acţioneze mult mai flexibil.

4. Asigurarea locurilor de muncă şi a forţei de muncă calificate

Proiectele, care sunt finanţate de către Fondul Social European, stabilesc în mare parte o
cooperare judeţeană şi trans-regională. Cauzao constituie nevoia de calificare a forţei de
muncă, recalificarea sau formarea pentru recrutare pe arii geografice mai mari. De
asemenea, o strânsă cooperare este necesară pentru a se asigura o mai mare flexibilitate
pentru solicitanţii de locuri de muncă care provin din zonele de frontieră şi care caută un loc
de muncă într-un oraş din vecinătate, printr-o reţea eficientă atât din perspectivă
administrativă cât şi din perspectiva unei medieri eficiente.

5. Stilul de viaţă şi cultura

Râul este întotdeauna un element vital pentru comunităţi, îndeplinind numeroase funcţii:
alimentaţie, apărare, irigare, circulaţie, reabilitareaşi recreerea, sport, energie etc. De
asemenea, locuirea lângă apă a fost întotdeauna dorită de către oameni. Calitatea vieţii
este legată de folosirea timpului liber, de cultură, de sistemul tradiţiilor şi obiceiurilor, de
convieţuirea comunităţilor.
Îmbunătăţirea calităţii apei are un impact deosebit asupra calităţii vieţii. O necesitate pentru
toate localităţile este implicarea oamenilor în îmbunătăţirea calităţii apei râului şi
amenajarea malurilor râului Mureş, cu scopul de a-l utiliza mai mult şi de a extinde
beneficiile lui în teritoriu. Proiectele care vor fi derulate în Valea Mureşului trebuie să fie
integrate şi să ţină cont de participarea locuitorilor la procesele dezvoltării.

6. Turismul
Valorificarea potenţialului pentru turism şi timp liber prin îmbunătăţirea infrastructurii şi
dezvoltarea marketingului creează oportunităţi de colaborare între localităţile şi judeţele
riverane. În caz contrar, activităţile turistice sunt doar parţial competitive. În Europa sunt
comercializate destinaţiile turistice, cu o mare diversitate, cu servicii de înaltă calitate şi
cazare corespunzătoare, precum şi oferte în afara sezonului care sunt interesante pentru
turişti. Un deficit mare al turismului românesc există şi în Valea Mureşului în Regiunea
Centru. Marketing-ul este prea fragmentat, orientat prea puţin către grupuri şi neprofesional.
Îmbunătăţirea situaţiei ar putea fi obţinută printr-o abordare concentrată într-o campanie de
marketing care să prezinte potenţialul turistic al Mureşului în context regional. Astfel, în
oraşele cu un marketing destul de dezvoltat de exemplu, ar putea fi flancate clădirile Art
Nouveau din Târgu Mureş sau Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia. Este recomandată o
cooperare strategică a companiilor turistice existente pentru ca eforturile de valorificare să
nu eşueze de la început.

264
Sinteză

Din punctul de vedere al protecţiei mediului şi a naturii, trebuie luate măsuri la nivel local şi
judeţean pentru a restabili calitatea apei şi pentru a o asigura pe termen lung. Continuarea
proiectelor de alimentare cu apă şi canalizare, reecologizarea Mureşului şi conştientizarea
oamenilor sunt cerinţe pentru toţi actorii regionali şi locali în perioada viitoare.
De-a lungul Mureşului în Regiunea Centru sunt amplasate multe drumuri naţionale,
respectiv europene. Autostrăzile sunt în construcţie. O reţea de transport eficientă şi
prietenoasă cu natura şi condiţii bune pentru alte categorii de participanţi la trafic, ca
bicicliştii şi pietonii, ar trebui asigurate în următorii ani pentru toate localităţile.O reţea de
transport trebuie să asigure accesul atât la obiectivele cucaracter economic sau turistic cât
şi la legăturileîntre mediul rural şi cel urban.
Dezvoltarea economică în Valea Mureşului din Regiunea Centru este diversă. Cele mai
multe activităţi economice sunt concentrate în reşedinţele de judeţşi localităţile din jur. Este
necesară crearea de structuri regionale pentru folosirea potenţialului economic eficient şi în
comun.
Un factor esenţial al dezvoltării economice îl constituie resursele umane. Autorităţile publice
şi furnizorii privaţi de instruire trebuie să se focuseze pe asigurarea forţei de muncă
calificată după nevoile pieţei muncii.
Printre factorii endogeni ai localizării se numără condiţiile de viaţă, economice, sociale şi
culturale. Proiectele integrate vor fi foarte importante pentru populaţia din comunităţile
defavorizate.
Activităţile turistice sau măsurile referitoare la Valea Mureşului fac parte din planurile de
dezvoltare a Regiunii Centru, ale judeţelor, ADI-urilor, microregiunilor, GAL-urilor sau ale
localităţilor. Potenţialul turistic în Valea Mureşului din Regiunea Centru este unic în ceea ce
priveşte natura şi peisajul, oportunităţile de folosire a apei pentru relaxare, odihnă, sport şi
agrement şi din punctul de vedere al obiectivelor antropice. Cererea turistică din următorii
ani va fi asigurată de o infrastructură de bază competitivă, iar ofertele turistice comune sau
regionale vor fi orientate spre piaţa de la nivel european. Unicitatea zonei trebuie păstrată
datorită turismului de nişă, care presupune dezvoltarea unui marketing profesional.

265
8. VIZIUNE ŞI OBIECTIVE STRATEGICE DE DEZVOLTARE

8.1. Viziune unitară de dezvoltare durabilă a zonei traversate de râul Mureş

Mureşul este unul dintre ultimele râuri din Europa cu potenţial natural nevalorificat. Valea
Mureşului în sine este un peisaj unic care merită să fie protejat. În Regiunea Centru, Valea
Mureşului este în continuare în mai multe locuri un peisaj riveran natural, în ciuda influenţei
oamenilor. Valea Mureşului reprezintă o zonă naturală în care există o mare diversitate
ecologică: multe specii de păsări îşi au habitatul de-a lungul râului; plante rare şi populaţii
de peşti trebuie protejate. Utilizarea zonei în scopuri industriale sau de trafic, nivelarea
terenurilor sau lucrările de canalizare pot avea urmări negative asupra biodiversităţii râului şi
asupra peisajului. Apa râului Mureş nu este utilizată doar în scopuri industriale. Râul
reprezintă în acelaşi timp un rezervor de apă potabilă pentru câteva mii de oameni. Acesta
este un motiv în plus pentru care trebuie luate măsuri speciale de protecţie. Totodată, râul
este folosit şi pentru deversarea apelor uzate, de aceea putem afirma că el este foarte
poluat. Una dintre cele mai mari provocări va fi aceea de a creşte utilizarea în scop
economic a râului şi în acelaşi timp de a proteja mediul înconjurător.
Dezvoltarea Văii Mureşului trebuie să răspundă provocărilor globale precum schimbările
climatice, poluarea şi schimbările demografice. Obiectivele de dezvoltare se încadrează
între obiectivele strategice ale ţării, ale Regiunii Centru, ale judetelor Alba, Harghita şi
Mureş şi încearcă să concentreze potenţialele locale cu scopul de a contura cadrul pentru o
dezvoltare durabilă. Viitorul râului şi al comunităţilor este legat de reecologizarea Mureşului
pe întregul său curs. Obiectivele, politicile, programele, măsurile şi proiectele propuse
pentru dezvoltarea Văii Mureşului consideră spaţiul general ca pe un întreg. Este vorba
despre acele elemente de dezvoltare care au un caracter comun, sau probleme care au
nevoie de proceduri suplimentare. Prezervarea naturii unice şi în acelaşi timp creşterea
accesibilităţii ei este o sarcină continuă de care sunt responsabili mai mulţi actori. Aceste
eforturi comune ar putea fi orientate în vederea punerii în aplicare a unei viziuni pentru
viitoarea dezvoltare.
Viziunea comună a localităţilor din Valea Mureşului în Regiunea Centru pentru dezvoltare
durabilă:
„Peisajul cultural Valea Mureşului – Izvor de viaţă şi prosperitate; un peisaj natural şi
cultural armonios, cu valoare recreaţională şi atractivitate ridicată”
Viziunea, conceptul general precum şi obiectivele care urmează a fi dezvoltate pot avea un
impact şi asupra celorlalte localităţi din judeţele învecinate din Regiunea Centru care sunt
străbătute de Mureş. Astfel, dezvoltarea şi refacerea unuia dintre cele mai mari şi mai
importante râuri pot fi privite ca o sarcină de ansamblu în România. La rândul său, acest
lucru poate servi ca un semn şi un exemplu de proiect de dezvoltare eco-regională şi pentru
alte problematici ale teritoriului.

8.2. Obiective strategice şi specificede dezvoltare şi măsuri privind

valorificarea durabilă a potenţialului de dezvoltare socio-economică a
localităţilor

Diversitatea ecologică este conservată datorită ariilor protejate desemnate, precum şi

datorită activităţilor economice ce pun accent pe utilizarea eficientă a resurselor. Oamenii,
cel mai important capital, recunosc potenţialul natural şi spaţial al zonei pentru o dezvoltare
durabilă a economiei şi turismului. Râul Mureş devine element unificator al unei dezvoltări

266
zonale integrate ce se caracterizează prin prisma unei economii eficiente din punct de
vedere al consumului de resurse şi energie.
În vederea implementării viziunii ar trebui elaborată o strategie comună detaliată pentru
Valea Mureşului de către comunele învecinate. În contextul studiului socio-economic actual
se subliniază expres faptul că viziunea, obiectivele strategiceşi obiectivele de dezvoltare
aferente cuprind spaţiul complet şi se concentrează pe aspectele legate de o viitoare
colaborare. Ideile şi propunerile se bazează pe planurile de dezvoltare ale Regiunii Centru,
ale judeţelor Alba, Harghita şi Mureşşi pe cele ale microregiunilor, ale GAL-urilor şi
municipalităţilor. Planuri de specialitate ca Planul de Management al Bazinului Hidrografic
Mureş, Planurile Locale de Acţiune pentru Mediu şi Planurile de Amenajarea Teritoriului
Judeţelor Alba, Harghita şi Mureş au fost luate în considerare. Din punctul de vedere
general al unei zonedin Regiunii Centru, doar proiectele comune şi problemele comune care
urmează să fie rezolvate se află în centrul atenţiei. De aceea, fiecare obiectiv general este
asociat cu un ţel general şi unul specific pentru dezvoltarea pe termen mediu.
În cadru acestui studiu sunt definite obiectivele de dezvoltare. Aceste obiective sunt urmate
de măsurile şi proiectele ale căror implementări vor fi realizate la nivelul unităţilor
administrative. Cu toate acestea, implementarea la nivel local urmează în contextul acestor
propuneri, exclusiv cerinţele comune. Sugestiile sau măsurile, care sunt implementate prin
programe sau planuri ale instituţiilor, cum ar fi “Apele Române“ , vor fi de asemenea
înregistrate şi marcate corespunzător. Propunerile sintetizate sub acestăformă vor fi
înregistrate, deoarece ele reprezintă condiţiile necesare pentru utilizarea potenţialului, în
special în zona economică, socială sau turistică.
Această abordare strategică are la bază următoarele principii:
§ Sustenabilitatea tuturor proceselor, măsurilor şi proiectelor
§ Respectarea protecţiei mediului şi a naturii
§ Utilizarea eficientă a resurselor (naturale, energetice, materiale, financiare şi umane)
§ Orientarea investiţiilor în funcţie de nevoile reale ale comunităţilor
§ Aplicarea regulilor de utilizare raţională a terenurilor pentru toate proiectele de
dezvoltare
§ Descentralizare, programare şi subsidiaritate
§ Principiul de concentrare şi adiţionalitate
§ Management eficient al implementării şi abordare participativă (parteneriat
transparent şi eficient).
În afara obiectivelor şi proiectelor propuse, ar fi utilă o împărţire a Văii Mureşului în trei zone
majore. Împărţirea se va realiza doar din punct de vedere virtual şi nu va produce niciun fel
de consecinţe asupra planificării. Temeiul propunerii este faptul că unele comunităţi, într-un
proces de dezvoltare relativ separat, abia dacă deţin potenţialele şi resursele necesare
pentru a-şi asigura un viitor. Această împărţire geografică are sens în măsura în care, ca
problemă a creşterii, respectiv conservării calităţii apei sau a biodiveristăţii este subordonată
diverselor condiţii.
Din punctul de vedere al Administraţiei Naţionale „Apele Române”135 cursul Mureşului de la
obârşie până la vărsare este împărţit în patru sectoare caracteristice136 :
§ Mureşul superior ce cuprinde Depresiunea Giurgeului şi Defileul Topliţa - Deda;
§ Mureşul mijlociu axat pe zona centrală a Podişului Transilvaniei, între Deda şi Alba
Iulia;

135
www.rowater.ro
136
Planul de management al riscului la inundaţii. Administraţia Bazinală de Apă Mureş. Draft, iunie 2015, p.5

267
 § Culoarul Mureşului inferior, cuprins între Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi
Munţii Banatului, între Alba Iulia şi Lipova;
§ Mureşul inferior din Câmpia de Vest, între Lipova şi graniţa cu Ungaria.
Dacă privim Valea Mureşului străbătând judeţele Alba, Harghita şi Mureş, ies în evidenţă
trei zone, cu subzone, după anumite caracteristici geografice, naturale, culturale şi
infrastructurale care sunt importante din punctul de vedere al obiectivului acestui studiu,
respectiv a potenţialului dezvoltării socio-economice a Văii Mureşului. Această zonificare va
ajuta ulterior la dezvoltarea și implementarea proiectelor. În vederea elaborării unei viitoare
Strategii de Dezvoltare Durabilă a Văii Mureșului această zonificare poate ajuta la
prioritizarea obiectivelor și la stabilirea concluziilor pe fiecare zonă și subzonă în parte.
§ Zona economică 1 - Zona de curs superior a Văii Mureşului în Regiunea Centru, cu
Defileul Deda-Topliţa, zonă caracterizată de un peisaj muntos deosebit şi multe
destinaţii turistice.
o Subzone:
- subzona de la izvor până la Defileul Deda -Topliţa;
- subzona Defileul Deda -Topliţa;
- subzona Oraşului Topliţa - centru pentru dezvoltare economică.
§ Zona economică 2 - Zona de câmpie a cursului mijlociu al Mureşului în Regiunea
Centru, care cuprinde în principiu Valea Mureşului în judeţul Mureş - caracterizată de
podişuri, bune pentru dezvoltarea economică.
o Subzone:
- subzona Târgu Mureş zona metropolitană - pol de dezvoltare urbană,
reşedinţă de judeţ;
- subzona Oraşul Reghin - centru pentru dezvoltare economică;
- subzonaLuduş / Iernut.
§ Zona economică 3 - Zona cursului inferior al Mureşului în Regiunea Centru, care
cuprinde în principal Valea Mureşului în judeţul Alba - caracterizată de relief muntos
de podiş.
o Subzone conform Planului de Amenajare a Teritoriului Zonal Valea Mureşului în
judeţul Alba (2012) 137:
- subzona cu polul de dezvoltare Aiud/Unirea/Ocna Mureş;
- subzona din jurul municipiului Alba-Iulia, cu Ciugud şi Teiuş;
- subzona de sud a Văii Mureşului (Vinţu de Jos, Şibot şi Blandiana).
Mai mult, împărţirea Văii Mureşului, Regiunea Centru, uşurează activitatea de dezvoltare şi
implementare a proiectelor. Astfel, proiectele complexe şi integrate sunt asociate unor
subzone şi pot fi cu mai multă uşurinţă manageriate. Astfel, stabilirea unor obiective
strategice şi priorităţi în cadrul marilor proiecte poate contribui la simplificarea procesului de
implementare al acestora.
Obiectivele strategice de dezvoltare ale Văii Mureşului propun, din punct de vedere tematic,
atât oportunităţi de viitor pentru comunităţile locale, cât şi idei de proiecte majore în cadrul
conceptelor teritoriale, respectiv a comunităţilor locale. Obiectivele propuse rezultă din

137
Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Valea Mureşului, Judeţul Alba, Consiliul Judeţean Alba, 2012, Contract nr. 13750/
27.10.2011

268
analiza socio-economică, analiza SWOT, din chestionarele adresate Primăriilor localităţilor
din Valea Mureşului în Regiunea Centru, din sondajul public şi dezbaterile publice, derulate
în cadrul studiului.

Cele 6 obiective strategice de dezvoltare pentru implementarea viziunii sunt:

Obiectiv strategic 1: Conservarea şi întărirea sustenabilă a spaţiului natural -

Utilizarea eficientă şi raţională a resurselor naturale, ţinând cont de necesităţile
generaţiilor viitoare
Natura intactă existentă ar trebui consolidată în acelaşi timp, agricultura ar trebui adaptată
zonei rurale care însoţeşte râul cât şi peisajului natural şi să permită o identificare mai
puternică cu Mureşul.
Conservarea şi punerea în valoare a elementelor naturale ale peisajului riveran în mediul
urban au un rol important. Aprobările lucrărilor de construcţii şi a activităţilor economice în
bazinul hidrografic, cum ar fi etanşarea, cultivarea planificată, utilizările cu zgomot intensiv -
ar trebui emise cu multă rezervă. Potenţialul natural şi de agrement trebuie să fie privit ca o
contrapondere la oraşul de piatră. Trebuie create noi habitate riverane tipice. Ariile naturale
trebuie păstrate şi consolidate.
De asemenea, trebuie examinată posibila extindere a suprafeţelor naturale în zonele urbane
(de exemplu zone naturale în locul monoculturilor agricole şi a zonelor industriale).
Trebuie avute în vedere atât conservarea, respectiv amenajarea zonelor de lângă maluri, în
special în spaţiile urbane, ca nişte benzi verzi continue (structuri de control) chiar şi în
zonele locuite, în parcuri, amenajarea cât mai aproape de natură, sau în zonele extinse ale
intravilanului, cât şi conservarea structurilor de peisaj în porţiunile arabile și dezvoltarea
unor astfel de structuri în zonele cu deficit.

269
Râul Mureş oferă de la izvor şi până la vărsare habitat pentru aproximativ 1.200 de specii şi
subspecii diferite de floră şi faună. Cele mai multe dintre cele 400 de specii de animale sunt
păsări şi peşti. Din cele 200 de specii de păsări, 178 sunt trecute în lista roşie a speciilor pe
cale de dispariţie. Aici trăiesc vulturi şi egrete, somni şi vidre în zonele lor de răspândire. În
păduri trăiesc lupi, pisici sălbatice, cerbi, mistreţi, pârşul de alun, şoarecele gulerat şi alte
specii de animale. Pădurile sunt adesea de stejar şi frasin. De-a lungul râului se găsesc în
principal plopi şi sălcii. Fauna acvatică este reprezentată de păstrăv indigen (Psalmo trotto
farlo), zglăvoacă (Cotus gablo) şi clean (Leuciscus cepliolus), iar pe cursul inferior de crap
(Ciprinul carpio), mreană (Borbus borbus) şi lipan (Thymallus thymallus).

Din analiza SWOT au rezultat următoarele aspecte:

§ Poluare semnificativă a apei râului, a apelor subterane şi a solului datorită apelor
industriale deversate, precum şi datorită apelor uzate de la nivel comunal neepurate
corespunzător;
§ Risc de inundaţii în anumite zone ale Văii Mureşului;
§ Periclitarea biodiversităţii, a fondului de pescuit şi de vânătoare.
Prin aspectele semnalate se conturează obiectivul principal de conservare a mediului
natural al Vălea Mureşului, respectiv de reecologizare a acestuia şi de combatere a
ameninţărilor. Activităţile din cadrul obiectivului strategic 1 al Văii Râului Mureş se
încadrează în obiectivul strategic 3 forulat în cadrul Planului de Dezvoltare Regională 2014-
2020: Protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea infrastructurii tehnice, conservarea
biodiversităţii, diminuarea efectelor schimbărilor climatice şi prevenirea riscurilor naturale,
utilizarea resurselor regenerabile de energie, precum şi îmbunătăţirea eficienţei energetice
în sectorul public, casnic şi economic la nivelul Regiunii Centru.Acestea ating în mod
special protecţia mediului înconjurător şi amenajarea, extinderea sau modernizarea
infrastructurii tehnice (prioritatea 3.1.), conservarea biodiversităţii (prioritatea 3.2.) şi
diminuarea efectelor schimbărilor climatice şi prevenirea riscurilor naturale (prioritatea 3.3.).

Obiective specifice
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 1:

Obiectiv specific 1.1. Reabilitarea şi protecţia peisajului natural

Măsuri recomandate:
§ Măsuri pentru reecologizarea râului Mureş
§ Măsuri pentru utilizarea eficientă a resurselor naturale
§ Set de măsuri privind evitarea producerii inutile de deşeuri şi reducerea gradului
de poluare a mediului (deşeuri, substanţe periculoase, emisii, poluarea aerului,
peisaj)
§ Măsuri pentru reducerea poluării cauzate de activiţiile industriale ale S.C.
AZOMUREȘ S.A. din Târgu Mureş şi a S.C. Zahărul Luduş
§ Programe şi măsuri de dezvoltare a infrastructurii mici pentru utilizarea naturii
intacte
§ Set de măsuri privind asigurarea calităţii apei inclusă şi în Monitoring-ul calităţii
de apă (responsabil: “Apele Române“ cu implementarea Planului de
Management al Bazinului Hidrografic Mureş)

270
Obiectiv specific 1.2. Asigurarea unui debit optim şi prevenirea inundaţiilor

Măsuri recomandate:
§ Măsuri necesare asigurării unui debit optim (diguri, poldere, regularizarea
cursurilor de apă, curăţarea albiei şi asigurarea albiei) – proiecte şi măsuri în
responsabilitatea Apelor Române
§ Măsuri pentru prevenirea,inclusiv monitorizarea inundaţiilor
Măsurile privind protecţia împotriva inundaţiilor sunt abordate separat în cadrul capitolului 9.
Pe de o parte, pentru acest domeniu există documentaţii ample precum „Planul de
Management pentru Bazinul Hidrografic Mureş” şi „Planul de Management al Riscurilor la
Inundaţii”, iar pe de altă parte, responsabilitatea în acest sens aparţine instituţiilor SGA Alba
şi Mureş – Administraţia Naţională “Apele Române“.

Obiectiv specific 1.3. Asigurarea biodiversităţii râului ca habitat al florei şi faunei

Măsuri recomandate:
§ Creşterea biodiversităţii râului, protecţia şi conservarea speciilor şi habitatelor
§ Continuarea proiectelor de reabilitare şi conservare a monumentelor naturale
(ex. Elaborarea strategiilor de conservare, a planurilor de monitorizare şi
dezvoltare durabilă pentru SCI Defileul Mureşului Inferior)

Obiectiv specific 1.4. Conştientizarea problemelor cauzate de poluare de către factorii de

răspundere locală, îmbunătăţirea educaţiei şi respectului faţă de mediu

Măsuri recomandate:
§ Măsuri pentru creşterea nivelului de conştiinţă a populaţiei pentru utilizarea
raţională a resurselor şi reducerea consumului de resurse (natură, mediu,
energie, apă, resurse naturale, resurse umane, suprafeţe de teren)
§ Măsuri privind creşterea gradului de conştientizare a populaţiei pentru
evitareapoluării naturii prin aruncarea de deşeuri pe maluri, poluării râului prin
deversarea apelor reziduale neepurate
§ Măsuri privind creşterea gradului de conştientizare cu privire la protecţia naturii
prin îmbunătăţirea infrastructurii necesare sensibilizării şi conştientizării
populaţiei - continuarea proiectelor demarate în cadrul Programului Operaţional
Sectorial de Mediu 2007-2013
Pornind de la adevărul că un râu curat reprezintă condiţia de bază pentru toate dezvoltările
viitoare, studiul propune o iniţiativă care să ducă la o reecologizare a râului Mureş pe toată
lungimea lui. În paralel, comunităţile învecinate pot dezvolta împreună, sub umbrela
proiectului-cheie regional, subproiecte care să ducă la o redresare economică semnificativă
în Bazinul Hidrografic Mureş. Activităţile turistice şi de agrement ce vizează îmbunătăţirea
standardului de viaţă au nevoie, de asemenea, de apă curată şi zone de mal atractive.

Obiectiv strategic 2: Crearea unor reţele de infrastructură eficiente şi prietenoase cu

natura
Mureşul ca râu are de asemenea, în zonele populate o funcţie de separare. Acest lucru
trebuie depăşit în cadrul dezvoltării localităţilor prin îmbunătăţirea infrastructurii (realizarea
de legături transversale). Nu este vorba doar despre transportul auto sau feroviar, ci şi
despre pietoni şi biciclişti, care îşi definesc mediul de viaţă şi prin apropierea de locurile de

271
muncă, prin timpul liber şi prin activităţi recreative. Calitatea vieţii este definită şi de
accesibilitate.
O dezvoltare prietenoasă cu natura a infrastructurii nu are un rol important doar cu privire la
autostrăzi şi drumuri, ci se referă şi la dezvoltarea economică. Transportul de persoane şi
mărfuri trebuie să depăşească graniţele locale şi judeţene. Conexiunile între localităţi prin
trecerea râurilor sunt existenţiale. Respectarea cerinţelor europene moderne privind
transportul intermodal, rutele de transport eficiente din punct de vedere financiar şi temporal
precum şi puncte de reîncărcare sub formă de terminale intermodale cu conexiuni la rutele
rutiere, aeriene, feroviare şi pe apă, vor fi în viitor criterii care vor cântării şi mai mult în ceea
ce priveşte competitivitatea regiunilor. Transformarea acestor structuri în unele compatibile
cu natura şi cu agricultura este o provocare majoră pentru dezvoltarea regională şi
naţională.Pentru implementarea proiectelor de infrastructură va fi utilă planificarea
proiectelor integrate, reţelelor sau pistelordin cadrul zonelor 1-3 şi a subzonelor.
Conexiunile pentru biciclişti şi pietoni de pe malurile râurilor, compatibile cu naturaşi cu
peisajele, chiar şi prin utilizarea digurilor, au impact economic, social, de agrement şi de
sănătate. Renovarea podurilor existente şi construcţia de noi poduri este esenţială pentru
dezvoltarea comunicării la nivel urban şi rural. Modernizarea sau optimizarea podurilor
existente (de exemplu prin căi pietonale şi pentru biciclete, prin intrările şi ieşirile fără
obstacole), îmbunătăţeştetraficul în special în zona urbană şi constituie un câştig pentru toţi
participanţii la trafic din punct de vedere ecologic, al tehnicii infrastructurale şi al uşurinţei de
utilizare. Conectarea zonelor rezidenţiale adiacente cu zonele de petrecere a timpului liber
şi de agrement aflate de-a lungul râurilor, prin construirea de noi poduri şi trotuare în zone
selectate şi potrivite ar consacra râul Mureş cu podurile sale ca fiind un element unificator,
creator de identitate în Regiunea Centru, mai degrabă decât un element care divide şi
separă. În prezent, râul are mai mult un rol secundar în zonele locuite pentru viaţa de zi cu
zi – localnicii trăiesc mai degrabă la râu și nu cu râul împreună.
Zonele urbane şi riverane sunt tot mai puternic interconectate. În special, municipiile Alba
Iulia şi Târgu Mureş ar putea fi mai deschise la râu. Condiţiile de viaţă alături de râu devin
posibile, noi zone rezidenţiale vor fi conectate mai bine cu râul şi cu spaţiile deschise. Se
pot observa în ambele localităţi îmbunătăţiri structurale şi de ansamblu. Trebuie păstrate
zonele tampon între structurile dens construite şi zonele verzi.
Obiectivul strategic 2 al Văii Râului Mureş se încadrează în priorităţile Planului de
Dezvoltare Regională pentru perioada 2014-2020 al ADR Centru: Pentru următoarea
perioadă de programare 2014-2020 este utilă acordarea de sprijin financiar în modernizarea
şi aducerea la standardele Uniunii Europene a infrastructurii tehnico-edilitare la nivelul
Regiunii Centru. În cadrul priorităţii 1.2 pentru dezvoltarea infrastructurii de transport şi
comunicaţii, tehnico-edilitară la nivelul Regiunii Centru. În vederea reducerii decalajelor între
mediile rezidenţiale în ce priveşte dezvoltarea şi pentru îmbunătăţirea standardului de viaţă
a locuitorilor şi creşterea atractivităţii localităţilor rurale se impune deci, continuarea şi
extinderea programelor actuale ce vizează dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare în
toate zonele rurale ale Regiunii Centru (prioritatea 4.4). Obiectivele specifice privind
reabilitarea şi construcţia de noi poduri şi realizarea de piste de biciclete sunt obiective
cuprinse în cadrul Strategiilor judeţelor Alba, Harghita şi Mureş precum şi în cele ale
Municipiilor Alba Iulia şi Târgu Mureş.
În analiza SWOT se arată că, în prezent,Mureşul nu este utilizat suficient în dezvoltarea
urbană a municipiilorTârgu Mureş şi Alba Iulia. Acest lucru este valabil în special în sensul
utilizării Mureşului ca loc de petrecere a timpului liber şi de agrement. Mobilitatea în legătură
cu Râul Mureş înseamnă mişcare pe lângă apă, mişcare peste apă şi mişcare pe apă.
§ Pentru o mai bună şi mai eficientă conectivitate şi mobilitate este necesară
construcţia de poduri noi, extinderea şi reabilitarea podurilor existente.

272
 § În zonele rurale starea unor poduri este atât de degradată, încât sunt necesare
lucrări urgente de reabilitare pentru a preveni izolarea unor comune mai mari.
§ Pistele de biciclete sunt insuficiente
§ Partea de Mureş va fi navigabilă în viitor pentru economie şi pentru turism

Obiective specifice
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 2:

Obiectiv specific: 2.1. Îmbunătăţirea mobilităţii prin crearea de reţele de infrastructură şi de

logistică prietenoase cu natura (poduri, asigurarea drumuri de acces)

Măsuri recomandate:
§ Măsuri pentru îmbunătăţirea mobilităţii lângă, pe şi peste râul Mureş
§ Îmbunătăţirea conectivităţii prin construcţia şi reabilitarea de poduri peste Mureş
§ Crearea un sistem multimodal de transport de mărfuri la distanţă

Obiectiv specific 2.2. Reţea de piste pentru biciclişti în peisajul cultural Valea Mureşului

Măsuri recomandate:
§ Construirea unei reţele de piste de biciclete în peisajul cultural Valea Mureşului
§ Amenajarea digurilor în aşa fel încât să poată fi utilizate ca pietonale şi ca piste
de biciclete
§ Verificarea planurilor existente de reabilitarea sau de construire de noi cu scopul
de a completa cu posibilitatea de creere de piste de biciclete

Obiectiv specific 2.3. Îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor

Măsuri recomandate:
§ Implementarea continuă a proiectelor pentru construcţia, extinderea şi
reabilitarea reţelelor de apă potabile şi canalizarea, staţiilor de epurare şi staţiilor
de tratare ale apei, aflate în responsabilitatea administraţiilor locale şi judeţene şi
a operatorilor regionali
§ Implementarea continuă a proiectelor privind managementul deşeurilor integrate
în responsabilitatea consiliilor judeţene şi a operatorilor regionali

Obiectiv specific 2.4. Pregătirea posibilităţii de reintroducere a navigabilităţii pe râul Mureş

Măsuri recomandate:
§ Pregătirea amenajării Mureşului în scopul navigării cu vase/vapoare uşoare şi
canoe, impune amenajarea de debarcadere şi puncte de oprire prevăzute cu
toate dotările necesare, în preajma principalelor centre urbane străbătute.

273
Obiectiv general 3: Creşterea valorii adăugate regionale prin conectarea potenţialelor
economice
Valea Mureşului ca întreg, beneficiază de eforturile locale pentru creşterea competitivităţii
localităţilor, judeţelor şi microregiunii. O dezvoltarea economică prietenoasă cu natura şi cu
resurselor presupune un control eficient în respectarea standardelor de mediu. Acest lucru
este valabil mai ales în utilizarea economică a apei, a resurselor de energie regenerabilă şi
convenţională şi în extracţia de nisip şi pietriş. Respectarea Directivei Europene, cadru
privind apa cu o calitate ridicată, refacerea părţilor utilizate din albia şi malurile râurilor, pe
lângă considerentele de ordin estetic reprezintă şi cerinţe privind reutilizarea şi creşterea
atractivităţii acestor zone pentru activităţi recreative şi pentru industria turismului.
Sunt în atenţie, în afara industriei energetice, industriade prelucrare a lemnului, agricultura
bio-ecologică şi resursele economice, care, ar putea fi exploatate mai eficient, în special
printr-o abordare comună. Potenţialul economic regional ar putea fi exploatat mai eficient
prin dezvoltarea unor structuri asociative. Pentru a permite cicluri economice regionale, sunt
necesare premise cantitative şi calitative. În special, oraşele mici şi localităţile din mediul
rural nu au nicio şansă fără structuri de susţinere la nivel judeţean sau regional. Împărțirea
Văii Mureșului în trei zone este importată deoarece aceste zone se deosebesc între ele din
punct de vedere al premiselor existente pentru dezvoltarea mediului economic. Dezvoltarea
unor circuite economice locale și regionale pot fi mult mai ușor create iar potențialele locale
pot fi mult mai bine consolidate. Activitatea de promovarea însă va trebui realizată în comun
tocmai pentru ca resursele financiare, infrastructurale și umane să poată fi eficient utilizate,
iar rezultatele să devină cu ușurință vizibile la nivel local și în context european.
Un segment puternic de întreprinderi de talie mijlocie reprezintă şi pentru economia din
Regiunea Centru o bază pentru continuitate şi flexibilitate. Abordările comune din partea
autoritati locale pentru sprijinirea IMM-urilor în formarea de instrumente de finanţare şi
programe de finanţare au nevoie de o reţea adecvată în regiune pentru a fi eficiente.
Diferitele activităţi ale ADR Centru, în forma proiectelor de finanţare ale UE, cum ar fi Bisnet
Transilvania în cadrul Enterprise Europe Network (EEN), cooperările interregionale şi
internaţionale nu înlocuiesc iniţiativele locale şi judeţene. Consultanţele pentru IMM-uri au
nevoie de oameni calificaţi la faţa locului, care pot răspunde imediat cerinţelor IMM-urilor.
Educaţia şi formarea profesională a acestora revine însă instituţiilor locale şi celor
superioare ierarhic acestora.
Situaţia economică din Valea Mureşului se caracterizează prin existenţa disparităţilor
teritoriale. În timp ce la nivelul municipiilor Târgu Mureş şi Alba Iulia şi în zonele adiacente
acestora dezvoltarea economică a cunoscut o redresare, aici amplasându-şi investiţiile o
serie de companii naţionale şi străine, în comunităţile din zona rurală a Văii Mureşului există
mai degrabă o stagnare şi o lipsă evidentă de locuri de muncă, în special în afara
domeniului agriculturii. Agricultura are mai curând caracterul unei economii de subzistenţă.
Obiectivele de dezvoltare economică a văii râului Mureş se încadrează în domeniul strategic
2 privind creşterea competitivităţii economice, stimularea cercetării şi inovării, în domeniul
strategic 3 privind stimularea utilizării surselor alternative de energie şi în domeniul strategic
4 privind dezvoltarea durabilă a zonelor rurale din Regiunea Centru prin valorificarea
potenţialului natural şi uman al acestora. Primul se referă în mod special la sprijinul acordat
IMM-urilor care se regăseşte şi în cadrul priorităţii 2.1 unde se subliniază: priorităţile la nivel
regional pentru perioada următoare este continuarea şi extinderea sprijinului pentru IMM-uri,
îndeosebi pentru activităţile de inovare şi modernizare şi creşterea gradului de
internaţionalizare al acestora.

274
Din analiza SWOT au rezultat următoarele aspecte:
§ Potenţial agricol semnificativ în agricultură;
§ Pondere economică mare de prelucrare a lemnului, de prelucrări metalice, industria
alimentară, în domeniile de servicii şi în industria chimică;
§ Potenţial mare în producerea energiei din surse convenţionale şi regenerabile (gaze
naturale, microhidrocentrale, biomasă şi energie solară);
§ Întreprinderile locale se simt prea puţin sprijinite;
§ Localităţi monospecializate;
§ Potenţialele existente în domeniul prelucrării produselor regionale nu sunt suficient
promovate şi comercializate.

Obiective specifice
Pentru a continua dezvoltarea tuturor localităţilor de pe Valea Mureşului, se propun în cadrul
acestui studiu anumite măsuri şi proiecte comune prioritare în domeniul economiei. Scopul
este de a iniţia centre regionale şi de a realiza reţele pentru ele, care să preia sarcinile de
distribuţie şi marketing.
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 3:

Obiectiv specific 3.1. Promovare economică la nivel local şi regional

Măsuri recomandate:
§ Dezvoltarea unui marketing comun pentru potenţialul economic al Văii Mureşului
(strategie, structură şi marketing unitar)
§ Sprijinirea şi valorificarea producţiei autohtone, inclusiv energetică, în cadrul unor
lanţuri şi circuite locale şi regionale
§ Program de promovare a produselor locale şi zonale, dezvoltarea unui brand/
mărci – produse bio, produse tradiţionale regionale

Obiectiv specific 3.2. Asigurarea accesului competitiv la piaţă pentru IMM-uri

Măsuri recomandate:
§ Valorificarea sprijinului acordat IMM-urilor prin reţele de sprijin pentru afaceri şi
inovare existente
§ Promovarea culturii antreprenoriale prin implicarea autorităţilor în dezvoltarea
infrastructurii locale de afaceri, prin crearea sau promovarea structurilor care să
susţină dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii: parcuri industriale, zone de
dezvoltare economică, incubatoare de afaceri, clustere economice, centre de
afaceri, spaţii pentru birouri.

Obiectiv specific 3.3.Exploatarea eficientă şi raţională a resurselor naturale

Măsuri recomandate:
§ Valorificarea potenţialului hidroenergetic prin hidrocentralele de mică putere
amplasate în bazinul superior al Mureşului

275
 § Măsuri pentru asigurarea exploatării ecologice şi raţionale a pietrişului, nisipului
şi sării
Obiectiv specific: 3.4. Asigurarea unei agriculturi ecologice

Măsuri recomandate:
§ Dezvoltarea unui program de promovare a produselor locale şi zonale,
dezvoltarea unui brand/ mărci – produse bio, produse tradiţionale regionale
§ Dezvoltarea capacităţii de prelucrare şi stocare frigorifică a produselor agricole
§ Extinderea activităţilor economice în domeniile piscicultură şi pescuit
§ Dezvoltarea centrelor de promovare şi distribuire a produselor regionale şi locale
§ Promovarea colaborării dintre producătorii regionali (cooperative/asociaţii/grupuri
de producători)
§ Susţinerea tinerilor fermieri şi a specialiştilor agricoli
§ Stimularea asocierii fermierilor (cooperative)

Obiectiv strategic 4 Asigurarea unui potenţial al forţei de muncă, care se orientează

către nevoile viitoarei pieţe a muncii
Situaţia de pe piaţa forţei de muncă s-a degradat continuu în ultimii ani, astfel încât sunt
disponibili tot mai puţini profesionişti bine pregătiţi. Rata natalităţii scăzută precum şi
migraţia forţei de muncă, în special a persoanelor tinere, au dus la o piaţă a muncii
tensionată. Migraţia cuprinde tot mai mulţi oameni mai puţin calificaţi. Se încearcă
rezolvarea contradicţiei dintre lipsa forţei de muncă în funcţie de nevoile de pe piaţa forţei
de muncă şi şomaj, în special şomajul în rândul tinerilor, prin măsuri finanţate de guvern.
Necesare sistemic sunt măsuri urgente de adaptare la formarea profesională iniţială (partea
de pregătire practică), precum şi reformarea măsurilor de recalificare pentru adulţi. Un
rezervor important pentru piaţa forţei de muncă sunt aşa-numitele grupuri defavorizate:
membri ai populaţiei rome, populaţia din mediul rural, în special femeile, dar şi persoanele
cu handicap.
În localităţile de pe Valea Mureşului în Regiunea Centru, pe lângă şcolile primare şi
secundare, există diverse instituţii de învăţământ superior şi de pregătire profesională care
pregătesc profesionişti cu o înaltă calificare. Specializările în educaţie şi cercetare, în
special în Târgu Mureş în domeniul îngrijirii şi al sănătăţii şi în Alba Iulia în domeniul
prelucrării produselor alimentare, au deschidere către Strategia de Specializare Inteligentă a
Regiunii Centru 2014-2020138şi pregătesc specialişti transregionali. Abordări comune sunt
prezentate în cadrul Strategiei de Specializare Inteligentă cu direcţii, priorităţi şi măsuri şi
într-o schiţă de Strategie de Specializare Inteligentă. În această strategie va fi inclus
potenţialul întregii Regiuni Centru.
Aspecte similare sunt urmărite odată cu eforturile de îmbunătăţire a formării profesionale. În
afară de iniţiativa Business Clubului German, atât Spania cât şi Elveţia s-au implicat în
acest domeniu. Şcolile profesionale româneşti încearcă să adapteze partea lor practică a
formării profesionale de bază, măsurile şi cursurile de recalificare a şomerilor sau cursurile
de formare profesională a adulţilor la cerinţele de pe piaţa muncii. În aceste zone se
desfăşoară proiecte comune - chiar proiecte extrajudeţene şi regionale, în care sunt
implicate localităţile de pe Valea Mureşului ale Regiunii Centru. Cerinţele şi implementarea
corespunzătoare se fac prin reprezentanţii locali.

138
Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Centru 2014-2020 (RIS3). ADR Centru

276
Cooperarea este de asemenea posibilă în ceea ce priveşte experienţa de a mobiliza şi
motiva părţile populaţiei defavorizate (precum membrii populaţiei rome, femeile sau părţi ale
populaţiei rurale) prin reţelele centrelor de informare sau a proiectelor. Condiţiile necesare
pentru acest deziderat vor fi create la nivel local şi regional. Un domeniu larg s-a deschis
prin legislaţia relativ nouă privind economia socială, în cadrul căreia pot fi implicate şi ONG-
uri ca promotori. Experienţele semnificative pot fi transferate aici, promotorii proiectelor pot
intra în contact între ei sau cu părţile responsabile ale administraţiilor, pentru reducerea
sărăciei şi cu scopul de incluziune socială. Propunerile în acest sens pot fi găsite în Studiul
cauzei privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru.139
O sarcină fundamentală pentru întreaga Românie este îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi
de viaţă - în special remunerarea salariaţilor - în scopul de a reduce migraţia forţei de
muncă în Europa de Vest. Migrarea unor specialişti - de exemplu, în sectorul sănătăţii şi al
îngrijirii duce la o situaţie catastrofală în spitale şi aziluri. Rezolvarea acestei situaţii necesită
o abordare complexă şi poate fi rezolvată numai prin iniţiative importante la nivel naţional,
chiar dacă orice măsură la nivel regional şi local este binevenită.
Prin intermediul obiectivului strategic privind asigurarea unui potenţial al forţei de muncă în
Valea Mureşului se sprijină în mod direct implementarea obiectivelor Planului Regional de
Dezvoltare al Regiunii Centru ce fac referire la dezvoltarea resurselor umane în special prin
îmbunătăţirea accesului la formare profesională şi educaţie, creşterea ocupării şi calităţii
forţei de muncă (domeniul strategic 6). În prezent şi în viitor investiţia în formare
profesională continuă, calificare, recalificare sau reconversie profesională este pârghia
pentru creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii la noile provocări. Prin accesarea Fondul Social
European, iniţiativele locale şi regionale privind formarea şi calificarea profesională a
adulţilor pot fi finanţate în paralel cu sistemul de învăţământ de stat. Primele experienţe din
anii 2007-2013 arată că, unele măsuri califică personal în neconcordanţă cu piaţa muncii.
Includerea membrilor din grupurile defavorizate încă nu au fost direcţionată spre succes pe
termen lung, ci spre o cuprindere numerică a participanţilor.

Din analiza SWOT au rezultat următoarele aspecte:

§ Cadre didactice bine calificate în mediul urban
§ Eterogenitate etnică în zona Văii Mureşulu
§ Lipsa forţei de muncă calificate
§ Rata şomajului în rândul tinerilor, ridicată
§ Deficit de formatori pentru practică profesională (maiştrii pentru instruire practică);
§ Migraţia majoră a forţei de muncă
§ Rata natalităţii scăzută
§ Mobilizare scăzută a membrilor grupurilor defavorizate

139
Studiu privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru. ADR Centru

277
Obiective specifice
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 4:

Obiectiv specific 4.1. Asigurarea unei formări iniţiale profesionale, profesionalizarea

părţilor practice ale formării profesionale

Măsuri recomandate:
§ Realizarea unei reţele de centre locale de consiliere, de identificarea nevoilor, de
calificare a forţei de muncă şi de facilitarea accesului la programe de formare
profesională continuă, corelate cu nevoia reală existentă în acest domeniu
§ Îmbunătăţire calitativă a formării profesionale
§ Programele regionale de formare a formatorilor
§ Încurajarea şi susţinerea populaţiei active în îmbunătăţirea competenţelor prin
acces la formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii

Obiectiv specific 4.2. Asigurarea unui înalt nivel calitativ pentru formarea profesională,
calificarea şi recalificarea adulţilor

Măsuri recomandate:
§ Finanţarea/Promovarea de iniţiative regionale în domeniul formării profesionale,
al calificarii şi recalificării adulţilor, inclusiv schimb de experienţă şi cele mai bune
practici
§ Profesionalizarea calificării profesionale a adulţilor
§ Programele regionale de formare a formatorilor

Obiectiv specific 4.3. Îmbunătăţirea egalităţii şanselor în special pentru romi, tineri, femei
şi pentru generaţiile vârstnice

Măsuri recomandate:
§ Programe de integrare a persoanelor din grupurile defavorizate pe piaţa muncii
prin diverse programe de educaţie şi calificare profesională. Promovarea şi
susţinerea economiei sociale şi a întreprinderilor sociale şi promovarea bunei
practici
§ Programe de stimulare a tinerilor în vederea menţinerii forţei lor de muncă în ţară
§ Realizarea proiectelor comune pentru îmbunătăţirea egalităţii şanselor în special
pentru romi, tineri, femei şi pentru generaţiile vârstnice

Obiectiv specific 4.4. Antreprenoriatul ca alternativă a şomajului

Măsuri recomandate:
§ Programe de stimulare şi motivare a tinerilor pentru înfiinţarea de firme proprii
§ Promovarea bunei practici în domeniul cultural antreprenorial
§ Sprijinirea mobilităţii privind derularea de stagii transnaționale

278
Obiectiv strategic 5: Valorificarea potenţialului socio-cultural ca o caracteristică unică
a peisajului cultural al Văii Mureşului
Factorii de localizare socio-culturală au un rol tot mai important în crearea identităţii şi
pentru mobilizarea resurselor umane. Solidaritatea pentru dezvoltarea regiunii native se
răsfrânge pozitiv asupra voinţei de a nu migra sau de a reveni după formarea profesională
sau după studii. În plus, menţinerea şi conservarea obiceiurilor şi a tradiţiilor este o parte
integrantă a relaţiilor locale şi o parte a stilului de viaţă. De asemenea, unicitatea sa
acţionează ca o bază pentru activităţi culturale şi turistice şi defineşte un nivel ridicat de
atractivitate a regiunii respective. Elementele potenţialului socio-cultural pot fi definite ca
însuşiri unice ale peisajului cultural. Conservarea, restaurarea şi reabilitarea acestora
determină, de asemenea, în mare măsură caracterul aşezărilor şi al valorii acestora în viitor.
Valea Mureşului poate fi un factor formator de identitate în Regiunea Centru. Consolidarea
conştientizării frumuseţii şi particularităţilor vieţii alături de râu (nu trăirea alături de inundaţii)
şi pentru traiul prudent alături de peisajul riveran este o premisă pentru identificarea
populaţiei cu peisajul cultural înconjurător. Prin termenul definit neclar şi neuniform „peisaj
cultural” se denumeşte în principiu peisajul marcat durabil de om. Împreună cu termenul
opus „peisaj natural” se creează o pereche de concepte complementare. Factori importanţi
pentru apariţia şi dezvoltarea peisajului cultural sunt caracteristicile (condiţiile la faţa locului)
mediului natural, cu fauna şi flora sa, precum şi interacţiunea care rezultă din modificarea
antropică a mediului natural. Consiliul European a întocmit o Convenţie europeană a
peisajului, 140 corespunzătoare valorii peisajului. Scopul Convenţiei este dezvoltarea
peisajului. Convenţia solicită dezvoltarea ţintită a peisajului şi cu privire la peisajele de zi cu
zi şi cele urbane şi cele degradate.
Peisajul cultural al Văii Mureşului este caracterizat şi prin particularităţile arhitecturale tipice
ale clădirilor diferitelor minorităţi. Există o varietate de monumente religioase şi culturale,
care sunt astăzi centrul vieţii, în special în comunităţile rurale. Acest patrimoniu
reprezentativ este animat de păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor. Sărbătorile şi festivalurile
sunt printre cele mai importante momente ale modului tradiţional şi contemporan de viaţă.
De-a lungul Văii Mureşului se găsesc case memoriale, muzee, biblioteci, care au lăsat
trecutul moştenire viitorului. În cadrul ansamblurilor folclorice, tinerii se angajează pentru
conservarea modului de viaţă popular prin muzică şi dans.
Obiectivul strategic 5 contribuie la implementarea priorităţii 4.5 din Planul de Dezvoltare al
Regiunii Centru 2014-2020 unde este subliniată nevoie de refacere şi dezvoltare a
infrastructurii cultural-recreative din mediul rural. Sprijinirea cooperării între diverşi actori şi
comunităţi rurale în cadrul unor acţiuni integrate vizând dezvoltarea teritorială. Tot în acest
sens în cadrul domeniului strategic 5 se subliniază: Dezvoltarea sectorului turistic şi a
sectoarelor economice conexe prin valorificarea potenţialului natural şi antropic al Regiunii
Centru şi susţinerea activităţilor culturale şi recreative.

Din analiza SWOT au rezultat următoarele aspecte:

§ Diversitate etnică şi culturală
§ Diversitate naturală, monumente, patrimoniu cultural şi arhitectură tipică zonei
§ Degradarea multor situri de patrimoniu cultural
§ Potenţial ridicat în ceea ce priveşte conservarea şi utilizarea patrimoniului cultural

140
Conţinutul Conventiei Europene a peisajului a fost elaborat la iniţiativa Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din
Europa. În anul 2004 convenţia a intrat în vigoare. Ca răspuns la reducerea calităţii şi diversităţii mai multor peisaje
observabilă la nivel european şi datorată celor mai diverse dezvoltări, Consiliul European a propus o iniţiativă privind
Convenţia Europeană a peisajelor (CEP). Prin CEP, peisajele ar urma să obţină un statut legal şi să fie recunoscute ca o
componentă esenţială a calităţii vieţii, ca expresie a diversităţii culturale şi naturale, precum şi ca bază pentru formarea
identităţilor locale şi regionale. Protecţia, întreţinerea şi planificarea tuturor peisajelor din Europa trebuie să fie asigurate,
indiferent dacă acestea sunt naturale, culturale sau urbane, indiferent dacă acestea sunt degradate sau intacte, deosebit de
frumoase sau "de zi cu zi" (a se vedea Consiliul Europei 2000a, Consiliul Europei 2000b).

279
 § Păstrarea şi perpetuarea obiceiurilor şi a tradiţiilor locale şi regionale
§ Utilizarea potenţialului socio-cultural pentru menţinerea stilului de viaţă şi pentru
creştere

Obiective specifice
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 5:

Obiectiv specific 5.1. Valorificarea potenţialului peisajului cultural şi natural al Văii

Mureşului pentru nevoile cetăţenilor

Măsuri recomandate:
§ Crearea şi susţinerea reţelelor de iniţiative locale pentru reabilitarea şi
întreţinerea de biserici, palate şi monumente
§ Renovarea şi mentenanţa bisericilor, castelelor şi a monumentelor
§ Asigurarea şi dezvoltarea potenţialului culturii de zi cu zi pentru stilul de viaţă şi
nivelul de trai (de exemplu, valoare arhitecturală de case rezidenţiale şi clădiri
sociale)

Obiectiv specific 5.2. Punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor ca însuşiri unice ale
peisajului cultural Valea Mureşului

Măsuri recomandate:
§ Realizarea unei reţele pentru valorificarea potenţialelor socio-culturale locale:
valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor ca o caracteristică unică a peisajului cultural
din Valea Mureşului
§ Atragerea tinerilor pentru conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor

Obiectiv specific 5.3. Atragerea administraţiilor publice locale pentru finanţarea proiectelor
de investiţii în amenajarea malurilor râului Mureşcu vedere de dezvoltarea spațiilor de
agrement

Măsuri recomandate:
§ Utilizarea fronturilor la apă pentru amenajări publice, recreaţionale care să ducă
la creşterea calităţii vieţii, a întăririi identităţii locuitorilor
§ Îmbunătăţirea situaţiei spaţiilor de agrement pe malurile Văii Mureşului
§ Implementarea soluţiilor de dezvoltare creativă urbană pentru utilizarea malurilor
Râului Mureş ca o parte din viaţa urbană (oamenii să-şi petreacă mai mult timp
lângă râu)

Obiectiv strategic 6 Valorificarea potentialului natural şi cultural al Văii Mureşului

pentru economia turismului
Indiferent de potenţialul natural şi cultural-istoric al zonei, disparităţile teritoriale şi
economice dintre comunităţile din Valea Mureşului determină diferite premise pentru
activităţile turistice şi de agrement. În contextul viitoarei dezvoltări pentru unele unităţi
administrative, legăturile mai bune de transport pot reprezenta o astfel de premisă, în timp

280
ce pentru altele premisele pot fi reprezentate de concentrarea oportunităţilor existente sau
de implicarea unităţilor administrative într-un context teritorial mai larg. Utilizarea şi
valorificarea potenţialului natural-unic impune noi idei, curaj şi viziune strategică. Centrele
urbane ca Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş şi Deva reprezintă de asemenea, cu ofertele lor
naturale şi culturale, concurenţi puternici în lupta pentru atragerea turiştilor autohtoni şi
străini. Descoperirea şi valorificarea consecventă a caracteristicilor-unicat impun
îmbunătăţirea accesului precum şi pregătirea cu tehnici moderne de promovare.
Consolidarea axei recreative şi de agrement pe Valea Mureşului în Regiunea Centru şi
îmbunătăţirea facilităţilor de infrastructură în sectorul de agrement sunt de asemenea un
concept general global. Accentul se pune pe funcţia de agrement, respectând în acelaşi
timp mediul natural, pe recreere şi agrement pe râu. Trebuie ţinut cont, de asemenea, de o
relaţie echilibrată între zonele turistice şi zonele de utilizarea economică. Potenţialul de
utilizare în cadrul unei zone de turism şi agrement se extinde pe întreaga Vale a Mureşului.
Iniţiativele vor fi atent adaptate necesităţilor habitatelor şi protecţiei speciilor. Acest lucru
este valabil mai ales pentru planuri care presupun navigabilitatea, utilizarea autovehiculelor
sau practicarea sporturilor de apă, dar şi pentru opţiunile de aventură şi petrecere a timpului
liber în zonele urbane, precum şi pentru zone destinate sporturilor amuzante.
Exploatarea eficientă a potenţialului turistic al patrimoniului natural şi cultural de-a lungul
Văii Mureşului în Regiunea Centru trebuie să aibă loc prin coordonarea strategică între
toate unităţile teritoril - administrative. Interesele particulare trebuie să fie subordonate
intereselor comune, deoarece dezvoltarea diferitelor proiecte mici poate provoca
fragmentarea oportunităţilor existente. Acest lucru este valabil atât pentru ofertele turistice,
cât şi pentru activităţile de marketing. Turiştii interni şi externi se aşteaptă la profesionalism
şi la calitate adecvată atât pentru cazări cât şi pentru servicii. Turiştii caută oferte
individualizate cu valori noi. Mai ales în acest sens, Valea Mureşului oferă un mare potenţial
nerecunoscut.
Punerea în valoare a potenţialului turistic al Văii Râului Mureş sprijină implementarea
obiectivului strategic 6 formulat în cadrul actualului Plan de Dezvoltare al Regiunii Centru:
dezvoltarea sectorului turistic şi a sectoarelor economice conexe prin valorificarea
potenţialului natural şi antropic al Regiunii Centru şi susţinerea activităţilor culturale şi
recreative. Astfel destinaţiile turistice din Valea Mureşului pot profita de pe urma priorităţilor
de finanţare a turismului.

Din analiza SWOT au rezultat următoarele aspecte:

§ Frumuseţea peisajului cursului râului Mureş (mai ales în Defileu, pe malul Mureşului
din zonele rurale) cu natură unică, floră şi faună speciale
§ Existenţa unor rezervaţii naturale, monumente ale naturii şi biosferei
§ Existenţa unui număr important de monumente istorice, naturale şi culturale, centre
istorice
§ Existența unor programe şi proiecte pentru atragerea turiştilor
§ Lipsa promovării Văii Mureşului ca destinaţie turistică
§ Lipsa amenajării locurilor de agrement
§ Structuri de cazare turistică care nu respectă standardele de calitate în turism

281
Obiective specifice
Următoarele obiective specifice vor contribui la realizarea obiectivului strategic 6:

Obiectiv specific 6.1. Profesionalizarea de marketing

Măsuri recomandate:
§ Elaborarea şi implementarea unei strategii de dezvoltare a turismului pentru
Valea Mureşului în Regiunea Centru
§ Implicarea unităţilor administrativ-teritoriale în promovarea Văii Mureşului ca
destinaţie turistică
§ Stimularea finanţării turismului durabil pe Valea Mureşului

Obiectiv specific 6.2. Protejarea elementului de unicitate a peisajului cultural

Valea Mureşului pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi de agrement

Măsuri recomandate:
§ Definirea şi utilizarea elementelor de unicitate a peisajului cultural Valea
Mureşului pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi de agrement
§ Valorificarea potenţialului peisajului cultural şi natural al Văii Mureşului pentru
nevoile cetăţenilor
§ Utilizarea eficientă a potenţialului turistic din Valea Mureşului
§ Conservarea şi promovarea tradiţiilor, a meşteşugurilor tipic regionale şi a
particularităţilor arhitecturale locale

Obiectiv specific 6.3. Diversificarea ofertelor pentru atragerea turiştilor

Măsuri recomandate:
§ Îmbunătăţirea şi diversificarea posibilităţilor de practicare a activităţilor sportive şi
de agrement lângă şi pe râul Mureş; Includerea lacurilor artificiale rezultate în
urma exploatării agregatelor minerale, din preajma râului Mureş în cadrul unor
amenajamente cu caracter turistic şi de petrecere a timpului liber
§ Îmbunătăţirea şi diversificarea posibilităţilor de practicare a activităţilor sportive şi
de agrement

Obiectiv specific 6.4. Îmbunătăţirea infrastructurii de primiri

Măsuri recomandate:
§ Creşterea accesibilităţii pe Valea Mureşului prin îmbunătăţirea infrastructurii
rutiere (trasee pentru biciclete, poduri pietonale)
§ Îmbunătăţirea calităţii serviciilor
§ Îmbunătăţirea standardelor de cazare
În vederea dezvoltării unui turism durabil în natură pe Valea Mureşului trebuie valorificate
toate potenţialele existente.Printre acestea se numără atractivitatea naturală a peisajului,
monumentele arheologice şi cultural-istorice, specificul regional, obiceiurile şi tradiţiile.

282
Materialele adecvate pentru turişti, internetul ca mediu de publicitate şi creaţie, respectiv
îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi de turism reprezintă condiţii esenţiale pentru o
utilizare corespunzătoare a caracteristicilor-unicat din domeniul agrement şi turism.

283
9. SOLUŢII PROPUSE PENTRU PROBLEMELE DE MEDIU
IDENTIFICATE, DE PREVENIRE ŞI REDUCERE A
RISCURILOR DE INUNDAŢII

9.1. Măsuri pentru protejarea factorilor de mediu

Măsurile propuse aici sunt o completare a celor prezentate în capitolul 4. Capitolului 4 al

acestui studiu descrie situaţia actuală pentru protecţia naturii şi mediului şi enumeră măsuri
care sunt de o importanţă deosebită pentru dezvoltarea socio-economică a Văii Mureşului
din Regiunea Centru.
Aceste măsuri propuse sunt cuprinse într-un capitol separat deoarece implementarea
acestora se realizează prin termediul unor alte instituții publice precum Administrația
Națională „Apele Române” sau Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Măsurile propuse
sunt mai întâi discutate împreună cu consiliile județene și cu primăriile implicate iar ulterior
implementate. În ceea ce privește elaborarea Planului de Management pentru Protecția
Naturii și a Mediului, a planului pentru Bazinul Hidrografic Mureș precum și a măsurilor
legate de protecția împotriva inundațiilor, toate aceste măsuri sunt aduse la cunoștința
primăriilor spre consultare.
Măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului:
§ Monitorizarea calităţii aerului
§ Monitorizarea şi instalarea de filtre în instalaţii industriale cu emisii mari
§ Soluţii de transport ecologice pentru zonele urbane aglomerate şi afectate în mod
deosebit
Măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii solului:
§ Monitorizarea poluării solului
§ Limitarea folosirii îngrăşămintelor chimice în agricultură
§ Împădurirea şi utilizarea plantelor de îmbunătăţire a solului
§ Controlul activităţilor din domeniul agriculturii (respectarea perioadelor de odihnă şi
schimbarea culturilor)
§ Măsuri pentru controlul eroziunii
Măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii apei:
§ Monitorizarea continuă a măsurilor împotriva poluării apei, cantitativ şi calitativ;
§ Armonizarea cu standardele europene în domeniul asigurării calităţii apei potabile şi
a tratării apelor menajere are drept scop asigurarea unui standard de viaţă ridicat al
locuitorilor; continuarea proiectelor de apă şi de canalizare aflate în responsabilitatea
Consiliilor Judeţene, autorităţilor locale şi operatorilor regionali, inclusiv realizarea de
staţii de epurare noi şi modernizarea celor existente;
§ Îmbunătăţirea calităţii resurselor de apă prin retehnologizarea proceselor de
producţie prin utilizarea unor tehnologii curate, nepoluante;
§ Asanarea zonelor degradate prin activităţi industriale, controlul apelor uzate, inclusiv
reabilitarea şi ecologizarea siturilor industriale decontaminate.

Reconstrucţia ecologică a râurilor

§ îmbunătăţirea şi realizarea de habitate corespunzătoare conservării biodiversităţii

284
 § asigurarea de debite corespunzătoare pe cursurile de apă, în scopul protecţiei
ecosistemelor acvatice
§ asigurarea continuităţii debitului pe cursurile de apă, pentru facilitarea migraţiei
speciilor piscicole.

9.2. Măsuri de prevenire şi reducere a riscului la inundaţii

Măsuri de apărare împotriva inundaţiilor

§ măsuri de protecţie de-a lungul cursurilor de apă prin construcţie sau lucrări de
indiguiri locale
§ mentenanţa infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor
§ reabilitarea/supraînălţarea lucrărilor existente
§ regularizarea pâraielor şi regularizarea cursurilor de apă
§ asigurarea spaţiului pentru diseminarea râului (polderi)
§ renaturarea malurilor cursurilor de apă
§ măsuri de stabilizare a albiei, recalibrarea albiei, parapeţi, ziduri de sprijin, praguri de
fund
§ monitoring de investigare pentru determinarea presiunii semnificative care afectează
starea corpului de apă
§ diversificarea structurii malului, a albiei şi a habitatelor din lunca inundabilă
§ studiu pentru diversificarea structurii malului, a albiei şi a habitatelor din lunca
inundabilă
Cu Hotărârea de Guvern nr. 846 din 11.08.2010 a fost aprobată Strategia Naţională de
Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung 141 . Această strategie şi
legislaţia din domeniul managementului situaţiilor de urgenţă reprezintă baza pentru
Planurile de Management al riscului la inundaţii, care sunt în proces de elaborare şi de
dezbatere publică.
În Planul de Management al Riscului la Inundaţii, elaborat de Administraţia Bazinală de Apă
Mureş s-au cuprins lucrările existente.
Astfel, în tot Bazinul Hidrografic Mureş se află 210 lucrări de îndiguire (din care 27 sunt
principale) cu o lungime totală de cca. 825 km. Aceste lucrări apără 240 de localităţi (55
oraşe şi municipii), 8.827 de case în mediul urban şi 60.240 în mediul rural, 314 km. linie
C.F., 242 km drumuri naţionale şi 313 km drumuri judeţene. Suprafaţa totală apărată,
conform raportărilor este de cca. 190.000 ha142 .
Printre cele mai importante lucrări de îndiguire se numără cele de la Reghin, Târgu Mureş,
Luduş, apărarea municipiului Alba Iulia şi îndiguirea de la Mihalţ. Pe judeţe, cele mai multe
lucrări se află în judeţul Mureş (8), în judeţul Alba (3). Cu excepţia îndiguirilor de pe Mureşul
inferior din zona de graniţă al căror debit de calcul corespunde unei frecvenţe de apariţie a
debitelor maxime de 1/500 ani, restul sunt calculate pentru 1/100 ani la oraşe, 2/100 ani
pentru localităţi rurale şi 1/10 ani la restul terenurilor.

141
Monitorul Oficial nr. 626 din 6 septembrie 2010
142
Planul de Management al Riscurilor la Inundaţii. Administraţia Bazinală de Apă Mureş, p. 9 etc.

285
Harta 42: Schema de gospodărire a apelor existentă în Bazinul Hidrografic Mureş

Sursa: Planul de Management al Riscului la Inundaţii, elaborat de la Administraţia Bazinală de Apă Mureş

286
Măsuri în Valea Mureşului din Regiunea Centru:
§ Regularizarea pâraielor Ditrău şi Martonca, în scopul prevenirii revărsărilor de apă în
comuna Ditrău, judeţul Harghita
§ Îndiguirea râului Mureş la Topliţa, Depresiunea Gheorgheni, Joseni;
§ Amenajarea pârâului Topliţa pentru apărarea împotriva inundaţiilor în localităţile
Topliţa, Răstoliţa, Lunca Mureşului, Reghin, Iernut, Bărăbanţ (Alba Iulia), Alba Iulia,
Blandiana;
§ Regularizarea şi îndiguirea la Suseni, la Tărgu Mureş, la Luduş;
§ Diguri la Blandiana şi Şibot, Ocna Mureş, Vinţu de Jos, Coşlariu-Sântimbru.
§ Dig sau/şi regularizarea la Unirea, Cistei, Drâmbar, Rădeşti, Vurpăr, Ocna Mureş,
Aiud, Leorinţ, Beldiu, Totoi, Vinţu de Jos, Blandiana,
§ Supraînălţare dig la Dileu Nou (Sânpaul), Sânpaul,
§ Acumulare/baraj la Zetea, Glodeni I şi II.

În vederea implementării şi ducerii unitare a tuturor acţiunilor de apărare în cadrul Bazinului

Hidrografic Mureş s-au constituit Centre Operative pentru Situaţii de Urgenţă, la nivel de
A.B.A. Mureş şi Sisteme de Gospodărire a Apelor în teritoriul Regiunii Centru, după cum
urmează143 :
§ Centrul operativ bazinal în cadrul A.B.A. MUREŞ – Târgu Mureş;
§ Centrul operativ în cadrul S.G.A. Mureş;
§ Centrul operativ în cadrul S.G.A. Alba Iulia;
Centrele operative pentru situaţii de urgenţă din cadrul Administraţiei Bazinale de Apă
Mureş şi Sistemelor de Gospodărire a Apelor sunt alcătuite din specialişti ai
compartimentelor Dispecerat, Apărare Împotriva Inundaţiilor, Exploatare Lucrări
Hidrotehnice, Hidrologie, Monitoringul Calităţii Apei. Componenţa acestor centre se
stabileşte prin decizie a directorului general/directorului.
Planul bazinal de apărare privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii,
gheţuri, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări
accidentale ale Bazinului Hidrografic Mureş se bazează pe asamblarea planurilor judeţene
de apărare şi pe baza Regulamentului de Exploatare Coordonată a Amenajărilor.

Ecologizarea / renaturarea râului Mureş

În multe ţări europene se implementează programe de renaturare sau ecologizare pentru
sistemele derâu sau bazinele hidrografice. Aceasta este parţial o chestiune de redobândire
a unui mediu natural.
Programele includ:
§ Stabilizarea şi uscarea zonelor de retenţiea apei, care au fost utilizate pentru
aşezări, agricultură sau pentru trafic
§ Navigabilitatea râurilor (îndreptarea râurilor)
§ Instalarea de baraje
§ Expansiunea urbană din peisaj

143
Planul de apărare privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase,
accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale ale Bazinului Hidrografic Mureş, pentru perioada 2014 – 2017, p. 1-3

287
 § Utilizarea agricolă intensivă
§ Compact area solului şi drenaj
Rezultat: Creşterea de bitului râurilor şi volumul apei au fost mai ridicate. Inundaţiile au venit
mai repede. Pragul de inundaţii a fost mai mare şi mai abrupt.
În ultimii 20-30 de ani mai multe programe de renaturare sau ecologizare au fost puse în
aplicare. Renaturarea înseamnă refacerea habitatelor naturale din ex suprafeţele terenurilor
agricole, liniile de cale ferată dezafectate, aeroporturile închise sau râurile îndreptate. Prin
renaturare se încearcă restabilizarea albiei la forma iniţială, reducerea debitului şi prin
urmare, reducerea riscului la inundaţii. Un alt scop este repopularea speciilor de plante şi
animale.

288
10. PORTOFOLIU CU PROPUNERI DE PROIECTE PRIORITARE

În vederea dezvoltării unităţilor administrativ - teritoriale de pe Valea Mureşului, se cer implementate în anumite domenii o serie de măsuri şi
proiecte care vor avea în egală măsură influenţă asupra acestora. Printre aceste măsuri şi proiecte se numără: alimentarea centralizată cu apă
din sistemul public, îmbunătăţirea sistemelor de colectare a apelor uzate, de colectare a deşeurilor, prelucrarea şi reciclarea sau depozitarea
de gunoaie, deşeuri, deşeuri speciale sau aparatură scoasă din uz. Acestea oferă o paletă largă de posibilităţi de dezvoltare pentru economia
regională, atât în domeniul serviciilor (transport, comerţ, cercetare, dezvoltare etc.) cât şi în cel al producţiei (dezmembrare, transformare,
reutilizare/reciclare), reabilitarea, respectiv construcţia de diguri, diversificarea activităţilor economice, extinderea fermelor piscicole, crearea de
facilităţi de agrement şi de practicare a sporturilor, îmbunătăţirea marketing-ului pentru produsele regionale şi promovarea facilităţilor turistice şi
de petrecere a timpului liber. De asemenea nu trebuie uitate nici regulamentele, conceptele şi planurile de dezvoltare necesare atât pentru
unităţile teritoriale cât şi pentru dezvoltarea tematică a turismului în natură sau a conceptului de marketing sau de promovarea oportunităţii
pentru dezvoltare economică, produse regionale şi locale şi activităţii în domeniul turismului.
În cadrul acestui studiu, vor fi prezentate propunerile de proiecte mai mari, integrate şi comune. Acestea se bazează pe rezultatele analizelor şi
obiectivelor comune care ar putea fi puse în aplicare printr-un acord comun de parteneriat. Proiectele comune sunt destinate a fi şi exemple de
bună practică în sensul realizării proiectelor complexe şi integrate cu necesitatea corelării la nivel local, judeţean şi regional.
Mai mult, dorim să propunem ca în vederea elaborării și implementării unei viitoare Strategii de Dezvoltare Durabilă Valea Mureșului, Regiunea
Centru, să se aibă în vedere dezvoltarea unei colaborări cu potențiali parteneri internaționali. Prin intermediul liniilor de finanțare ale Uniunii
Europene pot fi dezvoltate proiecte speciale de colaborare interregionale în vederea asigurării unui transfer efectiv de Know-How. În acest
sens există deja câteva proiecte europene cu experiențe practice acumulate în domeniul renaturării unor cursuri de apă. Cel mai mare proiect
european de restaurare a unui râu a fost lansat pe Havel Jos (Untere Havel, Landul Brandenburg / Germania). Cu măsurile planificate, peisajul
unic Havel ar trebui să primească râul natural şi să fie mai atractiv pentru turism. În anii următori, braţele moarte au fost conectate,
terasamentele demontate, canalele de inundaţii activate şi construite aşa numitele fishways. Traseele în natură, centrele de vizitare şi punctele
de observare au oferit o imagine fascinantă a naturii. Punctele pentru o posibilă colaborare sunt repopularea sau consolidarea de specii sau
observarea păsărilor – birdwatching - program de monitorizare a speciilor de păsări (Monitorizare a Păsărilor Comune program, implementat la
nivel naţional), reabilitarea peisajelor naturale, elaborarea Ghidurilor pentru ecoturism şi marketingul profesional (https://www.nabu.de/natur-
und-landschaft/fluesse/untere-havel/aktivitaeten/index.html

289
10.1 Obiectiv strategic 1: Conservarea şi întărirea sustenabilă a spaţiului natural - Utilizarea eficientă şi raţională a
resurselor naturale, ţinând cont de necesităţile generaţiilor viitoare
Directiva europeană privind apa (Directive - Cadru în Domeniul Apei) a fost preluată de România odată cu aderarea la UE. În acest context, Administraţia Naţională
“Apele Române” aplică strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă. Pentru Bazinul Hidrografic Mureş, subunitatea
responsabilă cu aplicarea unitară a strategiei naţionale este Administraţia Bazinală de Apă Mureş. Sarcinile ei includ, printre altele: cunoaşterea resurselor de apă,
conservarea, folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă împotriva epuizării şi degradării,monitorizarea hidrologică, hidrogeologică şi de calitate a resurselor
de apă, precum şi elaborarea diagnozelor şi prognozelor; avertizarea şi realizarea măsurilor de prevenire, combatere, şi înlăturarea efectelor inundaţiilor, a fenomenelor
hidro-meteorologice periculoase, a secetei şi a poluărilor accidentale, gestionarea şi valorificarea resurselor de apă, de suprafaţă şi subterane, cu potenţialele lor naturale
şi fondul de date din domeniu, avizarea, autorizarea şi controlul folosinţelor de apă, al lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi asigurarea activităţii de
1
inspecţie . După ce în martie 2015 a fost publicată partea 1, se lucrează în prezent la partea a 2-a a Planului de Management pentru Bazinul Hidrografic Mureş.
Dezvoltarea în acest context a măsurilor şi proiectelor este văzută de către autorii studiului ca fiind condiţie fundamentală pentru a combate riscurile de inundaţii.
Protecţia împotriva inundaţiilor nu poate fi planificată, realizată şi, la nevoie, finanţată decât în comun, deoarece nici o protecţie al cursului inferior al unei ape curgătoare
nu are efect, dacă nu se realizează şi măsuri pe cursul superior. Planurile de utilizare şi eventualele restricţii de utilizare a apelor de suprafaţă trebuie convenite de
comun acord şi supravegheate în comun pentru a putea reglementa conflictele de utilizare.

Instituţiile responsabile au stabilit un cadru de reglementare cuprinzător, bazat pe Directivele UE. Autorii studiului se referă la o serie de măsuri prioritare pentru
reecologizarea râului Mureş, care din perspectiva dezvoltării regionale sunt deosebit de importante:

2
• Păstrarea curăţeniei pe malul apei şi creşterea calităţii apei (monitorizare şi control)

• Curăţarea meandrelor părăsite (bălţi) (măsurile de monitorizare şi de control)

• Punerea în aplicare a principiului: cine poluează, trebuie să restabilească starea iniţială (“poluatorul plăteşte” şi “utilizatorul plăteşte”); urmărirea penală a
infractorilor ale căror obligaţii nu sunt conforme cu sarcinile ce le revin pentru producerea necontrolată a deşeurilor

• Demolarea clădirilor problematice

• Asigurarea de pajişti suficiente

• Realizarea de diguri şi plantaţii pe malul râului pentru a asigura o mai bună protecţie împotriva alunecărilor de teren precum şi împotriva inundaţiilor

1
HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere;
HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;
HG nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere;
OM nr. 183/2011 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare şi evaluare a zonelor de îmbăiere.
2
PMBH-MUREȘ, Capitol 9 Programa de Măsuri, p. 24/246

290
Obiective
Măsuri recomandate
specifice
Măsuri pentru
ecologizarea râului
Mureş
Măsuri pentru utilizarea
eficientă a resurselor
naturale
Set de măsuri privind
evitarea producerii inutile
de deşeuri şi reducerea
gradului de poluare a
mediului (deşeuri,
substanţe periculoase,
emisii, poluarea aerului,
Obiectiv peisaj)
specific 1.1. Măsuri pentru
Reabilitarea reducereapoluării cauza
şi protecţia activităţilor industriale
peisajului S.C. AZOMURES S.A. în
natural Târgu Mureş şi fabrica
S.C.Zahărul Luduş
Programe şi măsuri de
dezvoltare ale
infrastructurii mici pentru
utilizarea naturii intacte
Set de măsuri privind
asigurarea calităţii apei
inclusă şi în Monitoring-ul
calităţii de apă
(responsabil: “Apele
Române“ cu
implementarea Planului
de Management al
Bazinului Hidrografic
Mureş)
Proiecte propuse
1. Renaturarea Mureşului
1.1. Ofensiva (set de măsuri) privind
asigurarea calităţii apei, cuprinde şi
Monitoring-ul calităţii apei (responsabil:
“Apele Române“ cu implementarea
Planului de Management al Bazinului
Hidrografic Mureş) – include:
1.1.1 monitorizare sporită şi un audit al
cadrului adecvat al sancţiunilor
prevăzute în scopul de a realiza un
control eficient al deversării de ape
reziduale;
1.1.2 consolidarea cooperării dintre
instituţiile competente ca Institutul
Naţional de Sănătate Publică prin
Direcţiile de sănătate publică,
Administraţia Naţională „Apele
Romȃne” prin Administraţiile Bazinale
de Apă şi administraţiile locale cu
scopul de a asigura, prin îndrumare şi
control, calitatea apei, consolidarea
resurse naturale, calitatea factorilor de
mediu
1.2. Ofensiva (set de măsuri) privind
evitarea producerii inutile de deşeuri şi
reducerea gradului de poluare a
mediului (deşeuri, substanţe
periculoase, emisii, poluarea aerului,
peisaj) - cuprinde o monitorizare sporită
şi un audit ca şi cadru adecvat al
sancţiunilor prevăzute în scopul de a
realiza un control eficient al gestionării
291
Orizont
Surse de finanţare posibile Responsabilitate
de timp
Autorităţile publice locale
din Valea Mureşului:
CJ Alba, Harghita şi Mureş
Fondul pentru Mediu – programe
finanţate “Apele Române“
Programul privind reducerea impactului Agenţii pentru Protectia
asupra atmosferei, inclusiv monitorizarea Mediului Judetene
calităţii aerului
Asociaţiile de dezvoltare
Programul privind refacerea siturilor intercomunitare, Grupurile
contaminate istoric de Acţiune Locală (GAL-
uri) sau alte structuri
Programul naţional de îmbunătăţire a parteneriale formate în
calităţii mediului prin realizarea de spaţii scopul sprijinirii dezvoltării
Termen
verzi în localităţi durabile a unităţilor
lung
administrativ - teritoriale
Creşterea nivelului de colectare şi (UAT)
2050
epurare a apelor uzate urbane, precum şi
a gradului de asigurare a alimentării cu
apă potabilă a populaţiei (PROGRAMUL
OPERAŢIONAL INFRASTRUCTURA Companii cu activitate în
MARE 2014-2020, AP 3, O.S. 3.2) domeniul colectării şi
gestionării deşeurilor
menajere
Investiţii în crearea şi modernizarea
infrastructurii de bază la scară mică
(PROGRAMUL NAŢIONAL DE
DEZVOLTARE RURALĂ 2014-2020,
Submăsura 7.2)
Asociaţii, fundaţii, agenţii şi
alte structuri în scopul
Guvernul norvegian, prin Granturile protecţiei mediului
Norvegiene înconjurător
INTERREG EUROPE
 depozitelor de gunoi INTERREG SEE

1.3. Proiect transnational despre Strategia Uniunii Europene pentru

tehnologii pentru imbunatatirea si Regiunea Dunării (SUERD)
monitorizarea calitatea apei, inclusiv
masuri de implementarea legii (la
exemplu experiența transnațională în
implementarea „utilizatorul plătește
urmările pentru mediu”)

1.4 Proiect transnaţional despre

schimbarea experienţei în punerea în
practică a modelelor utile pentru
renaturarea râurilor mari (braţele
moarte, amenajarea cursului de apă,
reamenjarea malurilorşi a albiei, măsuri
de protecţia apei etc.), include şi
identificarea unei soluţii de rezolvare a
conflictelor între reglementările legii
inundaţiilor cu legea biodiversităţii

Termen
Măsuri pentru asigurarea lung
unui debit optim şi
Obiectiv prevenirea inundaţiilor Implementarea măsurilordin cadrul Apele Române şi
Bugetul de Stat, Sistemele de gestionarea PMBH
specific 1.2. (diguri, poldere, Planului de Management al Bazinului
Apelor Alba şi Mureş Mureş
Asigurarea regularizarea cursurilor Hidrografic Mureş, PMBH Mureş
unui debit de apă, curăţarea albiei Bugetele locale,
optim şi şi asigurarea în albie) 2016-
Implementarea Planului de
2021
prevenirea Management al risculuila inundaţii – Fonduri structurale şi de coeziune,
inundaţiilor Măsuri pentru prevenirea PMRI Autorităţi publice locale
inundaţiilor, inclusiv PMRI –
alte fonduri 2021/2
monitorizare
035

Obiectiv Creşterea biodiversităţii

2. Ofensivă pentru creşterea Termen
specific 1.3. râului, ca habitat al florei
biodiversităţii (set de proiecte) lung
Asigurarea şi faunei, Protecţia şi PROGRAMUL OPERAŢIONAL Asociaţii, fundaţii, agenţii şi
biodiversităţi conservarea speciilor şi INFRASTRUCTURA MARE 2014-2020, alte structuri formate cu
i râului ca şi habitatelor 2.1. Studiile despre cauzele poluării scopul protecţiei mediului 2050
habitat al trebuie să fie examinate în timp, motiv înconjurător
care duce la dispariţia sau apariţia unei Axa Prioritară 4 – „Protecţia mediului prin
florei şi Continuarea unor măsuri de conservare a biodiversităţii,

292
faunei proiecte de reabilitare şi ameninţări de specii.
conservare a
monumentelor naturii 2.2. Proiect de repopulare cu specii
care au existat în prealabil pe rȃul
Mureş sau proliferarea controlată de
specii (în special populaţiile de peşti şi
păsări); îmbogăţirea eco-sistemului
acvatic cu specia Lostriţa
monitorizarea calităţii aerului şi
decontaminarea siturilor poluate istoric”
INTERREG EUROPE
Autorităţile publice locale
Autorităţile publice la nivel
judeţean şi regional

2.3. elaborarea planurilor de INTERREG SEE Asociaţiile de dezvoltare

management pentru custozii ariilor intercomunitară, Grupurile
protejate de Acţiune Locală (GAL-
uri) sau alte structuri
2.4. elaborarea unui Plan de parteneriale formate cu
Strategia Uniunii Europene pentru
management al zonei„ Pârâu lui Mihai” scopul sprijinirii dezvoltării
Regiunea Dunării (SUERD)
(Vinţu de Jos, judeţul Alba) durabile a unităţilor
administrativ-teritoriale
2.5. Proiecte transnaţionale pentru (UAT)
transfer de know how, de repopulare a
speciilor şi de asigurarea condiţiilor de
viaţă pentru anumite specii în viitor

Obiectiv Măsuri pentru creşterea

specific 1.4. nivelului de conştiinţă a 3. Iniţiativă publică privind protecţia
Conştientiza populaţiei pentru mediului şi apei pentru creşterea
Fondul pentru Mediu
rea utilizarea raţională a nivelului de conştientizare a populaţiei –
problemelor resurselor şi reducerea curăţirea malurilor şi albiilor râului
Programul care vizează educaţia şi Autorităţi publice locale
cauzate de consumului de resurse Mureş, curăţirea albiilor şi evitarea Termen
utilizării albiilor pentru monitorizarea conştientizarea publicului privind scurt şi
poluare de
calităţii apei protecţia mediului mediu
către factorii Măsuri privind creşterea
de gradului de conştiinţă al
răspundere Set de proiecte educaţionale pentru Creşterea nivelului de evaluare şi Autorităţi publice la nivel
populaţiei pentru evitare
locali, elevi, grupuri-ţintă specifice având ca monitorizare a calităţii aerului la nivel judeţean şi regional
poluarea naturii prin
îmbunătăţire teme: naţional prin dezvoltarea instrumentelor
aruncarea deşeurilor pe Perioad
a educaţiei de monitorizare (PROGRAMUL
maluri, poluarea râului a până
şi OPERAŢIONAL INFRASTRUCTURA
prin deversarea apelor 3.1. proiect de exemplu / model 2030
respectului MARE 2014-2020, AP 4, O.S. 4.2) Agenţiile si Asociaţii de
reziduale neepurate
faţă de - utilizarea eficientă a apei, cu Protecţia Mediului Alba,
mediu Buget local Harghita şi Mureş
Măsuri privind creşterea elaborarea si distribuţia demateriale
gradului de conştientizare informative şi activităţi practice
cu privire la protecţia Buget privat
naturii prin îmbunătăţirea

293
infrastructurii necesare 3.2. controlul poluării apei şi malurilor Asociaţii de dezvoltare
sensibilizării şi intercomunitare, Grupuri de
conştientizării populaţiei 3.3. punerea decoşuri pentru Acţiune Locală (GAL-uri)
colectarea gunoiului, strângerea sau alte structuri
gunoiului după ieşirile la grătar, parteneriale formate cu
curăţenia malurilor; scopul sprijinirii dezvoltării
durabile a autorităţilor
3.4. panouri informative pentru publice locale (parteneriate
conştientizarea populaţiei privind cu şcoli, cu ONG-uri)
păstrarea curată a apei şi malurilor–
elaborare şi depunere cu implicarea
cetăţenilor

294
10.2. Obiectiv strategic 2: Crearea unor reţele de infrastructură eficiente şi prietenoase cu natura
În cadrul infrastructurii, din perspectiva dezvoltării regionale, este vorba despre unele priorităţi care asigură îmbunătăţirea generală de comunicare şi de transport pentru
această reţea.

Obiective Orizont
Măsuri recomandate Proiecte propuse Surse de finanţare posibile Responsabilitate
specifice de timp

Finanţarea printr-un program de

Obiectiv finanţare din fonduri pentru
specific: 2.1. 4. Realizarea unui atlas cadastral pentru poduri, dezvoltarea regională – bazeaza
Îmbunătăţirea cu informaţii despre starea podurilor peste râul Autorităţi publice
la lege 315/2004
mobilităţii prin Măsuri pentru Mureş locale
crearea de îmbunătaţirea mobilităţii
reţele de lângă, pe şi peste râul Stimularea mobilităţii regionale Termen
5. Programul pentru poduri în mediul urban şi prin conectarea nodurilor
infrastructurăşi Mureş rural (construcţii de poduri în judeţele Mureş şi mediu şi
de logistică secundare şi terţiare la lung
Alba: în Târgu Mureş: Podul Mare, Podul infrastructura TEN-T, inclusiv a
prietenoase cu Îmbunătaţirea conectivităţii barajului, Podul în dreapta de Azomureş; în Alba Autorităţi publice la
natura (poduri, nodurilor multimodale nivel judeţean şi
prin construcţia şi Iulia un pod nou, reabilitarea unui pod la (PROGRAMUL OPERAŢIONAL 2030
asigurarea reabilitarea de poduri peste Sântimbru, un pod lângă Totoi, un pod nou regional şi naţional
REGIONAL 2014-2020, AP 6, PI
drumurilor de Mureş lângă Micoşlaca (Ocna Mureş), renovarea şi
acces) 6.1)
construirea de poduri în zonele rurale, precum
Rădeşti/Judeţul Alba etc
Program Operaţional de
Infrastructură Mare – AP 1

Stimularea mobilităţii regionale

Crearea unui sistem
multimodal de transport de
mărfuri la distanţă
prin conectarea nodurilor
secundare şi terţiare la
6. Construirea unor centre multimodale de infrastructura TENT, inclusiv a Autorităţi publice
logistică, legat cu un sistem multimodal de nodurilor multimodale Termen
locale
transport de mărfuri la distanţă (în apropriere de (PROGRAMUL OPERATIONAL mediu
aeroportul Târgu Mureş, Alba Iulia - Bărăbanţ) REGIONAL 2014-2020, AP 6, PI
Consiliile Judeţene
6.1) 2025
Mureş şi Alba
Creşterea volumului de mărfuri
tranzitate prin terminale
intermodale şi porturi
(PROGRAMUL OPERAŢIONAL

295

Construirea unei reţele ale
căilor de ciclism în peisajul
cultural Valea Mureşului
Obiectiv
specific 2.2. Amenajarea digurilor în
aşa fel încât să poată fi
Reţea de piste
utilizate ca pietonale pentru
pentru biciclişti
circulaţie sau ca piste
în peisajul
cultural Valea pentru biciclete
Mureşului
Verificarea planurilor de
reabilitare sau construcţie
a unor drumuri noi, ţinând
cont şi de posibilitatea
creăriiunor piste pentru
biciclete
Implementarea continuă a
proiectelor pentru
construcţia, extinderea şi
Obiectiv
reabilitarea reţelelor de apă
specific 2.3.
potabile şi canalizarea,
Îmbunătăţirea
staţiilor de epurare şi
infrastructurii
staţiilor de tratare ale apei,
tehnico-edilitare
aflate
a localităţilor
Implementarea continuă a
proiectelor privind
managementul deşeurilor
integrate
INFRASTRUCTURA MARE
2014-2020, AP 2, O.S.2.4)
Smart, Green and Integrated
Challenge (HORIZON 2020)
7. Crearea unei reţele de ciclism -Valea
Mureşului pe biciclete
7.1. Susţinerea proiectului „Faţă de Mureş” - Autorităţi publice
drum pentru biciclete pe lângă Mureş, din locale
Reghin până în Târgu Mureş Programul de realizare a
pistelor pentru biciclişti (AFM
Termen
7.2. Construirea de trasee pentru biciclete în nr.384/2011)
scurt şi
oraşele Târgu Mureş, Alba Iulia, Reghin, Ocna Reşedinţe de
mediu
Mureş etc. PROGRAMUL OPERAŢIONAL judeţe
REGIONAL 2014-2020, AP4 -
Prima
7.3. Piste pentru biciclete pe lângă râul Mureş
perioadă
PROGRAMUL NAŢIONAL DE - 2020
7.4. Verificarea proiectelor planificate din DEZVOLTARE RURALĂ 2014- Consiliile Judeţene
punctul de vedere alrealizării lângă drumuri , 2020 Mureşşi Alba
pistelorpentru biciclete
“Apele Române“
7.5. Verificarea proiectelor de construire sau
reabilitarea digurilor pentru
oportunitateapistelorpentru biciclete
Programul Operaţional
Poiecte pentru construcţia, extinderea şi
Infrastructura Mare (POIM)
reabilitarea reţelelor de apă potabile şi
2014-2020 vor fi continuate
canalizarea, staţiilor de epurare şi staţiilor de Administraţiile
acţiunile de dezvoltare a Termen
tratare ale apei (noi şi în continuare) – utilizarea publice locale şi
sistemelor de colectare şi scurt şi
stufului sau a altor plante pentru epurarea judeţene şi a
epurarea apelor uzate, în cadrul mediu
apelor, realizarea unor bazine de colectare a operatorilor în
Axei prioritare 3 “Dezvoltarea
apei pluviale responsabilitatea
infrastructurii de bază în condiţii Prima
Consiliilor Judeţene
de management eficient al perioadă
Proiecte privind managementul deşeurilor şi a operatorilor
resurselor” (OS 3.1. şi 3.2.) - 2020
integrate (noi şi în continuare) – se includ în regionali
următoarele proiecte şi în curaţirea albiilorşi
Investiţii în crearea şi
malurilor prin punerea coşurilor de gunoi
modernizarea infrastructurii de
bază la scară mică
296
 (PROGRAMUL NAŢIONAL DE
DEZVOLTARE RURALĂ 2014-
2020, Submăsura 7.2)

Pregătirea amenajării Buget local

Obiectiv Autorităţi publice
specific 2.4. Mureşului în scopul Termen
navigării cu vase/vapoare PROGRAMUL OPERAŢIONAL locale
Pregătirea mediu şi
posibilităţii de uşoare şi canoe, impune 8. Pregătirea navigabilităţii- prin proiecte de REGIONAL 2014-2020 – lung
amenajarea de prefezabilitate şi măsuri de pregătirea verificării perioada de finanţare dupa 2020 Consiliile
reintroducerii
navigabilităţii pe debarcadere şi puncte de oportunităţii de colaborare între autorităţile JudeţeneMureşşi
oprire prevăzute cu toate publice (Aiud-Ocna Mureş; Reghin-Târgu Mureş) Alba Prima
râul Mureş PROGRAMUL OPERAŢIONAL perioadă
dotările necesare, în INFRASTRUCTURA MARE
preajma principalelor - 2030
2014-2020 - perioada de “Apele Române“
centre urbane străbătute finanţare dupa 2020

297
Harta 43. Propunere pentru dezvoltarea infrastructurii

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

298
10.3 Obiectiv strategic 3: Creşterea valorii adăugate regionale prin conectarea potenţialelor economice
În cadrul studiului, se pune accent pe cea mai eficientă utilizare a potenţialului local existent prin gruparea potenţialelor locale într-o locaţie comună de marketing sau de
reţele de centre de consiliere locale ce pot oferi în mod semnificativ o mai mare eficienţă şi o nouă abordare în valorificarea oportunităţilor economice. Aceste platforme
existente, cum ar fi BISNET TRANSILVANIA, în cadrul EEN, la nivelul Regiunii Centru, de asemenea, pot fi utilizate şi ca o substructură în cadrul ADI Transilvania.
Obiective specifice Măsuri recomandate
Dezvoltarea unui marketing
comun pentru potenţialul
economic al Văii Mureşului
(strategie, structură şi
marketing unitar)
Sprijinirea şi valorificarea
producţiei autohtone,
Obiectiv specific: 3.1. inclusiv energetică, în cadrul
Promovare unor lanţuri şi circuite locale
şi regionale
economică la nivel
local şi regional
Program de promovare a
produselor locale şi zonale,
dezvoltarea unui brand/
mărci – produse bio,
produse tradiţionale
regionale
Proiecte propuse
9. Înfiinţarea unei
Agenţii de Promovare
Economică. În cadrul
Agenţiei de Promovare
Economică pot fi
subordonate:
9.1. „Centre de
Competenţă”, pentru
susţinerea dezvoltării
întreprinderilor mici şi
mijlocii, care aşa cum
demonstrează
experienţa profită cel
mai mult din cooperări,
fiind şi cele mai
adecvate pentru
cooperări;
9.2. Platforma IT pentru
promovarea reţelei de
comercializare cu
posibilităţi de relocare
desemnate şi condiţii,
precum şi suprafeţele,
preţurile, pro-afilierea de
parcuri industriale şi
proprietăţi industriale
9.3. Ofensiva de
Responsabilitat
Surse de finanţare posibile Orizont de timp
e
PROGRAMULOPERAŢIONAL
COMPETITIVITATE 2014-2020
Autorităţi
Programul de competitivitate pentru publice locale
întreprinderi şi IMM-uri – COSME
HORIZON 2020
Autorităţi publice
Schema de Ajutor de Stat pentru
la nivel judeţean
sprijinirea investiţiilor care promovează şi regional
dezvoltarea regională prin crearea de
locuri de muncă, instituită prin HG 332/
Termen scurt şi
2014 –Guvernul României
mediu
Camera de
PROGRAMUL OPERAŢIONAL
Comerţşi Prima perioadă până
REGIONAL 2014-2020, AP2; AP4
Industrie 2020
PROGRAM OPERAŢIONAL
COMPETITIVITATE, Acţiune 1.1.1.,
1.2.1. - Întreprinderi inovatoare de tip
Asociaţii
start-up şi spin-off
profesionale
Programul Româno-Helveţian pentru
IMM-uri
Programul de dezvoltare şi modernizare Societăţi private
a activităţilor de comercializare a
produselor şi serviciilor de piaţă 2015
299

Valorificarea sprijinului
acordat IMM-urilor prin
reţelele de sprijin pentru
Obiectiv specific: 3.2. afaceri şi inovare existente
Asigurarea accesului
competitiv la piaţă Promovarea culturii
pentru IMM
antreprenoriale prin
implicarea autorităţilor în
dezvoltarea infrastructurii
locale de afaceri
calitate:
Finanţarea/Promovarea
producţiei regionale,
prelucrarea şi
comercializarea
produselor regionale de
calitate
9.4. Dezvoltarea unei
campanii ofensive de
marketing – promovarea
localităţilor (real estate),
promovarea noilor
lanţuri şi circuite
economice regionale,
dezvoltarea de branduri
şi mărci – produse din
Valea Mureşului
Proiecte în cadrul
Agenţiei de Promovare
Economică:
Elaborarea unui plan
comun privind
finanţarea/sprijinirea
IMM-urilor de la nivel
local
Realizarea reţelelor de
centre de informare
pentru start-up-uri şi
IMM-uri
Programul pentru dezvoltarea abilităților Agenţii
antreprenoriale în rândul tinerilor și economice
facilitarea accesului la finanțare - START
- 2015
Bugete judeţene
Fonduri private
Programul UNCTAD/EMPRETEC
România pentru sprijinirea dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii
Programul naţional multianual de
înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare
tehnologice şi de afaceri
Programul de dezvoltare şi modernizare
a activităţilor de comercializare a
produselor şi serviciilor de piaţă 2015
PROGRAM OPERAŢIONAL Întreprinderi
COMPETITIVITATE, Acţiune 1.1.1., mici şi mijlocii
1.2.1. - Întreprinderi inovatoare de tip
start-up şi spin-off Autorităţi
publice locale
Programul Româno-Elveţian pentru
IMM-uri Autorităţi
publice la nivel
Termen scurt
Buget local judeţean şi
regional
Această perioadă de
Bugete judeţene
finanţare
Fonduri bancare
Camera de
Programul pentru stimularea înfiinţării şi Comerţ şi
dezvoltării microîntreprinderilor de către Industrie
întreprinzătorii debutanţi în afaceri
Asociaţii
Programul naţional multianual pentru profesionale
dezvoltarea culturii antreprenoriale în
300

Valorificarea potenţialului
hidroenergetic prin
hidrocentralele de mică
putere amplasate în bazinul
superior al Mureşului
Obiectiv specific: 3.3.
Exploatarea eficientă Măsuri pentru asigurare
şi raţională a exploatării ecologice şi
resurselor naturale raţionale a pietrişului,
nisipului şi sării
Iniţiativa utilizării de surse
energetice regenerabile
Valea Mureşului
Dezvoltarea unui program
de promovare a produselor
Obiectiv specific: 3.4. locale şi zonale, dezvoltarea
Asigurarea unei unui brand/ mărci – produse
agriculturi ecologice bio, produse tradiţionale
regionale
Dezvoltarea capacităţii de
rândul femeilor manager din sectorul Societăţi private
întreprinderilor mici şi mijlocii
Agenţii
Programul de dezvoltare şi modernizare economice
a activităţilor de comercializare a
produselor şi serviciilor de piaţă 2015
Programul pentru dezvoltarea abilităţilor
antreprenoriale în rândul tinerilor şi
facilitarea accesului la finanţare - START
- 2015
Creşterea producţiei de energie din
resurse regenerabile mai puţin
exploatate (biomasă, biogaz, geotermal)
- Producţie - (PROGRAMUL
OPERAŢIONAL INFRASTRUCTURA Autorităţi
Strategia pentru Valea MARE 2014-2020, AP 6, O.S. 6.1) publice la nivel
Mureşului privind local, judeţean
utilizarea de surse PROGRAM OPERAŢIONAL şi regional
regenerabile (energia COMPETITIVITATE 2014-2020
solară, apă şi biomasă) Firme din Termen scurt şi
în producerea de Fonduri proprii domeniul mediu
energie pentru clădirile energetic
şi unităţile publice Fondul pentru Mediu:
Agenţii locale şi
RO06 Energie Regenerabilă judeţene de
energie
Programul RONDINE
Programul privind creşterea producţiei
de energie din surse regenerabile
11. Înfiinţarea centrelor Investiţii în exploataţii agricole Autorităţi publice
regionale de distribuire a (PROGRAMUL NAŢIONAL DE la nivel local, Termen scurt
produselor locale, DEZVOLTARE RURALĂ 2014- 2020, judeţean şi
inclusiv comerţul Submăsura 4.1)
regional Această perioadă de
produselor locale pe
finanţare
internet; susţinerea şi Sprijin pentru investiţii în procesarea/
consultanţa formelor de marketingul produselor agricole
cooperatişti sau de (PROGRAMUL NAŢIONAL DE
301
prelucrare şi stocare
frigorifică a produselor
agricole
Extinderea activităţilor
economice în domeniile
piscicultură şi pescuit
Dezvoltarea centrelor de
promovare şi distribuire a
produselor regionale şi
locale
Promovarea colaborării
dintre producătorii regionali
(cooperative/asociaţii/grupuri
de producători)
Susţinerea tinerilor fermieri
şi a specialiştilor agricoli
Stimularea a asocierii
fermierilor (cooperative)
asociere; DEZVOLTARE RURALĂ 2014-2020, Asociaţii de
comercializarea Submăsura 4.2) fermieri
alimentelor şi în special
„lanţurile de pieţe”, care Instrumente: Dezvoltare locala condusa Fermieri
colectează puterea de de comunitate (CLLD), Investiţii
cumpărare urbană teritoriale integrate (PROGRAMUL Agenţii
pentru agricultura OPERAŢIONAL REGIONAL 2014-2020) economice din
indigenă (cu sprijin din domeniul
partea GAL-urilor şi PROGRAM OPERAŢIONAL CAPITAL agriculturi
micro-regiunilor: în UMAN 2014-2020
special pentru produsele
Asociaţii de
alimentare tradiţionale,
Programul naţional multianual pentru produse bio
ceramică, lemn, textile),
susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului
de exemplu:
Programul de dezvoltare şi modernizare
11.1. Crearea unui pol
a activităţilor de comercializare a
de dezvoltare: „Fermă
produselor şi serviciilor de piaţă 2015
de producţie şi
agrement”- de exemplu
PROGRAMULOPERAŢIONAL
în Aiud/Unirea/Ocna
PESCUIT 2014-2020, Măsura III.1)
Mureş, Reghin, Topliţa,
Luduş, Vinţu de Jos
Program de susţinere fermieri tineri
11.2. Peştele din Mureş
– Marca cu patru-cinci
centre de marketing
regionale - Proiect
intercomunitar cu
caracter comercial:
„Peşte din râul Mureş“
11.3. reactivarea
sistemului de irigaţii
11.4. Crearea unui
cluster agricol de
inovare
302
Harta 44. Propunere pentru dezvoltare economică

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

303
10.4 Obiectiv strategic 4: Asigurarea unui potenţial al forţei de muncă, care se orientează către nevoile viitoarei
pieţe a muncii
Zona geografică analizată în cadrul acestui studiu este caracterizată printr-o mare diversitate etnică (români, maghiari, secui, romi etc.) şi importante schimbări
demografice şi economice. În acest context, administraţiile locale prin proiecte finanţate de UE (precum POR şi POCU), pot contribui la întărirea cooperării la nivel
regional şi la dezvoltarea economiei sociale, prin schimbul de experienţe şi de bune practici. O utilizare eficientă a potenţialelor existente implică şi mobilizarea
membrilor grupurilor defavorizate pe piaţa forţei de muncă.
Obiective specifice Măsuri recomandate
Realizarea unei reţele de centre
locale de consiliere, identificarea
nevoilor de calificare a forţei de
muncă şi facilitarea accesului la
programe de formare profesională
continuă, corelate cu nevoia reală
existentă în acest domeniu
Obiectiv specific:
4.1. Asigurarea
unei formări iniţiale
Îmbunătăţirea calitativă a formării
profesionale,
profesionale
profesionalizarea
părţilor practice ale
formării
profesionale
Programe regionale de formare a
formatorilor
Încurajarea şi susţinerea populaţiei
active în îmbunătăţirea
competenţelor prin acces la
formare profesională şi învăţare pe
tot parcursul vieţii
Surse de finanţare Orizont de
Proiecte propuse Responsabilitate
posibile timp
12. Crearea unei reţele PROGRAMUL Instituţii publice şi private
comune de consiliere, OPERAŢIONAL din domeniu
identificarea nevoilor de CAPITAL UMAN 2014-
calificare a forţei de muncă şi 2020, Prioritate de Autorităţi publice la nivel
facilitarea accesului la investiţii 10.4; Prioritate judeţean şi regional
programe de formare de investiţii 8.1 şi 8.3
profesională continuă, corelate Administraţii publice locale
cu nevoia reală existentă în Programul de Finanţare
acest domeniu (se realizează a Consultanţei în Afaceri Agenţi şi operatori Termen
în cadrul Agenţiei de BAS România – economici, companii, scurt şi
Promovare Economică – Ministerul Federal de societăţi comerciale mediu
proiect 9) Finanţe al Austriei
Asociaţii, fundaţii, agenţii şi Prima
12.1. Dezvoltarea strategiei de ERASMUS plus - alte structuri parteneriale etapă în
ocupare a forţei de muncă în Acţiunea cheie 1: constituite cu scopul această
Valea Mureşului - împotriva Mobilităţi de învăţare sprijinirii dezvoltării perioadă
deficitului de lucrători calificaţi, resurselor umane de
pentru Indivizi- se
includerea de cluburi de adresează tinerilor, finanţare
afaceri, camere de comerţ, lucrătorilor de tineret şi
asociaţii profesionale personalului angajat
Persoane fizice, în special
12.2. Dezvoltarea strategiei de ERASMUS plus - tineri care iniţiază o
calificare şi recalificare a Acţiunea cheie 2: afacere
tinerilor şi adulţilor, în special a Cooperare pentru
şomerilor tineri Inovare şi Schimb de
Inspectorate Şcolare
Bune Practici; judeţene
12.3. Crearea de reţele de Se adresează
304
 formare profesională şi de
transfer de exemple de bune
practici - în AJOFM (inclusiv
organizarea de schimburi de
formare, târguri educaţionale)
12.4. Dezvoltare de proiecte
transnaţionale de bună
practică, de calificare şi de
ocupare a forţei de muncă
universităţilor, instituţiilor
publice, ONG-urilor,
firmelor care au AJOFM
departament de CSR
Furnizori pentru formare
Programul pentru profesională sau calificarea
sprijinirea transferului adulţilor
afacerilor – Program
Naţional Departamentul
pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii

Autorităţi publice la nivel

judeţean şi regional

Administraţii publice locale

Finanţarea/Promovarea de iniţiative PROGRAMUL
regionale în domeniul formării Agenţi şi operatori
13. Realizarea unei reţele OPERAŢIONAL
profesionale, al calificării şi economici, companii,
comune de consiliere, CAPITAL UMAN 2014-
Obiectiv specific: societăţi comerciale
recalificării adulţilor, inclusiv schimb identificare a nevoilor de 2020, Prioritate de
4.2. Asigurarea de experienţă şi cele mai bune investiţii 10.4; Prioritate
calificare a forţei de muncă şi Termen
unui înalt nivel practici de investiţii 8.1 şi 8.3 Asociaţii, fundaţii, agenţii şi
facilitarea accesului la scurt şi
calitativ pentru alte structuri parteneriale
programe de formare mediu
formarea Profesionalizarea calificării constituite în scopul
profesională continuă, corelate Programul de Finanţare
profesională, profesionale a adulţilor sprijinirii dezvoltării
cu nevoia reală existentă în a Consultanţei în Afaceri
calificarea şi resurselor umane
acest domeniu (se realizează BAS România –
recalificarea
Programele regionale de formare a în cadrul Agenţiei de Ministerul Federal de
adulţilor Furnizori pentru formare
formatorilor Promovare Economică- proiect Finanţe al Austriei
9) profesională sau calificarea
adulţilor

Inspectorate școlare
judeţene

AJOFM

Obiectiv specific: 14. Înfiinţarea de centre civice PROGRAMU Autorităţi publice la nivel Termen
Programe de integrare a judeţean şi regional
4.3. Îmbunătăţirea pentru consultanţa cetăţenilor OPERAŢIONAL scurt şi
persoanelor din grupurile CAPITAL UMAN 2014- mediu
egalităţii şanselor în cu aspect special de susţinere
defavorizate pe piaţa muncii prin 2020
special pentru romi, a grupurilor defavorizate, Administraţii publice locale
diverse programe de educaţie şi
tineri, femei şi pentru femei, romi şi persoane Aceastăpe

305
pentru generaţiile calificare profesională
vârstnice
Promovarea şi susţinerea
economiei sociale şi a
întreprinderilor sociale şi
promovarea bunei practic
Programe de stimulare a tinerilor în
vederea menţinerii forţei lor de
munca în ţar
Realizarea proiectelor comune
pentru îmbunătăţirea egalităţii
şanselor în special pentru romi,
tineri, femei şi pentru generaţiile
vârstnice
Programe de stimulare şi motivare
a tinerilor pentru înfiinţarea de firme
Obiectiv specific: proprii
4.4. Antreprenoriat
ca alternativă a
şomajului –
Entrepreneurship
Promovarea bunei practici în
domeniul cultural- antreprenorial
Sprijinirea mobilităţii privind
cu handicap, combinate cu
măsuri privind valorificarea şi
conservarea tradiţiilor locale, a
turismului de nişă, valorificarea
unor meşteşuguri tradiţionale,
economia socială, dar şi la
schimbul de informaţii privind
cele mai bune practici de
proiecte
14.1. Iniţiativa "Tineri romi pe
piaţa muncii" (Consolidarea
integrării tinerilor romi prin
proiecte Programul Operaţional
Capital Uman, care să le
deschidă alte perspective
pentru piaţa forţei de muncă)
14.2. Campanii de informare
cu privire la experienţele cele
mai bune practici în domeniul
economiei sociale (proiecte
destinate membrilor grupurilor
defavorizate, modalităţi de
integrare ai acestora,
încurajarea angajării lor
utilizând beneficiile legale
15. Elaborarea unui plan de
stimulare şi motivare a tinerilor
pentru înfiinţarea de firme
proprii
15.1. Consultanţă publică
privind stagiileîn străinătate
15.2. Consultanţă publică
pentru mobilitatea
antreprenorilor tineri
15.3. Organizarea unei reţele
de mentorat pentru
306
Cerere de propuneri de
proiecte pentru politici
sociale inovatoare în
domeniul serviciilor
sociale (PROGRAMUL
EASI
Instrumente: Dezvoltare
locală condusă de
comunitate (CLLD),
Investiţii teritoriale
integrate (PROGRAMUL
OPERAŢIONAL
REGIONAL 2014-2020)
AP 9)
Programul naţional
multianual pentru
dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul
femeilor manager din
sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii
Programul naţional
multianual pentru
dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul
femeilor manager din
sectorul întreprinderilor
mici şi mijlocii
ERASMUS plus -
Acţiunea cheie 1:
Mobilităţi de învăţare
pentru indivizi;
Aici intră mobilităţile şi se
adresează tinerilor,
Asociaţii, fundaţii, agenţii şi rioadă de
alte structuri parteneriale finanţare
constituite în scopul
sprijinirii dezvoltării
resurselor umane
Furnizori pentru formare
profesională sau calificarea
adulţilor
Inspectorate școlare
judeţene
GAL -uri- APL-uri, IMM-uri,
ONG-uri, unităţi de cult,
etc din zonele urbane
având o populaţie de peste
20.000 de locuitori
Autorităţi publice la nivel
judeţean şi regional
Administraţii publice locale Termen
scurt
Asociaţii, fundaţii, agenţii şi
alte structuri parteneriale Aceastăpe
constituite în scopul rioadă de
sprijinirii dezvoltării finanţare
resurselor umane
Furnizori pentru formare
profesionale sau calificarea
derularea stagiilor transnaţionale antreprenorii tineri lucrătorilor de tineret şi adultilor
personalului angajat
Inspectorate școlare
ERASMUS plus - judeţene
Acţiunea cheie 2:
Cooperare pentru AJOFM
Inovare şi Schimb de
Bune Practici;
Se adresează
Universităţilor, Instituţiilor
Firme si furnizori private
publice, ONG-urilor,
firmelor care au
departament de CSR

307
10.5 Obiectiv strategic 5: Valorificarea potenţialului socio-cultural ca însuşire a peisajului cultural Valea Mureşului
Asigurarea unei dezvoltări armonioase a localităţilor ţinând cont de aspectele ecologice şi culturale, bază a dezvoltării peisajului cultural Valea Mureşului. Cu cât sunt
mai mult implicaţi sau dispuşi de la sine să se implice, cu atât mai mult locuitorii din Valea Mureşului se vor identifica cu regiunea din care provin.

Surse de finanţare Orizont de

Obiective specifice Măsuri recomandate Proiecte propuse Responsabilitate
posibile timp

Obiectiv specific: 5.1.
Valorificarea potenţialului
peisajului cultural şi natural
al Văii Mureşului pentru
nevoile cetăţenilor
Sprijin pentru
investiţii în crearea
Crearea şi susţinerea reţelelor 16. Realizarea unor planuri de şi dezvoltarea de Autorităţi publice
de iniţiative locale pentru amenajare peisagistică şi promovarea activităţi neagricole locale
reabilitarea şi întreţinerea de peisajului cultural de pe Valea Mureşului (PROGRAMUL
biserici, palate şi monumente ca o zonă culturală distinctă, cu NAŢIONAL DE Grupurile de
specificul său de tradiţii şi obiceiuri; DEZVOLTARE Acţiune Locală Termen
Renovarea şi mentenanţa RURALĂ 2014- scurt şi
bisericilor, castelelor şi a 17. Valorificarea unor monumente 2020, Submăsura ONG –urile active în mediu
monumentelor istorice şi de arhitectură, prin renovare şi 6.4) domeniul dezvoltării
reabilitare precum: biserici, palate şi alte comunitare; Începând
Asigurarea şi dezvoltarea tipuri de reşedinţe nobiliare, clădiri Conservarea,
potenţialului culturii de zi cu zi administrative şi obiective culturale protejarea, Structurile din
pentru stilul de viaţă şi nivelul (diferite tipuri de muzee, case promovarea şi parteneriale
de trai (de exemplu, valoare memoriale, monumente şi alte construcţii dezvoltarea constituite 2014-2020
arhitecturală de case – cooperare cu episcopiile şi patronatele- patrimoniului natural
rezidenţiale şi clădiri sociale) iniţiativă regională de for public) şi cultural în vederea sprijinirii
(PROGRAMUL dezvoltării integrate
OPERAŢIONAL a localităţilor rurale
REGIONAL 2014-
2020, AP5)

308

Obiectiv specific: 5.2.
Punerea în valoare a
tradiţiilor şi obiceiurilor ca
însuşiri unice ale peisajului
cultural Valea Mureşului
Obiectiv specific: 5.3.
Atragerea administraţiilor
publice locale pentru
finanţarea proiectelor de
investiţii în amenajarea
malurilor râului Mureş în
vedere de dezvoltărea
spaţiilor de agrement
Autorităţi publice
18. Promovarea potenţialelor socio-
locale
Realizarea unei reţele pentru culturale locale
valorificarea potenţialelor Concurs de
socio-culturale locale: Grupurile de
18.1. Elaborarea de calendare privind proiecte culturale –
valorificarea tradiţiilor şi Acţiune Locală
evenimentele culturale precum cataloage sesiunea I 2015-
obiceiurilor ca o caracteristică pentru festivaluri şi concerte, includerea 2016 AFCN
unică a peisajului cultural din ca destinaţii turistice a multitudinii de ONG –urile active în Termen
Valea Mureşului obiective istorice, precum bisericile domeniul dezvoltării
Programul Naţional scurt şi
aparţinând diferitelor religii, comunitare mediu
Multianual pentru
Atragerea tinerilor pentru Susţinerea
conservarea tradiţiilor şi 18.2. Promovarea evenimentelor Meşteşugurilor şi Structurile
obiceiurilor culturale comune localităţilor situate de-a Artizanatului – parteneriale
lungul Mureşului etc. Guvernul României constituite în
vederea sprijinirii
dezvoltării integrate
a localităţilor rurale
Autorităţi publice
19. Proiecte pentru reamenajarea
locale
spaţiilor de agrement, lângă Mureş –
studii de fezabilitate sau de
Utilizarea fronturilor la apă
prefezabilitate
pentru amenajări publice,
recreaţionale care să ducă la Reşedinţe de judeţ
creşterea calităţii vieţii, a 19.1. Alba Iulia–Ciugud teren de golf în PROGRAMUL
întăririi identităţii locuitorilor aer liber, cu dotările aferente NAȚIONAL DE
DEZVOLTARE
Termen
19.2. Ocna Mureş – Dezvoltarea unui RURALĂ 2014-
Îmbunătăţirea situaţiei spaţiilor scurt şi
parc de agrement cu arhitectura 2020 Grupurile de
de agrement de pe malurile mediu
plutitoare (case de vacanţă, restaurant) – Acţiune Locală
Văii Mureşului
activităţi balneoclimaterice PROGRAMUL
Începând
OPERAŢIONAL
Implementarea soluţiilor de cu 2014-
19.3. Noşlac – zonă de agrement prin REGIONAL 2014-
dezvoltare creativă urbană 2020
amenajarea unor braţe fosile ale 2020, Sprijinirea
pentru utilizarea malurilor ONG –urile active
Mureşului şi a gropilor care au rezultat dezvoltării urbane
râului Mureş ca o parte din în domeniul
din exploatarea agregatelor minerale durabile AP 4
viaţa urbană (oamenii să-şi dezvoltării
petreacă mai mult timp lângă comunitare
râu) 19.4. Târgu Mureş: Înfiinţarea unui
spaţiu între braţul mort al Mureşului şi
Mureş, conectarea complexelor
Weekend (aproximativ 15.000 de
Structurile
vizitatori sezon), Grădina zoologică şi
parteneriale
309
Apollo (40 ha); constituite în
vederea sprijinirii
19.5. Reghin – Amenajări pentru dezvoltării integrate
petrecerea timpului liber la malul a localităţilor rurale
Mureşului,

19.6. Topliţa – Reintroducerea în

circuitul turistic al ştrandului termal
(Ştrandul Urmanczy)

310
10.6 Obiectiv strategic 6: Valoareficarea potenţialului natural şi cultural al Văii Mureşului pentru economia
turismului
Valea Mureşului dispune de un potenţial foarte diferenţiat pentru turismul individual, scurte concedii şi multe oferte de nişă în turism. Forurile locale şi subregionale
ale economiei turistice private sau publice şi factorii sau instituţiile însărcinate cu promovarea turistică trebuie să identifice acest potenţial, să-l prezinte şi să-l dezvolte
sub formă de oferte turistice. La acest punct ar trebui scoasă în evidenţă diferenţa dintre zonele din Valea Mureşului şi cele de munte atât în interiorul regiunii cât şi în
procesul de ofertare turistică în străinătate. Pentru aceasta, de foarte mare utilitate este creerea unei identităţi distincte şi inconfundabile, care să aibă rolul de marcă
pentru regiune şi care ar putea fi ceva de genul „Diversitate în Unitate”.

Este importantă promovarea Văii Mureşului în mod unitar, în cadrul unor proiecte de marketing corespunzătoare, care să includă toate oportunităţile turistice, în
funcţie de cerinţele clienţilor, de natura serviciilor şi de arealul turistic solicitat.

Cea mai adecvată modalitate de valorificare turistică a potenţialului regiunii este „turismul integrat”, pentru că el creează structuri de bază adaptate, durabile, care pot
contribui la accelerarea dezvoltării economice a Văii Mureşului. În conformitate cu ideile de bază ale „turismului integrat”, administraţiile locale, judeţene şi zonale,
împreună cu alţi factori de răspundere în domeniu (asociaţiile turistice, ale hotelierilor etc.) trebuie să se implice mai mult în determinarea deţinătorilor de
infrastructură turistică (hoteluri, pensiuni, agropensiuni şi restaurante) să treacă la ofertarea unor produse regionale şi locale (vinuri, produse lactate, legume şi fructe
etc.) care să se îndrepte în final spre bucătăria tradiţională specifică regiunii.

Obiective Surse de finanţare Orizont de

Măsuri recomandate Proiecte propuse Responsabilitate
specifice posibile timp

20. Înfiinţarea unei Agenţii de Marketing în Autorităţi publice

Elaborarea şi implementarea unei Conservarea,
Domeniul Turismului în Valea Mureşului protejarea, locale
strategii de dezvoltare a turismului (Turism Marketing Valea Mureşului) ca
pentru Valea Mureşului în promovarea şi
substructura a Agenţia de Dezvoltare dezvoltarea
Regiunea Centru Intercomunitară – Centru Transilvania (ADI
patrimoniului natural
Obiectiv specific: Transilvania), al cărei scop să fie stabilirea şi cultural Autorităţi publice la
6.1. unor politici de marketing comune acestui PROGRAMUL nivel judeţeanşi Termen
Profesionalizarea areal, atât în ţară cât şi în străinătate. În acest OPERAŢIONAL regional scurt
Implicarea unităţilor administrativ- sens organizaţiile de turism judeţene ar trebui
de marketing REGIONAL 2014-
teritoriale în promovarea Văii să-şi optimizeze colaborarea in vedere 2020, AP5 2014-2020
Mureşului ca destinaţie turistică stabilirea unor obiective de bază care să
privească definirea caracteristicilor generale
ale Văii Mureşului, sub diferitele sale aspecte, PROGRAMUL Asociaţii de
OPERAŢIONAL promovare a
cât şi ţintele şi proiectele care să se impună în
conştiinţa turistului. Importantă este alegerea REGIONAL 2014- turismului
Stimularea finanţării turismului 2020, AP7 –
durabil pe Valea Mureşului unei tematici adecvate care să valorizeze
diferitele aspecte ale potenţialului turistic Diversificarea
precum: turismul cinegetic şi ştiinţific. Sarcini: economiilor locale

311
 definirea caracteristicilor generale ale Văii prin dezvoltarea Agenţii judeţene de
Mureşului (Grădina Zoologică, cu o locaţie durabilă a turismului promovare turistică
excelentă în Europa, cel mai bun râu din
Europa pentru caiac-canoe este Mureşul, etc.) PROGRAMUL
OPERAŢIONAL
21. Plan de marketing/promovare pentru PESCUIT 2014- Agenţii economice
produsele regionale, crearea/dezvoltarea unor 2020, Măsura III.1) din domeniul
mărci înregistrate, managementul calităţii şi turismului
certificate de origine Fonduri bancare

Autorităţii publice
locale, urbane şi
rurale (pentru
22. Dezvoltarea, extinderea şi reabilitarea Conservarea, obiective de
Definirea şi utilizarea elementelor unor foste centre de agrement, cu oportunităţi protejarea, patrimoniu
de unicitate a peisajului cultural în legătură cu odihna, tratamentul, sporturile promovarea şi UNESCO şi
Valea Mureşului pentru acvatice etc. (uşor accesibil şi cu preţuri pentru dezvoltarea naţional)
Obiectiv specific: dezvoltarea activităţilor turistice şi toate buzunarele– în legătură cu proiectul 19) patrimoniului natural
6.2. Protejarea de agrement
elementului de şi cultural ONG-uri
unicitate a 23. Dezvoltarea unei zone turistice în aria PROGRAMUL
Valorificarea potenţialului naturală de la Izvorul Mureşului până la OPERAŢIONAL
peisajului cultural Unităţi de cultură Termen
peisajului cultural şi natural al Văii Reghin – valorificarea potenţialului turistic REGIONAL 2014-
Valea Mureşului scurt
Mureşului pentru nevoile natural într-o zonă deosebită 2020, AP5
pentru Structuri
cetăţenilor
dezvoltarea parteneriale Începând
activităţilor 24. Dezvoltarea de trasee comune - care să 2014-2020
Utilizarea eficientă a potenţialului constituite în scopul
turistice şi de includă trasee pentru vizitarea unor situri
turistic din Valea Mureşului susţinerii activităţilor
agrement arheologice semnificative; trasee bisericeşti; Buget local culturale
trasee pentru practicarea canotajului, trasee
Conservarea şi promovarea pentru cunoaşterea florei şi faunei, trasee
Fonduri Autorităţi publice
tradiţiilor, a meşteşugurilor tipic pentru cunoaşterea grădinilor botanice, a
guvernamentale care au în
regionale şi a particularităţilor parcurilor şi a unor copaci cu rol simbolic etc.
(ex. Traseul grădina castelului, Drumul Sării de proprietate clădiri cu
arhitecturale locale
la Ocna Mureş la Szeged) Fonduri private valoare
arhitectonică şi
istorică valorificabile
în scop turistic

Obiectiv specific: Îmbunătăţirea şi diversificarea 25. Proiect de publicitate: "Bucătăria din Valea PROGRAMUL Autorităţi publice
Termen
6.3. posibilităţilor de practicare a Mureşului" cu o bucătărie şi colecţii speciale OPERAŢIONAL locale
scurt si
Diversificarea activităţilor sportive şi de agrement de reţete de-a lungul Mureşului - prezentat la REGIONAL 2014-
mediu
ofertelor pentru lângă şi pe râul Mureş; Includerea diferite festivaluri din oraşe şi sate 2020, AP7
atragerea lacurilor artificiale rezultate în

312
turistilor urma exploatării agregatelor
minerale, din preajma râului Mureş
în cadrul unor amenajamente cu
caracter turistic şi de petrecere a
timpului liber
Îmbunătăţirea şi diversificarea
posibilităţilor de practicare a
activităţilor sportive şi de agrement
26. Plan de acţiune pentru dezvoltarea ONG-uri şi
turismului în natură şi a turismului acvatic Companii active în
Bugete judeţene domeniul cultural-
27. Plan pentru dezvoltare turismului balnear recreativ
(avand ca bază apele minerale şi apele sărate)
Structuri
28. Dezvoltarea unui program pentru stabilirea Fonduri bancare parteneriale
şi amenajarea de: “Locuri de campare de-a constituite în scopul
lungul Văii Mureşului“. susţinerii activităţilor
culturale
28.1. Teiuş şi Vinţu de Jos – iazuri piscicole
formate în urma exploatărilor de agregate
minerale

28.2. Ocna Mureş – Aiud: amenajarea unei

zone navigabile a râului Mureş destinată
practicării de activităţi nautice

28.3. Lacurile de la Căptălani, jud. Alba

29. Plan de exploatare a potenţialului turistic

din Defileul Deda-Topliţa (activităţi turistice
naturale, traseu pentru Mocăniţa sau un tren
turistic)

Societăţile
comerciale cu
Creşterea accesibilităţii pe Valea activitate în
30. Dezvoltarea unor centre cu oferte de Buget local
Obiectiv specific: Mureşului prin îmbunătăţirea domeniul hotelier
cazare şi masă, ce oferă specialităţi regionale:
6.4. infrastructurii rutiere (trasee pentru
„Centre turistice regionale ale Văii Mureşului” Termen
Îmbunătăţirea biciclete, poduri pietonale) Bugete judeţene Autorităţi publice şi scurt
infrastructurii de ONG-uri active în
primiri Proiecte pentru îmbunătăţirea infrastructurii de
Îmbunătăţirea calităţii serviciilor Fonduri bancare domeniul
primiri 2014-2020
conservării şi
Îmbunătăţirea standardelor de Fonduri private promovării turistice
cazare a patrimoniului
cultural imaterial din
zona rurală

313
Harta 45. Obiective turistice culturale

Sursa: MANCOM CENTRU SRL

314
11. ARGUMENTE PENTRU O VIITOARE STRATEGIE DE
DEZVOLTARE DURABILĂ A VĂII RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU

Din procesul elaborării „Studiului privind potenţialul de dezvoltare socio-economică durabilă

a văii râului Mureş, Regiunea Centru” a rezultat că localităţile riverane au multe potenţialuri
de dezvoltare comune. Acestea sunt în mare parte legate de situaţia specifică a localităţilor
situate de-a lungul râului Mureş. O concluzie comună a analizei, discuţiilor individuale şi a
dezbaterilor publice este necesitatea unei abordări comune în utilizarea potenţialelor de
dezvoltare. Toate autorităţile publice, cu care s-au purtat discuţii pe perioada procesului de
elaborare al studiului, au pledat pentru elaborarea unei strategii comune privind rezolvarea
în mod eficient a problemelor şi utilizarea eficientă a resurselor. În urma dezbaterilor publice,
desfăşurate în judeţele Alba, Mureş şi Harghita, având ca subiect studiul, s-a ajuns la
concluzia că o abordare comună oferă nu numai zonele "clasice" de cooperare precum
protecţia împotriva inundaţiilor, ci şi utilizarea, şi mai ales promovarea, potenţialului socio-
economic. Există un interes special în dezvoltarea proiectelor comune, integrate, în
localităţile care nu pot avea acces la surse de finanţare. Interesele comune, formulate în
colaborare cu instituţiile de stat vor putea fi prezentate şi susţinute mai bine împreună.
Necesitatea unei cooperări mai strânse între localităţile din Valea Mureşului în Regiunea
Centru sunt legate de:
§ nevoia monitorizării controlului de îmbunătăţire a calităţii apei, de la izvoare până la
gura de vărsare;
§ nevoia ridicării restricţiilor teritoriale privind măsurile de protecţie împotriva
inundaţiilor - duc la pagube în localităţile neimplicate;
§ nelimitarea la nivel local a măsurilor de îmbunătăţire a biodiversităţii;
§ conectarea oamenilor cu spaţiul locuit, în mod eficient şi ecologic, prin măsuri de
îmbunătăţire a infrastructurii de transport locale şi regionale;
§ implementarea proiectelor mari;
§ utilizarea în comun a potenţialului economic şi turistic, care ar avea efecte de
sinergie pentru fiecare participant, şi
§ un marketing profesionist.
Din diferitele experienţe de colaborare în parteneriat, cum ar fi marile proiecte de
infrastructură privind alimentarea cu apă şi canalizarea, managementul deşeurilor sau
activităţile în cadrul de cooperare în regiune, LEADER, reiese că rezultatele unei cooperări
sunt mai eficiente şi direcţionate.

315
11.1. Structuri de organizare existente

Pentru a face faţă altor sarcini comune, în judeţele din Regiunea Centru au fost create
microregiuni şi au fost organizate asociaţii care pun localităţile în situaţia de a rezolva
împreună problemele - de exemplu alimentarea cu apă şi canalizarea, sistemul integrat de
gestionare a deşeurilor. Dar şi pentru cooperare, în domeniul economic şi în special în cel
turistic - s-au dovedit a fi cele mai mari structuri de gestionare. În mod special, în vederea
utilizării resurselor financiare din cadrul Programului LEADER finanţat prin Planul Naţional
de Dezvoltare Rurală (PNDR) este necesar ca Grupurile de Acţiune Locală (GAL) înfiinţate
la nivelul judeţelor Alba, Harghita şi Mureş să acționeze în acest sens.
În ceea ce priveşte localităţile din Valea Mureşului în Regiunea Centru, se prezintă în
continuare situaţia şi gradul de organizare în microregiuni şi asociaţii - a se vedea tabelele
următoare 43-45:

Tabel 43: Organizarea localităţilor în microregiuni şi GAL-uri

Nr. JUDEŢUL ALBA GAL/ Microregiunea

1 MUNICIPIUL ALBA IULIA Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia

2 MUNICIPIUL AIUD Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

3 ORAŞUL OCNA MUREŞ Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

Grupul de Acţiune Locală „Pe Mureş şi pe Târnave”

4 ORAŞUL TEIUŞ Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

5 BLANDIANA GAL Valea Ampoiului – Valea Mureşului

Grupul de Acţiune Locală Asociaţia „Țara Secaşelor” Alba-Sibiu

6 CIUGUD
Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia

Grupul de Acţiune Locală „Pe Mureş şi pe Târnave”

7 LUNCA MUREŞULUI
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

8 MIHALŢ Grupul de Acţiune Locala Asociaţia „Țara Secaşelor” Alba-Sibiu

Grupul de Acţiune Locală–Munţii Metaliferi, Trascău, Muntele Mare

9 MIRĂSLĂU
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

Microregiunea „Pe Mureş şi pe Târnave”

10 NOŞLAC
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

Grupul de Acţiune Locală Pe Mureş şi pe Târnave

11 RĂDEŞTI
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

12 SĂLIŞTEA Grupul de Acţiune Locală Valea Ampoiului – Valea Mureşului

316
 Grupul de Acţiune Locala Asociaţia „Ţara Secaşelor” Alba-Sibiu
13 SÂNTIMBRU
Asociaţiei Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia

14 ŞIBOT GAL Valea Ampoiului – Valea Mureşului

Grupul de Acţiune Locală – Munţii Metaliferi, Trascău, Muntele Mare

15 UNIREA
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba de Jos

GAL Valea Ampoiului – Valea Mureşului

16 VINŢU DE JOS
Asociaţia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia

Harta 43. Microregiuni din judeţul Alba

CJ Băișoara
BH

Ocoliș
Poșaga MS
Rimetea
UnireaLunca Mureşului
Sălciua Noșlac Ațintiș
Baia de Arieș Livezile Mirăslău
Lupșa
Ponor Râmeț Hopârta
Fărău

Mogoș Stremt Lopadea Nouă

AR Întregalde
Galda de Jos
Rădești Șona

Teiuş Sâncel JidveiCetatea de Baltă

Cricău
AB Ighiu
Bucerdea Grânoasă
Mihalţ Crăciunelu de Jos
Zlatna
Sîntimbru Valea Lungă
Meteș
Almașu Mare Ohaba Cergău
Ciugud Berghin
Roşia de SecaşCenade
Ceru Băcăinți Vințu de Jos
Blandiana Daia Română Păuca
Şpring
Doştat Loamneş
Șibot
Ludoş
Săliștea Apoldu de Jos
Câlnic Ocna Sibiului
Gârbova
HD Romos
Pianu de Sus
SB
Şura Mică
Săsciori

TM
BV

Sugag

CS
AG
VL

:
GAL 2011

ALBA
Asociaţia Grupul de Acţiune Locală din Zona Văilor Ampoiului şi Mureşului GAL 2012
Asociaţia „Ţara Secaşelor Alba Sibiu”
GAL Muntii Metaliferi, Trascau si Muntele Mare
Grupul de Acţiune Locală PE MUREŞ ŞI PE TĂRNAVE
GAL 2011 din alt judet
Asociaţia GAL Mărginimea Sibiului

317
Tabel 44: Organizarea localităţilor în microregiuni şi GAL-uri

Nr. JUDEŢUL HARGHITA GAL/ Microregiunea

17 MUNICIPIUL TOPLIŢA Grupul de Acţiune Locală „Prietenia Mureş-Harghita“

18 CIUMANI Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

19 DITRĂU Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

20 GĂLĂUŢAŞ Grupul de Acţiune Locală „Prietenia Mureş-Harghita“

21 JOSENI Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

22 LĂZAREA Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

23 REMETEA Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

24 SĂRMAŞ Grupul de Acţiune Locală „Prietenia Mureş-Harghita“

25 SUBCETATE Grupul de Acţiune Locală „Prietenia Mureş-Harghita“

26 SUSENI Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

27 VOŞLOBENI Asociaţia GAL pentru Dezvoltarea Regiunii Giurgeu G10

318
Harta 44. GAL-uri în judeţul Harghita

SV IS
Bilbor

BN
Corbu
Borsec
NT
Tulgheş

Ditrău

Remetea

Lăzarea

Joseni

Ciumani Voşlăbeni
MS Susnei Sândominic Lunca de Jos

Praid Cârţa
HR Vărşag
Tomeşti
Dăneşti
Lunca de Sus
Mihăileni
Corund Mădăraş
Zetea
Atid Racu
Frumoasa
Lupeni
Siculeni BC
Dealu Păuleni-Ciuc
Capalnita Ciceu
Avramesti Vlahita
Simonesti BrădeştiSatu Mare Leliceni Ciucsângeorgiu
Sacel

Lueta Sâncrăieni
Secuieni
Porumbeni Feliceni Sântimbru Sânmartin
Mugeni Martinisi
Meresti Sânsimion Plăieşii de Jos
Ulies
Darjiu
Cozmeni
SB Ocland
CV Tuşnad
Băile Tuşnad
BV
GAL 2011
Asociaţia Grupul de Acţiune Locală pentru dezvoltarea regiunii Giurgeu G 10

: HARGHITA
GAL 2011 din alt judet
Asociaţia LEADER “CSIK”
Asociaţia „Grup de Acţiune Locală Homorod – Rika- Târnava”
Asociaţia „Grupul de Acţiune Locală Sovidek - Hegyalja Helyi Akciocsoport Egyesulet”

Asociaţia “Grupul de Acţiune Local” – Bazinul Dornelor

Tabel 45: Organizarea localităţilor în microregiuni şi GAL-uri

Nr. JUDEŢUL MUREŞ GAL/ Microregiunea

Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş

MUNICIPIUL Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
28
TÂRGU MUREŞ
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect” (sunt membre
toate 102 U.A.T.-uri din judeţ)

Asociaţia Comunităţilor Văii Gurghiului

29 MUNICIPIUL REGHIN Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

319
 Asociaţia GAL Podişul Târnavelor
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
30 ORAŞUL IERNUT
Asociaţia Intercomunitară Iernuţeană
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Mureşului 2005

31 ORAŞUL LUDUŞ Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia „Maris Sud“

Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş

32 ORAŞUL UNGHENI Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“

Asociaţia Intercomunitară de Utilitate Publică „Mureş Călimani“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publica
33 ALUNIŞ
Asociaţia „Microregiunea Valea Mureşului – Zona Reghin“
Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Microregiunea „Pe Mureş şi pe Târnave”
34 AŢINTIŞ Asociaţia Mureşului 2005
Asociaţia „Orizont”
Asociaţia „Maris Sud“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”Asociaţia GAL

Podişul Târnavelor

35 BOGATA Asociaţia Mureşului 2005

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Bogata-Sânger-Papiu Ilarian
Asociaţia „Maris Sud“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
36 BRÂNCOVENEŞTI
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică
Asociaţia „Microregiunea Valea Mureşului – Zona Reghin“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Mureşului 2005
37 CHEŢANI
Asociaţia „Orizont”
Asociaţia „Maris Sud“

320
 Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”
Asociaţia de Dezvoltare Sântioana de Mureş – Csittszentivän
Fejleszesi Egyesület (constituită în baza Măsurii 19.1. PNDR 2014-
38 CRISTEŞTI 2020)
Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Podişul Târnavelor
39 CUCI
Asociaţia Mureşului 2005
Asociaţia „Orizont”

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
40 DEDA Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş
41 ERNEI Asociaţia Leader Parteneriat Mureşean
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Mureşeană de Dezvoltare Intercomunitară Ernei-Gorneşti

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

42 GLODENI Asociaţia Leader Parteneriat Mureşean
Asociaţia „Satul Mureşean“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Leader Parteneriat Mureşean
43 GORNEŞTI
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Mureşeană de Dezvoltare Intercomunitară Ernei-Gorneşti

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
44 IDECIU DE JOS Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică
Asociaţia „Microregiunea Valea Mureşului – Zona Reghin“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
45 LUNCA BRADULUI
Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică

321
 Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”
Asociaţia GAL Podişul Târnavelor
46 OGRA
Asociaţia Intercomunitară Iernuțeana
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Band-Ogra

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia de Dezvoltare Sântioana de Mureş – Csittszentivän
Fejleszesi Egyesület (constituită în baza Măsurii 19.1. PNDR 2014-
2020
47 PĂNET
Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş
Asociaţia Comunelor din Zona de Câmpie a Judeţului Mureş
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

48 PETELEA Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică
Grupul de Acţiune Locală „Prietenia Mureş-Harghita“

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
49 RĂSTOLIŢA Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia Intercomunitară de Utilitate Publică „Mureş Călimani“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
50 RUŞII-MUNŢI Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia de Dezvoltare Sântioana de Mureş – Csittszentivän
Fejleszesi Egyesület (constituită în baza Măsurii 19.1. PNDR 2014-
51 SÂNCRAIU DE MUREŞ 2020)

Asociaţia Metropolitană Târgu Mureş

Asociaţia Comunelor din Zona de Câmpie a Judeţului Mureş

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş
SÂNGEORGIU DE
52 Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
MUREŞ
Asociaţia Leader Parteneriat Mureşean (membru nou - a aderat în
baza Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)

322
 Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”
Asociaţia GAL Podişul Târnavelor
53 SÂNPAUL Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Aqua Invest Mureş“
Asociaţia Intercomunitară Iernuţeana

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia Zona Metropolitană Târgu Mureş – NU este membru
(singura comună din zonă care nu a aderat)
54 SÂNTANA DE MUREŞ
Asociaţia Comunelor din Zona de Câmpie a Judeţului Mureş
Poarta Câmpiei Mureşene – Parteneriat şi cooperare între comunităţi
învecinate (constituită în baza Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
55 STÂNCENI
Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Ecolect”

Asociaţia GAL Defileul Mureşului Superior (constituită în baza
Măsurii 19.1. PNDR 2014-2020)
56 SUSENI
Asociaţia Intercomunitară de Utilitate Publică „Mureş-Călimani“
Asociaţia Intercomunitară a Văii Mureşului – de utilitate publică
Asociaţia „Microregiunea Valea Mureşului – Zona Reghin“

323
Harta 45. GAL-uri din judeţul Mureş

SV SV
SJ NT
BN

CJ

Sărmaşu Sânpetru de Câmpie

Râciu Voivodeni
MS
Miheşu de CâmpiePogăceaua
Glodeni Gornesti
Eremitu
Valea Largă Şăulia Hodoşa
Zau de CâmpieGrebenişu de Câmpie Ernei
Tăureni Papiu Ilarian Band
Măgherani
VărgataBereni Sărăţeni
HR
Sânger Livezeni
Iclănzel Chibed
CoruncaMiercurea Nirajului
Bogata Găleşti Neaua
Ghindari
Gheorghe DojaCrăciuneşti Păsăreni
Cuci Iernut
OgraSânpaul Acăţari
Sângiorgiu de Pădure
Atintis Suplac
Cucerdea Fântânele
Coroisânmărtin
Bălăuşeri
Bichiş
GăneştiMica Veţca
Bahnea Nades
Adămuş
Viişoara
Băgaciu
AB Albesti
Saschiz
Vanatori

SB Laslea Danes Apold CV

Biertan
BV

GAL 2011
Asociaţia GAL Podişul Târnavelor

:
Asociaţia Târnava Mică – Bălăuşeri - Sărăţeni

MUREŞ
GAL 2012
Asociaţia “GAL Zona de Câmpie” ASOCIATIA LEADER PARTENERIAT MURESEAN
Grupul de Acţiune Locală ASOCIAŢIA LEADER VALEA NIRAJULUI GAL DEALURILE TARNAVELOR
GAL 2011 din alt judet
Asociaţia “Grupul de Acţiune Locală Podişul Mediaşului”
Grupul de Acţiune Locală PE MUREŞ ŞI PE TĂRNAVE

Doar în judeţul Mureş există din 2015, 36 de asociaţii intercomunitare, respectiv Grupuri de
Acţiune Locală în care comunele sunt organizate cu scopul de a implementa proiecte cu
dimensiunii mari precum cele de alimentare cu apă, de canalizare sau cele referitoare la
managementul deşeurilor. Alte asociaţii intercomunitare acţionează la nivel regional cu
proiecte comune precum implementarea SMURD (de exemplu: Asociaţia de Dezvoltare
Intercomunitară „Centrul Transilvania“).
În plus, există şi alte organizaţii, cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie şi asociaţii de
turism. Camerele de Comerţ, Industrie şi Agricultură în judeţele Alba, Harghita şi Mureş sunt
organizaţii independente, neguvernamentale, constituite cu scopul de a sprijini şi promova
interesele agenţilor economici în faţa organelor guvernamentale şi administrativ- teritoriale,
cât şi a altor organizaţii neguvernamentale din ţară şi din străinătate. Camera de Comerţ,
Industrie şi Agriculturăcontribuie la dezvoltarea economiei de piaţă în România, în
concordanţă cu necesităţile şi interesele celor pe care îi reprezintă. Acestea oferă servicii de

324
consultanţă, de facilitare a întâlnirilor, contactelor şi relaţiilor de afaceri, organizare şi
participare la târguri şi expoziţii, misiuni economice, cursuri de perfecţionare, arbitraj
comercial.
În cadrul analizei SWOT s-a făcut referire la faptul că formele asociative constituite între
unităţile administrativ-teritoriale autonome, forme de tip ADI sau GAL ar putea fi mult mai
eficient utilizate.
Cu toate beneficiile organizării comunelor în micro-regiuni şi asociaţii relevante, este
important să nu se ajungă la o "supra-organizare" care să copleşească administraţiile şi să
distrugă forţele.

11.2. Aspecte privind implicarea actorilor locali în cadrul dezbaterilor publice

realizate pe parcursul elaborării studiului

Scopul studiului este întrebarea dacă elaborarea unei strategii comune şi a unei colaborări
mai apropiate între unităţile administrativ-teritoriale va fi în interesul autorităţilor publice
vizate. În acest sens, atât reprezentanţii consiliilor judeţene ale judeţelor Alba, Mureş şi
Harghita, cât şi primăriile, s-au arătat convinse în cadrul discuţiilor purtate că o strategie
orientată spre regional şi zonal poate fi utilă şi eficientă. Cu toate acestea, pentru o
cooperare solidă în punerea în aplicare a obiectivelor şi proiectelor majore este necesară o
fundaţie stabilă.
Pentru obţinerea cât mai multor sugestii de la diverşi actori locali din Valea Mureşului-
Regiunea Centru, în perioada mai 2015 – octombrie 2015 au fost transmise chestionare
primăriilor comunelor riverane, ONG-urilor, asociaţiilor şi grupurilor de acţiune locală prin e-
mail, pentru a surprinde situaţia prezentă din punctul de vedere al acestora. În plus, se
dorea obţinerea unui feed-back legat de cunoaşterea obiectivelor şi proiectelor oraşelor şi
municipiilor. Deasemenea a fost efectuat un sondaj în rândul populaţiei cu privire la site-urile
primăriilor.
Rezultatele completează analiza socio-economică şi analiza SWOT. Ele identifică care
dintre obiectivele şi proiectele autorităţilor publice şi ale publicului larg ar putea primi
susţinere. Trebuie însă avut în vedere faptul că sondajele de opinie şi chestionarele nu au
un caracter reprezentativ. Acestea ilustrează tendinţe şi opţiuni, unele dintre ele fiind desigur
subiective.Răspunsurile însă dau de asemenea o evaluare iniţială pentru a stabili dacă
locuitorii ar sprijini realizarea proiectelor şi dacă aceştia pot de asemenea iniţia propriile lor
proiecte.
Participarea autorităţilor publice a fost per ansamblu diferită pe parcursul întregii perioade. În
timp ce municipiile şi oraşele mai mari au fost încă de la început foarte active, unele comune
şi oraşe mai mici au avut o implicare reţinută. De asemenea participarea autorităţilor publice
în dezbaterea publică a fost diferită.

Rezultatele sondajului de opinie adresat populaţiei

Cercetarea sociologică s-a bazat pe metoda interviului structurat, având ca instrument de
cercetare un chestionar autoadministrat on-line (rezultate detaliate, vezi anexa 7). Avantajul
acestei metode constă în eliminarea erorilor specifice operatorilor de interviu. Cetăţenii
răspund la întrebările din chestionar fără a fi influenţaţi de o terţă parte. În acest fel am
înregistrat un total de 136 interviuri. Dezavantajul acestei metode este că acoperă doar
populaţia care utilizează internetul, pierzând din vedere diverse categorii sociale precum
populaţia vârstnică şi cu educaţie scăzută.
Procesul de culegere a datelor s-a desfăşurat în perioada martie 2015 - octombrie 2015.
Cercetarea cantitativă s-a realizat prin promovarea ei de către Agenţia pentru Dezvoltare

325
Regională Centru, Primăriile oraşelor Alba Iulia, Târgu Mureş, Reghin, Luduş etc. prin
comunicate de presă pe site-urile primăriilor sau în presa locală şi prin metoda bulgărelui de
zăpadă, trimiţându-se link-ul chestionarului către locuitorii din zona studiată şi care au fost
rugaţi să-l completeze şi să-l trimită mai departe cunoscuţilor lor din oraş.
Obiectivul chestionarului a fost cunoaşterea percepţiilor râului Mureş, a problemelor şi
opţiunilor de dezvoltare durabilă ale locuitorilor din localităţile de pe cursul râului Mureş.
Răspunsurile chestionarele completate le considerăm relevante pentru a arăta problemele
legate de râul Mureş, posibilităţile de dezvoltare ale locuitorilor în legătură cu acest râu şi
atitudinea de suport faţă de posibilele proiecte de dezvoltare.
Participarea locuitorilor la sondaj este diferită pe localităţi. Aşa cum era de aşteptat,
participarea la sondajul on-line a fost mai ridicată în mediul urban şi mai redusă în mediul
rural, reflectând nivelul de acces la internet. În graficul 45 / Anexa 7 sondaj on-line se
remarcă faptul că unele localităţi nu sunt reprezentate, explicaţia fiind pe de o parte lipsa
promovării sondajului de opinie în localităţile respective şi accesul redus la internet, şi
complexitatea asociată pe de altă parte.
În concluzie, la sondaj au participat în special tinerii, care în proporţie de 70% au studii
superioare. Două treimi dintre aceştia sunt angajaţi şi aproximativ o treime sunt
independenţi sau deţin o societate comercială. Mai mult de jumătate din respondenţi sunt
bărbaţi şi cei mai mulţi respondenţi provin din mediul urban, oraşele Alba Iulia, Târgu Mureş,
Reghin, Aiud, Ocna Mureş şi Teiuş.
Mai mult de jumătate din respondenţi (54%) vor să se implice însă nu ştiu cum ar putea să o
facă. Majoritatea respondenţilor îşi doresc reducerea poluării din zonă şi îmbunătăţirea
calităţii apei. Cu toate acestea, respondenţii nu au ştiut să aleagă modalităţi de implicare
personală pentru realizarea dorinţelor lor în cadrul unor proiecte ale comunităţii.
La prima întrebare adresată: „Când auziţi de râul Mureş, care este primul cuvânt care vă
vine în minte?”, mai mult de o treime din respondenţi au apreciat că este „murdar” („mizerie“,
„jeg“, „poluat“). Conotaţiile pe care le-au dat respondenţii pot fi apreciate ca fiind pozitive,
neutre şi negative. Următoarea imagine ilustrează aceste conotaţii ale respondenţilor.

326
În cadrul proiectelor, participarea personală este văzută mult mai pozitiv. În opinia
respondenţilor, Mureşul deţine un potenţial mare de utilizare pentru activităţi sportive, de
recreere şi turistice (loc de întâlnire, loc de picnic, loc de joacă, ciclism, plimbare, canoe,
înot, pescuit). Percepţiile pozitive sunt legate de aspectul râului: „frumos“ şi „sălbatic”, de
activităţile pe care respondenţii le practică la râul Mureş: “Plimbare cu caiac-canoe şi dormit
în cort pe mal”, „Zona verde, aer proaspăt, picnic, plimbare“ „grătare, pescuit, plimbări cu
barca“ sau stările de bine pe care acest râu le oferă oamenilor „recreere”, „relaxare“,
„Răcoare“, „linişte“, „Apa = Relaxare“.
În percepţia multor respondenţi râul este în prezent asociat cu riscul de înec sau calamităţi
naturale - inundaţiile, şi perceput ca fiind “periculos”, “excavaţii-pericol”, “un râu frumos dar
periculos” determinând sentimente negative de “frică”.
Râul este acum o “apă curgătoare neamenajată” care are diverse “posibilităţi de dezvoltare”,
este o “resursă pentru agrement”, „are mult potenţial, este unul dintre cele mai lungi şi de
debit râuri de la noi din ţară“, „oportunitate“.
Legat de schimbările necesare în zona râului Mureş, acestea descriu diferite domenii de
intervenţie:
§ ecologizarea râului;
§ stoparea poluării sau reducerea poluării apei şi chiar reducerea - eliminarea poluării
fonice determinate de traficul auto etc.;
§ curăţirea albiei şi a malurilor de gunoaiele depozitate ilegal şi un control mai bun
pentru evitarea acestei practici;
§ curăţirea braţelor râului şi a canalului mort;
§ oprirea distrugerii albiei prin dragarea şi modificarea constantă a cursului apei;
§ amenajarea malurilor, ocrotirea faunei şi florei specifice zonei de luncă;
§ reabilitarea podurilor pietonale, realizarea de noi poduri în Alba Iulia şi Târgu Mureş;
§ iluminare publică mai bună în anumite zone;
§ controlul accesului animalelor la apă (“maluri şi apă fără câini, vaci şi oi”).
§ Dorinţele respondenţilor cu privire la râul Mureş vizează:
§ reamenajarea spaţiilor pentru a satisface oamenii, redarea spaţiilor aferente râului
pentru oameni - fără parcări, fără maşini;
§ asigurarea accesului spre râu pentru oamenii care doresc să se plimbe sau fac
picnic;
§ amenajarea malurilor pentru a face posibilă utilizarea lor: înlocuirea treptelor foarte
deteriorate de pe maluri, amenajări pentru relaxare, plajă, joacă, amenajarea malurile
ca spaţiu public pentru plimbare, biciclete, locuri de promenadă pe dig, practicarea
sporturilor, amenajarea de locuri pentru practicarea sportului caiac-canoe;
§ amenajarea malurilor râului în scop turistic cu locuri de popas, coşuri de gunoi;
§ colaborarea cu localităţile învecinate;
§ creşterea gradului de conştientizare pentru păstrarea unui mediu mai curat, pentru
îmbunătăţirea calităţii apei.
Rezultatele sondajului on-line precum şi evaluarea chestionarelor adresate primăriilor
întăresc şi mai mult analiza socio-economică şi analiza SWOT. Aceste rezultate fac referire
în mod special la: câştigarea unei suprafeţe semnificative de spaţiu natural în folosul
comunităţilor prin amenajarea malurilor râului Mureş în mediul urban, întărirea legăturilor
oamenilor cu locul prin creşterea accesului spre apă şi amenajarea de activităţi recreative

327
Rezultate selectate din chestionarul pentru primării
Pe parcursul perioadei de derulare a studiului s-au transmis chestionare către toate cele 56
de municipii, oraşe şi comune. Jumătate dintre acestea, respectiv 29, au fost completate şi
transmise echipei care a elaborat studiul. Dintre acestea, 7 chestionare au venit din partea
celor 12 comune (58,3%) din judeţul Alba, 5 chestionare din 10 comune, din judeţul Harghita
(50%) şi 16 din 24 de comune (66,6%) din judeţul Mureş. Din cele 10 municipii şi oraşe au
răspuns 5 (50% - Alba Iulia, Târgu Mureş, Reghin, Luduş şi Ungheni); iar din comune au
răspuns 24 din 46 (52,2%).
Chiar dacă răspunsurile nu pot fi considerate reprezentative, ele oferă totuşi o imagine cu
privire la cele mai importante aspecte ale situaţiei din prezent ale localităţilor din Valea
Mureşului.
Conform priorităţilor identificate de către administraţiile locale respondente, reiese
următoarea imagine: realizarea canalizării este de departe problema cea mai stringentă
pentru localităţi, urmată de reparaţiile drumurilor şi dezvoltarea sau reabilitarea reţelei de
apă potabilă. Priorităţi cu un grad mai redus de importanţă sunt dezvoltarea reţelei
telefonice, problema locurilor de muncă şi construcţia staţiilor de epurare a apei uzate au
întrunit 3,6% (doar câte un răspuns din partea primăriilor).

Grafic 61. Ierarhie a priorităţilor

Toate localităţile participante la

anchetă
4% Protectia mediului

14% 5%
16% Protectia naturi

Reparatii drumuri
15% 20%
Realizare canalizare

26%
Reparatii scoli

Răspunsurile care provin din mediul urban arată o altă ierarhie a priorităţilor, respectiv
protecţia mediului înaintea realizării reţelelor de canalizare.

328
Grafic 62. Priorităţi oraşe

oraşe
0%
Protectia mediului

13%
Protectia naturi
27%

13% Reparatii drumuri

7% Realizare canalizare

27% 13% Reparatii scoli

Dezv. sau rehab. retea

de apa

O pondere asemănătoare cu situaţia de ansamblu reiese din luarea în considerare doar a

comunelor. Problemele cu privire la canalizare se află înaintea reparaţiei de străzi şi de
dezvoltare a reţelei de apă potabilă.

Grafic 63. Priorităţi ale comunelor

Comune
Protectia mediului
5% 10%
Protectia naturi
5%
17%
Reparatii drumuri

22% Realizare canalizare

15%

Reparatii scoli

26%
Dezv. sau rehab. retea de
apa

Comparând răspunsurile din zonele urbane şi rurale în ceea ce priveşte o serie de alţi
indicatori, se remarcă faptul că toate oraşele consideră protecţia mediului ca o problemă, în
timp ce acest lucru se aplică doar la 25% din comune. Un raport similar se reflectă în
protecţia naturii cu 25% în mediul urban şi 12,5% în mediul rural. Reabilitarea şcolilor este
considerată în jumătate dintre oraşe şi în peste o treime dintre comune drept o problemă.

329
Extinderea reţelei de internet este văzută în fiecare a opta comună ca o problemă.La o
privire mai atentă la măsurile de protecţie a mediului, ca de exemplu protecţia împotriva
inundaţiilor, jumătate din măsurile corespunzătoare au fost nominalizate de către localităţi.
Acestea includ în special îndiguri, devieri ale cursurilor de apă, măsuri de regularizare a
pâraielor şi de irigare a terenurilor.
Protecţia naturii include în special măsuri de igienizare a terenurilor, închiderea gropilor de
gunoi şi măsuri de ecologizare a malurilor ca elemente de colectare a gunoiului menajer.
Localităţi ca Ditrău, Ungheni, Noşlac, Pănet, Remetea, Sântimbru, Stânceni, Subcetate,
Vinţu de Jos şi municipiile Alba Iulia şi Târgu Mureş au dedus faptul că între 7,8% şi 10% din
populaţie a fost implicată în aceste măsuri. În proporţie mai mare s-au alăturat locuitorii din
Ditrău (650) şi Pănet (500) la astfel de proiecte. Ceeace este însă interesant este faptul că
în comuna Ciugud s-au derulat în paralel două proiecte de conştientizare şi ecologizare a
populaţiei: “O comună curată stă în mâinile tale“ şi „Păstrează natura verde“.
În cadrul chestionarului a fost evaluată prin intermediul primăriilor localităţilor şi starea
infrastructurii rutiere.

Grafic 64. Starea infrastructurii

În mare parte situaţia a fost evaluată ca fiind satisfăcătoare. Unele localităţi (3 din 28) au fost
de părere că starea în localitatea lor poate fi evaluată drept foarte bună.
Infrastructura tehnică, alimentarea cu apă şi canalizarea, precum şi gestionarea deşeurilor
au fost evaluate în general pozitiv. În majoritatea numărului de localităţi proiectele finanţate
prin UE în vederea extinderii, dezvoltării şi modernizării structurilor au fost considerate
procese care nu pot fi finalizate într-o perioadă scurtă. Implementarea, respectiv extinderea
proiectelor începute vor rămâne cel puţin în perioada de finanţare curentă, până în anul
2020, un subiect principal. Un caz izolat îl constituie comuna Subcetate. Aici este necesară
susţinerea concretă în vederea realizării, în viitorul apropiat, unui sistem centralizat de
alimentare cu apă.
Situaţia este mai complicată în ceea ce priveşte accesibilitatea infrastructurii sociale şi
educaţionale. Odată cu crearea serviciului SMURD1, s-a îmbunătăţit în mod semnificativ

1
Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare. Proiectul „Echipamente pentru îmbunătăţirea intervenţiilor în situaţii
de urgenţă”, depus de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) „Centrul Transilvaniei”, a fost finanţat prin domeniul
3.3 al Programului Operaţional Regional şi a avut o valoare totală de 20,28 milioane lei. Asociaţia Intercomunitară de

330
performanţa de ajutor medical de urgenţă în sprijinul populaţiei. Cu toate acestea, în timp ce
în mediul urban infrastructura de sănătate (spitale, policlinici şi ambulatorii) este accesibilă
în perioade relativ scurte de timp, accesul pentru unele comunităţi este dificil, distanţele
către dotările de sănătate fiind relativ mari; de exemplu, comuna Răstoliţa se află la 35 km
de cel mai apropiat spital sau policlinică, comuna Stânceni se află la 56 km de cea mai
apropiată Clinică. Alte localităţi, cum ar fi Noşlac se află la distanţe de 57 şi 61 km de cel
mai apropiat cinema sau teatru, iar Lăzarea, Şogor la 105 km. Şi locuitorii din Deda (60 km),
Ideciu de Jos (40km) şi Iernut (31 km) sunt dependenţi de un mijloc de transport pentru a
beneficia de servicii de sănătate sau cultură.Această situaţie impune un transport public
flexibil. Ca parte a dezvoltării unor planuri de mobilitate, aceste comunităţi izolate reprezintă
o provocare prezentă pentru compania de transport, în special din motive economice.
În ceea ce priveşte potenţialul economic, următoarele localităţi din spaţiul rural se bazează
în primul rând pe dezvoltarea agriculturii şi prelucrarea produselor agricole. Ar trebui
remarcat faptul că marea majoritate a producătorilor agricoli sunt companii private mici:
§ Ciugud (aprox. 12,5% din suprafaţa agricolă utilă)
§ Ernei (30%)
§ Iernut (6,8%)
§ Noşlac (60%)
§ Ogra (80%)
§ Sâncraiu de Mureş (30%)
§ Suseni (50%).
Măsuri de îmbunătăţire a solului şi o mai bună organizare a agriculturii, prin formarea de
cooperative, ar trebui să sporească recolta şi ar putea contribui la stabilizarea producţiei
agricole.
Pentru toate localităţile, dezvoltarea turismului a fost luată în considerare drept o
oportunitate de perspectivă. Localităţile pot miza pe monumentele naturale, culturale,
religioase, pe tradiţii şi obiceiuri în toate anotimpurile, pe o varietate de facilităţi sportive şi
de agrement etc.
Diferit este accesul la destinaţiile turistice. Din grafic este evident faptul că accesul este în
mare parte descris ca fiind bun şi foarte bun.

Dezvoltare ”Centrul Transilvaniei”, este o Asociaţie a Consiliilor Judeţene din Regiunea Centru, respectiv din Alba, Braşov,
Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, pentru dotarea Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă. Din bugetul proiectului,
de 20,28 milioane lei, din care 15,76 milioane lei reprezintă fondurile nerambursabile alocate, au fost achiziţionate 16
ambulanţe de prim-ajutor, două ambulanţe de terapie intensivă, 22 de autospeciale pentru lucrul cu apă şi spumă de capacitate
mică, din care 19 de teren şi 3 pe şasiu camionetă, precum şi 4 autospeciale pentru lucrul cu apă şi spumă de capacitate mare.
Tot în cadrul acestui proiect au fost instruite 516 persoane pentru utilizarea corespunzătoare a acestor echipamente. ADR
Centru, http://old.fonduri-ue.ro/comunicare/stiri-am-oi/2561-por

331
Grafic 65. Acces la destinaţii turistice

În chestionarele completate de reşedinţele de judeţe, respectiv Alba Iulia şi Târgu Mureş, au

fost menţionate şi potenţialele mari pentru dezvoltare în viitor. Datorită importanţei ridicată a
centrelor urbane în teritoriu, vom prezenta aceste potenţiale mai concret.

Turism şi agrement
La nivelul municipiului Alba Iulia2, activitatea turistică prezintă un potenţial deosebit de
dezvoltare şi, în acest sens, s-au depus eforturi însemnate privind repunerea în circuitul
turistic a unor monumente importante, fiind implementate proiecte de restaurare a unor
obiective turistice care urmau să atragă venituri economiei locale. Piaţa turistică delimitează
două nişe importante şi anume turismul cultural şi piaţa ospitalităţii pentru afaceri, ambele
fiind direct influenţate de dezvoltarea mediului de afaceri local şi de locuire, precum şi de
caracteristicile existente ale locului, în cele două cazuri fiind necesară adăugarea facilităţilor
de divertisment şi de recreere.
Pentru valorificarea potenţialului turistic este necesară diversificarea ofertei de servicii de
calitate în această direcţie, iar patrimoniul cultural şi istoric local bogat, cât şi relieful
diversificat permit dezvoltarea turismului de agrement. Existenţa spaţiilor disponibile pentru
valorificarea acestor servicii poate determina stimularea mecanismului de finanţare pe
termen lung a turismului în zonă. De asemenea, amenajarea unor spaţii de recreere,
agrement şi sport pe malurile râului Mureş constituie o altă oportunitate în acest sens. Se
impune stabilirea unor trasee turistice cu activităţi turistice de calitate care să îmbine
elementele valoroase de cadru natural cu obiectivele patrimoniului cultural.
În privinţa proiectelor turistice, municipiul Târgu-Mureş3 beneficiază de un atu important,
insuficient valorificat până în prezent: Cetatea Medievală. Prinsusţinerea cercetării medicale
şi prin dezvoltarea proiectului Oraşului ştiinţific, într-un termen relativ scurt (4-7 ani),
municipiul Târgu-Mureş (care a dobândit, încă din 1999, statutul de Centru Medical de
Excelenţă) se va transforma într-un puternic centru de turism medical (mai cu seamă în
zona chirurgiei cardiovasculare pediatrice).Pe acest palier, între priorităţile municipalităţii se
află extinderea Complexului de Agrement ”Weekend” spre bucla veche a Mureşului, pe un
areal de circa 20 de hectare, unde se doreşte amenajarea unui complex olimpic şi a unui

2
Vezi: chestionarul completat de Primăria Municipiului Alba Iulia la 28.09.2015
3
Vezi: chestionarul completat de Primăria Municipiului Târgu Mureş la 5.10.2015

332
parc municipal. În acest sens, se intenţionează preluarea de la Romgaz, a Bazei Olimpice
aflate în construcţie, precum şi a Hipodromului, de la Ministerul Apelor şi Pădurilor. În
privinţa dezvoltării Centrului Olimpic la Târgu-Mureş, acesta se poate constitui într-un proiect
regional viabil, care ar putea antrena alte două obiective conexe: construirea unui Sat
Olimpic şi folosirea zonei Sovata şi a Văii Mureşului Superior ca baze de tratament şi
recuperare pentru sportivi. Administraţia locală are în vedere şi realizarea unei telegondole
care să facă legătura dintre Complexul de Agrement ”Weekend” şi Platoul Corneşti, proiect
care se impune datorită fluxului turistic ridicat între cele două locaţii.Prin cofinanţarea unor
proiecte europene se urmăreşte definirea Centrului Olimpic Târgu-Mureş, după întregirea
patrimonială, şi dezvoltarea unui centru de performanţă pentru mai multe ramuri sportive. În
cadrul acestui proiect va trebui dezvoltată zona de agrement şi atracţie a Târgu-Mureş-ului,
folosind, împreună cu Sângeorgiu de Mureş, bazinele de apă sărată.

Dezvoltarea infrastructurii
Unul dintre obiectivele pe care un oraş modern ar trebui să le aibă în vedere este
eficientizarea circulaţiei rutiere pe teritoriul său, în vederea reducerii timpilor de deplasare, a
poluării cu noxe şi pentru confortul cetăţenilor săi.
Municipiul Târgu Mureş îşi propune construirea a două poduri peste râul Mureş, unul care
va face legătura cu cartierul Unirii, în apropiere de zona Weekend, şi care va contribui la
descongestionarea fluxului de trafic de pe podul mare. Celălalt se doreşte a fi realizat în
apropiere de Azomureş, fiind un punct de confluenţă între inelul interior de circulaţie şi cel
exterior.
Agenda strategică pentru Alba Iulia 2030 4 conţine printre cele 14 proiecte prioritare
realizarea unui nod de transport intermodal de mărfuri Bărăbanţ, proiect pentru conectarea
oraşului prin închiderea legăturilor dezarticulate din Alba Iulia şi dezvoltarea unei reţele de
rute ciclabile şi pietonale integrate. Municipiul Alba Iulia are în vedere dezvoltarea
infrastructurii prin construcţia unui pod peste Mureş între Alba Iulia şi Ciugud, reabilitarea şi
extinderea podului peste Mureş, la intrarea în Alba Iulia.

Dezbaterile publice
Analizele elaborate în cadrul studiului au fost prezentate primăriilor şi au fost completate cu
opiniile rezultate din dezbaterea publică din 12.10.2015 la Alba Iulia, în 21.10.2015 la Târgu
Mureş şi în 10.11.2015 la Topliţa. În cadrul dezbaterilor au fost discutate în principal analiza
SWOT, viziunea de dezvoltare pentru Valea Mureşului, obiectivele şi proiectele comune
propuse.
În cele trei judeţe care fac obiectul studiului pentru Valea Mureşului au fost purtate discuţii
cu reprezentanţi ai primăriilor oraşelor şi comunelor riverane râului, cu reprezentanţi ai
Agenţiei Naţionale “Apele Române“ şi ai Agenţiei de Protecţia Mediului. UAT-urile riverane
Văii Mureşului au primit chestionare şi un link pentru un chestionar on-line. În judeţul Mureş,
cu ajutorul Prefecturii, au fost completate mai multe chestionare dintre cele adresate
consiliilor locale din judeţ.
Ideile studiului au fost susţinute, dar au rezultat şi idei noi, printre care:
§ Reconstituirea în scop turistic a Drumului Sării, de la Ocna Mureş la Szeged;
§ Reabilitarea sau construirea de poduri;
§ Utilizarea stufului sau a altor plante pentru epurarea apelor;

4
Alba Iulia 2030. Repertoriu pentru investiţii. Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti, 2015, p. 108

333
 § Planuri pentru ridicarea nivelului de apă;
§ Elaborarea de planuri de management pentru custozii ariilor protejate;
§ Identificarea unei soluţii de rezolvare a conflictelor între reglementările Legii
inundaţiilor şiLegea biodiversităţii;
§ Realizarea unor planuri de amenajare peisagistică;
§ Realizarea unor bazine de colectare a apei pluviale;
§ Reactivarea sistemului de irigaţii;
§ Îmbogăţirea eco-sistemului acvatic cu specia Lostriţă;
§ Elaborarea unui plan de management al zonei „Pârâu lui Mihai” (Vinţu de Jos, judeţul
Alba);
§ Adoptare, în strategiile fiecărei localităţi riverane râului Mureş, a ”Chartei Contractului
Râului Mureş”, proiect elaborat în parteneriat cu Primăria Municipiului Alba Iulia, care
defineşte obiectivele generale şi principalele direcţii de acţiune puse în aplicare în
cadrul unui Contract de Râu; gestionarea integrată, durabilă şi concertată a
bazinului, informarea, sensibilizarea şi educarea populaţiei pentru respectul şi
protejarea resurselor de apă ale bazinului – sunt obiectivele unui astfel de contract
de râu;
§ Exploatarea potenţialului turistic din Defileul Deda -Topliţa cu propunere de realizare
a unui plan de dezvoltare a zonei turistice de la izvor până la Reghin, ca o zonă
deosebită pentru activităţi turistice naturale, o regiune deosebit de pitorească şi
atrăgătoare pentru agroturism; există posibilităţi de amenajare a unui traseu de
Mocăniţă sau a unui tren turistic (în special în Defileul Deda -Topliţa).
Discuţiile au fost interactive, constructive şi au avutun singur rezultat: realizarea unei
strategii care se consideră că va avea un impact pozitiv şi semnificativ. Reprezentanţii
primăriilor municipale şi ale oraşelor mai mari au susţinut activ ideea dezvoltării unei
colaborări interjudeţene de-a lungul râului Mureş. Mai mult, aceştia au atras atenţia în cadrul
discuţiilor asupra ”Chartei Contractului Râului Mureş” din anul 2004. La fel şi primarii
oraşelor şi comunelor mici, în special cei care întâmpină probleme în atragerea de fonduri
pentru finanţarea propriilor proiecte, au subliniat avantajele unei colaborări interjudeţene şi
tematice (Aiud, Ocna Mureş, Luduş, Remetea, Subcetate, etc.).

Un punct de interes deosebit a fost identificarea surselor de finanţare. La dezbaterea publică

de la CJ Mureş a fost menţionat faptul că Primăriile nu au şanse egale la finanţările de
proiecte, aceasta fiind singura piedică pentru realizarea proiectelor proprii. Autorităţile speră
ca prin intermediul unei colaborări interregionale sau transnaţionale să identifice potenţiale
surse de finanţare care să vină în sprijinul dezvoltări infrastructurii (poduri), pentru proiecte

334
în domeniul protecţiei mediului şi a naturii, pentru dezvoltarea potenţialului turistic şi
promovarea acestuia dar şi pentru marketingul locaţiilor cu potenţial ridicat pentru investiţii în
activităţi economice.
Reprezentanţii autorităţilor publice au subliniat că sunt de acord cu colaborarea şi au
menţionat că la aceste discuţii publice ar trebui să fie prezenţi şi reprezentanţi ai
Administraţiei Naţionale “Apele Române“ şi/sau ai Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului. Trebuie luat în considerare faptul că cu cât numărul celor care se asociază este
mai mare, cu atât succesul în realizarea obiectivelor este mai însemnat şi de aici reiese
necesitatea creării unei structuri care să reprezinte UAT-urile, GAL-urile, ONG-urile riverane
Văii Mureşului şi să aibă un scop comun, acela de a reecologiza râul Mureş.
Primarul de la Ocna Mureş a menţionat că oraşul nu este avantajat de ghidurile Programului
Operaţional Regional (POR). Intenţiile de dezvoltare ale administraţiei locale din Ocna
Mureş precum construcţia de micro-hidrocentrale sau utilizarea izvoarelor cu apă sărată
pentru dezvoltarea turismului sunt doar câteva idei pe care însă nu le pot susţine în totalitate
din resurse proprii. Din punctul de vedere al primarului oraşului este necesar sprijin
regional.Alţi reprezentanţi au spus că „Apele Române” trebuie chemate în parteneriat. A fost
susţinut faptul că studiul şi strategia viitoare reprezintă paşi spre un proiect foarte bun. Şeful
Serviciului Programe de Finanţare Internaţională de la Primăria Târgu Mureş a subliniat că
studiul este o temă nouă, acesta şi o strategie sunt utile şi stau la baza unui portofoliu
deproiecte. Din punctul de vedere al implementării marilor proiecte şi cu privire la
dezvoltarea pe mai departe a turismului în Târgu Mureş şi zona metropolitană, dezvoltarea
Văii Mureşului incluzând aici strategia comună de dezvoltare a turismului reprezintă factorul
principal ce trebuie avut în vedere. La fel şi Primăria Municipiului Alba Iulia sprijină ideea
unor demersuri comune în domenii precum renaturare, protecţia mediului, dezvoltarea
activităţilor sportive şi de agrement şi în mod special promovarea potenţialului turistic.
Administratorul Public al Primăriei Alba Iulia a subliniat în cadrul dezbaterii că vede această
abordare comună de dezvoltare a Văii Mureşului ca pe o posibilitate de viitor de pe urmă
căreia Municipiul Alba Iulia va avea de câştigat. Doar din resurse proprii, adminstraţiile
publice ale oraşelor mai mari din Valea Mureşului, nu vor putea să îşi dezvolte şi să
promoveze optimal capacităţile şi potenţialul propriu.
Reprezentanţii Primăriei Municipiului Alba Iulia au reamintit despre încercarea de a
determina în anul 2004, administraţiile publice locale riverane râului Mureş, prin intermediul
„Chartei Contractului Râului Mureş” să colaboreze între ele. Un astfel de proces de
colaborare trebuie coordonat consecvent şi orientat spre obţinerea de rezultate.
Experienţele acumulate privind modul eficient de funcţionare a GAL-urilor şi a
microregiunilor dovedesc încă o dată această ipoteză.
Directorul Direcţiei de Dezvoltare Economică din cadrul Consiliului Judeţean Mureş a
rezumat că studiul “este o idee viabilă, foarte bună. O strategie pe baza acestui studiu
ar fi necesară pentru implementarea tuturor celorlalte strategii locale, armonizându-le,
devenind un instrument al lor. Obiectivele mai pot fi îmbunătăţite. Susţinem
colaborarea pe acest domeniu.”

335
O astfel de abordare este o metodă de a-i atrage în strategie pe reprezentanţii UAT-urilor
riverane râului Mureş, de a demonstra că strategiile lor apar în acest studiu şi astfel au toate
şansele să-şi finalizeze obiectivele propuse în strategiile lor locale.
Adevărata valoare a studiului o reprezintă cooperarea şi colaborarea între consiliile locale
intra- şi inter-judeţene, ANAR şi Agenţiile de Mediu. El este baza unui proiect-pilot, integrat
şi regional. Viitoarea strategie va fi un instrument de legătură între strategiile locale.
Participanţii la discuţii au fost de acord că “unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea
creşte”. Toţi au considerat studiul ca unul foarte bun şi ca idee foarte bun, unul dintre
participanţi considerând că ”N-are cum să nu fie cineva de acord cu această strategie!”

11.3. Propuneri pentru un acord de colaborare între autorităţile publice şi alţi

parteneri, în vederea elaborării şi implementării unei viitoare Strategii de
Dezvoltare Durabile

Reprezentanţii autorităţilor publice locale din Valea Mureşului participante la dezbatere au

fost de acord cu dezvoltarea unei strânse colaborări. O posibilă bază în acest sens o
reprezintă o viitoare Strategie de Dezvoltare Durabilă a Văii Mureşului.
Procesul de elaborare poate fi un proces interactiv, în strânsă colaborare cu parteneri şi
părţi interesate. Acest proces de elaborare poate fi în acelaşi timp un proces de intensificare
a relaţiilor de parteneriat. Implementarea acestei strategii viitoare are la bază obiective
comune, o abordare de implementare comună şi o echipă tehnică având sarcina de a
comunica permanent.
Elaborarea şi implementarea viitoarei strategii vor fi derulate în strânsă corelare cu planurile
şi strategiile aflate deja în implementare şi vor ţine cont de resursele financiare existente din
fonduri de la Uniunea Europeană, Guvernul României, precum şi de la bănci şi surse
private.
În procesul de elaborare a strategiei durabile pentru dezvoltarea Văii Mureşului viziunea,
obiectivele, măsurile şi proiectele vor fi discutate, la nivelul Regiunii Centru, la nivelul
judeţelor Alba, Harghita şi Mureş, cu Consiliile Judeţene şi autorităţile responsabile în acest
sens (Agenţiile pentru Protecţia Mediului Alba, Mureş şi Harghita, Administraţia Naţională
„Apele Române“ – Administraţia Bazinală de Apă Mureş; Sistemele de Gospodărire a Apelor
Alba şi Mureş, Direcţia pentru Agricultură, Judeţele Alba, Harghita şi Mureş etc.), instituţiile
care la rândul lor asigură şi condiţiile-cadru necesare în vederea elaborării planurilor,
conceptelor şi documentelor de reglementare. ONG-urile şi autorităţile publice de la nivel
naţional trebuie implicate mai mult.
Administraţiile publice locale vor implementa propriile proiecte în funcţie de posibilităţi, sau
în parteneriat cu alte administraţii. Important este însă că atât proiectele în parteneriat
public-privat cât şi cele intercomunale să beneficieze de sprijin din partea Consiliilor
Judeţene Alba, Harghita şi Mureş. Datorită capacităţii reduse de finanţare a administraţiilor
publice locale, încheierea unor astfel de parteneriate reprezintă o premisă esenţială a
succesului în vederea dezvoltării comune. Aceste parteneriate vizează:
§ Creşterea respectului reciproc între parteneri;
§ Creşterea valorii adăugate;
§ Mobilizarea actorilor;
§ Accelerarea procesului de cooperare.

336
Acord de colaborare (model)
În studiu s-a propus ca localităţile riverane râului Mureş din Regiunea Centru să semneze un
acord de colaborare – în detaliu propunerea de acord de colaborare este formulată în
anexa 8.

Acord de colaborare în vederea implementării unei viitoare

Strategii de Dezvoltare Durabilă a Văii Râului Mureş –
Regiunea Centru
- Valea Mureşului 2030 -
- Model -

Acest acord de parteneriat/charta de înţelegere trebuie să conţină obiective, măsuri,atribuţii,

drepturi şi obligaţii ale partenerilor, proiecte, precum şi responsabilităţi. Poate fi luată în
considerare charta de înţelegere elaborată de Primăria Municipiului Alba Iulia. Obiectivul
este ca iniţiativele individuale, activităţile şi proiectele de la nivel local şi judeţean să fie
ajustate astfel încât să poată fi create condiţiile pentru o dezvoltare comună în Valea
Mureşului. Acestea implică:
§ Reecologizarea râului Mureş;
§ Îmbunătăţirea calităţii apei;
§ Creşterea biodiversităţii;
§ Protecţia faţă de riscurile în cazul inundaţiilor;
§ Dezvoltarea infrastructurii de acces;
§ Utilizarea, valorificarea şi promovarea potenţialului socio-economic în ceea ce
priveşte conservarea naturii;
§ Valorificarea potenţialelor turistice din peisajului cultural Valea Mureşului.
Baza viitoarei colaborări o reprezintă viitoarea Strategie de Dezvoltare Durabilă a Văii
Mureşului, Regiunea Centru. Acordul de colaborare reprezintă cadrul necesar al acestei
colaborări, iar în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Centrul Transilvaniei“ (ADI
„Centrul Transilvaniei“) se poate constitui o echipă tehnică, mandatată de către localităţile
riverane şi Consiliile Judeţene, care să acţioneze la nivelul Văii Mureşului, în Regiunea
Centru şi care să asigure implementarea activităţilor şi proiectelor comune prevăzute în
strategie
Structură organizatorică (propunere)
Deoarece toate localităţile şi toate judeţele din ADI „Centrul Transilvaniei“ sunt organizate, ar
putea fi înfiinţată în cadrul ADI „Centrul Transilvaniei“ o substructură, care să fie alcătuită
dintr-o structură politică a reprezentanţilor UAT-urilor şi o unitate tehnică, eligibilă pentru
implementarea proiectelor comune.

337
Bază de cooperare:
1. Condiţiile-cadru ale Uniunii Europene, legislaţia naţională, ordonanţe, planuri şi
prevederi;
2. Decizii regionale;
3. Hotărâri judeţene;
4. Decizii locale.
Ca structură politică „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului,
Regiunea Centru” va funcţiona ca o platformă/forum, va elabora un regulament de
organizare şi funcţionare şi va trebui să dezbată şi să ia decizii cu privire la planurile
existente la nivelul administraţiilor publice locale, la nivelul judeţelor implicate, precum şi cu
privire la implementarea proiectelor intercomunale şi interjudeţene. În cadrul „Adunării
reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru” fiecare semnatar al
acordului de colaborare va trebui să delege un reprezentant oficial.
Obiectiv:
Crearea acestei „Adunări a reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea
Centru”, în calitate de beneficiar al proiectului, va fi o parte a Asociaţiei de Dezvoltare
Intercomunitară „Centrul Transilvaniei“, o unitate de consiliere şi coordonare care să
reprezinte interesele administraţiilor publice locale şi să implementeze proiecte în interesul
oamenilor şi administraţiilor publice locale.
Atribuţii ale „Adunării reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea
Centru” în colaborarea cu autorităţile publice:
§ Organizarea de dezbateri împreună cu Consiliile Judeţene Alba, Harghita şi Mureş,
cu Grupurile de Acţiune Locală, precum şi cu reprezentanţi ai altor instituţii, asociaţii
şi organizaţii non-guvernamentale;
§ Iniţierea de proiecte interjudeţene şi coordonarea proceselor de realizare a acestora;
§ Realizarea de rapoarte privind implementarea proiectelor
§ Rapoarte privind finanţarea şi achiziţia banilor publici.

Ca unitate tehnică, unitatea de management şi de coordonare va pregăti şi va

implementa deciziile „Adunării reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea
Centru”. Unitatea de management şi de coordonare va funcţiona ca un tip de secretariat
pentru „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru”, ca o
structură executivă. Atribuţiile unităţii de management şi de coordonare includ şi
comunicarea permanentă cu autorităţile publice pentru funcţionarea structurii organizatorice
în sine şi pentru promovare. Această unitate de management şi de coordonareva acţiona ca
instrument de dezvoltare pentru toate trei zonele economice ale Văii Mureşului: zona 1 –
zona de curs superior a Mureşului în Regiunea Centru, cu defileul Deda-Topliţa; zona 2 –
zona de câmpie a cursului mijlociu al Mureşului în Regiunea Centru, care cuprinde în
principiu Valea Mureşului în judeţul Mureş şi zona 3 – zona cursului inferior al Mureşului în
Regiunea Centru, care cuprinde în principal Valea Mureşului în judeţul Alba.
Unitatea de management şi coordonare va trebui să fie alcătuită dintr-o echipă de angajaţi
care la rândul lor să fie nominalizaţi din partea consiliilor judeţene din cele trei judeţe.
Aceştia vor trebui să fie buni profesionişti pentru a putea coordona din punct de vedere
organizatoric şi de conţinut „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului,
Regiunea Centru” precum şi să monitorizeze din punct de vedere de specialitate activitatea
lucrativă a celor trei departamente responsabile de renaturarea râului Mureş, de promovarea
economiei şi de marketingul turistic.

338
Aceste departamente vor fi alcătuite ca:
§ Societate pentru dezvoltarea proiectului - renaturarea Văii Mureşului;
§ Agenţie pentru consultanţa şi promovarea economică/IMM-uri;
§ Agenţie pentru promovarea turismului în Valea Mureşului.
Societateaşi/sau agenţiile asigură sprijinul necesar în vederea implementării unor proiecte
complexe şi integrate, precum şi pentru proiectele interjudeţene privind renaturarea râului
Mureş, promovarea economică şi promovarea şi valorificarea potenţialului turistic în Valea
Mureşului.
Toate cele trei nivelele structurale – „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea
Mureşului, Regiunea Centru, Unitatea de management şi de coordonare precum şi Agenţiile
– îşi vor formula atribuţiile şi activităţile la nivel interjudeţean tocmai pentru ca ele, ulterior,
să reprezinte punctul de pornire pentru aceste structuri, în vederea realizării proiectului de
renaturare a râului Mureş la nivel regional sau în domeniul economic şi turistic.
Despre dezvoltarea şi implementarea proiectelor raportează fiecare societate/agenţie la
unitatea de management şi de coordonare, iar unitatea la rândul ei raportează adunării
generale. Administratorul unităţii de management şi de coordonare va fi subordonat
„Adunării reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru”. Acest for
deliberativ va recruta administratorul şi directorii societăţii şi ai agenţiilor.
Mecanisme de luare a deciziilor
Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru” decide cu
privire la proiectele şi priorităţile de dezvoltare. Unitatea de management asigură
implementarea acestora prin coordonarea activităţilor unităţilor administrative şi implicând
direct autorităţile judeţene în luarea deciziilor, în speţă Consiliile Judeţene Alba, Mureş şi
Harghita.
Este recomandabil ca Agenţia pentru Dezvoltare Regională să fie reprezentată în „Adunarea
reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru” şi să fie reprezentată şi
în unitatea de management şi de coordonare. Sediul unităţii de management şi de
coordonare va fi propus şi înfiinţat în Târgu Mureş. (vezi schema 1).
„Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru” este alcătuită
din reprezentanţi ai unităţilor administrative şi ai autorităţilor judeţene (Consiliile Judeţene
Alba, Harghita şi Mureş, reprezentanţi ai localităţilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba,
Harghita şi Mureş, Administraţia Naţională „Apele Române“ – Administraţia Bazinală de Apă
Mureş – Sistemul de Gospodărire a Apelor Alba, etc.). „Adunarea reprezentanţilor
localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru” se întruneşte o dată sau de două ori pe
an. Consiliul de administraţie este ales din rândul membrilor „Adunării reprezentanţilor
localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru”. Acesta se întruneşte cel puţin o dată la
două luni. Unitatea de management şi coordonare este stabilită de către consiliul de
administraţie şi aprobată de către adunarea generală. Aceasta funcţionează şi lucrează
permanent. „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru”
deţine responsabilitatea politică. Unitatea de management şi coordonare este instrumentul
tehnic-profesional care răspunde în faţa consiliului de administraţie. Consiliul de
administraţie este la rândul său controlat de către „Adunarea reprezentanţilor localităţilor din
Valea Mureşului, Regiunea Centru”. Astfel, se va asigura o reprezentare echilibrată a
intereselor autorităţiilor publice. Unitatea de management şi de coordonare răspunde în
practică de dezvoltarea proiectelor, de întocmirea cererilor de finanţare şi de implementarea
proiectelor. Ea se finanţează din contribuţia unităţilor administrative şi din cheltuielile de
management prevăzute în cadrul proiectelor. Pentru susţinere vor fi înfiinţate societăţile pe
domeniile renaturare, economie şi turism.

339
Altfel spus, Unitatea de Management şi Coordonare poate răspunde de managementul şi
implementarea în totalitate a viziunii şi strategiei de dezvoltare a Văii Mureşului.
Managementul de implementare preia în esenţă o serie de sarcini descrise mai detaliat în
cele ce urmează. Înainte de a se trece la implementarea măsurilor, vor trebui constituite
structurile de bază importante.
Sarcini ale managementului de implementare:
§ Coordonarea activităţii în contextul implementării viziunii;
§ Dezbateri şi decizii la nivelul unităţilor administrative şi eliminarea conflictelor de
interese;
§ Dezbateri şi decizii între judeţ/judeţe şi unităţi administrative, precum şi cu autorităţile
responsabile implicate;
§ Implicarea partenerilor;
§ Dezvoltarea proiectului;
§ Asigurarea finanţării (depunerea cererilor de finanţare);
§ Implementarea proiectului (coordonarea proiectelorcomune integrate);
§ Comunicare şi promovare.
În cadrul managementului de implementare, unitatea de management şi coordonare este
responsabilă de coordonarea finanţării în vederea implementării strategiei. În acest sens se
va defini pentru fiecare proiect integrat un cadru financiar. În concordanţă cu resursele
financiare disponibile din bugetul local, din fonduri europene sau ale unor terţi, se vor
verifica posibilităţile de finanţare pentru fiecare proiect integrat în parte. Pentru acoperirea
necesarului de finanţare, echipa de implementare poate propune să fie prevăzute în bugetul
local/judeţean resursele necesare şi va căuta să atragă şi surse de cofinanţare. Unitatea de
management şi coordonare pregăteşte cererile de finanţare şi generează soluţii adecvate
pentru finanţarea tuturor proiectelor integrate. Ea este obligată ca, în interesul unităţii
administrative să utilizeze toate oportunităţile de finanţare din fonduri private sau ale unor
terţi.
Orizontul de timp
Pentru a pune în aplicare o viziune este necesară o perioadă mai lungă. În special proiectele
pentru protecţia naturii şi a mediului, creşterea biodiversităţii nu sunt sarcini care să
prezinte succese semnificative vizibile în 1-2 ani. Din această cauză, consideraţiile
strategice ar trebui să includă o perioadă de la 20 până la 30 de ani. De asemenea,
succesele în campaniile de conştientizare a populaţiei vor avea nevoie de câţiva ani până
când aceste schimbări de atitudine a oamenilor vor fi urmate de acţiuni concrete. Proiectele
de infrastructură sau măsurile în sprijinul IMM-urilor sunt legate de rezultatele lor pe
perioade anuale sau multianuale.
Din punctul de vedere al transpunerii în practică a măsurilor şi proiectelor de implementare,
se recomandă stabilirea unui prim cadru de timp între 24 şi 36 de luni. În primele 12 luni vor
trebui constituite structurile de bază necesare (managementul de implementare, şedinţele
de coordonare). Pe această bază vor putea fi constituite şi alte structuri (gen: unitatea de
management şi coordonare) cu ajutorul cărora pot fi elaborate şi implementate diverse
măsuri. În special în faza de început se recomandă ca activitatea de implementare a
strategiei să fie sprijinită de un control extern care, printr-o consiliere exactă să sprijine
constituirea structurilor de bază în interiorul administraţiei publice. Chiar dacă activitatea de
implementare a măsurilor poate fi planificată pe termen lung, ea depinde totuşi de stadiul de
prelucrare şi de situaţia fiecărei măsuri, precum şi de oportunităţile de finanţare a strategiei
în ansamblu.

340
 Schema 1. Structura organizatorică (propunere)
Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea
Centru
Membri: CJ Alba, CJ Mureş, CJ Harghita, UAT-uri Valea Mureşului, SGA Alba, SGA Mureş, Agenţiile pentru Protecţia
Mediului Alba, Mureş şi Harghita etc.
Agenţia de coordonare privind
dezvoltarea şi promovarea economiei
în Valea Mureşului (SRL)
Obiectiv
Dezvoltarea spaţiului economic prin
finanţarea şi stabilizarea structurilor
existente; Finanţarea investiţiilor
existente şi a investiţiilor atrase.
Sarcini
• Marketing-ul spaţiului economic
• Finanţarea investiţiilor (consultanţă,
sprijin pentru investitori)
• Finanţarea investiţiilor noi atrase
(acordarea de sprijin prin consultanţă
şi îndrumare)
• Sprijinirea unităţilor economice
Măsuri (exemple)
• Material informativ cu privire la
spaţiul economic
• Marketing-ul locaţiei – digital
• Participare la târguri şi expoziţii
• Organizarea unui târg propriu în
cadrul spaţiului economic
(schimbarea locaţiei între judeţe)
• Materiale de informare despre
finanţarea investiţiilor
• Servicii de consultanţă în domeniul
finanţărilor (intermedierea de
parteneri competenţi pe diferite
domenii de activitate)
Unitate de Management
Administrator
Secretariat
Agenţia de coordonare privin
promovarea turismului în Valea
Mureşului (SRL)
Obiectiv
Promovarea şi dezvoltarea
potenţialului turistic (turismul
individual şi turismul ecologic);
Corelarea ofertelor în vederea
creşterii atractivităţii regiunii
(creşterea duratei de şedere a
turiştilor)
Sarcini
• Promovarea zonei turistice Valea
Mureşului
• Dezvoltarea unui brand turistic:
Turism în natură - Valea
Mureşului
• Finanţarea investiţiilor în turism
• Finanţarea ofertelor turistice
Măsuri (exemple)
• Catalog de oferte al regiunii
(anual) ce să conţină toate
posibilităţile de cazare existente
• Materiale de informare despre
ofertele turistice
• Finanţarea tinerilor întreprinzători
şi a ofertelor acestora
• Participarea la târguri şi expoziţii
(de exemplu ITB Berlin)
• Evenimente turistice
Societate pentru protecţia
mediului şi consultanţă privind
activităţiile de mediu şi de
energie (SRL)
Obiectiv
Dezvoltarea şi implementarea
proiectului: Renaturarea râului
Mureş, creşterea şi asigurarea
calităţii măsurilor de mediu şi de
energie (activităţi economice)
Sarcini
• Renaturarea râului Mureş sub
formă de proiect
• Creşterea nivelului calităţii în
domeniile mediu şi energie
• Servicii de consultanţă şi
finanţare destinate activităţilor
conforme cu mediul
(economie/turism), şi
consultanţă în domeniul
energiei în colaborare cu
Agenţiile Judeţene de Energie
Măsuri (exemple)
• Renaturare sub formă de
proiect
• Materiale de informare despre
noile investiţii atrase
• Consultanţă la faţa locului în
vederea respectării cerinţelor
solicitate de diverse instituţii
publice
• Expoziţie mobilă despre râul
Mureş şi despre măsurile de
renaturare.
341
12. CONCLUZII GENERALE ALE STUDIULUI

„Studiu privind Potenţialul de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă a Văii Râului

Mureş, Regiunea Centru”

„Studiu privind Potenţialul de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă a Văii Râului Mureş,

Regiunea Centru” reprezintă un document de bază pentru implementarea de fonduri
europene în Regiunea Centru prin elaborarea de proiecte mari şi integrate. Studiul a avut în
vedere valorificarea potenţialului de dezvoltare, prin stabilirea viziunii de dezvoltare, a
obiectivelor majore şi specifice, a măsurilor şi proiectelor propuse. Măsurile şi proiectele
propuse se bazează pe nevoile locale, de aceea studiul se axează pe proiectele care au
nevoie de colaborare regională. Abordarea integrată şi colaborarea regională includ şi o
bază de înţelegere pentru implementarea măsurilor şi proiectelor comune.
Râul Mureş este unul dintre cele mai importante râuri din România. Cu o lungime totală de
761 km, Mureşul izvorăşte din Munţii Hăşmaşul Mare (cota la izvor 1.406 m). Mureşul
străbate Regiunea Centru pe o lungime de peste 428 km, care reprezintă mai mult de
jumătate din cursul său total. Zona riverană direct adiacentă cursului râului Mureş din
Regiunea Centru – Valea Mureşului din Regiunea Centru – cuprinde o suprafaţă totală de
4.293 km2. Aceasta reprezintă 12,6 % din suprafaţa totală a Regiunii Centru şi 21,9 % din
suprafaţa celor trei judeţe Alba, Harghita şi Mureş. Pe teritoriul Regiunii Centru, râul Mureş
străbate teritoriul administrativ a 5 municipii, 5 oraşe şi 46 de comune din judeţele Harghita,
Mureş şi Alba.
În Valea Mureşului din Regiunea Centru trăiesc cca. 480.000 de locuitori. În ciuda faptului că
UAT-urile din judeţele Alba, Harghita şi Mureş străbătute de râul Mureş cuprind doar cca
22% din suprafaţa totală a judeţelor Alba, Harghita si Mures, totuşi pe acest teritoriu trăiesc
41% din totalul locuitorilor acestor trei judeţe. Densitatea de 112 locuitori/km2 reprezintă
aproape 2/3 faţă de densitatea medie a Regiunii Centru (69 locuitori/km2 - 2011).
Ca şi rezultat al analizei socio-economice dorim să subliniem următoarele aspecte de
dezvoltare demografică: după Recensămintele Populaţiei şi Locuinţelor din 2011 se poate
constata, faţă de 1992, în Valea Mureşului din Regiunea Centru per total o pierdere totală de
12,5%. Localităţile rurale din judeţul Mureş aflate pe cursul Mureşului reprezintă singura
zonă cu o creştere a populaţiei din 1992 până în 2011. Oraşele au avut de suportat, cu
16,7%, mult mai multe pierderi cauzate de migraţie, decât zona rurală. Rata de natalitate a
scăzut, îmbătrânirea populaţiei s-a accentuat. Rata de activitate la femei în Valea Muresului,
Regiunea Centru este, în ultimii 20 ani, în medie cu 22% mai scăzută. Ocuparea forţei de
muncă calificate trebuie să crească semnificativ şi în concordanţă cu nevoile de pe piaţa
forţei de muncă în următorii ani. Eforturile de formare profesională trebuie să fie îmbunătăţite
în mod semnificativ, în caz contrar, companiile străine ameninţă să migreze din cauza lipsei
forţei de muncă calificate. Numărul mare de surse potenţiale de muncă în grupul populaţiilor
defavorizate reprezintă o rezervă importantă pentru piaţa internă a muncii. Provocarea
constă într-un acces rapid la populaţia tânără, pentru a putea fi calificată în conformitate cu
nevoile de pe piaţa muncii.
În cadrul „Studiului privind Potenţialul de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă a Văii Râului
Mureş, Regiunea Centru” s-a constatat că localităţile riverane au multe potenţialuri de
dezvoltare comune, în special pentru că sunt situate lângă râul Mureş. Autorităţile publice au
pledat, pentru elaborarea unei strategii comune cu scopul a rezolva în mod eficient
problemele şi utilizarea resurselor.

342
O abordare comună bazată pe necesitatea de cooperare înseamnă implementarea
proiectelor mari, rezolvarea problemelor comune privind protecţia mediului şi a naturii,
protecţia împotriva inundaţiilor şi a altor riscuri naturale precum şi utilizarea şi promovarea
potenţialului socio-economic. Dezbaterile publice şi discuţiile individuale cu privire la
rezultatele iniţiale ale studiului în judeţele Alba, Mureş şi Harghita susţin rezultatele analizei
socio-economice şi ale analizei SWOT, dând dovadă de un interes comun în dezvoltarea
proiectelor integrate şi accesarea diferitelor surse de finanţare.
Din analiza socio-economică rezultă:
1. Valea Mureşului în Regiunea Centru este o zonă cu activităţi economice foarte intense, în
special în zonele de dezvoltare urbană din jurul municipiilor Târgu Mureş şi Alba Iulia.
Utilizarea potenţialului socio-economic creşte datorită construcţiei Autostrăzii Transilvania
şi Autostrăzii Sebeş-Turda, ca parte a Coridorului Pan European IV. Viitoarele noduri
intermodale şi dezvoltarea parcurilor industriale vor susţine creşterea economică în
domenii ca prelucrarea lemnului şi a metalelor, farmaceutic, industria chimică şi
alimentară, utilizarea surselor de energie convenţionale şi regenerabile. Localităţile
recunosc potenţialul deosebit de creştere al produselor autohtone şi tradiţionale. Sunt
iniţiative care vizează îmbunătăţirea mobilităţii şi conectivitatea localităţilor riverane prin
construirea de poduri, dezvoltarea reţelei pentru biciclete şi planificarea navigabilităţii pe
râul Mureş.
2. În zona Văii Mureşului domină culturile agricole. Producţia e mixtă, ponderea cea mai
însemnată având-o cerealele şi pomicultura. Culturile cele mai răspândite sunt
porumbul, grâul, orzul, ovăzul, secara şi apoi sfecla de zahăr şi nu în ultimul rând,
livezile. Economia în mediul rural este slab diversificată şi încă dependentă de activităţile
agricole, ceea ce are drept consecinţă veniturile reduse pentru locuitori. Cu toate că încă
sunt practicate mai multe tipuri de meşteşuguri tradiţionale, s-a constatat prezenţa slabă
sau chiar lipsa activităţilor meşteşugăreşti şi de artizanat tradiţionale desfăşurate în
cadrul întreprinderilor mici. Localităţile din apropierea centrelor urbane pot contribui
profitabil cu resurse pentru dezvoltarea economică a relaţiilor urban-rural. Centrele
urbane, mai îndepărtate de comunităţi, sunt dependente în mare măsură de propria lor
putere şi de resurse.
3. Un peisaj deosebit, bogăţia extraordinară de parcuri naturale şi naţionale, numeroasele
zone protejate, diferitele specii de faună şi floră sunt doar câteva motive pentru o
utilizare raţională a potenţialului turistic. Reţeaua hidrografică constituie o resursă
turistică mai ales în perimetrul oraşelor mari unde luncile râurilor mai importante şi
pădurile care mărginesc aceste lunci sunt amenajate pentru turismul de agrement.
Importanţă deosebită prezintă în acest sens Valea Mureşului în perimetrul localităţilor
Târgu Mureş, Reghin, Iernut, Luduş şi Alba Iulia.Turismul în Valea Mureşului nu este
dezvoltat foarte mult. Un marketing profesional poate contribui în mare parte la
valorificarea acestui potenţialul unic în Regiunea Centru.
Din analiza protecţiei mediului şi a naturii rezultă:
4. Protecţia mediului şi a naturii, planurile împotriva inundaţiilor sunt elementele cheie
pentru o dezvoltare regională durabilă. Problemele de mediu prioritare sunt următoarele:
cantitatea şi calitatea apei potabile, managementul necorespunzător al deşeurilor,
poluarea apelor de suprafaţă, poluarea atmosferei, poluare apei. Aceste probleme
contribuie la degradarea stării de sănătate a populaţiei şila poluarea solului şi apelor
subterane.
5. Calitatea aerului în Valea Mureşului se menţine într-o tendinţă uşoară de îmbunătăţire. În
Valea Mureşului calitatea aerului înconjurător este influenţată moderat de emisiile din
activităţile economico-sociale.În Valea Mureşului poluarea este prezentă mai ales în
marile oraşe prin prafuri, pulberi în suspensie dar şi compuşi chimici specifici industriei

343
 locului. Cele mai importante zone de poluare sunt în jurul marilor oraşe: Reghin, Târgu
Mureş, Luduş, Ocna Mureş, Aiud şi Alba Iulia.
6. În totalitatea lor, problemele din lungul Văii Mureşului privind poluarea solului, sunt cele
clasice cu excepţia zonelor industriale, starea vegetaţiei fiind de bună calitate.Sectorul
Reghin–confluenţa cu Arieşul este dominat de o slabă poluare a solului. În zona marilor
oraşe, mai ales în sectoarele de amplasare a unităţilor industriale solul este poluat
uneori excesiv: fabricile de la Reghin, zona AZOMUREŞ de la Târgu Mureş şi zona
industrială Luduş.
7. Protecţia solului şi a mediului înconjurător se poate realiza prin efectuarea lucrărilor
agricole prin evitarea eroziunii solului, menţinerea conţinutului optim de materie organică
în sol, menţinerea structurii solului prin lucrări agricole de arat şi semănat pe plante
prăşitoare.
8. Apele subterane de pe parcursul râului Mureş sunt afectate de activitatea umană prin:
§ Ape fecaloid menajere;
§ Ape rezultate în urma unor procese industrial;
§ Ape poluate în apropierea marilor ferme zootehnice.
Se remarcă tendinţa ultimilor ani de reducere a nivelului concentraţiilor diverşilor poluanţi în
primul rând ca urmare a reducerii sau încetării activităţilor economice, în cazul agenţilor
economici sau ca urmare a modernizării investiţiilor din fiecare întreprindere. În cadrul
dezbaterilor publice reprezentanţii autorităţilor publice au subliniat necesitatea continuării
proiectelor privind alimentarea cu apă, canalizare şi managementul deşeurilor.
În afara problemelor comune de protecţie a mediului, a naturii şi protecţie împotriva
inundaţiilor, în cadrul studiului au fost formulate diverse alte motive pentru o cooperare mai
strânsă între localităţile riverane râului Mureş din Regiunea Centru:
§ Măsuri de îmbunătăţire a calităţii apei trebuie monitorizate şi controlate de la izvoare
şi până la gura de vărsare;
§ Restricţiile teritoriale impuse afectează măsurile pentru protecţia împotriva
inundaţiilor şi pot duce la pagube în localităţile neimplicate;
§ Măsuri de îmbunătăţire a biodiversităţii nu trebuie limitate la nivel local;
§ Măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii de transport locală şi regională cu scopul de a
conectecta oameni şi locuri în mod eficient şi ecologic;
§ Utilizarea potenţialului economic şi turistic în comun poate produce efecte benefice
pentru fiecare localitate;
§ Unul dintre rezultatele sondajului public a fost acela că există o diferenţă între
dorinţele locuitorilor şi implicarea personală şi directă a acestora în schimbările unei
situaţii. Există un mare potenţial privind participarea populaţiei în cadrul diferitelor
proiecte (social, protecţia mediului şi a naturii, economic şi turism) în scopul
conştientizării populaţiei;
§ Colaborarea dintre localităţi va contribui la uşurarea procesului de implementare a
marilor proiecte.
Pe baza rezultatelor analizei socio-economice, ale analizei SWOT, a sondajului de opinie la
nivel de populaţie în Valea Mureşului, a evaluării chestionarelor obţinute din partea
primăriilor, a celor trei dezbateri publice din Alba Iulia, Târgu Mureş şi Topliţa, a consultărilor
de specialitate la nivelul structurilor regionale şi judeţene precum şi pe baza rezultatelor
interviurilor individuale, reprezentanţii instituţiilor publice au ajuns la următoarele rezultate
selectate ale studiului:

344
1. Au fost acceptate viziunea de dezvoltare în comun: „Peisajul cultural Valea Mureşului
– Izvor de viaţă şi prosperitate; un peisaj natural şi cultural armonios, cu valoare
recreaţională ridicată şi atractivă” şi obiectivele strategice de conservare şi întărire
sustenabilă a spaţiului natural: Creerea unor reţele infrastructurale eficiente şi
prietenoase cu natura; Creşterea valorii adăugate regionale prin conectarea potenţialelor
economice; Asigurarea unui potenţial al forţei de muncă, care se orientează către
nevoile viitoarei pieţe a muncii; Valorificarea potenţialului socio-cultural ca o
caracteristică unică a peisajului cultural al Văii Mureşului şi punerea în valoare a
potenţialului natural şi cultural al Văii Mureşului pentru economia turismului.
2. Împreună cu reprezentanţii localităţilor şi consiliilor judeţene a fost stabilit un portofoliu cu
30 de proiecte cu caracter integrat şi comun. Cele mai importante proiecte propuse sunt:
renaturarea Râului Mureş (coordonat prin intermediul unei societăţi de proiect),
dezvoltarea unui program pentru construcţia şi reabilitarea podurilor (inclusiv un atlas
cadastral pentru poduri), iniţiative de amenajare a unei porţiuni navigabile pe râul Mureş,
înfiinţarea unei agenţii pentru dezvoltare şi promovare economică, înfiinţarea unei agenţii
pentru promovarea turismului în Valea Mureşului, dezvoltarea unei zone turistice Valea
Mureşului de la izvor până în municipiul Reghin.
În cadrul dezbaterilor publice precum şi în cadrul chestionarelor s-a atras mereu atenţia
asupra potenţialelor din domeniile economie şi turism. Reprezentanţii autorităţilor publice au
subliniat de asemenea rezultatele analizei SWOT. Este în interesul acestora a fi dezvoltate
structuri şi programe comune pentru folosirea potenţialului economic, turistic şi a
transportului în comun precum şi a unor programe comune de marketing, campanie de
promovare a Văii Mureşului, oferte de agrement şi turism. Reprezentanţii UAT-urilor din
Valea Mureşului au căzut de acord asupra următorului mod de abordare:
a. Reprezentanţii UAT-urilor sunt de părere că elaborarea unei Strategii de Dezvoltare
Durabilă a Văii Mureşului pe baza studiului sociologic reprezintă un element important de
viitor.
b. Identificarea unui demers comun privind dezvoltarea şi promovarea potenţialelor
economice şi turistice ale localităţilor din Valea Mureşului care să contribuie în mod
special la dezvoltarea proiectelor comune şi la finanţarea acestora. Acest demers comun
doreşte să sprijine proiectele locale şi finanţarea acestora din fonduri publice.
c. Referitor la aspectele legate de protecţia naturii şi a mediului, colaborarea dintre
diferitele UAT-uri este impetuos necesară deoarece problemele legate de inundaţii,
calitatea apei sau alunecările de teren de cele mai multe ori nu au graniţe geografice.
Mai mult de atât, se doreşte o întărire a colaborării cu instituţiile publice şi regionale.
d. Reprezentanţii UAT-urilor doresc pe viitor consolidarea colaborării privind implementarea
marilor proiecte şi promovarea comună a potenţialelor locale.
e. Totodată subliniem că în vederea implementării viitoare Strategii de Dezvoltare Durabilă
a Văii Mureşului este necesară crearea unei structuri corespunzătoare de implementare.
Tot în cadrul dezbaterilor s-a accentuat şi necesitatea întăririi colaborării între localităţile
angrenate. În afara formei politice de colaborare s-a solicitat şi alcătuirea de propuneri
privind implementarea şi coordonarea tehnică a colaborării sub forma unor viitori paşi de
realizat. De aceea în cadrul studiului s-a propus:
§ Un acord de colaborare în vederea implementării unei viitoare Strategii de Dezvoltare
Durabilă a Văii Râului Mureş – Regiunea Centru, Valea Mureşului 2030 – model
§ Elaborarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Văii Râului Mureş – Regiunea Centru

345
 o Procesul de elaborare al strategiei să se realizeze în colaborare interactivă cu
localităţile, Consiliile Judeţene, GAL-urile din cadrul programului LEADER,
microregiunile şi Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară.
o În procesul de elaborare a strategiei să fie implicate instituţiile responsabile
pentru protecţia mediului şi a naturii, „Apele Române” – Administraţia Bazinală de
Apă Mureş, SGA Alba şi Mureş.
o În procesul de elaborare trebuie armonizate legislaţia pentru protecţia mediului şi
naturii şi legislaţia privind protecţia împotriva riscurilor de inundaţii.
§ O structură organizatorică pentru implementarea strategiei
o Stabilirea unei substructuri în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară
„Centrul Transilvaniei“ responsabilă cu dezvoltarea Văii Mureşului din Regiunea
Centru (Adunarea reprezentanţilor localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea
Centru, unitatea de management şi coordonare, societate pentru dezvoltarea şi
materializarea proiectului privind renaturare Mureşului, agenţia de promovare
economică şi IMM-uri, agenţia de promovare a turismului în Valea Mureşului din
Regiunea Centru)
§ Activităţii propuse pentru implicarea cetăţenilor şi actorilor locali şi regionali în cadrul
procesului de elaborare al strategiei:
o Organizarea de întâlniri la nivel judeţean şi la nivel interjudeţean în Valea
Mureşului, Regiunea Centru cu privire la exploatarea de piatră şi nisip din râul
Mureş prin intermediul balastierelor.
o Organizarea unui proces privind elaborarea strategiei la care să participe o mare
parte din populaţia care locuieşte în Valea Mureşului, Regiunea Centru.
În vederea realizării următorilor paşi, prezentul studiu a creat o serie de premise necesare şi
cuprinzătoare:
§ Analiza socio-economică;
§ Analiza SWOT;
§ Evaluarea sondajului de opinie on-line;
§ Evaluarea chestionarelor adresate Primăriilor din Valea Mureşului - Regiunea
Centru;
§ Un catalog cuprinzator cu obiective turistice, culturale şi naturale din Valea
Mureşului, Regiunea Centru ca şi bază utilă pentru crearea traseelor turistice;
§ Un portofoliu cu 30 de proiecte prioritare, inclusiv oportunităţi de finanţare;
§ Un model de „Acord de colaborare”;
§ Propunere privind structura organizatorică.
Participanţii la discuţii au fost de acord că „unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea
creşte”. Toţi au privit studiul ca fiind unul foarte bun. Un specialist din cadrul Agenţiei de
Protecţia Mediului a spus: ”N-are cum să nu fie cineva de acord cu această strategie!”
„Studiul este o idee viabilă, foarte bună. O strategie pe baza acestui studiu ar fi
necesară pentru implementarea tuturor celorlalte strategii locale, armonizându-le.
Obiectivele mai pot fi îmbunătăţite categoric. Susţinem colaborarea în acest
domeniu.” a menţionat Directorul Direcţiei de Dezvoltare Economică din cadrul Consiliului
Judeţean Mureş.

346
13. BIBLIOGRAFIE

Documente privind Dezvoltarea Regională

§ Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României„Orizonturi 2013 – 2020 –
2030”
§ Planul Naţional de Dezvoltare
§ Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. România policentrică 2035. Coeziune
şi competitivitate teritorială, dezvoltare şi şanse egale pentru oameni. Versiunea 2.
iunie 2014
§ Master Plan General de Transport al României 2015, Anexa II
§ Programul Naţional de Dezvoltare Locală, aprobat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 28
din 10 aprilie 2013, preia toate investiţiile în continuare care au fost finanţate de la
bugetul de stat în baza prevederilor HG nr. 577/1997, OG nr. 7/2006 şi OG nr.
40/2006.
§ Planul Naţional de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea I – Reţeaua de
Transport 2006, -http://www.mt.ro/transparenta/Proiect%20lege%20LB.html
§ Strategia guvernamentală de dezvoltare a comunicaţiilor electronice în bandă largă
în România pentru perioada 2009 – 2015;
§ România în rapoartele ESPON din perspectiva accesibilităţii teritoriale - Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” (PCER), 2012
§ Planul pentru Dezvoltare Regională pentru Regiunea Centru 2014-2020, ADR Centru
2014
§ Analiza Socio-Economică a Regiunii Centru, ADR Centru, noiembrie 2013
§ Planul de Acţiune pentru Biomasă al Regiunii Centru 2014-2020, ADR Centru 2014
§ Analiza potenţialului energetic eolian la nivelul Regiunii Centru în perspectiva
dezvoltării economice durabile, Definirea cadrului de implementare de acţiuni la
nivelul Regiunii Centru privind reducerea emisiilor de CO2 şi schimbările climatice în
acord cu Directivele Comisiei Europene în acest domeniu, ADR Centru, 2010
§ Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Centru 2014-2020 (RIS3). ADR
Centru, 2013
§ Studiu privind comunităţile defavorizate (romi) din Regiunea Centru. Agenţia pentru
Dezvoltare Regională Centru, 2014
§ Infrastructura de Transport, Factor-Cheie în Dezvoltarea Durabilă a Regiunii Centru.
ADR Centru, 2011
§ Aspecte de Dezvoltare privind Turismul în Regiunea Centru. ADR Centru, 2011
§ Strategia de Dezvoltare a Judeţului Alba 2014-2020
§ Analiza Socio-economică a Judeţului Alba 2014
§ Strategia de dezvoltare rurală a judeţului Alba pe perioada 2014 – 2020
§ Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureş pentru perioada 2014-2020, 2014
§ Strategia de Dezvoltare Teritorială a Judeţului Mureş 2012-2022. Reactualizare Plan
de Amenajare a Teritoriului Judeţean Mureş, 2012
§ Programul de Dezvoltare Economică a Judeţului Harghita pe perioada 2014-2020

347
 § Harghita - Plan Operaţional al Strategiei-2014-2018
§ Strategia de Dezvoltare Rurală a Judeţului Harghita pe perioada 2010-2020, axată
pe dezvoltarea sectorului agrar
§ Strategia de Protecţie a Monumentelor Istorice din Judeţul Harghita 2013-2023
§ Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean Harghita, 2010
§ Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Alba Iulia – Sebeş – Teiuş – 2008, U.A.U.
„IonMincu”
§ Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Valea Mureşului, Judeţul Alba, 2012. Contract
Nr. 13750 / 27.10.2011
§ Plan Urbanistic General. Primăria Municipiului Alba Iulia, 2015
§ Municipiul Alba Iulia: Project Prioritization for 2014-2020. World Bank Group 2014
§ Plan Urbanistic General. Municipiul Târgu Mureş, reactualizat în 2015, inclusiv studii
preliminare
§ Studiul de soluţii pentru optimizarea transportului public de persoane între localităţile
judeţului Alba (2010)
§ Strategia de Dezvoltare a Serviciului de Transport Public Judeţean de Persoane prin
Curse Regulate în Judeţul Alba, 2012-2016,
§ Actualizare Studiu de Trafic şi Circulaţie în Municipiul Tg. Mureş, S.C. Institutul de
Cercetare în Transporturi – Incertrans S.A.,
§ Plan de Dezvoltare Locală Regiunea Giurgeu G10. Proiect finanţat din Axa 4 Leader,
Faza 3 Sub măsura 431.1 a PNDR 2007-2013.
§ Plan de Dezvoltare Locală Asociaţia LEADER Parteneriat Mureşean
§ Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Alba de Jos“ , Strategia de Dezvoltare
2014-2020, 2014
§ Strategia de Dezvoltare a Municipiului Aiud
§ Strategia de Dezvoltare a Municipiului Reghin

Statistică:
§ Anuarul Statistic al României;
§ Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1992, 2002, 2011;
§ Institutul Naţional de Statistică, România, 2015, tempo online 2015
§ Eurostat, iulie, 2015

Legi Naţionale
§ Legea nr.186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale
§ Legea nr.71/1996 actualizată - Căi de comunicaţie;
§ Legea nr.171/1997 - Apa;
§ Legea nr.5/2000 - Zone protejate;
§ Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional şi o
serie de arii protejate,

348
 § Legea nr.351/2001 - Reţeaua de localităţi;
§ Legea nr.575/2001 - Zone de risc natural
§ Legea nr.190/2009 Zone turistice;
§ Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, republicată;
§ Legea nr.289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul;
§ Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată în 1998;
§ Legea nr.69/1991 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările
ulterioare;
§ Legea nr.107/1996 a apelor, cu modificările şi completările ulterioare;
§ Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;
§ Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor;
§ Legea 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor;
§ Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii;
§ Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu
completările şi modificările ulterioare;
§ Legea nr.422/2001 pentru protejarea monumentelor istorice, republicată;
§ Legea nr.451/2002 pentru ratificarea Convenţiei Europene a peisajului, adoptată la
Florenţa, 20 oct.2000;
§ OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr.265/2006;
§ Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr.1964/13, dec.2007 privind
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000 în România;
§ Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr.2387/2011;
§ H.G. nr.971/2011
§ Ordinul MCP nr. 2361/2010 privind aprobarea Listei Monumentelor Istorice, cu
completările ulterioare;
§ OG nr. 43/2000 privitoare la protecţia patrimoniului arheologic, aprobată prin Legea
nr.378/2001;
§ OG nr. 47/2000, privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice
care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial, aprobată prin Legea 564/2001.

Documente privind protecţia mediului

§ Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind evaluarea şi
gestionarea riscurilor de inundaţii.
§ Programul Naţional Planul de Prevenire, Protecţie şi Diminuare a Efectelor
Inundaţiilor (P.P.P.D.E.I.)
§ Hotărârea de Guvern nr. 846 din 11.08.2010 pentru aprobarea Strategiei Naţionale
de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung.
§ Planul de Management al Bazinului Hidrografic Mureş, al II-lea ciclu 2016-2021,
decembrie 2014/2015

349
 § Planul de Management al Riscului la Inundaţii, iunie (draft) 2015
§ Planul de apărare privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii,
fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări
accidentale ale Bazinului Hidrografic Mureş pentru perioada 2014 – 2017
§ Planul Regional de Acţiune pentru Mediu 2007-2013
§ Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor 2007-2013
§ Planuri Judeţene de Gestionare a Deşeurilor 2014-2020
§ Planul de Dezvoltare Regională 2014-2020 – Regiunea 7 Centru;
§ Planul Regional de Acţiune pentru Mediu 2014-2020 – Regiunea 7 Centru
§ Plan Local de Acţiune pentru Mediu a judeţelor Alba, Harghita şiMureş;
§ Rapoarte privind starea mediului, APM Alba şi APM Mureş

Legislaţie de Mediu
§ Obiectivele Dezvoltării Regionale în România au fost stabilite prin Legea 315 / 2004,
Legea 451/2002 de ratificare a Convenţiei Europeane a peisajului, adoptată la
Florenţa la 20 octombrie 2000,
§ Legea 24/2007 actualizată şi republicată privind privind reglementarea şi
administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor;
§ Legea nr. 265/2006 privind protecţia mediului;
§ Legea nr.132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţiile publice
§ Legea nr.211/2011 privind regimul deşeurilor
§ Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.78/2000 privind regimul deşeurilor;
§ Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenţă a Guvernului nr.
236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,
a florei şi faunei salbatice
§ Legea nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei
din surse regenerabile de energie
§ HG nr. 971/2011 pentru modificarea şi complectarea H.G. 1284/2007 privind
declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România;
§ HG nr. 2.151/2004, privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi
zone;
§ HG nr.321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant
§ HG nr.1037/2001 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
§ O.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare;
§ OG nr.87/2001privind serviciile publice de salubrizare localităţi
§ OG nr.47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală
§ OG nr.41/2000 pentru comercializarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi
pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fito-sanitar
§ OUG nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice;

350
 § OUG nr.243/2000 privind protecţia atmosferei
§ OUG nr.196/2005 privind fondul pentru mediu
§ OUG nr.43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate
genetic
§ OUG nr.68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea
prejudiciului asupra mediului
§ ORDIN MMDD nr. 1964/2007privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrată a reţelei ecologice europene
„Natura 2000” în România.
§ ORDINELEnr. 135/76/84/1284 din 2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a
evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private
§ HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele
naturale amenajate pentru îmbăiere;
§ HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi
control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;
§ HG nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere;
§ OM nr. 183/2011 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare şi evaluare a
zonelor de îmbăiere.

Surse de pe internet:
§ http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/strategia_nationala_mri.htm
§ http://www.rowater.ro
§ http://icm.eionet.europa.eu/schemas/dir200760ec/resources
§ http://www.nwd-mr.usace.army.mil/rcc/MRFTF/docs/USACE-
FPC%20Nonstructural%20Measures%20Definitions.pdf
§ http://daad.wb.tu-harburg.de/homepage/
§ http://nwrm.eu/sites/default/files/documents-
docs/nwrmconceptnote_to_regional_stakeholders.pdf

Documente privind protecţia patrimoniului

§ DOCUMENTE UNESCO:
§ Dosar UNESCO - Situri Rurale cu Biserici Fortificate din Transilvania – Vol. I – II -
Ministerul Culturii şi Cultelor – România;
§ Convenţia pentru Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, Paris, nov.1972,
acceptată de România la 30 martie 1990 prin Decretul 187/1990;
§ Convenţia pentru Protecţia şi Promovarea Diversităţii de Expresii Culturale - Paris,
2005;
§ Declaraţia de la Lubeck (Conferinţa UNESCO - Siturile Patrimoniului Mondial în
Europa - O Reţea pentru Dialog Cultural şi Turism Cultural) - iunie 2007, Lubeck,
Germania;
§ UNESCO Medium Term Strategy 2008 - 2013, UNESCO workshops - 34C/4 (CLD-
8.8) – 2008 - Strategic Programme;

351
 § Rezoluţia Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei nr. 7330 şi UNESCO privind
terminologia zonelor protejate;
§ Declaraţia finală a Conferinţei ONU pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro,
din anul 1992;
§ Recomandările UNESCO pentru Aplicarea Convenţiei Patrimoniului Mondial,din
februarie 1994;

Documente europene:
§ Charta Europeană a Amenajării Teritoriului, adoptată în 1983 de Consiliul Europei,
care constituie actul fundamental ce defineşte marile obiective care trebuie să
orienteze politice de amenajare a teritoriului, printre aceste obiective înscriindu-se şi
zonele protejate;
§ Obiectivele din "Agenda 21", precum şi dispoziţiile convenţiilor internaţionale
ratificate de România, între care se menţionează: Convenţia de la Rio de Janeiro
privind diversitatea biologică, Convenţia de la Ramsar privind zonele umede,
Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, şi Convenţia de la Paris privind protecţia patrimoniului mondial, cultural sau
natural, document prin care se instituie o practică metodologică de mondializare a
problematicii patrimoniilor.
§ Conţinutul Convenţiei Europene privind peisajele a fost elaborat la iniţiativa
Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa. În anul 2004 a intrat
convenţia în vigoare. Ca răspuns la reducerea calităţii şi diversităţii mai multor
peisaje observabilă la nivel european şi datorată celor mai diverse dezvoltări,
Consiliul Europei a propus o iniţiativă privind Convenţia Europeană a Peisajelor
(CEP). Prin CEP, peisajele ar urma să obţină un statut legal şi să fie recunoscute ca
o componentă esenţială a calităţii vieţii, ca expresie a diversităţii culturale şi naturale,
precum şi ca bază pentru formarea identităţilor locale şi regionale. Protecţia,
întreţinerea şi planificarea tuturor peisajelor din Europa trebuie să fie asigurate,
indiferent dacă sunt naturale, culturale sau urbane, indiferent dacă acestea sunt
degradate sau intacte, deosebit de frumoase sau "de zi cu zi" (a se vedea Consiliul
Europei 2000a, Consiliul Europei 2000b).

Legislaţia de Patrimoniu
§ Legea nr.157/1997 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului
arhitectural al Europei, adoptată la Granada, la 3 octombrie 1985
§ Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu
modificările şi completările ulterioare
§ Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, completată şi
modificată
§ Legea nr.378/2001 pentru aprobarea OG nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului
arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, cu
modificările şi completările ulterioare
§ HG nr.1268/2010 privind aprobarea Programului de protecţie şi gestiune a
monumentelor istorice înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
§ OG nr.47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice
care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial

352
 § OG nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri
arheologice ca zone de interes naţional
§ Ordinul nr.236/2010 pentru modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Ministrului Culturii şi
Cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi
a Listei monumentelor istorice dispărute

Legislaţie conexă
§ Legea apelor nr. 107/1996
§ Legea nr.458/2002 privind calitatea apei potabile
§ Legea muntelui – nr.347/2004
§ Codul Civil din 17.07.2009
§ Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic
§ Legea nr.214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor
§ Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie
§ Legea nr.407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic
§ Legea nr.171/2010, actualizată, Legea contravenţiilor silvice şi a sancţionării
acestora
§ Legea nr.251/2001, privind administraţia publică locală, cu modificările ulterioare
§ Legea nr.575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a V-a - Zone de risc natural
§ Ordinulnr.1450/2010 pentru aprobarea Ghidului de Finanţare a Programului vizând
protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare,
canalizare şi staţii de epurare
§ OMS nr. 536/1997, pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind
mediul de viaţă al populaţiei

Internet
§ http://www.calimani.ro
§ http://natura2000.mmediu.ro
§ http://natura2000.eea.europa.eu/
§ http://www.osrgh.ro/natura-2000-rosci113
§ http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000
§ http://dev.adworks.ro/natura/
§ http://www.tirgumureş.ro
§ www.invest alba.ro
§ www.faltboot.org/forum/
§ peterlengyel.wordpress.com/2012/03/03/parcul-national-calimani/
§ www.umftgm.ro/universitate/directia-administrativa/gradina-botanica.html
§ rennkuckuck.de/php/phorum/read.php?f=7&i=1552&t=1529
§ www.eastern-images.de/KommMit

353
 § www.lesenfantsaparis.com/paris-plage/,
§ www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/france/parisandaround/11750349/Pa
ris-Plages-artificial-beaches-open-along-the-Seine.html
§ landscapeperformance.org/case-study-briefs/cheonggyecheon-stream-restoration
§ dessin-project.eu/?page_id=1485,
§ blog.ricksteves.com/blog/aarhus-denmarks-second-city/
§ www.spatiulconstruit.ro/articol/clujul-a-devenit-pentru-trei-zile-capitala-arhitecturii-
transilvanene-object_id=15246
§ madeinreghin.wordpress.com/2010/11/27/canalul-morii-zona-libertatii/
§ asociatia.undaverde.ro/proiecte/fata-de-mureş

Literatură
• Chendes, Viorel, Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură. Evaluări
geospaţiale, Editura Academiei Române, 2011, p.61
• Molnár, József, Folclorul coregrafic al judeţului Mureş, în Tradiţii Mureşene, 2012,
• Burnichioiu,Ileana, “Biserica mică” din Cetatea Aiudului în surse din secolul al XIX-
lea, în Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, 10 (2007), nr. 1,
• Rusu, A.A. (coord), Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi
Maramureş, Cluj-Napoca, 2000,
• Socaciu, O. şi Takács,Matilda, „Aiud, localitate urbană multimilenară”
• Burnichioiu, Ileana, Aşezări, domenii şi biserici în Transilvania medievală (II). Nord-
estul comitatului Alba, în Analele Universitatis Apulensis, Seria Historica, nr. 16/1
• Stoica, L., Stoica, Gh., Popa,Gabriela, Castele şi cetăţi din Transilvania – Judeţul
Alba, Cluj-Napoca, 2009, p. 24.
• În monografia închinată acestei localităţi Oliviu Socaciu dă anul 1850 ca an al
construirii bisericii, apud Aiud, localitate urbană multiseculară, 2010, p. 240.
• Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn... p. 39-40
• http://ro.wikipedia.org/wiki
• “Alba Iulia, Vinuri de legendă, elaborată de către S.C. Capitel Proiect SRL şi
publicată sub egida Consiliului Judeţean Alba (2013).
• Fleşer, Gh., Sculptura în piatră la bisericile româneşti din judeţul Alba, în Apulum 40,
p. 365
• Dumitran, Ana, Cucui, Elena-Daniela, – Simon Bălgrădeanul, ed. Altip, Alba Iulia
2009, p. 19-21.
• Trandafir Cătălin Marian, Biserici bizantine pe teritoriul României – Biserica Buna
Vestire „Grecilor” Alba Iulia, Curs postuniversitar, apud:
http://www.scribd.com/catatm

354
• Fleşer, Gh., Băieţan, Alexandra M., Alba Iulia – Oraşul şi monumentele sale, în
http://www.alziar.ro/
• Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba
Iuliei, Mărturii de continuitate şi creaţie românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei
Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
• Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Judeţele Alba,
Mureş şi Harghita. Bucureşti: Editura Museion.1993.
• Orbán B., A Székelyföld léírása [Descrierea Secuimii], V, Pest, 1872, p. 82-85;
• Burnichioiu, Ileana,– Aşezări, domenii şi biserici medievale (II). Nord-estul comitatului
Alba, II în Annales Universitatis Apulensis, Historica, 16/I, 2012, pp. 47-140.
• Vistai, András János, Op cit, vol II. p. 657.
• Surse: Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu Construit, 2009; L. Stoica
et al. Castele şi cetăţi din Transilvania, 2009, p. 28; http://ro.wikipedia.org
• Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în Ţările Române, voI.!, Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R, 1959
• http://www.ocnamureşonline.ro/despre-ocna-mureş/sa-ne-cunoastem-orasul/1076-
palatul-mikes-din-cisteiu-de-mureş.html (29.10.2015).
• http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/castelul-cisteiu-mureş-monument-distrus-ireversibil
(29.10.2015).
• Stoica, Liviu, Stoica, Ghe., Popa,Gabriela, Castele şi cetăţi din Transilvania: jud.
Alba, Cluj-Napoca, 2009.
• Radu, Iacob (1911). Biserica Sf. Uniri din Tâmphaza-Uifalău, satele şi poporul.
Monografie istoricǎ. Oradea-Mare, 1911
• Meteş, Şt., Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936
• Dumitran, Ana, Recenzie la lucrarea Biserica medievală din Sântimbru, coordonatori:
Eva Mârza, Ileana Burnichioiu, Alba Iulia, 2004,78 p. + XXXIX pl., seria “Bibliotheca
Universitatis Apulensis”, XI., în Annales Universitatis Apulensis, Seria Historica, 8.
2004.
• Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în Ţările Române, voI.I, Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R, 1959
• Vătăşianu,V., Studii de veche artă românească şi universală, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1987
• Burnichioiu, Ileana - Elemente romanice în arhitectura, eclesiastică de pe teritoriul
judeţului Alba,
• Magina, Adrian, - Constituirea şi evoluţia domeniului nobiliar Măcicaş de Rapolt
(1478-1520), în Banatica nr. 20/2, pp. 109-130.
• Fleşer, Gh., Biserici româneşti de zid din judeţul Alba, Alba Iulia, 2001, p. 132-135; I.
Gh. Raţiu, Gh.,Biserica Greco-Catolică din Teiuş. Intrarea în biserică a Maicii
Domnului … Eseu documentar, Braşov, 2012.

355
 • https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Greco-Catolic%C4%83_din_Teiu%C8%99;
http://www.biserici.org/index
• Bota, Cristian Florin, Teiuşul de odinioară, Alba Iulia, 2012; în
http://www.teiusonline.ro/istoric; (http://www.biserici.org );
http://www.karpatenwilli.com/apuseni/teius.htm
• Cornescu, Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008
• Fleşer, Gh., Rustoiu, I., Dumitrean, A. - Biserici româneşti de zid din judeţul Alba, vol.
1 Protopopiatul Ortodox Sebeş, Alba Iulia, 2005, pp. 182-185.
• Rusu, A.A., coordonator, Raport de săpătură la Mănăstirea Dominicană şi Castelul
Martinuzzi din Vinţu de Jos, campaniile 1994-1997 şi 2001, în CCA. Sursă:
http://www.cimec.ro; Aldor Balazs, Castelul Martinuzzi de la Vinţu de Jos, în
numărul1, seria II, al revistei Colecţionarul Român. Sursa: http://www.colectionarul-
roman.ro
• Bota, Cristian Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia,
2012.
• Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba
Iuliei, Alba Iulia, 1987, p.315.
• Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Judeţele Alba,
Mureş şi Harghita. Bucureşti: Editura Museion.1993
• Ilieş, Bogdan, 2009. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Gălăuţaş
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_L%C3%A1z%C3%A1r
• http://www.hoinari.ro/castelul-contelui-lazar-lazarea-transilvania
• http://www.szekelyszallasok.ro/A-sz%C3%A1rhegyi-L%C3%A1z%C3%A1r-
kast%C3%A9ly?o=6&c=14
• http://informatiahr.ro/
• http://www.suseni.ro/92-prezentarea-comunei.html
• http://www.harghita.ro/rom/3/34/34gyergyoujfalu.html
• Man, Ioan Eugen, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004
• Batthyaneum, casa lui Codex Aureus, publicat în Adevărul din 9 aug. 2009.
• Sursa: adevarul.ro/news/eveniment/batthyaneum-casa-codex-aureus.
• http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=3358 (24.07.2015)
•
Lecţia de supravieţuire a bibliotecii Betlen, în Ev. Zilei de miercuri, 04 ianuarie 2006
(http://www.evz.ro/).
• Laslo, Kimpian, Annamaria, Supralibrosurile din colecţia Bibliotecii Teleki-Bolyai din
Târgu Mureş (rez. Teză doctorat, Cluj-Napoca, 2012 (http://www.google.ro/url)
• http://uab.ro/biblioteca/index.html; (http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=3239).
http://www.upm.ro/biblioteca

356
• https://www.umftgm.ro/universitate/istoric.html
• http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?judeţ=Alba
• Molnár, József, Folclorul coregrafic al judeţului Mureş, în Tradiţii Mureşene, 2012, p.
31-32.
• Compa /Tragedii şi miracole – o viaţă de baron-scriitor din Transilvania, de Gyöngyi
Bodolai - Târgu Mureş, în: http://corbiialbi.ro/index.php/compas/70-tragedii-i-
miracole-8211-o-via-de-baron-scriitor-din-transilvania/
• http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/B/Brancovenesti/album/index.ht
ml
• http://www.kemenyinfo.hu/content.php
• Andreica,Gheorghe, Monografia oraşului Iernut până în 1947, Târgu-Mureş, Ed.
Nico, 2007, pp. 41, 232-236
• http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/Atractii-Turistice-Castelul-Kornis-Rakoczi-
Bethlen-din-Iernut-74-p.html
• http://cultura.inmureş.ro/monumente-arhitecturale-din-iernut/castelul-din-iernut-
istoric.html
• http://specialarad.ro/frumusetea-monumentelor-apuse-din-romania-prin-obiectivul-lui-
nuber-levente/
• Castele şi conace revitalizate: Castelul Teleki din Gorneşti în
http://monumenteuitate.blogspot.ro/2015/09/castele-şi-conace-revitalizate-
castelul.html#.VkH1tfCQmek
• Leca, Irina, - Gorneşti – Teleki în
http://monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki
• http://www.pensiuni-vile-transilvania.ro/index.php?m=21&lid=9
• http://www.dreamdestinations.ro/castelul-teleki-glodeni-romania-
10447/#sthash.IzWpmwmg.dpuf
• Băciuţ, Nicolae - Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu
Mureş, 2010, p. 90-91;
• Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Judeţele Alba,
Mureş şi Harghita. Bucureşti: Editura Museion.1993, p. 155.
• Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba
Iuliei, Mărturii de continuitate şicreaţie românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei
Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
• Băciuţ, Nicolae, – Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu
Mureş, 2010,p. 93-94.
• Weisz Attila, Biserica evanghelică, Reghin,
înhttp://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=214
• http://cultura.inmureş.ro/monumente-arhitecturale-din-reghin/biserica-evanghelica-
istoric.html

357
 • http://www.dreamdestinations.ro/castelul-huszar-apalina-romania
• Wikipedia, ziaruldemureş
• http://www.zi-de-zi.ro/castelul-mariaffy
• Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, ediţia a II-a,
Bucureşti, 2000.
• Man, Ion Eugeniu, Târgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până la 1850, vol. I,
Târgu-Mureş, 2006.
• P. Kovács, Klára, Incinta fortificată cu bastioanele Porţii, Croitorilor, Măcelarilor,
Dogarilor, Blănarilor, Cizmarilor în
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/mobil/monument.php?id=271
• http://www.newhotels.ro/cetatea-medievala-targu-mureş.html
• Orosan-Telea, Maria, Biserica de lemn din http://cultura.inmureş.ro/biserica-de-lemn-
istoric.html (02.11.2015).
• Orbán, János, Biblioteca Teleki-Bolyai, Târgu-Mureş în
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=176;
http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=257

358
 Anexa 1

Unităţi Administrative Teritoriale străbătute de Râul Mureş

Cert Suprafaţa Populaţia Populaţia
UAT Componenţe teritoriale
nr. / km2 2002 2011

Judeţul Alba

MUNICIPIUL Alba Iulia, Bărăbanţ,

1 103,65 66.406 63.536
ALBA IULIA Miceşti, Oarda, Pâclişa
Aiud, Aiudul de Sus,
Ciumbrud, Gâmbaş,
MUNICIPIUL
2 142,2 28.934 22.876 Gârbova de Sus, Gârbova
AIUD
de Jos, Gârboviţa, Măgina,
Păgida, Sâncrai, Ţifra
Cisteiu de Mureş,
ORAŞ OCNA Micoşlaca, Ocna Mureş,
3 68,34 15.503 13.036
MUREŞ Războieni-Cetate, Uioara
de Jos, Uioara de Sus
Beldiu, Căpud, Coşlariu
4 ORAŞ TEIUŞ 44,56 7.284 6.695
Nou, Peţelca, Teiuş
Acmariu, Blandiana, Ibru,
5 BLANDIANA 78,43 1.187 923
Poieni, Răcătiu
Ciugud, Drâmbar, Hăpria,
6 CIUGUD 43,91 2.664 3.048
Limba, Seuşa, Teleac
LUNCA Lunca Mureşului, Gura
7 31,38 2.669 2.404
MUREŞULUI Arieşului
Mihalţ, Cistei, Obreja,
8 MIHALŢ 65,06 3.679 3.051
Zărieş
Mirăslău, Cicău, Decea,
9 MIRĂSLĂU 66,62 2.334 1.985
Lopadea Veche, Ormeniş
Căptălan, Copand, Găbud,
10 NOŞLAC 48,35 2.035 1.661 Noşlac, Stâna de Mureş,
Valea Ciuciului
Leorinţ, Meşcreac,
11 RĂDEŞTI 30 1.398 1.200
Rădeşti, Şoimuş
Mărgineni, Săliştea,
12 SĂLIŞTEA 60,11 2.374 2.197
Săliştea-Deal, Tărtăria
Coşlariu, Dumitra, Galtiu,
13 SÂNTIMBRU 44,28 2.740 2.723
Sântimbru, Totoi
Băcăinţi, Balomiru de
14 ŞIBOT 41,72 2.480 2.236
Câmpie, Sărăcsău, Şibot
Ciugudu de Jos, Ciugudu
15 UNIREA 99,99 5.506 4.796 de Sus, Dumbrava, Inoc,
Unirea
Ciocaşu, Câmpu Goblii,
Creşeni, Dealu Ferului,
Gura Cuţului, Haţegana,
16 VINŢU DE JOS 88,39 5.295 4.801 Inuri, Laz, Mătăcina,
Mereteu, Pârâu lui Mihai,
Poieniţa, Stăuini, Valea
Goblii, Valea lui Mihai,

359
Anexa 1

Cert Suprafaţa Populaţia Populaţia

UAT Componenţe teritoriale
nr. / km2 2002 2011
Valea Vântului, Vinţu de
Jos, Vurpăr
Valea
Total Mureşului din 1.056,75 152.488 137.168
judeţul Alba

Judeţul Harghita

Călimănel, Moglăneşti
MUNICIPIUL
17 338,33 15.880 13.929 Secu, Topliţa, Vale,
TOPLIŢA
Văgani
18 CIUMANI 95,41 4.493 4.328 Ciumani sat
19 DITRĂU 51,69 5.944 5.483 Ditrău,Jolotca, Țengheler
Gălăuțaș, Dealu
Armanului, Gălăuțaș-
20 GĂLĂUŢAŞ 30,42 2.656 2.498 Pârău, Nuțeni, Plopiș,
Preluca, Toleșeni și
Zăpodea
21 JOSENI 22,4 5.721 5.536 Borzont, Bucin, Koseni
22 LĂZAREA 86,94 3.607 3.424 Lăzarea și Ghiduț
Făgeşel, Martonca,
23 REMETEA 106 6.316 6.165
Remetea, Sineu
Fundoaia, Hodoua,
24 SĂRMAŞ 70,2 4.131 3.804
Platoneşti, Runc, Sărmaş
Câlnaci, Duda, Filpea,
25 SUBCETATE 51,11 2.105 1.832
Subcetate
Suseni, Chileni, Liban,
26 SUSENI 220,92 5.152 5.114
Senetea, Valea Strâmbă
Izvorul Mureşului,
27 VOŞLOBENI 56,28 2.056 1.929
Voşlobeni
Valea
Mureşului din
Total 1,129,7 58.061 54.042
judeţul
Harghita

360
 Anexa 1

Cert Suprafaţa Populaţia Populaţia

UAT Componenţe teritoriale
nr. / km2 2002 2011

Judeţul Mureş

MUNICIPIUL
28 49,3 150.041 134.290 Cartierul Mureşeni
TÂRGU MUREŞ
MUNICIPIUL
29 72,82 36.129 33.281 Apalint, Iernuţeni, Reghin
REGHIN
Cipău, Deag, Lechinţa de
30 ORAŞ IERNUT 106,36 9.523 8.705 Mureş, Oarba de Mureş,
Sălcud, Sfântu Gheorghe
Avrămeşti, Cioarga,
31 ORAŞ LUDUŞ 67,25 17.497 15.328 Ciurgău, Fundătură,
Gheja, Luduş, Roşiori
Cerghid, Cerghizel,
ORAŞ
32 63,39 6.554 6.945 Moreşti, Săuşa, Recea,
UNGHENI
Ungheni, Vidrasău
Aluniş, Fitcău, Lunca
33 ALUNIŞ 40,53 3.300 3.236
Mureşului
Aţintiş, Botez, Cecălaca,
34 AŢINTIŞ 48,09 1.631 1.575 Istihaza, Maldaoci,
Sâniacob
35 BOGATA 30,52 1.947 2.018 Bogata, Ranta
Brâncoveneşti, Idicel,
BRÂNCOVENE
36 87,62 4.518 3.972 Idicel-Pădure, Săcalu de
ŞTI
Pădure, Vălenii de Mureş
Cheţani, Coasta Grindului,
37 CHEŢANI 55,35 2.889 2.665 Cordoş, Giurgiş, Grindeni,
Hădăreni, Linţ
38 CRISTEŞTI 13,35 5.591 5.824 Cristeşti, Vălureni
Cuci, Dătăşeni, După
39 CUCI 42,1 2.200 1.822
Deal, Orosia, Petrilaca
Deda, Bistra Mureşului,
40 DEDA 97,7 4.332 4.113
Filea, Pietriş
Ernei, Căluşeri,
Dumbrăvioara, Icland,
41 ERNEI 76,3 5.219 5.835
Săcaeni, Sângeru de
Pădure
Glodeni, Merişor, Moisa,
42 GLODENI 54,39 3.822 3.817
Păcureni, Paingeni
Gorneşti, Iara de Mureş,
Lioara, Mura Mare, Mura
43 GORNEŞTI 85,17 5.885 5.577
Mic, Pădureni, Periş,
Petrilaca de Mureş, Teleac
44 IDECIU DE JOS 42,7 2.005 2.109 Cristeşti, Vălureni
LUNCA Lunca Bradului, Neagră,
45 310,33 2.150 2.035
BRADULUI Sălard
Delau Vechi, Giuluş,
46 OGRA 50,21 2.441 2.387
Lăscud, Ogra, Vaideiu

361
Anexa 1

Cert Suprafaţa Populaţia Populaţia

UAT Componenţe teritoriale
nr. / km2 2002 2011
Berghia, Cuieşd, Hârtău,
47 PĂNET 72,31 5.994 6.033 Pănet, Sântioana de
Mureş
48 PETELEA 43,7 2.780 2.977 Petelea, Habic
Andreneasa, Borzia,
49 RĂSTOLIŢA 265,98 2.230 2.073
Gălăoaia, Iod, Răstoliţa
Ruşii-Munţi, Maioreşti,
50 RUŞII-MUNŢI 43,86 2.252 2.144
Morăreni, Sebeş
SÂNCRAIU DE
51 20,57 6.268 7.489 Sâncraiu de Mureş, Nazna
MUREŞ
SÂNGEORGIU Sângeorgiu de Mureş,
52 28,96 7.892 9.304
DE MUREŞ Cotuş, Tofalău
Sânpaul, Chirileu, Dileu
53 SÂNPAUL 55,35 4.016 4.233 Nou, Sânmarghita, Valea
Izvoarelor
SÂNTANA DE Sântana de Mureş,
54 25,98 4.266 5.723
MUREŞ Bărdeşti, Chinari, Curteni
Stânceni, Ciobotani,
55 STÂNCENI 124,56 1.547 1.450
Meştera
56 SUSENI 30,73 2.319 2.253 Suseni, Luieriu
Valea
Total Mureşului din 2.106,1 307.235 289.213
judeţul Mureş

Regiunea 34100
2.523.021 2.360.805
Centru km2
Valea
Mureşului din
4.293 517.784 480.423
Regiunea
Centru
% 13,39 20,52% 20,34%

Valea Mureşului TOTAL SUPRAFAŢĂ STUDIATĂ - 4.293 kmp

% din Regiunea Centru - 13,39 %

Valea Mureşului TOTAL POPULAŢIE (2011) - 480.423 loc.

% din Regiunea Centru - 20,34%

Valea Mureşului DENSITATE POPULAŢIE - 112 loc/kmp

Regiunea Centru - 69,23 loc/kmp

Surse: http://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIMĂRIA_; http://recensământ.referinţe.transindex.ro/?pg=3&id=76;

362
 Anexa 2

Chestionar online privind poblemele şi oportunităţile de dezvoltare ale

localităţilor care se află pe cursul râului Mureş din cadrul Regiunii
CENTRU

Acest chestionar face parte dintr-un studiu sociologic care îşi propune să analizeze
percepţiile, problemele şi opţiunile de dezvoltare durabilă ale locuitorilor din
localităţile de pe cursul râului Mureş. Aşadar, dacă locuiţi în una dintre localităţile de
pe râul Mureş, vă rugăm să acordaţi aproximativ 15 minute completării acestui
chestionar. De asemenea, vă rugăm să daţi mai departe link-ul şi altor persoane
din localitatea unde locuiţi.
Răspunsurile sunt confidenţiale, iar chestionarul anonim, cu precizarea că
valabilitatea studiului nostru depinde de sinceritatea dvs. Rezultatele studiului vor fi
publicate ulterior pe pagina de internet a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională
CENTRU în decursul lunii decembrie 2015.
Vă adresăm rugămintea să completaţi acest chestionar până la da de 31 iulie 2015.

Vă mulţumim pentru participarea la acest studiu!

L1. În care dintre localităţile de pe malul râului Mureş locuiţi?

lista excel à calificat pentru a raspunde mai departe

Altă localitate àScreen out cu un mesaj Vă mulţumim pentru participarea la acest
studiu!

R1. Când auziți de râul Mureş, care este primul cuvânt care vă vine în
minte?

P1. Există în localitatea dumneavoastră probleme care sunt cauzate de

râul Mureş? Vă rugăm să ne spuneţi care ar fi acestea.

363
Anexa 2

E3. Ce anume credeţi că ar trebui schimbat în zona râului Mureş din

localitatea dvs.?

I1. Dumneavoastră aţi dori să vă implicaţi direct în implementarea

schimbărilor pe care le-aţi numit mai sus?
1- DA
2- NU
3- Nu stiu

I2. Cum aţi dori să vă implicaţi?

1. Iniţiere de proiecte DA NU
2. Participare la proiecte în curs DA NU
3. Realizare de proiecte de mediu DA NU
4. Participare la proiecte propuse de autoritatea locală DA NU
5. Sprijinire de activităţi cu caracter social DA NU

6. Altfel, cum?_________________________________

P2. Acordaţi o notă de la 1 la 5 stării actuale privind protecţia mediului în

zona râului Mureş
1…………2…………3……………4…………5
Foarte proastă Foarte bună

364
 Anexa 2

R4. În ce măsură activităţile de mai jos descriu situaţia prezentă a râului

Mureş din localitatea dvs?

ACTIVITATE deloc puţin mult

PREZENTĂ
Loc de întâlnire 1 2 3
Loc pentru picnic 1 2 3
Turism 1 2 3
Alergare 1 2 3
Plimbare 1 2 3
Înot 1 2 3
Ciclism 1 2 3
Canoe 1 2 3
Loc de joacă 1 2 3
Activităţi artistice 1 2 3
Comerţ 1 2 3
Pescuit 1 2 3
Restaurante, terase 1 2 3
Poluare 1 2 3

R5. În ce măsură vă doriţi ca activităţile de mai jos să descrie situaţia

viitoare a râului Mureş din localitatea dvs?

ACTIVITATE deloc puţin mult

VIITOARE
Loc de întâlnire 1 2 3
Loc pentru picnic 1 2 3
Turism 1 2 3
Alergare 1 2 3
Plimbare 1 2 3
Înot 1 2 3
Ciclism 1 2 3
Canoe 1 2 3
Loc de joacă 1 2 3
Activităţi artistice 1 2 3

365
Anexa 2

Comerţ 1 2 3
Pescuit 1 2 3
Restaurante, terase 1 2 3
Poluare 1 2 3

D. Date demografice
D1. Sex
1. masculin
2. feminin

D2. Vârsta în ani împliniţi

/___/

D3. Câte persoane locuiesc în gospodăria dvs.? Vă rugăm să includeţi

toate persoanele inclusiv pe dvs.: dumneavoastră, partenerul/partenera,
copiii, fraţii, părinţii, bunicii, prietenii.
1. O persoană
2. 2 persoane
3. 3 persoane
4. 4 persoane
5. 5 persoane
6. 6 sau mai mult de 6 persoane

D4. Ultimul nivel de învăţământ absolvit

1. Fără şcoală absolvită

2. Primar (1- 4 clase)
3. Gimnazial (5-8 clase)
4. Profesional, de ucenici sau complementar
5. Treapta I de liceu (clasele 9-10)
6. Liceu (9-12 clase)
7. Postliceal de specialitate sau tehnic de maiştri
8. Universitar de scurtă durată / colegiu
9. Universitar lungă durată (inclusiv masterat)
10. Doctorat

366
 Anexa 2

Atenţie! Se notează nivelul de învăţământ absolvit şi nu cel în curs de desfăşurare.

D5. Statut occupational

1. Salariat
2. Alt statut de persoană ocupată (zilier, lucrător la negru etc.)
3. Patron
4. Lucrător pe cont propriu în activităţi neagricole (include PFA, AF, liber
profesionist)
5. Ajutor familial
6. Şomer înregistrat
7. Şomer neînregistrat (nu mai primeşte ajutor de şomaj/ alocaţie de sprijin şi
caută de lucru)
8. Pensionar(ă) la limită de vârstă
9. Alt tip de pensionar(ă)
10. Elev, student
11. Casnic/Casnică
12. Persoană în incapacitate de muncă
13. Alt statut de persoană inactivă (preşcolar, persoană întreţinută)

367
 ANEXA 3

Chestionar adresat autorităţilor publice locale

STUDIU
PRIVIND POTENTIALUL DE DEZVOLTARE SOCIO-
ECONOMICĂ DURABILĂ A VĂII RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU

Autoritatea contractantă: ADR CENTRU

CHESTIONAR PRIVIND NEVOILE ŞI

OPORTUNITĂŢILE DE DEZVOLTARE DURABILĂ

369
ANEXA 3

A LOCALITĂŢILOR RIVERANE RÂULUI MUREŞ,

REGIUNEA CENTRU

U.A.T: __________________________

MEDIU / NATURĂ

1. Aţi aplicat măsuri împotriva inundaţiilor? Ce fel de măsuri?

a. Construcţia de diguri – km
b. Devieri ale cursului de apă – km
c. Măsuri de desecare sau de irigare a terenurilor
d. Altele

2. Deţineţi pe raza UAT arii protejate sau rezervate? De care şi câti

km2?

3. Aţi aplicat măsuri privind protecţia mediului? Ce fel de măsuri?

4. Câţi locuitori ai comunei dumneavoastră se implică în proiecte de

mediu?

370
 ANEXA 3

INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT ŞI TRAFIC

5. Daţi o notă de la 1 la 5 stării actuale a drumurilor din

comună/localitate
1…………2…………3……………4…………5
Foarte proastă Foarte bună

6. Număr de km de drum la nivel de UAT

a. Naţional …………
b. Judeţean …………
c. Comunal …………
d. Forestier …………

7. Precizaţi pentru fiecare drum ce traversează comuna/localitatea,

lungimea ce necesită reparaţii
Denumire Necesită
Necesită Stadiu
drum În reparaţii
reparaţii de
(precizarea lucru minore
majore proiect
exactă) (plombări)
DN ....
DJ .....
DC ...

8. La ce distanţă de centrul localităţii se află cel mai apropiat drum de

importanţă naţională (pentru fiecare localitate în parte)
a. Trece prin localitate
b. 1-5 km
c. 5-10 km
d. Mai mult de 10 km

9. Precizaţi distanţa dintre comună şi cea mai apropiată localitate

unde se găsesc următoarele

km Localitate
Spital
Policlinică
Ambulanţă
Liceu

371
ANEXA 3

Facultate
Hipermarket
Cinematograf
Teatru

10. Precizaţi cu ce frecvenţă (orarul) se realizează transportul public

din comună/ localitate?
În interiorul Spre cel mai apropiat Spre reşedinţa de
comunei oraş judeţ
Autobuz
Microbuz
Feroviar
Taxi
Observaţii: Notaţi dacă există curse speciale pentru transport elevi, pe ce distanţă, care este
orarul

ALIMENTARE CU APĂ

11. Cum se realizează alimentarea cu apă potabilă în

comună/localitate?
a. Reţea publică
b. Fântâni
c. Alte surse (care) ___________________________________
Observaţii: În cazul în care sunt sate din comună care sunt alimentate diferit, precizaţi în
ce fel

12. Daca există reţea publică, precizaţi următoarele:

a. Anul în care s-a realizat

_________________________________

b. A beneficiat de reparaţii capitale?______ Când?

______________

c. Câţi locuitori beneficiază (nr. exact sau procentual)

____________

d. Preţ m³/locuitor __________

e. Tipul reţelei – conducte (din ce material sunt făcute)

____________

372
 ANEXA 3

f. Lungimea reţelei de canalizare _________________

g. Există contorizare _______________

13. Apreciaţi starea actuală a reţelei de aducţiune apă potabilă

a. Foarte bună – perfectă stare de funcţionare
b. Bună – funcţională
c. Proastă – necesită reparaţii
d. Foarte proastă – necesită reparaţii capitale

CANALIZARE

14. Cum se realizează colectarea apelor menajere ?

a. Sistem de canalizare centralizat
b. Fosă septică
c. Altă variantă (care) __________________________
Observaţii: În cazul în care sunt sate din comună care sunt alimentate diferit,
precizaţi în ce fel

15. Dacă există sistem de canalizare centralizat, precizaţi următoarele:

a. Anul în care s-a realizat _________________________

b. Câţi locuitori beneficiază (nr. exact sau procentual)

____________

c. Pretul m³/locuitor ________________________

d. Ce întindere are reţeaua de canalizare _________________

e. Staţie de epurare (dacă există ) ______ an ______. Stare

funcţională _______

f. Există reţea de apă pluvială __________

373
ANEXA 3

DEŞEURI

16. Cum se realizează colectarea deşeurilor menajere ?

a. Halde de deşeuri la nivel local
b. Halde de deşeuri la nivel regional
c. Halde ecologice
d. Altă variantă (care) _________________

17. Cum se realizează colectarea deşeurilor industriale ?

______________________________________________________________
__

18. Cum se realizează colectarea deşeurilor speciale (spitale)?

______________________________________________________________
__

19. Există halde de deşeuri?

a. Anul în care s-au realizat _______________

b. Cine se ocupă (primarie, concesionare) __________________

c. Câţi locuitori beneficiază (nr. exact sau procentual)

____________

d. Preţl

20. Dacă nu există halde de deşeuri, precizaţi unde se depozitează

deşeurile / cum se realizează transportul deşeurilor menajere?

______________________________________________________________
__

______________________________________________________________
__

21. Precizaţi existenţa următoarelor:

374
 ANEXA 3

a. Incineratoare/puţuri cadavre animale

b. Coşuri publice (stradale)
c. Containere de recoltare selectivă a deşeurilor
d. Pubele individuale

ÎNCĂLZIRE

22. Precizaţi, procentual, sursa folosită pentru încălzirea locuinţelor

Sursă În procente (%)
Reţea de gaze naturale
Lemne
Cărbune
Altă sursă (care)

23. Dacă există reţea de gaze naturale, precizaţi următoarele:

a. Anul în care s-a realizat _______________________

b. A beneficiat de reparaţii capitale? ________

cand?_____________

c. Câţi locuitori beneficiază (nr. exact sau procentual)

____________

d. Kilometri de reţea ___________________

ELECTRICITATE

24. Bifaţi existenţa următoarelor servicii

Există Nu există Observaţii
Electricitate
Telefonie fixă
Telefonie mobilă
Televiziune
Internet
Poştş
Bancă
Benzinărie
Observaţii: Număr de abonati, furnizori, calitatea serviciului / a semnalului unde e cazul

375
 ANEXA 3

25. Dacă există reţea de electricitate, precizaţi următoarele:

a. Anul în care s-a realizat ______________________

b. A beneficiat de reparaţii capitale? ________ cand?

_____________

c. Câşi locuitori beneficiază (nr. exact sau procentual)

____________

d. Km de reţea ________________________

e. Iluminat stradal – între ce ore, pe ce suprafaţă

________________

CLĂDIRI

26. Precizaţi starea de funcţionare în care se află următoarele obiective

din comună/localitate

Foarte Proastă Acceptabilă Bună Foarte bună

proastă 1 2 3 4 5
Bibliotecă
Centru cultural
Teren de sport
Sală de spectacol
Cinematograf
Pârtie de schi
Cămin cultural
Muzee
Altele

27. Completaţi tabelul următor cu privire la starea următoarelor

obiective:
Anul Starea Grup Sistem Apă Rampă
con- fizică a sanitar de potabilă pentru
struiri clădirii încălzire pers. cu
handicap

Grădiniţă
Şcoală

376
 ANEXA 3

Spital
Staţie de salvare
Dispensar
Dispensar
veterinar
Primărie
Biserică
Poliţie
Oficiu poştal

EDUCAŢIE
28. Completaţi pentru instituţiile de învăţământ existente în
comună/localitate (precizaţi pentru fiecare sat în parte)

Nr. Nr. cadre Nr. cadre Personal

copii didactice didactice auxiliar
Personal Personal
calificat necalificat
Gradiniţă
Şcoală primară
Şcoală gimnazială
Şcoală de arta şi meserii
Şcoală specială
SLiceu
Postliceală
Facultate

SĂNĂTATE

29. Precizaţi următoarele:

Nr. personal Nr. personal calificat Personal
calificat (medici) (asistente medicale) auxiliar

Spitale
Dispensare umane
Centre medicale
Farmacii
Serviciu de ambulanta
Dispensar veterinar

377
ANEXA 3

Observaţie: În situaţia în care este posibil, de identificat număr de paturi disponibile, număr de
pacienţi

POPULAŢIE

30. Completaţi, în măsura în care este posibil, următorul tabel

Structura Nr. persoane Asistaţi Persoane
populaţiei pe Elevi Şomeri social angajate Pensionari
etnii masc fem

Români
Maghiari
Romi
Saşi
Alte nationalităţi
Care:
____________

Observaţii: Au existat / Există conflicte etnice?

_______________________

31. Completati, in masura in care este posibil, urmatoarea structura

0-19 ani 20-39 ani 40-59 ani peste 60 ani
Femei
Bărbaţi
Observaţie: Precizati sursa informatiei si anul la care se raporteaza

32. Completaţi, în măsura în care este posibil, următoarea structură

ocupaţională
Şomeri Agricultură Industrie Comerţ Servicii Casnici Pensionari
Femei
Bărbaţi

378
 ANEXA 3

TURISM

33. Prezentaţi punctele de atracţie al zonei

Resurse naturale
_____________________________________________

Resurse fizice (biserici, fortificaţii)

________________________________

Resurse culturale (obiceiuri, tradiţii, sărbători)

______________________

34. Precizaţi existenţa următoarelor resurse în zonă

a. Munţi
b. Păduri
c. Rezervaţii naturale
d. Peşteri
e. Ape termale
f. Râuri
g. Lacuri
h. Trasee turistice
i. Trasee turistice speciale
j. Pârtii de schi
k. Situri arheologice
l. Cetăţi
m. Biserici
n. Monumente istorice

Facilităţi de acces
1…………2…………3……………4…………5
Foarte proastă Foarte bună

Stadiul/Starea în care se află, acolo unde este cazul

________________________________________________________
___

379
ANEXA 3

35. Numărul spaţiilor de cazare existente în comună/localitate

2000 2005 2010 2013
Pensiuni
Hoteluri
Moteluri
Vile turistice
Campinguri

36. Precizaţi următoarele

Nr. camere Nr. spaţii în Nr. spatii în
disponibile lucru stadiu de proiect
Pensiuni
Hoteluri
Moteluri
Vile turistice
Campinguri
Observaţii: De identificat numărul turiştilor pe ani

AGRICULTURĂ

37. Precizaţi următoarele

Suprafata Forma de proprietate

Păduri
Teren arabil
Fânaţ
Păşuni
Vii şi livezi

38. Cum se desfăşoară agricultura în zonă?

a. Asociaţii lucrative (% din suprafaţă)
b. Proprietate privată
c. Altă formă, care: _________________________
Observaţii:
- Tehnologia folosită: ____________________________
- Cum se valorifică produsele agricole, dacă este cazul:

380
 ANEXA 3

______________________________________________________
__

39. Precizaţi existenţa fermelor de animale din zonă

a. Forma de proprietate
________________________________

b. Specii de animale
________________________________

c. Numărul de animale
________________________________

d. Suprafaţa / cap de animal

________________________________

40. Precizaţi numărul de animale din zonă

Taurine
Bubaline
Porcine
Ovine
Caprine
Cabaline
Păsări adulte
Apicultură
Piscicultură

ECONOMIE

41. Completaţi numărul următoarelor activităţile economice din

Profil Nr. de Capital
angajaţi
Alimentar Prelucrare Textil Construcţii Construcţii Chimic
lemn maşini
Fabrici
Ateliere
Servicii
comună

381
ANEXA 3

42. Precizaţi spaţiile aflate în proprietatea comunei pe care pot fi

realizate investiţii
- Dispun de utilităţi
________________________________________

- Ce poziţionare au faţă de drumul de acces

___________________

43. Precizaţi care este bugetul primăriei

2000 2005 2007 2009 2011 2013 2015
Buget total
Buget de la CJ
Buget propriu

44. Care sunt cele mai mare probleme în comuna / localitatea

dumneavoastra?
a. Protecţia mediului
b. Protecţia naturii
c. Reparaţii drumuri
d. Realizare canalizare
e. Reparaţii scoli
f. Dezvoltare sau reabilitare reţea de apă potabilă
g. Dezvoltare reţea internet
h. Dezvoltare reţea telefonie
i. Altele

45. Ce fel de şanse de dezvoltare vedeţi dumneavoastră pentru viitor la

nivel de comună / localitate?

______________________________________________________________
__

______________________________________________________________
__

Vă mulţumim foarte mult pentru participarea

dumneavoastră!!!

382
 ANEXA 4

Chestionar pentru GAL-uri şi asociaţii

STUDIU
PRIVIND POTENTIALUL DE DEZVOLTARE SOCIO-
ECONOMICĂ DURABILĂ A VĂII RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU

Autoritatea contractantă: ADR CENTRU

383
ANEXA 4

CHESTIONAR PRIVIND NEVOILE ŞI

OPORTUNITĂŢILE DE DEZVOLTARE DURABILĂ
A LOCALITĂŢILOR RIVERANE RÂULUI MUREŞ,
REGIUNEA CENTRU

LOCALITATE: __________________________

1. Care sunt cele mai mari probleme în regiunea dumneavoastră?

a. Inundaţii
b. Protecţia mediului
c. Protecţia naturii
d. Protecţia monumentelor
e. Reparaţii drumuri
f. Realizare canalizare
g. Reparaţii şcoli
h. Reabilitare reţea de apă potabilă
i. Dezvoltare reţea de internet
j. Dezvoltare reţea de telefonie

k. Altele ____________________________________________

2. Există în regiunea dumneavoastră probleme care ţin exclusiv de

râul Mureş sau care în diferite situaţii se datorează râului Mureş sau
care sunt provocate de râul Mureş?

3. Ce contra măsuri au fost luate repectiv, sunt luate?

4. Acordaţi o notă de la 1 la 5 stării actuale privind protecţia mediului

384
 ANEXA 4

1…………2…………3……………4…………5
Foarte proastă Foarte bună

5. Acordaţi o notă de la 1 la 5 stării actuale privind protecţia naturii

1…………2…………3……………4…………5
Foarte proastă Foarte bună

6. Aveţi responsabilitate cu privire la proiecte din domeniul protecţiei

mediului şi a naturii? Dacă da, pentru care? Vă rugăm să
nominalizaţi aceste proiecte.

7. Câţi bani au fost cheltuiţi până în prezent pentru astfel de proiecte

în zona dumneavoastră?

8. Câte persoane se implică în prezent privind protecţia mediului şi a

naturii?

9. Ce potenţiale vedeţi dumneavoastră pentru o dezvoltare durabilă

care să aibă legătură cu râul Mureş?
a. Economie
b. Social
c. Turism
d. Protecţia mediului
e. Protecţia naturii

385
ANEXA 4

10. Ce propuneri de proiecte consideraţi din punctul dumneavoastră de

vedere că ar putea fi implementate în următorii 10 ani în
următoarele domenii?
a. Economie
b. Social
c. Turism
d. Protecţia mediului
e. Protecţia naturii

11. Ce probleme ar trebui primăriile să rezolve foarte repede (în ce

ordine)?
a. Economie
b. Social
c. Turism
d. Protecţia mediului
e. Protecţia naturii

12. Ce probleme ar trebui să rezolve primăriile împreună deoarece

acestea depăşesc limitele unităţii administrative locale sau cele ale
judeţului?
a. Economie
b. Social
c. Turism
d. Protecţia mediului
e. Protecţia naturii

13. Aveţi propuneri de proiecte proprii din partea organizaţiei

dumneavoastră? Dacă da, care?

14. Organizaţia dumneavoastră doreşte să se implice personal în

implementarea proiectelor impreună cu alte organizaţii şi/sau
instituţii?

386
 ANEXA 5

Situri naturale în valea Mureşului din Regiunea Centru

Parcuri Naturale

1. Parcul Natural – Defileul Mureşului Superior,

înfiinţat în 2007, se află în nord-estul județului Mureș, pe teritoriile administrative al
comunelor Deda, Răstoliţa, Lunca Bradului şi Stânceni, fiind străbătut de DN 15. Parcul este
o arie protejată, de interes naţional, cu o suprafaţă de 9156 ha, ce corespunde categoriei a
V-a IUCN, şi suprapune aria de protecţie specială avifaunistică omonimă. Este o zonă
peisagistică deosebită, cu pajişti şi specii montane de păduri în amestec: păduri de foioase
(fag, frasin, carpen mesteacăn, ulm), păduri de conifere, păduri aluviale și de luncă (plop,
salcie, arin etc.). Parcul suprapune aria naturală ROSPA0030 - Defileul Mureşului Superior.

Prin definiţie, parcul natural are la bază un teritoriu clar delimitat, în care atributele naturale,

istorice și culturale sunt protejate pe baza unui regulament, în vederea conservării lor și
dezvoltării durabile. Spre deosebire de parcurile naţionale, într-un parc natural se urmăreşte
integrarea activităţilor umane în cadrul natural din care fac parte.
(Sursa: http://www.osrgh.ro/parc-natural-descriere-generale.php;http://natura2000.eea.
europa.eu/#)

2. Parcul Naţional Călimani

Propunerea de constituire a Parcului Național Călimani s-a făcut în anul 1975, de către
Centrul de Cercetări Biologice Cluj. Studiul de constituire a fost elaborat de către

387
ANEXA 5

Inspectoratul Silvic Județean Suceava, în colaborare cu inițiatorul și la comanda Comisiei de

Ocrotire a Monumentelor Naturii, în anul 19761.
Parcul a fost înfiinţat prin Ordinul nr. 7/1990 al M.A.P.P.M. (15.300 ha) fiind reconfirmat prin
Legea nr. 5/2000 (24.041 ha) şi delimitat prin H.G. nr. 230/2003. Astăzi parcul este o arie
protejată de interes naţional, categoria II-a IUCN, cu o suprafaţă de 24.041 ha, din care 5%
în judeţul Bistriţa-Năsăud, 15% în judeţul Harghita, 45% în judeţul Mureş şi 35% în judeţul
Suceava.
Scopul principal pentru care a fost înființat Parcul Național Călimani este cel de conservare
a biodiversității florei și faunei, menținerea cadrului geografic natural și a habitatelor
naturale. De asemenea se urmărește dezvoltarea durabilă a zonei, astfel încât utilizarea
resurselor naturale să nu contravină obiectivului de conservare stabilit prin planul de
management al parcului.
În judeţul Harghita parcul se întinde pe teritoriile administrative ale oraşului Topliţa şi al
comunei Bilbor, iar pe cel al județului Mureş, acoperă suprafeţe din teritoriile administrative
ale comunelor Lunca Bradului, Deda, Ideciu de Jos, Brâncoveneşti, Aluniş, Răstoliţa şi
Stânceni. Toate aceste localităţi sunt incluse în studiul de față.

Reţeaua „Natura 2000”2

Rețeaua „Natura 2000” este o rețea europeană de zone naturale protejate, care cuprinde un
eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. Această
reţea a fost constituită pentru protejarea naturii și pentru menținerea acestor bogății naturale
pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice a societăţii
în general şi a comunităţilor locale în special. Sub această denumire sunt incluse şi acele
arii naturale protejate ce aparțin rețelei ecologice europene Natura 2000 din România.
Bazele implementării acestei reţele în România s-au realizat prin implementarea celor două
acte normative elaborate de către Consiliul Europei, cunoscute sub numele de:
• Directiva Păsări, pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice și
• Directiva Habitate, pentru conservarea speciilor de plante, animale sălbatice și a
habitatelor naturale.
În legislaţia românească Directiva Păsări a fost transpusă prin Hotărârea nr. 1284 din
24/10/2007, privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică (siturile SPA), ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România cu modificările
ulterioare, iar Directiva Habitate prin Ordinul nr. 1964 din 13/12/2007 privind instituirea
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară (siturile SCI), ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările
ulterioare.

1
http:⁄⁄www.calimani.ro
2
http://natura2000.mmediu.ro/site/158/rosci0019.html; http://natura2000.eea.europa.eu/#

388
 ANEXA 5

Situri SCI

1. ROSCI0019 Călimani-Gurghiu

Situl cu o suprafaţă de 135.012,7631 ha se întinde pe teritoriul a 5 judeţe, din care: Bistriţa-

Năsăud 0%; 3% în județul Harghita, 89% în județul Mureş şi 8% în județul Suceava. Pentru
zona de interes aflată în studiu rezultă că situl Călimani-Gurghiu acoperă 5% din teritoriul
administrativ al satului Joseni şi 6% din cel al municipiului Topliţa, din judeţul Harghita; 38%
din teritoriul administrativ al comunei Deda, 99% din Lunca Bradului, 99% din Răstoliţa, mai
puţin de 1% în cazul comunei Ruşii-Munţi şi 94% din Stânceni. Situl a fost înfiinţat prin
Hotărârea nr. 1284 din 24/10/2007.
Importanţa sitului rezidă în existența pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste
100.000 ha), nealterat semnificativ de activitatea antropică, unde s-a păstrat diversitatea
naturală a habitatelor și a speciilor; aici existând una dintre cele mai importante populații și
centre genetice pentru carnivore din Carpați – urs, lup și râs, respectiv o concentrare
semnificativă a speciilor de floră și faună ocrotite prin Legea națională și Directivele U.E.
Procentul habitatelor de interes european depășește 95%. Sunt prezente în sit 13 habitate,
din care 4 de importanță deosebită, 18 specii de păsări, 9 specii de mamifere, două de
reptile, 5 de pești, 6 specii de nevertebrate și 8 specii de plante de interes comunitar.

2. ROSCI0113 Mlaştina după Luncă3

Situl Mlaştina după Luncă este un sit de tip SCI, cu o suprafaţă de 308.5000 ha, desemnat
prin OM nr.1964/2007 și modificat cu OM nr.2387/2011. Este situat în apropierea comunei
Voșlobeni, pe lunca râului Mureş, la 12 km în aval de izvorul acestuia şi este traversat de
mai mulți afluenţi ai Mureşului, printre care: Pârâul Senetea la nord, Pârâul Cărbunarilor,

3
http://www.osrgh.ro/natura-2000-rosci113-mlastina-dupa-lunca.php?lang=ro; http://natura2000.eea.europa.eu/#

389
ANEXA 5

Pârâul Mare, Pârâul Mic şi Pârâul Noroios la sud. Pe lângă turbăria eu-mezotrofă cu speciile
Sphagnum, se găsesc lunci şi fâneţe umede de întindere mare și păşuni mai uscate, iar
lângă pâraie, aninişuri, sălciete şi în pete mici, molidişuri. În această mlaştină se găsesc
numeroase specii de plante rare şi periclitate, precum: daria (Pedicularissceptrum-
carolinum), Cnidium dubium, roua-cerului (Drosera rotundifolia), foaia grasă (Pinguicula
vulgaris), bulbuc de munte (Trollius europaeus) și este semnificativ numărul specilor relicte:
taula (Spiraea salicifolia), scara domnului (Polemonium caeruleum), curenchiul de munte
(Ligularia sibirica) etc. .

3. ROSCI0252 Topliţa-Scaunul Rotund Borsec4

Situl, cu o suprafaţă de 5.468,0316 ha, este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Harghita
şi acoperă 7% din teritoriul administrativ al municipiului Topliţa şi câte 19% din cel al
comunelor Borsec şi Sărmaş. A fost înfiinţat prin Hotărârea nr. 1284 din 24/10/2007.
Importanţa sitului este dată de existenţa unei varietăţi mari de pășuni, păduri de conifere,
păduri de amestec, habitate de păduri (păduri în tranziție), ce adăpostesc habitate prioritare
cu valoare de conservare foarte mare, rare la nivel național.

4. ROSCI0368 Râul Mureş între Deda şi Reghin5

Arie protejată de interes comunitar, propusă ca sit SCI în ianuarie 2011, pentru a fi inclusă în
cadrul sitului „Natura 2000“, fiind confirmat prin OMMP 2387 din 2011. Potrivit fişei, situl are
o suprafaţă de 393,8740 ha, fiind amplasat în lungul luncii râului Mureş între cele două

4
http://natura2000.mmediu.ro/site/238/rosci0252.html;http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011
5
http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/view?doc_id=ROSCI0368; http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP
2387/2011;

390
 ANEXA 5

localităţi menţionate. Aria propusă acoperă suprafeţe din teritoriile administrative ale
comunelor: Aluniş (2% din teritoriul administrativ), Brâncoveneşti (1%), Ideciu de Jos (2%),
Reghin (<1%), Ruşii-Munţi (<1%), Suseni(2%), situl fiind fragmentat în dreptul localităţii
Brâncoveneşti.
Calitatea și importanța sitului sunt date de prezenţa speciilor de amfibieni Bombina
variegata, Triturus cristatus şi subspecia indigenă Triturus vulgaris ampelensis. Situl este
foarte important şi pentru conservarea speciei Gobio uranoscopus şi Zingel streber, ultima
dintre acestea atingând aici zona cea mai înaltă din bazinul Mureşului, unde specia este
prezentă.

5. ROSCI0369 Râul Mureş între Iernut şi Periş6

Este o arie protejată de interes comunitar, propusă ca sit SCI în ianuarie 2011, pentru a fi
inclusă în cadrul sitului „Natura 2000“, fiind confirmat prin OMMP 2387 din 2011. Potrivit
fişei, situl are o suprafaţă de 256,4000 ha, fiind amplasat în lungul luncii râului Mureş între
localităţile Iernuţeni şi Periş. Aria propusă acoperă suprafeţe din teritoriile administrative ale
comunelor: Gorneşti (sub 1% din teritoriu), Petelea (3%), Reghin (<1%) şi Voivodeni (<1%).

6. ROSCI0154 Pădurea Glodeni7

Situl este o arie naturală protejată de tip SCI, inclusă în reţeaua „Natura 2000“, cu o
suprafaţă de 1042,4241 ha, situată pe teritoriul județului Mureş, în UAT Ceauşu de Câmpie
(1%), Glodeni (18%) şi Sântana de Mureş (1%).
Calitatea şi importanţa sitului este dată de existenţa pădurilor reprezentative şi relativ bine
conservate de gorun şi stejar pedunculat cu Acer tataricum, cândva larg răspândite în
Podişul Transilvaniei, în care s-a păstrat o biodiversitate relativ ridicată atât în privinţa florei

6
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011
7
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://natura2000.mmediu.ro/site/381/rosci0154.html

391
ANEXA 5

cât şi a faunei de nevertebrate. Este unul dintre cele mai importante habitate ale
lepidopterului Euphydrias maturna în Transilvania.

7. ROSCI0320 Mociar8

Este o arie protejată de interes comunitar, propusă ca sit SCI în ianuarie 2011, pentru a fi
inclusă în cadrul sitului „Natura 2000“, fiind confirmat prin OMMP 2387 din 2011. Potrivit
fişei, situl are o suprafaţă de 4018,3770 ha, fiind amplasat la sud-est de Iernut. Unităţile
administrativ-teritoriale riverane Mureşului, care au terenuri incluse în această arie de
protecţie sunt oraşul Reghin, cu mai puţin de 1 % din teritoriu; comunele Ideciu de Jos
(<1%) şi Petelea (<1%).
Calitatea şi importanţa sitului sunt date de existenţa speciilor saproxylice de coleoptere
Lucanus cervus, Osmoderma eremita, Morimus funereus, Cerambyx cerdo, precum şi a
entomocenozei cu Gnorimus octopunctatus, Cerambyx cerdo şi Lucanus cervus, specii
caracteristice pădurilor bătrâne de stejar. Situl include pajişti şi poieni mezofile în care
trăiește Isophya stisi.

8. ROSCI0342 Pădurea Târgu Mureş9

Este o arie protejată de interes comunitar, propusă ca sit SCI în ianuarie 2011, pentru a fi
inclusă în cadrul sitului „Natura 2000“, fiind confirmat prin OMMP 2387 din 2011. Potrivit
fişei, situl are o suprafaţă de 574,0431 ha, fiind amplasat la sud şi la est de Târgu Mureş,
spre Livezeni. Situl acoperă suprafeţe din teritoriul administrativ ale UAT-urilor riverane
Mureşului: Cristeşti (<1%), Sângeorgiu de Mureş (<1%) şi Târgu Mureş (8%), precum şi al
comunelor Crăciuneşti (<1%) şi Livezeni (<1%).

8
Formularul standard al sitului Mociar; http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011
9
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011;http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/view?doc_id=
ROSCI0342

392
 ANEXA 5

Calitatea şi importanța sitului reies din existenţa unor habitate de pădure cu o vechime de
peste 100 ani, în anumite zone cu exemplare seculare, asociate cu diversitatea biologică
corespunzătoare pădurilor climax. Pe lângă numeroasele specii de lilieci, păsări, amfibieni,
amintim populaţiile importante de Cerambix cerdo şi Lucanus cervus. Pe o parte
semnificativă pădurile sunt rezervaţii de seminţe forestiere pentru gorun - existând două în
judeţul Mureş - reconfirmate la ultima revizuire a Catalogului Naţional a rezervaţiilor pentru
seminţe forestiere (2009).

9. ROSCI0367 Râul Mureş între Moreşti şi Ogra10

Este o arie protejată de interes comunitar, propusă ca sit SCI în ianuarie 2011, pentru a fi
inclusă în cadrul sitului „Natura 2000“, fiind confirmat prin OMMP 2387 din 2011. Potrivit
fişei, situl are o suprafaţă de 527,0274 ha, fiind amplasat în lungul luncii râului Mureş între
localităţile Vidrasău şi Ogra. Aria propusă acoperă suprafeţe din teritoriile administrative ale
comunelor: Sânpaul (6% din teritoriul administrativ), Ungheni (2%) şi Ogra (2%).
Situl are o importanţă ridicată pentru speciile Lutra lutra, Bombina bombina, Bombina
variegata, Triturus cristatus şi subspecia indigenă Triturus vulgaris ampelensis, de
asemenea și pentru conservarea speciilor Zingel streber şi Aspius aspius. În râul Mureş se
găseşte una dintre cele mai stabile populaţii ale speciei Zingel streber.

10. ROSCI0279 Borzont11

Situl Borzont, cu o suprafaţă de 264,7000 ha, desemnat prin O.M. nr. 2387/2011,este situat
în lungul drumului DN 13 B, între Joseni şi Praid, în apropierea satului Borzont, comuna
Joseni – Harghita.

10
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/view?doc_id=
ROSCI0367
11
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://www.osrgh.ro/natura-2000-rosci279-borzont.php?lang=ro;
http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0279

393
ANEXA 5

Situl Borzont are caracterul specific de mlaştină împădurită, cu numeroase plante rare: taula
(Spiraea salicifolia), daria (Pedicularis sceptrum-carolinum), curenchiu de munte (Ligularia
sibirica), garoafa de munte (Dianthus superbus) etc., fiind puternic afectat în ultimii ani de
gospodărirea necorespunzătoare a suprafețelor, drenarea terenului, arderea miriștilor și a
vegetației ierboase şi a tăierile ilegale de mesteacăn. Dintre speciile de păsări caracteristice
acestui ecosistem amintim: becaţina comună (Gallinago gallinago), codobatura galbenă
(Motacilla flava), mărăcinarul mare (Saxicola rubetra), cristelul de câmp (Crex crex),
prepeliţa (Coturnix coturnix), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), şorecarul (Buteo buteo), în
timpul iernii, eretele vânăt (Circus cyaneus).

11. ROSCI0210 Râpa Lechinţa12

Situl, cu o suprafaţă de 282.7559 ha, este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Mureş,
oraşul Iernut, acoperind o suprafaţă de 2% din teritoriul UAT.
A fost confirmat ca sit SCI în decembrie 2008.
Calitatea şi importanţa acestuia sunt date de existenţa unui mozaic de pajiști stepice ponto -
panonice de colilie și de Festuca valesiaca, formate pe soluri scheletice și slab sărăturoase,
habitate preferate ale unor taxoni endemici de lepidoptere.

12. ROSCI0040 Coasta Lunii13

12
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011 http://natura2000.mmediu.ro/site/412/rospa0210.html
13
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011http://dev.adworks.ro/natura/situri/149/Coasta-Lunii.html

394
 ANEXA 5

Situl „Coasta Lunii”, cu o suprafaţă de 694.0049 ha, este amplasat la limita dintre judeţele
Cluj şi Mureş, ocupând suprafeţe de teren formate din malurile înalte ale Arieşului între
Câmpia Turzii şi Cheţani, având diferite arii pe teritoriul comunelor Luna (6%), Viişoara (4%)
din județul Cluj şi Cheţani (2%) din județul Mureş. A fost confirmat ca sit SCI în decembrie
2008. Importanţa sitului este dată de prezenţa pajiştilor stepice cu o floră bogată în elemente
caracteristice, printre care târtanul sau hodoleanul tătărăsc, dar şi patru specii de
nevertebrate de interes comunitar. Zona este deosebit de importantă pentru fluturi, grupa
cea mai bine studiată dintre nevertebratele din sit, dintre care se remarcă endemismul
Filatima transsilvanella, alături de alte 17 specii rare deosebit de importante din punct de
vedere zoogeografic. De altfel, situl include Rezervaţia Naturală de interes naţional „Dealul
cu fluturi“.

395
ANEXA 5

13. ROSCI0004 Băgău14

Situl, cu o suprafaţă de 3129.7188 ha, este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Alba,
acoperind o suprafaţă de 8% din teritoriul administrativ al municipiului Aiud, 2% din Hopârta,
8% din Lopadea Nouă şi 19% din cel al oraşului Ocna Mureş. A fost confirmat ca sit SCI în
decembrie 2008. Situl are o importanţă deosebită pentru conservarea pădurilor de stejar,
gorun şi carpen. Lacul Tăul fără Fund de la Băgău, localizat în partea de SE a sitului, se
remarcă datorită vegetaţiei de mlaştină, care constituie o raritate în Podişul Transilvaniei,
fiind declarat şi rezervaţie naturală. Acesta a luat naştere în urma formării unui baraj natural.
Dintre speciile caracteristice vegetaţiei de mlaştină amintim roua-cerului, moşişoarele,
mesteacănul alb şi gălbinarea.

14. ROSCI0187 Pajiştile lui Suciu15

Situl de importanţă comunitară „Pajiştile lui Suciu” este situat în totalitate pe teritoriul
administrativ al județului Alba, ocupând suprafeţe importante din zona de platou dintre Valea
Mureşului şi Târnăva Mică. Are o suprafaţă de 16.011,0941 ha, distribuită la nivelul a 11
unităţi administrativ-teritoriale din zonă. Printre unităţile administrativ-teritoriale de pe cursul
râului Mureş care sunt incluse parţial în zona protejată a acestui sit se numără oraşul Teiuş
(1%) şi comuna Rădeşti (21% din teritoriu). A fost confirmat ca sit SCI în decembrie 2008.
Importanţa sitului rezidă în prezenţa uneia dintre ultimele populaţii ale viperei de fâneaţă,
care are aici o stare bună de conservare, necesitând o protecţie foarte strictă a habitatelor în
care trăieşte. La nivelul sitului au mai fost identificate alte cinci specii de herpetofaună
(tritoni, buhai de baltă şi ţestoasă de apă), precum şi trei specii de plante, toate de interes
comunitar, adăpostite de trei habitate protejate la nivel european, dintre care două sunt
prioritare pentru conservare.

14
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://dev.adworks.ro/natura/situri/116/Bgu.html
15
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://dev.adworks.ro/natura/244/Pajitile-lui-Suciu.html

396
 ANEXA 5

15. ROSCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău16

Situl, cu o suprafaţă de 56.2289 ha, este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Alba,
comuna Mirăslău acoperind o suprafaţă de 1% din teritoriul administrativ al comunei. A fost
confirmat ca sit SCI în decembrie 2008.
Importanţa sitului este dată de prezenţa vegetaţiei forestiere cu stejar pufos, habitat de
interes comunitar prioritar ce se remarcă aici printr-un grad mare de închidere a
coronamentului pe o suprafaţă întinsă, o structură echilibrată pe toate clasele de vârstă, o
puternică regenerare din seminţe şi o stabilitate mare în timp. La acestea se adaugă
prezenţa habitatului protejat format din asocierea stejarului cu carpen, împreună cele două
oferind condiţii optime pentru menţinerea unor populaţii stabile şi ale unor specii de insecte
şi plante protejate în spaţiul european.

16
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://dev.adworks.ro/natura/243/Pădurea-de-stejar-pufos-de-la-
Mirăslău.html

397
ANEXA 5

16. ROSCI0253 Trascău17

Situl SCI Trascău, cu o suprafaţă de 50.063, 6000 ha, a fost declarat ca Sit de Importanță
Comunitară ca parte a rețelei „Natura 2000“ în România în anul 2007, prin Ordinul MMDD
1964/2007, sub indicativul ROSCI0253. Situl se întinde pe teritoriul unui număr de 21 unităţi
administrativ-teritoriale, din judeţele Alba şi Cluj, din care numai un singur UAT are legătură
cu acest studiu – oraşul Aiud, care deţine 22% din teritoriu în componenţa acestei arii.
Importanţa sitului rezidă în bogăţia şi diversitatea tipurilor de habitate (15 tipuri de habitate
naturale de interes comunitar), precum şi într-o asociaţie vegetală endemică pentru
România, Helictotrichetum decori. Situl include 31 de rezervaţii naturale, numeroase chei cu
floră şi faună bogate, valoroase din punct de vedere conservativ. Fenomenele exo şi
endocarstice sunt bine reprezentate, acesta din urmă având o valoare speologică de
excepţie şi fiind cel mai important adăpost din Europa pentru hibernarea liliecilor.
În cadrul sitului au fost identificate recent specii de plante de interes comunitar precum capul
şarpelui, aerelul, stânjeneii, dediţelul, gălbinarea şi cârcelul. Situl găzduieşte multe specii de
interes comunitar, şapte specii de mamifere, trei specii de amfibieni, 11 specii de
nevertebrate.
Dintre speciile arcto-alpine, floarea-reginei coboară până la 500 m altitudine în Cheile
Întregalde şi Cheile Râmeţului, iar pe Şesul Craiului, la altitudinea de 1300 m se găsesc
specii arcto-alpine circumpolare, precum arginţica, strugurii ursului, cupa, foaia grasă. Aici
se află şi punctul cel mai nordic de răspândire a odogacilor, specie mediteraneană. Dintre
imixtiunile submediteraneene este notabilă prezenţa stejarului pufos şi a garoafei balcanice.

17
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=
ROSCI0382

398
 ANEXA 5

17. ROSCI0382 Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ18

Situl de importanţă comunitară „Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ”, cu o
suprafaţă de 929.9000 ha, este situat pe teritoriul administrativ al judeţelor Alba şi Sibiu, pe
cursul râului Târnava Mare, între Copşa Mică şi Mihalţ. În județul Alba situl acoperă 3% din
teritoriul administrativ al oraşului Blaj, 1% din Cenade, 7% din Crăciunelu de Jos, 3% din
Mihalţ şi 1% sau mai puţin, în cazul comunelor Valea Lungă şi Sântimbru. În județul Sibiu
situl se întinde pe teritoriul UAT Axente Sever (1%); Micăsasa (2%) şi Şeica Mică (<1%).
Situl a fost confirmat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 2387/2011 pentru
modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 privind
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene „Natura 2000“ în România.

În privința calității și importanțeisitul conţine un mozaic de păşuni şi pădure de luncă

importante pentru: Lutra lutra, Unio crassus, Bombina variegata, Cobitis taenia şi Rhodeus
sericeus amarus.

18
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site
=ROSCI0382

399
ANEXA 5

18. ROSCI0100 Lacurile Fărăgău - Glodeni19

Situl, cu o suprafaţă de 229,500 ha este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Mureş, pe

cursul văii Fărăgău, acoperind suprafeţe de <1% din teritoriul administrativtiv al comunei
Băla, 1% din teritoriul comunei Fărăgău şi câte 2% din cele ale comunelor Glodeni şi
Voievodeni.
Aria naturală formată de Lacurile Fărăgău – Glodeni, cu o suprafaţă de 35,5 ha, a fost
declarată rezervaţie naturală prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, pentru ca ulterior să fie
inclusă în cadrul sitului de importanţă comunitară cu acelaşi nume. Aria protejată cuprinde
zona naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce adăpostește o
gamă diversă de vegetație higrofilă și faună specifică turbăriilor şi lacurilor de câmpie.
Lacul Fărăgău reprezintă ultimul lac natural din Câmpia Transilvaniei şi a fost declarat
Monument al Naturii. Situl de importanţă SCI a fost desemnat pentru protejarea habitatului
european specific lacurilor distrofice şi iazurilor, precum şi a ţestoasei de apă, cât şi a
vegetaţiei caracteristice. Este formată din specii de turbărie, ceea ce trădează descendenţa
vegetaţiei lacului din perioada post-glaciară atlantică sub-boreală. Pe aria sitului sunt
prezente numeroase specii rare şi endemice precum cruciuliţa, dumbrăviţa de baltă,
rogojelul, săgeţica, coada-ursului, izma de baltă, joiana, plescăiţa albă, diverse specii de
rogoz, nufăr, salcie etc. Situl include rezervaţia naturală omonimă (Lacurile Fărăgău), o
rezervaţie botanică ce găzduieşte zone de plaur, precum şi arii în care muşchiul de turbă
Sphagnum formează asociaţii vegetale cu feriga de baltă.

19
http://natura2000.eea.europa.eu/#; OMMP 2387/2011; http://natura2000.mmediu.ro/site/351/rosci0100.html

400
 ANEXA 5

Situri ROSPA

1. ROSPA 0030 Defileul Mureşului Superior20

Situl de protecţie avifaunistică (SPA) Defileul Mureşului Superior are o suprafaţă de 9.514
ha, fiind clasificat ca sit SPA prin H.G. nr. 1284 din 24/10/2007. Este situat în totalitate pe
teritoriul judeţului Mureş, ocupând 3% din teritoriul administrativ al comunei Deda; 12% din
cel al comunei Lunca Bradului; 14% din Răstolniţa şi 14% din cel al comunei Stânceni. A
fost înfiinţat în 2007 prin H.G. nr. 1284 din 24.10.2007. Situl suprapune rezervaţia naturală
Defileul Deda - Topliţa
Importanţa acestei arii este dată de prezenţa pădurilor bătrâne de amestec; fag-molid-brad,
respectiv fag și molid pur, care alcătuiesc o structură compactă și puțin deranjată. Aceste
păduri adăpostesc importante populații de păsări, specifice acestui tip de habitat. Aici se află
și populații însemnate din două specii de muscari.

2. ROSPA 0033 – Depresiunea şi Munţii Giurgeului21

Situl de protecţie avifaunistică (SPA) Depresiunea şi Munţii Giurgeului are o suprafaţă de

87.925,4249 ha, fiind clasificat ca sit SPA prin H.G. nr. 1284 din 24/10/2007. Este situat la
Izvoarele Mureşului, ocupând suprafeţe pe teritoriile administrative ale judeţelor Harghita şi
Mureş. 8 dintre unităţile administrativ-teritoriale ale judeţului Harghita, situate pe cursul râului
Mureş, deţin suprafeţe în cadrul acestei arii protejate; respectiv comunele; Ciumani cu 86%

20
http://natura2000.mmediu.ro/site/130/rospa0030.html; http://natura2000.eea.europa.eu/#.
21
http://natura2000.mmediu.ro/site/131/rospa0033.html; OMMP 2387/2011; - http://natura2000.eea.europa.eu/#.

401
ANEXA 5

din teritoriu; Ditrău (66%), Joseni (68%), Lăzarea (64%), Remetea (55%), Subcetate (< 1%),
Suseni (64%), Sărmaş (18%) şi Voslobeni (68%).
Aria protejată cuprinde mai multe categorii de habitate, dintre care importanţa majoră o au
pajiștile semi-naturale și naturale din depresiune și pădurile de molid și fag, din partea
adiacentă a Munților Gurghiului. Printre speciile protejate se numără: două specii de bufnițe,
o ciocănitoare, cocoșul de munte și ierunca. Pe pajiștile din depresiune cuibărește o
populație semnificativă a cristelului de câmp. Totodată acest tip de habitat este folosit ca loc
de hrănire de către berze și alte specii de păsări răpitoare. Pe lângă speciile sus menționate,
mai este importantă prezența șerparului, muscarului gulerat și sfrânciocului roșiatic.

3. ROSPA0041 Eleşteele Iernut – Cipău22

Situl de protecţie avifaunistică (SPA) Eleşteele Iernut – Cipău este format din două zone
distincte, însumând împreună o suprafaţă de 454,6041 ha, fiind clasificat ca sit SPA prin
H.G. nr. 1284 din 24/10/2007. Este situat în totalitate pe teritoriul judeţului Mureş, oraş
Iernut, ocupând 4% din teritoriul administrativ al UAT Iernut.
Cele două ferme piscicole reprezintă un loc important de popas pentru păsările migratoare
din Transilvania și adăpostesc regulat între 35.000 – 48.000 exemplare de păsări de apă.
Sunt lacuri artificiale situate lângă râul Mureș, care au fost înființate la începutul anilor ’70. În
ultimii ani, la Iernut, datorită creșterii sălciilor în mijlocul unuia dintre lacuri s-a format o
colonie mică de stârci de noapte, care ar putea crește în următorii ani.

22
http://natura2000.eea.europa.eu/#; http://natura2000.mmediu.ro/site/266/rospa0041.html

402
 ANEXA 5

4. ROSPA0087 Munţii Trascăului23

Situl de protecţie avifaunistică (SPA) Munţii Trascăului ocupă cea mai mare parte a Munţilor
Trascău şi a zonei de piemont din estul acestora. Situl are o suprafaţă de 93.188.8000 ha,
fiind clasificat ca sit SPA prin H.G. nr. 1284 din 24/10/2007. Este situat pe teritoriul judeţului
Alba şi a judeţului Cluj. Dintre localităţile situate în lungul râului Mureş care au tangenţă cu
acest sit este municipiul Aiud, din a cărui suprafaţă administrativă ocupă 23%. A fost înfiinţat
în 2007 prin H.G. nr. 1284 din 24.10.2007.
Valoarea conservativă a sitului este dată de prezenţa habitatelor de stâncărie, pădure şi
pajişti montane în care se constată o extindere până la altitudini mari a elementelor xerofile
şi termofile, dar şi coborârea unor elemente montane şi chiar arcto-alpine la altitudini mici. În
aceste habitate trăiesc peste 130 de specii de păsări, dintre care 25 sunt de interes
comunitar pentru conservare, fiind prezente cu populaţii semnificative din punct de vedere
numeric. Valoarea conservativă ridicată a habitatelor forestiere din sit este confirmată de
cele peste 20 de mii de perechi din specia muscarul gulerat, dar şi de populaţii cuibăritoare
foarte mari de ciocănitoare cu spate alb, ghionoaie sură şi ciocănitoare de stejar. Alături de
acestea situl constituie o zonă excelentă de habitare pentru alte specii precum acvila de
munte, specie emblematică a sitului, important şi pentru conservarea a încă două specii
ameninţate la nivelul Uniunii Europene, şoimul călător şi buha. În zona de pajişti se întâlnesc
efective mari de cristel de câmp, mai multe specii de ereţi şi şoimi care trec în pasaj sau au
stabilite în aceste habitate cartierele de iernare. În zonă au fost identificate şi specii de
provenienţă sudică, precum presura de munte, lăstunul de stâncă sau drepneaua mare, dar
şi specii rare precum mierla de piatră şi fluturaşul de stâncă. Deşi multe dintre specii au
efective rezidente, situl este important şi în perioada de migraţie. Valoarea conservativă a
sitului este reflectată prin prezenţa în perimetrul său a unui număr de 30 de rezervaţii
naturale de interes naţional şi/sau monumente ale naturii, precum şi a patru situri de
importanţă comunitară.

23
http://natura2000.eea.europa.eu/#; http://dev.adworks.ro/natura/situri/90/Munii-Trascului.html

403
ANEXA 5

5. ROSPA0139 Piemontul Munţilor Metaliferi24

Situl de protecţie avifaunistică (SPA) Piemontul Munţilor Metaliferi este amplasat în partea
sud-estică a Munţilor Metaliferi, acoperind o parte importantă din arealul Munţilor Vinţului,
între Valea Ampoiului şi Rapolt. Situl are o suprafaţă de 8387.6000 ha, fiind clasificat ca sit
SPA prin H.G. nr. 1284 din 24/10/2007. Este situat pe teritoriile judeţelor Alba şi Cluj.
Unităţile administrativ-teritoriale din judeţul Alba, riverane Mureşului, al căror teritoriu este
cuprins într-o măsură mai mare sau mai mică în arealul acestei arii, sunt municipiul Alba
Iulia (9%) şi comunele: Vinţu de Jos (18%), Blandiana (11%) şi Şibot (14%).
Calitatea şi importanța sitului se datorează populaţiei foarte însemnate de presură de
grădină (Emberiza hortulana), a cărei densitate este semnificativă pentru interiorul ţării, prin
care se poate asigura perpetuarea speciei pe termen lung în această zonă. De asemenea,
zona se menţine printre puţinele din Transilvania, unde şerparul (Circaetus gallicus)
cuibăreşte cu regularitate. Mureşul şi zonele adiacente reprezintă un important culoar de
migraţie pentru multe specii de păsări acvatice şi răpitoare, dintre care se remarcă vânturelul
de seară (Falco vespertinus). Alte specii de interes conservativ care cuibăresc în zonă sunt
acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), barza neagră (Ciconia nigra) şi buha (Bubo bubo).

Rezervaţii Naturale/Monumente ale Naturii

Rezervaţia naturală este o arie naturală protejată care include întreaga suprafaţă sau
anumite exemplare floristice, faunistice sau geologice ocrotite de lege. Protecţia lor implică
conservarea ecosistemelor, a anumitor specii de plante şi animale, a unor elemente
geologice, paleontologice, speologice etc, de interes ştiinţific sau peisagistic. În funcţie de

24
http://natura2000.eea.europa.eu/#; http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/view?doc_id=ROSPA0139

404
 ANEXA 5

aceste elemente rezervaţiile naturale sunt de mai multe categorii: rezervaţii mixte, umede,
botanice, zoologice, geologice, paleontologice, speologice şi peisagistice.
Monument al naturii este o arie naturală protejată încadrată categoriei a III-a IUCN, cu o
valoare deosebită sau unică, fiind supusă unui regim strict de protecție și conservare, cu
scopul de a asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice. Din cadrul acestora fac parte
elemente naturale valoroase, cu o deosebită semnificație ecologică, ştiinţifică sau
peisagistică, reprezentând specii de plante sau animale sălbatice amenințate cu dispariția,
arbori multiseculari, asociații floristice sau faunistice, fenomene geologice (cursuri de apă,
chei, cascade, peşteri, avene, stânci), depozite fosilifere, precum și alte elemente cu valoare
de patrimoniu natural, remarcabile prin unicitatea și valoarea lor.
Pe teritoriul administrativ al unităţilor administrativ-teritoriale, aflate în lungul cursului
Mureşului din cele trei judeţe potrivit Legii nr. 5 din 6 martie 2000, sunt înregistrate 8
rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, după cum urmează:

1. Cascada cu apă termală Topliţa

Este o arie protejată de interes naţional, geologică şi peisagistică, cu o suprafaţă de 0,5 ha,
încadrată în categoria III-a IUCN şi aflată pe teritoriul administrativ al municipiului Topliţa din
Harghita.

2. Mlaştina „După Luncă”

Este o arie protejată de interes naţional, formată din mlaştini oligotrofe, cu o suprafaţă de 40
ha, situată la confluenţa Mureşului cu râul Senetea şi pârâul Ponc. Situl este situat pe
teritoriul administrativ al comunei Voșlobeni, județul Harghita. Suprapune alte două arii
naturale protejate, incluse în „Natura 2000”: Aria de protecţie avifaunistică (SPA)
„Depresiunea Munţii Giurgeului” cât și situl de importanţă comunitară (SCI) omonim.

405
ANEXA 5

3. Mlaştina Cea Mare din comuna Remetea

Este o arie protejată de interes naţional, de tip floristic şi faunistic, formată din mlaştini
oligotrofe, cu o suprafaţă de 0,5 ha. Aria incadrată în categoria IV-a IUCN, are o suprafaţă
de 4 ha şi este situată la confluenţa Mureşului cu râul Lăzarea, pe teritoriul administrativ al
comunei Remetea.

4. Peştera Şugău

Peştera Şugău este o rezervaţie speologică, formată într-o lentilă din calcare din muntele
Şipoş, masivul Giurgeului. Rezervaţia cu o suprafaţă de 17 ha este situată pe teritoriul
administrativ al comunei Suseni, Harghita. Peştera socotită Monument al naturii, are o
lungime de 1060 m, fiind dispusă pe patru nivele şi încadrată în categoria a III-a IUCN.
Accesul se face din localitatea Voslobeni, județul Harghita.

406
 ANEXA 5

5. Piemontul Nyíres de la Borzont (“La Mestecăniş”)

Este o rezervaţie naturală de tip botanic, corespunzând categoriei a IV-a IUCN, cu o

suprafaţă de 20 ha, situată în extremitatea vestică a județului Harghita, pe teritoriul
administrativ al comunei Joseni, satul Borzont din județul Harghita şi în imediata apropiere a
DN 13 B. Rezervaţia este inclusă în cadrul sitului SCI0279 Borzont. În cadrul ei, rezervaţia
conservă pe lângă arborele de mesteacăn şi salcie, mai multe rarităţi din flora spontană
precum: darie (Pedicularis sceptrum-carolinum), coada-șoricelului (din specia Achillea
impatiens), rotoțele albe (Achillea ptarmica), joldeală (Serratula wolffii), ghințură (Gentiana
pneumonanthe), săbiuță (Gladiolus imbricatus), garofiță (Dianthus superbus), orhidee
(Dactylorhiza majalis), stânjenel sălbatic (Iris sibirica), bulbuc de munte (Trollius europaeus)
și taulă (Spiraea salicifolia).

6. Pădurea Sloboda

Este o arie naturală protejată de interes naţional (Rezervaţie naturală), de tip botanic,
categoria a IV-a IUCN, cu o suprafaţă de 20 ha. Rezervația naturală se află în partea vestică
a teritoriului administrativ Aiud, județul Alba, în zona piemontului Munţilor Trascău.
Rezervaţia acoperă un relief variat (văi, versanți abrupți, luminișuri, pajiști), acoperit în cea
mai mare parte cu vegetație forestieră, în care predomină specii precum stejarul (Quercus
robur), gorunul (Qurcus petraea), fagul (Fagus sylvatica), în amestec cu carpenul (Carpinus
betulus) şi mai rar conifere. Rezervaţia este inclusă în cadrul siturilor SPA0087 Munţii
Trascăului şi SCI 253 Trascău.

407
ANEXA 5

7. Pârâu Bobii din Gârbova de Sus – Aiud

Este o arie naturală protejată de interes naţional (Rezervaţie naturală), de tip paleontologic,
categoria a IV-a IUCN, cu o suprafaţă de 1,5 ha. Rezervaţia cuprinde un areal fosilifer, în
depozite sedimentare miocene, cu resturi fosilifere de corali, moluşte şi alge. Este
amplasată pe pârâul „Valea Bobii”, afluent al Văii Gârbova, din partea vestică a „Dealurilor
Aiudului”, teritoriul administrativ Aiud, județul Alba.

8. Rezervaţia Naturală Defileul Deda - Toplița

Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie
naturală de tip mixt), cu o suprafaţă de 6.000 ha, ce acoperă o parte din teritoriul
administrativ al comunelor Deda, Răstolniţa, Lunca Bradului şi Stânceni, din estul judeţului
Mureş. Această rezervaţie face parte din Parcul Natural „Defileul Mureșului Superior“ şi este
inclusă în situl de importanţă comunitară (SCI) Defileul Mureşului Superior. Rezervația este
amplasată pe cursul superior al râului Mureş, între munţii vulcanici Călimani – Gurghiu, unde
formează un culoar cu peisaje naturale deosebite; în care pădurile de luncă, cele de
amestec (fag, molid şi brad), alături de speciile ierboase, se îmbină cu elemente de stâncării
şi creste. Rezervația este străbătută de DN 15.

408
 ANEXA 5

9. Rezervaţia cu lalea pestriţă de la Vălenii de Mureş

Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie
naturală de tip botanic), cu o suprafaţă de 2,25 ha, situată pe teritoriul comunei
Brâncoveneşti, satul Vălenii de Mureş. A fost înfiinţată în 1977 şi declarată în 2000.
Importanţa rezervației este dată de prezența unor specii precum târsa mare sau păiușul
bălților, bucățelul, firuța, floarea de leac, floarea cucului, rogozul, pipirigul, stupitul cucului și
păiușul roșu etc. Între speciile existente se remarcă, laleaua pestriță, plantă rară care crește
și se dezvoltă în condiţii optime în această zonă. În limbaj popular, laleaua mai este numită
bibilică, datorită formei de clopot cu petale pestriţe și un colorit cu totul aparte. Este o plantă
otrăvitoare, ai cărei bulbi conţin un alcaloid puternic, iar mirosul ei este dezagreabil,
asemănător cu cel de blană udă de animal. Are perioada de înflorire în luna aprilie.

409
ANEXA 5

Tabel privind ariile protejate naturale de interes naţional, situate de-a lungul râului
Mureş - Rezervaţii naturale. Sursa: Planul de Dezvoltare a Judeţului Mureş 2014-2020,
pagina 13.

Nr. Suprafaţa Administrator /

Judeţul Mureş
crt. (ha) Custode
Rezervaţia cu lalea pestriţă Vălenii de
1 3 -
Mureş
Lacul Fărăgău A.P.M. Mureş în
2 Inclus în situl ROSCI0100 Lacurile Fărăgău 35 parteneriat cu ONG
- Glodeni (SCI) Nycticorax
Molidul de rezonanţă din pădurea Lăpuşna Administraţia
3 Inclus în situl ROSCI0019 Călimani - 77.80 PNDMS în coord.
Gurghiu O.S. Gheorgheni
Rezervaţia Defileul Deda – Topliţa
Administraţia
Inclus în siturile ROSCI0019 Călimani -
4 7733 PNDMS în coord.
Gurghiu şi ROSPA0030 Defileul Mureşului
O.S. Gheorgheni
Superior
Rezervaţia Seaca HG 2151/2005
Inclus în siturile ROSCI0019 Călimani - Administraţia
5 Gurghiu 813. PNDMS în coord.
ROSPA0033 Depresiunea şi Munţii O.S. Gheorgheni
Giurgeului
Scaunul Domnului HG 2151/2005 Administraţia
6 Inclus în situl ROSCI0019 Călimani - 50 PNDMS în coord.
Gurghiu O.S. Gheorgheni
Parcul Naţional Munţii Călimani
10 890
24024 ha în judeţele MS, SV, HR Administraţia PNC
7 în Mureş,
Inclus in situl ROSCI0019 Călimani - /RNP
Gurghiu
Parcul Natural Defileul Mureşului Superior
Administraţia
HG 1143/2007, inclus în siturile
8 9 136 PNDMS în coord.
ROSCI0019 Călimani - Gurghiu
O.S. Gheorgheni
ROSPA0030 Defileul Mureşului Superior

410
 ANEXA 6

Obiective turistice

ORAŞUL AIUD
Localitate atestată la 1293 (Villa Enyd).

Alte denumiri: Brucla(l), Enyed, Nagyenyed (m), Strassburg am Mieresch Enietten sau
Engeten (g), Änjet, Angetn, Stroßbrich (s). Originea toponimului este legată de numele Sf.
Egidiu (Sanctus Aegidius; magh. Szent Egyed) celebrat la 1 septembrie, ocazie de pelerinaj
şi târg anual.

Obiective turistice

Cetatea Aiudului
Cele mai vechi surse documentare asupra începuturilor aşezării Enyed (Aiud) sunt disparate
și intens discutate de către specialişti. După unii autori, aşezarea datează dintr-o perioadă
anterioară marii invazii tătare din anul 1241, pentru alţii este mai relevant anul 1276, când
capitala Alba Iulia primeşte încuviinţarea regelui Ladislau, de a aşeza aici un număr de
familii de români, sau 1293 când într-un document se făcea trimitere la privilegiul amintit.

Spre deosebire de aşezare, actuala incintă fortificată de la Aiud suprapune o fortificaţie mai
veche, din pământ cu palisadă de lemn, descoperită arheologic, care ar fi fost puternic
avariată în timpul Răscoalei de la Bobâlna.

411
ANEXA 6

Pericolul reprezentat de incursiunile turceşti, tot mai puternice şi câştigarea dreptului de a se

înconjura cu ziduri, a determinat iniţierea celei de-a doua etape de construire a fortificaţiei,
desfăşurată pe parcursul secolelor XV-XVI, când este ridicată actuala incintă poligonală.
Italianul Giovanna Andrea Gromo, aflat în slujba principelui Ioan Sigismund (1559-1571),
aminteşte existenţa unei biserici mari întărite cu ziduri şi înconjurată de un şanţ cu apă.

De-a lungul timpului fortificaţia a suferit mai multe reparaţii, modificări şi completări,
ajungând la forma actuală la sfârşitul sec. al XVIII-lea. Cele mai vechi elemente ale incintei,
ce coboară până în sec. al XV-lea sunt formate din curtină, cu principalele turnuri de apărare
şi şanţul cu apă, astăzi astupat.

Accesul în incintă se realiza prin Turnul Porţii, amplasat pe latura nordică între Turnul
Măcelarilor şi cel al Lăcătuşilor, având în faţă un pod mobil peste şanţul cu apă. Pe latura
estică a cetăţii curtina îngloba Turnul Croitorilor şi primele trei nivele ale Turnului Cizmarilor.
În partea sudică incinta era protejată prin curtina care lega Turnul Cizmarilor cu Turnul
Dogarilor. Spre vest curtina lega într-o primă fază Turnul Dogarilor cu cel al Lăcătuşilor.
Turnului Kalendas şi Turnul Olarilor de pe latura vestică au fost construite într-o etapă mai
târzie, atât din considerente de apărare cât şi de sprijin pentru zidul curtinei, ce începuse a
se înclina în exterior.

Curtina a fost construită din piatră brută de carieră şi de râu, înecat în mortar, fiind prevăzută
la partea superioară cu drum de strajă de 0,90-1,10 m, fixat pe console de lemn. Grosimea
acesteia variază între 1,20 şi 1,30 m cu o înălţime de 7-8 m, la care se adaugă un parapet
de cărămidă, gros de 0,5 m și înalt de 2 m.

În sec. al XVI-lea se încheie în mare construirea cetăţii prin construirea principalelor turnuri
şi a parapetului de cărămidă. În sec. al XVII-lea principele Gabriel Bethlen dispune
construirea pe latura nordică a Palatului Bethlen, actualul muzeu, ce îngloba şi Turnul Porţii,
iar în partea sudică Turnul Cojocarilor şi intrarea de aici. În acest caz se poate accepta ideea
existenţei unui pod mobil şi de această parte, peste şanţul cu apă ce înconjura cetatea. În
interiorul curtinei terenul a fost împărţit între cele două comunităţi religioase (reformată şi
luterană), care îşi ridică edificii cu diferite funcţiuni: o şcoală de fete, case parohiale şi
locuinţa clopotarului.

412
 ANEXA 6

În decursul istoriei sale localitatea şi cetatea au parcurs mai multe momente dificile, pe lângă
distrugerile iniţiale suferite în urma atacurilor tătare şi turceşti, precum şi a Răscoalei de la
1437, aşezarea a fost devastată şi cetatea asediată de către oştile turco-tătare în 1658, în
contextul campaniei poloneze a principelui Gheorghe Rakoczi II (1648-1660). Distrugeri
masive i-au fost pricinuite aşezării la 1704, când a fost incendiată şi devastată şi cetatea de
către trupele imperiale ale generalului Rabutin, în cadrul Revoluţiei Antihabsburgice,
conduse de către principele Francisc Rakoczi II (1704-1711), cunoscută în istorie sub
numele de Răscoala Curuţilor. Pentru ultima dată cetatea suferă stricăciuni în timpul
evenimentelor revoluţionare de la 1848, pierzându-şi treptat importanţa şi rolul strategic.

Biserica Reformată, Calvină (Biserica Mare)

Este un edificiu de mari dimensiuni, construit în sec. al XV-lea, odată cu prima fază de
construire a cetăţii, în stil Gotic. Este aşezată în partea sudică a cetăţii şi suprapune, potrivit
unor specialişti, o veche biserică romanică de sec. XIV. Nava centrală este legată spre vest
de turnul donjon, cu înălţimea de 64 m, care a jucat un dublu rol, având o funcţie defensivă
în cadrul cetăţii şi turn clopotniţă pentru edificiul de cult.

Deşi aparţine Goticului târziu, constructorii au

adoptat un plan bazilical, din considerente
legate de strategia de apărare, prin
încorporarea turnului donjon pe latura
vestică, în contextul funcţional al unei biserici
mănăstireşti fortificate.

Elemente gotice păstrate până astăzi sunt

capela absidală, poligonală, ce susţine o
boltă în reţea, articulată în exterior prin
contraforţi masivi. Alături de aceste elemente
mai amintim laturile de sud şi nord susţinute
prin contraforţi şi ferestre gotice ample,
divizate pe verticală de unul sau două
menouri cu trafouri polilobate în registrul
superior al arcului frânt. Până în 1556 a
aparţinut cultului catolic, după care a trecut în
proprietatea celui reformat (evanghelic şi
luteran) până în 1720, când revine cultului
calvin. Ultimii o înalţă la rangul de biserică
EpiscopalăCalvină la 1780.

Biserica a suferit o serie de distrugeri în cursul evenimentelor militare care au afectat

cetatea; dintre acestea se remarcă distrugerile provocate de confruntările dintre lobonţi şi
curuţi de la 1704, când incendiul suferit a provocat distrugerea învelitorii şi sistemului de
acoperire prin bolţi. În locul vechii bolţi, în 1731 s-a executat un tavan drept, ce se păstrează
până astăzi.

Biserica Mică (Luterană)

Actualul edificiu de cult, situat în interiorul incintei, suprapune o clădire de cult mai veche
datând din sec. al XIV-lea, care a fost demolată la 1865 pentru a se construi actuala Biserică

413
ANEXA 6

Luterană. Actualul edificiu este o biserică sală, cu nava relativ pătrată (l~13,30 m) şi absidă
decroşată poligonală, fără contraforturi. Alte modificări suferite se referă la boltirea navei,
mărirea ferestrelor şi transformarea lor în ferestre semicirculare.Alături de aceste modificări,
în 1872 la intrarea situată spre nord i-a fost adăugat un pridvor şi ridicat un altar1.

Deşi nu au fost făcute cercetări arheologice, se apreciază că biserica a fost înălţată pe locul
vechii biserici reformate, datând din sec. al XV-lea. Aceste aprecieri au la bază texte mai
vechi, de sec. XIX, care conţin datele privind cercetările efectuate în perioada demolării
fostului lăcaş şi a ridicării actualei biserici. Textele au ca material ilustrativ, inclusiv o imagine
a vechii biserici, văzută dinspre nord-vest. Se poate vedea că şi vechea bisericuţă era o
clădire de mici dimensiuni, cu un corp dreptunghiular, prelungit cu un sanctuar poligonal, de
aceeași lățime, la care se aflau atașate pe nord o colaterală și o altă încăpere, puțin mai
îngustă, considerată sacristie. Clădirea, dispusă paralel cu biserica mare, era susţinută la
colţuri prin contraforturi.

Biserica Romano-Catolică
Situată la limita estică a Pieţei Cuza Vodă, biserica este o construcţie de factură barocă
severă, ctitorită de către călugării minoriţi, începând din 1730, când au fost cumpărate patru
parcele pentru viitoarea mănăstire. Biserica va fi edificată parţial între 1745-1761, dar
întregul complex va fi edificat de-abia spre sfârşitul sec. al XIX-lea (1896).

Biserica are plan dreptunghiular, uninavat, cu sanctuar uşor decroşat şi turn clopotniţă pe
latura de vest. Corpul principal al navei este format din trei trevee, acoperite cu bolţi
semicirculare în dublu ax, sprijinite pe arce dublou divizoare pentru axul bolţii şi arce
semicilindrice de tip formeret pentru axul mic al pânzei de boltă. Turnul de pe faţada vestică
încalecă peretele laturii vestice a bisericii, fiind sprijinit la interior pe doi piloni, realizând la
limita vestică a navei un mic nartex, deasupra căruia este amplasată o orgă datând din
1853. Turnul este flancat de câte o urnă ornamentată cu ghirlande fitomorfe. Interiorul navei

1
Burnichioiu, Ileana “Biserica mică” din cetatea Aiudului în surse din secolul al XIX-lea, în Annales Universitatis Apulensis.
Series Historica, 10 (2007), nr. 1, pp. 7-23.

414
 ANEXA 6

este luminat prin intermediul a două șiruri de

ferestre dispuse pe cele două registre ale faţadei
principale, cele de sus cu închidere în segment
de arc şi cele de jos, ovale.

Valoarea istorică, culturală şi artistică a edificiului

este întregită prin altarul principal, donat de
către nobilii Gh. Haler şi Barbara Csáky, şi
realizat de către meşterii vienezi Augustin
Billinger şi Wolfgang Stegner la 1755. Se
remarcă prin valoarea lor artistică Altarul Sf.
Tereza de Lisieux (fost Sf. Ioan Nepomuk) şi
Altarul Sf. Francisc, creaţii ale sculptorului Anton
Schuchbauer, altare aduse din Mănăstirea
Minorită de la Cluj în 1928, precum şi amvonul
baroc, veche donaţie al Capitoliului din Alba Iulia,
pentru Biserica din Gârbova de Jos.2

Colegiul „Bethlen Gabor”

Înfiinţat iniţial la Alba Iulia, prin grija principelui Bethlen Gabor, sub numele de Collegium
sau Gymnazium Illustre, a fost prima instituţie de rang universitar din Transilvania. Invazia
turco-tătară din 1658, soldată cu distrugerea oraşului Alba Iulia, are un efect devastator şi
asupra colegiului. În 1662 principele Mihail Apaffi mută sediul colegiului de la Alba Iulia la
Aiud, unde este devastat la 1704 de trupele austriece în conflictul cu principele Francisc
Rakoczi al II-lea. În 1711 rectorul colegiului obţine o donaţie de 11.000 de lire din partea
monarhiei engleze, pentru refacerea institutului. Institutul va cădea victimă din nou în cursul
evenimentelor din 1849. După aceste evenimente colegiul este refăcut şi extins,
prinrefacerea faţadei exterioare şi adăugarea unei aripi noi la limita sa estică. Arhitectura

volumelor rezultate este realizată într-o manieră eclectică, cu două avancorpuri ieşite în
rezalit la limitele exterioare şi rezalitul central peste intrarea principală.

2
Rusu, A.A. (coord), Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj-Napoca, 2000, p. 45-46.

415
ANEXA 6

Clădirea de mari dimensiuni a colegiului a fost ridicată la limita nord-vestică a glacisului

cetăţii feudale, pe o proprietate princiară, fapt ce a permis construirea, pe lângă corpul
principal destinat învăţământului, şi a altor corpuri adiacente, cu rol administrativ şi de
locuire. Colegiul a funcţionat ca instituţie de rang academic cu trei facultăţi; drept, filologie şi
teologie, până în 1895, când facultăţile au fost transferate la Cluj, el rămânând la statutul de
colegiu superior.

În cadrul fondului vechi construit şi păstrat, cu valoare pentru evoluţia centrului istoric al
oraşului se remarcă acest complex arhitectural, prin stilurile sale arhitecturale, avute înainte
sau după cele două distrugeri majore suferite, alături de Biserica Reformată şi
PalatulBethlen. Întreaga arhitectură a zonei istorice centrale evidenţiază evoluţia sa în timp,
formând un melanj stilistic de factură Barocă, Neobarocă, Neogotică, Neoclasică Şi
Eclectică.

Clădirea Primăriei AIUD

Clădirea primăriei, construită în stil Neorenascentist, specific perioadei din jurul anului 1900,
este situată în zona centrală a oraşului (Str. Cuza Vodă, nr.1), volumetria ei fiind adaptată
amplasamentului şi spaţiului arhitectural în care se găseşte. Din punct de vedere arhitectural
faţada este segmentată în două părţi distincte - Pavilionul Central, sub forma unui amplu
rezalit, talonat de două aripi laterale inegale ca lungime, una mai scurtă spre vest şi alta mai
extinsă spre nord-est.

Pavilionul Central are parterul străpuns de deschiderile a două ferestre încheiate

semicircular, cu chenare elegante din tencuială, într-o expunere simetrică faţă de intrarea
monumentală şi bogat ornamentată. Este despărţit de etajul superior printr-un brâu
ornamentat cu medalioane disc şi o cornişă robustă, care deasupra intrării ia forma unui
balconaş în rezalit susţinut de trei console masive. Prezenţa bosajelor în finisajul exterior al
pereţilor dă un aspect de masivitate şi eleganţă întregului ansamblu.

Monotonia pereţilor de la primul etaj este întreruptă de ritmicitatea golului boltit al ferestrelor
mari, de coloanele sugerate în tencuială, având capiteluri bogat ornamentate şi de rezalitul
central. Ferestrele cu ancadramente bogat ornamentate sunt pre- văzute la bază cu
solbancuri în formă de balustrade susţinute de coloane şi baluştri.

416
 ANEXA 6

Deasupra balconaşului în rezalit este amplasat un medalion decorat cu doi grifoni, vopsiţi în
roşu-maroniu, animale specifice heraldicii aiudene.

Cornişa superioară precedată de un brâu ornamental cu medalioane disc face trecerea spre
acoperişul plat, mărginit de un parapet cu balustradă susţinută prin patru coloane terminate
cu elemente ornamentale în formă de urnă, intercalate parţial prin zidărie, parţial prin
baluştri.Aripile laterale având golul ferestrelor arcuite la parter şi drept la etaj se bucură de
aceeaşi bogată ornamentare, cornişa superioară făcând trecerea spre acoperişul de ţiglă,
prevăzut cu luminatoare.

Monumentul Studenţilor
Este considerat cel mai vechi monument public al oraşului, fiind ridicat în anul 1796 în parcul
oraşului ca un omagiu adus memoriei celor 28 de studenţi ai ColegiuluiBethlen Gabor, ucişi
în 1704 de către trupele austriece trimise de generalul Rabutin să treacă oraşul prin foc şi
sabie, pentru un presupus sprijin acordat „curuţilor” - trupelor lui Francisc Rakoczi al II-
lea.Monumentul este executat în stil Neoclasic, din piatră în formă de baldachin, având
cupola susţinută de patru coloane sprijinite pe un soclu, la care se ajungea urcând câteva
trepte.

În spaţiul din interiorul coloanelor este

aşezat un altar de piatră, având pe
platformă emblemaovală a colegiului sub
formă de medalion, în câmpul căruia este
pusă o carte deschisă, cu coperţile
sprijinite pe două baghete încrucişate, iar
lateral sunt dispuse câte o ramură de
stejar şi una de măslin. Medalionul este
încadrat în partea superioarăşi inferioară
de o inscripţie în limba latină: „Sangvine
sva svprema leg svbscri- bantes hic
iacent, studiosi colegii bethleniahi a.d.
mdcciv die xvi martii”. Pe laturile
suportului care susţine masa altarului
este înscris numele studenţilor ucişi.

Colegiul Tehnic Aiud

Clădirea a fost construită în perioada 1885-1887, după un proiect inspirat din arhitectura
veneţiană. Iniţial sediul a avut ca destinaţie aparatul administrativ al comitatului Alba, fiind
sediul Prefecturii acestui comitat până în anul 1929, apoi Garnizoană militară, Sediul
Raionului Aiud, iar din anul 1968, clădire de învăţământ. Astăzi este sediul Colegiului Tehnic
Aiud.

Colegiul Național „Titu Maiorescu”

Clădirea a fost construită în 1872, fiind destinată Școlii Primare Maghiare de Fete (1898-
1919). Începând din 1921, în condițiile în care necesitățile unor școli cu predare în limba
română deveniseră stringente, s-a luat hotărârea transformării acesteia în liceu cu predare
în limba română, sub numele de Titu Maiorescu (1821-1848). În decursul timpului instituţia a

417
ANEXA 6

purtat diferite denumiri: Liceul de băieţi 1941-1951; Liceul mixt român 1951-1955; Şcoala
medie mixtă 1955-1958; Şcoalamedie „Avram Iancu” 1958-1966; Liceul „Avram Iancu” 1966-
1978; Liceul industrial „Avram Iancu” 1978-1995; Colegiul „Avram Iancu” 1995-1998, în
prezent Colegiul Naţional Titu Maiorescu.

Clădirea se remarcă prin eleganţa stilului arhitectural, ce îmbină elemente ale eclectismului
transilvan cu volumetria barocă.

Alte obiective de interes turistic situate pe Teritoriul Administrativ

al Aiudului

MĂGINA
Localitate atestată la 1333 sub numele de Muşna3.

Alte denumiri: Musina (pe harta iosefină)

Mănăstirea Măgina
Localitatea a fost cunoscută în mediile ortodoxe pentru existenţa mănăstirii de aici,
semnalată documentar în a doua parte a sec. al XVI-lea (1570). Biserica veche ce ţinea de
mănăstire, a fost construită înainte de 1570, conform istoricului Gh. Petrov, specialist în
arheologia bisericilor şi cimitirelor medievale din Transilvania. Însemnări documentare
despre existenţa mănăstirii sunt consemnate atât în Şematismul de la Blaj, unde se
menţionează existenţa acesteia la 1611, cât şi pe un exemplar al Cazaniei lui Varlaam, din
15 iunie 1713.

În decursul sec. al XVIII-lea mănăstirea funcţio- nează pentru o perioadă ca mănăstire

greco-catolică, redevenind mănăstire ortodoxă după 1848. Şt. Meteş menţionează pe
călugărul unit Sofronie Pavlovici, care pe vremea revoluţiei lui Sofronie de la Ciora se

3
După autorii lucrării ”Aiud, localitate urbană multimilenară, O. Socaciu şi Matilda Takács, localitatea este mult mai veche”,
satul ar fi luat fiinţă la 1288 (vezi op cit, p. 237).

418
 ANEXA 6

refugiază la Mănăstirea Măgina. După distrugerea Mănăstirilor de la Râmeţ şi Geoagiu de

către Bucov, acelaşi călugăr îl ajută pe episcopul Araon să ducă la Blaj averea mobilă a
mănăstirilor menţionate.

Deoarece Mănăstirea era apărată de un zid de

piatră cu înălţimea de cca. 4 m, a fost folosită în
timpul Revoluţiei de la 1848 ca fortăreaţă pentru
apărarea lagărului de aici, condus de Simion Prodan
Probul. La 22 octombrie 1948 tabăra de aici este
atacată de către un corp expediţionar maghiar
condus de comiţii Bamffy şi Kemeny, care
incendiază mănăstirea. Mănăstirea este refăcută,
câiţiva ani mai târziu (1855) fiind în funcţiune atât
şcoala cât şi mănăstirea, ca biserică ortodoxă,
devenind Biserică Greco-Catolică după 1700, pentru
ca la 1848 să revină la Ortodoxie. Biserica este
construită în vechiul stil ardelenesc, în formă de
navă, zidită din piatră, cu turn de lemn şi acoperiş de
şindrilă.

Pe lângă mănăstire a funcţionat o şcoală

românească încă din 1611, pentru ca Decretele Imperiale din 1784 şi 1785 să consemneze
existenţa şcolii de cantori de aici, printre cele 11 şcoli trivale (n.a. şcoli cu predare în limba
română) din Transilvania (N. Albau, în Apulum, nr. XIV, p. 469-470).

419
ANEXA 6

CIUMBRUD
Localitate atestată la 1220.

Alte denumiri: Csombord (m)

Biserica Reformată-Calvină
Sursele documentare menţionează existenţa unei biserici închinate Sf. Petru în 1343, aflată
sub patronajul nobililor Andrei şi Dominic de Gâmbaş. Biserica situată pe terasa superioară
a Mureşului, la nord de sat a trecut în
decursul timpului prin mai multe
transformări. Cu toate acestea este
vizibil în plan o navă de cca. 10 x 6,10
m, care se prelungeşte spre est cu un
cor decroşat, închis semicircular. În
partea opusă se găseşte adosat un turn
cu bază pătrată, pe trei nivele de zidărie
şi un foişor din lemn, sprijinit la colţurile
exterioare pe două contraforturi oblice.
Biserica medievală iniţială, păstrând
elemente specifice Romanicului precum
absida şi arcul de triumf, a suferit
modificări ulterioare de factură gotică
târzie şi Renaştere (portaluri, ferestre,
contraforţi), pentru ca la începutul sec. al XVIII-lea (1701-1702) să-i fie adosată o aripă
secundară spre sud, care a modificat stucatura din absidă. Biserica suferă adăugiri
importante la începutul sec. XX, care i-au modificat substanţial forma iniţială.4

Biserica este monument istoric de importanţă locală şi zonală, inclus în LMI 2010, cod AB-II-
a-B-00206.

4
Burnichioiu, Ileana, Aşezări, domenii şi biserici în Transilvania medievală (II). Nord-estul comitatului Alba, în Analele
Universitas Apulensis, Seria Historica, nr. 16/1, p. 2012 p. 59/62.

420
 ANEXA 6

Sâncrai
Localitate atestată la 1291 (Villa Wynchy).

Alte denumiri: Sâncraiu de Aiud ® Enyedszentkirály (m); Königsdorf (g)Castelul Bánnfy

/Kemény5, Reşedinţa nobiliară, cunoscută sub numele de Castelul Bánnfy din Sâncrai a fost
construită la începutul sec. al XIX-lea de către familia Kemény (1805), în sud-vestul
localităţii, pe o terasă a râului Mureş. În a doua parte a sec. al XIX-lea proprietatea devine
reşedinţă a familiei Bánnfy, care la 1890 aduc o serie de transformări fostului ansamblu şi
dându-i actuala formă arhitecturală. După naţionalizare (1947) luxoasa reşedinţă este
transformată în cămin pentru copii cu dizabilităţi.

Clădirea cu o suprafaţă de 780 mp, este alcătuită din demisol, parter şi etaj, fiind construită
din piatră aparentă, cărămidă tencuită, şarpantă din lemn, cu învelitoare din ţiglăşi tablă.
Planimetria este complexă, structurată în jurul unui corp central dreptunghiular, plasat
paralel cu Mureşul, la care se adăugă două corpuri de clădire, care în decursul timpului au
avut diferite destinații, alte volume laterale şi două turnuri cu înălţimi diferite amplasate pe
latura nordică.

Din punct de vedere arhitectural, castelul reprezintă o combinaţie între Barocul francez şi
elemente specifice arhitecturii italiene şi din Boemia. Se remarcă porticul sprijinit pe două
coloane de la intrarea principală, frontoanele masive şi largi. Aripa plasată perpendicular pe
corpul principal se remarcă prin frontonul impozant prevăzut cu cinci descideri semicirculare
în partea superioară. Verticalitatea ansamblului este subliniată prin prezenţa unui turn
octogonal, mai înalt decât restul construcţiei, prevăzut cu patru balcoane simetrice şi
acoperişul supraînălţat străpuns de un horn.

5
Stoica,L., Stoica, Gh., Popa,Gabriela, Castele şi cetăţi din Transilvania – Judeţul Alba, Cluj-Napoca, 2009, p. 24.

421
ANEXA 6

Astăzi Castelul Kemény împreună cu grajdurile formează un ansamblu istoric inclus în Lista
Monumentelor de patrimoniu cu codul LMI AB-II-a-B-00320. Ansamblul, aflat în proprietatea
Consiliului Judeţean Alba: A fost restaurat recent, primind destinația de aşezământ cultural –
„Centrul Cultural Castel Sâncrai”.

Biserica de Lemn din Sâncrai

Biserica cu hramul “Sf. Treime”

Deşi nu se cunoaşte momentul ridicării acestei bisericii de lemn, sculptura portalelor indică
mai degrabă mijlocul secolului 18 sau chiar mai devreme6. Forma actuală a lăcaşului de cult
este rezultatul unor extinderi şi renovări suferite în decursul timpului. După uniicercetători
anul 1855 este mai degrabă data la care biserica a suferit refaceri importante, prin
amplificarea pereţilor spre vest, cu un nou pronaos prevăzut cu o clopotniţă deasupra.

Partea veche a lăcaşului, cu bârne

îm-binate în coadă de rândunică şi
console cioplite pe traseu curb,
dezvăluie un plan iniţial
dreptunghiular, cu absidă poligonală
nedecroşată, şi acoperită prin
sistemul arhaic al bolţii unice
semicilindrice. Intrarea în pronaos de
pe latura sudică este marcată printr-
un profil sculptural în formă de
frânghie, cu capătul spiralat. Deşi
astăzi biserica este tencuită fără a fi
pictată, nu este exclus ca stratul de
tencuială să ascundă vechea pictură

6
În monografia închinată acestei localităţi Oliviu Socaciu dă anul 1850 ca an al construirii bisericii, apud Aiud, localitate
urbană multiseculară, 2010, p. 240.

422
 ANEXA 6

pe lemn7. În patrimoniul mobil al bisericii se mai găsesc, cărţi vechi scrise cu alfabet chirilic,
şi unul dintre clopote, celălalt fiind mutat la noua biserică de zid care are același hram
„Sfânta Treime”.

Potrivit tradiţiei şi documentelor, în Sâncrai a mai existat o biserică de lemn, mult mai veche,
distrusă de către artileria generalului Bukow în 17628.

Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Biserica Reformată-Calvină
Prima menţiune despre existenţa unui lăcaş de cult catolic la Sâncrai apare indirect în listele
papale de strângere a dâjmelor bisericeşti din anii 1332-1336. Biserica a supravieţuit trecând
odată cu comunitatea la o dată necunoscută la reformă. Este formată dintr-o navă
dreptunghiulară de dimensiuni modeste, tăvănită, la care se adaugă un cor pentagonal
decroşat ce conservă intactă bolta în reţea. Corul scund, despărţit de navă printr-un zid, se
termină cu un fronton triunghiular, uşor dezaxat faţă de navă.

Nivelul de călcare actual mai ridicat, şi

con-traforturile ce şi-au pierdut retragerile
iniţiale dau construcţiei o înfăţişare
greoaie, departe de zvelteţea unui
monument gotic. Accesul în interior se
face acum de pe latura sudică a navei,
printr-un portal cu cadru dreptunghiular şi
muchia teşită. Iniţial biserica mai avea o
altă intrare, plasată pe zidul vestic, uşor
deplasată spre nord faţă de axul navei,
care a fost obturată la un moment dat.
Zidurile sudice ale navei şi ale absidei sunt
străpunse de mai multe luminatoare cu
glafuri evazate, având închiderile
superioare în arc frânt şi profilaturi cu
scotii. Se remarcă prezenţa unor
ornamente în piatră, reprezentând simboluri ale viţei-de-vie, ca o reflectare directă a tradiţiei
cultivării viţei-de-vie pe aceste meleaguri.

Analizând elevaţia bisericii au fost identificate două faze de construcţie medievale, prima
posibil la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul celui următor, şi alta de la sfârşitul secolului
al XV-lea, cel mai devreme, sau prima jumătate a veacului al XVI-lea.

Biserica împreună cu clopotniţa de lemn construită în 1830 formează un ansamblu istoric de

importanţă locală şi zonală, înclus în LMI 2010, cod AB-II-a-B-00319.

7
Cristache-Panait, V. Ioana, Biserici de lemn... p. 39-40
8
http://ro.wikipedia.org/wiki/

423
ANEXA 6

Gârbova De Jos
Localitate atestată la 1282 (Vrbo/Orbo).

Alte denumiri: Gîrbova Ungurească ® Alsóorbó, alternativ Magyarorbó (m).

Biserica Reformată(inițial Biserica Catolică), edificiu din secolul al XIII-lea din care astăzi mai
sunt vizibile câteva riune impunătoare sub forma unor ziduri de piatră înalte decâţiva metri,
situate la circa 50-70 de metri de pârâul Gârbovei, în partea dreaptă, la intersecţia văii
cuDN1.Cum nu au fost făcute cercetări, părerile istoricilor cu privire la începuturile bisericii
diferă, începând cu mijlocul sec. al XIII-lea până la mijlocul sec. al XV-lea. Ultima datare este
justificată de dorinţa lui Iancu de Hunedoara după victoria înregistrată asupra turcilor pe
aceste locuri, de a reface din prăzile de război lăcaşele de cult distruse de către aceştia.

Primele documente care fac referire la existenţa bisericii sunt indirecte şi datează din 1331.
Este vorba de un document al Cancelariei Episcopale,care-l aminteşte pe magistrul Mihail,
preotul din Gârbova, care a plătit ca dâjmă capitolului trei mărci de argint. Mai este
menţionat un document din 1332 legat de strângerea dijmelor papale, unde este pomenit
preotul Simion din Gârbova (Orbow), care a plătit 80 de dinari.

Evenimentele militare de la 1442, legate de incursiunile turceşti în Transilvania şi

înfrângerea acestora la Sântimbru au avut cu certitudine un impact negativ major şi asupra
lăcaşului de cult de la Gârbova. În acest context e posibil şi un sprijin substanţial acordat de
voievod pentru refacerea lăcașurilor de cult afectate de incursiunile turceşti, păstrate în
tradiţia locală şi de către unele documente scrise ulterior.

Biserica este monument istoric de interes local şi zonal, având codul LMI AB-II-m-B-00225.

424
 ANEXA 6

Gârboviţa
Localitate atestată la 1505 (Középorbó)

Alte denumiri: Gârbova de Mijloc ®, Középorbó sau Kis Orbó (m), Kleinurbau (g).

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” este o construcție ecleziastică formată din naos,
pronaos, sanctuar/altar poligonal nedecroşat şi turn atașat pronaosului pe vest, care ajung
împreună la circa 17 m lungime totală. În interior spaţiul se reduce treptat de la 5 m lățime în
navă, la 4,25 m în sanctuar.

Toate compartimentele bisericii sunt boltite, absida cu o boltăa vela, iar naosul şi pronaosul
cu bolţi semi-cilindrice. Camera de la baza turnului dispune de asemenea de o adaptare a
bolţii a vela, cu două arce dublouri așezate est-vest. Fațadele bisericii sunt simple, doar
câteva motive decorative de factură Neoclasică, se păstrează la etajele turnului. În interiorul
absidei şi pe catapeteasmă se mai păstrează fragmente din pictura originară de sec. al
XVIII-lea.

Biserica, după caracteristicile

construc -tive şi sursele
documentare disponi-bile
aparţine perioadei de la sfârşitul
sec. al XV-lea. Atunci avea tot
forma unei biserici uninavate,
dar mai scurte, de aproximativ
10 m lungime (la interior) şi 5 m
lăţime maximă. Biserica suferă
unele modificări în jurul anului
1800, când este ridicat turnul
clopotniţă şi se dă probabil
forma bolţii absidei9.

Biserica a aparţinut iniţial comunităţii ortodoxe de iobagi români, ulterior a revenit comunităţii
greco-catolice, iar după 1947 a revenit parohiei ortodoxe. Este monument istoric de interes
local şi zonal, fiind inclus în LMI 2010 sub codul AB-II-m-B-00227.

9
Burnichioiu, Ileana, Aşezări, domenii şi biserici în Transilvania medievală (I) Gârbovele Aiudului, în Arhitectura religioasă
medievală din Transilvania, V, Satu Mare, 2002, p. 35-58.

425
ANEXA 6

Gârbova De Sus
Localitate atestată la 1145 (Vrbo).

Alte denumiri: Felsöorbó (m), Oberurbau (g).

Ruinele Bisericii din Deal

Lăcaşul amplasat la cca 300 m vest de sat, în cimitirul vechi,a fost construit în sec. XIV-XV.
Din vechea construcţie de piatră se mai păstrează sanctuarul rectangular, cu ziduri de
0,55-0,60 m, consolidat între anii 1962-1978, ale carui laturi descriu un spatiu de 3,50x 2,70
m, având boltă semicirculară realizată din bolovani de râu şi lespezi de piatră. Peretele
nordic al absidei conservăo nişăde proscomidie de dimensiuni reduse şio fereastră,
dezaxatăspre sud, cu un ancadrament
format din mai multe bucăţi de
piatrăîngrijit fasonate. Naosul de formă
relativ pătrată (5,50x5,70 m), având
zidurile din acelaşi material dar mai slab
conservate, a fost ridicat în aceeaşi
perioadă cu sanctuarul. Resturile
pronaosului aflate în prelungire spre vest,
având grosimi şi material de construcţie
diferite ar putea reprezenta o intervenţie
ulterioară pentru prelungirea unui nucleu
mai vechi, format doar din naos şi
sanctuar.

Spre vest, în continuarea pronaosului, resturile de dărâmătură din piatră arată existenţa
unui turn-clopotniță, care mai păstra la mijlocul sec. XX trei deschideri, din lemn, cu balcon şi
patru turnuleţe la partea superioară. Cele trei compartimente ale bisericii au fost sprijinite în
exterior de mai multe contraforturi, aflate acum în diferite grade de conservare.

Deşi mai există controverse privind momentul ridicării lăcaşului de cult, se conturează tot
mai clar ideea datării acestuia în a doua jumătate a sec. al XV-lea.10

Ruinele Bisericii din Deal sunt înscrise în Listele de Patrimoniu sub codul LMI, AB-II-m-B-
00226.

10 Ibidem.

426
 ANEXA 6

Alba Iulia
Vechiul oraş roman Apulum este cunoscut la începutul mileniului doi (1199) sub numele latin
de Alba Iulia; Bălgrad (Cetatea Albă) în româna veche, şi Gyulafehérvár (Cetatea Albă a lui
Iuliu) în magiară.

Oraşul dispune de un important tezaur istoric şi cultural cu valoare turistică, care începe să
fie valorificat tot mai intens în ultimii ani.

Obiective istorice de interes turistic11

Castrul Roman (Alba Iulia)

Clădit de Legiunea a XIII-a Gemina imediat după ocuparea Daciei, castrul de la Apulum-
Alba Iulia ocupa platoul pe care este aşezată astăzi cetatea bastionară, în partea dreaptă a
râului Mureş. Terenul fiind ocupat încă din Evul Mediu de construcţii, nu s-au putut face
cercetări sistema-tice. Monumente epigrafice descoperite cu diverse ocazii au ajuns la
muzeele din Alba Iulia, Cluj-Napoca şi Viena.

Castrul Roman a avut o formă aproape pătrată,

cu laturile de aproximativ 440 x 440 m. Pe
laturile de sud şi nord traseul zidurilor, păstrat in
situ, este suprapus de clădiri aparţinând
secolelor XVI-XVIII. Zidul, alcătuit din blocuri
masive aşezate în tehnica opus quadratum, a
fost străpuns pe latura de sud de o intrare
flancată de două turnuri rectangulare: porta
principalis dextra, intrare dublă având la mijloc
un pilon central.În jurul castrului s-a întins
aşezarea civilă Apulum, al cărei centru pare să fi fost spre est, în actualul oraş de jos. Printre
edificiile cercetate se numără şi sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii.

Cetatea Bastionară Alba Carolina (Alba Iulia)

Cetatea Bastionară Alba Carolina- Alba Iulia este considerată cea mai reprezentativă
fortificaţie bastionară de tip Vauban din ţara noastră. Situată pe terasa superioară a Văii
Mureşului, a fost ridicată între anii 1715-1736, după planurile arhitectului Giovanni Morandi

11
O parte din materialul de prezentare a acestor obiective a fost utilizat în lucrarea de popularizare “Alba Iulia Vinuri de
legendă, elaborată de către S.C. Capitel Proiect SRL şi publicată sub egida Consiliului Judeţean Alba (2013).

427
ANEXA 6

Visconti. Construcţia are un fort central prevăzut cu şapte bastioane dispuse în formă de
stea şi devansat de elemente de apărare succesive: raveline, contrapozi, şanţuri etc.

Deosebite pentru valoarea lor artistică sunt porţile de acces, bogat împodobite cu un decor
sculptat în stil Baroc, operă a unei echipe de meşteri conduse de Johann König. Ele
constituie un caz singular în arta militară a epocii, poate şi datorită importanţei acordate
fortificaţiei, inaugurată în prezenţa împăratului Carol al VI-lea. Poarta I (Poarta Carol), de
forma unui arc de triumf, situată pe aliniamentul primei incinte de apărare, dispune de un
decor sculptat în relief sau ronde-bosse inspirat din mitologia antică. Deasupra intrărilor,
scenele îi prezintă pe Eneas salvându-şi tatăl din flăcările Troiei, pe Hercule luptând cu
gigantul Anteu şi cu leul din Nemeea şi pe eroul Perseu ţinând în mână capul tăiat al
Meduzei. La coronament, statuile Afroditei şi a lui Marte încadrează stema Austriei.

Poarta a II-a (Poarta Carol de Mijloc) este alcătuită din forme arhitectonice simple, care
delimitează intrările, Poarta a fost împodobită cu statui de atlanţi adosate stâlpilor centrali şi
lei rampanţi deasupra acestora. Poarta a III-a (Poarta Carol de Jos), poarta principală de
acces în incinta cetăţii, se remarcă prin masivitate şi prin bogăţia decorului sculptural. A fost
concepută sub forma unui arc de triumf, suprapus de un edicul prismatic cu rol de soclu
pentru statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea.

Repertoriul ornamental, alcătuit din reliefuri şi statui cu caracter preponderent militar, are un
rol evocator la adresa împăratului, prezentat în ipostaza de învingător al turcilor. Încăperile
corpului de gardă amenajate în corpul porţii au servit şi ca loc de detenţie, aici fiind închişi,
în timpul desfăşurării procesului, conducătorii Răscoalei Ţărăneşti de la 1784.

Poarta a IV-a (Poarta Nouă, Poarta Episcopului) situată pe latura de vest a incintei, dispune
de o singură intrare carosabilă, încadrată de doi atlanţi, faţada interioară fiind împodobită cu
elemente decorative care se regăsesc şi la celelalte căi de acces (trofee de război, stema
Austriei).

Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail” (Alba Iulia)

Catedrala romano-catolică Sf. Mihail a fost ridicată
în secolul XIII și este cel mai valoros monument al
arhitecturii medievale timpurii din Transilvania,
îmbinând armonios elementele romanice cu cele
gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilică cu
trei nave, transept cu trei abside semicirculare,
turn peste care şi două turnuri pe latura de vest,
adăugându-se ulterior două nave în zona
transeptului.
Cea mai importantă construcţie din epoca
Renaşterii timpurii din Transilvania este fără
îndoială capela „Lazo”, aflată pe latura nordică a
catedralei. În interiorul catedralei se afla
sarcofagul lui Iancu de BATHIA Hunedoara,
alături de cele ale fratelui său Johannes Miles, a
fiului său mai mare Ladislau şi cele ale reginei
Isabella şi a fiului său Ioan Sigismund.

428
 ANEXA 6

Catedrala Încoronării, cu hramul „Sfânta Treime (Alba Iulia)

Catedrala Încoronării cu hramul „Sfânta Treime” urmează planul în cruce greacă înscrisă a
Bisericii Curţii Domneşti din Târgovişte. Lăcaşul este cunoscut sub denumirea de Catedrala
Încoronării – după evenimentul pe care l-a găzduit în 15 octombrie 1922, când Ferdinand şi
Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari, şi, din 1948, sub numele de Catedrala
Reîntregirii. Ridicată în interiorul unei incinte dreptunghiulare compusă din patru pavilioane
amplasate pe colţ şi legate între ele prin
intermediul unor galerii deschise, pe arcade, care
îmbrăţişează turnul-clopotniţă în mijlocul arcadei
vestice, biserica a fost zugrăvită de Costin
Petrescu, al cărui portret se află în absida
altarului. Specifice monumentului sunt portrele
ctitorilor: Mihai Viteazul şi Doamna Stanca, în
pronaos, Regele Ferdinand şi Regina Maria, în
naos. De o reală valoare artistică este iconostasul,
operă a sculptorului C. M. Batic şi a pictorului I.
Norocea. În Perioada Interbelică, aripa de sud-est
a incintei a fost destinată Inspectoratului Clerului
Militar, iar cea de nord-est Muzeului Regional. În
1975 ansamblul a devenit sediul Episcopiei
Ortodoxe de Alba Iulia, ridicată la rang de
Arhiepiscopie în 2008.

Biserica de Zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – Lipoveni (Alba Iulia)

Potrivit tradiţiei, zidirea acestui lăcaş este atribuit comunităţii de zidari aduşi de către
generalul Steinville, pentru construcţia cetăţii bastionare şi
instalaţi pe amplasamentul al cărui nume perpetuează până
astăzi originea primilor săi locuitori. Anul 1736 gravat pe o
candelă poate fi luat ca reper pentru începuturile lăcaşului de
cult, care apare în reprezentările cartografice, începând din
1752. La mijlocul sec. al XVIII-lea biserica a devenit obiectul
unor grave dispute confesionale între greco-ortodocşi şi greco-
catolici, în urma cărora lăcaşul a suferit serioase stricăciuni,
necesitând reparaţii ample. În urma tranşării disputei în
favoarea greco-catolicilor, aceştia au contribuit material la
refacerea lăcaşului. În rândul donatorilor greco-catolici se
remarcă magistrul de poştă Ioan Dragoş de Thurna.

Transformările din această perioadă au afectat structura şi aspectul general al

monumentului iniţial, creând un contrast evident între corpul bisericii, scund şi alungit şi
turnul-clopotniţă, masiv şi înalt. Ulterior, în 1922, cu ocazia unor renovări, au fost
descoperite fragmente de frescă, databile în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Biserica este monument istoric de interes naţional, fiind înscrisă în LMI 2010 sub codul AB-
II-a-A-00125

429
ANEXA 6

Biserica cu hramul „Buna Vestire” – Maieri I (Alba Iulia)

Un al doilea lăcaş de cult românesc în cartierul Maieri a devenit necesar după 1761, când
cel construit anterior a fost lăsat în
folosinţa comunităţii greco-catolice,
ortodocşii rămânând fără biserică. O
biserică „de scânduri” a funcţionat până
în 1795, când a fost înălţată construcţia
de zid, conform unei inscripţii săpate în
anca- dramentul portalului de la intrare.
Biserică-sală, cu nava flancată la răsărit
de absida poligonală decroşată, iar la
vest de turnul-clopotniţă, adosat ulterior,
în primii ani ai veacului al XIX-lea,
edificiul a fost ctitorit de comunitate în
timpul păstoririi protopopului Nicolae
Raţiu, duhovnicul martirilor Răscoalei de
la 1784.

Biserica a moştenit zestrea de icoane de la lăcaşul anterior. Zugrăvite în 1782-1784 şi

Icoanele împărăteşti, la 1790, ele sunt creaţia unuia dintre cei mai mari artişti români ai
epocii: Simon Oprovici din Craiova, stabilit la începutul anului 1780 în Alba Iulia.
Pictura murală a fost executată abia în 1925-1926, de pictorul Traian Achim, sub îndrumarea
maestrului Costin Petrescu.

Biserica nu este inclusă în listele de patrimoniu.

Biserica de Zid cu hramul „Sf. Treime” – Maieri II (Alba Iulia)

Biserica de Zid cu hramul „Sf. Treime” – Maieri II
a fost construită între 1713-1715, cu banii primiţi
de la autorităţile austriece ca răscumpărare pentru
sediul mitropolitan dezafectat spre a face loc
fortificaţiei Vauban şi cu materiale recuperate din
demolarea Bisericii fostei Mitropolii Ortodoxe a
Bălgradului şi a Arhiepiscopiei Ţării Ardealului
ctitorită de Mihai Viteazul în anul 1597, între care
fragmente de monumente antice şi medievale şi
pietre de mormânt din Cimitirul Mitropoliei.
Încastrate la baza turnului, în partea de nord-
vestse păstrează piatra de mormânt a jupâniţei
Ana de Hunedoara (1622) cu textul în limba
slavonă şi însemnul crucii, precum şi o cristelniţă
de piatră (vas de botez) având cupa decorată cu
palmete şi piciorul inscripţionat cu numele
donatorului şi anul 1786 12. Edificiul este o
biserică-sală cu absidă decroşată, semicirculară
la interior şi poligonală la exterior, şi turn-

Fleşer,Gh., Sculptura în piatră la bisericile româneşti din judeţul Alba, în Apulum 40, p. 365.
12

430
 ANEXA 6

clopotniţă alipit faţadei de vest la o dată ulterioară, în timpul păstoririi episcopului Petru
Pavel Aron (1745-1764). La 1717, Iosif Ieromonahul de la Hurez zugrăveşte iconostasul,
văzut încă de Nicolae Iorga la 1906, iar între 1730-1740 este executată pictura murală, din
care s-a păstrat un fragment pe latura de vest, în pronaos. Din vechea zestre a bisericii
mitropolitane se mai păstrează un clopot turnat în atelierele princiare la 1620, donaţie a lui
Alexandru Görög. În pronaos, o cristelniţă de piatră marchează locul unde, în 1786, a fost
înhumat Andrei David din Partoş, „magister nautarum”.

Biserica este monument istoric de importanţă naţională şi universală, fiind înscris în LMI
2010, cod - AB-II-m-A-00117

Biserica cu hramul „Buna Vestire” (Grecilor), Alba Iulia

Biserica numită „a Grecilor”, cu hramul „Buna Vestire” a fost ridicată de către comunitatea
ortodoxă după ce biserica din Lipoveni a fost adjudecată greco-catolicilor. Primele informaţii
despre această biserică sunt din 1767, când „ctitorii din oraşul Belgradului, orăşanii [adică
negustorii macedo-români], înpreună cu Lipovenii”, se adresau episcopului Dionisie
Novacovici, „având lipsă de preot aici la Lipoveni” (A. Dumitrean. Simon Bălgrădeanu, 2009,
p. 19, nt, 11, apud N. Iorga, Scrisori şi inscripţii, II, p. 263, nr. 136).

Potrivit reconstrucției istorice, realizate la sfârşitul veacului al XIX-lea, în bună măsură pe

baza memoriei comunităţii, de către avocatul Rubin Patiţia, pe la 1755 „s-a dat bătaia
formală în jurul bisericii [din Lipoveni], curatorii acesteia fiind întemniţaţi în temniţa din
fortăreaţă pentru fefuzul de a ceda biserica greco-catolicilor”. În noile condiţii, credincioşii
ortodocşi şi-au amenajat un lăcaş de rugăciune într-o şură, unde preotul a ţinut “vreo 26 de
ani slujba bisericească”. Şi de acolo autorităţile au încercat să-i scoată, dar publicarea
Edictului de toleranţă a împăratului Iosif al II-lea în 1871, i-a obligat pe magistraţii oraşului
să le dea în 1782 un loc pentru biserică. Comunitatea ortodoxă a primit terenul pe care se
găsea „hoheriul” oraşului, aflat pe
actualul amplasament al bisericii.
Populaţia românească şi negustorii
macedoneni (greci) de religie ortodoxă
din oraş, au curăţat locul şi au început
zidirea unei biserici sală, de tip răsări-
tean, din cărămidă, dar fără turnul
clopotniţă, pe care o termină 2 ani mai
târziu. O donaţie venită din partea unui
negustor străin face posibilă ridicarea
ulterioară a turnului, anul 1794 fiind
considerat cel al finalizării lucrărilor la
acest lăcaş, inclusiv prin ridicarea
turnului clopotniţă.13

Efortul financiar pentru ridicarea lăcaşului nu a permis şi pictarea bisericii. În afara unei
icoane a Mântuitorului din 1786, cu care zugravul Simon Bălgrădeanu înzestra noul lăcaş de
cult şi a altor odoare, din care unele provenite de la vechiul loc de rugăciune (o candelă şi o
cădelniţă donate la 1768 de familia „Manu Karandoni dela Melinik”) formează zestrea
bisericii până în primele decenii ale veacului al XIX-lea când tâmpla iniţială este înlocuită cu
13
Dunitran,Ana, Cucui, Elena-Daniela, – Simon Bălgrădeanul, ed. Altip, Alba Iulia 2009, p. 19-21.

431
ANEXA 6

un fastuos iconostas datorat echipei lui Simion Silaghi. În a doua parte a secolului are loc
zugrăvirea pereţilor altarului14. Restul picturii, mult mai târzii, păstrează canoanele picturii
bizantine, în timp ce pe suprafaţa bolții absidei se desfăşoară cartuşe decorative realizate în
stuc.

Planimetria Bisericii „Buna-Vestire” se înscrie în tipologia bisericilor bizantine de secol XVIII,

ea fiind înscrisă într-un plan dreptunghiular, fără abside laterale, cu absida altarului
decroşată, semicirculară la interior şi exterior. Configuraţia navei centrale este una lineară,
împărţită în patru travee prin arce dubou. La vest, se ridică turnul clopotniţă, adosat ulterior,
care are ca sistem de boltire, deasupra accesului de vest, o boltă a vela.

Imaginea exterioară a Bisericii „Buna-Vestire” este dominată de verticalitatea turnului

clopotniţă, cu un acoperiş piramidal simplu, mai puţin influenţat de elemente baroce. Nava
centrală are un volum simplu şi aerisit, având ca elemente decorative pilaştri aplatizaţi ce
corespund arcelor dublou. Intrarea de la baza turnului prefigurează o atmosferă mistică de
sorginte bizantină, care precede accesul în spaţiul liturgic al naosului printr-un ancadrament
profilat din piatră15 .

Biserica este monument istoric, fiind inclus în LMI 2010 sub codul AB-II-m-B-00116.

Biserica Franciscană (Romano-Catolică) Alba Iulia cu Hramul”Preasfânta Inima a lui

Isus, Sf. Sebastian”
În 1711, după stingerea ecourilor mişcării conduse de Rakoczy, o parte dintre călugării
franciscani de origine bulgară fugiţi din sudul Dunării de teama turcilor, au fost colonizaţi la
Alba Iulia şi în alte locuri, conform documentului emis de împăratul Leopold I, pentru
întărirea Catolicis-mului în noua provincie. În 1716 episcopul Ioan Antalffy şi generalul
Steinwille au pus bazele unei noi mănăstiri dedicateOrdinului Francis-Can, amplasată în
apropierea porţii de est a cetăţii (Sf. Gheorghe).

Iniţial călugării franciscani au avut o

capelă închinată „Sf. Gheorghe”,
capelă situată în oraşul de jos, pe
care au fost nevoiţi să o părăsească
din cauza inundaţiilor.

În anul 1733 se pune piatra de

temelie a actualei biserici, închinate
Sfântului Ioan de Capistran.
Construcţia lăcaşului este încheiată
20 de ani mai târziu, în 1752.
Biserica suferă importante stricăciuni
în timpul cutremurului din 1802,
pentru ca în timpul evenimentelor de
la 1849 să fie incendiată şi distrusă
din nou, călugării fiind nevoiţi să plece în pribegie. Biserica a fost refăcută până în 1882, în
anii următori fiind ridicate şi construcţiile conventuale aferente lăcaşului. A primit un nou

14
Idem
15
Marian,Trandafir Cătălin, Biserici bizantine pe teritoriul României – Biserica "Buna-Vestire" „Grecilor” Alba Iulia, Curs
postuniversitar, apud: http://www.scribd.com/catatm

432
 ANEXA 6

hram, cel al Sf. Sebastian, completat în 1913 cu Preasfânta Inima a lui Isus. A continuat să
funcţioneze până în primii ani ai comunismului (1951), când călugării sunt trimişi de
autorităţile comuniste în domiciliu obligatoriu.

După 1990 mănăstirea este revendicată de către Ordinul Franciscan, care înfiinţează aici o
fundaţie, aflată iniţial sub patronajul Congregaţiei Romano–Catolice cu sediul în Ursberg -
Germania. Astăzi funcţionează ca fundaţie de sine stătătoare, patronând atât biserica, cât şi
o grădiniţă, o şcoală cu clasele I-VIII, şi trei cămine de bătrâni.

Aici se păstrează o statuie a Sfântului Ioan Nepomuk, operă a Şcolii de Sculptură de la Alba
Iulia, rămasă în stadiu de eboş (nefinisată).

Biserica este monument istoric, fiind inclus în LMI 2010, cu codul - AB-II-m-B-00113.

Biblioteca Naţională a României, Filiala Batthyaneum (Alba Iulia)

Tezaurul cultural conservat aici, constituit
din manuscrise şi rarităţi tipografice de o
incontestabilă valoare documentar–
ştiinţifică şi bibliofilă, alături de un valoros
material arhivistic şi mai multe colecţii cu
caracter muzeal, i-a asigurat un prestigiu
internaţional neegalat de biblioteci cu rang
mai înalt şi cu fonduri mai mari din ţară.
Biblioteca a fost înfiinţată în 31 iulie 1798,
din iniţiativa şi cu cheltuiala episcopului
romano-catolic al Transilvaniei Batthyány
Ignác (1741-1798). Renumele
internaţional al bibliotecii se datorează şi
prezenţei celui mai vechi codice medieval
occidental din România. Este vorba de
Codex Aureus sau Das Lorscher
Evangeliar. I. Theil / Evangheliarul de la Lorsch. Partea I.

Palatul Episcopal, apoi Princiar, astăzi Arhiepiscopal Romano-Catolic (Alba Iulia)

Demararea construcţiei pentru curia episcopală s-a produs în paralel cu edificarea
CatedraleiRomano-Catolice, cândva la sfârşitul secolului al XII-lea sau începutul veacului
următor. Distrus în timpul marii invazii tătare din 1241 şi a răscoalei saşilor din 1277, palatul
a fost reamenajat de mai multe ori până să devină, la1556, reşedinţa principilor
Transilvaniei, după secularizarea averilor Bisericii Romano-Catolice şi alungarea episcopului
din Principat. După revenirea, în 1715, în proprietatea episcopilor catolici, monumentul a fost
restaurat, în 1786, de Ignatius Batthyány, cu acel prilej fiind înlăturată frumoasa galerie de
ferestre cu deschideri trifore adăugată în secolul al XVI-lea pe latura de sud, care suprapune
zidul castrului roman, vizibil la subsol.

433
ANEXA 6

În proximitate, la sud-est de catedrală, a fost înălţat în a doua jumătate a secolului al XIV-

lea, un al doilea palat, reşedinţa prepozitului şi capitolului catedralei. Integrat alături de
palatul episcopal în ansamblul reşedinţei princiare, modificările şi amplificările au condus la
unificarea celor două clădiri, în timpul principelui Sigismund Báthory (1581-1602).

Distrugerile provocate în timpul conflictelor din anii 1601-1603 au impus ample reparaţii,
executate în timpul principelui Gabriel Bethlen, care a acordat o deosebită atenţie
amplificării, înfrumuseţării şi fortificării palatului. Închegate fiecare în jurul unei curţi
interioare, cele trei corpuri care compuneau acum ansamblul îşi vor schimba din nou
destinaţia la începutul secolului al XVIII-lea, devenind cazarma artileriei şi arsenalul,
episcopul romano-catolic reocupând şi el partea vestică. Până la 1736 cei doi proprietari,
Comandamentul Militar austriac şi Episcopatul Romano-Catolic, şi-au separat complet şi
definitiv clădirile prin demolări şi amenajarea unei stradele.

Palatul Apor (Alba Iulia)

Palatul Apor a rămas cea mai reprezentativă construcţie de arhitectură civilă medievală care
se mai păstrează în perimetrul Cetăţii Alba Iulia. Clădirea, construită în stilul Goticului târziu,
transilvănean, se afla la 1663 în proprietatea secretarului principelui Mihai Apaffi, nobilul
Francisc Lugosi, de la care a fost achiziţionată de contele Ştefan Apor în perioada în care a
deţinut funcţia de tezaurar al Transilvaniei. Acesta va amplifica construcţia iniţială şi o va
înfrumuseţa cu elemente caracteristice fazei finale a Renaşterii târzii. La începutul secolului
al XVIII-lea clădirea devine reşedinţa contelui de Steinville, generalul comandant al
Garnizoanei şi inspector al şantierului de fortificaţii din Transilvania. În această perioadă
clădirea capătă accente baroce în special la nivelul faţadei principale, prin adosarea unui
rezalit care cuprinde holul de acces cu scara de onoare, încadrat de coridoarele laterale16.
Lucrările de reconstrucţie sunt atribuite unui arhitect recunoscut al epocii, Joseph de
Quadro, implicat şi pe şantierul Mănăstirii Trinitarienilor.

Palatul „Babilon” (Alba Iulia)

Palatul „Babilon”, astăzi sediul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, a fost construit între
1851-1853, pe latura de vest a pieţei cetăţii, în locul unei clădiri mai vechi ce adăpostea
sediul gărzii, pentru a servi ca locuinţe pentru ofiţerii din Garnizoana armatei austriece
multietnice (de unde şi denumirea sugetivă de „Babilon”).
16
Fleşer,Gh., Băieţan, Alexandra M., Alba Iulia – Oraşul şi monumentele sale, în http://www.alziar.ro/

434
 ANEXA 6

Clădirea masivă, în formă de „U” are aspectul unei fortăreţe, aspect accentuat de elementele
decorative „historiste” (ziduri groase de peste un metru şi încăperile boltite). Avea intrarea
principală pusă în evidenţă printr-un portic monumental şi un fronton trapezoidal surmontat
de o impunătoare stemă a Imperiului, susţinută de zgripţori. Structura constructivă adoptată
a fost determinată de necesitatea
asigurării securităţii cadrelor militare
şi a familiilor acestora, mai ales
după experienţele din timpul
asediului de la 1848. Construcţia se
ridică pe trei nivele; subsol, parter şi
două etaje, are faţada principală
articulată prin trei rezalite ample,
două corespunzătoare aripilor
laterale şi unul central,
corespunzător intrării, amplificat la
nivelul etajului printr-un portic.

Organizarea interiorului s-a realizat

în concordanţă cu poziţionarea intrărilor de pe latura de răsărit. Faţada este segmentată în
două părţi distincte. Parterul, străpuns de deschiderile ferestrelor încheiate semicircular într-
o expunere ritmică este despărţit de etajele superioare printr-o cornişă de piatră. Etajele doi
şi trei au suprafaţa pereţilor exteriori netedă, pentru a pune în evidenţă mai bine zonele de
decor, realizate de o factură eterogenă. Cornişa este încălecată de un parapet crenelat,
flancat de turnuleţe de colţ.

În 1968 clădirea a fost reamenajată, pentru a corespunde destinaţiei de circuit muzeistic,

amenajările efectuate la interior fiind axate pe facilitarea comunicaţiilor interioare, dar lăsând
neschimbat exteriorul, soclul, cornişa peste parter, porticul de la intrare, turnurile de colţ şi
ancadramentele ferestrelor, conservându-i valoarea de monument istoric17.

Sala Unirii (Alba Iulia)

Clădirea care adăposteşte
astăzi încăperea ce i-a reunit la
1 Decembrie 1918 pe
reprezentanţii Marii Adunări
Naţionale convocate să
hotărască soarta Transilvaniei,
a fost construită la 1900, în
partea estică a pavilionului
ofiţerilor (Clădirea „Babilon”)
pentru a deservi necesităţile
militarilor din Garnizoană, ca
Cerc Militar şi cazinou.
Construcţia iniţială, în formă de
„U” a fost ridicată în partea de
vest a parcului cetăţii (fosta piaţă), cu o amplă deschidere spre acesta, unde se afla intrarea

17
Fleşer, 2008. p. 95-96

435
ANEXA 6

principală. O intrare secundară era amplasată pe peretele vestic, în continuarea primei,

intrare devenită ulterior principală. Intrarea principală era încadrată de pilaştri puternic
reliefaţi, friză de triglife şi ediculă situată deasupra cornişei cu anul construirii – MCM.

Planimetria edificiului era dominată de sala centrală, destinată festivităţilor şi mai multe
încăperi mai mici, dispuse pe două nivele în aripile laterale.

Reamenajarea din 1922 a pus accentul pe faţada de vest, căreia i-a fost adosată o intrare
monumentală, menită să comemoreze evenimentul Unirii, iar la interior pe sala mare, care a
fost amplificată şi împodobită cu elemente inspirate din arta medievală românească şi cu
două galerii de portrete, pictate de Pierre Bellet. Reamenajări au mai avut loc în 1967-1968
şi 1994, portretele în ulei fiind înlocuite cu fresce realizate de artişti români. Sala
adăposteşte biroul la care a fost semnată Declaraţia de Independenţă a Transilvaniei, ca
premisă pentru organizarea Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918, şi replicile
coroanelor purtate la festivitatea de încoronare din 1922 de Ferdinand şi Maria18.

Monumentul Custozza, (Alba Iulia)

În parcul din faţa Casinei militare, a fost ridicat în 1906, prin efortul ofiţerilor din Garnizoană
un obelisc, în memoria ofiţerilor şi a soldaţilor Regimentului 50 de Infanterie, căzuţi în bătălia
de la Custozza (Italia).

În 1866, la Custozza a avut loc una dintre cele mai

sângeroase lupte dintre armatele austriece şi cele
italiene, în cadrul Războiului Prusiano-Italo-Austriac din
iulie 1866, unde Regimentul 50 de Infanterie din
Garnizoana Alba s-a acoperit de glorie, deşi a avut
pierderi importante.

Cu toate dimensiunile sale modeste (4 m înălţime),

monumentul amplasat pe un postament cu patru trepte
se remarcă prin sobrietatea formelor şi prezenţa unui
glob înaripat în vârf. Laturile bazei sale sunt
inscripţionate în limbile germană, română şi maghiară cu
numele soldaţilor şi ofiţerilor căzuţi în această luptă.
Deasemenea, întregul ansamblu este delimitat printr-o
îngrăditură dublă din lanţuri fixate pe suporţi prismatici,
prin intermediul unor ghiulele19.

Monumentul, de valoare locală, este inclus în Lista Monumentelor Protejate, cod. LMI 2010:
AB-III-m-B-00403

18
Fleşer, 2008, p. 97-98
19
Fleşer, 2008, p. 107

436
 ANEXA 6

Monumentul Losenau, (Alba Iulia)

Prin contribuţia Garnizoanei fost ridicat în anul 1860
„Monumentul Losenau”, în memoria colonelului Ludwig
von Losenau, comandantul Regimentului de Cavalerie
austriac, căzut în luptele de la Simeria (septembrie
1849), dintre armata austriacă şi cea a revoluţionarilor
maghiari, condusă de către generalul Bem.

Monumentul amplasat pe latura de est a Parcului Cetăţii,

are forma unui turnuleţ piramidal, cu aspect de fiala şi
bogat ornamentat cu elemente decorative Neogotice,
este prevăzut cu nişe pentru statui, pilaştri, arhivolte şi
fleuroane ce formează o adevărată dantelărie în piatră20.

BĂRĂBANŢ
Localitate întemeiată de saşi în sec. al XII-lea, situată pe malul stâng al Ampoiului, în dreptul
oraşului Alba Iulia

Atestată documentar în 1299, cu numele de Villa Barbantina

Alte denumiri: Bărăbanţ ®, Borbánd (m), Borbant, Weindorf (g).

Biserica Romano-Catolică
Biserica este monument istoric, inclus în listele de patrimoniu, cod LMI 2010 - AB-II-m-A-
00183.

Situată în mijlocul satului, vechea Biserică Catolică este un edificiu de tip sală tăvănită, cu
corul pătrat şi o sacristie pe partea nordică. În peretele vestic este amplasat portalul în arc
frânt, surmontat de o fereastră rotundă. La interior doi stâlpi circulari susţin o tribună de
lemn, sprijinită la vest pe două sprâncene de cornişă profilată, situate de o parte şi de alta a
intrării. Peretele nordic este străpuns de trei ferestre având golul dubluevazat şi foarte
îngust, încheiat în partea superioară în arc semicircular. Tot aici se găseşte un amvon de
piatră ornamentat cu imaginea celor trei evanghelişti şi susţinut de un picior ornamentat.
Ferestrele de pe peretele sudic, mult mai largi, au ancadramente de piatră profilate,
terminate în arc semicircular.

Accesul se face atât pe portalul vestic amintit, cât şi pe un portal sudic, asemănător.
Legătura dintre nava principală şi corul pătrat din partea de răsărit se face printr-un arc de
triumf, străjuit de două altare baroce din lemn. Corul boltit în cruce, cu patru ogive masive
din piatră are bolţuarul arcului de boltă decorat cu imaginea mielului Domnului. Calota
tavanului se sprijină pe console de piatră ornamentate. Se remarcă consola de pe latura
sudică, ornamentată cu vreji şi palmete, specifice perioadei de trecere de la Romanicultârziu
la Goticul timpuriu din Transilvania.

20
Ibidem

437
ANEXA 6

Turnul clopotniţă este amplasat în

partea sud-estică a bisericii, la cca. 15
m de edificiu. Are o bază pătrată,
executată din zidărie masivă de piatră,
cu o deschidere semicirculară la
interior şi mici ferestre laterale. Prin
structură, formă, ampla-sament şi
forma intrării se sugerează că acesta
reprezintă turnul de poartă al unei
incinte fortificate din a doua parte a
sec. al XV-lea. Materialele de
construcţie utilizate la realizarea
întregului edificiu sunt piatra brută,
împănată cu resturi de cărămidă şi
înecată în mortar.

Deşi nu există date certe privind anul construirii, pe baza dimensiunilor, a stilului constructiv
şi arhitectural se apreciază că biserica a fost ridicată la sfârşitul sec. al XIII-lea, începutul
sec. al XIV-lea, suferind intervenţii importante în a doua parte a sec. al XV-lea, când
lăcaşului i se adaugă alte elemente de factură gotică.

Lunca Mureşului
Localitatea este reşedinţa comunei cu acelaşi nume din nordul judeţului Alba, atestată
indirect la 1291 sub numele de Terra Kichard. Denumirea apare mai târziu sub forma Villa
Kocsard (1463) şi Kucserdie (1750).

Alte denumiri: Cucerdea Secuiască, Coceard ®; Székelykocsárd, colocvial Kocsárd (m).

Biserica “Pogorârea Duhului Sfânt

Anul cunoscut pentru înălţarea bisericii este 1723, datare pentru care pledează şi
caracteristicile stilistice ale monumentului. Biserica ridicată din bârne de lemn, îmbinate în
coadă de rândunică, se înscrie într-un plan dreptunghiular, cu absidă decroşată, poligonală
(cu cinci laturi). Structura în plan cuprinde, pe lângă absidă şi naos şi un pronaos, peste care
se ridică turnul clopotniţă, având foişor în console si fleşă înaltă, ridicat în 1811 sau 1869.
Odată cu acesta a fost ridicată pe latura de vest prispa, sprijinită pe coloane sculptate, şi au
fost realizate o parte din fereste. Ferestrele originare, în acoladă (0,14 x 013 m), se mai
păstrează la absidă, precum şi deschiderile dintre naos şi pronaos, realizate din baluştri
sculptaţi. Pisania picturii din naos se păstrează parţial, ea amintind de preotul Iaciv Eva şi
alţii, dar grafia este cea specifică anului 1810, dată care era înscrisă şi pe icoanele
împărăteşti.

438
 ANEXA 6

Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică, mai îngustă decât lăţimea acestuia, susţinută
pe console, cu arc transversal, care se continuă şi peste absidă. Delimitarea dintre cele
două spaţii de cult se realizează printr-un timpan ce se racordează cu pereţii printr-o
suprafaţă trapezoidală.

Intrarea se face de pe latura de vest, din prispă, pe uşa cu traseu semicircular, realizată prin
contrafişe şi împodobită cu ornamente sculptate în formă de frânghie, dinţi de lup, elemente
vegetale, dreptunghiuri cu crestături etc.

Pictura iniţială a bisericii a fost distrusă în mare parte la 1936, odată cu tencuirea pereţilor.
Se mai păstrează în pronaos câteva elemente iconografice, precum Judecata de Apoi, Pilda
Fecioarelor Mucenice, Punerea în mormânt, iar în naos patru medalioane cu arhangheli,
Fecioara Maria, Isus Pantocrator, Registrul cu mucenici. Pe timpanul vestic se găseşte o
amplă compoziţie cu tema răstignirii şi a patimilor. După repertoriul iconografic, arcade şi
colonete, unii autori apreciază că zugravul a fost Popa Nicolae. Tot lui îi sunt atribuite friza
apostolilor şi uşile împărăteşti, cu evangheliştii, elemente care se regăsesc şi la Biserica din
Fărău.

Deşi astăzi biserica nu mai este utilizată pentru oficierea cultului, starea ei este foarte bună,
recent fiind refăcut acoperişul. Biserica este inclusă în Lista Monumentelor Istorice, fiind
catalogatăca un bun de patrimoniu de importanţă naţională.21

21
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate şi creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993.

439
ANEXA 6

Copand
Localitate componentă a comunei Noşlac, atestată documentar la 1285 sub numele Villa
Coppan. pentru ca în sec. XIX să fie ortografiat de către administraţia austro-ungară Maros
Koppand, Denumirea apare şi mai târziu sub forma Koppan (1296) şi Koppand (1733).
Etimologia sa este explicată prin slavul “kopat”, cu sensul de “a săpa” (O. Vinţeler)

Alte denumiri: Maroskoppand(m).

Obiective istorice de interes turistic

Biserica de Lemn din Copand

Biserica de Lemn „Sf. Arhangheli” din Copand datează din secolul al XVIII-lea, fără a se
cunoaşte anul când a fost ridicată la sud, pe un deal deasupra satului. Biserica se înscrie
tipologiei tradiţionale vechi, specifică spaţiului românesc. Este formată dintr-o navă
dreptunghiulară, terminată printr-o absidă poligonală nedecroşată, cu trei laturi. Bolta
absidei, de formă semicirculară, cu trei fâşii curbe este situată la acelaşi nivel cu cel al
naosului. Tradiţia locală şi informaţiile documentare vorbesc de strămutarea bisericii la 1856,
de pe vechiul amplasament situat la sud de sat, ilustrat şi pe hărţile iosefine, pe actualul
amplasament. Cu acest prilej are loc şi o amplificare a naosului spre vest şi se construieşte
un pridvor la intrare.

În prezent biserica este acoperită cu tablă.La intrarea în cimitir, în faţa bisericii se ridică o
clopot- niţă de lemn, ridicată recent şi aflată în bună stare de conservare.

Pictarea lăcaşului a fost realizată de către pictori din Feisa, fraţii Şarlea; Ştefan şi Matei.
Vechea iconografie a fost degradată în timp de intemperii, astăzi mai putând fi recunoscute
elemente din următoarele reprezentări iconografice:

în pronaos – muceniţe şi mironosiţe;

în naos – registre de mucenici în

decor cu arcade şi reprezentări din
viaţa lui Hristos şi Cina cea de taină;

timpanul vestic – păstrează urmele

unei compoziţii pe tema răstignirii,
iar

în altar – Sfânta Treime, Jertfa lui

Avraam şi Botezul Domnului.22

Valoarea acestui lăcaş de cult este

22
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993.
Coordonator Josan, Nicolae – Oameni şi fapte din trecutul judeţului Alba în memoria urmaşilor, în Bibliotheca Musei Apulensis,
nr. 3, Alba Iulia, 1996.

440
 ANEXA 6

dată atât de arhitectura sa, specifică bisericilor de lemn, cât şi de pictura care se mai
păstrează.

Este inclusă în Lista Monumentelor Istorice, cod LMI AB-II-m-B-00210.

Găbud
Localitate componentă a comunei Noşlac, Găbudul este atestat la 1458 sub numele Gabud.
Etimologia toponimului este necunoscută.

Alte denumiri: Gábod (m).

Obiective de interes turistic

Biserica de Lemn de la Găbud

Actuala biserică de Lemn de la Găbud a fost ridicată la 1776 în satul Gheja, deunde a fost
cumpărată la 1874 de către Parohia Găbud, strămutată şi reconstruită peactualul
amplasament. Aici noul locaş suferă modificări, nava fiind lungită cu o nouătravee şi s-au
făcut reparaţiile necesare, barnele degradate fiind înlocuite. Planul bisericiieste unul
dreptunghiular, cu absida decroşată, de formă pătrată, aşa cum a fost preluatăde la vechiul
lăcaş. Partea originală a navei este cu boltă semicilindrică, bolta absideifiind intersectată de
timpanul conţinut în peretele de est. Cu certitudine, clopotniţa dinlemn pe două nivele a fost
ridicată în aceeaşi perioadă, separat de biserică, dar astăzi segăseşte într-o stare de
degradare avansată, necesitând restaurare.

Se apreciază după semnătura de pe una din icoanele împărăteşti, că pictura interioară a fost
realizată în 1777 de către Popa Nicolae zugravul sin Iacov. Alte picturi păstrate sunt: Sf.
Mucenic Gheorghe, Cuvioasa Paraschiva, Maria cu Pruncul, Sf. Nicolae, Arhanghelul Mihail,
dar şi Procesiunea arhiereilor din altar, şi pe boltă Sfânta Treime, Maria Împărăteasă şi
cetele îngereşti. Din pictura navei se remarcă portretele mucenicilor în decor de nişă şi cele

441
ANEXA 6

ale apostolilor, încadrate în frumoase chenare florale, iar pe peretele sudic Sf. Dimitrie. În
pronaos se conservă icoana Mariei Orantă precum şi alţi sfinţi.

Uşa fostei intrări de pe latura de sud se remarcă prin frumoase ancadramente sculpturale,
meşterul utilizând motive din repertoriul artei populare, precum frânghia, dintele de lup,
rozeta, rombul, dar şi din arta cultă: vrejul floral, pasărea, delfinul cu cap de păuniţă etc.
Toate acestea sunt considerate mărturii ele influenţelor medievale provenite de la sud de
Carpaţi.23

Pentru valoarea sa arhitecturală şi spirituală,Biserica din Găbud a fost inclusă în categoria

monumentelor istorice de interes naţional, cod LMI AB-II-m-A-00221

Obreja
Localitate componentă a comunei Mihalţ, Obreja este atestată la 1760 sub numele de
Obrázsa

Alte denumiri: Obrázsa (m).

Obiective de interes turistic

Castelul Wesselenyi
Reşedinţa nobiliară Wesselenyi de la Obreja este situată pe malul stâng al Târnavei, în
partea de nord-vest a localităţii Obreja, comuna Stremţ. Actualul castel este rodul unor
modificări succesive, din care ultima a fost făcută de către baronul Mihaly Wesselenyi la
începutul sec. XX (1901), după cum o atestă inscripţia de pe frontonul faţadei principale. Nu
avem date privind construcţia iniţială, dar prezenţa grânarului, datând din sec. al XVIII-lea,
ne îndreptăţeşte să credem în existenţa unei reşedinţe anterioare. Renovarea vechiului
castel s-a făcut în stil Neoclasic, de către meşteri vienezi. Clădirea cu două nivele şi câte 6
camere pe etaj mai păstrează elemente originale de lemnărie, scara cu trepte din piatră,
balustrada din fier forjat lucrată la cald şi fragmente din pictură existente în capelă.

Astăzi din ansamblul iniţial se mai păstrează reşedinţa şi grânarul, aflat astăzi într-o stare
avansată de degradare, casa personalului aflată la est, fiind dărâmată în 1996.

Tragedia survenită în familia baronului Mihaly Wesselenyi, prin sinuciderea unicei fiice, îi
determină să părăsească castelul pe care l-au vândut mitropolitului Vasile Suciu, cu 150.000
de lire italiene, bani primiţi de la Papa Benedict al XV-lea. Aici mitropolitul va organiza primul
orfelinat pentru copiii orfani ai Primului Război Mondial. După înfiinţarea Congregaţiei
„Surorile Maicii Domnului”, de către Biserica Greco-Catolică, în 1921, acestea vor deschide
aici o şcoală de ţesut şi una de menaj, după model elveţian.

În anul 1937 sunt instalaţi aici călugări bazilitani, care reînfiinţează orfelinatul, ce va
funcţiona până la naţionalizare. Începând din 1963 clădirea a devenit Şcoala ajutătoare
pentru copii cu probleme sociale şi familiale, şi sediu al Cooperativei Agricole de Producţie.

23
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993.

442
 ANEXA 6

Odată cu reînfiinţarea Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj, au fost întreprinse demersuri

pentru recuperarea proprietăţii, fapt realizat în 2004. Tot de atunci aici au fost instalate
măicuţele Congregaţiei „Inimi Neprihănite”. A urmat timp de doi ani un proces laborios de
restaurare, în urma căruia castelul a fost readus la viaţă şi s-a reconstituit capela precum era
în 1948-50.24

Biserica de Lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” - Noşlac

Biserica de Lemn “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Noşlac este un monument religios
cu un important potenţial istoric şi arhitectural, construit în secolul XVIII, ca Biserică Greco-
Catolică, cod LMI - AB-II-m-B-00255.

Monumentul este amplasat pe versantul vestic al terasei pe care este situată vatra veche a
satului. Parcela unde este situată biserica este una de mari dimensiuni, care acoperă o bună
parte din versant. Aici în decursul timpului a mai fost ridicată casa parohială; tot aici se află
vechiul Cimitir Greco-Catolic, astăzi Ortodox, precum şi noua Biserică Ortodoxă, amplasată
în partea superioară a terasei, cu acces direct la strada principală (DJ 107 G).

Prin elementele constructive care sunt conservate în partea originară, biserica poate fi
atribuită secolului al XVIII-lea şi datată antequem 1783, prin valoroasele icoane împărătești,
de la tâmplă. Anul 1803, înscris în pridvor deasupra intrării, reprezintă o etapă ulterioară,
legată de renovarea şi modificarea pe care aceasta o suferă la începutul sec. al XIX-lea.
Partea cea mai veche, vizibilă la nivelul pereţilor interiori, mergea până la jumătatea
pronaosului actual şi datează din sec. al XVIII-lea. Este constituită, din absida decroşată,
poligonală cu cinci laturi, boltită semicilindric cu trei fâșii curbe şi din nava dreptunghiulară,
cu sistemul de acoperire al bolții semicilindric.

24
Stoica,L., Stoica,Gh., Popa,Gabriela, Castele şi cetăţi din Transilvania, jud. Alba, Cluj-Napoca, 2009, p. 52

443
ANEXA 6

Prin lucrările de la începutul secolului al XIX-lea a fost alungit naosul şi s-au adăugat
pridvorul cu arcade şi turnul clopotniță de deasupra, renunțându-se la vechea clopotniţă
aflată până atunci alături de biserică.

Pictura naosului se mai păstrează fragmentar pe latura de sud, prin reprezentări ale Tăierii
Capului Sf. Ioan, ca şi pictura catapetesmei cu Friza Apostolilor. Bolta altarului mai
păstrează fragmente cu cetele îngereşti, iar pe pereţi Plângerea lui Isus şi Arhierei. După
cum menţionează Pisania, pictura aceasta a fost realizată în 1822, de către Ban Vasilie din
Feisa, în timpul preoţiei lui Ion Grindeanu şi cu binecuvântarea episcopului greco-roman
Ioan Bob al Făgăraşului. În 1930 biserica are parte de noi intervenţii, prilej cu care
învelitoarea din şindrilă a fost înlocuită cu una din ţiglă şi s-a adăugat pe faţada vestică o
scară de acces acoperită.25

Biserica Reformată – Noşlac

Biserica Reformată de la Noşlac este un monument de arhitectură religioasă, al comunităţii
maghiare locale, de credinţă reformată, cu un important potenţial istoric, arhitectural şi
arheologic; cod LMI - AB-II-m-B-00254

Biserica este amplasată pe terasa superioară a Mureşului, în partea de vest a localităţii

Noşlac, pe str. Bisericii, la numărul 11 A. Este accesibilă din centrul localităţii urmărind
strada ce trece spre vest din dreptul Căminului Cultural.

Lăcaşul de cult prezintă certe caracteristici me- dievale, fiind datată cel mai adesea în sec. al
XV-lea, după o analiză sumară a plasticii figurative gotice, existente la două dintre portalurile
sale. Dificultatea datării rezidă în lipsa de unitate arhitecturală, având o planimetrie şi o
structură mai puţin obişnuite. Sala principală, cu laturile de 19,60 x 5,50 m, întreruptă de
două decroşuri, este flancată spre vest de două turnuri, în timp ce la est se închide drept,

25
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie
românească, Alba Iulia 1987, p. 96-97).

444
 ANEXA 6

fără o marcare clară a uneiabside.

Decrosurile sunt datorate unei îmbinări
nereuşite a unor ziduri cu grosimi
diferite şi de o împărţire mai veche a
spaţiului între navă şi cor. De
asemenea, îmbinările dintre peretele
lateral şi cel de est sunt sprijinite în
exterior prin contraforţi masivi. Spre
vest, nava comunică cu jumătatea de
jos a turnurilor, în faţa cărora a fost
ridicat un pridvor pentru protecţia
intrării.

Faţada vestică a zidului este dominată

de cele două turnuri şi de frontonul
triunghiular, delimitat de partea de jos a
peretelui printr-o cornişă profilată,
având suprapuse două nişe închise în
unghi. La baza frontonului se găseşte
uşa de intrare, protejată de pridvor.
Deasupra portalului se găseşte o fereastră circulară cu ambrazura uşor evazată, flancată de
două mici nişe trilobate, gotice. Intrarea în biserică este încadrată de un portal de factură
gotică târzie, destul de bine conservat.

Cele două turnuri, cu secţiune dreptunghiulară şi patru nivele, sunt accesibile la parter prin
două portaluri gotice de mici dimensiuni, direct din navă. La etaj pereţii turnurilor sunt
străpunşi de ferestre cu forme şi dimensiuni diferite, tributare arhitectural momentului când
au fost realizate. Ultimul etaj, ajuns astăzi cameră pentru clopote, a fost adăugat spre
sfârşitul sec. al XIXlea, deoarece în reprezentările grafice mai vechi în locul lor era un foişor
de lemn.

Iluminatul navei se realizează prin două ferestre largi, semicirculare, rod al unei intervenţii de
epocă modernă. Iluminarea sanctuarului se realizează printr-o fereastră în arc frânt, fără
menou, la care a supravieţuit partea superioară împărţită în două triunghiuri cu laturile

445
ANEXA 6

arcuite. Alt element medieval sugestiv pentru forma arhitecturală păstrat în interiorul
lăcaşului este consola cilindrică, cu terminaţia în retragere, profilată de pe zidul sudic, ce
trădează existenţa unui sistem de boltire care a fost desfiinţat la un moment dat. Consola
sugerează o datare specifică Goticului târziu, de la sfârşitul secolului al XV-lea, care permite
aprecierea că bolta încăperii a fost în reţea sau de plasă. Tabernacolul situat în
compartimentul răsăritean, de formă dreptunghiulară, cu margini profilate şi cu două
retrageri drepte, aparţine aceluiaşi Gotic tardiv şi Renaşterii transilvane. Spre deosebire de
portalul intrării vestice a navei şi de fereastra sudică a sanctuarului, portalurile şi ferestrele
de la turnuri sunt mai timpurii, mai apropiate Goticului din veacul al XIV-lea. Pentru o datare
mai timpurie pledează şi alte elemente de plastică interioară şi manieră constructivă, vizibile
şi la alte lăcaşuri timpurii din Transilvania.26

Biserica Reformată din Copand

Cu toate că desprte biserica medievală a satului nu sunt informaţii directe, actuala Biserică
Reformată se remarcă prin aspectul său arhaic şi unele detaliiconstructive care sugerează o
vechime apreciabilă. Puţinele referinţe asupra acestuilăcaş de cult sunt sunt datorate lui
Balazs Orban,care în vol V din lucrarea „Descrierea Ţinutului Secuiesc”, apărută la
Budapesta între anii 1868-1873, îi face o scurtă prezentare, şi lui Geza Entz, care otrece în
rândul fundaţiilor ridicate de mica nobilime locală.

Corpul bisericii este format din două săli de formă dreptunghiulară, (6,70 m x 4,60 m; 5,80 m
x 4,10 m) la fel de înalte, cu un uşor decroş pentru cea estică. Adosat părţii sudice a navei
se adaugă un mic turn cu acces de la parter. În exterior colţurile absidei sunt sprijinite prin
două contraforturi oblice, cu câte o retragere, iar altele două, fără retrageri sunt montate
perpendicular la capetele laturilor de sud şi de nord ale navei. La exterior se remarcă nivelul
ridicat al depunerilor din jurul bisericii, motiv pentru care atât contraforţii absidei cât şi nivelul
ferestrelor apar foarte joase. La aceste detalii se adaugă traseul neregulat al celor două
încăperi, şi mai ales cel al zidurilor de sud şi de nord ale navei.

26
Orbán B., A Székelyföld léírása [Descrierea Secuimii], V, Pest, 1872, p. 82-85;
Burnichioiu, Ileana – Asezari, domenii şi biserici medievale (II). Nord-estul comitatului Alba, II în Annales Universitatis
Apulensis,
Historica, 16/I, 2012, pp. 47-140.

446
 ANEXA 6

Intrarea în biserică se găseşte pe latura sudică a navei, spre vest, fiind înzestrată cu un
portal dreptunghiular care păstrează ornamente de factură Renascentistă, rusticizate.
Lintelul de deasupra montanţilor are acelaşi desen, şi în plus, în centru, un medalion cu
motive vegetale având deasupra un rând de denticuli. Toate caracteristicile constructive
pledează pentru originea medievală al acestui lăcaş de cult. Turnul este o realizare târzie,
din jurul anului 1931, în timp ce nava şi absida sunt privite ca reconstrucţii de la sfârşitul sec.
al XVI-lea şi începutul secolului următor, atunci când satul a intrat în stăpânirea familiei
Somlyai. Această perioadă este sugerată şi de piesele Renascentiste reasamblate în jurul
intrării sudice şi de două lespezi funerare, cu anii 1578 şi 1622 (cea din urmă aparţinând
soţiei lui Elisei Somlyai)27.

Valoarea acestui lăcaş de cult rezidă atât în importanţa şi rolul său spiritual, pe care l-a avut
în viaţa comunităţii, cât şi în importanţa sa istorică şi chiar arhitecturală. Biserica rămâne un
monument reprezentativ pentru arhitectura ecleziastică rurală din această parte a
Transilvaniei şi pentru viaţa religioasă.

Ocna Mureş

Monumente istorice şi obiective de interes turistic

Uioara De Sus
Localitate componentă a oraşului Ocna Mureş, atestat indirect la 1177 prin Fanciska din
Novo Castro. Denumirea apare şi mai târziu (1268) sub forma Novi Castri Kunchey
Vocatam28.

Alte denumiri: Novum Castrum (l); Újvár, Kincsed,Felső-Marosujvár (m).

Obiective turistice

Castelul Teleki29
La Ocna Mureş, în cartierul Uioara de Sus se găsesc ruinele unui impunător castel nobiliar
de factură neogotică, ce a aparţinut familiei Teleky. Actualul castel a fost construit pe
structurile unei vechi fortificaţii menţionate în 1290 sub numele de Novum Castrum
(“Castelul Nou”), susținând prin această denumire existența unei fortificații anterioare,
aparținând secolelor X-XI, din care se mai pot vedea porțiuni dintr-un val de pământ cu șanț.
Castelul actual este rezultatul final al unor structuri arhitecturale care au suferit transformări
radicale pe parcursul unei îndelungate istorii, odată cu naşterea unei fortificaţii medievale
timpurii (sec. X-XI) şi s-a încheiat cu transformarea lui într-un monument reprezentativ al
Romantismului, în secolul al XIX-lea. Între aceşti doi poli se aşază succesiv ansamblul
medieval cunoscut sub numele de Novum Castrum – construit la sfârşitul secolului al XIII-

27 Burnichioiu, I., 2012, p. 63-64.

28 Vistai András János, Op cit, vol II. p. 657.
29 Surse: Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu Construit, 2009; L. Stoica et al. Castele şi cetăţi din
Transilvania, 2009, p. 28; http://ro.wikipedia.org

447
ANEXA 6

lea, de către regalitatea maghiară, pentru supravegherea şi protecţia salinei învecinate,

ansamblu menţionat documentar în anii 1336 - 1382. Începând din sec. al XIV-lea, castelul
devine, prin danie regală, proprietate nobiliară. În scurtul său episod transilvan, Mihai
Viteazul donează castelul banului Mihalcea. Din acest edificiu se mai pot vedea azi ruinele
unui turn pentagonal, reprezentând vechiul donjon.

La mijlocul secolului al XIX-lea, “Castelul Nou”, a fost demolat parţial, pe locul său familia
Banffy ridicând un impunător ansamblu, format din castelul neogotic cu anexele sale,
destinate personalului auxiliar de administrare şi întreţinere a domeniului. În perimetrul curții
mai există o pivniță de vinuri și o capelă romano-catolică, care inițial a fost dotată cu orgă.
Ulterior, castelul împreună cu proprietatea trece în stăpânirea familiei Teleki, care va
amenaja în jurul castelului un parc romantic, dotat cu specii rare de arbori exotici aclimatizaţi
aici, unele specii fiind rarități dendrologice.

Pe frontispiciul castelului se mai păstrează o placă cu o inscripție în limba maghiară:

“Această clădire a fost executată din ruinele cetății contelui Mikes Istvan din Zăbala ( jud.
Covasna) în anul 1713. (Castelul) s-a ruinat din nou în 1848, fiind refăcut de contele Imre
Miko în anul 1855”.

Castelul Teleky (str.Lungă nr.41) împreună cu Capela Romano-Catolică formează un

ansamblu istoric înscris în LMI 2010 sub codul AB-II-a-B-00380. Codul LMI al castelului este
AB-II-m-B-00380.01.

Capela Romano-Catolică
Lăcaşul de cult amintit, este situat în Uioara de Sus, în apropierea castelului Teleki. Într-o
primă fază, datată la 1296 aici a fost ridicat un lăcaş de cult în stil Romanic, patronat de Sf.
Mihail. Ulterior biserica a fost demolată, pe locul ei fiind ridicat un nou lăcaş de factură
Gotică, în decursul sec. al XIV-lea, utilizând material provenit din demolarea vechii biserici.
Cu toate modificările suferite ulterior lăcaşul mai păstrează elemente ale fostei arhitecturi
gotice precum ferestrele ogivale şi contraforţii. Sursele pun construirea bisericii pe seamna
lui Gálfi János. Biserica a fost incendiată în timpul Revoluţiei de la 1848 şi distrusă,
împreună cu cripta, aproape în întregime, odată cu castelul conţilor Teleky. Din vechea
criptă s-a mai păstrat un fragment de piatră funerară aparţinând lui Mészáros Györgyé, cel

448
 ANEXA 6

care a deschis minele de sare de la Uioara. Biserica, astăzi ruinată, este inclusă în LMI
2010, cu coldul AB-II-m-B-00380.02

Dispoziţia de biserică-sală se întâlneşte şi la ruina din Ocna-Mureş. Se mai poate observa

clopotniţa din interiorul navei, cu o boltă semicilindrică la primul nivel. Etajul întâi prezintă
ferestre geminate cu capiteluri cubice. Traveele laterale ale tribunei aveau bolţi romanice.
Construcţia se continua la est cu o absidă semicirculară.30

Existenţa a două biserici la Ocna Mureş este susţinută documentar prin menţiunea din anul
1294: „terra kuncedvyuar vocata iuxta Morosium, ubi sunt site 2 villae, una Wynar secunda
vero Faludy nominata et 2 ecclesiae lapidee, una ... ecclesia Beatus Mychaelis et altera
S.Georgii martyris.”

Cisteiu de Mureş
Localitate componentă al oraşului Ocna Mureş, atestată la 1320

Alte denumiri: Cisteiu unguresc ®, Magyarcsesztve sau Csesztve (m).

Obiective turistice

Palatul de la Cisteiu de Mureş a aparţinut unei importante familii secuieşti din

Transilvania, menţionată documentar din 1506 - familia Mikes. În decursul sec. al XVII-lea
participă activ la luptele politice şi campaniile militare, în urma cărora a primit importante
domenii. Sprijinul acordat partidei politice din Transilvania (care a sprijinit încorporarea
principatului în cadrul Imperiului Habsburgic la1693), de către descendenţii familiei Mikes, le
aduce rangul de baroni, iar din anul 1696 titlul de conţi (grofi).
Palatul Mikes, este un ansamblu arhitectural, datând din secolele XVIII-XIX, format din curie,
capela și hambar. Cele mai vechi elemente ale complexului sunt: curia (clădirea
administraţiei), construită în 1796 şi din care mai este în picioare un impresionant timpan
baroc, capela, hambarul şi poarta de acces, toate datând din sec. al XVIII-lea.

30
Vătăşianu,V., Istoria artei feudale în Ţările Române, voI.!, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R, 1959

449
ANEXA 6

Palatul a fost construit în 1830, în plan dreptunghiular, cu două nivele, parter şi etaj acoperit
cu şarpantă în patru ape. Intrarea se evidenţiază prin prezenţa unui portic alcătuit dintr-un
fronton triunghiular, sprijinit pe patru coloane masive, în plan dreptunghiular. Deschiderile
celor 12 ferestre de la faţada principală au o formă semicirculară în partea superiorară, cu
ancadramente dreptunghiulare. Excepţie fac ultimele două de pe fiecare latură, la care
frontoanele sunt triunghiulare, elegant desenate. Latura opusă, situată spre grădină, a fost
abordată diferit. Pe acestă latură se remarcă prezenţa unei galerii formate din 14 coloane de
tip toscan, care inspiră robusteţe şi deschidere. Faţadele laterale sunt tratate mult mai sobru,
fără elemente decorative suplimentare. Şarpanta, de înălţime medie, era acoperită cu ţiglă
solzi şi iluminată prin intermediul unor lucarne.

În preajma palatului se găseau mai multe obiective, astăzi dispărute, printre care cripta
familiei Mikes, construită în manieră Neogreacă, alei bine îngrijite, spaţii verzi şi copaci,
astăzi dispăruţi cu totul. În 1951, Domeniul Mikes a fost preluat abuziv de Statul Român,
după ce în anul 1949 proprietarul Mihaly Mikes a fost deportat cu domiciliu obligatoriu la
Cluj. Fosta reşedinţă nobiliară devine sediul Cooperativei Agricole de Producţie, fiind utilizat
intensiv, fără a mai fi întreţinut corespunzător.

Deşi este monument istoric înscris în Listele de Patrimoniu Naţional, sub codul AB-II-a-B-
00204, după 1990 întregul complex arhitectural suferă un proces de degradare accentuată,
ajungând o ruină. Astăzi mai sunt în picioare doar construcţia destinată porţii şi o parte din
hambar. Din vechiul palat se mai păstrează pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă
de la intrare. Din fosta capelă au mai rămas 3 din cei 4 pereţi exteriori, interiorul fiind invadat
de bălării şi prăbuşit.

Nepoata baronului Mikes Mihaly – Varvara Maria a revendicat restituirea proprietăţilor

familiei de la Cisteiul de Mureş în baza Legii, obţinându-şi drepturile prin sentinţă
judecătorească în 2006 prin care i s-au restituit în natură imobilele, casa, curtea şi 44.357
mp teren.31

31
- http://www.ocnamuresonline.ro/despre-ocna-mures/sa-ne-cunoastem-orasul/1076-palatul-mikes-din-cisteiu-de-mures.html
(29.10.2015).
- http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/castelul-cisteiu-mures-monument-distrus-ireversibil (29.10.2015).
- Liviu Stoica, Ghe. Stoica, Gabriela Popa, Castele şi cetăţi din Transilvania: jud. Alba, Cluj-Napoca, 2009.

450
 ANEXA 6

Comuna Rădeşti
Localitate atestată la 1263 (villa Wynchy).

Alte denumiri: Tâmpahazași Uifalău ®, Tompaháza (m), Thomaskirch, Neudorf(g).

Biserica Greco-Catolică a fost construită la începutul

sec. XX (1907-1908) în stil Baroc, după planurile
arhitectului Alexandru Schlosser din Oradea, cu zidari
italieni, fiind pictată de către Octavian Smigelschi în vara
anului 1909. Dimensiunile lăcaşului sunt 31,24 m
lungime, 7,50 m lăţime şi 33 m turnul bisericii. Stranele
şi iconostasul au fost executate în vara anului 1910 de
către sculptorul Josef Vogel din Sighişoara.
După 1945 biserica a fost utilizată de către credincioşii
ortodocşi şi cei greco-catolici nevoiţi să revină la
Ortodoxie. După 1990 a revenit comunităţii greco-
catolice.

Înainte de construirea actualei biserici, comunitatea

greco-catolică avea o bisericuţă din lemn, construită de
familia Coltor în Tâmpăhaza (Rădeşti), care după construirea noii biserici a fost mutată în
localitatea vecină Şoimuş. Astăzi bisericuţa de lemn necesită ample reparaţii, iconostasul de
lemn, pictat probabil de către Șarlea din Feisa pe la 1740 se află la MUAI Alba Iulia pentru
restaurare.

Biserica Reformată (Calvină) din satul Rădeşti este o biserică romanică de tip sală, cu
absida circulară şi un elegant turn amplasat la faţada vestică. Biserica este considerată ca
cel mai bine edificiu uninavat, de acest tip, având conservată tribuna vestică şi turn cu
ferestre bifore, de tip romanic, aşezat deasupra traveii centrale.
Nava centrală, cu o dezvoltare longitudinală, după un mic drecroş la capătul estic se
continuă cu două ziduri care se închid aproximativ semicircular, formând absida. Aceasta
este mai scundă decât nava şi are dispuse pe semicercul său patru contraforturi greoaie, de
înălţimi şi grosimi diferite. În partea vestică a navei se remarcă prezenţa unei tribune
interioare de zidărie, peste care s-a ridicat, în poziţie centrală, un turn clopotniţă cu patru
nivele, suprapus ulterior cu un foişor din lemn. Biserica este construită cu precădere din
piatră de carieră şi de râu, în timp ce detaliile sculptate de la turn şi portaluri sunt sculptate
în calcar. Bolţile probabil au fost realizate din cărămidă. O parte din acest material de
construcţie a fost spoliat însă dintr-o ruină romană aflată în apropiere, după cum reiese şi
din compoziţia zidăriei turnului sau navei, unde există la vedere cărămidă şi piatră de
această factură: fragmente din reliefuri şi tegulae şi coloanele tribunei.

451
ANEXA 6

Biserica a cunoscut mai multe faze de construcţie şi modificări. Cele mai vechi componente
ale bisericii, din cele vizibile acum, aparţin părţii vestice, respectiv tribuna şi turnul. După
trăsăturile lor, putem considera că un lăcaş de cult funcţiona din secolul al XIII-lea. În schimb
partea răsăriteană a construcţiei, cu sanctuarul semicircular prin caracteristicile sale şi o
serie din detaliile arhitecturale, care se regăsesc între tribună şi absidă (portalul sudic, dar şi
cel vestic, majoritatea ferestrelor, nişele sanctuarului) prezintă trăsături specifice
sfârşituluisec. al XV-lea, când au fost realizate şi portalurile de la intrările actuale.32

În sec. al XVIII-lea edificiul a fost înfrumuseţat cu piese de mobilier pictat şi un impresionant

tavan casetat.

Biserica este monument istoric de importanţă locală, înscris în LMI 2010, cod AB-II-m-B-
00266, unde este datat sec. XVIII, cu toate că ultimele cercetări dovedesc vechimea sa mai
mare.

32
Burnichioiu, I., 2002, p. 91-94

452
 ANEXA 6

Şoimuş
Localitate atestată la 1318 (Solumus).

Alte denumiri:colocvial Solymos, Magyarsolymos (m);

Biserica de Lemn din Şoimuş, jud Alba

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” se află pe Lista
Monumentelor Istorice. Este un lăcaş
modest (10,25 m x 4 m), ce datează din
sec. al XVIII-lea, fiind ridicată din bârne de
brad pe temelie de stejar. De formă
dreptunghiulară, cu absida poligonală,
decroşată (5 laturi), bisericuţa a aparţinut
Parohiei Greco-Catolice din Rădeşti33.
Aceasta şi-a ridicat la 1910, o biserică
nouă, din zid, dăruind-o pe cea veche, din
lemn, creştinilor din satul învecinat
Şoimuş. Deşi în decursul timpului Biserica
a suferit mai multe transformări, şi-a
păstrat aproape complet înfăţişarea avută
înainte de strămutare. În urma intervenţiilor suferite în 1977 vechea bisericuţă şi-a pierdut
târnaţul cu arcade de pe latura de
sud, o rămăşiţă a modei timpului
în care a fost ridicată, fiind
modificat şi acoperişul iniţial, cu
pante mari, cu unul mai adaptat
pentru folosirea învelitoarei din
ţiglă. De asemenea, pe latura de
vest acoperişul a fost înlocuit cu
timpan trapezoidal, aidoma
caselor din mediul săsesc al sec.
XIX. Vechea clopotniţă, cu foişor
în arcade şi coif circular pe bază
pătrată, a fost înlocuit cu unul
scund, din scândură, iar cele două
ferestre au fost mult mărite.

Bolta naosului este prevăzută cu trei arce transversale, înfrumuseţate prin câte cinci rozate
sculptate, având analogii în Biserica din prima parte a sec. XVIII, de la Almaşul Mic
(Hunedoara). Tot sub formă de boltă semicilindrică este şi tavanul altarului, continuat la
răsărit prin fâşii curbe spre laturile exterioare, delimitate prin nervuri ornamentate cu rozete.

Deşi nu se mai păstrează pictura iniţială, distrusă în bună măsură odată cu demontarea,
strămutarea şi refacerea sa pe noul amplasament, sau acoperită astăzi cu un strat de

33
Până la mijlocul anilor 1920 actuala localitate Rădeşti s-a numit Tâmpăhaza. Numele actual a fost dat în amintirea
episcopului greco-catolic Demetriu Radu, originar din localitate.

453
ANEXA 6

tencuială, atât la interior cât şi la exterior, în vechea monografie se păstrează multe mărturii
despre aceasta34.

Astfel, pe peretele din dreapta uşii de intrare era imaginea ctitorului, asociată de tradiţie cu
Eremia Coltor, bărdaş, zugrav şi preot totodată, pe seama căruia este pusă ridicarea bisericii
la 1765. Pentru că peronajul apare în rândul ctitorilor laici din 1751, este pusă la îndoială
calitatea sa de prim ctitor. Pisania de pe iconostas susţine construirea bisericii la 1675 şi
pictarea ei la 1743, de către Teodor zugrav, „din cheltuiala stupilor bisericii şi osteneala popii
Georgie”.

Uşile împărăteşti, care au însoţit lăcaşul în noua aşezare redau imaginea Mariei şi a
Arhanghelului Vestitor (Gabriel), atribuite aceluiaşi pictor, pe un fundal bogat ornamentat, cu
numele meşterului – Medrea şi anul 1743.

Săliştea
Localitate reşedinţă de comună, atestată indirect la 1458 sub numele de Cioara. Noua
aşezare a rezultat prin unirea satelor Archiul Românesc (1310) şi Drejman (1375).
Denumirea actuală a fost impusă în urma reorganizării administrative din 1968, când vechiul
toponim “Cioara” a fost înlocuit cu “Săliştea”.

Alte denumiri: Cioara ®; Alsócsóra (m); Tschora (g).

Biserica de lemn a fostei Mănăstiri Cioara de la Sălişte

Actuala biserică de lemn de la Sălişte, potrivit cercetătoarei Ioana Cristache-Panait, este
biserica fostei Mănăstiri „Afteia” din Plăişoru Ciorii. Mănăstirea Afteia s-a remarcat în

34 Radu, Iacob (1911). Biserica Sf. Unirii din Tâmphaza-Uifalău, satele și poporul. Monografie istoricǎ. Oradea-Mare, 1911

454
 ANEXA 6

decursul timpului prin rezistenţa opusă încercărilor autorităţilor vremii de a impune „unirea cu
Roma”. De aici a pornit flacăra răzmeriţei conduse de călugărul Şofronie împotriva uniaţiei
şi tot aici a funcţionat una din primele şcoli româneşti cunoscute, menţionată documentar la
mijlocul sec. al XVIII-lea. Din aceste considerente mănăstirea a fost devastată în jurul anului
1860 de către trupele lui Bucow. Refăcută după aceste evenimente, mănăstirea este
devastată din nou de către autorităţi la 1788, la instigarea bisericii greco-catolice.

Necesitatea refacerii la sfârşitul sec. XVIII a vechii biserici parohiale din Cioara; se
construieşte actuala biserică în cimitirul vechi, cu lemnul recuperat din fostul aşezământ
monahal de la Plăişoru Ciorii. Pisania menţionează faptul că biserica a fost ridicată de către
comunitatea locală în 1798, la îndemnul unora dintre fruntaşii satului, printre care şi dascălul
Teodor Şuvaina. Odată cu lemnele din care a fost ridicat noul lăcaş de la Plăişoru Ciorii au
fost recuperate şi aduse şi alte obiecte de cult scăpate de urgia devastărilor, printre care mai
multe cărţi, piese pictate printre care şi friza apostolilor, cu o Deisis pictată pe pânză şi
ulterior lipită pe lemn, de o valoare deosebită, alături de icoanele împărăteşti din 1770,
pictate de monahul Chiril de la Plăişor.

Referitor la pictarea bisericii, sub icoana de hram se păstrează o însemnare care arată că
„fruntariu a fost zugrăvit în vremea împăratului Franciscus, cu cheltuiala lui Suci şi Dăian, de
către Petru Erei”. Friza medalioanelor cu proorocii este delimitată semicircular prin benzi
albe şi roşii, trasate semicircular şi decorate cu motivul viţei-de-vie cu struguri.

Friza apostolilor în arcade polilobe, situată deasupra intrării, reprezentarea unei Deisis, şi
redarea lui Ioan și a Mariei în întregime, după modelul frizei provenite de la mănăstire evocă
stilul zugravului Pârvu Mutu din Câmpulung.

Biserica de la Cioara are un plan dreptunghiular, cu absida poligonală decroşată (cu cinci
laturi), iar deasupra pronaosului s-a ridicat turnul clopotniţă în stilul bisericilor din ţinutul
Hunedoarei. Dintre cele două clopote ale fostei Mănăstiri Afteia de la Plăişoru Ciorii, unul a
ajuns la biserica din Răchita, celălalt purtând inscripţia „făcut acest clopot de smeritul

455
ANEXA 6

eromonah Ştefan, titor şi egumen Sf. Mănăstire din Plăişorul Cioarei, anul 1763”, a ajuns la
biserica de lemn din Sălişte. Biserica este tencuită la interior nemaiputându-se şti dacă mai
păstrează urme din vechea pictură. Pictura bisericii a fost realizată în timp prin contribuţia
largă a localnicilor, printre pictori fiind amintiţi: Simion zugravul de la Laz, cu uşile
împărăteşti şi reprezentarea Blagoveşteniei, alte icoane fiind datorate pictorilor Sima (în
1860) şi Toma (în 1870), aparţinând aceleiaşi şcoli.

Ca mărturie pentru arta cioplitului în lemn, cu care fusese împodobit şi lăcaşul de la Plăişor,
în pronaosul bisericii se mai păstrează o troiţă, cu o formă obişnuită în Munţii Apuseni, bogat
ornamentată cu rozete pe umeraşi şi în centru şi cu nervuri sub formă de frânghie pe braţe.

În prezent vechea bisericuţă se găseşte într-un stadiu avansat de degradare la nivelul

acoperişului, vechea şindrilă este distrusă în mare parte, suprafeţe importante din acoperiş
fiind protejate cu tablă. Se impun măsuri urgente de refacere a structurii acoperişului unde
este nevoie şi de înlocuire a şindrilei. De aplicarea unei asemenea măsuri sunt răspunzători
atât administraţia locală cât şi forurile judeţene, administrative şi de cultură.35

Sântimbru
Localitate reşedinţă de comună, atestată indirect la 1238 ca Villa Sancti Emerici, mai târziu
ca Zenthemeh (1391), Zent Imereh (1807, Szent Imbre (1750) etc. Numele aşezării derivă
din numele sfântului care patronează aşezarea – Sfântul Emeric.

Alte denumiri: Marosszentimre (m), Emrichsdorf, Sankt Emerich (g)

Biserica medievalădin Sântimbru

Actuala biserică este considerată moşteni-toarea unui lăcaş de cult mai vechi, Romano-
Catolic, distrus în timpul incursiu-nilor turceşti de la 1422 şi al bătăliei desfăşurate pe aceste
locuri cu oastea voievodului transilvan Iancu de Hunedoara, din 18 martie, fiind refăcută prin
grija acestuia.

Este o biserică sală de tip gotic, cu

intrarea de pe latura sudică, prin
intermediul unui portal romanic, decorat
cu motive ce amintesc crestăturile în
lemn. Interiorul mai păstrează fragmente
de frescă de sec. XV-XVI. La o dată
ulterioară a fost construit pe latura vestică
un turn clopotniţă, fortificat. De
asemenea, prezenţa unei incinte din
piatră a inclus-o în categoria bisericilor
fortificate.

Cercetările arheologice multidisciplinare,

iniţiate de Catedra de Istorie a
Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba
35
Şt. Meteş, Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936.
Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn. Monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Alba Iulia, 1987.

456
 ANEXA 6

Iulia şi finanţate prin intermediul unui grant din anul 2002, au presupus coroborarea
rezultatelor obţinute prin investigaţii arheologice, geologice, documentare şi arhitectonice şi
au evidenţiat alte aspecte legate de istoria şi evoluţia acestui lăcaş. Cercetările amintite au
dezvăluit faptul că zidul de incintă este mult mai recent, sec. XVII-XVIII, fiind ridicat pentru a
consolida terenul pe care se găseşte biserica, puternic afectat de fisuri şi tasări.

Cercetările au evidenţiat faptul că statutul juridic al monumentului, nu-i permiteau

voievodului implicarea directă în refacea sa şi statutul de ctitor, datorită dreptului de patronat
asupra lăcaşului pe care-l avea familia nobiliară locală (familia Erdélyi de Sintereag), şi
transferul de proprietate efectuat din 1448 prin donaţia în favoarea Capitolului din Alba, cât şi
resfinţirea târzie a lăcaşului, la 1488. Acest fapt nu exclude o contribuţie financiară indirectă
a voievodului la refacerea acestuia.

Cercetările menţionate nu au
putut surprinde arheologic
momentul ridicării părţii celei mai
vechi a lăcaşului, nava
Romanică, cât şi modul
defectuos în care s-au făcut
lucrările de “restaurare” de la
mijlocul sec. XX, prin distrugerea
iremediabilă a informaţiilor
legate de cronologia fazelor de
construcţie.

Cu toate acestea, fără a avea o

valoare arhitecturală sau
eclesiastică deosebită,
monumentul rămâne o oglindă
vie a istoriei transilvane, fiind
“singura dovadă palpabilă a
continuităţii de vieţuire între
lumea romană şi cea modernă şi
această calitate îi conferă o
valoare inestimabilă. În jurul său
istoria s-a rearticulat, s-au căutat soluţii pentru perpetuarea vieţuirii, iar misterul care îi
ascunde încă atât de bine evoluţia o face şi mai fascinantă”.36

36
Dumitran,Ana, Recenzie la lucrarea Biserica medievala din Sântimbru, coordonatori: Mârza,Eva, Burnichioiu,Ileana, Alba
Iulia, 2004, 78 p. + XXXIX pl., seria “Bibliotheca Universitatis Apulensis”, XI., în Annales Universitatis Apulensis, Seria
Historica, 8. 2004.

457
ANEXA 6

Băcăinţi
Localitate componentă a comunei Şibot, situată pe malul drept al Mureşului, atestată la 1278
sub numele de Terra Bakay. Denumirea apare şi mai târziu (1268) sub forma Baka şi
Bakaicze (1750).

Alte denumiri: Bokajalfalu [Bokaj] (m), Bocksdorf) (g).

Ansamblul Biserica de Piatră din Băcăinţi

Ansamblul amintit este situat pe o terasă situată pe malul drept al Văii Băcăinţi, str.
Principală nr. 38A, din satul Băcăinţi, comuna Şibot, jud. Alba. Acesta cuprinde ruinele
turnului unui lăcaş de cult feudal, „Biserica de Piatră” şi ruinele pivniţei unei construcţii
rezidenţiale nobiliare situate în imediata apropiere.

Nu există date despre momentul ridicării celor două monumente, dar caracteristicile
constructive şi cele arhitecturale, coroborate cu izvoarele istorice disponibile pledează
pentru perioada sec. al XIII-lea, începutul sec. al XIV-lea. LMI 2010 dă ca perioadă de
construcţie sec. XIII.Ambele monumente sunt incluse în categoria monumentelor istorice de
interes local cu valoare de patrimoniu, cod LMI 2010 - AB-II-a-B-00180.

Turnul de piatră situat pe un tăpşan de pe

malul drept al văii Băcăinţului, împreună
cu cele câteva pietre vechi de mormânt
situate împrejur, sunt mărturii ale
existenţei pe acest loc a unei vechi
Biserici Romano-Catolice, construită în
sec. al XIII-lea.

Este o biserică tip sală, formată dintr-o

navă principală cu absidă semicirculară şi
turnul clopotniţă situat în interiorul navei,
la limita sa vestică. La bază se află
intrarea în turn şi o tribună, orientată spre
altar. Acest tip de biserică îşi are
corespondenţa în bisericile sală din
Ungaria, mai putând fi întâlnită pe Valea
Mureşului la Ocna Mureş (Uioara), în
ruinele vechii biserici catolice, la Rădeşti
şi la Strei-Sân-Giorgiu. Virgil Vătăşianu
consideră că Biserica de Băcăinţi face
parte din categoria bisericilor sală cu
clopotniţă şi tribună, fiind încadrate tipului Herina – Sebeş. De aici autorul deduce că ea
trebuie datată după 1260 dar înainte de sfârşitul aceluiaşi secol, dată fiind lipsa totală a
elementelor gotice (Vătăşianu, 1959, p. 81-82). Biserica a fost construită din piatră locală
(gresii şi conglomerate), legată cu mortar de var.

Din vechiul lăcaş se mai păstrează turnul clopotniţă, pe cca, trei nivele, având două rânduri
de ferestre semicirculare simple. La realizarea părţii superioare a turnului, inclusiv a
ferestrelor s-a utilizat alături de piatră şi cărămida arsă. Intrarea de la baza turnului se

458
 ANEXA 6

deschidea în interiorul navei sub nivelul tribunei. Accesul în turn se realiza din interiorul
navei cu ajutorul unor trepte până la deschiderea laterală de la nivelul tribunei.

Construcţia bisericii poate fi pusă pe seama unor familii nobiliare care îşi aveau curţile în
imediata apropiere, după cum o confirmă existenţa beciurilor ruinate. Ulterior, în decursul
sec. al XVI-lea, odată cu trecerea familiilor nobiliare şi a unei părţi din populaţia locală de
aici la Cultul Reformat, Biserica Romano-Catolică va fi transformată în Biserică
Evanghelică.37

Pivniţă (ruine)
În imediata apropiere a bisericii, spre vest, se găsesc ruinele unei reşedinţe nobiliare, din
care s-au mai păstrat o parte din pivniţe. Acestea impresionează prin dimensiunile lor şi
trăinicia lucrării. Sunt realizate din piatră locală legată cu mortar. Şi construcţia acestora
poate fi datată ca aparţinând sec. al XIII-lea.

Existenţa unor curţi nobiliare în secolul XIII este confirmată începând din prima parte a sec.
XIV (1329) când Andrei,fiul lui Ilie de Băcăinţi, confirmă vânzarea de către tatăl şi bunicul
său a unei moşii din Secaş. (DRH-C, vol 2; 1321-1330, doc. 555)

De asemenea, la 1363 mai sunt amintiţi Blasiu şi Ioan, fiii lui Pavel de Băcăinţi, ca oameni
de încredere ai vicevoievodului Transilvaniei, Petru (DRH-C, vol 13 (1366-1370), doc.158).
Câţiva ani mai târziu, în 1370, sunt menţionaţi magistrul Luca, diacul din Băcăinţi, precum şi
Ioan şi Nicolae de Băcăinţi, ca oameni de încredere ai vicevoievodului Transilvaniei, Ioan
(DRH-C, vol 13 (1366-1370), doc. 574).

De asemenea, la începutul sec. al XVI-lea, când Gaşpar de Măcincaş de Rapolt iese din
indiviziune faţă de familie şi îşi stabileşte reşedinţa aici, sesia nobiliară cuprinzând două
edificii şi pivniţă, două vii care ţineau de terenul alodial şi locul de trecere peste Mureş cu
beneficiile pe care le aducea. Poate fi vorba de aceleaşi pivniţe, ale căror ruine se văd până
astăzi.38

Pe partea opusă a văii se mai păstrează ruinele unui vechi castel, la care se poate ajunge
prin curtea şi grădina unui localnic. Despre castel, legendele locale spun ca ar fi aparţinut
unei iubite a lui Mihai Viteazu.

37
Vătăşianu,V., Istoria artei feudale în Ţările Române, voI.I, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R, 1959
Vătăşianu,V., Studii de veche artă românească şi universali Bucureşti, Editura Meridiane, 1987
Burnichioiu, I., - Elemente romanice in arhitect. Eclesiastică de pe teritoriul judeţului Alba,
38
Magina, Adrian, - Constituirea şi evoluţia domeniului nobiliar Măcicaş de Rapolt (1478-1520), în Banatica nr. 20/2, pp. 109-
130.

459
ANEXA 6

Biserica Română Unită - Teiuş

Monument istoric de interes naţional, cod LMI 2010 AB-II-m-A-00372.

Biserica Română Unită, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datând din a
doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598) este o ctitorie
nobiliară,afamiliei Rácz (Raţiu), din Teiuş.

Blazonul familiei Ráczi-a fost dăruit de către principele Ştefan Bathory lui Petru Rácz I și
familiei sale în 16 Iulie 1585.

Petru Racz I a fost nobil de origine românească, cu rădăcini adânci în Transilvania

medievală a sec. XIV. Aflat în slujba împăratului Rudolf, Petru s-a remarcat ca traducător şi
diplomat în relaţiile cu Poarta Otomană şi trimisul principelui Transilvaniei, Ştefan Bathory la
a doua înscăunare a voievodului moldovean Alexandru Lăpuşneanu. A fost căsătorit cu
domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes şi nepoata
domnitorului muntean Mircea Ciobanul. Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Vireazul, Petru și-a
pierdut viața în bătălia de la Şelimbăr, jud. Sibiu, fiind înmormântat în biserica românească,
ctitorită împreună cu soţia sa, la Teiuş. Prezenţa celor doi ctitori este ilustrată prin tabloul
votiv, care-i înfăţişează pe cei doi îmbrăcaţi după moda boierilor români ai timpului, ţinând în
mâni macheta bisericii.Prezenţa acestuia sugerează faptul că biserica putea fi construită
după 1585, anul înnobilării ctitorului şi înainte de 1599, anul morţii sale.

460
 ANEXA 6

Ctitor este şi Mihail Racz II, posibil frate al lui Petru, al cărui nume este menţionat în textul
Pisaniei (nedatată), scrisă în slavonă veche şi sculptată în piatră pe ancadramentul uşii de la
intrare, alături de blazonul familiei Racz de Galgo.

Biserica este o construcţie în stil bazilical, numit şi stilul vechi, cu altarul în absida
semicirculară, nedecroşată la est şi turnul clopotniţă la vest. Partea cea mai veche a
edificiului a fost formată din nava dreptunghiulară (12 m x 7m), primele două nivele ale
turnului clopotniţă (4 m x 4 m), alipit faţadei vestice şi o absidă decroşată (specifică stilului
bizantin/ortodox) a cărei planimetrie în lipsa unor săpături arheologice rămâne necunoscută.
Această parte este construită din piatră, în timp ce extinderea realizată în 1810, după
dărâmarea absidei originale este realizată din cărămidă. Extinderea a însemnat prelungirea
navei spre est cu o travee lungă de opt metri, continuată cu o absidă nedecroşată, de şase
metri pe axă, despărţită de navă printr-o tâmplă de zidărie cu trei intrări. În 1855 foişorul de
lemn al turnului clopotniţă a fost înlocuit cu un ultim nivel realizat din zidărie.

Delimitarea dintre cele două părţi este marcată printr-un arc dublou, iar absida este
despărţită de naos printr-o tâmplă de zidărie cu trei intrări, în care au fost încastrate două
cruci cu inscripţie.

Zidul care desparte naosul de turnul clopotmiţă păstrează două elemente de detaliu
arhitectural (rozasa gotică şi portalul), care fac posibilă încadrarea acestei părţi a edificiului
în ultima parte a sec. al XVI-lea. De asemenea bolta semicilindrică din partea vestică a navei
mai păstrează pictura veche, spre deosebire de spaţiile adăugate ulterior care au rămas
simplu văruite. La exterior pereţii naosului sunt flancaţi de şase contraforţi simpli, adosaţi
ulterior construcţiei39.

Nava bisericii a adăpostit până de curând lespezile de mormânt ale ctitorilor Petru Raţ şi a
soţiei sale, Doamna Zamfira. Biserica a fost restaurată recent, prilej cu care cele două
lespezi au fost înlăturate.

39
Fleşer,Gh., Biserici româneşti de zid din judeţul Alba, Alba Iulia, 2001, p. 132-135; I. Gh. Raţiu, Biserica Greco-Catolică din
Teiuş. Intrarea în biserică a Maicii Domnului … Eseu documentar, Braşov, 2012.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Greco-Catolic%C4%83_din_Teiu%C8%99; http://www.biserici.org/index

461
ANEXA 6

Teiuş
În prezent localitate urbană, atestată la 1269 sub numele de Ratka (Spini), în 1290 Villa
Spinarum, la 1347 Tyus. Denumirea iniţială derivă de la prezenţa unei vegetaţii de tufărişuri
din porumbar şi măcieş. Ulterior preia un antroponim, al unei familii nobiliare care deţinea
aşezarea – Antonius de Thyvys.

Alte denumiri: Tövis (m), Dornstadt (g), iar mai apoi Dreikirchen, în trad. „Trei Biserici“(g)

Biserica Reformată-Calvină – Teiuş

Biserica Reformată-Calvină este un monument istoric de interes naţional, inclus în Lista
Monu- mentelor de Patrimoniu, cod LMI 2010 – AB-II-a-A-00373, construită în stil Romanic,
cu elemente de gotic timpuriu.

Biserica Reformată (Calvină) din Teiuş este cel mai vechi edificiu religios realizat în stil
bazilical, care se mai păstrează în oraşul Teiuş, o creaţie remarcabilă a epocii de tranziţie
dintre secolul al XIII-lea şi al XIV-lea. Dimensiunile şi elementele de decor oferă mărturiile
cele mai credibile asupra potenţialului economic şi a trecutului plin de glorie pe care l-a avut
comunitatea locală, o astfel de biserică neputând fi construită decât în marile oraşe ale
timpului.

Temporal şi arhitectural construcţia acestei biserici se încadrează în perioada de înflorire a

arhitecturii, survenită după invazia tătară din 1241, perioadă în care Transilvania devine un
creuzet de inovare arhitecturală, în care apare şi se dezvoltă arhitectura de piatră în stil
Romanic promovată în cadrul marilor lucrări de arhitectură bisericească şi laică de către
Biserica Catolică din Regatul Ungariei şi de ctitorii saşi, recent colonizaţi.

Biserica a fost ridicată de comunitatea catolică săsească, căreia i-a aparţinut până în anul
1525, odată cu răspândirea reformei în zonă, când a trecut în patrimoniul comunităţii
reformate. Ideile reformate de sorginte luterană vorgăsi un teren propice de manifestare în
cadrul comunităţilor catolice săseşti, începând cu sec. al XV-lea, în timp ce maghiarii şi o
parte din nobilimea catolică românească au aderat la Religia Reformată şi Unitariană.

Ridicată îniţial în stil Romanic, biserica va suferi ulterior modificări importante, fiind refăcută
în stil Gotic. Din biserica veche se mai păstrează doar clopotniţa aşezată pe faţada de vest
şi pereţii navei centrale foarte masivi. La exteriorul laturii de nord şi a celei sudice, se mai
păstrează urmele dreptunghiulare ale stâlpilor de piatră şi arhivoltelor semicirculare.

462
 ANEXA 6

De asemenea se poate constata că nava centrală se deschide cu trei asemenea arhivolte

spre cele laterale, dar şi că nivelul vechii bazilici se afla cu un metru sub nivelul soclului
actual. În interior se mai păstrează doar vechiul arc de triumf, semicircular, asezat pe pilaştri
prevăzuţi cu cornişe.

Clopotniţa are două etaje, prevăzute fiecare cu câte o fereastră semicirculară, încadrată într-
un chenar profilat spre exterior, specific stilului Romanic în interpretare Gotică.

Portalul cu deschiderea în arc frânt, usciorii şi arhivoltele profilate prin toruri şi scotii adâncite
este şi el specific Goticului timpuriu, Capitelurile sunt înalte, cilindrice, delimitate în partea
inferioară printr-o astregală, în timp ce partea superioară este prevăzută cu abacuri în formă
de disc subţiat spre periferie şi decorate cu o frunză în relief.Iniţial biserica a avut trei nave,
cu o turlă-clopotniţă ieşită din faţada vestică, cu altarul/corul în forma octogonală şi acoperiş
boltit, sprijinit pe arcadele semicirculare cu console sobre înzidite, are o fereastră cu opt lobi
spre est, încadrată de două linii paralele în formă de zig-zag. Prin elementele constructive
Biserica Reformată din Teiuş se înrudeşte cu bisericile mai vechi construite în stil Romanic
din zona de colonizare săsească şi numai plastica arhitectonică trădează faza târzie
specifică momentului când construcţia bisericii a fost încheiată, la începutul sec. al XIV-lea.

Prin poziţia sa geografică, Teiuşul este situat la confluenţa principalelor drumuri care străbat
Transilvania. Acest fapt i-a sprijinit dezvoltarea economică, dar i-a provocat şi destule
neajunsuri. Amintim devastările produse de incursiunile turceşti din anul 1442 şi cele turco-
tătare din anii 1658-1662, dar mai ales cele provocate de mercenarii lui Basta, din 1603,
când biserica a fost incendiată. Urmele devastărilor au dăinuit aproape 100 de ani, până
după 1690, când a fost refăcută. Cu acest prilej au fost dărâmate navele laterale, afectate
de incendiu şi devenite inutile în condiţiile scăderii drastice a numărului de locuitori.

Alte modificări au avut loc în cursul sec. al XVIII-lea. În 1772 au fost construite cele două
canate ale intrării principale, iar în 1777, prin contribuţia bănească a nobilului local Zeyk
Daniel a fost construit tavanul castelat al bisericii. Intervenţii importante au avut loc la 1800,
când au fost lărgite ferestrele navei centrale şi fereastra din partea sudică a altarului. Tot
acum au fost dărâmate rămăşiţele sacristiei şi s-a construit nava flesă pe turn. În primii ani ai
secolului XX a fost transformat şi redus în înălţime acoperişul navei, pentru ca în anul 1930
vechea învelitoare să fie înlocuită cu plăci de azbo-ciment. În anul 1969 biserica a fost

463
ANEXA 6

restaurată, prilej cu care au fost scoase la iveală deschiderile uşilor înzidite, ferestrele
gemene din partea de sud a altarului, fragmente de pictură murală şi numele unor sfinţi de
lângă amvon. Prin vechimea, dimensiunile şi caracterul său decorativ, Biserica Reformată
din Teiuş rămâne una din cele mai importante monumente de arhitectură medievală
transilvăneană40.

Complexul Monahal Romano-Catolic, de la Teiuş

Strada Iancu de Hunedoara nr. 32

Complexul format din Biserica Romano-Catolică

şi Claustru este monument istoric de interes
naţional înscris în LMI 2010 cu codul AB-II-a-A-
00374.

Prima menţionare a actualului oraş, Teiuş,

datează din 1290, când apare în documente
papale sub numele de Villa Spinarum, apoi
Thyues, Tyuis, Oppidum Teowys. În timpul
regelui Matei Corvin se va numi Thywys (Tovis).

Biserica, situată în partea de nord al oraşului,

cunoscut sub numele de “Coştei” (castel), este o
ctitorie a lui Iancu de Hunedoara. În amintirea
luptelor cu turcii de la Sântimbru (1422), Iancu de
Hunedoarea a sprijinit la 1449 construcţia unei biserici şi a unei fortificaţii pentru apărare, ca
recompensă pentru vitejia cu care au luptat locuitorii Teiuşului împotriva turcilor. Voievodul
înzestrează noua ctitorie încă de la început cu o moară şi vii în Alba-Iulia. Donează de
asemenea, 4000 de coroane pentru ridicarea bisericii şi 1000 de coroane pentru altar.

Potrivit documentelor de arhivă, constructorul bisericii şi al cetăţii a fost meşterul sas

Konradus Lapicida, căruia Iancu de Hunedoara îi dăruieşte în anul 1455 o şesime dintr-o
moară aflată în apropierea Braşovului. După moartea lui Iancu de Hunedoara (1459),
Cetatea Teiuşului a trecut în posesia familiei Tövişi, al cărei ultim membru, Tövisi Antal, a
decedat la sfârşitul secolului al XVI-lea.

40
http://www.biserici.org/; http://www.karpatenwilli.com/apuseni/teius.html

464
 ANEXA 6

După moartea acestuia, regele Matei Corvin ridică Teiuşul la rangul de cetate liberă
regească, beneficiind de scutiri de dări, impozite, vamă şi zeciuieli. Ulterior regele va dărui
Cetatea Teiuşului voievodului transilvănean Dengeleghi Pongrácz Iános, pentru ca la
începutul sec. al XVI-lea (26 octombrie 1515), cetatea şi moşia Teiuşului să fie dăruite de
către voievodul Ioan Zapolya lui Imre Ballasa. Participarea lui Emeric Balassa la mişcarea
din 1540 duce la represalii din partea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory, care-i
confiscă moşia Teiuş şi o împarte familiilor Paap, Orbán şi Mikó. Tot la Teiuş, nobilul Petru
Raţ primeşte o casă de la principele Transilvaniei Sigismund Báthory.

Biserica Mănăstirii Catolice a Teiuşului este una dintre cele mai frumoase biserici în stil
Gotic din Transilvania, cu sculpturi în piatră unice în ţară, între care se remarcă portalul de
pe latura de vest încadrat de toruri cilindrice, altarul, amvonul şi corul. Planimetria edificiului
este formată dintr-o navă dreptunghiulară, un cor cu trei travee încheiate pentagonal, având
alipită spre nord sacristia suprapusă pe turnul clopotniţă41.

Biserica a suferit importante distrugeri la începutul sec. al XVII-lea, când Teiuşul este
devastat de trupele generalului Basta, cetatea nemaifiind refăcută niciodată.

Ce a mai rămas din cetate va fi folosit ulterior la reparaţia bisericii, la ridicarea mănăstirii şi a
caselor din jur.

41
Bota,Cristian Florin, Teiuşul de odinioară, Alba Iulia, 2012; în http://www.teiusonline.ro/istoric; (http://www.biserici.org );
http://www.karpatenwilli.com/apuseni/teius.htm

465
ANEXA 6

Ansamblul Bisericii Evanghelice din Vinţu de Jos

Ansamblul Bisericii Evanghelice de la Vinţu de Jos, format din Biserica propriu-zisă şi zidul
de incintă, este un monument istoric de interes naţional, semnificativ prin vechime,
arhitectură şi valoare istorică, fiind inclus în LMI 2010 sub codul – AB-II-m-A-00393

Ansamblul, format din biserica evanghelică şi zidul de incintă este situatpe malul stâng al
râului Mureş, la cca 250 m spre centrul localităţii, în vecinătatea castelului Martinuzi.
Biserica este de tip sală, formată dintr-o navă dreptunghiulară, continuată spre est cu un cor
poligonal, iar în partea opusă, completată cu turn şi tribună. Intrarea actuală se face pe
latura sudică printr-un pridvor tăvănit, legat de navă printr-o arcadă greoaie, frântă în partea
superioară. Iluminatul se realizează prin intermediul mai multor ferestre, din care două
situate pe latura nordică, patru pe latura estică în zona corului şi una pe latura sudică, în
stânga intrării. Cinci contraforţi susţin corul, iar alţi cinci, mai masivi, laturile de nord, sud şi

vest ale navei.Dintre aceştia doi contraforţi masivi, în trepte susţin spre vest turnul în care
este decupată o fereastră îngustă la baza clopotniţei. Corul prezintă câteva particularităţi
specifice şi elemente de plastică arhitecturală;

„Biserica sau Plebania din Vinţu de Jos”, este amintită documentar la anul 1264, ca danie
făcută de papa Urban al II-lea către magistrul Joanche, arhidiaconul din Orăştie. Din anul
1308, mai este cunoscută sub denumirea de „Gorscalcus, plebanus de Wincz”.

Biserica localităţii Vinţu de Jos se relevă ca o construcţie uninavată, continuată spre est de
un corp poligonal, iar în partea opusă, completată cu turn şi tribună. Legătura acestuia cu
nava este marcată prin fisuri pronunţate fapt ce confirmă ridicarea separată a celor două
componente.

Iniţial planimetria lăcaşului era formată dintr-o basilică cu trei nave. Prezenţa tribunei vestice
şi a turnului ridicat peste traveia vestică a navei centrale sugerează unele asemănări cu
BisericaEvanghelică din Sebeş.

Multiplele transformări suferite, lipsa unor elemente arhitecturale certe de datare şi a

informaţiilor istorice privind începuturile construcţiei au determinat specialiştii să aprecieze
că biserica a fost ridicată de comunitatea săsească aşezată aici în prima parte a sec. al XIII-
lea, cândva spre sfârşitul sec. al XIII-lea sau la începutul sec. al XIV-lea.

466
 ANEXA 6

Astăzi biserica se găseşte în stare avansată de degradare, mica comunitate calvină o mai
utilizează sporadic şi nici administraţia locală nu are forţa financiară pentru restaurarea ei.
Din aceste considerente se impune intervenţia Ministerului Culturii şi al Patrimoniului
Cultural pentru restaurarea acestui monument deosebit de valoros.

Biserica este înconjurată cu un zid de incintă relativ circular, cu o grosime la bază de cca. 60
de cm, fapt ce exclude prezenţa unei curtine, fiind mai degrabă vorba de o simplă
împrejmuire. Acesta a fost ridicat la mijlocul sec. al XV-lea, odată cu alte lucrări la bazilică,
dar caracteristicile sale nu denotă un rol strategic. Zidul a fost ridicat din piatră locală de râu
şi piatră spartă, adunată din zonele apropiate. În decursul timpului a fost în mare parte
distrus sau înglobat în clădiri ulterioare, demolate după inundaţiile din anul 1970.42

Mănăstirea Romano-Catolică, Vinţu de Jos

Mănăstirea Romano-Catolică de la Vinţu de Jos formează un ansamblu, ce cuprinde
Biserica Romano-Catolică şi claustrul mănăstirii. Pentru valoarea lui istorică şi arhitecturală
acest ansamblu a fost inclus în Listele de Patrimoniu Naţional, sub codulAB-II-a-B-00395.

În urma războaielor dintre austrieci şi turci de la sfârşitul sec. al XVII-lea mai mulţi bulgari de
religie catolică, împreună cu preoţii lor, călugări franciscani şi-au găsit refugiu în nordul
Dunării. După 1700, împăratul Leopold colonizează la Vinţu de Jos şi la Vurpăr o parte
dintre aceştia. În 172943 călugării franciscani, pe cheltuiala comunităţii bulgare, au ridicat pe
locul unei capele mai vechi, româneşti, o mănăstire greco-catolică, formată din biserica
actuală şi claustrul, biserica având şi rol de biserică parohială. Până astăzi matricola bisericii
mai păstrează numele a peste 50 de familii de bulgari care au contribuit la ridicarea
mănăstirii.

42
Şerban, - O contribuţie la cunoaşterea goticului transilvan. Biserica reformată din Vurpăr, în Apulum VIII, 1970, p. 55- 66.
Bota, Cristian Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia, 2012
Cornescu, Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008
43
Datarea Mănăstirii diferă. Conform Listei Monumentelor Istorice 2010, Mănăstirea este datată în 1726; în Dicţionarul
Mănăstirilor din Transilvania ... coordonator Rusu, A.A., Mănăstirea a fost ridicată între 1735-1736.

467
ANEXA 6

Lăcaşul de cult este format dintr-o biserică sală, prevăzută cu cor lung, decroşat, terminat
printr-o absidă semicirculară spre răsărit şi un turn clopotniţă, având coiful piramidal spre
apus. Nava tăvănită, cu pereţii laterali articulaţi prin pilaştri sunt străpunşi de către trei
ferestre, la fel ca cei ai corului. Turnul clopotniţă cu o structură masivă este ridicat pe trei
nivele, având intrarea prevăzută cu ancadramente de tip baroc-târziu. Ferestrele de la etaj
ale turnului sunt încheiate în arc semicircular. Incinta corului, sprijinit la exterior prin
contraforturi, are bolţi semicirculare şi o semicalotă spre răsărit. Clădirea claustrului
mănăstirii este un edificiu cu etaj care împreună cu biserica formează un plan în formă de
„U”. Faţada principală orientată spre vest se remarcă prin prezenţa a patru ferestre
rectangulare, iar cea interioară prin existenţa la parter a unui şir de arcade semicirculare
sprijinite pe imposte profilate. La etaj arcadele oarbe alternează cu deschideri în arc
semicircular.Curtea mănăstirii este ornamentată printr-o fântână mărginită de un parapet
octogonal, de pe care se ridică o arcadă bogat ornamentată în segment de arc, având
deasupra statuia Sf. Ecaterina de Alexandra.

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” - Vinţu de Jos

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din satul Vinţu de Jos este legată, după unii specialişti,
de preotul Ioan Zorba, care a jucat un rol important în viaţa bisericii româneşti, din ultimile
decenii ale sec. al XVII-lea. Coroborarea unor elemente constructive (sistemul de boltire a
vela) cu cele decorative (ornamentele în stuc şi cele pictate), inclusiv prezenţa unei inscripţii
cu anul 1737 (astăzi dispărută), duce la concluzia că biserica a fost ridicată în jurul anului
1700.

Lăcaşul aparţine tipului tradiţional de biserică-sală, având un plan alungit, segmentat în

pronaos, naos şi o absidă semicirculară decroşată, la care se adaugă turnul clopotniţă în
partea vestică. Adăugarea turnului clopotniţă, a contraforţilor în exterior şi supraînălţarea
zidurilor exterioare, pot fi lucrări ulterioare. Biserica propriu-zisă are trăsăturile unei
construcţii unitare şi închegate, evidenţiată de numărul, forma, dimensiunile şi dispunerea
elementelor de articulare (contraforţi, ferestre) care îşi au corespondenţă pe toate laturile.

Absida are formă semicirculară, decroşată, având tavanul în formă de semicalotă. Este
despărţită de naos printr-o tâmplă de zid cu trei uşi, dispuse pe aceeaşi axă cu deschiderile
peretelui dintre pronaos şi naos. Această caracteristică se regăseşte la unele dintre edificiile

468
 ANEXA 6

religioase ridicate în zonă la sfârşitul secolului al XVII-leaşi în prima jumătate a secolului aI

XVIII-lea, precum cele de la Ighiu (1724), Feneş (1750), Meteş (1760), Poiana Ampoiului (
1762) etc.

Printr-un ordin gubernial biserica a fost cedată în 1845 greco-catolicilor, ortodocşii

păstrându-şi dreptul de a o folosi până când aveau posibilitatea construirii unui alt edificiu. În
acea perioadă, la Vinţu de Jos erau înregistraţi 605 ortodocşi şi 177 greco-catolici. Cu doi
stăpâni, biserica a ajuns treptat într-o stare precară, având nevoie de reparaţii, după cum
reiese dintr-o scrisoare adresată de către protopopul Sebeşului, Ioan Tipeiu, în 1852,
Consistoriul de Ia Sibiu.

Dar disputele dintre cele două culte privind proprietatea asupra lăcaşului se răsfrâng negativ
asupra lăcaşului de cult, până când greco-catolicii iau iniţiativa reparării acoperişului
bisericii44.

Pictura iniţială datează din 1737, fiind realizată prin contribuţia lui „jupân Iosif şi a soţiei
sale”. Decorul pictural de pe catapeteasma altarului şi în traveia răsăriteană a naosului
cuprinde scene inspirate din Vechiul Testament, care prin stilul de execuţie şi concepţie
păstrează caracteristicile artei ortodoxe, cu unele influenţe apusene de factură barocă (în
stucatură).

Din vechea zestre iconografică a bisericii se mai păstrează pe un tetrapod până astăzi şi o
icoană prăznicar a ,,Învierii”, pictată pe sticlă de Pavel Zamfir, la 1884.

Biserica Ortodoxă de pe strada Bisericii nr. 18 este monument istoric şi de arhitectură, de

interes naţional, inclus în LMI 2010, cod. AB-II-m-A-00396

44
Fleşer, Gh., Rustoiu,I., Dumitrean, A., - Biserici româneşti de zid din judeţul Alba, vol. 1 Protopopiatul Ortodox Sebeş, Alba
Iulia, 2005, pp. 182-185.
Cornescu, Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008
Bota,Cristian, Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia, 2012.

469
ANEXA 6

Castelul Martinuzi45
Ruinele castelului de la Vinţu de Jos, cunoscut sub numele de Castelul Martinuzzi,
reprezintă un monument istoric şi de arhitectură, situat în partea de vest a localităţii, lângă
podul de peste Mureş. Monumentul, care trece prin mai multe faze de construire, începând
cu sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV, este înscris în Lista Monumentelor Istorice,codul
AB-II-m-B-00394l.

Începuturile Castelului Martinuzzi sunt legate de existenţa pe acel loc, în decursul sec. XIV –
XVI a unei mănăstiri dominicane. Distrugerile suferite de aceasta în urma incursiunilor
turceşti din 1438 şi 1442 îi provoacă daune care nu vor mai putea fi înlăturate ulterior. În

contextul reformei, după 1524, mănăstirea este ocupată de către nobilul Nikolaus Kozar,
care începe transformarea ei într-o reşedinţă.

După ce trece prin mai multe mâini, între 1540 şi 1545, printre care şi a domnului muntean
Radu Paisie, acesta ajunge în stăpânirea episcopului de Oradea, Gheorghe Martinuzzi
(Fráter György), ulterior arhiepiscop de Esztergom (Strigoniu), guvernator al Transilvaniei şi
viitor cardinal, care va transforma fosta mănăstire într-un castel fortificat. Nu se cunoaşte
data exactă când au început lucrările, dar este admisă în general opinia că a fost ridicat între
anii 1540 şi 17 dec. 1551, ziua asasinării lui de către oamenii generalilor Castaldo şi
Pallavicini.

În plan, castelul este de formă rectangulară, fiind împrejmuit de o centură de apărare

compusă dintr-un val şi şanţ, cu urme vizibile până astăzi. Clădirea se compune dintr-un
corp principal şi două aripi – toate trei în etaj, cu ziduri netede, neornamentate şi ferestre
înalte şi înguste, încadrate în chenare de piatră şlefuită.

La începutul sec. al XVII-lea castelul intră în proprietatea principelul Gabriel Betlen, care
continuă lucrările de transformare a castelului într-unul dintre cele mai valoroase castele
renascentiste din Transilvania. Castelul suferă importante distrugeri în timpul expediţiei
turceşti din 1660.

45
Rusu,A.A., coordonator, Raport de săpătură la Mănăstirea Dominicană şi Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, campaniile
1994-1997 şi 2001, în CCA. Sursă: http://www.cimec.ro ; Aldor Balazs, Castelul Martinuzzi de la Vinţu de Jos, în numărul1,
seria II, al revistei Colecţionarul Român. Sursa: http://www.colectionarul-roman.ro
Bota, Cristian, Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia, 2012.
Cornescu,Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008

470
 ANEXA 6

Din 1715 castelul intră în posesia Episcopiei Ardealului de la Alba Iulia, fiind folosit în special
ca reşedinţă de vară de către unii episcopi. Iniţial intrarea în castel se făcea pe latura de
est. În 1733 episcopul Sorger Gergely reface vechiul castel şi schimbă intrarea, portalul
nordic în stil baroc, care se mai păstrează până astăzi. În această perioadă castelul este
refăcut în bună măsură, dat în 1792 ajunge din nou pradă unui devastator incendiu, care a
mistuit acoperişurile aripilor de vest şi sud, transformându-le într-o ruină nelocuibilă.

De aici în anii 1930 localnicii au demolat majoritatea clădirilor şi bastionul de sud-vest,

pentru a refolosi materialele de construcţie.

Deşi nu a mai fost reconstruit niciodată în întregime, aripa de nord, cu frumoasa ei faţadă
renascentistă, s-a conservat bine până în perioada comunistă, când sub efectele conjugate
ale nepăsării autorităţilor s-a distrus acoperişul şi o parte din clădire.

Astăzi întreaga construcţie este o ruină aflată în stare avansată de distrugere. Se impun
eforturi conjugate din partea autorităţilor locale şi ale ministerului, eventual cu fonduri atrase
sau private pentru refacerea castelului cel puţin la nivelul la care exista la începutul sec. XX.

471
ANEXA 6

Povestire
Cea mai cunoscută legendă, dar care are un sâmbure de adevăr este legenda monedelor
de aur ale lui Lysimach.. Potrivit unui cronicar medieval, o mare parte din averea lui
Martinuzzi a provenit din confiscarea unei comori descoperite în apele râului Strei.

Cronicarul menţionează că în anul 1543 un grup de pescari români care au intrat cu bărcile
din Mureş pe Strei au observat mai multe obiecte sclipitoare pe fundul râului. Scufundându-
se, unul din ei a scos din apă mai mulţi galbeni, după care pescarii au început să cerceteze
cu atenţie împrejurimile, descoperind în mal o boltă zidită şi năruită din cauza rădăcinilor
copacilor. De acolo au reuşit să scoată 40.000 de monede de aur Lysimach. Cronicarul
notează mai departe că în afara monedelor erau şi „sloiuri de aur”. Zvonul despre
descoperirea comorii a ajuns repede la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea
pescarilor şi confiscarea tezaurului. Anchetatorii trimişi de Martinuzzi au confiscat comoara,
făcând noi cercetări la faţa locului, unde au mai găsit alte câteva mii de monede de aur. Din
aceşti bani Martinuzzi şi-a cumpărat mai multe domenii, printre care şi Vinţul, unde şi-a
construit castelul. Se spune că nici moartea lui nu este străină de această comoară, dar
ucigaşii săi după jefuirea castelului au mai găsit numai 2.000 de monede de aur” (după A.
Balazs).

Castelul Martinuzzi în 1960 (după Bota, 2012)Poarta castelului la 1904 (după Bota, 2012)

Ansamblul Bisericii Evanghelice din Vurpăr

Ansamblul Bisericii Evanghelice din Vurpăr, format din biserica propriu-zisă şi zidul de
incintă, este un monument istoric de interes naţional, semnificativ prin vechime, arhitectură
şi valoare istorică, fiind inclus în LMI 2010 sub codul – AB-II-m-A-00397

472
 ANEXA 6

Descriere
La fel ca Vinţu şi Vurpărul a fost populat în prima jumătate a sec. al XIII-lea cu colonişti saşi,
cărora la 1248 le erau recunoscute o serie de priviegii privind folosirea păurilor, pajiştilor şi a
apelor. Saşii şi-au ridicat propria biserică, cândva între 1300 şi 1350, în stil gotic, pentru ca
mai târziu, în decursul sec. XV-XVI să ridice şi zidul de incintă.

În Transilvania elementele caracteristice ale stilul gotic, apar în complexul arhitecturii

romanice, în ultima treime a sec. al XIII-lea, aduse pe şantierele bisericeşti de către călugării
cistercieni. Pe baza caracteristicilor constructive cele mai vechi, specialiştii apreciază că
lăcaşul de cult a fost ridicat în jurul anului 1300, din gresie locală, cărămidă şi piatră de râu,
folosind ca liant mortarul.46Este posibil ca biserica să fi fost ridicatăsub influenţa sau chiar de
către meşteri care au lucrat la ridicarea Bisericii Evanghelice de la Sebeş.

Lăcaşul de cult se compune dintr-o navă centrală, flancată spe est de o absidă poligonală şi
un turn clopotniţă spre vest. Nava centrală se remarcă printr-un interior sobru, cu puţine
ornamente, şi acelea târzii, în timp ce absida se remarcă prin prezenţa a 8 console, a
nervurilor de boltă, elemente care prezintă unele asemănări cu cele ale Bisericii Evanghelice
din Sebeş.

Sub aspect planimetric nava are o formă dreptunghiulară, tăvănită, iluminată pin intermediul
a 7 ferestre dispuse patru pe peretele sudic şi trei pe cel nordic, amplasate asimetric. Şi
absida este iluminată prin patru ferestre, dispuse asimetric şi la mică înălţime faţă de sol.
Trecerea de la încăperea pătrată de la baza turnului în nava principală se face printr-un
amplu arc gotic, iar de la nava principală la absidă printr-un arc de triumf frânt sprijinit pe doi
pilaştri masivi. Atât ferestrele de la navă cât şi cele de la absidă se află la mică înălţime faţă
de sol, fapt ce sugerează ridicarea terenului din preajma lăcaşului de cult cu cca. 1,5 m, în

46
Şerban, I. - Biserica reformată din Vurpăr, o contribuţie la cunoaşterea goticului transilvănean, în Apulum VIII, 1971, p.55-
65; I. Burnichioiu, I. – Elemente de natură romanică, ecleziastică de pe teritoriul jud. Alba, în BCŞS nr.1 din 1995, p. 137.

473
ANEXA 6

urma depunerii aluviunilor datorate inundaţiilor pe care le-a suferit în decursul existenţei
sale.

În prezent biserica se găseşte într-o stare precară de conservare, în ultimii ani ai sec. XX
distrugerea acoperişului a provocat prăbuşirea bolţii navei centrale. După acest eveniment
s-a reuşit refacerea acoperişului la turnul clopotniţă şi a învelitorii pentru protecţia absidei.
Astăzi se impun eforturi conjugate atât din partea comunităţilor locale cât şi a Munisterului
Culturii, pentru refacerea monumentului şi restaurarea sa.

Şi această biserică este înconjurată cu un zid de incintă, cu o grosime la bază de cca. 60-80
cm, de formă elipsoidală (16 m şi 22 m), aflat astăzi în ruină. În partea de nord zidul se
întrerupe pe o lungime de 20 m, reluându-se la o distanţă de 5 m. Pe această porţiune au
fost evidenţiate urmele unor camere. De asemenea în zidul nordic se mai păstrează parţial o
arcadă semicirculară masivă, care constituia intrarea în incintă. Pe latura de sud a incintei
se păstrează resturile a trei contraforturi, distanţate la 5-6 m.

Grosimea şi înălţimea zidurilor exclud prezenţa unei curtine cu un rol defensiv, fiind mai
degrabă vorba de o simplă împrejmuire din zid ridicat la mijlocul sec. al XV-XVI-lea, odată cu
alte lucrări la bazilică. Zidul este ridicat din piatră de râu şi piatră spartă locală, este astăzi în
ruină, înălţimea păstrată variind între 50 m şi 150 cm.

474
 ANEXA 6

Conacul Kendeffy-Horvath - Vurpăr

Nu se cunoaşte data exactă a construirii sale, dar arhitectura şi caracteristicile constructive
pledează pentru sfârşitul sec. al XVII-lea - prima parte a sec. al XVIII-lea.

Trebuie subliniat faptul că acest obiectiv istoric este deseori confundat cu Conacul Wetter
(Ráday) din Vinţu de Jos, construit în 1890, în imediata apropiere a Castelului Martinuzzi, de
către groful Vetter von der Lillie (1856-1904), soţul Katalinei Horváth-Inczédy. Aceasta a fost
fiica contesei Agnes Rhédey von Kis-Rhede (Inczedy de Nagy-Varad), cu contele Ladislas
Rhédey von Kis-Rhede( 1788-1856) şi fiica vitregă a grofuluiMihályPetrichevich-Horváth.
Informaţiile disponibile privind Conacul Kendeffy-Horvath din Vurpăr sunt puţine şi disparate.
Se apreciază că a fost construit în sec. al XVIII-lea, în centrul satului Vurpăr, ca reşedinţă
secundară, de către familia nobiliară de origine croatăPetrichevich-Horváth. Numele actual
sub care e cunoscut conacul poate fi legat de cel a lui Mihály Petrichevich-Horváth (1793 –
Cluj 1857), căsătorit cu Krisztina Kendeffy (? - 1821),moartă de tânără, fără a avea copii.
După moartea primei soţii, Mihály Petrichevich-Horváth s-a căsătorit cu contesa Agnes
Rhédey von Kis-Rhede (Inczedy de Nagy-Varad),văduva contelui Ladislas Rhédey von Kis-
Rhede( 1788-1856), cu care va avea 2copii; pe Miklós Horváth-Inczédy (născut la Vinţu de
Jos, în 1826, la reşedinţa mamei sale, decedat în 1895 la Vinţu de Jos) şi Ödön Horváth-
Inczédy (născut la 1827 în Vinţu de Jos, la reşedinţa mamei sale, decedat în 1906 la Vinţu
de Jos). Familia va locui se pare la reşedinţa Rhédey din Vinţu de Jos. Este posibil ca în
aceste condiţii fosta reşedinţă a familiei din Vurpăr să ajungă în proprietatea Bisericii

Catolice din Alba Iulia, conacul fiind utilizat de administratorul moşiei acestei biserici.

Pe plan local conacul mai este cunoscut şi sub numele de „Pivniţele lui Farkaş”, după
numele celui care administra la începutul sec. XX această moşie. Pivniţele încăpătoare erau
utilizate pentru depozitarea vinurilor bisercii.

Cu o planimetrie în formă de „L” având latura mare spre curte şi latura mică spre stradă,
conacul dispune de 11 camere (camere de locuit, bucătării, cămară etc) şi două holuri.
Accesul se face dinspre curtea situată la nord, de la care pe câteva trepte se ajunge la
intrarea boltită a unui pridvor, a cărui faţadă este ormamentată cu stucaturi vegetale, şi
delimitată de frontonul superior printr-o cornişă profilată. Frontonul superior realizat în două

475
ANEXA 6

registre este penetrat de un luminator de formă pătrată. Toate aceste elemente, la care
adăugăm forma acoperişului, segmentat în două părţi, cu unghiuri diferite de cădere,
trădează caracteristicile stilului Baroc.

Cea mai mare parte a subsolului este ocupat dintr-un beci de piatră, cu 5 încăperi, având
bolţile din cărămidă. Numărul şi dimensiunile încăperilor precum şi realizarea intrării
pledează pentru utilizarea şi apartenenţa sa la domeniul episcopal, ştiut fiind faptul că
Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia deţinea importante suprafeţe cultivate cu viţă-de-
vie, vinurile de la Vinţ (Vurpăr) fiind cunoscute în Transilvania şi Ungaria. Conacul dispune
de o curte încăpătoare, flancată de grajduri şi dependinţele unde erau instalaţiile de
vinificaţie.

În perioada comunistă când conacul a fost naţionalizat alături de viile episcopiei, aici erau
obţinute şi depozitate vinurile IAS-ului, folosind infrastructura şi utilajele fostului proprietar.
Vinurile de calitate superioară obţinute de pe terenurile Episcopiei Romano-Catolice,
produse sub administrarea tehnicianului viticol Farcaş Ludovic, erau cunoscute nu numai pe
plan local, ci şi la export. Astăzi o bună parte dintre localnici cunosc conacul mai ales sub
numele de „Beciurile lui Farcaş”.

În spatele clădirii, spre sud se întindea un frumos parc, situat la poalele dealului Clonţu, din
care astăzi doar câţiva copaci mai dăinuie, fiind tăiaţi de localnici în decursul timpului.

Astăzi clădirea a fost retrocedată Episcopiei Romano-Catolice din Alba Iulia, fiind
supravegheată de un administrator local.

Deşi necesită măsuri urgente de restaurare şi reparaţii, conacul are un potenţial turistic
ridicat, putând deveni un loc de interes, un al doilea „Han Sf. Gheorghe” ca şi cel de la

476
 ANEXA 6

Ighiu.47

Ruinele cetăţii medievale a Zebernicului

Prima informaţie indirectă privind existenţa unei cetăţi datează din 1248, când este amintit
documentar Vurpărul, sub forma Burgberg, adică Dealu Cetăţii. Prima menţiune sigură
despre existenţa cetăţii o găsim în scrierile lui Georg Reichersdorfer din anii 1529 – 1531,
care vorbeşte despre existenţa unei cetăţi pe o înălţime în apropiere de Vurpăr.Fortificaţia
este inclusă în Lista Monumentelor Istorice, codul - AB-I-s-B-00087.

Cetatea Zebernicului este amplasată pe un pinten stâncos situat pe malul stâng al pârâului
Valea Vinţului, la cca. 4 km, de confluenţa cu Mureşul, deasupra satului Valea Vinţului.
Amplasamentul, deşi nu are un control direct asupra Văii Mureşului, are avantaje defensive
certe. Înălţimea pe care este situată are două laturi prăpăstioase şi a treia greu accesibilă.

Nu există date certe privind construirea fortificaţiei, dar documentele de sec. XIV utilizează
toponimul „Burberg” (Dealu Cetăţii). Se apreciază că fortificaţia a fost ridicată de către
„oaspeţii” saşi din cele două aşezări; Vinţ şi Vurpăr, pentru refugiu şi apărare în faţa
incursiunilor tătare şi mai târziu turceşti.

Prima menţiune documentară apare în perioada 1529-1531, fiind legată de conflictele dintre
adepţii regelui maghiar Ioan Zapolya şi cei ai lui Ferdinand de Habsburg, pentru stăpânirea
Transilvaniei. Domeniul Vinţului împreună cu cetatea, alături de târgurile Vinţ şi Vurpăr şi
alte aşezări din zonă vor fi deţinute în cadrul relaţiilor de vasalitate, pentru o perioadă scurtă
de către Domnul Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi, ulterior intrând în posesia lui Ioan
Zapolya, apoi a lui Radu Paisie. După mai multe schimbări de stăpâni, ajunge în 1538 în
posesia cardinalului Martinuzzi, care a ridicat la Vinţu de Jos în anii 1549-1550, un castel pe
ruinele fostei mănăstiri.

47
Cornescu,Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008
Bota,Cristian, Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia, 2012
http://www.geni.com/people/

477
ANEXA 6

În cetate, pe lângă încăperile destinate gărzii, depozitelor de alimente şi arme necesare în

caz de pericol, nobili locali din Vinţu de Jos şi Vurpăr aveau locuinţe din piatră, unele săpate
în stâncă, unde se refugiau în caz de nevoie.

Pentru refacerea economică a fostelor târguri Vinţu şi Vurpăr, principele Transilvaniei,

Gabriel Bethlen aduce în 1662 în cele două aşezări o comunitate anabaptistă de „fraţi
moravi”, care pe baza unor obligaţii asumate primesc drept de utilizare a cetăţii în caz de
pericol. Cetatea este intens folosită în perioada 1658 – 1662 ca refugiu din faţa a două
năvăliri turceşti şi a prădării celor două aşezări de către oastea lui Rackozi al II-lea.

Cetatea îşi pierde treptat rolul strategic, principele Mihai Apaffi va lua două tunuri din cetate,
pentru ca în 1725 să fie retrasă garda de halebardieri, şi probabil incendiată de către
austrieci după ocuparea Transilvaniei. În perioada răscoalei lui Horea se mai aflau în cetate
doar câteva încăperi în stare de utilizare.

Cetatea de la Vurpăr face parte din categoria cetăţilor relativ mari, adaptate terenului pe
care sunt amplasate, având 225 m lungime şi o lăţime de 20-56 m. Zidul curtinei, cu o
grosime de 1,80 m, ridicat din piatră de rău şi cărămidă înconjoară cetatea pe trei laturi, cea
de-a patra latură fiind situată deasupra unei prăpăstii. Pe partea de nord şi est zidul era
dublat cu un şanţ de 4 m lăţime şi un val de pământ. Accesul se realiza prin intermediul unei
porţi situate pe latura nord-estică străjuită de un turn de poartă.

Cercetările arheologice efectuate în anii 1966-1967 au scos în evidenţă existenţa în

interiorul cetăţii a unui număr mare de camere de dimensiuni diferite, unele săpate în
stâncă, şi a unei cisterne săpate in stâncă, cu 2,7 m lăţime şi o adâncime de cca. 10 m. În
evoluţia fortificaţiei au fost identificate două faze de construcţie/utilizare, prima între a doua
parte a sec. XIII şi 1465, când fortificaţia este incendiată, şi a doua între începutul sec. al
XVI-lea şi începutul sec. al XVIII-lea când cetatea îşi încheie existenţa.48

48
Rezumat după Anghel, Gh., Vurpăr, în Forificaţii medievale de piatră din sec. XIII-XVI, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p.
192-196.
Cornescu, Gh., Monografia comunei Vinţu de Jos. Ediţie completă, Alba Iulia, 2008
Bota,Cristian Florin, Odinioară în Vinţu de Jos (Lucrare monografică), Alba Iulia, 2012.

478
 ANEXA 6

Biserica de Lemn din Săcalu de Pădure-Brâncoveneşti

Atestare documentară; 1319, sub numele de Maghiar Zakal.

Alte denumiri: Săcalul-de-Munte sau Săcal ®; Mausdorf, Bartdorf (g);

Magyarerdőszakál (m)

Biserica de Lemn din Săcalu de Pădure, comuna Brâncoveneşti, a fost ridicată pe locul unei
biserici mai vechi, înregistrată documentar la 1760-1762, pe locul cunoscut de localnici sub
numele de „Grui”, într-o fostă livadă, astăzi cimitir. Anul 1809 scris pe ancadramentul uşii de
intrare în pronaos, de pe latura sudică, este legat de edificarea lăcaşului de cult. Biserica
este considerată ctitoria preotului moldovean Popa Chiril şi al epitropului Cengher Simion,
ajutaţi cu lemnul necesar de baronul Kemeny, meşter constructor fiind Valeriu Zaharia din
Răstoliţa.

479
ANEXA 6

Actuala biserică are următoarele dimensiuni; lungimea totală 16,25 m, lățimea în dreptul
naosului de 6,08 m, iar la altar de 4,22 m, cu înălțimea la coamă de 8,30 m. La capătul de
sud-vest al bisericii este juxtapus turnul clpoptniţă, cu secțiune pătrată şi dimensiuni de 3,27
x 3,05 m, înălțimea maximă a turlei fiind de 12 m. Analiza constructivă şi decorativă a
lăcaşului dezvăluie în plan existenţa unei nave dreptunghiulare, având la capătul de vest
pronaosul, cu o lungime de 4,47 m, terminat în formă poligonală cu trei laturi şi absida
altarului, cu lungimea de 3,75 m, terminat cu un capăt poligonal cu cinci laturi. Naosul, cu o
lungimea de 7,40 m este legat de pronaos printr-o deschidere de 1,20 m, mărginită prin doi
montanţi masivi din lemn.

Prin tipologia sa această variantă constructivă are o largă difuzare în tot spaţiul românesc,
intra şi extracarpatic. Particularităţile sale constructive aduc mărturia unor influenţe
moldoveneşti, în prezenţa pridvorului de pe latura sudică; turnul clopotniţă prin cele două
învelitori îşi găseşte bune analogii la biserici româneşti din spaţiul hunedorean. Accesul în
biserică se face printr-un pridvor situat pe latura sudică a pronaosului, deasupra căruia este
situat turnul clopotniţă. Vechiul turn cu coif ascuţit, specific acestui tip de monumente, situat
peste pronaos, ca şi acoperişul bisericii au fost distruse de o furtună puternică în 1892.

Actualul turn, ridicat de către meşteri lemnari din Dendrad, are o formă mai specială, cu o
structură de lemn aproape pătrată şi un sistem de 4 stâlpi fixați în partea de jos pe două
perechi de tălpi încrucișate, care pe măsură ce se înalță se strâmtează, terminându-se cu

un foișor pătrat înmărime de 1,8 x 1,8 m și cu un acoperiș cu opt pante, totul formând trei
suprapuneri de streșini din șiță.

La îmbinarea consolelor cu mulurile şi la căpriorii de la streşini se utilizează profilul “cap de

cal”. Iluminatul se realizează prin intermediul a patru ferestre de mici dimensiuni, având
cadre masive, din care una pe latura de vest, două pe latura de sud (naos) şi una pe latura

480
 ANEXA 6

de est (altar). Se remarcă a doua freastră de pe latura de sud, ale cărei cadre sunt
ornamentate cu rozete.

Sistemul de acoperire la interior are la bază câte o calotă sferică cu unul sau două registre,
pe plan poligonal, cu câte opt laturi. În cazul naosului bolta este realizată din fâşii dispuse pe
două registre, sprijinite pe bârne aşezate în trepte. Numai deasupra cafasului, sprijinit la
rândul său pe bârne aşezate în trepte, bolta este semicilindrică. Accesul în biserică se
realizează prin intermediul unui târnaţ descoperit şi al pridvorului de pe latura sudică, direct
în pronaos.

Pictura bisericii este concepută ca o imensă frescă murală, remarcabilă prin „…bogăția
temelor iconografice, compunerea acestora, dezvăluie fără greutate, mâna unui harnic artist
țăran, înzestrat cu fantezie, cu darul povestirii, cu dragoste pentru flori, pe care le adună în
glastre, le presară pe veșminte, le anină de arcade și în părul fetelor înțelepte”. Cel care a
realizat această pictură, la 1816 (potrivit Pisaniei) este artistul ţăran Stențel Condrat, care şi-
a zugrăvit chipul pe peretele de vest al altarului, alături de-al preotului Chiril, cel care a
patronat ridicarea bisericii. De aici şi caracteristicile picturale de factură populară, cu
influenţe brâncoveneşti. Tabloul iconografic cuprinde scene din ciclul patimilor apostolilor,
repartizate pe două registre de pe bolta naosului, scene din viaţa şi martiriul unor sfinţii şi
Dreapta Judecată. Pereţii păstrează scene din viața lui Isus și galeria unor sfinți, printre care
Sf. Dimitrie, Sf. Ecaterina, Sf. Anastasia și Agata etc. După distrugerile suferite de biserică
în 1892, pictura a fost refăcută de către pictorul Baziliu Hoșda din Şoimuş.

Valoarea lăcaşului este dată şi de bogăţia sa ornamentală, caracterizată printr-o mare

varietate a motivelor sculpturale de pe ancadramentele intrărilor în pridvor. Montanţii care
străjuiesc trecerea de la târnaţ la pridvor au ca motiv sculptural principal “rozeta cu 12
petale, pe care se sprijină o cruce. De la marginile superioare ale rozetei se înalță șerpuitor
trupul a doi balauri, ale căror capete cu limbi amenințătoare tind spre animalul patruped aflat
deasupra”, imagine parțial acoperită de bârna de sprijin a scării spre podul bisericii. Spre
deosebire de aceştia, montanţii care străjuiesc intrarea în pridvorul de pe latura de sud au
ca decor “motivul pomului vieții ce răsare dintr-o cană, floarea de lalea, floare în formă de
inimă, alte ramuri cu frunze, însă ceea ce este surprinzător este vârful ce se termină cu
două animale fantastice, poate șerpi, asemănători cu reprezentările întâlnite la biserica din

481
ANEXA 6

Reghin ... şi ... mici rozete petalate, din care pornesc ramuri cu frunze în formă de liră, ce
conțin ghindă stilizată”.49

Castelul Kemény din Brâncoveneşti

Castelul Kemény din Brâncoveneşti este situat la nord-est de sat, pe o terasă înaltă a
Mureşului. În Antichitate în apropiere se afla un castru roman de graniţă, situat pe limesul
estic al Daciei romane. La începutul secolului al XIII-lea aici este documentată existenţa unei
cetăţi regale, înconjurată de şanţuri de apărare, despre care se crede că a fost distrusă în
timpul marii năvăliri mongole din 1242.În secolul al XV-lea domeniul Brâncoveneşti ajunge în
posesia familiei nobilului Losonczi Dezsofi, care probabil reface vechea fortăreaţă, sub

forma unui castel feudal. Potrivit tradiţiei castelul este moştenit de juristul şi omul politic
István Werbőczy, care aici ar fi scris cele trei volume ale Tripartitum-ului, prin care s-au pus
bazele dreptului maghiar. În 1533 castelul ajunge în posesia voievodului Transilvaniei
Francisc Kendy. În timpul său castelului i se fac importante modificări, care au configurat
actualul castel, sub aspect constructiv. La 1610 castelul se găsea în propri- etatea
principelui Gabriel Bethlen. Castelul rămâne în proprietaea principilor până în 1648, când
Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, donează domeniul Brâncoveneşti,
împreună cu cele 5 sate din jur, consilierului său, Janos Kemény, viitorul principe al
Ardealului.

49
Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și
creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei.
Man, Ioan Eugen (2004). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura
Reîntregirea
Surse foto: Ţetcu Mircea Rareş

482
 ANEXA 6

Între anii 1537-1538 Ioan Kemeny a reconstruit vechiul castel, dându-i forma Renascentistă,
care se mai poate desluşi până astăzi în ancadramentul ferestrelor. Din acest moment
castelul va rămâne pentru următoarele trei secole în posesia familiei Kemény. Cu toate că a
fost devastat de mai multe ori, familia Kemény l-a refăcut de fiecare dată.

Cu planul său pătrat şi curtea interioară, castelul dispune de patru turnuri de colţ în plan
poligonal, dintre care două de dimensiuni mai mari. La 1816 groful Miklós Kemény, prin
arhitectul István Mölle face noi modificări castelului, fiind adăugate bastionul mare şi
balconul pe console de piatră situat deasupra intrării; asemenea console putând fi întâlnite şi
la etajele superioare ale turnurilor. Cu acest prilej au fost refăcute o parte din componente în
stil Baroc. La 1848, castelul a avut parte de o serie de stricăciuni, acoperişul fiind incendiat;
a fost reparat spre sfârşitul sec. al XIX-lea.

Unul dintre ultimii moştenitori ai castelului a fost Janos Kemény (1903-1971), născut în
America, ca fiu al funcţionarului István Kemény şi al unei mame scoţiene. După moartea
timpurie a tatălui său se întoarce cu cei doi fraţi şi mama sa în Transilvania, unde termină
studii de teologie la Cluj şi silvicultură la Universitatea din Viena. După moartea unchiului
său devine moştenitorul Castelului de la Brâncoveneşti.

Căsătorit cu o englezoaică provenită dintr-o familie de intelectuali englezi, el însuşi un mare

iubitor de literatură şi teatru, István Kemény cheamă la Brâncoveneşti scriitorii maghiari din
Transilvania, punând bazele Asociaţiei Culturale „Helikon”. Între membrii fondatori se
numără: Áprily Lajos, Berde Mária, Jenő Dsida Jékely Zoltán, Károly Kós, Aladár Kuncz,
Jósef Nyirő, Sándor Reményik Szemlér Ferenc, Tamáşi Áron, László Tompa, Albert Wass şi
mulţi alţii.

Moartea unuia dintre membrii cercului, Aladár Kuncz, oferă prilejul unei iniţiative venite din
partea arhitectului şi scriitorului Károly Kós, care a sculptat în 1935, o masă din piatră în
memoria acestuia, pe care o aşază printre copacii seculari din curtea castelului. Pe
marginea mesei a fost dăltuit următorul text: „...masa de piatră de la castelul Kemeny din
Brâncoveneşti, unde se întâlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdelyi Helikon,
tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi şi origini culturale diferite.” După
moartea lui Albert Wass, care a trăit ultimii ani în America, i-a fost adusă o parte din cenuşă

483
ANEXA 6

şi înmormântată cu acordul familiei Kemény într-o stâncă la Brâncoveneşti, pe care s-a

săpat următorul epitaf „A kő marad!” (Piatra rămâne!).

În Perioada Interbelică János Kemény se evidenţiază ca un fidel susţinător al actorilor şi

mişcării teatrale din Cluj.

Ultimul război mondial lasă urme şi asupra castelului, acesta fiind bombardat, proprietarii
fiind nevoiţi să-l părăsească.

După venirea la putere a comuniştilor castelul este naţionalizat, iar proprietarul său este
obligat să trăiască la Târgu-Mureş, unde participă la fondarea Teatrului Secuiesc de la
Târgul Mureş, este bibliotecarul Instituţiei de Artă Teatrală din Târgu-Mureş şi conduce
rubrica teatrală a revistei „Új Élet. A publicat 15 volume de povestiri (Ursuleţul jucăuş),
nuvele, poezii şi romane, dintre care Víziboszorkány (Vrăjitoarea Apelor), care a fost tradus
şi în limba română.

După anul 1945 castelul a fost transformat în azil pentru persoane cu handicap psihic sever,
fiind naţionalizat în anul 1948. Din 1990 castelul găzduieşte Centrul de Recuperare și
Reabilitare Neuropsihiatrică din Brâncovenești, sub tutela Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mureş.

Revendicarea acestuia de către urmaşii lui Kemény Janos deschide perspective retrocedării
şi transformării sale, potrivit lui Kemény Géza, într-un centru de cultură pentru maghiarii din
toată lumea.

La cererea Arhiducelui Rudolf s-a realizat între 1886-1902 o enciclopedie în 23 de volume,

care să documenteze toate domeniile, de la istorie la arhitectură, obiceiuri și port popular,
din Imperiului Austro-Ungar. Penultimul volum, apărut în 1902 este dedicat Transilvaniei. În
acest volum au fost incluse şi imaginile unora dintre cele mai semnificative castele
transilvane, printre care şi cel de la Brâncoveneşti. Prezentăm imaginea acestui castel, asa
cum apărea el la sfârşitul sec. al XIX-lea, după sursa:
50
http://monumenteuitate.blogspot.ro/2012/01/castelele-si-palatele-din-transilvania.

Biserica de Lemn Sf. Arhangheli, Cheţani

Localitate atestată la 1444, sub numele de prediu Keke, sau teraa Kecze la 1449.

Alte denumiri: Cheţa ®; Maroskece (m).

Biserica este monument istoric, înscris în LMI 2010 sub codul MS-II-m-B-15626.

Obiective istorice de interes turistic:

Tradiţia istorică aminteşte existenţa unei biserici la 1444, în locul căreia s-a ridicat în prima
parte a sec. al XVIII-lea actuala Biserică de Lemn „Sf. Arhangheli” în Cheţani. Existenţa
bisericii este amintită în cadrul conscripţiei lui Bucow (1760-1762), când aparţinea celor 85

50
Compa /Tragedii şi miracole – o viaţă de baron-scriitor din Transilvania, de Gyöngyi Bodolai - Târgu Mureş, în :
http://corbiialbi.ro/index.php/compas/70-tragedii-i-miracole-8211-o-via-de-baron-scriitor-din-transilvania/
http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/B/Brancovenesti/album/index.html
http://www.kemenyinfo.hu/content.php

484
 ANEXA 6

de familii ortodoxe, pentru ca trei ani mai târziu, într-o scrisoare adresată episcopului neunit
Novacovici să fie amintită, trecerea bisericii în folosinţa celor câteva familii unite şi începerea
lucrărilor pentru o nouă biserică, situată lângă aceasta, destinată familiilor neunite.

Tipologic biserica se încadrează în categoria bisericilor cu plan dreptunghiular, cu absidă

pătrată, decroşată. Acoperişul interiorului este unul tăvănit, peste pronaos, deasupra căruia
se ridică turnul clopotniţă, prevăzut cu foişor din lemn în consolă şi coif în două ape, înalt şi
ascuţit. Naosul şi absida altarului sunt acoperite de o boltă semicilindrică, cea din altar fiind
intersectată printr-o suprafaţă plană.

Intrarea spre naos şi cea spre absidă sunt străjuite de pilaştri ornamentaţi cu o multitudine
de elemente geometrice, decorul sculptat fiind întâlnit şi pe consolele pereţilor exteriori.
Biserica actuală, restaurată între anii 1968-1969, având acoperişul înalt, cu învelitoare de
şiţă şi turnul clopotniţă cu coif înalt, areo ţinută monumentală. Noul lăcaş construit de către
neuniţi a dăinuit până în 1927, din inventarul său rămânând mai multe bunuri, printre care şi
câteva cărţi de cult.

Zestrea iconografică a acestei biserici debutează după toate probabilităţile în 1779, când se
presupune că au început lucrările de înfrumuseţare a ei. A rămas mai multe icoane din
perioada ortodoxă a lăcaşului, precum uşile împărăteşti cu tema Bunei-Vestiri, cea a
Evangheliştilor şi icoanele împărăteşti. Icoanele împărăteşti sunt atribuite zugravului
Grigorie, care semnează la 1752 pe tâmplă. Icoana lui Isus Hristos ca mare învăţător şi
arhiereu, precum şi cea a Mariei cu pruncul, datând din 1763 sunt creaţiile lui Iacov din
Răşinari. În 1807 are loc o nouă renovare/completare a zestrei iconografice, fiind realizată
friza cu prăznicarele, datorată lui Popa Nicolae, zugravul. Tot acestuia îi aparţine şi icoana
Învăţătorului Isus Hristos, realizată după trecerea icoanei în folosinţa comunităţii unite.

În decursul timpului zestrea iconografică iniţială a înregistrat multe pierderi, în special în

urma degradării şi înlocuirii unor bârne. Dar din pictura iniţială a bolţii se pot reconstitui mai
multe registre, delimitate prin chenare în panglici, medalioane centrale, ciclul hristologic şi
mucenici în arcade.51

51
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească.

485
ANEXA 6

Biserica de Lemn”Sf. Arhangheli şi Sf. Ioan Botezătorul” – Grindeni

Localitate atestată la 1289, sub numele de Terra Kereztur habitatoribus carens, sacedos de
Sancta Cruce (1332) sau Villa Kerezthur la 1339.

Alte denumiri: Grind-Cristur ®; Gerendkeresztúr (m).

Biserica este monument istoric, înscris în LMI 2010 sub codul MS-II-m-B-15690.

Nu există date certe despre momentul în care a fost ridicat acest monument religios, dar în
funcţie de caracteristicile constructive, specialişti apreciază că biserica datează de la
sfârşitul sec. al XVII-lea – începutul sec al XVIII-lea. Pentru o atare datare pledează şi anul
1713, înscris pe o cană de cositor care a însoţit biserica adusă la 1840 din satul Cuci şi
aşezată pe dealul de la nord de sat. Astăzi biserica este folosită de comunitatea greco-

catolică. Hramul bisericii este „Sfinţii Arhangheli”, respectiv „Sfântul Ioan”. Alte surse
bibliografice indică un al treilea hram pentru această biserică, anume „Sfântul Vasile cel
Mare”.

Pe noul amplasament biserica a fost prelungită spre vest cu un pridvor închis, unde se
găseşte scara de acces spre turnul clopotniţă. Tot acum vechile ferestre au fost mărite, fapt
ce contrastează în raport cu suprafaţa pereţilor, brâul median în formă de frânghie a fost
ascuns de stratul de tencuială, iar intrările iniţiale cu ancadramente ornamentate au fost
închise, fiind deschisă intrarea spre vest, cu montanţii uşilor marcaţi printr-un decor
sărăcăcios, sub forma dinţilor de lup.

Nava originară de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 10,5 x 4,5 m, având absida

altarului decroşată, cu patru laturi și pereții laterali paraleli, a fost acoperită cu o boltă

Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Alba Iuliei, 1987.

Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba,Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993
Man, Ioan Eugen (2004). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura
Reîntregirea
Surse foto:Ţetcu Mircea Rareş

486
 ANEXA 6

semicilindrică. Naosul este despărţit de absida altarului printr-un timpan, sprijinit direct pe
capetele pereţilor acesteia.

Deasupra pridvorului închis, ce joacă rolul pronaosului, se găseşte un turn clopotniţă scund,
cu secţiune pătrată şi acoperit cu un coif ascuţit.

Iconografia bisericii este atribuită zugravilor de la Feisa, fapt consemnat de Pisanie: „la anul
1848 s-au zugrăvit această sfîntă biserică și s-au plătit de tot satul, fiind paroh...Șarlea
Ștefan zugrav de la Feisa”. Cele două frize ale tâmplei cât şi uşile împărăteşti au fost
realizate odată cu restul picturii murale de către acelaşi Ştefan zugrav.

Din anul 2002 biserica are propriul său preot. În această perioadă a fost înlocuită vechea
învelitoare cu alta nouă din tablă, înlăturându-se pericolul distrugerii picturilor de influenţă
bizantină şi a structurii bisericii de către apa infiltrată.52

Biserica Reformată din Dumbrăvioara

La sfârşitul sec. al XVIII-lea Dumbrăvioara ajunge
centru domenial al familiei Teleki, reprezentanţii
acesteia devenind patronii de facto ai parohiei
reformate.

Contele Teleki Sámuela sprijinit atât preotul cât şi pe

dascălul localităţii prin înfiinţarea unor fundaţii
importante şi înzestrarea parohiei cu clădiri
moderne, necesare vieţii parohiale. Casa parohială a
fost construită în anii 1767-1768; deşi depăşea
necesităţile parohiei, a fost construită din dorinţa de
a motiva stabilirea aici a unor preoţi binepregătiţi. În
aceeaşi viziune şi politică ecleziastică poate fi
încadrată şi construcţia Bisericii Reformate.

La Dumbrăvioara este amintită existenţa unei biserici

încă din sec. al XV-lea, de mai multe ori. Existenţa
acesteia fiind legată de puternica familie nobiliară
Erdélyi din Şintereag, care a stăpânit atât domeniul
Gorneşti cât şi Dumbrăvioara. Din această biserică
provine un clopot de mari dimensiuni, turnat la Bistriţa în a doua parte a sec. al XV-lea.

Construirea actualului lăcaş de cult a început la 1784, când s-a demolat vechea biserică
medievală, fiind terminată un an mai târziu, în 1785. Biserica a fost realizată după planurile
arhitectului şi inginerului militar Péchy Mihály (1755–1819), reprezentant marcant al Neocla-
sicismului maghiar timpuriu. Lucrările efective la lăcaşul de cult au fost executate de
meşterul zidar german,Johann Hoffmann, dulgherul Győrfi Mihály, tâmplarulMüncher Vilmos
şi lăcătuşulBorbély Miklós din Târgu Mureş, portalul de factură clasică fiind comandat
pietrarilor de la Cluj.

52
idem
Surse foto: Bogdan Ilieş

487
ANEXA 6

Tipologic biserica aparţine unui tip cu

largă dezvoltare în acea perioadă,
impus de arhitectul Franz Anton
Piligram, în prima parte a secolului
XVIII, prin Biserica Cisterciană din
Szentgotthárd şi Biserica din
Bratislava a călugăriţelor elisabetane.
Caracteristică acestui tip este
integrarea turnului în partea de vest a
navei, fiind larg răspândit şi în
Transilvania.

În plan este vorba de o biserică sală, orientată aproximativ est-vest, având în componenţă
nava dreptunghiulară cu o închidere poli-gonală în capătul estic şi turnul clopotniţă spre
vest, uşor scos în rezalit în axa centrală. Nivelul inferior al faţadei principale este articulat de
pilaştri cu capiteluri ionici, care susţin o cornişă simplă. Deasupra acestora este trasată o
cornişă lată, bogat profilată, accentuată în linia pilaştrilor, care se continuă pe cele două
faţade laterale, unde constituie cornişa principală a navei. Următorul nivel al turnului, flancat
de două semifrontoane triunghiulare ale calcanului, ornamentate cu striuri, are în partea
centrală o fereastră elipsoidală, cu decor din tencuială. Ultimul nivel este ornamentat pe
cele patru laturi cu pilaştri ionici, între care se deschid ferestre semicirculare, încadrate de
chenare simple şi bolţare mediane modelate din tencuială. Sub pervazurile ferestrelor sunt
realizate panouri decorative. Friza situată deasupra pilaştrilor, pe fiecare latură, prezintă
câte un cadran, deasupra căruia linia cornişei principale este arcuită. Coiful înalt al turnului,
învelit cu tablă, are aşezate în vârf un glob şi o stea.

Faţadele laterale au câte trei ferestre cu închidere semicirculară, încadrate de chenare

simple din tencuială, accentuate cu câte un bolţar median. Între ferestre apar perechi de
pilaştri, care accentuează profilatura bogată a cornişei principale. Pe faţada de est
închiderea poligonală a navei este străpunsă de o fereastră, flancată de perechi de pilaştri.

Interiorul bisericii conservă până astăzi mobilierul confecţionat de tâmplarul Müncher Vilmos,
format din cele două şiruri de bănci, decorate în faţă cu panouri simple, flancate de volute şi
linii curbate. Amvonul amplasat în mijlocul peretelui de est are cupa confecţionată din lemn
în anul 1950 de Hamza András, iar în vârful coronamentului păstrat din perioada Barocă
este reprezentat un simbol reformat binecunoscut - pelicanul jertfându-se pentru fiii săi.53

53
Orbán János, Biserica reformată, Dumbrăvioara, în http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/mobil/monument.php?id=416

488
 ANEXA 6

Dumbrăvioara
Dumbrăvioara este o localitate aflată în componenţa comunei Ernei din jud. Mureş, care
apare documentar pentru prima dată în anul 1332.

Alte denumiri: Nagyernye (m); Rohrdachen (g)

Castelul Teleki din Dumbrăvioara

Satul şi moşia Dumbrăvioara intră în posesia contelui Teleki Sámuel în anul 1754, în urma
partajului succesoral al domeniului din Gorneşti între urmaşii lui Teleki Sándor. Construcţia
castelului începe după 1763, când acesta se întoarce dintr-o călătorie de studii din Europa
Occidentală. Deşi nu se cunoaşte arhitectul proiectului, se cunoaşte faptul că lucrările au
fost realizate sub comanda antreprenorului târgumureşan de origine germană Paul Schmidt,

cel care a coordonat şi lucrările la castelul de la Gorneşti. Alături de el la lucrări mai sunt
amintiţi şi alţi meşteri, precum târgumureşenii: Johann Hoffmann şi Friedrich Poch, Zidari;
dulgherul Győrfi Mihály, tâmplarul Henne Tamás (Thomas), lăcătuşul Jacob Mizler şi
pietrarul clujean Josef Hoffmayer.

Planimetria iniţială a construcţiei era structurată pe cele două aripi dispuse simetric, aproape
identice în privinţa volumetriei şi a elementelor de faţadă. Aripa nordică a fost construită
între 1769-1770, după care în 1773 a fost ridicată aripa sudică.

Între anii 1781-1782 au fost construite de către acelaşi maistru. anexele situate în spatele
aripii nordice, formate dintr-un un corp cu funcţii gospodăreşti, cu planimetrie în forma literei
„U”, astăzi parţial demolate.

489
ANEXA 6

Ansamblul castelului de la Dumbrăvioara este puternic marcat de corpul central, neobaroc,

construit de strănepotul fostului cancelar Teleki Sámuel, exploratorul african cu acelaşi
nume, pe baza unui proiect realizat de arhitectul budapestan Möller István(1860-1934).
Aceştia au legat cele două aripi printr-un corp central, transformând întregul ansamblu dintr-
un conac oarecare, un tot unitar asemănător castelelor nobiliare reprezentative pentru
Barocul ardelean.

Modificările au transformat reşedinţa conţilor Teleki de la Dumbrăvioara întru-na din cele mai
fastuoase reşedinţe aristocratice transilvănene. Dar devastările şi prădările posbelice au
provocat distrugerea aproape în întregime a mobilierului existent.

Referitor la funcţiile iniţiale ale castelului, s-a putut stabili că la sfârşitul sec. al XIX-lea aripa
de sud era destinată personalului, activităţilor casnice şi gospodăreşti, în timp ce aripa
nordică servea ca locuinţă pentru familia Teleki.

Apartamentul contelui a fost amenajat în pavilionul din capătul vestic, în timp ce sălile
folosite de femei se aflau spre est, între cele două apartamente fiind sala mare („palota”)
respectiv camera de zi şi dormitorul. La începutul secolului XX aici se găseau numeroase
tablouri cu portrete ale membrilor familiei, printre care şi cele executate în 1837 de pictorul
maghiar reformist, Barabás Miklós (1810-1898), astăzi dispărute.

Aripa nordică, cu un singur nivel, este flancată de două pavilioane de colţ, având faţada
accentuată prin cele două porticuri puternic ieşite în rezalită, precum şi de intrarea din axul
central mai puţin ieşit în faţă. Faţadele pavilionului de colţ de pe latura estică sunt flancate
de pilaştri cu capiteluri corintice, şi rozete mediane. Cornişa trasată deasupra pilaştrilor
descrişi se evidenţiază prin profilarea simplă, fiind urmată de o friză şi de cornişa principală,
bogat profilată. Cele două pavilioane de colţ sunt aproape identice, având faţada dinspre
curte prevăzută cu două ferestre având ancadramente cu colţurile superioare evazate.
Sprânceana lor este accentuată cu scoici lucrate în stuc, surmontate de brâuri înguste
terminate în volute şi tratate cu palmete. Faţada orientată spre drum este articulată cu două

490
 ANEXA 6

nişe similar ornamentate. Pavilioanele sunt acoperite cu o şarpantă frântă în două ape.
Cadrul arhitectural al faţadei dinspre curte este marcat de prezenţa unui fronton arcuit,
decorat cu volute, motive vegetale şi rocailleuri şi a două porticuri, ale căror stâlpi sunt
ornamentaţi cu pilaştri cu capiteluri.

În plan, aripa nordică este structurată pe două tracturi: cel dinspre curte cuprindea spaţiile
locative şi reprezentative ale clădirii baroce, iar cel opus cuprindea un şir de încăperi mai
înguste adăugate ulterior. Pavilionul vestic a fost supraetajat, iar încăperile tăvănite. Astăzi
accesul a fost modificat, fiind adaptat necesităţilor unei unităţi de învăţământ.

Cu câteva excepţii minore, faţada aripii sudice este identică cu cea a aripii nordice.
Planimetria a fost schimbată în urma modificărilor aduse în secolul al XIX-lea. În această
aripă porticul intrărilor este prelungit cu coridoare înguste la origine, de acces în curtea
grajdurilor de odinioară.

În cadrul corpului central elementele definitorii sunt: pavilionul central cu cele trei axe şi cele
două pavilioane de colţ. Intrarea principală susţinută prin pilaştri monumentali corintici, ce se
deschide în axa centrală, este flancată de ferestre cu închidere în arc. Faţadele pavilioanelor
de colţ în rezalit, sunt încadrate de pilaştri geminaţi cu capitel corintic, cu două ferestre cu
ancadramente cu colţuri superioare evazate, cu ornamente stucate, volute, motive vegetale
şi de scoică. Corpul central este acoperit cu o şarpantă frântă în două ape. Planul inferior al
şarpantei de pe porţiunile dintre pavilioane este străpuns de câte patru ferestre de mansardă
ieşite în relief. În interior, spaţiile sunt dispuse pe cele două laturi ale coridorului din axul
longitudinal. Elementul de bază al planimetriei îl constituie sala de mari dimensiuni, cu rol de
bibliotecă, amplasată faţă-n faţă cu holul larg de la intrare. Şi aici încăperile sunt în mare
parte tăvănite.

În perioada comunistă şi după Revoluţie, aici a funcţionat Grupul Şcolar Agricol din
Dumbrăvioara. Castelul a fost revendicat şi retrocedat moştenitorilor.54

Castelul este inclus în LMI 2010, ca monument istoric şi arhitectural de interes naţional, sub
codul LMI 2010 MS-II-m-A-15663

Biserica “Buna-Vestire” din Glodeni

Lǎcașul de cult este amplasat în cimitirul, din localitatea Glodeni, jud. Mureș, pe strada
Bisericii, nr. 328, pe dealul cu frasini și tei bătrâni, având hramul “Buna Vestire”, fiind
considerat monument al arhitecturii populare românești.

Nu a fost stabilit cu exactitate anul construcției bisericii, după unii fiind ȋn secolul XVIII;
conform Şematismului din 1900, p 501, este indicat anul 1783, dar nu este exclus faptul ca
aceasta sǎ fi fost construitǎ mai tȃrziu.

Biserica este realizatǎ cu închideri din bârne de brad, pe o temelie (talpǎ) de stejar, are un
plan dreptunghiular cu absidǎ decroșatǎ, poligonalǎ ȋn cinci laturi. Consolele absidei sunt
prevǎzute cu crestǎturi ȋn plan ȋnclinat. Nava este acoperitǎ cu o boltǎ semicilindricǎ, retrasǎ
de la linia pereților și intersectatǎ cu un timpan ȋnclinat, pe latura de vest; absida, cu o boltǎ

54
- http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=411

491
ANEXA 6

asemănătoare, racordatǎ cu pereții dinspre est, prin fȃșii curbe. Inițial clopotnița era
separatǎ, dar ȋn secolul al XIX-lea, din lipsǎ de spațiu s-a adoptat o soluție care a modificat
partea de vest, prin extinderea pe aceastǎ laturǎ cu ȋncǎ o travee avȃnd bolta semicilindricǎ
ȋn pronaos și un pridvor ȋnchis de formǎ poligonalǎ ce cuprinde ȋn interior structura portantǎ
a clopotniței care se ȋnalțǎ deasupra. Pentru a pune sub același acoperiș ȋntreg edificiul,
sarpanta a fost ridicatǎ obținându-se un spor de înălțime al bolții semicilindrice interioare.
La interior pereții sunt acoperiți cu placaj, iar bolțile tencuite, ascunzându-se pictura.

Din valorile picturale, s-au pǎstrat cel mai bine tâmpla cu friza celor 12 apostoli, icoanele
prǎznicare pictate atât pe lemn cât și pe sticlǎ. Ușile ȋmpǎrǎtesți, cu reprezentarea
“Blagoveșteniei Precestii” datatǎ ȋn 1799, precum și icoanele mari: Buna Vestire, Deisis,
Maria cu pruncul, Sfȃntul Nicolae, sunt opera lui Toader Popovici zugrav.

În 1979, lǎcașul de cult a fost reparat, prin stradania preotului Crișan, reușind astfel sǎ o
salveze de la autodistrugere.

Pe crucile de lemn, cu brațele crestate în trepte și împodobite cu pomul vieții se mai

pǎstreazǎ scrierea veche a străbunilor.55

Clǎdirea este declaratǎ monument istoric de interes local și este înscrisǎ în LMI 210 având
codul: MS-II-m-B-15683.

55
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mǎrturii de continuitate și creație
româneascǎ, Episcopia ortodoxă română - Alba Iulia, 1987
Man, Ioan Eugen, Biserici de Lemn din județul Mureș, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004

492
 ANEXA 6

Biserica “Sfinții Arhangheli” din Moişa

Sursa: http://slova-crestina.ro/wp-content/uploads/2010/08/biserici-monumente-bt.pdf

Şematismul de la 1900 consemnează că lăcașul de cult a fost construit în anul 1752, fiind
strămutat din comuna Ibǎnești și adus la Moișa în urmă cu aproximativ 150 de ani.

În secolul XX edificiul a suferit intervenții majore, fiind extins pe latura vestică pentru a putea
primi mai mulți oameni. O inscripție situată deasupra intrării menţionează ca dată a
reconstruirii “1921 VII. 12”, iar pe stâlpul de la ușa diaconească de pe partea dreaptă se
păstrează însemnarea “curator prim oltean petru somogyi oszkar majastru. Dulgǎrit so facut
anul 1921 VII – 30”.

Partea originară o formează nava pe o lungime de 7,20 m și absida altarului decrosată,

poligonală cu cinci laturi. Traveea de est a bolții naosului a fost înnoită, materialul recuperat
fiind folosit la încăperea nouă care adăpostește pronaosul. Pe pereții acesteia și pe cei ai
pronaosului inițial, se pot observa fragmente de pictură, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea,
care poate fi atribuită lui Toader Popovici zugrav. Biserica a avut în patrimoniu un inventar
valoros de icoane pe lemn, din veacul al XVIII-lea (Maria cu Pruncul, Isus Pantocrator), și pe
sticlă din anul 1803, care în prezent se află în custodia Catedralei Ortodoxe din Târgu
Mureș.

Biserica a beneficiat de o amplă renovare, în cursul anului 1980, primind o fundaţie din
piatră cimentată, fapt ce îi conferă stabilitate în condiţiile amplasării edificiului pe coasta
dealului. Deşi partea mai veche a bisericii a rămas în forma iniţială, turnul şi pridvorul au fost
îmbrăcate în şindrilă, soluţie atipică şi prea puţin potrivită pentru un lăcaş de cult tradiţional.

493
ANEXA 6

Lăcașul de cult este amplasat pe dealul unde se află cimitirul satului, fiind înconjurat de brazi
și morminte, accesul la el realizându-se din stradă prin intermediul mai multor scări din
beton și dale.56

Clǎdirea este declaratǎ monument istoric de interes național și este înscrisǎ înLMI 210
având codul: MS-II-m-A-15727.

Glodeni
Localitatea este menţionată documentar pentru prima dată la 1263, sub numele de
Sarpatak.

Alte denumiri: mai demult Șarpotoc, Șarpatoc ®; Marossárpatak (m); Schellenberg,

Kothbach (g). Toponimul în traducere este “Pârâul noroios”.

Palatul Teleki din Glodeni

Către mijlocul secolului al XV-lea, familia nobiliară Losonci Bánfi ridică pe domeniul de la
Glodeni o reşedinţă nobiliară, menţionată la 1462 în posesia lui Mihail Székely, căpitan al
Cetăţii Bistriţa. După participarea acestuia la revolta nobilimii Transilvane din 1479 împotriva
regelui Matia, el pierde moşia care este confiscată de către rege şi donată imediat
voievodului Transilvaniei, Nicolae Csupor. Castelul revine familiei Székely, fiind amintit în
posesia acestora la 1519.

În 1675 domeniul Glodeni şi castelul intră în posesia grofului Teleki Mihály, secretar al
principelui Apaffi (1632-1690).

La sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. XIX familia Teleki a construit aici două castele;
unul situat pe dealul din apropiere, demolat după Al Doilea Război Mondial de către contele

56
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din episcopia Alba Iuliei, mǎrturii de continuitate și creație
româneascǎ, Episcopia ortodoxa română - Alba Iulia, 1987
Man,Ioan Eugen, Biserici de lemn din județul Mureș, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004

494
 ANEXA 6

Teleki József, care a parcelat terenul şi l-a împărţit sătenilor pentru a-şi face case. Al doilea,
este palatul situat în centrul comunei, construit în sil Empire. În jurul palatului se întinde un
frumos parc englezesc, cu alei pietruite, străjuite de statui înfăţişând personaje alegorice.
Parcul era populat cu specii de castani, frasini, salcâmi, stejari sau nuci, alături de alte specii
exotice și îşi găsea corespondenţa în imaginea altor parcuri din jurul unor reşedinţe nobiliare
maghiare.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1771-1778), pe locul vechiului castel medieval familia

Teleki a ridicat unul dintre cele mai frumoase edificii în stil Empire din Transilvania.
Planimetria castelului are forma literei „U”, se desfăşoară pe trei nivele; începând cu
pivniţele de mari dimensiuni, din piatră cu bolţi din cărămidă, parter şi etaj.

Castelul are 52 de camere şi 365 de ferestre, dispuse pe cele două nivele. Reşedinţa de
mari dimensiuni se remarcă prin intrarea monumentală, marcată prin coloane corintice,
scara interioară şi locul de parcare a trăsurilor, realizate cu multe elemente în stil Baroc.
Fără a fi somptuoase, saloanele de mari dimensiuni, erau împodobite cu statui în miniatură
şi picturi ale unor celebri artişti din sec. al XVIII-lea. Aici se găsea şi o parte din biblioteca
familiei, de o valoare inestimabilă, cunoscându-se apetenţa acestora pentru carte.

În perioada tulbure de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a fost jefuit și
biblioteca distrusă, o mică parte din cărţi au putut fi salvate și se păstrează în Biblioteca
Teleki din Târgu-Mureş şi la Muzeul Aradului. Clădirea şi parcul au fost naţionalizate la
1949, fiind transformate într-un preventoriu TBC pentru copii. Cu toate modificările făcute în
perioada comunistă palatul mai păstrează o parte din mobilierul original: sobele,
candelabrele, tâmplăria și stucaturile. Ansamblul a fost revendicat după 1990 şi retrocedat în
2006, intrând efectiv în posesia urmașilor din familia Teleki în 2011. Ultimul stăpân al
castelului a fost contele Teleki Károly.57

Castelul este cuprins în Listele de Patrimoniu, ca monument de interes local, sub codul LMI
2010 MS-II-m-B-15684.

Gorneşti
Localitate atestată la 1319 sub numele de Kmezeg, ca domeniu de danie a voievodului
Transilvaniei, Szecheny Tamaş. Între 1462-1465 famila Erdely de Somkerek construiește
aici un castel medieval cu cinci turnuri, înconjurat de un şanţ cu apă alimentat din râul
Mureş, castel menţionat la 1477 sub numele de Gernyezegh.

Alte denumiri: Ghernesig; Gernyeszeg (m); Kärzign (s) şi Kertzing (g).

57
http://www.dreamdestinations.ro/castelul-teleki-glodeni-romania-10447/#sthash.IzWpmwmg.dpuf
Sursa foto: surprising-romania.blogspot

495
ANEXA 6

Castelul Teleki de la Gorneşti

În 1675 domeniul şi castelul sunt dăruite de către principele Transilvaniei, Mihai Apafi I,
cancelarului şi omului său de încredere Mihály Teleki de Szek. Pentru sprijinul adus de către
acesta coroanei habsburgice prin semnarea convenţiei de la Cârţişoara şi recunoaşterea
suzeranităţii asupra Transilvaniei, Teleki Mihaly primeşte titlul de conte din partea
împăratului Leopold I. Între anii 1686-1687, M. Teleki aduce unele modificări vechiului
castel, prin înălțarea unei noi aripi, supraînălțarea și decorarea turnurilor cu piatră sculptată

în stilul Renașterii transilvănene. După moartea lui Mihai Teleki în bătălia de la Zărneşti,
castelul trece în proprietatea fiului acestuia, contele Teleki Sándor, căsătorit cu Bethlen, fiica
lui Miklós (Nicolae) Bethlen. Aici s-a născut Samuel, ultimul fiu al lui Teleki Sándor, cu cea
de-a doua soţie, Zsuzsanna Nagy de Petk. Samuel va fi cel care va ajunge câţiva ani mai
târziu, după strălucite studii în ţară şi în străinătate, cancelar al Transilvaniei şi posesorul
palatului de la Dumbrăvioara.

După moartea lui Teleki Sándor în 1754, castelul revine celui de-al doilea fiu, László Teleki.
Acesta va fi cel care va începe transformarea castelului medieval în palatul baroc pe care îl
cunoaștem astăzi. În acest proces de modernizare a vechiului castel un rol major l-a avut
impulsul dat de cumnatul său, Gedeon Ráday, care începuse modernizarea reşedinţei
familiale de la Pécel. László va fi şi cel care va pune bazele ramurii de Glodeni a familiei.
Planurile palatului au fost întocmite de către arhitectul Andreas Mayerhoffer, între anii 1769-
1772, când va începe şi demolarea vechiului castel. După moartea arhitectului în 1771,
planurile şi conducerea lucrărilor la noul castel sunt preluate de către fiul acestuia, Johan
Mayerhoffer.

În 1778 contele Teleki László moare la Gorneşti, într-un moment în care lucrările la noul
palat erau aproape gata. Domeniul şi continuarea lucrărilor sunt preluate de către fiul
acestuia cu prima sa soţie, contele Teleki József. Ca fiu al contesei Eszter Raday, József
Teleki a primit încă din copilărie o educaţie aleasă, studiind matematica, istoria și teologia
sub îndrumarea lui Péter Bod, la Ighiu și Ţelna. La vârsta de cca. 20 de ani începe o
călătorie academică, de studiu şi cercetare prin centrele universitare din Vestul Europei,
frecventând cele mai exclusiviste saloane ale vremii şi intrând în contact cu personalitățile
influente ale Iluminismului apusean. Încă de acum se remarcă prin pasiunea lui de fin
colecţionar de carte şi obiecte de artă.

496
 ANEXA 6

În paralel cu lucrările la palat, József Teleki amenajează între 1789 şi 1792 şi spaţiul dintre
vechiul şanţ de apărare şi palat, transformându-l într-o frumoasă grădină franceză, foarte
diferită de grădinile baroce ale vremii din Ungaria de Vest, iar în 1790 construieşte sera, sau
„Marea casă a florilor”. La moartea contelui în 1796, la castelul său din Szirak, lucrările la
reședinţa din Gornești erau încheiate, noul palat baroc strălucea înconjurat de o frumoasă
grădină franceză.

Construit în stilul palatelor Grassalkovich, palatul de la Gorneşti are un plan în formă de “U”,
cu un pavilion central decroşat în trei axe, cele două aripi formând o curte amplă cu
deschidere spre parc. Clădirea, formată din subsol, parter, etaj şi pod are o decoraţie simplă
în cazul aripilor laterale şi mult mai bogată la pavilionul central. Acesta are faţada principală
decorată cu pilaştri dubli terminaţi prin capiteluri ionice şi ferestre în arc, decorate cu
ornamente rococo, deasupra cărora se află câte o altă fereastră ovală.

Odată cu publicarea planurilor iniţiale, realizate de către Andreas Mayerhoffer s-a putut
constata că s-a renunţat la o mare parte din ornamente şi că pavilionul central a fost
supraînălţat, fiindu-i adăugat şi un mic balcon pe faţada principală. De asemeneam scara
centrală a fost înlocuită cu una mult mai simplă, iar compartimentarea camerelor a fost
revizuită, rezultând o clădire cu un aspect mai sobru.

După moartea lui Teleki József, domeniul rămâne fiului său mai mic, Teleki József al II-lea,
care va continua transformarea parcului, într-unul în stil englezesc, cu alei şi arbori de
esenţă rară, profitând de atmosfera istoricistă dată de prezenţa vechiului șanţ de apărare al
castelului medieval. Tot acestei perioade i se datorează ridicarea monumentului
comemorativ al lui Teleki József al II-lea, ridicat la moartea sa (1817) de către soţia, Zsófia
Teleki de Szék. Monumentul, situat în parcul castelului este compus dintr-un soclu de piatră
cu inscripţii în latină, azi parţial distruse, având deasupra o urnă decorată cu ghirlande.
După moartea contelui la vârsta de 40 de ani domeniul va râmâne celui de-al doilea fiu,
Teleki Domokos. Acesta a plasat în parcul castelului şapte statui, înfăţişând personaje
mitologice, statuie care - potrivit memoriilor sale, - au fost aduse de la Budapesta, de la una
dintre vilele familiei.

497
ANEXA 6

Palatul a fost vandalizat în 1849 de către trupele ruseşti venite în sprijinul Coroanei
Habsburgice. Evenimentul a fost descris un an mai târziu de către un călător englez, care
povesteşte că ‘’Locul a avut teribil de suferit în timpul revoluţiei: tablourile au fost distruse,
podelele rupte, mobila cu mătase furată, legăturile de piele ale valoroaselor cărţi din
bibliotecă rupte şi folosite la peticirea curelelor sau şeilor. Nicio fereastra nu a mai ramas, pe
scurt, nu a mai rămas nimic de distrus”.

După naţionalizare palatul a constituit sediul mai multor instituţii sociale, care au salvat
întrucâtva clădirile de la distrugere, cu toate că bunurile sale au fost risipite. Astăzi castelul a
revenit familiei, care încearcă să-l reintroducă în circuitul turistic şi economic.58

Palatul este monument de patrimoniu de interes naţional, fiind inclus în LMI 2010, sub codul
- MS-II-a-A-15689.

Castelul Kornis - Rákoczi – Bethlen, din Iernut

Localitatea Iernut apare în memoria documentelor la 1257, ca toponim ce definea o moşie
feudală cu numele de Ranoltu.

Alte denumiri: colocvial Ernot sau Iernot; Radnót (m); Radnuten (g).

Anterior anului 1545 există pe actualul amplasament al castelului o altă reşedinţă nobiliară,
al cărei aspect rămâne necunoscut. Intrat în posesia nobilului Gáspár Bogáti, acesta
hotăreşte dărâmarea vechii reşedinţe până la temelii şi construirea unui castel nou, mai
apropiat de spiritul arhitectural al epocii. Aşa ia naştere unul dintre puţinele castele din
Transilvania, încadrate stilului Renascentist.

Între anii 1583 şi 1585 castelul este menţionat documentar aparţinând nobilului maghiar
Francisc Kendy. În această perioadă este găzduit aici timp de mai multe luni genovezul
Franco Sivori, fost slujitor al domnului Țării Românești, Petru Cercel. În 1608 noul principe al
Transilvaniei Gabriel Bathory donează castelul nobilului de origine maghiară Kornis
Boldizsar, ca răsplată pentru sprijinul acordat de acesta la urcarea pe tronul Transilvaniei.

58
Castele şi conace revitalizate: Castelul Teleki din Gorneşti în http://monumenteuitate.blogspot.ro/2015/09/castele-si-conace-
revitalizate-castelul.html#.VkH1tfCQmek
Leca, Irina - Gornești – Teleki în http://monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki
http://www.pensiuni-vile-transilvania.ro/index.php?m=21&lid=9

498
 ANEXA 6

În 1649, Kornis Francisc vinde castelul principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, cu suma de
22.000 de florini. Noul proprietar modifică palatul după planurile arhitectului veneţian
Agostino Serena, fapt confirmat prin inscripţia de pe bolţarul median al portaţului de nord.
Contribuţia acestui arhitect se regăseşte în deschiderea unei logii la nivelul superior al laturii
sudice, zidită ulterior, ale cărui ancadramente sunt vizibile până astăzi.

Ajuns în posesia conţilor Bethlen, după ce este păstrat mai multe secole, castelul este
pierdut la cărţi de către contele Mark Bethlen, în favoarea contelui Jeno Haller. Acesta îl va
dona Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, care-l va transforma într-o fermă model şi o
şcoală agricolă. După 1920 domeniul castelului este fărâmiţat în urma aplicării Legii agrare,
iar castelul naţionalizat la 1948 şi transformat în şcoală agricolă de nivel liceal.

Planul castelului este în formă de patrulater, cu o curte interioară de mici dimensiuni, patru
bastioane masive la fiecare colţ şi ziduri din cărămidă cu o grosime de cca. 1 m. Faţadele
exterioare redau o imagine sobră, cu puţine elemente decorative. Accesul în castel se făcea
prin cele două intrări de pe latura de sud şi de nord, prevăzute cu portaluri semicirculare. Pe
axil median al laturii de nord, deasupra intrării se găseşte un mic balcon, sprijinit pe două
console cu profil curbiliniu.De asemenea, câteva dintre ferestrele situate la etaj sunt
prevăzute cu frontoane triunghiulare.

În profida multiplelor modificări şi transformări suferite în perioada comunistă, când castelul

a fost transformat în instituţie de învăţământ, sălile de la parter mai păstrează câteva
elemente arhitecturale specifice perioadei Renascentiste. Menţionăm sistemul de acoperire
prin bolţi în cruce, asociate pe alocuri cu mici console de piatră, decorate cu motive
geometrice sau vegetale, precum şi chei de boltă de formă florală. Uşile interioare, multe
dintre ele zidite ulterior, aveau ancadramente cu profilaturi alcătuite din succesiuni de toruri,
scoti şi cornişe puternic reliefate la partea superioară. Se remarcă prin eleganţă şi modul în
care s-a păstrat, ancadramentul încăperii din colţul nord-estic, decorat cu pilaştri supli care
susţin acelaşi tip de cornişă, precum şi mica nişă semicirculară şi alungită, de pe latura
nordică, al cărei cadru este decorat cu două flori sculptate în relief. Trei dintre laturile
interioare ale curţii sunt prevăzute cu galerii, care imită tipologia logiei renascentiste,
adăugate şi ele ulterior şi neaparţinând planului iniţial al castelului.

499
ANEXA 6

Din complexul arhitectural, mult mai amplu, format din castelul propriu-zis, depozite şi
grajduri, având de jur împrejur un şanţ larg alimentat din Mureş, se mai păstrează până
astăzi zidurile de incintă, un corp de clădire de mici dimensiuni; clădirea porţii, care mai
conservă câteva elemente arhitecturale specifice Barocului, precum deschiderea gangului,
elementele decorative în formă de volută aflate deasupra ferestrelor, forma acoperişului;
depozite şi alte dependinţe. Clădirea castelului este structurată pe trei nivele: un subsol,
parţial îngropat, construit din piatră şi cărămidă, cu bolţi din cărămidă, bolţi ce se regăsesc şi
la nivelul parterului şi tavane drepte, tencuite la nivelul etajului.59

Castelul Haller - Ogra

Castelul Haller” din Ogra are o istorie impresionantă. Construit în secolul XVII, acesta a fost,
pe rând, în proprietatea mai multor familii nobiliare. “Pensiunea Castel Haller” este primul
castel renovat și reamenajat în pensiune turistică din județul Mureș. Pensiunea dispune de
15 camere dintre care două apartamente, dotate cu băi, cablu TV, mini-bar, linie telefonică
internă și internațională, internet wireless. Toate camerele sunt dotate cu mobilier în stil
vechi. “Pensiunea Castel Haller” vă oferă cele mai bune condiții de petrecere a unui sejur
turistic sau de afaceri, fiind locația ideală pentru organizarea de: nunți, banchete, botezuri,
conferințe, expoziții, baluri, petreceri în aer liber, degustări de vinuri... fiind astfel invitați în
atmosfera placută a restaurantului cu specific tradițional, cât și în crama veche unde vă
puteți delecta cu aroma vinurilor domnești.

Istoria moșiei Ogra

Localitatea Ogra e atestată documentar din anul 1376, când apărea sub numele de
“Poss.Wgra,Vgra”. Aparținând de-a lungul secolelor domeniului Sânpaul, istoricul de
moștenire a satului Ogra se leagă de proprietarii comunei din apropiere. Astfel, prima
proprietară a celor două moșii a fost familia Szentpáli. Dupa dispariția acestei familii, în anul
1479, regele Matei Corvin a donat Sânpaul împreună cu Ogra și cu alte sate lui Korvin
János. Nu peste mult timp, Ogra a intrat în posesia familiei Szengyörgyi, ca apoi, aceasta să
fie preluată de familia Hosszúaszói. Mai târziu, proprietarul satului devenea protopopul
Barlabási János. El a fost urmat de Alárdi Ferenc, apoi de Bátori Kristóf. Abia în anul 1609
domeniul Sânpaul și Ogra a intrat în posesia familiei Haller.

Interiorul Castelului Haller arăta odinioară orbitor de luxos. Camerele erau boltite, iar
încăperile erau decorate cu stucatură și pictură murală. Candelabrele erau aduse din Viena,
iar mobilierul din lemn masiv din Paris. În acest edificiu deosebit există și o capelă romano-
catolică privată în care slujeau călugări franciscani plătiți și ținuți de stăpânii castelului.

În secolul 20, după naționalizare au avut loc schimbări majore în castel, frumusețea originală
a fost distrusă în favoarea kitch-urilor impuse de noile timpuri. Pictura murală a fost răzuită
aproape complet, pereții au fost zugrăviți cu var sau cu humă, acoperișul împreună cu
tavanul au fost demolate și înlocuite cu unele de o calitate îndoielnică, ușile și ferestrele au
fost și ele înlocuite cu altele mult mai potrivite mentalității vremii. Aici au funcționat de-a
lungul anilor o școală, un internat, sediul Miliției și Consiliul Popular până în 1990, când
59
Andreica,Gheorghe, Monografia orașului Iernut până în 1947, Tîrgu-Mureş, Ed. Nico, 2007, pp. 41, 232-236
- http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/Atractii-Turistice-Castelul-Kornis-Rakoczi-Bethlen-din-Iernut-74-p.html
- http://cultura.inmures.ro/monumente-arhitecturale-din-iernut/castelul-din-iernut-istoric.html
- http://specialarad.ro/frumusetea-monumentelor-apuse-din-romania-prin-obiectivul-lui-nuber-levente/

500
 ANEXA 6

clădirea a fost abandonată. Așa a ajuns în ruină castelul care pe vremuri era curtat de
întreaga nobilime transilvăneană.

Pănet
Localitate atestată documentar în 1332, în registrele de dâjme papale, sub numele de
Pambus.

Alte denumiri: Pănetul de Câmpie ®; Mezőpanit (m).

Ansamblul Bisericii de Lemn „Sf. Arhangheli”, Pănet

Biserica este amplasată pe o colină situată la vest de localitate, fiind înconjurată de vechi
cruci din piatră şi arbori care o ascund în mare parte vederii.

Anul 1740 înscris pe uşile împărăteşti dovedeşte faptul că lăcaşul de cult este cunoscut de
mai bine de două secole şi jumătate, putând aprecia că şi biserica este anterioară acestei
date. Tradiţia locală spune că biserica a fost adusă din satul Nazna, fără a se cunoaşte data
exactă când a avut loc această mutare. Bisericuţa face parte din categoria celor cu plan
dreptunghiular, având absida decroşată, poligonală, cu cinci laturi, având dimensiunile navei
de 8,77 m x 4,50 m. Lăcaşul de cult se remarcă prin armonia proporţiilor şi a formelor, cât şi

prin decorul sculptural.

Pereţii sunt realizaţi din bârne de brad, aşezate pe tălpi de stejar şi îmbinate în coadă de
rândunică, prinse în cuie de lemn. Faţada este întreruptă numai de golul intrării şi cel al
ferestrelor, modeste, de pe laturile de nord şi de sud ale naosului şi ale absidei. Elementul
decorativ cel mai impresionant al bisericii îl constituie capetele bârnelor de sus, care în
punctele de îmbinare formează console masive, de tipul aripi cu crestături paralele, care
coboară în unghi aproape până la mijlocul peretelui.

La sfârşitul sec. al XVIII-lea, pe latura de sud au fost adăugate o prispă ce mai păstrează doi
dintre stâlpii originari, sculptaţi la fel ca şi masa altarului, şi traveea pătrată care precede
prispa în dreptul intrării. La interior trecerea dintre pronaos şi naos se face prin intermediul
unui primez, a cărui uşă de legătură este împodobită cu un chenar de funie şi rozete, în
alternanţă cu discuri zimţate şi colţi de lup. Iconostasul, amplasat la întâlnirea dintre naos şi
decroşul absidei, cu cele trei deschizături ale uşilor împărăteşti, păstrează o valoroasă

501
ANEXA 6

decoraţie de tradiţie bizantină, specifică primei jumătăţi a sec. al XVIII-lea. Tavanul interior
este format dintr-o boltă semicilindrică, având grinda de naştere susţinută de console cioplite
în trepte.

Uşile împărăteşti, realizate în 1740, cuprind scena „Bunei-Vestiri”, a „Sfântul Arhanghel”

precum şi a „Fecioarei Maria” înfăţişaţi pe fundalul, arhitectonic, aşa cum este întâlnit în
pictura renaşterii italiene.

Decorul pictural este creaţia unor cunoscuţi zugravi din secolul al XVIII-lea, precum Toader
zugrav, cu icoanele „Învierea lui Hristos”, pictată la jumătatea secolului al XVIII-lea (1740),
„Sf.Vasile cel Mare” şi „Sf.Teodor Tiron”. Dar preţioasa decoraţie în manieră bizantină a fost
realizată de către Comeniu zugrav.Tot lui îi sunt atribuite şi uşile împărăteşti cu scena
„Bunei Vestiri”, „Sfântul Arhanghel” precum şi „Fecioara Maria” fiind înfăţişaţi pe un fundal
arhitectonic, întâlnit în pictura Renaşterii italiene.

Potrivit străvechiului obicei, alături de biserică, în partea sud-estică, se află turnul-clopotniţă,

din lemn, în formă pătrată. Turnul ridicat pe două nivele are acoperişul din şiţă cu pante
repezi.

Vechiul lăcaş de cult are atât o valoare arhitecturală şi artistică, cât şi una istorică, făcând
dovada existenţei unei comunități românești prospere în veacurile trecute, astăzi aproape
dispărută sau asimilată de către populaţia maghiară majoritară.60

Ansamblul format din biserică şi clopotniţa de lemn formează un monument istoric de o

deosebită valoare naţională şi internaţională, fiind cuprins în Listele de Patrimoniu (LMI
2010) sub codul MS-II-m-A-15746.

60
Băciuţ, Nicolae - Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu Mureş, 2010, p. 90-91;
Man, Ioan Eugen - Biserici de lemn din judeţul Mureş, 2004, p. 401-403.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993, p. 155.
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.

502
 ANEXA 6

Petelea

Biserica de lemn „Sf. Ioan” - Petelea

Pe cheia de boltă a pronaosului este săpat anul 1630, reprezentând după toate
probabilităţile anul în care a fost ridicată biserica, şi alăturat anul 1821, ca dată importantă
legată de refacerea şi executarea unor modificări importante la vechiul lăcaş.

Cu toate acestea în Lista Monumentelor Istorice este reţinută ca dată de construcţie anul
1750. Indiferent de momentul când a fost ridicată, biserica a suferit o restaurare şi
importante modificări la 1821, la 1962, când a fost construit turnul cu clopote şi în 1992,
când a fost turnată placa de beton de la baza clopotniţei. Nici asupra hramului iniţial părerile
specialiştilor nu converg; în timp ce Cristina Iordache-Panait şi Ioan Eugen Man dau ca
hram “Sf. Arhangheli”, în lista monumentelor este trecut ca hram “Sf. Ioan”.

Pentru secolul al XVII-lea pledează şi planul inţial al lăcaşului, de formă poligonală,

structurat ca un dreptunghi, având la capătul de vest un poligon cu trei laturi, iar la est cu 5
laturi. Îmbinarea bârnelor coroanei de la pereţii altarului s-a făcut în prelungire, sub forma
unui lanţ de console.Intervenţiile din 1821 au presupus refacerea acoperişului interior, sub
forma bolţilor poligonale de inspiraţie moldovenească. Pronaosul este acoperit cu o boltă din
opt fâşii curbe structurate pe nervuri, în timp ce naosul este prevăzut la est cu tavan din
bârne, dispuse în trepte, restul spaţiului fiind acoperit cu bolţi poligonale suprapuse. Bolta
altarului realizată din fâşii curbe se leagă de cea a naosului prin două penetraţii. Intrarea
originală de pe latura de sud a fost înlocuită cu cea actuală, având ancadramentele
ornamentate cu vrejuri florale. Tot acum au fost adăugate prispa de pe latura de sud şi
clopotniţa alipită laturii de vest.

Pictura de la nivelul bolţilor este atribuită zugravului Grigorie din Târgul Pietrei, fiind
executată în prima parte a sec. XIX, posibil imediat după modificările aduse lăcaşului. Din
programul iconografic se păstrează ciclul Hristologic, Evangheliştii, Buna-Vestire, Sfinţii Trei
Ierarhi, Botezul Domnului etc. Icoanele împărăteşti şi pictura murală, precum şi o altă pictură
reprezentând Sfânta Treime au fost atribuite lui Popa Sandu din Iernuţeni.În biserică s-au
păstrat mai multe tipărituri blăjene, dar şi de la sud de munţii, precum o Evanghelie de la
Bucureşti din 1750 şi o Psaltire de la Râmnic de la 1776.

503
ANEXA 6

În prezent biserica este acoperită cu ţiglă, în timp ce turnul clopotniţă este acoperit cu
tablă.61

Biserica şi turnul clopotniţă sunt declarate monumente istorice şi de arhitectură de interes

local, fiind înscrise în LMI 2010 sub codul MS-II-m-B-15753

Răstoliţa
Satul Răstoliţa a intrat în memoria documentelor relativ târziu, fiind menţionat pentru prima
dată la 1850 sub numele de Rostoşnea, în magiară Ratosnya. Dar despre existenţa
anterioară a localităţii vorbeşte însăşi biserica, cărei începuturi sunt mai timpurii cu cel puţin
un secol.

Biserica de Lemn din Răstoliţa

Biserica de Lemn cu hramul “Sf. Nicolae” de la Răstoliţa, este amplasată în Cimitirul Ortodox
al localităţii.

Inscripţia de pe ancadramentul uşii de la intrare arată că biserica datează de la mijlocul sec.

al XVIII-lea (1750), fiind construită din bârne de brad pe tălpi de stejar. Ioana Cristache
Panait apreciază că dimensiunile foarte mici ale pereţilor ar putea sugera existenţa unei
edificiu anterior. Biserica are plan dreptunghiular, cu absidă de formă poligonală,
nedecroşată, cu trei laturi. Biserica suferă importante transformări la mijlocul sec. al XIX-lea,
când s-a adăugat pe latura de sud o prispă cu stâlpi sculptaţi, terminată pe latura de vest cu
un pridvor deschis, cu învelitoare proprie supraînălţată cu un turn clopotniţă, prevăzut cu
foişor şi coif poligonal.

Sistemul de acoperire interioară utilizează bolta tradiţională, semicilindrică în leagăn, care

acoperă naosul de formă dreptunghiulară (3,80 x 4,30) şi parţial absida altarului, continuată
prin trei panouri triunghiulare racordate la semicilindrul altarului. Pronaosul cu dimensiunile
de 2,35 m x 3,80 m este acoperit cu o calotă octogonală, realizată pe nervuri curbe
acoperite cu scânduri, care converg spre un mic tavan, de asemenea octogonal. Intrarea

61
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987, p. 259-260
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993, p. 156.
Băciuţ, Nicolae – Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu Mureş, 2010, p. 93-94.

504
 ANEXA 6

existentă iniţial pe latura de nord a fost obturată la un moment dat cu bârne, dar s-a păstrat
ancadramentul sculptat cu motive geometrice şi rozete, motive întâlnite şi pe ancadramentul
intrării dintre pronaos şi naos.

Biserica a avut pictură interioară şi exterioară, realizată în prima parte a sec. XIX, de către
zugravul Pavel Dumbrăvean. Deşi în timp pictura a fost afectată de intemperii şi trecerea
timpului, fiind restaurată la un moment dat, valoarea acesteia este una incontestabilă.
Pictura catapetesmei realizată de către acelaşi zugrav se păstrează încă destul de bine.62

În prezent biserica este degrevată de ritualul religios, odată cu ridicarea bisericii de zid din
apropiere, dar conservarea ei este impusă de catalogarea ca monument istoric şi de
arhitectură de importanţă excepțională, fiind înscris în LMI 2010 sub codul MS-II-m-A-15755.

Biserica de Lemn „Sf. Arhangheli”- Reghin

Biserica de Lemn „Sfinţii Arhangheli” este amplasată în cimitirul românesc, din municipiul
Reghin, str. Măceşului, nr. 5. Este cunoscută şi ca Biserica lui Petru Maior, pentru că marele
iluminist a slujit aici între 1784 şi 1809, într-o perioadă în care îndeplinea şi funcţia de
protopop al Gurghiului. Asupra hramului iniţial părerile specialiştilor sunt împărţite: după
Cristina Panait-Iordache hramul era “Pogorârea Sfântului Duh”, în timp ce Ioan Eugen Man
apreciază că hramul a fost “Sf. Nicolae”. Începuturile sale rămân tulburi; în listele de
patrimoniu figurează anul 1725, ca an al ridicării ei, în timp ce tradiţia o consideră mai
veche. Potrivit tradiţiei, biserica a fost adusă la Reghin de către nişte negustori macedoneni
la sfârşitul sec. al XVII-lea sau începutul celui următor.

Biserica a aparţinut iniţial comunităţii ortodoxe, pentrru ca la 1781-1784 să fie menţionată în

posesia uniţilor, când Petru Maior devine protopop de Gurghiu şi preot la Reghin.

Lucrările de reparaţii din 1791 oferă şi prilejul executării altor lucrări. Se adaugă turnul
clopotniţă, amplasat deasupra pridvorului închis. Lăcaşul de cult a suferit în decursul
timpului mai multe renovări.

62
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993, p. 156-157.
Băciuţ, Nicolae– Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu Mureş, 2010, p. 98-99
Man, Ioan Eugen - Biserici de lemn din judeţul Mureş, 2004, p. 104-106.

505
ANEXA 6

Biserica face parte dintre primele monumente de acest fel ridicate sub influenţa planimetrică
a bisericilor de lemn din Moldova. Lăcaşul de cult are un plan dreptunghiular, cu absidă
pentagonală decroşată, de formă poligonală cu cinci laturi şi cu două absidiole poligonale pe
cele două laturi. În elevaţia interiorului s-a păstrat bolta semicilindrică, care acoperă nava şi
absida altarului, în timp ce pentru absidiolele laterale s-a utilizat o boltă tronconică.
Dimensiunea bisericii este destul de modestă; 18,85 m x 5,30 m, iar înălţimea turnului de
11,70 m. Se remarcă iscusinţa constructivă a meşterilor în modul de îmbinare a consolelor,
care se intersectează perechi, sub forma unor aripi crestate. Ancadramentul vechii intrări,
astăzi închis cu bârne este ornamentat cu motive geometrice şi imaginea balaurului cu
coroană.

Pictarea bisericii a fost realizată la mijlocul sec. al XVIII-lea de către Toader zugrav, de la
care au mai rămas două icoane mari, datând din 1747-1748. Tot acestui pictor îi este
atribuită şi pictarea catapetesmei, frumos sculptată şi renovată în 1857. Deoarece uşile
împărăteşti şi icoanele împărăteşti diferă ca tehnică, se apreciază că au fost făcute de un alt
pictor, eventual odată cu renovarea catapetesmei. Biserica a fost restaurată în 1982, în
prezent pictura din altar ca şi icoanele din prăznicar sunt expertizate în vederea restaurării.63

Pentru viitor se urmăreşte ca biserica să fie transformată într-un muzeu al spiritualităţii

ortodoxe din zonă. Biserica este înscrisă în Listele de Patrimoniu, ca monument istoric şi de
arhitectură populară, de importanţă naţională şi internaţională, sub codul - MS-II-m-A-15741.

Biserica Evanghelică, Reghin

Biserica Evanghelică, cunoscută de către localnici ca “Biserica Săsească”, este amplasată
aproape de centrul oraşului, fiind cea mai veche clădire din oraşul Reghin, cu elemente
arhitecturale ce datează din sec. al XIII-lea. Biserica iniţială, potrivit documentelor păstrate, a
fost terminată în 1330, în timpul parohului Nicolaus, plătitor de dijme papale.

Stilistic clădirea este unitară, elemente ale portalului vestic apar sub forma unor detalii în
interior, ceea ce indică faptul, că în anul 1330 clădirea a fost în întregime terminată aşa cum
reiese şi din inscripţia sculptată în piatră şi păstrată până astăzi. Potrivit documentelor
existente, dar şi din analiza arhitecturală, în evoluţia bisericii au fost identificate patru
perioade de construcţie, vizibile în folosirea unor stiluri diferite.

Datele istorice despre biserică sunt puţine; se ştie totuşi că patronul acesteia a fost,
Ladislaus Losonci, cel care între 1382–1387 înaintează o cerere către Curtea Papală de a
transforma biserica parohială (cu clopotniţă, clopot şi cimitir) în Mănăstire Augustină. În
acest caz Capela Sf. Gheorghe a localităţii ar fi devenit noua biserică parohială. În acest
context devine verosimilă posibilitatea executării unor importante lucrări la biserică,
deoarece unele elemente stilistice indică executarea unor lucrări în jurul anului 1400. Printre
parohii acestei biserici, alături de Nicolaus mai sunt amintiţi în documente: Georgius
Ladislaus (1420);Andreas (1443); Mathias (1461); István Móré (1521); Galus (1538).

63
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993, p. 157-158.
Băciuţ, Nicolae– Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din jud. Mureş, Târgu Mureş, 2010, p. 100-101
Man, Ioan Eugen - Biserici de lemn din judeţul Mureş, 2004, p. 508-514

506
 ANEXA 6

Alte lucrări la biserică au loc în jurul anului 1500, când sunt adăugate Capela Sf. Laurenţiu şi
ancadramentul sudic cu baghete încrucişate. Este posibil ca în această perioadă să fi fost
începute şi lucrările la zidul de incintă.

Pătrunderea Reformei în Reghin din prima parte a sec. al XVI-lea va bulversa şi viaţa
religioasă locală. Finalitatea acestui proces are loc în 1551, când enoriaşii bisericii s-au
convertit la religia luterană, proces care s-a reflectat cu siguranţă şi în modificări la
arhitectura interioară a lăcaşului. Astfel, în anul 1630, pe latura de sud-vest a navei este
adăugată o capelă patronată de Sf. Laurenţiu, în care se mai păstrează un relief exterior cu
chipul sfântului, provenit probabil de la o altă capelă mai veche.

Un alt eveniment cu impact major asupra oraşului şi a bisericii a avut loc în timpul
RăscoaleiAntihabsburgice conduse de către Francisc Rákóczi II (1703–1711), când lăcaşul
de cult a fost incendiat (1708) de către trupele lobonţilor.

Actuala înfăţişare a bisericii datează din timpul Mariei Tereza şi Iosif al II-lea când au fost
construite porticurile laterale (1790). Tot în această perioadă (1755 şi 1770) au fost realizate
cele două clopote, de către meşterul Samuel Kroner din Reghin. Boltirea navei principale şi
înălţarea turnului aufost terminate în 1803. Tot acum este înălţată una dintre navele laterale,
cu două rânduri de galerii.

Biserica a fost incendiată din nou de către trupele ruseşti în 1848, când a ars şi mobilierul
bisericii, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851. Ultima restaurare mai
substanţială a bisericii a avut loc între anii 1927–1930, fiind condusă de Gustav Müller.

Biserica Evanghelică din Reghin este o construcţie Gotică, sub forma unei bazilici cu trei
nave, având în continuarea navei centrale corul poligonal. La nord de cor se găseşte
sacristia, iar la sud capela Sf. Laurenţiu. Acestea dispun de intrări exterioare. La capătul
vestic al navei centrale se află o tribună care susţine turnul clopotniţă. Acesta formează un
decroş uşor din planul faţadei vestice, coiful turnului cu patru turle este o construcţie

507
ANEXA 6

recentă, din secolul XIX. Deşi planimetria lăcaşului apare destul de unitară, la nivelul
faţadelor se observă urmele unor intervenţii începând chiar din Evul Mediu.

“În axa faţadei centrale se deschide portalul monumental cu fronton triunghiular,

ancadrament ogival şi gol dreptunghiular. În ambrazura portalului găsim patru perechi de
colonete angajate care se continuă ca şi profilatură în jurul timpanului. Colonetele de plan
variat (ogivă, cilindru, pară) susţin capiteluri unite într-o friză. În continuarea celor două frize
se află câte o consolă cu figură de înger, care susţin timpanul ogival. Zona de capitel a fost
completată ulterior, pe zona inferioară a capitelurilor în formă de pocal se ridică ramuri şi
ciorchini de struguri, ale căror frunze formează de fapt friza pe partea superioară a zonei de
capitel. Ogiva interioară a timpanului are pe cheia de boltă o figură de înger, astăzi
fragmentar, reprezentat în zbor. Se poate constata că iniţial îngerul ţinea în mână nişte
obiecte, şi în mod firesc figura sa era în corelaţie cu scena dispărută a timpanului: pe partea
inferioară a timpanului se găsesc trei console cu decor de mulură, iar în axa lor se observă
găuri de fixare. Compoziţia cu trei figuri pe console, figura îngerului, dar şi poziţia găurilor de
fixare indică scena Crucificării pe timpan” (apud Weisz Attila).

Portalul ca tipologie se include într-o serie mai largă, în care se înscriu şi portalul Catedralei
din Alba Iulia şi cel al Bisericii Mănăstirii Cisterciene din Cârţa, dar şi la bisericile săseşti de
pe Valea Târnavelor (Curciu, Dârlos, Richiş) şi la bisericile Ordinelor Mendicante din centre
urbane precum Târgu Mureş şi Turda.

Acoperişul interior al navei centrale s-a realizat prin calote boeme cu decor de stuc, în
concordanţă cu bolta tribunei de nord. Tribuna vestică a fost extinsă în secolul al XIX-lea,
pentru a face loc orgii construite în 1855. Structura Gotică se mai păstrează la nivelul
peretelui sudic al navei, unde sunt vizibile arcadele ogivale spre colaterală şi cele două arce
pe zid. Bolta gotică s-a păstrat fragmentar doar în colaterala sudică şi sub tribuna de vest.
Din tribuna vestică se deschide scara spiralată de acces în turn, susţinută de o consolă
decorată cu frunze de struguri, asemănătoare cu ornamentica de pe portalul vestic. Cheile
de boltă ale traveelor estice sunt ornamentate cu imaginea Mielul Mistic şi cu blazonul
familiei Losonci (Bánffy).

În peretele nordic se află una dintre cele mai vechi şi valoroase piese ale bisericii, o
inscripţie medievală din Transilvania anului 1330, care îi menţionează pe patronii bisericii
închinate Maicii Domnului, magistrul Toma şi parohul Nicolaus.

Zestrea iconografică este ilustrată prin figura Mântuitorului de pe altarul principal

monumental sub baldachin, realizată în 1857-58; de amvonul bisericii, realizat în 1871 şi de
figurile aşezate ale evangheliştilor de pe coronamentul amvonului. 64

Prin valoarea sa istorică şi arhitecturală deosebită, Biserica Evanghelică din Reghin face
parte din zestrea patrimonială a României, fiind catalogată ca monument de importanţă
excepţională naţională şi mondială, sub codul MS-II-a-A-15761.

64
Weisz Attila, Biserica Evanghelică, Reghin, în http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=214
- http://cultura.inmures.ro/monumente-arhitecturale-din-reghin/biserica-evanghelica-istoric.html

508
 ANEXA 6

Castelul Husza
Castelul Huszar este situat în Apalina (4 km de centrul Reghinului), mai demult Abafaia, o
zonă a orașului Reghin, județul Mureș, Transilvania.

Castelul Huszar din Apalina a fost retrocedat proprietarilor în anul 2008. Celelalte clădiri de
pe suprafața terenului nu au fost încă retrocedate. Cu toate acestea, moștenitorii Castelului
au scos la vânzare toată proprietatea la prețul de 1,6 milioane de euro. El a fost scos la
vânzare de urmașii familiei nobiliare. Proprietatea se întinde pe o suprafață de 21 de
hectare, din care mai mult de 19 hectare au fost retrocedate.

Istoria Castelului Huszar

În perioada medievală, Mănăstirea Benedictă domină zona, iar în timp, domeniul Apalina a
ajuns în proprietatea Bisericii. Castelul a avut mai mulți deținători de-a lungul timpului, iar în
urma naționalizării din 1848 toate clădirile castelului au fost confiscate.

Din anul 1953, au funcționat în clădirea Castelului Huszar, birouri și spații cu destinație
agricolă ce aparțineau statului, iar mai târziu, un internat pentru copii cu infirmități mintale. În
anul 1989 copiii au fost mutați într-o nouă clădire ridicată în grădina castelului. Mai mult,
castelul a fost folosit ca și depozit, astăzi clădirea și parcul de lângă fiind în ruină.65

Sângeorgiu de Mureş
Localitate atestată la 1322 sub numele de Sancta Georgia, ca aşezare care plătea dijma
papală. Aici exista în Perioada Feudală timpurie o mănăstire franciscană patronată de Sf.
Gheorghe, de unde şi numele aşezării.

Alte denumiri: Marosszentgyörgy (m)

65
http://www.dreamdestinations.ro/castelul-huszar-apalina-romania-10020/#sthash.cIFuCLj8.dpuf

509
ANEXA 6

Castelul Mariaffy din Sângeorgiu de Mureş

Castelul este situat în parcul din dealul Sângeorgiului, fiind înconjurat de o pădure de copaci
seculari, rămăşiţele fostului parc din preajma castelului.

Primele informaţii despre existenţa unui castel pe aceste meleaguri datează din 1640, când
familia contelui Petki a construit în piatră un conac în stil Renascentist târziu, de-a lungul
străzii principale a satului, pe o terasă mai înaltă a Mureşului, cu o largă vizibilitate asupra
satului şi a împrejurimilor. Castelul ajunge în posesia familiei Máriaffy în urma legăturilor
conjugale.

În a doua parte a sec. al XIX-lea (1870) familia Máriaffy a reproiectat vechiul castel şi parcul
de 7 ha, din preajmă, transformându-l într-o somptuoasă reşedinţă în stil eclectic. În
perioada sa de glorie castelul avea pe lângă parcul cu arborii seculari şi arbuşti ornamentali
şi un heleşteu cu peşte, ambele distruse în perioada comunistă. După naţionalizare castelul
a primit diferite utilizări, dar revendicat de către foştii proprietari, castelul este retrocedat şi
vândut ulterior administraţiei locale din Sângeorgiu de Mureş, pentru a-l restaura şi utiliza ca
Primărie.66

66
Wikipedia, ziaruldemures
- http://www.zi-de-zi.ro/castelul-mariaffy

510
 ANEXA 6

Cetatea Medievală Târgu Mureş

Târgu Mureş intră în memoria documentelor la 1316 ca “Novum forum siculorum” (Noul târg
al secuilor). Cu toate vicisitudinile istoriei, aşezarea s-a dezvoltat constant, ajungând din
sec. al XV-lea un important centru comercial şi meşteşugăresc, pentru ca în sec. al XVIII-lea
să devină cel mai important centru cultural, economic şi urbanistic de pe Mureşul superior.

Prima incintă fortificată pe care actualul oraş Târgu Mureş a avut-o, a fost ridicată în jurul

Bisericii şi a Mănăstirii Franciscanilor, în perioada Voievodului Ştefan Báthory. Cetatea este

menţionată indirect de un document de la 1487, care vorbeşte de pârâul Vár árokya (adică
pârâul şanţului cetăţii), ce curgea odinioară la vest de cetatea actuală. Urmele acesteia au
fost identificate arheologic în urma săpăturilor din anii 60. În sec. al XV-lea locul cetăţii este
luat de o altă fortificaţie, denumită castel, sitat în zona de sud-vest a cetăţii actuale,
înglobând şi Biserica cu Mănăstirea Franciscanilor. Aceasta a suferit stricăciuni grave în
timpul războaielor din 1601-1602, fapt ce i-a conştientizat pe mai-marii oraşului că
respectiva incintă nu îi putea proteja în cazul unui atac exterior. În urma unor tratative cu
Giorgio Basta şi ulterior cu Principele Ştefan Bocskai, Borsos Tamás, judele primar al
oraşului, obţine permisiunea pentru ridicarea unei cetăţi noi, mai adaptată cerinţelor de
apărare a oraşului, actuala cetate. Noua cetate a fost ridicată pe o colină din zona centrală a
aşezării, în prima parte a sec. al XVII-lea.

511
ANEXA 6

Existenţa noii fortificaţii a favorizat schimbarea statutului aşezării, căreia principele Gabriel
Bethlen îi acordă la 29 aprilie 1616, printr-o Diplomă de privilegii, statutul de oraş liber
regesc, cu toate drepturile şi obligaţiile pe care acest statut îl aduce locuitorilor săi. Diploma
menţionează că oraşul are dreptul de a-şi construi ziduri şi bastioane de apărare, echiparea
acestora cu tunuri, puşti sau alte instrumente de luptă, cât şi realizarea de mori pentru praful
de puşcă. Cetatea actuală, cu o suprafaţă de cca. 4,3 ha, construită între 1602-1653, este
formată dintr-o incintă fortificată din cărămidă, întărită cu 7 bastioane, fiecare bastion
purtând numele breslei care a contribuit la ridicarea şi apărarea ei (Bastioanele Cizmarilor,
Blănarilor şi Lăcătuşilor, Dogarilor, Croitorilor, Măcelarilor, a lui Bathory şi Bastionul de
poartă), din care se mai păstrează doar 5. Bastioanele au trei sau patru nivele ce comunică
în interior prin intermediul unor scări de lemn.

Zidurile curtinei care legau bastioanele între ele aveau o înălţime de cca. 10 m şi erau
înconjurate la rândul lor de un şanţ de apărare de 10 m lăţime şi 8 adâncime, astupat la
începutul secolului al XIX-lea;

În centrul cetăţii se găseşte Biserica reformată, edificiu de mari dimesiuni, de tip sală,
ridicată din cărămidă în sec. al XV-lea. Se remarcă prin portalele sculptate în piatră, în stil
gotic târziu, de pe faţadele de vest şi de sud şi pictura situată în timpanul portalului de sud,
reprezentând Biciuirea lui Isus. Pe latura de nord se găseşte o capelă Gotică de sec. XV,
transformată de către Mihai Viteazul la 1600, ca Biserică Ortodoxă, din care se mai
păstrează fragmente până astăzi. O altă clădire importantă din cetate este clădirea
Manutanţei, construită în stil Renascentist târziu. Celelalte clădiri existente au fost demolate
în anul 1962, pentru realizarea unui parc de distracţii.

La 1616, prezenţa cetăţii a contribuit la dobândirea de către oraş a statutului de oraş liber,
adică oraş închis.67

67
Drăguţ,Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, ediţia a II-a, Bucureşti, 2000.
Man,Ion Eugeniu, Târgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până la 1850, vol. I, Târgu-Mureş, 2006.
P. Kovács Klára, Incinta fortificată cu bastioanele Porţii, Croitorilor, Măcelarilor, Dogarilor, Blănarilor, Cizmarilor în
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/mobil/monument.php?id=271
http://www.newhotels.ro/cetatea-medievala-targu-mures.html

512
 ANEXA 6

Starea actuală a monumentului este bună, el suferind importante lucrări de restaurare în

ultimii ani. Este monument istoric şi de arhitectură de interes naţional, fiind inclus în LMI
2010, sub codul MS-II-m-A-15475.02.

Biblioteca Teleki – Bolyai din Târgu Mureş

Clădirea care adăposteşte actuala bibliotecă din Str. Bolyai nr. 17, a fost construită în
perioade diferite, de către proprietari diferiţi. Partea cea mai veche a fost ridicată la 1770 de
către Kata Wesselényi, văduva contelui Zsigmond Rhédey, dar în lipsa urmaşilor direcţi
casa râmâne nepoatei acesteia, Zsuzsanna Bethlen din Ictar, soţia conteluiSámuel Teleki. În
1799 cancelarul aulic Sámuel Teleki încredinţează extinderea clădirii iniţiale arhitectului
vienez Ernest Koch, construind imensa sală care a găzduit prima Bibliotecă Publică a
Marelui Principat al Transilvaniei.

Planul iniţial suferă unele modificări pe parcurs, dar lucrările începute în 1799 sunt terminate
trei ani mai târziu, în 1802. În această perioadă clădirea a îndeplinit atât funcţia de reşedinţă
nobiliară urbană pentru proprietar, cât şi cea de bibliotecă. În acest sens, alături de sala
principală a fost amenajate o sală de lectură şi locuinţa bibliotecarului. Sala principală, de
factură barocă, este de fapt o bibliotecă-hală ce
cuprinde trei „nave” şi o galerie.

Biblioteca a avut iniţial, pe lângă cărţi şi o colecţie

numismatică, o colecţie de arme şi una de tablouri şi
busturi din bronz, dintre care se mai păstrează câteva
tablouri şi busturi, precum regele Matei Corvin (Matia),
principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, Mihály Teleki
întemeietorul ramurii ardelene a familiei Teleki, baronul
Samuel von Brukenthal, contele Ignác Batthyány etc.
Din galerie lipsesc tablouri valoroase precum unul al
fondatorului însuşi, József Teleki şi al soţiei sale,
Zsuzsanna Bethlen din Ictar, care prin cele 1200 de
volume personale a contribuit la realizarea colecţiei de
carte a bibliotecii. În cabinetele din cadrul galeriei se
păstrează colecţia de minerale şi roci ale lui Domokos

513
ANEXA 6

Teleki, fiul fondatorului. Amplasată la intersecţia dintre strada Borsos Tamaş cu Bolyai,
clădirea bibliotecii în formă de “U” are faţada principală “compartimentată de 6 lesene
simple, care delimitează un panou central numărând 4 axe de goluri, respectiv câte două
panouri laterale, fiecare cu câte două axe de goluri. La extremităţile panoului central erau
odinioară două porţi cu închiderea semicirculară, cea din dreapta a fost însă ulterior
desfiinţată. Ferestrele parterului au ancadramente înguste, dreptunghiulare, modelate din
tencuială, cele de la etaj prezentând ancadramente profilate din tencuială, dotate cu pervaz
şi evidenţiate prin colţuri superioare evazate. Un brâu median, uşor îngroşat în dreptul
lesenelor, delimitează registrele faţadei. O cornişă precedată de către un brâu înalt
încoronează faţada. Acoperişul frânt prezintă lucarne cu deschiderea arcuită”( Orbán
János).

Cele două faze de construcţie sunt vizibile mai ales la interior; Aripa Rhédey-Wesselényi
remarcându-se prin şiruri de arcade la ambele niveluri, în timp ce aripa mai nouă, a
bibliotecii prezintă o structură mai simplă, apropiată de cea a faţadei principale. La parter
ferestrele au ancadramente dreptunghiulare simple, modelate din tencuială, cele de la etaj
prezintă ancadramente înguste, din tencuială, având colţurile superioare evazate. Poarta
edificiului este amplasată în axul al cincilea al faţadei, continuând cu un gang carosabil,
acoperit cu bolţi semicilindrice cu penetraţii, ce permite accesul în curtea interioară flancată
de cele două braţe uşor asimetrice ale clădirii.

Desigur, spaţiul cel mai impozant al clădirii rămâne sala mare a bibliotecii. Nava centrală
este delimitată de spaţiile laterale prin patru perechi de stâlpi cu secţiune pătrată, decoraţi la
suprafaţă cu pilaştri suprapuşi. Atât nava centrală cât şi etajul galeriei sunt acoperite cu
calote boeme având secţiunea arcelor în formă de mâner de coş. Spre sală galeria este
protejată printr-un parapet din fier forjat, de care sunt fixate în faţa intrării portretul contelui şi
celelalte portrete care se mai păstrează din colecţia iniţială. “Pe rafturile din sală sunt
aşezate statuile din ghips care reprezintă personalităţi ale antichităţii clasice şi personaje
mitologice; în faţa ultimilor doi stâlpi de pe latura nordică se află busturile din bronz ale lui
Sámuel Teleki şi Zsuzsanna Bethlen”

Ideea înfiinţării unei bibliotecii s-a conturat contelui Samuel Teleki în timpul călătoriei sale de
studii în Universităţile din Basel, Paris, Utrecht şi Leiden, unde ia contact cu ideile Iluministe
ale timpului, dobândind totodată vaste cunoştinţe în domeniul ştiinţelor umaniste şi reale,
valorificate în achiziţionarea celor 400 de kilograme de carte aduse la întoarcerea acasă.

Biblioteca păstrează una dintre cele mai bogate colecții de carte veche din Transilvania.
Cele peste 200.000 de volume sunt de factură ştiinţifică şi structură enciclopedică, între care
şi multe exemplare de carte rară. Astăzi biblioteca cuprinde două colecţii distincte de carte:
colecţia Teleki, cu un număr de 40.000 de volume, şi Bolyai, cu 80.000 de volume. Zestrea
bibliotecii:“manuscrise valoroase, 52 de incunabile, unicate, ediții princeps și prime ediții,
cărți ieșite din renumite case editoriale din țară și din străinătate, din secolele XVI - XVII:
Aldo Manuzio, Giunta, Estienne, Plantin, Elzevir, Giambattista Bodoni, Frobenius, Honter,
Heltai Gaspar, 33 de volume ale Enciclopediei lui Diderot si D’Alembert, cărţi cu ilustraţii
executate în atelierele unor gravori celebri - Diirer, Holbein junior, Rubens, opera maeştrilor
italieni Giovanni Battista şi Francesco Piranesi, în 29 de volume”. De o mare valoare este
Colecţia „Bibliotheca Classica”, ce cuprinde opere ale clasicilor greci şi latini, precum

514
 ANEXA 6

biblioteca soţiei sale, Iktari Bethlen Zsuzsanna (1754 - 1797), cu cele 2.000 de volume,
colecţie păstrată integral.68

Biblioteca este monument de patrimoniu de importanţă excepţională, internă şi

internaţională, clasat sub codul MS-II-m-A-15486.

Biserica „Arhanghelul Mihail” - Târgu Mureş

Biserica a fost construită în preajma anului 1750, fiind utilizată atât de către uniţi cât şi de
către neuniţi, până în 1780, când biserica cu toate bunurile sale a ars. Actualul lăcaş de
lemn de la Târgu-Mureş, str. Andrei Şaguna, este cea mai veche Biserică Ortodoxă din oraş,
fiind ridicat între 1793 şi 1814, întârzierea lucrărilor datorându-se intervenţiei Guberniului de
la Cluj.

Potrivit informaţiilor cuprinse în pisanie, biserica a fost ridicată pe un teren cumpărat de

către un târgoveţ şi negustor local, Stoian Hagi Costantin cu soţia Siriana şi dăruit parohiei
în acest scop. Printre ctitori se numără şapte dintre locuitorii de frunte ai comunităţii, alături
de preotul local şi protopop Vasile Pantea şi zugrăvită de către Popa Nicolae şi Ban Vasile,
în anul 1914.

Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului nedecroşată, poligonală, cu cinci

laturi, structură arhitecturală şi constructivă cu o largă difuzare pe întregul teritoriu
românesc. Pereţii sunt realizaţi din bârne masive îmbinate la colţuri, formând aşa-numitul
motiv al „cozii de rândunică”.

Corpul bisericii este compartimentat în pridvor, pronaos, naos şi altar. Nava centrală
(pronaos, naos) este acoperită de o boltă semicilindrică, mai îngustă decât linia pereţilor şi
susţinută pe console. Absida altarului este acoperită cu o semicupolă realizată din fâşii
curbe. Acoperişul realizat cu învelitoare din şindrilă este unitar pe toată suprafaţa navei
centrale, pentru ca deasupra absidei să formeze o entitate separată care se adaptează
formei poligonale. Pe latura de vest se găseşte pridvorul, ce susţine turnul clopotniţă,
prevăzut cu foişor şi învelitoare Barocă sub formă de bulbi succesivi.

68
Man,Ion Eugeniu, Târgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până la 1850, vol. I, Târgu-Mureş, 2006.
Orbán János, Biblioteca Teleki-Bolyai, Tîrgu-Mureş în http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=176;
http://www.newhotels.ro/biblioteca-teleki---bolyai-targu-mures.html

515
ANEXA 6

Conform unei inscripţii din absida altarului, pictarea bisericii a avut loc în anul 1814, dar
anumite scene din naos par a fi inferioare din punct de vedere calitativ, ceea ce ar putea
susţine realizarea lor anterioară, de un zugrav mai puţin priceput, al cărui nume nu s-a
păstrat. Pictura cea mai valoroasă care s-a păstrat se găseşte la nivelul altarului şi al
tâmplei, atribuită a doi dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii de la Feisa, zugraviiPopa
Nicolae şi Ban Vasile de la Feisa. Stilul lor îmbină elemente ale picturii bizantine,
interpretate propriu, în maniera şcolilor locale româneşti. Între icoanele atribuite acestora se
numără profeţii, pictaţi împreună cu pisania amintită pe arcul rezultat din diferenţa de
înălţime dintre bolta naosului şi a absidei. De asemenea, tâmpla care desparte naosul de
altar, străjuită de Crucea Răstignirii reprezintă un alt element esenţial pentru spaţiul liturgic.
Iconostasul este împărţit în patru registre verticale. Registrul de jos, situat între uşile
împărăteşti cuprinde patru icoane mari cu Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Isus şi
Arhanghelul Mihail. Uşile împărăteşti sunt decorate cu motive vegetale sculptate şi aurite,
având şase medalioane pictate cu chipurile evangheliştilor, în timp ce pe uşile diaconeşti,
mai sobre, sunt reprezentaţi proorocii Moise şi Aron. Deasupra uşilor şi icoanelor împărăteşti
urmează un şir de panouri mai mici cu diverse scene din viaţa lui Isus: „Naşterea”, „Botezul”,
„Învierea”, „Înălţarea”, şi din viaţa Fecioarei: „Prezentarea la templu”, „Buna-Vestire” sau
„Adormirea”. Pictura acestor icoane este încadrată de colonete cu capitele, fiind atribuite
zugravului Popa Nicolae.

Starea actuală a monumentului este satisfăcătoare, el fiind renovat atât la nivelul

construcţiei cât şi al picturii în anul 1970. Este monument istoric şi de arhitectură, inclus în
LMI 2010, sub codul MS-II-m-A-15496.69

69
Orosan-Telea,Maria, Biserica de lemn din http://cultura.inmures.ro/biserica-de-lemn-istoric.html (02.11.2015). Cristache-
Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească.
Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987.
Foto: Alexandru Losonczy (www.losonczy.com); Radu Rosca (www.visit-mures.ro).

516
 ANEXA 6

Biserica Greco-Catolică, Târgu-Mureş

Actuala biserică a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, înălţată la 1750, din
donaţiile negustorului Andrei Grecu, lângă cimitirul de la marginea oraşului de atunci. Trei
decenii mai târziu biserica a ars din temelii, fiind necesară reconstrucţia ei. Biserica ctitorită
de către episcopul greco-catolic Ioan Bob, a fost ridicată între anii 1793-1794 de către
arhitectul şi meşterul antreprenor, zidarul János Topler. Data de 1807 săpată pe
cronograma inscripţiei latine de sub blazonul episcopal poate sugera momentul sfinţirii
lăcaşului de cult.

Biserica este o construcţie ridicată în stil Baroc, orientată pe direcţia est-vest, cu o singură
navă şi absida circulară, nedecroşată, având pe axul central al laturii de vest, turnul
clopotniţă şi o sacristie scundă pe latura de nord. Acoperişul interior, atât în cazul navei cât
şi al absidei este asigurat de bolţile boeme, sprijinite pe dublouri.

Ferestrele în semicerc în partea superioară, cu ancadramente simplu profilate, realizate din

tencuială, sunt decorate cu imposte şi bolţari Cornişa, asemeni unui brâu continuu, bogat
profilată, continuă şi la nivelul turnului delimitând cele două nivele ale acestuia.

Faţada turnului la nivelul inferior este încadrată de pilaştri cu capitel profilat, având spre vest

uşa de intrare. Deasupra intrării pe faţada principală a turnului este amplasată Pisania
sculptată în piatră şi decorată cu ghirlande şi guttae, cu un panou circular în partea
superioară, conţinând blazonul ctitorului, episcopul Ioan Bob. Deasupra acestuia se găseşte
o pictură parietală modernă, reprezentând Înălţarea Domnului. La nivel superior faţada
turnului este decorată cu lucarne ovale, având ancadramentele modelate în tencuială şi
marcate cu bolţari aparenţi. La acest nivel ferestrele au ancadramente cu închidere
semicirculară, decorate cu imposte şi bolţari mediani stilizaţi. La nivel superior “faţadele
turnului sunt încadrate de pilaştri cu capitelul ionic evidenţiat cu câte o ghirlandă. Turnul este
încununat de o cornişă arcuită, cu loc pentru orologiu, respectiv de un coronament bogat
profilat, accentuat în dreptul pilaştrilor. Tot în dreptul pilaştrilor, friza este decorată cu rozete.

517
ANEXA 6

Turnul este încoronat cu un coif baroc, învelit cu tinichea, marcat de o cruce cu traversă
dublă” (Orbán János).70

Biserica este monument istoric de importanţă locală, inclus în LMI 2010, sub codul MS-II-m-
B-15494.

Biserica Reformată din Târgu Mureş

Biserica Reformată din Târgu Mureş datează în forma actuală din sec. al XVIII-lea, în Piaţa
Bernady, fiind considerată cel mai vechi şi important monument medieval din Secuime.
Începuturile monumentului sunt mult mai vechi, iniţial aici este menţionată la 1332 existenţa
unei Mănăstiri Franciscane, despre care există o menţiune de la 1400, în care se fac referiri
la arhitectura bisericii, fiind amintită terminarea altarului. Tot acum mănăstirea primeşte
autorizaţia papală de a organiza pelerinaje anuale, ca sprijin economic pentru mănăstire, dar
cu implicaţii în dezvoltarea aşezării.

Mănăstirea este una de mari dimensiuni, la sfârşitul sec. al XV-lea fiind considerată la
sfârşitul sec. al XV-lea cea mai mare si cea mai importanta dintre Mănăstirile Franciscane
ale Transilvaniei. Deşi va pierde această întâietate în urma construirii Mănăstirii Franciscane
de la Cluj, va continua să rămână unul dintre centrele religioase cele mai importante din
Transilvania, având în 1535 nu mai puţin de 35 de călugări. Biserica la rândul ei se bucură
de câteva atribute semnificative, precum: lungimea de 75 m, lăţime 12 m; înălţimea turnului
de 66 m, un clopot de 1.600 kg, ceasul de pe turn datează din 1892, iar orga din 1789.

Schimbările religioase survenite în peisajul confesional al Transilvaniei din sec. al XVI-lea

vor bulversa şi viaţa religioasă din Târgu Mureş, care la 1554 va trece la Calvinism. În noile
condiţii comunitatea Franciscană este dizolvată, biserica trecând în proprietatea comunităţii
de Confesiune Luterană şi este adus un preot luteran.

70
Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş. O istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Târgu-Mureş, 2006.
Orbán János, Biserica greco-catolică, Tîrgu-Mures în http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/mobil/?

518
 ANEXA 6

Mănăstirea cunoaşte mai multe faze de dezvoltare, care îi vor întregi treptat profilul şi
imaginea arhitecturală spre cea de astăzi. În prima sa fază, la începutul sec. al XIV-lea
mănăstirea, situată la extremitatea nordică a oraşului, avea o bisericuţă de piatră, cu rol de
capelă şi mai multe construcţii de lemn, posibil ale claustrului.

La sfârşitul sec. al XIV-lea încep lucrările de construire la actuala biserică, fiind ridicate cele
două aripi (aripa nordică şi aripa estică) ale mănăstirii cu o pivniţă de dimensiuni uriaşe (10 x
8 metri), sacristia şi biserica existentă lungă de peste 50 de metri. Totodată complexul
monahal era dotat cu scriptoriu şi bibliotecă. Se apreciază că ridicarea unui asemenea
complex monahal grandios nu se putea face decât cu sprijinul direct al regalităţii maghiare,
în contextul expansiunii Catolicismului spre est.

A treia fază în evoluţia bisericii are loc în timpul lui Iancu de Hunedoara, când la 1444
mănăstirea este preluată de franciscanii observanţi de la cei conventuali. Noii stăpâni îşi vor
pune şi ei amprenta asupra mănăstirii, prin construcţia turnului şi modernizarea aripii estice
a mănăstirii, prin construirea unui coridor central în aripa estică, fapt ce a permis dublarea
numărului de camere pentru călugări.

În a doua parte a sec. al XV-lea (1480), în timpul regelui Ştefan Báthory, mănăstirea este
fortificată după modelul bisericilor fortificate săseşti şi secuieşti. În noul context mănăstirea
devine unul dintre cele mai mari complexe bisericeşti fortificate din Transilvania, care putea
adăposti, pe lângă călugări şi populaţia oraşului. Din această fortificaţie s-au păstrat până
astăzi Bastionul Mic şi Bastionul Lăcătuşilor, fundaţiile bastionului pe colţul sud-vestic,
bastion reconstruit în secolul al 17-lea - au fost identificate în urma săpăturilor arheologice.

Ultima fază din evoluţia mănăstirii are loc în 1566, când în urma trecerii populaţiei la
Calvinism, călugării franciscani sunt alungaţi din oraş, biserica fiind preluată de către
aceştia, clădirile claustrului au fost ocupate de către administraţia orăşenească, iar sacristia
mănăstirii a fost transformată în şcoală reformată (actualul Liceu Bolyai).

Incursiunile turceşti de la sfârşitul sec. al XVI-lea şi începutul sec. al XVII-lea, dar mai ales
asediul din 1601 al generalului Basta, produc daune importante mănăstirii prin incendierea
bisericii şi demolarea mai multor clădiri, printre care şi cele ale claustrului, grav afectate.
Reconstrucţia lor nu era în interesul oraşului, dar erau importante modernizarea şi
extinderea cetăţii actuale. Odată cu începerea construcţiei la actuala cetate în 1611, clădirile
claustrului au fost demolate, cărămida şi piatra din fundaţii fiind refolosite la construcţia

519
ANEXA 6

zidurilor oraşului. Biserica fost reparată sumar şi repusă în funcţiune încă din 1602, pentru
ca începând din 1616 să fie efectuate lucrări mai ample, printre care şi la tavanul casetat al
navei. Biserica va suferi reparaţii importante spre sfârşitul sec. al XVII-lea (1685-1693) pe
cheltuiala contelui Teleki Mihaly.

Lăcaşul de cult va suferi importante prefaceri în perioada 1785-1791, când va ajunge la

actuala înfăţişare. Cu acest prilej s-a conturat imaginea barocă a interiorului navei, s-a
construit galeria vestică şi s-au adăugat mobilierul şi dotările specifice (orga pictată
executată de meşterii braşoveni, amvonul şi coroana donate de către contele Francisc
Teleki etc).

Importanţa istorică şi arhitecturală a acestui lăcaş este dată atât de vechimea lui, de zestrea
arhitecturală cât şi de faptul că a găzduit în decursul timpului 37 de adunări
naţionale/dietale, tot aici fiind ales ca principe al Transilvaniei la 1707, Francisc (Ferenc)
Rakoczi al II-lea.

Mănăstirea construită în stil Gotic,la extremitatea sud-estică a Platoului Corneşti, era parte
dintr-un complex de formă rectangulară, format din biserică, claustru, capela sacristia,
dormitorul, sala de mese, din care se mai păstrează biserica mănăstirii, turnul, sacristia şi
altarul capelei.

Biserica este de tip sală, compusă dintr-o navă cu lungimea de 31,5 m şi lăţimea de 14,2 m,
având pe faţada vestică portalul cu intrarea principală, flancat de două ferestre mari. Profilul
portalului include o succesiune de colonete semirotunjite în formă de pară şi terminate în
muchie teşită, având capitelurile decorate cu motive în formă de strugure. Pe latura sudică a
navei sunt cinci ferestre gotice, încadrate între şase contraforturi şi portalul sudic. Acesta are
un profil simplu, cu elemente arhaice, fiind format din combinaţia a două colonete în formă
de pară cu muchie ascuţită, respectiv teşită şi un stâlp semirotunjit, având decorul capitelului
cu frunze de stejar.

Altarul, construit la sfârşitul sec. al XIV-lea, cu o lungime de 21.20 metri şi o lăţime de 8.60
metri, are o închidere poligonală pe latura estică, cu patru ferestre (având mulura originală)
pe latura sudică şi trei ancadramente în partea poligonală. Sistemul de boltire, caracteristic
arhitecturii Gotice, are forma de cruce, cu ogive pară şi patru chei de boltă, ornamentate cu
diferite simboluri.

Sacristia, turnul şi capela se află pe latura nordică a bisericii. Sacristia cu două nivele (la
parter sacristia propriu-zisă, iar la etaj două camere), mai păstrează ancadramentul gotic de
la intrare, intrare ce face legătura între altarul bisericii, capelă şi clădirile mănăstireşti.
Turnul, cu o planimetrie rectangulară (8 x 9 m) şi o grosime a zidului de 1,8 m, este
amplasat la punctul de întâlnire dintre altar şi navă. Are o înălţime de 55 m, fiind structurat
pe patru nivele.71

Starea actuală a monumentului este bună, ea beneficiind de importante lucrări de renovare

în anul 1970. Este monument istoric şi de arhitectură de interes naţional, fiind inclus în LMI
2010, sub codul MS-II-m-A-15475.01.

71
Man,Ion Eugeniu, Târgu-Mureş, istorie urbană de la începuturi până la 1850, vol. I, Târgu-Mureş, 2006.
http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=257

520
 ANEXA 6

Grupul Statuar Bolyai Târgu Mureş

Grupul Statuar Bolyai din Târgu Mureş este amplasat pe strada Bolyai F., din municipiul
Târgu Mureş, judeţul Mureş. Operă a artiştilor locali, Izsak Marton si Csorvassy Istvan,
statuia a fost dezvelită în anul 1957, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la înfiinţarea
Colegiului Reformat. Statuia îi reprezintă pe cei doi matematicieni: Bolyai Farkas profesor la
Colegiul Reformat din oraş, si fiul sau, Bolyai Janos, matematician de renume monbdial,
creatorul Geometriei neeuclidiene.

Farkas Bolyai (n. 9 februarie 1775, Buia, Sibiu - d. 20 noiembrie 1856, Târgu Mureș),
cunoscut în Germania ca Wolfgang Bolyai, a fost un matematician transilvănean de origine
maghiară, cunoscut pentru contribuţiile sale în domeniul geometriei. Din 1802 a funcţionat
ca profesor de matematică peste 50 de ani, la Liceul Reformat din Târgu Mureş, liceu care
în prezent îi poartă numele. Dintre contribuţiile sale multiple la problemele fundamentale ale
geometriei, menţionăm: principiul general de raţionament inductiv (principiul inducţiei
transfinite), calculul integral şi mecanica raţională. Cea mai importantă operă a sa este
“Tentamen juventutem studiosam in elementa matheseos purae, elementaris ac sublimionis
methodo intuitiva evidentiat - Que huic propria, introducendi (Încercare de introducere a
tineretului studios în elemente de matematică pură, elementară şi superioară, printr-o
metodă intuitivă şi evidența proprie a acesteia”

Janos Bolyai (n. 15 decembrie 1802, Cluj, Comitatul Cluj - d. 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș,
Scaunul Mureșului) a fost fiul matematicianului Farkas Bolyai, profesor de matematici la
Colegiul Reformat din Târgu Mureş. Crescut într-un mediu intelectual propice, tânărul Janos
a manifestat încă din copilărie posibilităţi deosebite pentru gândirea matematică, stimulat şi
de cunoaşterea lucrărilor tatălui său. După studii efectuate la Târgu Mureş şi Viena, a
devenit ofiţer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de geniu),
contribuind la fortificarea Timişoarei şi a altor oraşe din Ardeal şi din Ungaria. Pensionat de
timpuriu, şi-a continuat activitatea de cercetare matematică contribuind la crearea
Geometriei neeuclidiene, simultan dar independent de matematicianul rus Nikolai Ivanovici
Lobacevski şi de germanul Karl Friedrich Gauss.

521
ANEXA 6

Rezultatul cercetărilor sale l-a publicat ca o anexă, intitulată Appendix, la tratatul tatălui său,
Farkas Bolyai, Tentamen juventutem studiosam...din 1832. Opera şi concepţia sa reprezintă
un moment crucial în dezvoltarea Geometriei moderne.72

Palatul Apollo – Târgu-Mureş

Este situat în Piaţa Trandafirilor, nr. 5, judetul Mureş.

A fost construit între 1804 - 1807, de către Samuel Teleki.

Clădirea Apollo era una dintre construcţiile semnificative realizate la Târgu-Mureş în

perioada Barocului tardiv clasicizant. Cronologic, este cea de-a doua construcţie cu trei
nivele din oraş, edificarea ei contribuind în mod semnificativ şi la dezvoltarea arhitecturală a
centrului baroc al oraşului. Principala valoare arhitecturală a clădirii constă în
monumentalitatea ei. În prima parte a secolului al XIX-lea era cel mai înalt edificiu din şirul
clădirilor situate pe latura de vest a pieţei din centrul oraşului. Ornamentica faţadei era una
simplă, dar specifică Barocului tardiv clasicizant din Transilvania.

În primele decenii ale istoriei sale întreaga clădire era închiriată: încăperile parterului pentru
farmacie, cârciumă sau prăvălie, cele de la etajul I pentru locuinţe. Venituri semnificative
aducea sala mare situată la etajul al doilea, închiriată de obicei de un întreprinzător
specializat în organizarea evenimentelor mondene. Importanţa clădirii Apollo deci nu este
numai una strict arhitecturală: timp de aproape un secol, a fost cu adevărat un centru al vieţii
sociale din oraş. Sala mare a clădirii a devenit în cursul secolului al XIX-lea scena predilectă
a vieţii culturale târgumureşene tot mai animate. Aici se desfăşurau deopotrivă balurile
nobiliare reanimate de prezenţa canceliştilor Tablei Regeşti şi balurile burgheze. Totodată,
în lipsa unui teatru permanent, în cursul secolului aici au fost susţinute spectacolele trupelor
de teatru din Cluj: în primul pătrar al secolului trupele conduse de Székely József senior,
Pergő Celesztin, Láng Ádám János, mai târziu cele ale lui Fólinusz János, Huszár Károly,
etc. (Ca o consecinţă directă a acestei necesităţi, în primăvara anului 1872 a început în
curtea clădirii construirea unui teatru de vară mai încăpător, din lemn.)

72
http://www.newhotels.ro/grupul-statuar-bolyai-targu-mures.html

522
 ANEXA 6

Aspectul original
Fiind transformat radical în anii 1920, aspectul original al clădirii se poate reconstitui astăzi
numai pe baza gravurilor, fotografiilor şi vederilor de odinioară, imagini de arhivă care ne
prezintă într-un mod veridic exteriorul „uriaşei şi frumoasei case” amintite şi de Kazinczy
Ferenc în 1816. Era o clădire impozantă cu două etaje, faţada articulată de pilaştri uriaşi cu
capiteluri toscane cuprindea nouă axe de goluri. Ancadramentul din piatră cioplită al
gangului carosabil se deschide şi astăzi în axa centrală, evocând structura portalurilor
specifice Barocului tardiv din Cluj. Montanţii laterali prin intermediul unor imposte susţin un
arc semicircular cu bolţar median accentuat. Ferestrele din axele 4 şi 6 ale primului etaj erau
ferestre oarbe, realizate numai pentru păstrarea simetriei faţadei. La nivelul parterului, pe
cele două laturi ale porţii erau vitrine comerciale. Ferestrele etajului aveau cadre din
tencuială, cu bolţar median marcat, porţiunea de faţadă dintre cele două etaje era marcată
de panourile decorative ale ferestrelor etajului superior, dreptunghiulare şi decorate în
partea inferioară cu guttae. Faţada era încoronată de o friză articulată cu triglife şi de o
cornişă principală bogat profilată, cu denticule. Clădirea era acoperită de o şarpantă frântă
în două ape de mari dimensiuni, construită cu calcan. Aspectul faţadei dinspre curte era
marcat de coridoare deschise cu arcade semicirculare, răspândite atât în arhitectura Barocă
târgumureşeană, cât şi în cea transilvăneană.

Aspectul actual
Clădirea a fost transformată în 1924, pe baza planurilor lui Radó Sándor, acesta fiind noul
proprietar. Proiectul său păstrează cele nouă axe iniţiale, dar ferestrele din axele 2-3 şi 7-8
sunt aduse mai aproape una de alta. Cea mai importantă schimbare realizată este, că etajul
al doilea, cu o înălţime interioară deosebit de mare, a fost împărţit în două, în acest fel
clădirea a primit un nou etaj, sala mare fiind compartimentată. Faţada a păstrat distribuţia
originală a ferestrelor, însă decoraţia faţadei principale a fost modificată în spiritul
istorismului.

Pilaştrii monumentali au rămas şi ei la locul lor originar, însă au fost prevăzuţi cu caneluri, iar
capitelurile toscane de la începutul secolului al XIX-lea au fost înlocuite cu capiteluri ionice
cu ghirlande. Ancadramentul ferestrelor s-a îmbogăţit în spirit eclectic, sprânceana şi
pervazul au fost decorate cu volute, console, cartuşe combinate cu ghirlande, etc. Faţada
este ritmată de alternanţa suprafeţelor netede cu cele granulate şi de şirul panourilor
decorative din pervazul ferestrelor de la etajele II şi III – conform detaliilor din proiectul lui
Radó, însă într-un sistem mai riguros. Faţada actuală este încoronată de o cornişă
principală lată, accentuată cu câte un şir de denticule, de perle şi de ove. Deasupra cornişei,
de-a lungul faţadei se întinde un atic, decorat în dreptul pilaştrilor cu urne clasicizante.
Ferestrele mansardei proiectate nu s-au realizat, numai în axa centrală s-au construit trei
ferestre înguste, despărţite una de alta prin pilaştri ionici şi încoronate de un timpan lat,
accentuat cu denticule. 73

Cladirea este declarată monument istoric de interes local şi este încrisă în Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-B-15551.

73
Man, Ioan-Eugen, Târgu-Mureş, istorie urbană – perioada interbelică, Târgu-Mureş, 2010.
Orbán János, Date noi despre arhitectura Târgu-Mureşului la începutul secolului al XIX-lea – construcţia clădirii Apollo, în:
Marisia. Studii şi materiale. Istorie. XXX–XXXI (2011), pp. 9–22.

523
ANEXA 6

Palatul Kendeffy, Tabla Regească, Târgu-Mureş

Construcţia palatului situat pe strada Bolyai, nr. 14, în partea opusă Bibliotecii Teleki-Boliai,
a fost începută de către Elek Kendeffy, dar moartea acestuia în 1783 îi lasăsoţiei acestuia,
contesa Krisztina Bethlen sarcina să isprăvească construcţia la 1789. Fiul acestora, contele
Ádám Kendeffy a cedat palatul în 1826 Tablei Regeşti (forul suprem de judecată al
provinciei Transilvania), primind în schimb două case în centrul oraşului. Palatul împreună
cu dependinţele au fost reamenajate pentru a corespunde noii funcţii, pe baza unor proiecte
ale inginerului József Sófalvi şi cu contribuţia unor meşteri ca maistrul zidar Ignác Schaffner
şi maistrul dulgher Thomas Rupert. Palatul şi-a păstrat rolul iniţial până astăzi, adăpostind
diferite instituţii judiciare. În grădina parc de mari dimensiuni s-au construit în perioada
Dualismului Austro-Ungar, Judecătoria şi Penitenciarul.

Clădirea are un plan dreptunghiular, cu un rezalit central mai pronunţat şi alte două abia
schiţate la extremităţile faţadei, şi acoperişul în două ape, retezat la capete.

Faţada clădirii este organizată la nivelul a două registre orizontale, intersectat de zece axe
verticale, din care patru axe aparţin rezalitului central. Faţada păstrează caracteristicile
stilului Baroc târziu, clasicizat din Transilvania, în care alternează suprafeţele netede cu cele
striate şi panourile ornamentale reliefate cu cele adâncite.

Brâul median decorat al faţadei împarte registrele printr-un şir de console şi faţada este
încoronată de o cornişă cu denticuli accentuată în dreptul rezalitelor de pe extremităţi.

Rezalitul central prin cele patru axe înglobează şi portalul cu ancadrament cioplit în piatră, la
care bolţile sunt ornamentate prin câte un bolţar median profilat, în timp ce suprafeţele plane
ale ancadramentului sunt decorate cu panouri adâncite cuprinse în cadre decorate cu striuri.
Intrarea este flancată de câte o fereastră cu ancadrament simplu profilat. Ambele
ancadramente sunt decorate la rândul lor cu câte o ghirlandă şi cu un panou dreptunghiular
adâncit deasupra.

524
 ANEXA 6

Faţada etajului de la rezalitul central este articulată de pilaştri cu capitel ionic, ale căror
volute sunt legate prin ghirlande, iar abacele sunt decorate cu rozete vegetale (flori de
abac). Decorul celor patru ferestre cuprinde frontonul triunghiular de la nivelul superior, iar
sub ancadramentul dreptunghiular simplu, modelat din tencuială, se remarcă panoul adâncit
decorat cu împletituri, iar sub edicula triunghiulară câte o ghirlandă ornamentală. Deasupra
acestor ferestre sunt patru ochiuri mici, rotunde, cu ancadramentele cioplite în piatră şi
evidenţiate de bolţari decoraţi cu ghirlande. Pilaştrii cu capitel ionic al rezalitului susţin o
arhitravă simplă, prevăzută cu o friză plată şi cornişă cu denticuli.

Rezalitul central este legat de cele laterale prin câte două axe, având ferestrele de la parter
decorate cu câte două ancadramente simple, dreptunghiulare, profilate din tencuială,
decorate în zona sprâncenelor cu şiraguri de discuri, iar cele de la etaj cu ancadramente
dreptunghiulare, profilate din tencuială, cu bolţarul median aparent, sprâncene drepte şi
panouri ornamentale adâncite.

Pe axul central al faţadei se găseşte intrarea în gangul carosabil al porţii acoperit de calote
boeme cu secţiunea în formă de mâner de coş. Tabla comemorativă pusă de către Krisztina
Bethlen din 1789 şi inscripţia în limba latină datată în 1827 pe faţada principală sunt înzidite
în zilele noastre în peretele vestic al gangului.

Casa scării, cu trei rampe sprijinite pe patru stâlpi şi parapetul scării din fier sunt realizate în
limbajul stilistic al Barocului tardiv clasicizant, fiind acoperită de calote boeme mici,
susţinute de arce dublou. 74

Starea actuală a edificiului este bună, fiind întreţinut continuu şi utilizat în scopurile pentru
care a fost amenajat. Monumentul este cuprins în Listele de Patrimoniu Naţional, ca obiectiv
de valoare locală, cu codul MS-II-m-B-15485.

Palatul Toldalagi, Târgu-Mureş

Este situat în Piaţa Trandafirilor, nr. 11, din oraşul Târgu Mureş, judeţul Mureş.

Palatul Toldalagi este unul dintre cele mai însemnate monumente ale oraşului, datând din
secolul al XVIII-lea. Este primul şi cel mai exigent palat nobiliar ridicat în Târgu-Mureş după
instalarea în oraş a Tablei Regeşti (forul judecătoresc suprem al Transilvaniei). Construcţiile
74
Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş. O istorie urbană de la începuturi până în anul 1850, Târgu-Mureş, 2006.
Orbán János, Palatul Kendeffy, Tabla Regească, Tîrgu-Mureş, în http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=171

525
ANEXA 6

au debutat în 1759 şi s-au derulat în mai multe etape până în 1772, când a fost terminată în
întregime şi aripa din spate.

În prima parte a anilor 1940 palatul a găzduit banca Erdélyi Bank Rt. În cursul lucrărilor de
reabilitare din anii 1960-1961 au fost amplasate în clădire sobele din secolul al XIX-lea,
păstrate până în zilele noastre – unele provin din Castelul Haller din Sânpaul, altele din
clădirile situate în Piaţa Bernády nr. 6, respectiv pe strada Jókai Mór nr. 26. În prezent
clădirea găzduieşte colecţia de etnografie a Muzeului Judeţean Mureş.

Descrierea edificiului
Edificiul se situează pe aliniamentul vestic al Pieţei Trandafirilor, în vecinătatea sudică a
turnului ce a mai rămas din Biserica şi Mănăstirea Franciscanilor. Spre sud se învecinează
cu clădirea înaltă, ridicată în stil Neobaroc al Palatului Bányai, iar spre nord cu Piaţa
Teatrului, care este amenajată pe locul vechii mănăstiri franciscane. Aripile clădirii de plan
pătrat delimitează o curte interioară închisă. Palatul are două intrări, una pe faţada
principală, respectiv o poartă secundară. Corpul cu mezanin aflat în capătul vestic al aripii
nordice aparţine unei case mai vechi, care a fost integrată în edificiul palatului. Acoperişul
frânt, învelit cu ţigle este decorat cu bile de metal împodobite cu steluţe.

Faţada principală, care încorporează şase axe de goluri abundent decorate, constituie din
punct de vedere artistic detaliul cel mai valoros al edificiului. Ancadramentul porţii, evidenţiat
printr-o scotie adâncă, ocupă două axe în centrul faţadei. Acesta se caracterizează prin
arcul închiderii în formă de mâner de coş, prin imposte şi bolţarul median accentuate,
respectiv prin triunghiuri decorate cu frunze de acant în colţurile superioare ale panoului
deschiderii.

526
 ANEXA 6

Toate elementele arhitecturale de la parter, exceptând lesenele, (golurile, ancadramentele

cu colţurile superioare evazate profilate din tencuială, panourile ornamentale de deasupra
ferestrelor) sunt rezultatul unor intervenţii efectuate pentru punerea în valoare a
monumentului în anii de după 1960 – la începutul secolului al XX-lea spaţiile dintre lesene
erau ocupate de nişte vitrine mari. Un brâu profilat, accentuat în dreptul lesenelor,
delimitează registrele faţadei. Faţada etajului este compartimentată – cu excepţia celor două
axe mediane – de pilaştri compoziţi. Muchiile faţadei de aici sunt tratate în rustica. Cele şase
ferestre ale acestui nivel prezintă ancadramente profilate, cu colţurile superioare evazate,
prevăzute cu pervazuri şi sprâncene accentuate respectiv cu panouri ornamentale puternic
reliefate – asemănătoare unor console – sub golurile deschiderilor. Un decor asemănător
franjurilor atârnă de o parte şi de cealaltă a ancadramentelor. Ornamentele realizate din stuc
din zona sprâncenelor respectiv cele de pe panourile de sub ancadramente prezintă
compoziţii foarte variate, care se încadrează însă într-o schemă simetrică (c – b – a – a – b
– c): astfel că decorul ferestrei din axele 1 şi 6, 2 şi 5, respectiv 3 şi 4 este identic.
Ornamentele din stuc se compun din motive vegetale, grilaje de factură rococo, rozete,
vrejuri, mascheroni antropomorfi şi zoomorfi, rocailleuri şi volute.

Pilaştrii faţadei susţin un antablament simplu, urmat de o friză plată, respectiv o cornişă
bogat profilată. În zona mediană faţada este încoronată de un atic caracterizat de o cornişă
arcuită, împodobită cu trei capete de turci. În câmpul aticului remarcăm coroana cu nouă
vârfuri şi blazoanele cioplite în piatră ale familiilor conţilor Toldalagi şi a conţilor Wass.
Acestea sunt înconjurate de stucaturi reprezentând grilaje rococo, motive vegetale,
rocailleuri, volute. Acoperişul frânt al faţadei prezintă două lucarne cu ancadramente ovale
din piatră, împodobite cu stucaturi care înfăţişează draperii, rocailleuri şi capete de turci.

Gangul porţii este acoperit cu trei calote boeme, asemenea accesului secundar al clădirii. Pe
latura nordică a gangului porţii principale, respectiv pe cea sudică a gangului porţii
secundare pornesc scările spre etajul clădirii. O scară îngustă din aripa nordică duce la
mezanin. Curtea interioară este mărginită pe trei laturi de foişoare cu arcade şi parapeţi
decoraţi cu baluştri de piatră. Pânzele bolţii gangului porţii principale sunt decorate cu
stucaturi.

Vechile săli reprezentative de la etajul palatului prezintă de asemenea un decor în stuc

exigent executat. Sala mare care se întindea pe întreaga lungime a faţadei fusese
compartimentată ulterior în două săli mai mici. Tavanul încăperilor din colţul sud-vestic al
palatului (odinioară camera proprietarului şi cea a soţiei sale) a fost decorat cu blazoanele
soţilor comandatari, László Toldalagi şi Kata Wass. Merită remarcate decorul abundent,
modelat din stuc al tavanului sălii ample din colţul nord-vestic al clădirii, la fel şi şemineul
impozant din aceeaşi încăpere. Coronamentul acestuia din urmă, flancat de volute ample
este decorat cu relieful unei figuri feminine şezând, cu braţul stâng sprijinit pe un scut
decorat cu o faţă solară. 75

Clădirea este declarată monument istoric de interes naţional şi este înscrisă în Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-A-15553.

75
Man, Ioan-Eugen, Târgu-Mureş, istorie urbană – perioada interbelică, Târgu-Mureş, 2010.
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/?localitate=T%C3%AErgu-Mure%C5%9F

527
ANEXA 6

Primăria Municipiului, Târgu-Mureş

Este situată în Piaţa Victoriei, nr. 2.

În februarie 1905, a fost organizat un concurs de proiectare pentru realizarea clădirii

Primăriei. Schema funcţională cerea să fie amplasate la demisol apartamentele personalului
instituţiei, o temniţă, magaziile pompierilor şi alte câteva dependinţe, la parter birourile
poliţiei, judecătoriei comunale, oficiului de impozite, serviciului tehnic, arhivei, bibliotecii etc.,
iar la etaj birourile primăriei, sala festivă concepută pe înălţimea a două etaje şi prevăzută cu
o tribună, sala consiliului local şi sala de cununii. Turnul primăriei le revenea pompierilor.

Dintre cele 14 proiecte participante la concurs, câştigător a fost cel elaborat de cătreMarcell
KomorşiDezső Jakab, cu proiectul Székház (Sediu), care propunea o clădire neobarocă. Pe
parcursul acestui proces al proiectării au intervenit mai multe modificări importante. Turnul a
fost mutat din axa centrală pe colţul clădirii, spărgând astfel simetria faţadei, iar în locul
limbajului neobaroc din prima variantă, proiectele finale au primit o decoraţie tipică artei
secession.

Concursul pentru lucrările de execuţie, organizat în vara anului 1906, a fost căştigat de
arhitectul local Lajos Csiszárjr. Lista artizanilor care au participat la lucrările de construcţie
şi de amenajare interioară a Primăriei a fost gravată pe o placă din marmură montată în
holul clădirii.

La sfârşitul anului 1907 s-a început instalarea instituţiilor publice în noul sediu, deşi mare
parte a pavimentelor, a lambriurilor, precum şi toate vitraliile au fost amplasate doar în prima
jumătate a anului viitor. Construirea noului sediu al Primăriei din Târgu Mureş a fost
încheiată în 1908.

Structura planimetrică şi tratarea faţadei Primăriei din Târgu Mureş păstrează schema
compoziţională a planului tipic baroc, cu care cei doi arhitecţi au câştigat concursul de
proiecte. Aripele secundare ale clădirii, organizate în jurul unei curţi interioare
dreptunghiulare, au două tronsoane formate dintr-un coridor îngust şi un şir de săli. Accesul

528
 ANEXA 6

în clădire este asigurat de mai multe intrări şi case de scări. Axele centrale ale aripii
principale, ca şi în cazul castelelor baroce, sunt accentuate de cele trei arcade, care preced
intrarea principală, de spaţioasa casă a scărilor de la parter şi de înalta sală festivă ce se
întinde pe înălţimea a două etaje, fiind amplasată deasupra pornirii casei scărilor.

Înfăţişarea faţadei principale este dominată de volumul sălii festive, ieşit în rezalit, precum şi
de intrarea principală, aflată în axa centrală a faţadei. Cele trei rezalituri ale faţadei, rezalitul
central şi cele două laterale, sunt marcate de câte un acoperiş piramidal. Simetria barocă a
faţadelor este întreruptă de prezenţa laterală a turnului, prin care s-a urmărit crearea unui
aspect pitoresc, cerut de primarul comandatar. Formele turnului evocă campanilele
Primăriilor italiene (Siena, Florenţa), şi poate nici nu este accidental faptul că prosperul oraş
transilvănean şi-a fixat ca model exemplul acestor oraşe independente.

În ceea ce priveşte tratarea suprafeţei şi elementele decorative ale faţadelor, se amestecă

stilul secession maghiar, cu elemente tipice arhitecurii eclectice, rezultând pe alocuri un
aspect eterogen. Suprafaţa parterului este determinată de soclul realizat din blocuri de granit
(imitând o zidărie ciclopeană), zidul parterului fiind placat cu cărămidă roşie, în contrast cu
trahitul gălbui al porticului. Frontonul arcuit al rezalitului central a fost decorat iniţial cu stema
oraşului, flancată de flori cărnoase, ambele realizate din ceramică policromă, intrările
laterale fiind marcate de stema Transilvaniei (ambele au fost înlăturate). Suprafaţa
frontoanelor triunghiulare ale faţadei este ornată deasemenea cu reliefuri din ceramică
policromă Zsolnay, ce reprezintă motive florale de culoare roşie şi verde. Chenarele
ferestrelor de la primul şi al doilea etaj, precum şi friza dintre ferestrele de la al doilea etaj
sunt decorate cu diferite motive din mozaic realizat din granule mai mici şi mărgăritare
ovoidale din sticlă colorată. Culoarea verde închis a chenarelor golurilor de la etaj se
potriveşte perfect cu cromatica ceramicii policrome. Ţiglele smălţuite ale acoperişului în
pantă abruptă formează tradiţionala decoraţie geometrică prin alternarea ţiglelor colorate
(verde, brun, galben şi alb). Tratarea faţadelor curţii este mult mai simplă, singurul element
de articulare a acestora fiind jocul creat prin alternarea suprafeţelor tencuite şi a chenarelor
ferestrelor.

Poarta principală conduce în spaţiul festiv al holului trinavat şi boltit, al cărui caracter suplu şi
spaţios se datorează cromaticii pereţilor de galben ocru, marmurii roz şi faianţeiZsolnayde
culoare turcoaz, cu irizaţii de verde aurit. Eleganţa acestui spaţiu este accentuată de formele
organice ale coloanelor din marmură şi ale parapetelor scării şi de decoraţiile în formă de
rozete ale bolţilor cu structurăRabitz. Cromatica misterioasă a holului contrastează cu
strălucirea vitraliilor luiMiksa Róthdin casa scării, pe care apare imaginea aproape
fotografică a Primăriei şi a caselor care au precedat-o.

Cromatica sălii festive de la primul etaj este la fel de unitară şi elegantă. Balcoanele
ondulate asigură dinamica acestui spaţiu dreptunghiular, acoperit de un plafon fals, decorat
cu o splendidă rozetă alb-aurit. Suprafaţa pereţilor de culoare pastelată este parţial
acoperită cu un lambriu elegant, decorat cu motivele tipice stilului secession, precum şi
diferite decoraţii aurite, aceste suprafeţe alternând pe alocuri cu aplici strălucitoare din
alamă. Lumina exterioară pătrunde în acest spaţiu festiv printr-o serie de vitralii aflate pe
partea dinspre piaţă a sălii. Pe aceste vitralii apăreau, în spatele consilierilor, portretele
luiGabriel Bethlen,Francisc Rákóczi al II-lea,Ferenc Deák,Lajos Kossuth, în centru fiind
accentuat portretul în figură întreagă al împăratuluiFrancisc Iosif (aceste portrete au fost

529
ANEXA 6

înlăturate în perioada de după Primul Război Mondial cu scopul declarat de a fi

„conservate”, pierzându-se un element marcant al farmecului sălii).

Primăria este prima clădire importantă în stil secession a oraşului Târgu Mureş. Aici nu este
vorba numai de prezenţa unor motive stilizate ale artei populare - mai ales cele ale
broderiilor de pe dulame, ci despre o ornamentică maghiară ce se inspiră şi din ornamentele
operelor care fac parte din „grand art”. De exemplu pe suprafeţele pătrate care formează
friza faţadei principale, putem descoperi unele motive de frunze învolburate şi rozete
simetrice, cunoscute din ornamentica stranelor gotice târzii. Vârful din tablă al acoperişului
înalt al tractului central al clădirii are o decoraţie cu conotaţii simbolice, datorită prezenţei
principalelor elemente heraldice ale stemei Transilvaniei, Soarele şi Luna. Decoraţiile
interioare se caracterizează şi ele printr-un rafinament excepţional. Deşi pe parapetele din
fier forjat ale casei scărilor apare şi creasta-cocoşului, motivul preferat al arhitecţilor, sau
lustra sălii festive este decorată cu un alt motiv răspândit al artei populare, coada de păun,
formele din arta populară nu capătă un caracter dominant. Diversitatea materialelor şi a
diferitelor detalii prelucrate printr-o serie de tehnici variate s-a închegat într-o clădire cu o
înfăţişare decorativă şi agreabilă, totodată practică şi comodă.

Edificiul Primăriei poate fi considerat unul dintre cele mai frumoase exemple ale arhitecturii
secession din Transilvania.76

Clădirea este declarată monument istoric de interes naţional şi este încrisă în Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-A-15575.

Biserica „Sfinții Arhangheli” – Cerghizel - Ungheni

Localitate componentă a comunei Ungheni, jud. Mureş, atestată documentar la 1438 sub
numele poss. Cherged. pentru ca în sec. XIX să fie ortografiat de către administraţia austro-
ungară Kis-Cserged (1854).

Alte denumiri: Cerghidul Mic ®; Kiscserged (m), Klein-Schergid (g).

Deşi în prima parte a secolului al XVIII-lea la Cerghizel este semnalată existenţa a două
biserici româneşti77, conscripţia lui Bucow mai menţionează doar una. La începutul sec. al
XIX-lea (1802) este amintită construirea unei noi biserici, care va dispărea la începutul sec.
XX. În locul acesteia a fost strămutată la 1936, actuala biserică din satul Cerghid, datând
după unele surse din 172678, împreună cu câteva din cărţile liturgice pe care le deţinea – un
Tirod şi o Evanghelie tipărite la Bucureşti în 1726, respectiv 1750.

76
Man, Ioan-Eugen, Târgu-Mureş, istorie urbană – perioada interbelică, Târgu-Mureş, 2010.
http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=237
77 Conscripţia lui Micu Klain (1733)
78 http://www.biserici.org/index

530
 ANEXA 6

Deşi nu există informaţii despre momentul ridicării ei, analiza sistemului de construcţie și mai
ales ornamentica de pe ancadramentul ușii originare (dispărute cu prilejul renovării)
dezvăluie, după cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, caracteristici specifice sec. al XVIII-
lea. Anul 1836, notat pe peretele de vest în stânga intrării, cât și la pisania de pe crucea
tâmplei, poate indica o refacere ulterioară. Conservarea formei iniţiale, de biserică sală
având clopotniţa amplasată independent de biserică, este la rândul său o dovadă de
vechime.

Structura planimetrică este cea tradițională, formată dintr-o navă principală cu absida
altarului semicirculară şi uşor decroşată. În elevaţie pronaosul şi naosul sunt acoperite
printr-o boltă semicilindrică, retrasă de la linia pereţilor prin intermediul unor bârne dispuse
în trepte. Şi în cazul altarului se păstrează tavanul semicircular, îngustat treptat prin
intermediul unor suprafeţe plane intercalate de trei fâşii curbe. Sub stratul actual de
tencuială se ascund cu certitudine urmele picturii iniţiale, afectată în urma strămutării şi
refacerii pe noul amplasament.

Uşile împărăteşti păstrează caracteristici specifice secolului XVIII, precum usciorii în

frânghie şi o arhitectură specifică, şi reprezintă pictural Buna Vestire, icoană atribuită lui
Popa Marcu. Tâmpla din lemn se rezumă la friza apostolilor aşezaţi alături de Hristos pe o

531
ANEXA 6

laviţă, între arcade, realizată în stilul Școlii de la Feisa, datată prin Pisania amintită - anul
1836.79

Clopotniţa şi toaca sunt aşezate într-un adăpost distinct din lemn, cu parter deschis pe
arcade şi un foişor de mici dimensiuni cu coif. Deşi biserica a fost reparată în 1976, aflându-
se într-o stare relativ bună, utilizarea unei învelitori din azbociment este total inadecvată.

Biserica “Sfinții Arhangheli” din Păcureni

Biserica de lemn din localitatea Păcureni, comuna Glodeni, judeţul Mureş, poartă hramul
“Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Accesul la lăcaşul de cult se realizează în prezent prin curtea unei familii de etnie maghiară,
urcând apoi printr-o livadă.

Sursa: http://slova-crestina.ro/wp-content/uploads/2010/08/biserici-monumente-bt.pdf

Despre istoria bisericii nu există date scrise, dar data pe care o indică şemantismele blăjene,
este departe de bătrâneţea sa. Unele surse susţin că biserica a fost adusă de la Chinari,
acum vreo două veacuri, iar alta afirmă că a fost strămutată dintr-o veche vatră a satului.

Ultima informaţie are o credibilitate mai mare, deoarece lângă consolele de sud-vest stă
înscris: “ La această sfântă biserică s-au îngropat mai întâi Pinte Vasilie, om bătrân şi o
copilă a dumisale, 1810”.

79
Cristache-Panait, Ioana - Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație
românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Alba Iuliei, 1987.
Cristache-Panait, Ioana - Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura
Museion.1993
Foto: Ţetcu Mircea Rareş (ro.Wikipedia.org)

532
 ANEXA 6

Sursa: http://slova-crestina.ro/wp-content/uploads/2010/08/biserici-monumente-bt.pdf

Pe ancadramentul intrării de sud, pe montanţii verticali, a fost descifrată însemnarea:

„meşteri la sfânta biserică Oprea Popa şi Toderu”. Adevăratul mesaj de început al bisericii îl
reprezintă podoaba de sculptură a uşilor de intrare.

Nu este cunoscută o dată exactă a edificării acestui lăcaş de cult, dar ancadramentul intrării
în pronaos care este decorat cu chenare reprezentând frânghia, dintele de lup, triunghiul în
cruce şi pomul vieţii, grafia inscripţiei, dimensiunile şi tipul de plan plaseazăconstruirea
lăcaşului de cult nu mai târziu de secolul al XVII-lea. Tipul de plan al acesteia este unul
dreptunghiular, cu absida detaşată pătrată. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică,
altarul cu un segment semicilindric şi trei fâşii curbe, cele de colţ fiind retrase pe suprafeţe
plane.

Pereţii nu păstrează urme de pictură, iar de pe uşile împărăteşti chipurile evangheliştilor s-

au curăţat. În friza împărătească s-au conservat icoana Deisis, atribuită lui Toader Popovici
zugrav.

În cursul secolului XIX, deasupra pronaosului a fost înălţat turnul-clopotniţă, iar în urma
renovării din 1986, biserica a fost aşezată pe fundaţie de beton, iar învelitoarea a fost
înlocuită cu şindrilă, revenindu-se la forma tradiţională.

Clǎdirea este declaratǎ monument istoric de interes naţional și este ȋnscrisǎ ȋn Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-A-15744.80

80
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mǎrturii de continuitate și creație
româneascǎ, Episcopia ortodoxă română - Alba Iulia, 1987
Man,Ioan Eugen, Biserici de lemn din judetul Mureş, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004

533
ANEXA 6

Biserica “Buna-Vestire” din Deag

Biserica de lemn din localitatea Deag, oraş Iernut, judeţul Mureş, este amplasată pe dealul
ce margineşte spre nord această localitate.

Tradiţia locală păstrează ca an al edificării bisericii anul 1660, precum şi faptul că aceasta a
fost adusă de pe ”dealul mănăstirii”, făcând parte dintr-un aşezământ monahal care a fost
distrus de generalul austriac Buccow. Pe grinda transversală a naosului este însemnat anul
1765, ca an al refacerii pe noul amplasament a lăcaşului de cult, adeverind ştirea păstrată în
sat.

Sursa: http://slova-crestina.ro/wp-content/uploads/2010/08/biserici-monumente-bt.pdf

Iniţial biserica era de dimensiuni mici, la sfârşitul secolului al XVIII-lea pereţii fiind alungiţi
spre vest cu cca. 5,9 m. Planul bisericii este dreptunghiular şi include cele trei încăperi:
pronaus, naos şi absida - toate de formă dreptunghiulară, unicitatea constând în faptul că
ultima încăpere este nedecroşată. La interior naosul şi pronaosul au un înveliş în formă de
boltă în leagăn, unică pentru aceste încăperi, şi o alta în formă de boltă semicirculară mai
mică, pentru absida altarului.

Clopotniţa este amplasată în partea de sud-vest a bisericii, fiind realizată independent de ea.
Forma construcţiei este pătrată, are două nivele, parterul deschis, fiind prevăzută la partea
superioară cu foişor cu coif.

La interior biserica păstrează un valoros ansamblu de picturămurală, care a fost realizată în

trei etape, începând cu anul 1764, rămânând însă unitară prin familia zugravilor de la Feisa.
Icoana împărătească a Arhanghelului Mihail, este datată 1764, ceea ce aduce încă un
argument la anul reconstrucţiei bisericii. Din aceeaşi perioadă datează şi uşile împărăteşti
având medalioane pictate ce reprezintă Buna-Vestire, Evanghelişti dar şi o sculptură
delicată de factură cultă. Aceste picturi reprezintă opera iscusitului Toader zugravul.

534
 ANEXA 6

Deşi avariată, pictura absidei cuprinde temele: Sfânta

Troiţă - pe boltă; Sfinţii Părinţi; Arhidiaconi; Apostolii Petru
şi Pavel – pefaţa dinspre altar a uşilor. Pictura navei,
realizată la sfârşitul secolului al XVIII – lea şi începutul
celui următor, de către Popa Nicolae zugravul,este
omogenă stilistic şi iconografic, iar cea pictată pe
suprafeţele adăugate, câteva decenii mai târziu, a fost
realizată de un bun zugrav aparţinând Şcolii de la Feisa.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Buna_Vestire_din_Deag

Biserica a deţinut un fond de carte foarte apreciat astăzi, şi

care atestă faptul că Deagul a fost un puternic centru
ortodox, fiind conform Şematismului din 1900, sediul unui
scaun protopopesc cât timp a durat districtul.

Biserica împreună cu clopotniţa alăturată au fost restaurate

şi acoperite cu şiţă în anul 1975. O nouă renovare a
bisericii a fost făcută în anul 1986.

Clǎdirea este declaratǎ monument istoric de interes naţional și este ȋnscrisǎ ȋn Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-A-15652.81

Biserica “Sfinții Arhangheli” din Deag

Este situată doar la câțiva pași de Biserica deLemn cu hramul „Buna-Vestire” și ea declarată
monument, din aceeași localitate.

Şematismul jubiliar din 1900 menționează că biserica era “acoperită cu paie, renovată în
1850, în onoarea Sf. Arhangeli”. Lucrările de renovare au cuprins și o pictură nouă care
după Pisania din proscomidie, aparține zugravului Porfirie de la Feisa. După icoanele lui
Popa Nicolae zugravul, realizarea lăcașului de cult poate fi datată în jurul anului 1784,
acestei date potrivindu-i-se și porțile edificiului.

Biserica este realizată din bârne, având o formă dreptunghiulară care include trei încăperi
înșiruite: pronaos, naos și absida nedecroșată. La interior acoperișul este în formă de boltă
în leagăn şi acoperăpronaosul și naosul. O altă absidă cu diametrul mai micacoperă altarul.
Lăcașul de cult este înzestrat cu două intrări, câte una pe laturile de sud și de vest ale
pronaosului.

Pictura care a mai rezistat urgiilor vremii cuprinde: - bolta, împărțită în trei registre prin
chenare în val, sau rozete cu patru petale, care cuprind medalioane cu Isus, Maria, Duhul
Sfânt în chip de porumbel, Arhanghelii; mucenici, rânduiți în arcade;Ciclul Histrologic și
Evangheliști, în panouri dreptunghiulare.

81
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mǎrturii de continuitate și creație
româneascǎ, Episcopia ortodoxă română - Alba Iulia, 1987
Man, Ioan Eugen, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004

535
ANEXA 6

Sursa: http://slova-crestina.ro/wp-content/uploads/2010/08/biserici-monumente-bt.pdf

Pe timpanul de vest este reprezentată Răstignirea între tâlhari, într-un peisaj cu Soare și
Lună.Tot același zugrav a pictat și tâmpla care reprezintă medalioane cu Proorocii,
Arhangheli, Apostolii cu Hristos, așezați pe lavițe. Pe ușile împărătești este zugrăvită ca de
obicei scena Buna-Vestire.

La capătul de vest al bisericii se află turnul clopotniță, realizat la o dată ulterioară. Are un
plan pătrat, cu două nivele, parterul fiind închis cu scânduri, acoperișul este în patru ape, iar
coiful la turn este ascuțit.

Clǎdirea este declaratǎ monument istoric de interes național și este ȋnscrisǎ ȋn Listele de
Patrimoniu LMI 210 având codul: MS-II-m-A-15653.82

82
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mǎrturii de continuitate și creație
româneascǎ, Episcopia ortodoxă română - Alba Iulia, 1987
Man,Ioan Eugen, Biserici de lemn din județul Mureș, Reȋntregirea – Alba Iulia, 2004

536
 ANEXA 6

Ditrău
Localitate componentă şi reşedinţă a comunei cu acelaşi nume din judeţul Harghita, atestată
documentar la 1567 sub numele Gitró.

Alte denumiri: Ditró (m); Dittrichderf (dial. săsesc).

Obiective de interes turistic

Biserica Romano-Catolică din localitatea Ditrău, numită şi Biserica Veche, Biserica Mică
sau Biserica Katalin, este situată în centrul localităţii, str. Libertăţii, nr. 27. Biserica este
monument istoric şi de arhitectură, inclus în LMI 2010, sub codul HR-II-a-B-12816. Ridicată
între anii 1546-1557, a fost construită ca o biserică-cetate, unele porţiuni din zidul de
apărare putând fi observate până astăzi. Elemente ale arhitecturii Gotice se regăsesc într-o
fereastră de mari dimensiuni din peretele sudic, precum şi la uşa de intrare, unde se
păstrează mai multe elemente sculptate de factură gotică. Primei perioade din istoria
lăcaşului îi aparţine şi tabloul votiv datat 1600, provenind după toate probabilităţile din altarul
original al primei biserici. În 1653 a fost ridicat turnul clopotniţă, care îşi păstrează
principalele caracteristicile până astăzi.

În decursul timpului biserica a fost incendiată de mai multe ori, de fiecare dată fiind
reconstruită. Incendiul devastator din 1714 a impus refacerea bisericii din nou,în 1747, prilej
cu care s-a realizat actualul interior în stil baroc.

537
ANEXA 6

Catedrala Romano-Catolică – Ditrău

Strada Libertăţii nr. 33; Hram: „Presfânta Inimă a lui Isus”; Stil arh. Neogotic

Descriere: Biserica Romano-Catolică nouă (biserica mare, biserica nouă) este biserica cea
mai mare din întreaga zonă, fiind construită între anii 1908-1913, în stilul Neogotic-eclectic la
începutul sec. al XX -lea. Biserica are la bază planurile arhitectului Kiss István, realizate încă
din 1895, modificate şi completate de Dorzsák Ede. Construcţia a fost demarată în anul
1908 de către antreprenorul din Subotica (Iugoslavia) Kladek István, originar din Szabadka,
astăzi Subotica (Serbia). Piatra folosită la construcţie provine din cariera satului vecin,
Remetea. Mobilierul interior din lemn a fost realizat în atelierele meşterului tâmplar Thek
Andrei din Budapesta, iar statuile de marmură au fost realizate de sculptorul Sikiodi
Laurenţiu, din marmură de Carara.

Vitraliile ce împodobesc uriaşele ferestre neogotice, reprezentând pe cei 12 apostoli, au fost

realizate de către meşterul Roth Miksa din Budapesta. Sanctuarul a fost pictat de sculptorul
italian Paulai Eric, iar crucea “Corpus Cristi” a fost sculptată în lemn de stejar, de un sculptor
din Timişoara.

Lăcaşul de rugăciune are o suprafaţă de 56 m x 23 m, putând adăposti 3000 de credincioşi.

Cele două turnuri care flanchează latura de vest au o înălţime de 75 m. Aici se găsesc cele
două clopote turnate de firma Walzer din Budapesta.

Biserica a fost sfiinţită în anul 1911 de către episcopul romano-catolic al Transilvaniei,

contele Majláth Gusztáv Károly.

538
 ANEXA 6

Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului – Gălăuţaş83

Localitatea reşedinţă a comunei cu acelaşi nume.

Localitate atestată la 1756.

Alte denumiri: Gălăuţaş Părău ®; Galócás, Galócáspatak,(m).

Aşa cum arată şi Pisania păstrată, acest lăcaş de cult a fost ridicat la Topliţa, în 1761 (sursa
CIMEC) sau 1791 (Sursă Pisanie), „din lemn de brad tăiat la faţa locului”. Pentru o
asemenea datare pledează şi existenţa unei fotografii păstrate în colecţiile Mănăstirii Sf. Ilie
de la Topliţa, fotografie care prezintă biserica aşa cum arăta ea înainte de a fi adusă pe
actualul amplasament. În anul 1903 biserica a fost strămutată la Gălăuţaş, unde a funcţionat
ca Biserică parohială după 1926.

Ulterior biserica a suferit o serie de transformări, fiind tencuită atât la interior cât şi la
exterior, iar acoperişul din darniţă a fost înlocuit cu tablă. Grav deteriorată, biserica a fost
supusă unor reparaţii capitale după 1980, prilej cu care iconostasul iniţial şi mobilierul au
fost înlocuite cu altele din lemn de stejar. Biserica a fost pictată în tehnica tempera grasă de
către pictorul Nicolae Gavrilean, din Gura Humorului, în 1985.

83
Cristache-Panait, I,. Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Alba Iulia, 1987, p.315.

539
ANEXA 6

Prin planul său trilobat arhitectura acestui lăcaş de cult îşi găseşte reflexele tipologice în
arhitectura de lemn moldovenească din sec. al XVIII-lea. Iniţial intrarea în biserică se făcea
prin partea sudică, prin intermediul unui pridvor deschis, deasupra căruia se găsea turnul
clopotniţă. Pe noul amplasament biserica a fost aşezată pe un soclu de piatră, cu o
extindere spre vest, şi tencuită, atât la exterior cât şi la interior. La ridicarea tâmplei s-a
renunţat la ornamentaţia în lemn ce înconjura frizele apostolilor, aceasta păstrându-se
numai în cazul icoanelor împărăteşti, ca şi uşile împărăteşti, realizate în stil Baroc.

Biserica păstrează un tezaur iconografic vechi, pe lemn, unele icoane coborând până către
mijlocul sec. al XVIII-lea, altele din 1782, an înscris pe o icoană a Sf. Nicolae. O valoare
deosebită o au pictura de pe uşile împărăteşti şi prăznicarele, în a căror compunere este
evidentă ambianţa arhitectonică.

Este de remarcat faptul că în profida mascării imaginii iniţiale în urma restaurării, şi astăzi
biserica se remarcă prin silueta sa zveltă şi armonioasă.84

84
Sursa foto: Bogdan Ilieş, 2009. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Gălăuțaş

540
 ANEXA 6

Castelul Contelui Lazar din Lăzarea

Castelul Lazar din Lăzarea este considerat a fi una dintre cele mai impunătoare reşedinţe
nobiliare din Transilvania, în care caracteristicile arhitecturii Renascentiste sunt cele mai
vizibile. După cum arată prezenţa celui mai vechi turn, începuturile castelului trebuie căutate
la mijlocul secolului al XV-lea (1450). Castelul are caracteristicile tipice ale unui castel
feudal, cu rol defensiv, format din patru turnuri de colţ legate întrte ele prin incinte din piatră
şi un turn al porţii care în decursul timpului a suferit mai multe intervenţii. Trei dintre turnurile
de colţ au o formă rectangulară regulată, în timp ce turnul de nord-vest, în şapte muchii este
considerat cel mai vechi.

Turnul porţii, situat la mijlocul laturii sudice, este înconjurat de pereţi bogat ornamentaţi cu
elemente renascentiste, unde mai pot fi observate şi resturile unor picturi murale decorative
şi o placă din piatră cu o inscripţie cu litere gotice din anul 1530 (Cristus Maria 1532).

În interiorul incintei se găseşte o construcţie de mari dimensiuni, numită şi „Palatul mare”, în

care se găseşte „Sala Cavalerilor”, atribuite lui Lázár Ferenc, unde aveau loc adunările
comitative şi cele scăunale. De asemenea în zona centrală a curţii se mai găseşte o clădire
cunoscută sub numele de „Carcera cu oase”, unde erau închişi şi osândiţi iobagii care
participau la răscoale de pe domeniile familiei Lázár. Alături de aceste clădiri, în curte se mai
pot observa mai multe construcţii parţial ruinate: bucătăria, locuinţa personalului de
deservire, cuptorul, cazarma, fântâna, atelierul de fierărie, grajdurile etc.

541
ANEXA 6

Forma actuală a căpătat-oCastelul în a doua parte a sec. al XVI-lea, în timpul lui Lázár
István (fiul lui Lázár András) şi tovarăşul de joacă al viitorului principe Bethlen Gábor. Între
anii 1590 - 1594 aici şi-a petrecut copilaria una din cele mai importante personalităţi
transilvane, principele Bethlen Gábor. În timpul lui Bethlen, Lázár István deţine importante
demnităţi politice şi militare, printre care şi cea de judecător regal al Scaunului Ciucului,
Gheorghenilor şi Caşinului, cel care a prezidat Adunarea Naţională secuiască din Lutiţa din
anul 1596. Blazonul acestuia poate fi văzut pe peretele sudic al turnului aflat în stânga porţii
de intrare, alături de inscripţia “1632”, anul încheierii lucrărilor de construcţie.

Cu toate că a fost bine fortificat în decursul timpului, castelul a trecut prin mai multe
momente de cumpănă, precum anul 1707, când a fost devastat şi incendiat de trupele
habsburgice (lobonţi) pentru sprijinul acordat de către contele Lázár Ferenc, lui Francisc
Rákóczi al II-lea (Rákóczi Ferenc în maghiară), proclamat de către Dieta Transilvaniei
întrunită la Alba Iulia ca principe al Transilvaniei. După încheierea păcii de la Baia Mare,
pledându-şi nevinovăţia în faţa împăratului a fost şi s-a putut întoarce în Transilvania.
Revenit acasă, îşi reface castelul, îmbogăţindu-l cu noi construcţii.

Odată cu moartea sa în 1742 la castel, au apus şi vremurile de glorie ale castelului. Acesta
a fost ars în 1748, multe din bunurile sale fiind distruse sau au ajuns la localnici. Încă de la
începutul secolului al XIX-lea familia conţilor Lázár intră în declin. Un incendiu puternic în
anul 1842 va distruge aproape complet castelul, ultimul moştenitor, Lazăr Zsigmond şi soţia
sa nemaiputându-l reface îl părăsesc definitiv în 1853. Un alt incendiu afectează ruinele în
1782, transformând în ruină o reşedinţă nobiliară în care au fost oaspeţi domnitorii Moldovei,
Petru Rareş (1527-1538) şi Mihnea Vodă (1660).

Intrat în posesia statului român după naţionalizare, castelul este renovat treptat începând cu
1967. Până în prezent au fost terminate lucrările la clădirea principală, transformată în
galerie de artă, Sala Cavalerilor (Sala de Consiliu), Turnul Porţii şi Bastionul Berzelor. Sunt
în renovare „Casa Femeilor” şi „Bastionul cu Branză”. „. Astăzi Sala Cavalerilor are mobilier
sculptat cu motive populare locale şi cu însemne heraldice transilvănene, lămpi şi alte
elemente de decor din fier forjat, operă a meşterilor populari din judeţ. A fost reconstruit şi
tavanul din lemn casetat şi pictat.

Astăzi Lăzarea a devenit un important centru de creaţie pentru artiştii plastici din România şi
din străinătate. În castel sunt găzduite exponatele donate de către artiştii participanţi la
taberele de creaţie organizate aici. Cele 150 de picturi expuse în permanenţă în Galeria de
Artă „Prietenia” (expozitia de pictura) ocupă cele opt săli mari ai bastionului porţii şi
încăperile „Sălii Cavalerilor”. De asemenea, încăperea de cca. 300 mp, situată deasupra
Sălii Cavalerilor găzduieşte exponatele de grafică. 85

85
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_L%C3%A1z%C3%A1r
http://www.hoinari.ro/castelul-contelui-lazar-lazarea-transilvania
http://www.szekelyszallasok.ro/A-sz%C3%A1rhegyi-L%C3%A1z%C3%A1r-kast%C3%A9ly?o=6&c=14

542
 ANEXA 6

Biserica romano-catolică – Suseni

Localitatea Suseni intră în memoria documentelor la 1567, sub numele de Wijfalw. Alte
denumiri: Gyergyóújfalu (m).

Obiective de interes turistic

Principalul obiectiv de interes turistic existent pe teritoriul administrativ al comunei este
Biserica Romano-Catolică din satul reşedinţă de comună, Suseni, situată pe o terasă înaltă
de pe malul drept al Mureşului, în zona centrală a localităţii.

Tradiţia vorbeşte că satul iniţial era situat în altă parte, spre Katorsa, unde avea o biserică
de mici dimensiuni. fectată la fel ca şi satul de numeroasele inundaţii ale Mureşului, şi de
incursiuni militare s-a prăbuşit la 1762. Din anul 1581 datează prima chartă de legi ale
satului, cea mai veche în Secuime, de altfel. Astfel, începând cu data de 24 mai 1581 există
date precise, sigure despre istoria localităţii. După decimarea populaţiei satelor Katorzsa şi
Gálfalva, la 1707, de către trupele habsburgice, puţinii locuitori care au scăpat din cele două
sate şi coloniştii aduşi de către familia nobiliară Gál au fost aşezaţi pe actualul
amplasament. Aici comunitatea locală ridică între 1825-1830 o nouă biserică, cu hramul
„Întâmpinarea Maicii Domnului” (Doamna noastră), pentru ca în 1844 să fie ridicat şi turnul
clopotniţă. Zidurile acestuia cuprind câteva fragmente de piatră cu ornamente în stil gotic din
vechea biserică. Iniţial turnul clopotniţă era amplasat în afara zidurilor bisericii, fiind despărţit

543
ANEXA 6

de aceasta. Zidul exterior al lăcaşului de cult este rămâne partea cea mai veche a bisericii,
fiind realizat din piatră şi cărămidă legate cu var stins pe loc. Prin dimensiunile şi trăinicia lor
aceste ziduri au jucat un important rol de apărare, în primul rând împotriva incursiunilor
militare ale tătarilor.

Stâlpul memorial de la Katorzsa

Un alt obiectiv cu valoare istorică şi memorială, care aminteşte de lupta populaţiei locale
pentru libertate şi apărarea drepturilor
strămoşeşti este Stâlpul memorial de la
Katorzsa, aflat lângă drumul ce duce spre
Voşlobeni (DJ 126). Stâlpul a fost ridicat prin
grija colonelului Bajkó Péter, teolog şi judele
satului la în- ceputul sec. XX, în amintirea
tragediei pe care oamenii acestor locuri au trăit-
o, în lupta lor pentru apărarea libertăţilor şi a
drepturilor strămoşeşti.Este de menţionat faptul
că în 1596, când secuii aflaţi sub comanda lui
Gál András s-au revoltat, încercând să
oprească trupele lui Báthory Zsigmond și Apafi
Miklós, localitatea a fost arsă. Morţii căzuţi în
luptă au fost înmormântaţi potrivit tradiţiei locale
într-un loc numit Sirhalom. În 1630 şi 1658 satul
a fost devastat de tătari, pentru ca în 1707,
după înfrângerea secuilor care au luptat sub
comanda lui Ambele András alături de Francisc
Rakoczi al II-lea, împotriva armatelor
habsburgice, satele din zonă să fie devastate
din nou. În acest context a fost arsă partea de
jos a satului, şi au fost distruse în totalitate
satele Katorzsa şi Gálfalva.

Moara de apă – din Suseni

Localitatea Suseni din Harghita adăposteşte şi o moară de apă construită în 1875, pe pârâul
Barlangos, monument de istorie industrială populară, de categoria B, inclus în Lista
Monumentelor Istorice, aprobată prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor sub codul HR-II-
m-B-12980. Monumentul se găseşte pe drumul comunal Gatyaszár la nr. 558, în curtea lui
Elekes Lajos. Valoarea acestui monument este dată atât de gospodărie (clădirea morii, şură,
afumătoare, poartă etc.), a morii propriu-zise, cât şi de importanţa sa etnografică, dat fiind
faptul că aici se mai păstrează în întregime mobilierul şi obiectele de uz casnic din incinta
morii.

Moara aflată într-un stadiu avansat de degradare a impus măsuri de reabilitare. Proiectul de
„Reabilitare moară de apă şi clădiri aferente” a început cu fonduri europene, dar fondurile
respective nu au putut acoperi toate cheltuielile, astfel că administraţia locală, în lipsa

544
 ANEXA 6

resurselor financiare, a apelat la sprijinul Consiliului Judeţean Harghita, care a aprobat

sumele necesare terminării investiţiei.86

Topliţa
Localitate urbană situată pe cursul superior al Mureşului, la intrarea în Depresiunea
Giurgeului. Aşezarea a fost atestată pentru prima dată în anul 1567, sub numele de
Taplócza. Alte denumiri:Oláh-Toplicza (1861); Maroshévíz (1907); Toplița Română (1918).

Toponimul în ambele limbi, maghiară și română, înseamnă „izvor de apă caldă”; primul este
un cuvânt din limba română de origine slavă.

Biserica de Lemn a Mănăstirii Sf. Ilie din Stânceni – Topliţa

Biserica de Lemn a Mănăstirii „Sf. Ilie” din Topliţa a fost ridicată în 1847, în satul Stânceni,
de către renumiţi meşteri lemnari locali, sub conducerea preotuluiGheorghe Ujică şi a fiilor
săi, Ştefan şi Ioan, în zilele episcopului Vasile Moga şi a protopopului Zaharie Matei.
Existenţa acestui lăcaş de cult este menţionată documentar pe un prăznicar ajuns la
Mănăstirea Topliţa, în care zugravul Pavel dascălul menţiona anul 1794 „când am zugrăvit
sfânta biserică a Ojicanilor”. Pavel dascălul a fost identificat cu Pavel Dumbrăveanu, pictor
iconar, autorul picturii de la Răstoliţa şi a unora dintre icoanele de la Mănăstirea Băiţa.

După ce comunitatea din Stânceşi şi-a ridicat o nouă biserică de zid, Patriarhul Miron
Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeş, cumpără la 1910 vechea bisericuţă şi o aduce pe
pământul familiei sale din Topliţa, în ideea de a ridica aici o mică mănăstire. După ce obţine
aprobările necesare de la autorităţile bisericeşti şi de stat, a început pregătirea pentru
ridicarea aşezământului întru pomenirea părinţilor săi, George şi Domniţa, ţărani vrednici din
Topliţa. Între anii 1923 - 1928 sunt ridicate rând pe rând toate clădirile din lemn din jurul
bisericii, necesare viitorului aşezământ monahal. Mănăstirea şi biserica au fost sfinţite de

86
http://informatiahr.ro/
http://www.suseni.ro/92-prezentarea-comunei.html
http://www.harghita.ro/rom/3/34/34gyergyoujfalu.html

545
ANEXA 6

către patriarh la trei ani după înscăunarea sa, ca stavropighia Patriarhul Miron Cristea,
urmând ca după moartea sa mănăstirea să fie condusă după legile de organizare a Bisericii
Ortodoxe Române.

Cu toate încercările de conservare a picturii iniţiale, nu s-a reuşit acest lucru, biserica fiind
repictată în vechea tradiţie bizantină de către Dimitrie Belizarie. Deşi nu s-a păstrat pictura
iniţială, s-au conservat mai multe picturi realizate de către zugravul Grigorie de la Târgul
Pietrei, din iconografia tâmplei şi a icoanelor împărăteşti, aflate astăzi în muzeul mănăstirii.

Deşi cu dimensiuni modeste (14 m x 5 m), biserica se impune totusi ca o construcţie de o

deosebită frumuseţe arhitecturală, deoarece îmbină armonios forma poligonală a
pronaosului, cu inovaţia meşterilor moldoveni din sec. al XVIII-lea în transpunerea în lemn a
planului trilobat al absidelor laterale.Structura interioară are la bază pronaosul cu boltă în
plan poligonal din fâşii curbe, care fac trecerea de la forma poligonală la cea de dreptunghi.
Naosul păstrează aceeaşi boltăsemicilindrică, terminată la capete prin fâşii curbe susţinute
de arcade. Bolta altarului şi absidele laterale reiau aceeaşi structură poligonală.

Legătura dintre pronaos şi naos se face prin arcade susţinute de pilaştri sculptaţi. Cadrul uşii
de la intrarea sudică se remarcă prin ornamentica sculptată, în chenare geometrice,
frânghie, cruci şi elemente florale.

De asemenea, uşa cu stinghii dispuse în raze şi un panou central cu rozetă înscrisă în colac
răsucit îşi găsesc analogii în imaginea celor din Munţii Apuseni.

Influenţa moldovenească se regăseşte şi în prezenţa pridvorului de pe latura sudică, marcat

cu arcade susţinute pe stâlpi sculptaţi. Pe acesta se înalţă turnul clopotniţă, cu baza pătrată
şi foişor, cu stâlpi legaţi prin contrafişe, pe care se afla acoperişul piramidal. Biserica este
acoperită cu şindrilă.87

87
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-toplita-67989.html
Cristache-Panait, I, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Alba Iulia, 1987, p. 336-338.

546
 ANEXA 6

Biserica Mănăstirii din Moglăneşti

Pe vârful unui deal situat la marginea municipiului Topliţa, deasupra Pârâului Doamnei, se
găseşte un vechi lăcaş de cult ortodox, care a aparţinut unui vechi aşezământ monahal.
Potrivit tradiţiei, Mănăstirea Doamnei sau Pârâul Doamnei din Moglăneşti a fost înfiinţată în
1658 de către doamna Safta, soţia domnului moldovean Gheorghe Ştefan. Inscripţia aflată
pe unul dintre clopotele fostei mănăstiri, amintită într-un proces asupra dreptului de
proprietate asupra locului, din 1819-1820, face referire la o danie a boierului moldovean
Şerban Vodă. Sursele documentare care menţionează acest aşezământ cultural sunt puţine:
un minei buzoian din 1689 dăruit mănăstirii la 1711 de căpitanul Neagu din Ţara
Românească, o altă însemnare vorbeste despre Ştefan Dascălu din Dragomireşti. Orbán
Balázs în lucrarea sa „Românii din Covasna şi Harghita” notează că tradiţia locală din acea
perioadă consemnează că „pe muntele numit Monasteria, se găsesc urmele unei mănăstiri,
construită de o doamnă bogată, care a stat în acest loc de refugiu la cumpăna dintre
secolele XVI-XVII, într-o epocă plină de numeroase evenimente politice şimilitare”.

Biserica este datată în sec. al XVII-lea, existenţa ei fiind confirmată de inscripţia în limba
slavonă, aflată pe icoana Adormirii Maicii Domnului, cu anul 1677.

Deşi conscripţia lui Bucow nu menţionează existenţa acesteia, într-un document din 1780 se
vorbeşte de superficialitatea conscripţiei şi îngusta înţelegere a unor clerici, rezultând totuşi
că la Topliţa exista o biserică veche, ce devenise neîncăpătoare, comunitatea ridicându-şi o
nouă biserică.

547
ANEXA 6

Biserica este de dimensiuni mici (9,5 m x 4,75m), fiind înscrisă într-un plan dreptunghiular,
cu absida altarului decroşată, de formă pătrată, specifică arhitecturii vechi, transilvane.
Pronaosul are tavanul drept, adaptare impusă de ridicarea unui turn clopotniţă de mici
dimensiuni. În naos şi altar tavanul este sub formă de boltă semicilindrică, cea de la altar
fiind intersectată spre est de un timpan la linia peretelui. Îmbinările bârnelor de sus se
intersectează în console, dintre care unele sunt crestături „cap de cal”.

În decursul timpului bisericii i s-au făcut mai multe reparaţii şi renovări, fapt ce a contribuit la
pierderea unora dintre caracteristicile tradiţionale. Unul dintre acesta il constituie montantul
drept de la intrare, unde mai sunt vizibile urmele unei inscripţii, indicând anul 1710, în timp
ce pe montantul opus apar urmele unor motive geometrice.

Toate aceste elemente sugereză desfăşurarea la acel moment a unor importante lucrări, de
care poate fi legată şi dania căpitanului muntean. Bârnele decroşului de nord al absidei
păstrează urmele unei inscripţii vizibilă parţial, într-o grafie de la mijlocul sec. al XVIII-lea.
Alte informaţii arată că la 1747 biserica a primit un înveliş nou din şiţă, prilej cu care a fost
pictată o nouă Pisanie, de către Andrei ot Sonfalu (Corneşti). O altă inscripţie aflată în podul
clopotniţei vorbeşte de căderea uniaţiei în Ardeal, la 1762.

O însemnare documentară de la 1932 se referă la existenţa în cătunul „Dâmbu” a unei vechi

mănăstiri aflate în stare de ruină. Biserica mănăstirii situată deasupra Pârâului Doamnei a
fost restaurată prin grija Episcopiei de la Alba Iulia şi cu sprijinul Mănăstirii „Sf. Ilie” de la
Topliţa. În muzeul Mănăstirii „Sf. Ilie” de la Topliţa se păstrează mai multe icoane datate
1745, provenite de la Biserica Ortodoxă amintită la mijlocul sec. XVIII, şi atribuite zugravului
Andrei.

548
 ANEXA 6

VALEA MUREŞULUI – JUD. HARGHITA

Situri arheologice

Lăzarea
1. HR-I-s-B-12671; Situl arheologic multistratificat de la Lăzarea – „Szármány”, satul
Lăzarea, la vest de castelul Lazar, cu nivele de locuire din Epoca Bronzului, post-Română,
Medieval-timpurie şi Medieval-târzie.

Monumente istorice

Ditrău
1. HR-II-m-B-12815, Măcelăria veche din satul Ditrău, str. Cerbului nr. 7, ridicată la începutul
sec. al XX.

2. HR-II-a-B-12816; Ansamblul Bisericii Romano-Catolice „Sf. Ecaterina” (biserica şi zidul

de incintă cu ediculul porţii) din Ditrău, str. Libertăţii nr. 27, datând din 1760-1771
(538192,29 – 589240,10).

Gălăuţaş
1. HR-II-m-B-12824; Biserica de Lemn .”Adormirea Maicii Domnului” din Gălăuţaş, nr. 129,
ridicată în 1791 la Topliţa şi strămutată la Gălăuţaş în 1903 (530963,15 – 600909,79).

Joseni
1. HR-II-a-B-12849; Ansamblul Bisericii Romano-Catolice (biserica şi casa parohială) din
satul Joseni (Joseni), nr. 633, ridicat în sec. XIII – XIX (538627,51 – 578022,51).

Lăzarea
1. HR-II-m-A-12851; Capela Romano-Catolică din Lăzarea (pe dealul Szármány) datând din
sec, XVI (540482,19 – 583727,91);

2. HR-II-a-A-12852; Ansamblul Bisericii Romano-Catolice (biserica şi zidul de incintă) din

satul Lăzarea, nr. 548, din sec. XIII – XVIII (541142,08 – 583342,85);

3. HR-II-a-A-12853; Mănăstirea Franciscană (biserica cu capela şi cripta, claustrul), din satul

Lăzarea, nr. 549, datând din sec. XVI – XIX (540923,53 – 583663,14);

4. HR-II-a-A-12854; Ansamblul Castelului Lázar (casa veche, casa doamnelor, sala

cavalerilor, bastioanele, temniţa, zidul de incintă etc.), din satul Lăzarea, datând din
1532,sec. XVIII (540652,60 – 583387,98).

Remetea
1. HR-II-m-B-12939; Moarade apă şi piua de pe pârâul „Eszenyő”, situate în cartierul
Ciutacu din Remetea, datând din 1875 (532347,53 – 588956,83);

549
ANEXA 6

2. HR-II-m-B-12940; Joagărul de pe pârâul „Eszenyő”, din Remetea, nr. 605, datând din sec.
al XIX-lea.

Sărmaş
1. HR-II-a-B-12843; Gospodăria ţărănească (casa de locuit, bucătăria de vară, celarul şi
şura) din satul Hodoşa, comuna Sărmaş, nr. 1542, datând de la începutul sec. XX.
(534403,06 – 595977,40)

Subcetate
1. HR-II-m-B-20314; Grajdul gospodăriei Vasile Cotfas din satul Subcetate, nr. 405, datând
de la începutul sec. XX.

Suseni
1. HR-II-m-B-12980; Moarade apă din satul Suseni, nr. 558, construită la 1875 (543397,58 –
572669,25).

2. HR-II-a-A-13005, Ansamblul Bisericii Romano-Catolice „Sf. Ioan” (biserica şi zidul de

incintă) din satul Valea Strâmbă (Suseni), nr. 202, datând din sec. XV – XVIII (545790,50 –
577336,69);

Topliţa
1. HR-II-m-B-12974; Capela Romano-Catolică, din lemn din localitatea Secu (Topliţa), din
sec. XX;

2. HR-II-m-B-12988; Biserica Ortodoxă „Sf. Arhangheli” din municipiul Topliţa, str. Ştefan ce
Mare, nr. 2 datând de la 1867 (526771,48 – 602884,65);

3. HR-II-m-A-12989; Biserica de Lemn a Mănăstirii „Sf. Ilie” din Stânceni (Topliţa), str. Ştefan
ce Mare, nr.68-70, ridicată la 1847 la Stânceni şi strămutată în 1910 la Topliţa (526306,13 –
603402,87);

4. HR-II-m-A-12990; Biserica de Lemn a fostei Mănăstiri „Pârâul Doamnei”- Moglăneşti din

municipiul Toplița, str. Văii, nr. 19, biserică ridicată la 1710 şi modificată în sec. XIX
(529618,92 – 603650,89).

Voşlobeni
1. HR-II-m-B-13012; Clopotniţa de lemn a Capelei Romano-Catolice din satul Voşlobeni,
situată vizavi de nr. 207, şi ridicată la 1880;

2. HR-II-m-B-13010; Biserica „Sf. Arhangheli” din Voşlobeni, nr. 100, ridicată la 1864
(548056,20 – 571885,46);

3. HR-II-m-B-13011; Joagărul familiei Bencze din satul Voşlobeni, nr. 205 A, datând din
1860.

550
 ANEXA 6

Monumente funerare
1. HR-IV-m-B-13021; Monumentul comemorativ în amintirea luptelor cu tătarii din 1657, de
la Lăzarea - “Dâmbul Tătarilor”, ridicat în 1908

2. HR-IV-m-A-12853.03; Monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului,

călugărului franciscan şi omului de cultură Ioannes Kájoni, din Lăzarea, datând din sec.
XVII.

Potenţialul turistic al Văii Mureşului superior şi mijlociu

Potenţialul turistic natural:

Cele mai importante obiective turistice ale acestui spaţiu geografic sunt determinate de
potenţialul natural dat de relief, reţea hidrogarfică, climă şi potenţial biogeografic şi de cel
antropic (istoric, cultural, ştiinţific etc.).

Zona geografică analizată în cadrul acestui studiu, prin diversitatea cadrului natural existent
oferă un peisaj geografic de o mare diversitate, cu un impact turistic semnificativ. Zonarea
turistică a Văii Mureşului pe sectorul analizat s-a făcut pe baza criteriului administrativ, ca
limită în repartiţia teritorială a resurselor turistice. În acest mod sunt puse în evidenţă
existenţa a trei zone turistice distincte: zona Albei, zona Mureşului superior, suprapusă
administrativ cu teritoriul judeţului Mureş şi zona Gurghiului, a izvoarelor Mureşului
suprapusă peste o parte a jud. Harghita.

În partea sa superioară Mureşul străbate o importantă zonă turistică, care cuprinde partea
sudică a Munţilor Călimani, Defileul Mureşului şi culmile montane Gurghiu – Harghita. După
ieşirea din munţi, Valea Mureşului oferă un potenţial turistic specific, în care agroturismul
îmbină armonios turismul de odihnă şi relaxare cu alte forme de turism.

O formă particulară a turismului rural este agroturismul, prin care se valorifică spațiul de
locuit din gospodăria țărănească, contribuind la integrarea turiştilor în viața rurală, prin
intermediul activităţilor şi serviciilor specifice, locale. Judeţul Harghita se remarcă printr-o
continuă dezvoltare a agroturismului, mai ales în zona depresionară a Giurgeului de pe
Mureşul superior în localităţile Lăzarea, Sărmaş, Joseni, Ciumani etc.

Pe teritoriul judeţului Mureş agroturismul cunoaşte o oarecare dezvoltare, paşi semnificativi

fiind observaţi la nivelul comunelor Sângeorgiu de Pădure, Lunca Bradului, Stânceni,
Răstoliţa; Aluniş, Brâncoveneşti, Deda, Stânceni şi Ideciu de Jos. Dintre acestea localităţile
Gorneşti, Bezid (com. Sângeorgiu de Pădure), Lunca Bradului, Stânceni, Neagra (com.
Lunca Bradului), Răstoliţa, Gălăoaia (com. Răstoliţa), Borzia (com. Răstoliţa) au fost
declarate sate turistice.

Situaţia cea mai grea se găseşte la nivelul judeţului Alba, unde localităţile situate pe cursul
râului Mureş au o infrastructură agroturistică nesemnificativă.

551
ANEXA 6

Relieful, clima şi apele ca resursă turistică

Relieful pe cursul superior şi mijlociu al Mureşului este unul foarte variat, cel care străbate
aceste locuri întâlnind forme joase de relief, formate din lunca şi câmpia Mureşului, care se
transformă treptat într-un relief de dealuri nu prea înalte, pe cursul său mijlociu. Cu cât
înaintăm spre izvoare relieful capătă accente tot mai evidente de piemont montan, care se
pierde treptat într-un relief montan, specific munţilor vulcanici ai Călimanilor cu vârfurile
Pietrosul (2100 m), Căliman Iezer (2032) şi Călimanu Cerbului (2013) şi cei ai Gurghiului, cu
vârfurile Salca: (1777 m), Fâncelu(1684 m), Tătarca (1688 m) etc.

Cele mai importante obiective turistice generale, determinate de relieful zonei sunt
reprezentate de sectorul de defileu Topliţa – Deda şi Depresiunea intramontană a
Giurgeului. Peisagistic, zona de defileu, cu o lungime de peste 33 km, se remarcă prin
succesiunea în care ariile de îngustare ale văii alternează cu bazinetele de lărgire, ocupate
de vechi aşezări umane, stânci golaşe cu forme dintre cele mai ciudate (Scaunul Domnului,
Stânca Şoimilor, Piatra Panda etc.) şi înălţimi de câteva sute de metri, peşterile de mulaj
(tubulare) formate în conglomerate (Peștera Luanei din Călimani) sau roci vulcanice
(Peştera Căsoaia lui Ladăş, Peştera de lângă Piatra Viperei, Peştera de la Andreneasa,
Peştera de lângă Tunel – Sălard etc.) Alături de acestea, menţionăm existenţa unor
obiective turistice naturale precum căldarea centrală de pe platoul Munţilor Călimani, vechi
crater vulcanic înconjurat de versanţi abrupţi şi cupola ce domină podişul, cu vârfurile
Negoiul Unguresc (2081 m) şi Pietrosu (2100 m), crestele şi spinările montane ale Bradului
Ciont (1899 m) Voivodeasa (1825 m), Căliman-Izvor (2031 m) şi Călimanu Cerbului (2013
m).

Munţii Gurghiului adăpostesc la rândul lor alte cratere fosile: Fâncel, Saca, Şumuleu,
Ciumani, precum şi cel cuprins între vârfurile Saca şi Tătarca, cu un diametru de cca. 5 km.

Fiind munţi vulcanici, aceştia mai păstrează o serie de vârfuri, foste conuri vulcanice, printre
care Pietricelu (1993 m), Buza Şerbei (1583 m), Haita (1854 m) etc., din Călimani; şi Poiana
Zimborului, Bătrăna, Batca şi Seleşele din Munţii Gurghiu, de dimensiuni mai mici şi
acoperite în mare parte cu păduri.

În zonele unde prezenţa calcarelor ce ajunge la suprafaţă se găsesc interesante fenomene

endo şi exocarstice, în cadrul cărora se remarcă Peştera Şugău din Munții Giurgeului, cu o
lungime de cca. 1000 m, bogată în speloteme (stalactite conice, stalagmite, stâlpi cu guler,
stalactite fistulare, coralite etc), cristalizări ale calciului sub formă de aragonit, precum şi alte
formaţiuni helictitice.

Potenţialul turistic natural este completat de prezenţa apelor repezi de munte, unele
întrerupte de spectaculoase cascade precum: Cofu, Duruitoarea, Lomăşiţa şi Tihu. O
menţiune specială merită izvoarele termale de la Sălard şi Cascada, cu apă termală de la
Topliţa. La acestea se adaugă lacurile naturale „Iezeru” şi „Tău Zânelor” din Munţii Călimani,
dar şi iazurile antropice amenajate ca păstrăvării de la Lăpuşna şi Câmpu Cetăţii.

552
 ANEXA 6

Potenţialul turistic al resurselor biogeografice

Este format din întinse păduri de foioase şi răşinoase, exploatate pe scară largă până astăzi,
precum şi păşuni şi fâneţe naturale, utilizate de către localnici în creşterea animalelor
domestice. În vechile căldări şi sub cetina pădurilor montane, dar şi în cadrul depresiunii
Gurghiului se întâlnesc suprafeţe importante ocupate de mlaştinile de turbă, acoperite cu
vegetaţie specifică.

Pădurile de fag (Fagus sylvatica) sunt întâlnite pe palierul altitudinal de 600-1.000 (1.200) m,
urmate de cele în amestec fag, molid și brad (Abies alba), pentru ca între 1000 – 1700 m să
domine molidișurile (Picea abies) presărate sporadic cu scoruș (Sorbus aucuparia). În
aceste păduri mai apar exemplare izolate ale unor specii de arbori mai puţin întâlniţi precum,
paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), larice (Larix decidua) şi tisă. În Călimani pădurile
compacte de molid urcă până la altitudinea de 1756 m. Mai sus este golul alpin ce apare ca
un spațiu deschis vederii, dar greu penetrabil din cauza jnepenișurilor (Pinus mugo),
ienuperetelui (Juniperus communis ssp. Nana) şi tufișurilor de rododendroni (Rhododendron
myrtifolium). Parţial vegetaţia este formată din pășuni subalpine pierdute printre stâncării, în
timp ce la malurile subalpine apar tufărișurile de arin de munte (Alnus viridis).

Aceste păduri nesfârşite asigură habitatul unor specii variate de animale, păsări, peşti,
amfibieni şi reptile, precum: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus),
căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), șoarecele de pădure (Apodemus
sylvaticus), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), pârșul mare (Glis glis), veverița
(Sciurus vulgaris), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul (Martes martes), bursucul (Meles
meles) etc.; cocoșul de munte (Tetrao urogallus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos),
corbul (Corvus corax), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), acvila țipătoare mică (Aquila
pomarina), șorecarul comun (Buteo buteo) etc. În golul alpin cuibăresc mierla gulerată
(Turdus torquatus), fâsa de munte (Anthus spinoletta), brumărița de munte (Prunella
collaris), pietrarul (Oenanthe oenanthe) etc.; lostriţa (Hucho hucho), moioaga (Barbus
meridionalis), zglăvocul (Cottus gobio) etc88.

Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii

Conservarea, punerea în valoare şi valorificarea durabilă a calităţilor peisajului biogeografic
al zonei se fac prin declararea unor suprafeţe acoperite de vegetaţie ca arii naturale
protejate. În funcţie de calitatea, componenţa şi amplasamentul pe care îl are fondul
forestier, pădurea este definită ca element de mare atractivitate turistică. Odată cu stabilirea
ariilor naturale protejate, incluse în cadrul Reţelei Europene “Natura 2000”, ariile de interes
comunitar (SCI) şi cele speciale pentru protecţie avifaunistică (SPA) s-a putut trece la
ocrotirea legală a unor valoroase exemplare de faună şi floră, precum şi a unor arealuricu
aspect peisagistic deosebit (harta nr. 3).

Principalele arii protejate de interes local sau naţional, botanice şiforestiere, situate în
teritoriul analizat sunt de mai multe tipuri: parcuri naturale şi naţionale, situri SCI, situri SPA
şi rezervaţii naturale. O prezentare in extenso a acestora se face în Anexa – Rezervaţii
naturale şi zone protejate pe Mureşul superior.

88
https://peterlengyel.wordpress.com/2012/03/03/parcul-național-călimani/

553
ANEXA 6

Aici vom trece în revistă doar aceste zone protejate, în funcţie de tip:

Parcuri naturale - Parcul Natural – Defileul Mureşului Superior;

Parcuri naţionale- Parcul Naţional Călimani;

Situri SCI

ROSCI0019 Călimani-Gurghiu;

ROSCI0113 Mlaştina După Luncă;

ROSCI0252 Topliţa-Scaunul Rotund Borsec;

ROSCI0368 Râul Mureş între Deda şi Reghin;

ROSCI0369 Râul Mureş între Iernut şi Periş;

ROSCI0154 Pădurea Glodeni;

ROSCI0320 Mociar;

ROSCI0342 Pădurea Târgu Mureş;

ROSCI0367 Râul Mureş între Moreşti şi Ogra;

ROSCI0279 Borzont ;

ROSCI0210 Râpa Lechinţa;

ROSCI0040 Coasta Lunii;

ROSCI0187 Pajiştile lui Suciu;

ROSCI0147 Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău;

ROSCI0253 Trascău;

ROSCI0382 Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ;

ROSCI0100 Lacurile Fărăgău – Glodeni.

Situri SPA

ROSPA 0030 Defileul Mureşului Superior;

ROSPA 0033 – Depresiunea şi Munţii Giurgeului;

ROSPA0041 Eleşteele Iernut – Cipău;

ROSPA0087 Munţii Trascăului;

ROSPA0139 Piemontul Munţilor Metaliferi

Rezervaţii Naturale/Monumente ale Naturii

554
 ANEXA 6

Cascada cu apă termală Topliţa.

Mlaştina „După Luncă” - Voşlobeni;

Mlaştina Cea Mare – Rimetea;

Peştera Şugău – Suseni (HG);

Piemontul Nyíres de la Borzonț (“La Mestecăniş”);

Rezervaţia cu lalea pestriţă - Vălenii de Mureş;

Pădurea Sloboda – Aiud;

Pârâul Bobii din Gârbova de Sus – Aiud.

Tot în cadrul resurselor naturale biogeografice, situate la graniţa dintre antropic şi natural,
pot fi incluse şi alte situri, precum grădinile botanice, parcurile dendrologice şi exemplare
singulare de arbori, excepţionali prin vârstă, semnificaţie, valoare istorică şi peisagistică etc.

Grădini Botanice

Grădina Botanică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş89

Actuala Grădină Botanică cuprinde trei sectoare importante, înfiinţate în etape diferite:
Parcul Dendrologic şi sera, înfiinţate în 1905, pe o suprafaţă de 5 ha, în faţa şi împrejurimile
universităţii şi Grădina Botanică, înfiinţată în 1948, pe o suprafaţă de 1,5 ha. Scopul
înființării acesteia a fost unul educaţional, de cunoaștere a numeroase specii erbacee și
lemnoase, deosebite prin frumusețea sau importanța științifică, pentru cultivarea interesului
și gustului pentru frumos. Până astăzi patrimoniul vegetal a fost îmbogățit cu peste 175
taxoni vegetali, proveniți din schimburi de material biologic sau transfer din flora
spontană.etc. Dintre arborii autohtoni sau alohtoni plantați în parc menționăm: Abies alba,
Chamaecyparis lawsoniana, Taxus baccata,Thuja occidentalis, T. orientalis, Larix dahurica,
Picea pungens, var. argentea, Pinus nigra, P. strobus, Gingko biloba,Aesculus
hippocastanum, Betula pendula, Juglans cinerea, Laburnum anagyroides, Quercus robur, Q.
rubra, Sophora japonica, Tilia platyphylos etc, iar dintre arbuști: Callicarpa bodinieri, C.
japonica, Juniperus chinensis, J. virginiana, Ilex aquifolium var. heterophylla, Mahonia
aquifolium, Rosa sp., Spiraea x vanhouttei, Pinus mugo etc. Astăzi parcul mai cuprinde un
parter în stil clasic din Buxus sempervirens tăiat scurt, platbande de trandafiri, o suprafață
gazonată, alei principale acoperite cu mozaic, numeroase bănci, straturi cu flori ornamentale
etc.

La 1948, din iniţiativa profesorului de Botanică farmaceutică Jablonkay István, suprafaţa

parcului a fost extinsă cu 1,5 ha unde a fost amenajată o Grădină Botanică la poalele
„Platoului Cornești” cu două sectoare: “Stejărișu” și “Sistematica plantelor”.

Zona de stejăriș, situată la NE de clădirea principală a universității, în prelungirea pădurii

„Platoul Cornești”, cuprinde o pădure de stejari seculari la liziera cărora vegetează diverse
specii de arbori (Abies alba, Pinus nigra, Pinus sylvestris, Ginkgo biloba, Gymnocladus
dioica, etc), arbuști (Berberis thunbergii, Callicarpa americana, Cornus alba, Cotinus

89 https://www.umftgm.ro/universitate/directia-administrativa/gradina-botanica.html

555
ANEXA 6

coggygria, Deutzia scabra, Kerria japonica, Laburnum anagyroides etc) și o pătură ierboasă
caracteristică, presărată cu câteva plante timpurii de primăvară: Anemone nemorosa,
Galanthus nivalis, Leucojum vernum, Erythronium dens-canis, Scilla bifolia etc.

Sectorul sistematic, foarte important din punct de vedere științific și didactic, completând
cunoștințele teoretice predate la disciplina de Botanică farmaceutică, cu 650 de taxoni
vegetali aclimatizați în sistem de cultură, în condiții naturale optime. Plantele provin de pe
toate meridianele lumii: Achillea ptarmica, Aconitum napellus, Allium ursinum, Delphinium
palmatum, Geranium macrorrhizum, Iris ensata, Podophyllum peltatum, Polemonium
carneum, Sida hermafrodita, Scopolia lurida etc.

Parcuri dendrologice şi parcuri urbane

Parcul Dendrologic Alba Iulia

Prin efortul inginerului silvic Nicolae Pătrânjan, a demarat în anul 2001, proiectul acestui
parc dendrologic, pe o suprafaţă de 16 ha.: Parcul este situat pe Valea Popii, la poalele
Dealului Mamut. Proiectul prevedea într-o primă etapă punerea la dispoziţia elevilor,
studenţilor şi specialiştilor a unui număr de 500 de specii, dintre care 50 existau deja,
celelalte urmând a fi aduse ulterior şi aclimatizate.

Astăzi, Parcul Dendrologic deţine 880 de specii din toată emisfera nordică, răspândite pe o
suprafaţă de 16 ha. Iniţial parcul s-a aflat în proprietatea statului prin Ministerul Agriculturii şi
Ministerul Mediului şi Pădurilor, fiind administrat de Romsilva prin Direcţia Silvică Alba. Din
anul 2009, parcul a trecut în proprietatea Consiliului Local Alba Iulia, respectiv în
administrarea Primăriei municipiului Alba Iulia. Printre speciile aclimatizate aici se numără
exemplare rare şi exotice: “sequoia” din America şi China, “cunninghamia” din Japonia,
“arborele lalea” din America, “liquidambar” din Asia de Sud-Est, “arţarul de zahăr”, “pau
pau”, “yucca” etc. Tot aici se mai găsesc 30 de specii de arţar, 24 de specii de pin, 18 specii
de brad ş.a.

Alte parcuri dendrologice au fost amenajate în decursul sec. XVIII-XIX în jurul unor reşedinţe
nobiliare, cele mai cunoscute şi care s-au păstrat parţial până astăzi sunt Parcul Dendrologic
de pe lângă Castelul Kendi-Kemeny - Brâncoveneşti, Parcul dendrologic de pe lângă
Castelul Ghiulay din Apalină - Reghin, Parcul Dendrologic de pe lângă Castelul Teleki –
Gorneşti; Parcul Dendrologic de pe lângă Castelul Degentfeld – Cuci, Parcul Dendrologic
de pe lângă Castelul Korniş-Rakoczy-Bethlen – Iernut etc.

În judeţul Mureş pot fi admirate şi alte parcuri urbane Parcul Municipal Târgu Mureş, Parcul
de pe str. Verii din Târgu Mureş.

Pentru turism, pe lângă arealele mari declarate rezervaţii naturale, sunt importante şi
exemplarele singulare de arbori ocrotiţi şi declaraţi monumente ale naturii atât pentru
valorarea lor biologică, cât şi pentru semnificaţia lor spirituală (evenimente istorice, culturale,
sociale etc.). Menționăm în acest sens câteva exemple semnificative, precum:

556
 ANEXA 6

Stejarul Unirii din Ocna Mureş

Stejarul marchează unul din cele mai importante evenimente din istoria Transilvaniei,
omagierea încoronării regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, în Catedrala de la Alba Iulia, ca
primii suverani ai regatului România Reîntregită, de la 15 oct. 1923. Stejarii omagiali, de la
Ocna Mureş, precum şi cel din localitatea învecinată Războieni, au fost plantaţi cu ocazia
serbării pomilor şi a păsărilor din 1923.

Potenţialul turistic antropic al Văii Mureşului

Patrimoniul turistic de provenienţă antropică din spaţiul geograficstudiat, cuprinde
următoarele grupe majore de obiective:

vestigii arheologice;

ansambluri urbane;

obiective istorice medievale de interes turistic;

edificii religioase;

edificii culturale;

edificii economice cu valenţe turistice;

patrimoniul etnografic cu valenţe turistice;

activităţi şi manifestări umane cu valoare etnografică şi cultural-turistice;

Vestigiile arheologice
Urme ale culturii materiale ca dovadă a prezenţei umane multimilenare pe acestemeleaguri
sunt numeroase, descoperirile arheologice efectuate în decursul timpuluiscoţând la iveală
numeroase dovezi ale existenţei unor aşezări umane deschise, aşezări fortificate şi
necropole. Pentru edificare şi reliefarea ariei de răspândire a acestora amintim cele mai
semnificative situri arheologice ale zonei:

Vila Rustica din satul Băcăinţi, comuna Şibot, din punctul „Obreje”;

Aşezarea neolitică, multistratificată de la Tărtăria, unde au fost descoperite celebrele tăbliţe

de lut ars, conţinând cele mai vechi dovezi de protoscriere;

Ruinele cetăţii medievale a Zebernicului din satul Valea Vinţului;

Aşezarea neolitică de la Lumea Nouă din Alba Iulia, Castrul Legiunii a XIII-a Gemina şi
aşezarea romană, necropola romană, aşezarea şi necropola feudal-timpurie din acelaşi
oraş;

Fortificaţia hallstattiană de la Teleac, comuna Ciugud;

Situl arheologic multistratificat de la Obreja (com. Mihalţ), punctul “La Cânepi”, cu urme de
locuire din Neolitic (Cultura Petreşti), Epoca Bronzului (Cultura Wietenberg) şi Epoca Daco-
Romană.

557
ANEXA 6

Situl arheologic multistratificat de la Aiud, cu nivele de locuire din Neolitic, Epoca Bronzului,
Hallstat, Latène, Epoca Romană şi cea a Migraţiilor (sec. IV-VI).

Situl arheologic multistratificat de la Cicău, (com.Mirăslău), punct „Sălişte”, cu nivele de

locuire din Neolitic, Epoca Bronzului, Hallstatt,Latène, Epoca Romană şi cea a Migraţiilor,
precum şi situl de la Ormeniş, cu nivele de locuire din Epoca Bronzului şi cea Medieval
timpurie (sec. VIII-IX);

Complexul arheologic din jurul oraşului Ocna Mureş (Ocna Mureş, Războieni, Uioara,
Noşlac), format dintr-o succesiune de aşezări aparţinând epocilor: Neolitic, Bronz, Hallstatt,
Latene, Romană şi Epocii Migraţiilor:

Situl arheologic multistratificat de la Luduş - „Fabrica de Zahăr”, cu aşezări şi necropole de

sec. IV şi XI;

Siturile arheologice multistratificate de la Lechinţa de Mureş (Iernut) – punctele “Sălişte”,

formate dintr-o necropolă (sec. XII) şi o succesiune de aşezări aparţinând Bronzului
timpuriu, Bronzului clasic, Hallstatt târziu, Latene, Epocii Romane şi post-romane (sec. IV-
V); „Icia”, cu nivele de locuire aparţinând Neoliticului timpuriu, Bronzului timpuriu, Hallstatt şi
o necropolă Hallstattiană târzie; Necropola romană din fosta grădină a IAS; Aşezarea
fortificată hallstattiană de la Sălcud etc.;

Siturile arheologice multistratificate de la Târgu Mureş, punctele „Cotitura Dâmbului” şi

Dâmbu Pietros” cu nivele de locuire de Epoca Bronzului şi Geto-Dacică, inclusiv o
necropolă;

Situl arheologic multistratificat de la Bogata - „Dâlma Bisericii” din vatra satului, cu nivele de
locuire din Hallstatt, Latene, Epoca Romană, Daco-Romană şi Medievală;

Situl arheologic multistratificat de la Cheţani, din vatra satului, cu nivele de locuire

aparţinând Eneoliticului, Epocii Bronzului, Latene, Romană şi din Perioada Migraţiilor;

Siturile arheologice de la Cuci, punctele „DealulOrosiei”, „Berc” şi „Szörösdomb”, cu nivele

de locuiredin Neolitic, Epoca Bronzului timpuriu şi clasic, Latene şi Epoca Migraţiilor ;

Situl arheologic multistratificat de la Petrilaca de Mureş, com. Glodeni -punctul „Ciortos”,

situat la est de sat, cu nivele de locuire din Epoca Bronzului, Epoca Romană şi post-romană;

Aşezarea fortificată de Epoca Bronzului, aşezarea şi fortificaţia feudal-timpurie (sec. XII-XIII)

de la Sâncraiu de Mureş şi Nazna;

Fortificaţie de pământ feudal timpurie (sec. IX – XIII) de la Chinari (com. Sântana de Mureş),
situată la 2 km NV de sat;

Situl arheologic multistratificat de la Lăzarea – „Szármány”, cu nivele de locuire din Epoca

Bronzului, post-Romană, Medieval-timpurie şi Medieval-târzie.

Ansambluri urbane
Ansambluri urbane medievale şi moderne, cu valoare istorică şi culturală

558
 ANEXA 6

Acest tip de obiective sunt prezente în cadrul unor vechi centre urbane, care mai conservă o
parte din fosta infrastructură urbană, formată din ansambluri de clădiri, străzi, fortificaţii,
clădiri şi alte situri urbane vechi, datând din sec. XII-XX. În acest context menționăm
oraşele:

Municipiul Alba Iulia, cu ansamblurile urbane

Ansamblul Fortificaţiei „Cetatea Alba Carolina”, cartier Cetate, cu componentele sale: ziduri,
bastioane, porţi, curtine, raveline, contragărzi, terase bastionare, şanţuri interioare şi
exterioare etc., construit între 1714 – 1739.

Situl Urban „Cetatea Alba Iulia”; din municipiu, delimitatde străzile: E- Bălcescu Nicolae, str.
Decebal, str. Goga Octavian; N – Calea Moţilor, Bd. Horea; V . Bd. Horea, Bd. 1 Decembrie
1918, Bd. Încoronării; S – Bd.Încoronării.

Ansamblul Urban „Str. George Coşbuc” din municipiul Alba Iulia, str. Coşbuc George, nr. 2-
26, 11-27; construit la sfârşitul sec. XIX.

Ansamblul Urban „Str. Decebal” din Alba Iulia; strada omonimă, datând de la începutul sec.
XX.

Ansamblul Urban existent pe „Bd. Ferdinand I” din municipiul Alba Iulia; Bd. Ferdinand I, cu
nr. 1-35, 2-26; ridicat la sfârşitul sec. XIX.

Ansamblul Bisericii „Bunavestire” (numită şi Grecească) din municipiul Alba Iulia; str. Iancu
Avram nr. 7; datând din sec. XVIII – XIX.

Ansamblul Reîntregirii Neamului din municipiul Alba Iulia, situat pe str. Mihai Viteazu, la nr.
16; datând din anii 1921 – 1922.

Ansamblul „Palatul Episcopiei Romano-Catolice” din municipiul Alba Iulia; str. Mihai Viteazu
nr. 21; datând din sec. XVI – XVII etc.

Ansamblul urban „Str. Primăverii „; municipiul Alba Iulia, datând de la sfârşitul sec. XIX

Municipiul Aiud cu:

Ansamblul Istoric format din Cetatea Aiudului, situat în Piaţa Consiliul Europei, datat sec.
XIII – XVIII. Ansamblul cuprinde: Castelul Bethlen, Biserica Reformată, Capela Evanghelică
şi Incinta fortificată cu cele opt bastioane.

Târgu Mureş, cu următoarele ansambluri urbane

Ansamblul Urban „Piaţa Trandafirilor”, spre sud-est de la nr. 51 la 61 inclusiv; la nord-est -

Piaţa Petöffi de la intersecţia cu str. Poştei până la Piaţa Trandafirilor nr. 2 şi str. Revoluţiei
nr.1; iar la nord-vest între clădirile din str. Călăraşi nr. 1 - Piaţa Trandafirilor nr.11, inclusiv.

Ansamblul Urban Zona Centrală, format din centrul comercial al municipiului, între Piaţa
Trandafirilor, nr. 1- 32, 33-60; Piaţa Victoriei între nr.1-10 şi 11- 36; str. Bolyai între nr.1-7 şi

559
ANEXA 6

2-14; str. Enescu George nr.1; str. Primăriei nr.1. Ansamblul menţionat datează din sec. XVII
– XIX.

Ansamblul Urban Centrul Istoric al oraşului, format din zona meşteşugărească a vechiului
oraş Târgu Mureş, cuprins întrestr. Ştefan cel Mare nr.1-37 şi 2-28; P-ţa Bisericii Mici între
nr. 1-17; str. Liszt de la nr.1-15 şi 2-6; str. Justiţiei, nr. 2-12; str. Lupeni, nr. 1-41 şi 2-36; str.
Koteles 1-29 şi 2-16; str. Sportivilor nr. 1-3 şi 2-14; str. Strâmbă, nr. 1-53; Str. Arinului; str.
Retezatului între nr.1-21 şi 2-26; str. Izvorului 1-7 şi 2-14; str. Fântânii, nr. 1-11 şi 2-14.

Ansamblul Urban „Zona Cetăţii” cuprins între P-ţa Bernady György de la nr. 1-5 şi 2-10; P-ţa
Petöffi; str.Târgului, nr.1-17 şi 2-18; str. Avram Iancu, Bd. 1 Mai , str. N.Iorga; sec. XVII –
XIX.

Ansamblul Urban „Cartierul Oncea” din municipiul Târgu Mureş, format din case muncitoreşti
ridicate în perioada 1905-1988. Ansamblul este cuprins între str. Partizanilor de la nr. 2-26,
str.Bernath Audar de la nr.1-33 şi 2-34, str. Lebedei de la nr.1-31, str. Mioriţa de la nr.1-55 şi
2-62, str. Aradului de la nr.1-33, str. Salcâmului nr.28.

Ansamblul Urban „Cartierul Românesc” din municipiul Târgu Mureş, cuprins între: str. Avram
Iancu de la 1A-67 şi 2-68; pasajul Palas de la nr.1-17 şi 2-8; str. Spitalului Vechi de la nr.1-9
şi 2-18; str. Doiceşti, de la nr.1-37 şi 2-28; str. Cosminului 19 şi 2-24; str. Topliţa de la nr.1-
15 şi 2-8; str. Vâscului nr. 5 şi 2-8; str. Azuga 2-29; str. Bujorului 1-27 şi 2a-12; str. Cibinului
1-15 şi 2- 12.

Ansamblul Urban „Str. Revoluţiei” datând din sec. XVIII-XIX, cuprinde vechea stradă
comercială a oraşului Târgu Mureş; actualaStr. Revoluţiei, de la nr.1-49 şi 2-48; sec. XVIII –
XIX.

Ansamblul Urban „Case Muncitoreşti” din municipiul Târgu Mureş, construit la mijlocul sec.
XX. Ansamblul cuprinde:str. Amurgului de la nr. 1-7 şi 2-8; str. Bucegi de la nr.1-15 şi 2-28;
str. Dâmboviţei de la nr 1-17; str. Antal Budai Nagy de la nr. 7-35; str. Păltiniş de la nr. 1-25
şi 2-22; str. Săliştei de la nr. 1-21 şi 2-18, str. Vulturilor de la nr.1-35 şi 2-32.

Ansamblul Urban „Str. Rodnei”, datând din perioada 1910-1914. Ansamblul situat pe strada
omonimă cuprinse imobilele de la numerele: 4, 8, 10, 12, 14, 20, 22 şi 24.

Ansamblul Urban de sec. XVIII-XX „Piaţa Bolyai” din municipiul Târgu Mureş, situat în piaţa
cu acelaşi nume,de la nr. 3-29 şi 16-24.

Ansamblul Urban „Str. Călăraşilor” din municipiul Târgu Mureş,str. Călăraşilor de la nr. 1-7 şi
2-52; datat sec. XVIII – XX.

Ansamblul Urban „Str. Horia” din Târgu Mureş, datând din sec. XIX-XX, situat peStr. Horia,
de la 1-5 şi 2-14.

Ansamblul Cetăţii Medievale din Piaţa Bernady György, nr. 5, datând din sec. XV – XIX.

Ansamblul Liceului „Bolyai Farkas” din municipiul Târgu Mureş,str. Bolyai, nr. 3; construit la
1908.

560
 ANEXA 6

Ansamblul barajului pe râul Mureş; municipiul Târgu Mureş;Aleea Carpaţi, nr. 61. Ansamblul
a fost construit între anii 1905 – 1913 ca parte a proiectului de regularizare a Mureşului şi de
construire a Uzinei Electrice.

Municipiul Reghin cu următoarele ansambluri:

Ansamblul Urban „Centrul Istoric” din municipiul Reghin, datând din sec. XIX-XX. Cuprinde
Piaţa centrală, de la nr. 1-55 şi str. Mihai Viteazu până la intersecţia cu str. Porumbei.

Ansamblul Urban „Str. Petru Maior” din municipiul Reghin, str. Maior Petru, de la nr. 4-55.

Ansamblul Urban de sec. XIX - „Str. Republicii” din Reghin, situat pe strada omonimă, de la
nr. 8-22 şi 24-32.

Obiective istorice medievale de interes turistic

Cetăţi şi castele fortificate

Cetăţile reprezintă diferite tipuri de fortificaţii construite iniţial cu scop de apărare a unor
teritorii, care ulterior devin nucleele socio-economice şi/sau politiceale comunităţilor umane
din zona lor de influenţă. Cele mai cunoscute cetăţi din arealul studiat sunt: ruinele Cetăţii
Zebernicului din Valea Vinţului – Vinţu de Jos; Cetatea Alba Iulia, Cetatea Aiud şi Cetatea
Târgu Mureş.

Dintre castelele medievale fortificate amintim: Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, aflat
astăzi în ruină, Castelul Bethlen, secolele XV – XVI; astăzi adăposteşte Muzeul de Istorie
din Aiud, Castelul Korniş-Rakoczi-Bethlen din Iernut; Castelul Lazar din Lăzarea etc.

Castelele90au cunoscut o largă răspândire începând din sec. XVI-XVII, fiind ridicate de marii
feudali ca spaţii de locuit şi eventual de apărare, pe propriile domenii.

Prin caracteristicile constructive, prin încărcătura istorică, valoarea arhitecturală şi

emoţională aceste castele pot constitui importante obiective turistice. Începând cu secolul
XVII, dar mai ales din sec. XVIII şi XIX castelele îşi pierd rolul de apărare, devenind
reşedinţe de lux ale marii nobilimi. Multe dintre acestea au fost transformate în adevărate
bijuterii arhitecturale, în care se oglindesc toate curentele arhitecturii occidentale. Cele mai
cunoscute castele din arealul geografic al Văii Mureşului sunt:

În jud. Alba: Castelul Mikes din Cisteiu de Mureş (ruine); Castelul Teleki din Uioara de Sus -
Ocna Mureş (în degradare);

În jud. Mureş: Castelul Banffi din satul Gheja-Luduş, Castelul Degenfeld şi parcul aferent din
Cuci; Castelul Haller din Ogra; Castelul Haller din Sâmpaul-Mureş (ruine); Castelul Máriaffi
din Sângeorgiu de Mureş; Castelul Teleki din Dumbrăvioara; Castelul Teleki din Gorneşti;
Castelul Kendy-Kemény din Brâncoveneşti;

90
1. Clădire fortificată, medievală, de mari dimensiuni, prevăzută cu turnuri şi creneluri, înconjurată de ziduri şi şanţuri, care
servea ca locuinţă pentru seniorii feudali; casă mare, luxoasă care imită arhitectura medievală.

561
ANEXA 6

Castelul Huszar din Apalină-Reghin (aflat într-o stare accelerată de degradare) etc.

Conacele/Curiile91reprezintă mici reşedinţe nobiliare din secoleleXVII-XVIII, mai puţin impu-

nătoare decât castelele, aflate în proprietatea unormici nobili locali sau utilizate ca reşedinţe
secundare de unele ramuri ale marilor familii nobiliare din Transilvania. Printre acestea
amintim: Casa familiei Barcsay din Săliştea – Alba; conacul familiei Szács Pál de la Galtiu,
Conacul Bamffi din Sâncrai (recent restaurat); Conacul nobiliar de la Gâmbaş (1732 sau
1782); Conacul Kemény din Ciumbrud (1825); Conacul Teleki din Glodeni etc.

Edificii religioase
Bisericile, mănăstirile şi alte edificii religioase pot constitui din punct de vedere turistic,
importante şi atractive resurse turistice, datorită valorii lor simbolice şi religioase, dar în
aceeaşi măsură prin stilul arhitectural şi de construcţie, materiale utilizate, pictură sau
frescă; prin legătura avută cu diferite personalităţi ale istoriei şi culturii locale şi naţionale. Pe
cursul mijlociu şi superior al Mureşului există foarte multe edificii religioase care reflectă
diversitatea confesională şi etnică din zonă, edificii diverse ca vechime, stil arhitectural,
materiale şi tehnici de construcţie.

Între edificiile religioase, în categoria resuselor atractive din punct de vedere turistic pot fi
incluse bisericile, catedralele, mănăstirile şi schiturile.

Bisericile sunt edificii religioase ridicate de către comunităţile locale în diferite perioade
istorice, care printr-o promovare înţeleaptă pot să devină resurse turistice atractive, prin stilul
arhitectonic prin pictura şi decoraţiunile interioare şi exterioare sau prin vechimea şi funcţia
socială îndeplinită. Pentru o mai bună exemplificare vom face o enumerare a celor mai
importante edificii de acest gen, edificii incluse în principal în listele de patrimoniu naţional,
în funcţie de materialele din care au fost ridicate; edificii de zid şi edificii din lemn.

Dintre cele mai importante edificii religioase de zid cu potenţial turistic, întâlnite în acest
spaţiu geografic, în funcţie de judeţ, amintim:

Biserici de zid din jud. Alba

Şibot – Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din Şibot, ridicată însec. al XIX-lea (începând
cu 1826); Ruinele fostei Biserici Catolice din Băcăinţi, datând din sec. al XIII-lea.

Vinţu de Jos – Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (cca. 1700); Biserica
Evanghelică din Vinţ; Biserica Evanghelică din Vurpăr;

Alba Iulia - Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail” (sec. XIII-XVI); Catedrala Ortodoxă „Sf.
Treime” (1921-1922); Biserica fostei mănăstiri franciscane (sec. XVIII); Biserica Ortodoxă
„Bunavestire” - Grecească (sec. XVIII-XIX); Biserica Ortodoxă „Sf. Treime” (Maieri I), din
1795; Biserica „Adormirea Maicii Domnului -Lipoveni (sec. XVII); Biserica Romano-Catolică
din Bărăbanţ (1302);

Sântimbru - Biserica Reformată Sântimbru (sec. XIII-XVI);

91
1. Casă boierească/nobiliară la ţară, pe o moşie; 2. Reşedinţă sau cartier oficial al unui înalt demnitar.

562
 ANEXA 6

Teiuş - Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1885) şi Biserica Evanghelică (XIV-
XIX);

Rădeşti - Biserica Reformată din Rădeşti (sec. XVIII).

Aiud - Biserica Reformată Aiud (); Capela Evanghelică (); Biserica Reformată din Ciumbrud
(sec. XIII); Ruinele Bisericii Romano-Catolice din Gârbova de Jos (sec. XIII-XV); Biserica
„Naşterea Maicii Domnului” din Gârboviţa (sec. XIV-XVIII); Ruinele Bisericii “Din Deal” –
Gârbova de Sus (sec. XIV-XV); Biserica Reformată din Sâncrai (sec. XIII-XVIII).

Mirăslău - Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău (sec. XV-XVIII).

Ocna Mureş - Biserica Romano-Catolică(sec. XVIII); Capela Romano-Catolică Uioara (sec.

XIII)

Noşlac - Biserica Reformată din Noşlac (sec. XV-XVIII); Biserica Reformată din Copand
(sec. XVI-XVIII).

Biserici de lemn din jud. Alba

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli”, a fostei Mănăstiri Cioara din Săliştea (1798).

Biserica de lemn din Sâncrai - Aiud (sec. XVIII-modif 1855).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Cisteiu de Mureş (sec. XVIII-XX).

Biserica de lemn „Pogorârea Sf. Duh. şi „Sf. Arhangheli din Lunca Mureş (1723).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Copand (Noşlac) datând din sec XVIII.

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Găbud (1776, modif. în 1875).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Noşlac (1700-1783, modif în 1803 şi 1923).

Biserici de zid din jud. Mureş

Bogata- Biserica Reformată (sec. XVII);

Cuci – Biserica Reformată/calvină (1490, mod. sec. XIX); Biserica Reformată din Petrilaca
(1782-1786).

Iernut – Biserica Reformată Cipău, construită în sec. XV şi modificată în sec. XVIII; Biserica
Reformată din Iernut, construită în sec. XV (1468);

Ogra – Biserica Reformată (construită în sec. XVII);

Sânpaul – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sf. Ap. Pentru şi Pavel (sec. XIV-XVIII);
Biserica Reformată din Valea Izvoarelor (1852);

Târgu Mureş – Biserica Catolică (1880); Biserica de Piatră „Înălţarea Domnului”, (1792-
1794).

563
ANEXA 6

Sângeorgiu de Mureş – Biserica Reformată din satul Cotuş, ridicată în 1791; Biserica
Catolică din Sângeorgiu de Mureş.

Ernei – Biserica Unitariană din Căluşeri (1762-1783); Biserica Reformată Dumbrăvioara

(1785); Biserica Reformată (calvină) Ernei (1785); Biserica Reformată (calvină) Icland
(1796); Biserica Unitariană Icland (1842); Biserica Reformată Săcăreni (1818);

Glodeni – Biserica Reformată (calvină) Glodeni (sec. XV); Biserica Reformată Păcureni (sec.
XIII -1907);

Brâncoveneşti – Biserica Reformată din Brâncoveneşti (1727); Biserica Reformată din

Vălenii de Mureş (sec. XVI)

Biserici de lemn din jud. Mureş

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din satul Cheşani, com. Cheţani (sec. XVIII).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” şi „Sf. Ioan Botezătorul”, satul Grindeni - Cheţani (sec.
XVIII).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Cristeşti (1860).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli din Cuci” (sec. XVII, mod. 1733);

Biserica de lemn „Buna Vestire” din Deag - Iernut (1660).

Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Deag - Iernut (1764).

Biserica de lemn din Vaideiu, com. Ogra, construită în 1866.

Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Sânmărghita – Sânpaul (sec. XVIII).

Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”din Cerghizel – Ungheni (sec. XVIII - XX).

Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Tg. Mureş, construită în sec. XVII şi renovată
în1789

Biserica din lemn „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Glodeni (sec.XVII, 1783).

Biserica din lemn din Moişa – Glodeni, de sec. XVIII (1752);

Biserica din lemn „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Păcureni - Glodeni (sec. XVII-XIX).

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, Merişor

Biserica de lemn din Săcalu de Pădure – Brâncoveneşti (1808).

Biserici de zid din jud. Harghita

Biserica Romano-Catolică Topliţa (1873);

Biserica Greco-Catolică (Sf. Trei Ierarhi) Topliţa

564
 ANEXA 6

Biserica Reformată Topliţa (1895);

Biserica Romano-Catolică Ciumani cu hramul ”Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1878);

Biserica Romano-Catolică Sf. Ecaterina-Ditrău (1546-1557);

Catedrala Romano-Catolică cu hramul ”Preasfânta Inimă a lui Isus” Ditrău (1911)

Biserica Romano-Catolică ”Sf Apostol Simion şi Iuda din Joseni” (sec XIII-XV),

Biserica Ortodoxă Sf. Arhangheli Joseni (1850);

Biserica Fortificată Romano-Catolică ”Toţi Sfinţii” din Lăzarea (sec. XIII, 1488);

Capela ”Sf. Anton” de pe dealul Szármány, loc de pelerinaj (sec. al XV-lea, 1558);

Mănăstirea Franciscană „Adormirea Preacuratei” Lăzarea (1699-1752 şi 1752);

Biserica Ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului” de la Hodoşa-Sărmaş (1909);

Biserica Romano-Catolică din Hodoşa (1898-1899);

Biserica Ortodoxă ”Sf. Dumitru”, Subcetate (1902);

Biserica Romano-Catolică „Sf. Maria Magdalena”, din Chileni-Suseni (1758-1761);

Biserica Romano-Catolică „Sf. Maria”, Suseni (1825-1844);

Biserica Romano-Catolică de la Izvorul Mureşului

Biserica Ortodoxă ”Sf. Arhangheli” de la Voşlobeni (1864);

Biserici de lemn din jud. Harghita

Biserica din lemn a Mănăstirii „Sfântul Ilie”, Topliţa (1842);

Biserica din lemn a fostei mănăstirii „Pârâul Doamnei”, Moglăneşti-Topliţa

(sec. XVII);

Biserica de lemn Topliţa

Biserica din lemn ”Adormirea Maicii Domnului” din Gălăuţaş (11761).

Biserica de lemn de la Sărmaş,

Mănăstirile sunt relativ puţine în arealul studiat, raportat la numărul lăcaşelor de cult. Prin
amplasamentul lor în zone cu peisaje deosebite şi oferind şi alte atracţii turistice (muzee cu
obiecte bisericeşti, produse ecologice din grădina proprie etc.) sau spaţii de cazare, devin pe
zi ce trece resurse atractive, turismul religios având din ce în ce mai mulţi adepţi.

Vinţu de Jos - Mănăstirea Romano-Catolică (biserica şi claustrul) ridicată în 1726;

Alba Iulia – Mănăstirea Ortodoxă „Sf. Ioan Botezătorul”- Alba Iulia – Miceşti (Biserica de
lemn din 1768);

565
ANEXA 6

Teiuş - Mănăstirea Romano-Catolică (biserica şi claustrul) din Teiuş (sec. XV-XVIII);

Aiud - Mănăstirea Minorită, cu cele două componente: biserica şi claustrul datând din sec.
XVIII-XI; Mănăstirea Măgina, cu Biserica de lemn din sec XVII-XVIII;

Noşlac - Schitul „Sf.Ioan Evanghelistul” aparținând de Mănăstirea Oașa, de la Găbud;

Ungheni – Mănăstirea Recea, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” a fost înfiinţată în 1992,
biserica terminată în 1996.

Sângeorgiu de Mureş – Mănăstirea Catolică Sângeorgiu de Mureș (de clauzură) sau

Mănăstirea Surorilor Carmelitane Desculțe (2006).

Schit de călugări Dumbrăvioara, înființat în 1993, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și

Gavriil”, motoh al Mănăstirii Topliţa.

Mănăstirea de călugări de la Topliţa, ctitorită de primul patriarh al României, Miron Cristea.

Mănăstirea dispune de un valoros muzeu de carte bisericească veche, icoane pe sticlă şi pe
lemn, veşminte şi obiecte de cult.

Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului”, de la Izvorul Mureşului (1996-2001);

Sinagogile – sunt edificii aparţinând cultului mozaic.

În arealul studiat asemenea obiective sunt prezente la Alba Iulia, Iernut, Târgu Mureş,
Reghin. Foarte valoroase din punct de vedere arhitectural şi istoric multe din aceste
monumente sunt închise şi nu pot fi accesibile publicului interesat din cauza dispariţiei sau
reducerii drastice a comunităţilor evreieşti din aceste localităţi. Se remarcă Sinagoga Mare
din Târgu Mureş, una dintre cele mai frumoase clădiri în stil Maur din România, construită in
1898 şi Sinagoga Mică, construită în 1927, strada Brăila. De asemenea, Sinagoga din Alba
Iulia, considerată una dintre cele mai frumoase construcţii de acest tip din Transilvania, mai
păstrează urmele confruntărilor de la 1848 dintre maghiari şi unităţile militare habsburgice,
sub forma a trei ghiulele de metal înfipte în perete, deasupra intrării.

566
 ANEXA 6

Edificii culturale
Cele mai reprezentative edificii din această categorie sunt muzeele, caselememoriale,
bibliotecile, teatrele, universităţile dar şi alte monumente.

Muzeele
În funcţie de specific, prin colecţiile lor prezintă vizitatorilor numeroase dovezi materiale ale
existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane pe aceste meleaguri, ale valorilor spirituale şi
materiale ale acestora. Alături de acestea mai amintim existenţa muzeelor şi a colecţiilor de
ştiinţe naturale, care conservă valoroase artefacte privind flora şi fauna de pe aceste
meleaguri. Cele mai valoroase prin colecţiile deţinute sunt cele situate în oraşele mai mari,
dar există importante colecţii şi în oraşe mai mici sau chiar în comune.

Muzee de istorie, sunt depozitarele unor impresionante colecţii arheologice şi istorice, care
ilustrează evoluţia materială, economică şi spirituală a comunităţilor umane stabilite pe
aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri până astăzi, cuetapele de evoluţie a aşezărilor
rurale şi urbane (din care multe oraşe şi-au pierdut importanţa economică şi strategică de-a
lungul timpului).

Printre muzeele de istorie cu importanţă turistică amintim:

Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia -a fost inaugurat în1888 din iniţiativa Societăţii de
istorie, arheologie şi ştiinţele naturii din Comitatul Alba Inferioară, sub coordonarea
arheologului Adalbert Cserny (1842 – 1916). Muzeul a suferit în decursul timpului mai multe
reorganizări, astăzi fiind adăpostit în două clădiri istorice, Clădirea „Babilon” construită între
1851 – 1853 şi Cazinoul Militar, actuala Sală a Unirii, construită între 1898-1900. Colecţiile
muzeului cuprind exponate de arheologie preistorică şi medievală, piese istorice, periodice,
colecţii de etnografie şi artă populară, numismatică şi o bibliotecă cu cca. 55000 de volume.

Colecţia publică din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918”, acreditată din 2012, cuprinde o
importantă colecţie de arheologie şi istorie universală:

Muzeul Municipal de Istorie Aiud, organizat în 1950,este situat într-o clădire din Complexul
Arhitectural Medieval Cetatea Aiudului, cunoscut sub numele de Palatul Princiar Behlem
(secolele XVI-XVII). Muzeul a fost înfiinţat în 1796 şi restructurat în 1950.

Muzeul de Istorie din Târgu-Mureş, înfiinţat în 1886, dispune astăzi de un patrimoniu

muzeistic de peste 57.000 de piese, aflate în colecţiile de: istorie, ştiinţă şi tehnică, artă
decorativă, documente, numismatică, decoraţii etc. Din 1934 a fost mutat în Palatul Culturii,
pentru ca din 2008 Secţia de Arheologie să fie mutată în Cetate, într-o clădire destinată
special acestui scop.

Muzeele de artă,în care turiştii caută frumosul transpus în pictură,sculptură, literatură,

muzică etc. Cele mai cunoscute sunt:

Muzeul de artă din Târgu-Mureş, situat în Palatul Culturii, găzduieşte o valoroasă colecţie de
opere de artă care constituie Pinacoteca muzeului judeţean. Lucrărileaparţin unor artişti
consacraţi precum: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu,

567
ANEXA 6

Ferenzi Karoly, Aurel Ciupe (unul dintre primii pictori ai Catedralei Mari din Târgu-Mureş)
ş.a.

Muzeul de Artă Religioasă “Reîntregirea” din Alba Iulia, înfiinţat în 1977 în aripa nord-estică
a Complexului Catedrala Unirii. Aici sunt conservate piese de artă religioasă şi carte veche,
cu valoare de cult (icoane, carte veche, veşminte preoţeşti) definitorii pentru istoria bisericii
ortodoxe în Transilvania.

Colecţia muzeală a Mănăstirii „Sf. Ilie” Topliţa, amenajat într-un paraclis ridicat în 1995.
Muzeul adăposteşte obiecte de artă religioasă, carte românească veche, icoane pe lemn şi
sticlă (de la sf. secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea)

Muzee de ştiinţele naturii92- se remarcă de asemenea, ca importante edificii culturale cu rol

turistic, oferind publicului interesat, prin colecţiile pe care le deţin, importante elemente de
evoluţie şi existenţă a faunei şi florei locale, naţionale şi/sau globale. Cele mai importante
muzee de ştiinţe naturale sunt:

Muzeul de Ştiinţe Naturale din Târgu-Mureş - situat într-o clădiredin sec. XIX, s-a constituit
pe baza colecţiei lui Aurel Filimon, deschisă publicului în 1934. În 1939 cu această colecţie
s-a constituit Muzeul de Istorie Naturală Octavian Goga, care a suferit pierderi ireparabile în
1944. Într-o clădire de sec. XIX, în 1988 din colecţiile păstrate s-a înfiinţat actualul muzeu,
prin care sunt valorificate colecţiile de mineralogie şi geologie, paleontologie, botanică
(ierbare din 1872), antropologie, zoologie (trofeu de cerb carpatin medaliat cu aur),
malacologie, entomologie, ornitologie, oologie, osteologie.

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Aiud

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Aiud împreună cu Muzeul de Istorie, îşi au originea în vechiul
Muzeu al Colegiului Bethlen, denumit RARITATUM ET RERUM NATURALIUM MUSEUM‚
fondat în anul 1796, la iniţiativa profesorului Benkő Ferencz (1745-1816). În anul 1950 au
avut loc separarea muzeului de şcoală şi totodată divizarea colecţiilor, fiind constituite astfel
cele două muzee din localitate: Muzeul de Ştiinţele Naturii şi Muzeul de Istorie. Actualul
muzeu are în componenţă secţii de geologie, mineralogie, paleontologie, botanică (un
impresionant ierbar) şi zoologie, cupeste 35.000 de exponate, dintre care se remarcă
eşantioanele din meteoritul care a căzut în Transilvania în 1882, la Moci.

Muzeul de Ştiinţele Naturii din Reghin - creat de Ştefan Kohl, este amplasat în incinta
Grupului Școlar “Lucian Blaga”. Colecţia muzeală deţine peste 1400 de exemplare
conservate, aparţinând ortofaunei locale şi naţionale, printre care: 3600 schelete de păsări
reprezentative pentru ornitofauna ţării, 164 mamifere, 1000 de cranii de mamifere şi schelete
de peşti şi reptile, etc.

O notă distinctă în cadrul colecţiilor naturale o reprezintă Colecţia Oologică Kalaber Ladislau
din Reghin, considerată cea mai complexă colecţie de ouă din ţară şi din sud-estul Europei,
conţinând ouă de la 218 specii de păsări clocitoare din România şi din Europa.

Muzee etnografice şi de artă populară – sunt instituţii cu mare atractivitate turistică, atât
pentru publicul larg din ţară şi străinătate, cât şi pentru cercetători, datorită bogăţiei şi
varietăţii colecţiilor pe care le deţin, valorificate prin expoziţiile temporare sau permanente.

92
Sursă: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/sel.asp (17.04.015).

568
 ANEXA 6

Alături de muzeele consacrate, mai sunt expoziţiile şi colecţiile etnografice amenajate la

nivelul unor UAT, între care amintim:

Muzeul Etnografic „Samoilă Mârza - Fotograful Unirii” din Galtiu;

Expoziţii şi colecţii etnografice la: Leorinţ, Mihalţ; Mirăslău; Săliştea; Şibot şi Unirea, în jud.
Alba; la Ciumani, Gălăuţaş-Pârâu, Joseni, Suseni, Subcetate şi Voşlobeni din Harghita.

În jud. Mureş menționăm:

Muzeul Etnografic şi de Artă Populară din Târgu-Mureş, este situat într-o impunătoare
clădire de patrimoniu în stil Baroc, de sec. XVIII, - fostul Palat Toldalagi. Muzeul a fost
înfiinţat în 1934 de cunoscutul arheolog şi etnograf Aurel Filimon (1891-1946), fiind închis
după 1940 şi redeschis în 1984 ca secţie a Muzeului Judeţean Mureş. Colecţiile aparţin
domeniilor: ocupaţii, meşteşuguri, textile, port popular, ceramică, mobilier, icoane pe lemn şi
pe sticlă, mărturi ale civilizaţiei rurale româneşti, maghiare şi săseşti ce a înflorit şi s-a
dezvoltat pe acest teritoriu.

Muzeul Etnografic din Reghin, înfiinţat la 1960 prin grija lui Anton Badea. Muzeul, amplasat
într-o clădire monument istoric, are ca profil principal etnografia şi arhitectura populară.
Muzeul deţine cca. 7.000 de piese care ilustrează zonele etno-folclorice de pe Mureşul
superior şi Gurghiu. În curtea muzeului sunt prezentate mai multe gospodării din zona
geografică.

Muzeul Orăşenesc de Etnografie Topliţa, fostă secţie locală a Complexului Muzeal din
Harghita, înfiinţat în 1998 şi adăpostit într-un fost conac al urmaşilor familiei nobiliare
Urmanczy, construit în 1906.

Colecţiile şi galeriile de artă cu diferite tematici (pictură,sculptură, artă decorativă, artă

populară etc.). Cele mai cunoscute sunt:

Galeriile de Artă „Ion Vlasiu”, găzduite de spaţiile Bibliotecii Teleki- au luat fiinţă în anul 1988
în urma donaţiei făcute de maestrul Ion Vlasiu, sculptor, pictor şi scriitor târgumureşan.

Galeriile de Artă „Nagy Imre” din Târgu-Mureş, au luat fiinţă în 1956, prin expunerea
colecţiei personale, iniţial în incinta Bibliotecii Teleki, iar din 2001 într-un spaţiu nou, de pe
str. Köteles Sámuel nr.1.

Casele memoriale, sunt destinate a menţine mereu vie în memoria urmaşilorpersonalitatea

celor care au locuit acolo, oameni politici, scriitori sau oameni de ştiinţă. Amintim în acest
context:

Casa Memorială „Petöffi Sandor” din Albeşti (poet şi revoluţionar),

Casa Memorială a omului politic și primarului „Bernády György” din Târgu Mureş;

Casa Memorială „Avram Iancu” din Târgu-Mureş

Casa Memorială a artistului de talie internaţională, Borsos Miklós din Ciumani, Harghita,
înfiinţată în 2002. Casa memorială este menită să păstreze şi să conserve valorile artistice şi
morale lăsate de artistul Borsos Miklós, născut în Ciumani.

569
ANEXA 6

Muzeul Bolyai din Târgu Mureş - a fost înfiinţat în anul 1937 într-o sală a bibliotecii
Colegiului Reformat din localitate, de unde cele 20.000 de file manuscrise, ale
matematicienilor Farkas Bolyai şi fiul său, János, au fost transferate în anul 1955 în clădirea
Bibliotecii Teleki. Muzeul are un caracter memorial, având ca profil Istorie memorială, Istorie
locală şi Istoria matematicii.

Teatrele
Teatrul este o instituţie creată special pentru a aduce în faţa publicului spectator, arta
activității, arta sub toate aspectele şi genurile ei. În teritoriul studiat se evidențiază Teatrul
Naţional din Târgu-Mureş, inaugurat în 1973. Clădirea se remarcă printr-o sală de
spectacole cu 600 de locuri, un foaier grandios cu o scară sub forma unei cochilii de melc şi
scena amplă cu o cortină brodată cu fir de aur.

Teatru de Păpuşi “Prichindel” din Alba Iulia;

Teatrul Național din Târgu Mureș, înființat în 1947 ca teatru secuiesc

Teatrul Studio din cadrul Universității de Arte din Târgu Mureș, aflat pe strada Köteles
Sámuel

Teatrul Scena, un teatru mic (50 locuri disponibile) înființat în 2001 în Bastionul Croitorilor
din Cetate

Teatrul pentru copii și tineret ”Ariel” cu cele două secţii, Română şi Maghiară, deschisîn
cadrul fostului Cinematograf Progresuldin Târgu Mureş;

Bibliotecile sunt principalele depozitare ale tezaurului de carte, utilizată ca sursă de

informare şi documentare. Potrivit legii, biblioteca este „instituția, compartimentul sau
structura specializată al cărei scop principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a
dezvolta și a conserva colecții de cărți, publicații, alte documente specifice și baze de date
pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educație saurecreere.”
(Legea 334/2002, art.1).

Printre cele mai valoroase biblioteci aflate în arealul studiat menţionăm bibliotecile
specializate (documentare), bibliotecile universitare şi bibliotecile publice (municipale,
orăşeneşti şi comunale). Din prima categorie menţionăm: Biblioteca documentară
„Batthyaneum” şi Biblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia; Biblioteca Colegiului Bethlen din
Târgu Mureş; Biblioteca documentară Teleki-Bolyai din Târgu-Mureş.

Biblioteci specializate
Biblioteca Documentară „Batthyaneum” din Alba Iulia, înfiinţată în 1798 de către episcopul
romano-catolic Ignațiu Batthyány (1741-1798), şi găzduită în interiorul fostei Biserici a
Mănăstirii Trinitarienilor. Înfiinţată ca şi colecţie privată, formată din 18.000 unităţi
bibliografice (manuscrise, incumabile şi tipărituri, din care cea mai veche - o parte din Codex
Aureus - datează din sec. al IX-lea), biblioteca deţine astăzi un fond format din 50.000 de
cărți, 19.000 de documente, 1.230 de manuscrise și aproape 600 de incunabule. Biblioteca

570
 ANEXA 6

face parte din categoria bibliotecilor specializate, destinată în primul rând studiului ştiinţific şi
mai puţin pentru vizitare turistică93..

O altă bibliotecă specializată este Biblioteca Muzeului Naţional al Unirii94, înfiinţată în 1887 şi
găzduită în clădirea „Babilon”, construită între anii 1851-1853. Biblioteca dispune de un fond
de carte de circa 67.120 unităţi, cuprinse în următoarele secţiuni: periodice româneşti şi
străine, artă, arheologie, istorie, literatură, diverse, dicţionare, ideologie, filozofie, ştiinţă,
geografie, etnografie, carte veche românească, carte veche străină şi fondul denumit
„Biblioteca veche”. De asemenea, biblioteca deţine cel mai important şi valoros număr de
periodice româneşti și străine şi de ziare locale şi naţionale (1922 – 2009).

Biblioteca Documentară Bethlen, din Aiud95.

Este considerată a fi ca importanţă cea de-a patra bibliotecă din Transilvania, după
Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, Teleky din Târgu-Mureş şi Brukenthal din Sibiu.
Biblioteca a fost înfiinţată în 1622 la Alba Iulia, de către principele Gabriel Bethlen,
fondatorul Colegiului Academic din Alba Iulia,prin donaţia bibliotecii sale princiare, având
cca. 2.000-3.000 de volume, ajungând ca în preajma revoluţiei de la 1848 să deţină cca.
30.000-40.000 volume. Incendierea Aiudului în ianuarie 1849 a provocat imense distrugeri
colegiului, inclusiv prin distrugerea bibliotecii, din care s-au mai păstrat 200-300 de volume.
După 1848 s-a trecut la refacerea patrimoniului acesteia, biblioteca trecând după
naţionalizare în subordinea Bibliotecii Central Universitare „Lucian Blaga” din Cluj. Biblioteca
împreună cu clădirea au fost retrocedate Eparhiei Reformate din Ardeal.

Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu-Mureş96, cu un patrimoniu actual de peste200.000 de

volume, este una dintre cele mai valoroase biblioteci din această categorie din Transilvania.
Este considerată prima bibliotecă publică deschisă în România, încă din 1802, într-o clădire
construită cu această destinaţie de către contele Samuel Teleki, în stil Baroc între 1799-
1802. Biblioteca actuală a luat fiinţă în urma asocierii celor două mari colecţii – Teleki cu
40.000 de volume şi Bolyai cu 80.000 de volume, la care s-au adăugat în timp şi alte colecţii
provenite de la diferite biblioteci din zonă.

Este deosebit de valoroasă prin colecţiile sale de incunabile şi carte rară, cât şi prin
valoroasa colecţie de biblii (româneşti şi maghiare, una poliglotă în opt limbi, tipărită la
Londra în 1657-1659), precum şi colecţia de hărţi, desene, gravuri, imagini de oraşe etc.

Biblioteci universitare
Biblioteca Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia97

Biblioteca a fost înfiinţată în 1991, odată cu universitatea. Astăzi biblioteca funcţionează

într-o frumoasă clădire construită în 1900, în stil Neoclasic. Fondul de carte/publicaţii al
bibliotecii s-a dezvoltat treptat prin achiziţii de carte, schimb de publicaţii cu diverse instituţii,
organizaţii, şi donaţii. În prezent este o bibliotecă universitară modernă, cu un fond de
publicaţii de peste 70 000 vol., care acoperă aproape toate domeniile de interes.

93
Batthyaneum, casa lui Codex Aureus, publicat în Adevărul din 9 aug. 2009.
Sursa: adevarul.ro/news/eveniment/batthyaneum-casa-codex-aureus.
94
http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=3358 (24.07.2015)
95
Lecţia de supravieţuire a bibliotecii Betlen, în Ev. Zilei de miercuri, 04 ianuarie 2006 (http://www.evz.ro/).
96
Laslo Kimpian Annamaria, Supralibrosurile din colecţia Bibliotecii Teleki-Bolyai din Târgu Mureş (rez. Teză doctorat, Cluj-
Napoca, 2012 (http://www.google.ro/url)
97
http://uab.ro/biblioteca/index.html; (http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=3239).

571
ANEXA 6

În cadrul instituţiei funcţionează şi Biblioteca Facultăţii de Teologie, formând împreună cu

Biblioteca Centrală un sistem integrat de documentare ştiințifică aflată la dispoziţia
studenţilor, cadrelor didactice, doctoranzi, masteranzi, precum şi alte categorii de personal
din universitate sau cititori. În noul sediu BIBLIOTECA dispune de un sistem informatizat,
baza de date putând fi consultată atât în reţeaua internă - pe calculatoarele puse la
dispoziţia utilizatorilor (OPAC-uri) cât şi online, şi este organizată pe servicii de împrumut la
domiciliu şi săli de lectură cu acces liber la raft, în care cititorii dispun de peste 100 de locuri.
De asemenea, există o sală de lectură pentru cadre didactice şi cercetători.

Biblioteca Universităţii “Petru Maior” din Târgu Mureş98

Potrivit website-ului propriu, biblioteca şi-a început activitatea în 1960, odată cu înfiinţarea
Institutului Pedagogic de 3 ani de la Târgu-Mureş. Astăzi Biblioteca Universităţii ”Petru
Maior” din Târgu-Mureş este o bibliotecă de drept public, la care au acces pe bază de
permis, următoarelor categorii de utilizatori:

studenţi, masteranzi şi doctoranzi ai Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş şi ai altor

centre de învăţământ universitar de stat sau particular, din ţară sau din străinătate;

cadre didactice universitare, cercetători, personal auxiliar şi administrativ angajaţi ai

Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş şi din alte centre de învăţământ universitar de
stat sau particular;

utilizatori externi.

În prezent fondul de carte al bibliotecii cuprinde peste 177 000 de volume, publicaţii, din care
peste 17000 periodice, dar şi un fond de carte veche cu peste 4 000 de volume, cuprinzând
cărţi din secolele XVIII - XIX şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Biblioteca universităţii
cuprinde o gamă largă de documente româneşti şi străine: monografii, tratate, manuale şi
cursuri universitare, enciclopedii, dicţionare, teze de doctorat, reviste şi ziare, anuare,
microfilme, CD-uri şi DVD-uri din variate domenii ale ştiinţei şi culturii.

În prezent biblioteca îşi desfăşoară activitatea în trei spaţii distincte:

Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe şi Litere;

Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative;

Biblioteca Facultăţii de Inginerie.

Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş99

Istoria acestei biblioteci este organic legată de cea a Universității de Medicină și Farmacie
din Târgu-Mureș. Primele sale structuri au luat fiinţă odată cu desprinderea Institutului de
Medicină din Târgu-Mureș din cadrul Universității Bolyai din Cluj, în octombrie 1945, fiind
găzduită în actuala clădire centrală a Universităţii.

În anul 2007 biblioteca primeşte un sediu nou, într-o frumoasă clădire de patrimoniu,
amenajată modern şi funcţional, care pune la dispoziţia utilizatorilor săi 7 săli de lectură, cu

98 http://www.upm.ro/biblioteca
99 https://www.umftgm.ro/universitate/istoric.html

572
 ANEXA 6

o capacitate de 220 de locuri şi are în dotare4 servere, 120 calculatoare, 12 imprimante, 6

cititoare de barcoduri şi echipamente active de reţea (10 switch-uri + 1 router) şi 1 copiator.
Accesul utilizatorilor la colecţiile şi serviciile bibliotecii se face pe baza permisului de acces.
Fondul total de publicații al Bibliotecii UMF este de peste 190.000 unități biblioteconomice și
cuprinde o gamă largă de documente românești și străine: monografii, tratate, cursuri, lucrări
practice, enciclopedii, dicționare, atlase, teze de doctorat, reviste, ziare, CD-uri și D.V.D.-uri
din cele mai variate domenii ale științei și culturii. În prezent Biblioteca Universității de
Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș funcționează cu 15 puncte de documentare.

Biblioteca Universității „Dimitrie Cantemir”

Este o bibliotecă de specialitate cu 28 000 volume, amplasată într-o clădire proprie din
cadrul campusului universităţii.Biblioteca dispune de o sală de lectură cu 142 de locuri, o
sală multimedia, cu acces la peste 20 de biblioteci internaţionale on line.

Biblioteci publice100
Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” Allba Iulia101 - a luat fiinţă în 1942, la iniţiativa unui
grup local de intelectuali, fiind efectiv deschisă publicului larg la 1 iunie 1943. Iniţial
biblioteca cuprindea 4400 de volume, obţinute prin donaţii, achiziţii şi schimb, structurate pe
patru servicii: împrumut la domiciliu, lectură la sală, cărți și reviste pentru copii si periodice.
Zestrea bibliotecii s-a îmbogăţit continuu, ajungând astăzi la 250.000 unităţi de inventar, cu
un număr zilnic de cititori de cca. 400, fapt datorat atât caracterului său enciclopedic cât şi
diversificării serviciilor oferite, în concordanţă cu nevoile comunităţii. Biblioteca este
adăpostită într-o veche clădire de târgoveţi de sec. XIX, urmând ca în viitor să fie transferată
într-o nouă clădire istorică, din perimetrul Cetăţii Alba Carolina, din cadrul Centrului Cultural
care se prefigurează. Biblioteca deţine alte două filiale externe, una formată din fondul fostei
Biblioteci a Casei de Cultură a Sindicatelor, şi una deschisă într-un cartier al oraşului.

Biblioteca Judeţeană Mureşeste promotoarea unei vechi tradiţii în lectura publică, ce

debutează la începutul sec. XIX, când contele Samuel Teleki deschide aici prima bibliotecă
publică. Actuala instituţie, amplasată de la început în Palatul Culturii (1913), unde ocupă o
întreagă aripă a impunătorului edificiu, deţine peste 900.000 unităţi de inventar. Constituirea
colecţiilor de carte s-a realizat în două etape distincte; în prima etapă fondul de carte s-a
format în primul rând din donaţii, pentru ca în perioada comunistă prin sistemul centralizat al
editurilor biblioteca să achiziţioneze 90-95% din producţia naţională de carte. Astăzi
biblioteca deţine un important fond de carte rară, bibliofilă, constând în ediţii vechi
comentate ale clasicilor greci şi latini, carte veche românească şi maghiară, transilvăneană,
publicaţii periodice, afişe, pliante, iconografie.

În 1952 din cadrul bibliotecii s-a desprins prima secţie, sub numele de Biblioteca Copiilor,
urmată de separarea fondurilor de împrumut şi fondul permanent al sălii de lectură (1961),
Secţia de Carte Știinţifică şi Tehnică (1964; 1974), Secţia de Artă (teatrologie, arte plastice,
muzică), secţie pentru publicaţii periodice, colecţii speciale şi patru biblioteci filiale în
cartierele cu populaţie mai numeroasă.

100
http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?judet=Alba
101
http://www.bjalba.ro/prezentare.php

573
ANEXA 6

Biblioteca Municipală „Liviu Rebreanu”, Aiud

Înfiinţată în 1950, ca bibliotecă raională şi orăşenească. La începutul activităţii a funcţionat
în localul Căminului Cultural „Ecaterina Varga” din Aiud şi a pornit de la 2000 de volume. Din
1956 a fost mutată în actualul sediu. După 1989 a primit numele scriitorului Liviu Rebreanu,
iar din 1995 a devenit Biblioteca Municipală”Liviu Rebreanu”. Are sediu propriu cu 4 săli,
investiţie din 2005. Biblioteca cuprinde colecţii audio-video, colecţii speciale (18
manuscrise), carte românească (79440 u.b.), carte străină (400 u.b.), periodice româneşti
(15 u.b.).

Biblioteca Municipală ”Petru Maior”, Reghin

Biblioteca a fost înfiinţată în 1950 ca bibliotecă orăşenească, cu un fond iniţial de 210
broşuri provenite de la Ateneul Popular, care în cursul lunii noiembrie 1950 a fost completat
cu încă 2000 de exemplare trimise de fostul Comitet pentru Aşezăminte Culturale, astfel
încât la sfârşitul anului 1950 existau în evidenţa bibliotecii 2210 volume cu 338 cititori şi
2100 cărţi citite. În actuala locaţie biblioteca funcţionează din 1955, având la dispoziţie 14
săli spaţioase. De la 2210 de cărţi existente în 1950, astăzi s-a ajuns la peste 120.000
publicaţii care satisfac în mare măsură cerinţele de informare şi documentare ale cititorilor
reghineni. Fondul de carte cuprinde enciclopedii, dicţionare, lexicoane, numeroase lucrări de
specialitate din domeniul istoriei, geografiei, filozofiei şi beletristicii. Biblioteca mai dispune
de un compartiment de carte străină şi colecţie de periodice, fond documentar de carte
veche, colecţii de reviste şi alte lucrări de valoare, numărul lor depăşind 4000 de volume.
Compartimentul a fost înfiinţat în 1967 şi găzduit într-un sediu separat, mult apreciat de
specialişti.

Biblioteca Municipală Topliţa

Actuala Bibliotecă Municipală Topliţa este continuatoarea bibliotecilor poporale înfiinţate de
ASTRA, începând cu 1899. Prima bibliotecă a funcţionat în 1902 ca bibliotecă locală în
incinta Palatului familiei Urmánczy. Din anul 1931 funcționează ca bibliotecă publică într-un
local pus la dispoziție de Banca „Cetatea”, având un fond de 550 de cărți. În 1956 s-au pus
bazele Bibliotecii Orăşeneşti, care până în 1969 a avut şi rol de bibliotecă raională, iar din
2002 a devenit Bibliotecă Municipală.

În decursul timpului sediul bibliotecii se schimbă de mai multe ori, ajungând în anul 2009 în
incinta casei de cultură, unde funcționează și astăzi. Deşi la început a deţinut un fond de
carte modest, cu timpul acesta s-a îmbogățit continuu ajungând în 2006 la cca, 61.000 u.b.
După anul 2000 fondul acesteia s-a îmbogăţit cu 2471 documente din cumpărare, 3078 din
donaţii; 240 din surse interne, 1344 din abonamente. Dintre acestea 5536 sunt u.b. în limba
română, 463 în limba maghiară , 8 în limba germană şi 1129 în alte limbi.

Biblioteca Orăşenească Teiuş, Alba

Biblioteca a fost înfiinţată în 1952 ca bibliotecă comunală, aparţinând de şcoală. Până în
1968 a funcţionat în clădirea Sindicatului CFR Teiuş, de unde a fost transferată în clădirea
Căminului Cultural Orăşenesc. Biblioteca deţine cca. 14.850 u.b. distribuite în următoarele
colecţii: Colecţia audio-video (8 CD); carte românească (14.555 ub), carte străină (280 u.b.),
periodice (6 titluri).

574
 ANEXA 6

Biblioteca Orăşenească ”Mircea Cenuşă”, Ocna Mureş

Biblioteca a fost înfiinţată în 1956, ca bibliotecă sătească, din iniţiativa Consiliului Local şi cu
sprijinul Casei Şcoalelor, având un fond iniţial de carte de 1972 de volume. Din 1965
biblioteca a devenit comunală iar din 1972 bibliotecă orăşenească. Biblioteca funcţionează
într-o clădire din 1911, care în decursul timpului a avut diferite utilităţi: locuinţă de serviciu,
spital, servicii financiare şi trezorerie. Deţine un fond de 43.721 u.b., din care carte
românească 43.362 u.b., carte străină 312 u.b., periodice 34 u.b. și 13 colecţii audio-video.

Biblioteca Orăşenească Iernut, Mureş

În 1953, la 1 martie, se înfiinţează Biblioteca Comunală Iernut, cu un fond de 1946 de
volume care provin din donaţii făcute de Biblioteca Raională Luduş şi Cooperativa de
Consum Iernut. În 1967, când se desfiinţează biblioteca sindicală din cadrul Termocentralei,
fondul de carte este donat în totalitate bibliotecii comunale. Ea are la această dată 10.325
de volume şi un număr de 1.100 de cititori. Îi este repartizat spaţiul pe care îl ocupă şi azi în
incinta Casei de Cultură: patru încăperi dotate cu mobilier corespunzător. În 1990 se face
inventarierea bibliotecii şi se scot din circulaţie 12.500 volume care fie erau deteriorate, fie
erau scrise de soţii Ceaușescu sau aveau oarecare legătură cu familia acestora. Masiva
casare a scăzut foarte mult numărul de cărţi. Biblioteca mai deţine o colecţie de ziare şi
reviste, enciclopedii şi dicţionare. Numărul total al publicaţiilor ajunge la 30.000 de volume
iar numărul cititorilor este de 830 de persoane.

( http://www.bjmures.ro/Biblioteci/Iernut/IernutRO.htm).

Biblioteca Orăşenească Luduş, Mureş

În anul 1949 ia fiinţă Biblioteca Comunală sub denumirea Biblioteca Căminului Cultural
„Nicolae Bălcescu”, care a funcționat în aceeași clădire cu Căminul Cultural până în anul
1953. Între anii 1951-1968 devine Bibliotecă Raională, iar din 1968 Bibliotecă Orășenească.
În actuala locație funcţionează din 1997.

Prin structura colecțiilor, biblioteca are un caracter enciclopedic, ea adresându-se tuturor

categoriilor sociale pentru informare, documentare, studiu și lectură. Biblioteca dispune de o
colecție de publicații valoroasă, formată din peste 60 000 de cărți în limba română și în limbi
străine.
În prezent, biblioteca funcționează cu următoarele secții:

Secție pentru completarea colecțiilor

Secția de împrumut pentru adulți

Secția de împrumut pentru copii până la 14 ani (cu acces liber la raft).

Colecţiile bibliotecii sunt formate din: carte românească - 61884 u.b.şi periodice româneşti -
10 titluri

Biblioteca Orăşenească Ungheni, Mureş

Biblioteca oraşului Ungheni este fondată în 1953 ca bibliotecă sătească şi a devenit
Biblioteca oraşului Ungheni odată cu ridicarea acestuia la rangul de oraş.

575
ANEXA 6

Biblioteca are 11775 de volume și 1056 utilizatori.

Biblioteci comunale
Alături de cele 10 biblioteci publice municipale şi orăşeneşti, trebuie menţionată existenţa a
46 de biblioteci comunale, organizate la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
generalizate încă din perioada comunistă, suplinite adeseori de cel puţin o bibliotecă
şcolară.

Monumente de for public şi monumente comemorative

Sunt la rândul lor elemente cu atractivitate turistică, datorită încărcăturii emoţionale produse
de rememorarea amintirii unor evenimente istorice majore, sau de personalităţi, care au avut
un rol major la un moment dat în cadrul comunităţii.

Datorită marii lor diversităţi, am încercat o împărţire a acestora pe mai multe criterii după
cum urmează:

A. Ansamblurile şi grupurile statuare

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul de la Alba Iulia;

Memorialul Calvarul Aiudului (Memorialul, Biserica şi Crucea Suferinţelor Româneşti), ridicat

de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici între 1992-1999, în memoria victimelor regimului
comunist din Penitenciarul Aiud.

Grupul statuar Bolyai din Târgu-Mureş, din 1957, sculptat de Istvan Csorvassy şi Izsak
Martin);

Statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Târgu-Mureş, (din 1978, sculptată de Florin Codre);

Statuia Holocaustului, ridicată în memoria celor 5943 de evrei mureşeni morţi în lagărele
naziste, inaugurată în 2003;

Mausoleul Eroilor Români din Primul Război Mondial, de la Topliţa, inaugurat în 1939,
pentru protejarea rămăşiţelor pământeşti ale celor 771 de soldaţi români căzuţi aici.

B. Monumente ridicate în memoria unor personalităţi ale culturii, artei sau alţi oameni cu rol
major în comunitate sau eroi căzuţi pentru libertate socială şi naţională. Dintre ele
menționăm:

Statuile oamenilor politici Iuliu Maniu şi Ionel I.C. Brătianu, de la Alba Iulia;

Monumentul Zsuzsannei Miksa, personalitate culturală importantă a Aiudului la sfârşitul sec.

XIX.

Statuia lui Bernady Gyorgy (om politic şi de cultură, primar al oraşului Târgu-Mureş,
iniţiatorul procesului de modernizarea a oraşului);

Statuia lui Emil Dandea, om politic român şi primar al oraşului Târgu Mureş (1922-1926 şi
1934-1937)

Statuia omului de cultură din sec. XVIII Gyorgy Aranka, de la Târgu Mureş;

576
 ANEXA 6

Statuia orientalistului Körösi Sándor (1784-1842) 1943, opera sculptorului Mihály Dabóczi;

Statuia preotului Istvan Pap, din Joseni;

Statuia lui Kossuth Lajos, din Ciumani, (sculptorul originar: Köllő Miklós; reprodus de:
Sántha Csaba);

Statuia Primavera / Flora (sculptor: Borsos Miklós);

Monumentul scriitorului şi omului de cultură Tobor Cseres, de la Remetea, opera

sculptorului Emil Burján Gál din Gheorheni, inaugurat în 1995.

C. Monumente care marchează originea latină a poporului român:

Simbolistica acestei idei este reprezentată prin monumentul „Lupa Capitolina”. Asemenea
monumente sunt amplasate la Alba Iulia, Luduş, Iernut, Târgu Mureş, Reghin şi Topliţa;

D. Busturi

Bustul lui Avram Iancu – Alba Iulia, Busturile fruntaşilor Marii Uniri de la 1918, din preajma
Sălii Unirii – Alba Iulia; Bustul lui Avram Iancu – Aiud; Bustul lui Samoilă Mârza, fotograful
Unirii, de la Galtiu;Statuia lui Miksa Zsuzsanna din Aiud;Bustul lui Al. Papiu Ilarian (din 1930,
sculptat de Faur Schmidt);Bustul lui Mihai Viteazul – Târgu-Mureş; Bustul judelui Boros
Tamas (1566-1634) din Târgu Mureş; Bustul medicului Eugen Nicoară din curtea Spitalului
Municipal Reghin; Busturile lui Mihai Eminescu, Constantin Romanu Vivu, Petru Maior şi
Patriciu Barbu, din Parcul Central – Reghin; Busturile lui Nicolae Bălcescu, Miron Cristea şi
Mihai Eminescu de la Topliţa, Bustul lui Miron Cristea, din Subcetate Bustul preotului Takó
János, din faţa catedralei de la Ditrău; Bustul lui Vasile Moldovan, din Chirileu-Sânpaul, etc.

E. Monumente ridicate în cinstea eroilor, la nivelul comunităţilor

Cele mai numeroase sunt monumentele ridicate în memoria eroilor căzuţi în cele două
războaie mondiale, prezente în majoritatea aşezărilor din zonă, printre care cele de la:

Alba Iulia, Aiud, Teiuş, Ocna Mureş; Balomir, com. Şibot; Blandiana, Vinţu de Jos; Şeuşa,
Ciugud, Hăpria şi Limba, com. Ciugud; Unirea şi Inoc, com. Unirea; Decea Mureşului şi
Mirăslău; Unirea şi Inoc com. Unirea; Sântimbru, etc., în jud. Alba;

Monumentul eroilor români căzuţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, asociat cu Tabăra de
sculptură în aer liber ”In Memoriam” de la Oarba de Mureş – Iernut; Monumentul Eroilor, de
la Târgu Mureş; Monumentul Soldatului Necunoscut, de la Tg. Mureş; Monumentul Eroului
Necunoscut, de la Reghin. Alte monumente închinate eroilor se găsesc la Gheja şi Luduş;
Cuci; Ogra; Sânpaul.

În judeţul Harghita monumente închinate eroilor se află la Ciumani, Ditrău, Gălăuţaş, Joseni,
Lăzarea, Remetea-Sineu, Sărmaş, Topliţa, Voslobeni etc.

F.Alte statui marchează locul în care au avut loc importante confruntări militare sau lupte
pentru apărarea comunităţilor locale.

577
ANEXA 6

Jud. Alba
Monumentul ridicat în amintirea luptelor de la “Câmpul Pâinii” (1479), de la Şibot, cunoscut
sub numele de Monumentul lui Pavel Chinezul – ridicat în 1829, prin grija lui N. Iorga;

Monumentul Studenţilor din Aiud (Parc), ridicat în 1904,în amintirea studentilor colegiului
cazuţi în luptele din 1704, cu armatele habsburgice

Obelisc ridicat în 1926, la Mirăslău, în amintirea luptelor lui Mihai Viteazul de la 1600

Jud. Mureş
Monumentul Secuilor Martiri, din Târgu Mureş(din 1974, sculptat de Izsak Martin);

Ansamblul Memorial Comemorativ de la Oarba de Mureş, ridicat în memoria celor cca,

11.000 de ostaşi români căzuţi aici, între 17 sept şi 15 oct 1944, pentru eliberarea Ardealului
de Nord.

Jud. Harghita
Monument comemorativ în amintirea luptelor purtate de către localnici cu tătarii în 1657, la
locul cunoscut sub numele de “Dâmbul Tătarilor” de la Lăzarea, ridicat în 1908

Monumentul Katorzsa de la Suseni, în amintirea satelor Katorzsa şi Gálfalva distruse de

armata austriacă la 1707;

Edificii economice cu valenţe turistice

Această categorie se referă la acele obiective şi edificii economice, creaţii ale geniului tehnic
şi ale măiestriei oamenilor din diferitele comunităţi umane, care prin stilul constructiv,
unicitate sau alte caracteristici, au sau au avut un rol important în economia persoanei sau
a comunităţilor în decursul timpului.

Dintre aceste elementele antropice cu valenţe turistice în regiune amintim morile de apă,
joagărele, pivele de ulei, pănură, vâltorile, instalaţiile de alimentare cu apă etc.

Ansamblul barajului pe râul Mureş; municipiul Târgu Mureş;

Uzină electrică; municipiul Târgu Mureş;

Uzina de apă şi parcul; municipiul Târgu Mureş;

Staţia de pompare; municipiul Târgu Mureş;

Rezervoare de apă; municipiul Târgu Mureş;str. Verii;

Moarade apă şi piua de pe pârâul „Eszenyő – Remetea;

578
 ANEXA 6

Joagărul de pe pârâul „Eszenyő”, din Remetea;

Moarade apă din satul Suseni, nr. 558, construită la 1875.

Patrimoniul etnografic cu potenţial turistic

Valea Mureşului pe sectorul său mijlociu şi superior constituie un areal etnografic cu
caracteristici distincte prin diversitate unicitate şi posibilităţi de valorificare turistică, datorat
diversităţii sale etnice (români, maghiari, saşi, ţigani etc.). Această interferenţă a dat naştere
unui spaţiu multicultural manifestat inclusiv din punct de vedere etnografic.

Conservarea patrimoniului etnografic în acest areal a fost favorizată de existenţa unei

importante populaţii rurale care care a păstrat nealterate tradiţiile populare, datinile şi
obiceiurile specifice celor mai importante sărbători din viaţa satului, portul şi dansul popular
etc.

Din punct de vedere etnografic acest areal suprapune câteva zone etnografice distincte,
precum: zona Văii Mureşului superior, cu satele situate în amonte de Deta; zona Gurghiului
(Deda-Reghin); zona Mureş (sectorul Reghin – Tg. Mureş) şi zona Târnavelor (subzona
Podgoriilor Alba Iulia) (Butură1978, 42).

Considerăm relevante pentru zona analizată următoarele resurse turistice cu caracter

etnografic:

activităţile tradiţionale rurale;

obiceurile tradiţionale;

portul, jocurile şi cântecul popular;

arhitectura şi instalaţiile populare;

Activităţile tradiţionale rurale specifice vieţii cotidiene a locuitorilor din satele situate în
preajma Mureşului sunt cele cu caracter agricol (cultura plantelor şi creşterea animalelor), la
care se adaugă viticultura (în bazinul mijlociu al Mureşului, cu centrele viticole Aiud şi Alba
Iulia) şi practicarea unor meşteşuguri specifice precum prelucrarea lemnului, pescuitul,
albinăritul etc.

Pentru zonele viticole, includerea acestora în cadrul conceptului cu caracter turistic „Drumul
Vinului” constituie o oportunitate şi o posibilitate în plus de valorificare în scopuri turistice a
patrimoniului local, natural şi antropic.

Prelucrarea lemnului este o ocupaţie străveche; dovada măiestriei meşterilor populari o

reprezintă numeroasele biserici din lemn întâlnite în zonă, casele din lemn şi mai ales porţile
din secuimea Văii Mureşului, adevărate opere de artă care pot sta alături de mai celebrele
porţi maramureşene. În târgurile din zone mai pot fi întâlnite şi alte produse din lemn cu
caracter decorativ, unelte de uz casnic sau instrumentele populare create pe valea
Gurghiului (sunt cunoscute fluierele din lemn de cireş create de meşterii populari din Hodac).

579
ANEXA 6

O altă ocupaţie tradiţională, cu rădăcini adânci în preistorie, după cum arată şi dovezile
arheologice, este olăritul. În arealul studiat, un centru de olari a fost la Deda (ceramică
modelată fără roata rotarului, asemănătoare celei dacice), dar şi renumitele centre de olărit
cu ceramică săsească de la Saschiz şi Hoghilag. Singurul centru rămas este cel de la
Corund, judeţul Harghita. Trebuie menţionate şi activităţile de cojocărit de la Morăreşti şi
Ruşii Munţi.

Obiceiurile tradiţionale sunt manifestări populare care caracterizează viaţa comunităţilor

rurale din arealul studiat.

Din punct de vedere etnografic zona Văii Mureşului are caracteristici distincte, datorită
interferenţelor etnice dintre populaţia românească maghiară şi secui. În cadrul acestei zone
pot fi identificate subzone cu caracteristici proprii, în care una dintre aceste culturi populare
este dominantă. Este cazul subzonei etnofolclorice a Mureşului mijlociu, în care elementul
românesc este precumpănitor, al zonei situat în aval de Târgu Mureş, în care elementul
maghiar este mult mai prezent şi zona Mureşului superior, cu depresiunea Gurghiului, unde
prezenţa săsească este pregnantă.

Toate aceste particularităţi etnofolclorice pot fi exploatate turistic, prin valorificarea

autenticităţii manifestărilor populare şi desfăşurarea acestora în preajma unor sărbători cu
semnificaţie majoră în viaţa satelor. Dintre cele mai semnificative manifestări de acest fel
menționăm:

Ritualurile româneşti din preajma sărbătorilor de iarnă (colindătorii, irozii, ţurca etc.). În
judeţul Alba în preajma sărbătorilor de iarnă sunt întâlnite pe lângă tradiţionalele cete de
colindători, irozi şi dansurile rituale ale căluşerilor, care se mai practică încă în satele
comunelor Şibot, Săliştea, Vinţu de Jos.

Dansurile populare:

Cele mai celebre dansuri specifice Văii Mureşului sunt: ”Haidăul” (”Haidăul cu bâta” şi
”Haidăul cu două fete”), ”Mureşul”, ”Turdaşul”, ”Buciumeana” etc.

În bazinul Mureşului superior102 – În cadrul comunităţilor situate întreTârgu-Mureş şi

Stânceni se practică dansuri de perechi precum: de-a lungu/joc de purtat în ritm de 10/16,
adică 3 timpi inegal/de-nvârtit sau bătuta/joc în ritm nesincopat, dar cu multe bătăi în
contratimp și multe treceri pe sub mână și piruete libere. Tot aici întâlnim o serie de jocuri de
grup în cerc și semicerc, cu dansatorii prinși de umeri sau de mână ca: lăzească,
ofiţerească, bondrască, șchioapa, iepurească, brâu, sârbă, etc., care aparţin repertoriului
ciobănesc, răspândit pe ambele versante ale Carpaţilor Sudici și Orientali. Mai nou s-au
răspândit unele jocuri feciorești cum ar fi: bărbuncul și feciorească rară/sau/târnăveanca.

În zonele secuieşti de pe Mureşul superior şi mijlociu dansurile de bază sunt „forduló” sau
”ártatós”/întoarsă și purtată/, “sebes”/iute/, “korcsos”/învârtită/, toate jocuri de perechi,
precum și “székelyverbunk”/joc fecioresc de virtuozitate, iar în preajma Reghinului sunt
întâlnite dansuri de perechi și lendlere.

Arhitectura şi instalaţiile populare întâlnite pe Valea Mureşului pot constitui la rândul lor
elemente de interes turistic, ce pun în valoare convieţuirea de secole a comunităţilor

102
Molnár József, Folclorul coregrafic al judeţului Mureș, în Tradiţii Mureşene, 2012, p. 31-32.

580
 ANEXA 6

româneşti, maghiare şi săseşti din zonă oglindită atât în arhitectura specifică a satelor, cât şi
în cea urbană. În unele zone rurale din acest areal geografic se mai păstrează ansambluri şi
elemente de arhitectură rurală, dintre care unele protejate, aşa cum sunt: casa ţărănească
românească de la Sebeş (comuna Ruşii Munţi), Ansamblu Rural „Case Româneşti” -
începutul secolului XX - Morăreni - Ruşii Munţi, Gospodăriile țărăneşti, de la Hodoşa –
Sărmaş, Ansamblu Rural „Case Săseşti” din sec. XVIII-XX, de la Petelea - Mureş, dar şi
câteva exemplare din celebrele porţi secuieşti, precum Poarta de intrare în Mănăstirea „Sf.
Ilie” Topliţa; poarta mică de lemn de la intrarea în Cimitirul Comunal din Subcetate,
construită la 1786.

Dovada înaltei priceperi a meşterilor populari în arta lemnului şi a arhitecturii populare o

reprezintă şi cele aproape 30 de biserici şi clopotniţe din lemn, presărate prin satele din
preajma Mureşului, precum cele menţionate în judeţele Alba, Mureş şi Harghita.

Un alt aspect interesant îl constituie instalaţiile populare ţărăneşti pentru diferite utilităţi în
gospodării (vâltori, pive, prese, mori, joagăre etc.), întâlnite mai ales pe cursul superior al
Mureşului şi în Depresiunea Gurghiului. Astfel la Remetea, pe valea pârâului Şineu se afă
mai multe mori, gatere şi alte vestigii ale industriei populare locale, dintre care unele sunt
trecute în Listele de Patrimoniu LMI 2010. Tot în aceiaşi categorie sunt incluse moara de
apă construită în anul 1875, aflată în curtea lui Elekes Lajos din Suseni şi gaterul familiei
Bentze Iosif de la Voşlobeni, acţionat de forţa apei, ambele obiective aflate de asemenea pe
Listele de Patrimoniu.

Activităţile sociale cu funcţie turistică, precum: târgurile populare,hramurile mănăstirilor

din zonă, festivalurile tradiţionale, zilele localităţilor şi competiţiile sportivepot fi de asemenea
integrate potenţialului turistic antropic, cu toate că acestea suscitădoar periodic interesul
vizitatorilor.

Târgurile populare tradiţionale au cunoscut o mare răspândire în trecut, fiind întâlnite

aproape în toate localităţile mari, mai ales în cele cu tradiţie încă din Perioada Medievală,
precum cele organizate în preajma principalelor cetăţi şi centre urbane.

În decursul timpului au apărut târguri specializate, în funcţie de produsul principal expus

pentru vânzare, sau care domină întâlnirea meşterilor populari, precum: Târgul cireşelor, de
la Brâncoveneşti, Târgul tradiţional al pepenilor, de la Sânpaul, Târgul Băilor, de la Ideciul
de Jos, Târg de artă meşteşugărească cu ocazia ”Zilelor sângeorzene”, de la Sângeorgiul
de Mureş etc).

Alte târguri se organizează cu diferite prilejuri, fie cu ocazia schimbării anotimpurilor (Târgul
de toamnă, de la Bălăuşeri, Târgul primăverii, la Gurghiu, Târgul de iarnă, la Reghin), fie cu
prilejul unor importante sărbători religioase (Târgul Rusalilor, de la Ruşii Munţi; Târgul de
Duminica Floriilor şi Târgul de Advent, de la Ciumani, Târgul de Rusalii, de la Deda).

Hramurile şi pelerinajele religioase organizate în perioada marilor praznice şi sărbători

religioaseconstituie şi ele o activitate socială cu impact turistic. Menționăm aici praznicele de
hram de la schiturile şi mănăstirile:

Schitul “Înălțarea Sfintei Cruci”, Aiud, aflat sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Alba (2005);

Schitul „Sf.Ioan Evanghelistul”, Găbud AB, Metoc al Mănăstirii Oaşa (1909);

581
ANEXA 6

Schitul “Duminica tuturor Sfinţilor”, Gura Izvorului HG (2000),

Metoc al Mănăstirii Topliţa;

Schitul “Sf. Arhangheli”, Dumbrăvioara MS, Metoc al Mănăstirii Topliţa

Schitul “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Dumbrăvioara – Mureş (1993);

Schitul “Buna Vestire”, Hăpria (2004)

Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, Dumbrava, AB (1996),

Mănăstirea “Sf. Treime”, Măgina, Aiud, AB (1611),

Mănăstirea “Sf. Ilie” – Topliţa, HR (1928)

Mănăstirea Pârâul Doamnei cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din

Moglăneşti– Topliţa, HR (1658, refăcută astăzi);

Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului” - Izvorul Mureşului, HR (1996);

Mănăstirea “Nașterea Maicii Domnului” Recea, com. Ungheni, MS (1993) etc.

Nu trebuie uitată marea diversitate confesională şi religioasă din zonă, fapt pentru care la
cele enumerate mai sus se adaugă sărbătorile de hram ale bisericilor reformate, romano-
catolice, greco-catolice, protestante (calvine), luterane, mozaice etc.

Festivalurile şi alte sărbători locale

Alături de târguri, hramuri şi sărbători religioase, cele mai ample manifestări cu potenţial
turistic ridicat rămân festivalurile. Având o tematică diversă şi un public specific, aceste
manifestări ocupă un areal larg de desfăşurare. În unele localităţi se organizează importante
festivaluri odată cu sărbătorirea unor evenimente locale precum „Fiii Satului”, hramul unor
lăcaşe de cult, târguri locale etc.

Cele mai multe dintre aceste manifestări sunt festivaluri de dansuri şi muzică populară
locală, precum:

Festivalul Roman Apulum – Zilele Cetății, Alba Iulia;

Festivalul Alba Jazz;

Festivalul Muzicii de Fanfară, Alba Iulia;

Festivalul Dilema Veche, Alba Iulia;

Festivalul – Concurs de Muzică Folk ”Ziua de Mâine” – Alba Iulia;

”Festival de România”, Alba Iulia, organizat de Ziua Naţională a României.

Festivalul ”Cultură pentru cultură”, de la Mihalţ;

Festivalul Văii Mureşului, de la Răstoliţa – Mureş;

582
 ANEXA 6

Festivalul Folcloric de Obiceiuri Populare ”Nestemate Mureșene”, de la

Nazna - Sîncraiu de Mureş;

Festivalul de Obiceiuri şi Jocuri Populare, de la Idicel (comuna Brâncoveneşti);

Festivalul Naţional de Muzică Populară ”Flori de pe Mureş”, de la Reghin;

Festivalul Folcloric ”La curţile dorului” şi Festivalul Cântecului şi Dansului

Maghiar „Gyongyoszoru”, de la Luduş;

Festivalul Constantin Silvestru;

Festivalul Internațional de Muzică de Cameră, de la Târgu-Mureş;

Festivalul de Cântece şi Dansuri Țigăneşti ”Inimi fierbinţi”, Târgu- Mureş;

Festivalul de Cântece, Dansuri şi Port Popular Maghiar ”A Faluban

Muzsikálnak” – Târgu Mureş;

Festivalul Naţional ”Jocul din bătrâni”, de la Târgu-Mureş;

Festivalul Interetnic ”Ceteruica dragă mi-i”, organizat la Târgu Mureş;

Festivalul Dansului popular şi al călăreţilor husari, de la Glodeni;

Unele dintre aceste festivaluri se organizează odată cu târgurile din zonă, altele sunt legate
de anotimpul în careau loc, precum: Festivalul cepei de la Ideciu de Jos; Festivalul Toamnă
Luduşană, Festivalul Crăciunului la români de la Subcetate, Serbările Zăpezii de la Izvorul
Mureşului etc.

Alte festivaluri ilustrează diferite forme de manifestare a artei, cum ar fi: Festivalul
localităţilor cu numele de ”Sâncrai” (în fiecare an este altă localitate organizatoare),
Festivalul de epigrame ”Cobra”, de la Reghin, Festivalul de muzică ”Peninsula”, de la Târgu-
Mureş etc. Tot în domeniul artelor se încadrează şi Festivalul filmului est-european de la
Târgu-Mureş, sau alte genuri muzicale precum Festivalul „Lira de Argint”, de la Reghin.

583
 ANEXA 7

Rezultate sondaj online

Grafic 45. Localităţi participante la sondaj

1 Alba Iulia, județul Alba
11
13
Localitate 2 Târgu Mureş, județul Mureş
16 17 3 Reghin, județul Mureş
10 12
8 14 4 Gorneşti, județul Mureş
9 5 Aiud, județul Alba
6 7 15
6 Stânceni, județul Mureş
4 5 7 Ocna Mureş, județul Alba
8 Ernei, județul Mureş
9 Teiuș, județul Alba
3 10 Iernut, județul Mureş
1
11 Ciugud, județul Alba
12 Sântana de Mureş, jud. Mureş
13 Petelea, județul Mureş
2 14 Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş
15 Luduș, județul Mureş
16 Vințu de Jos, județul Alba
17 Sântimbru, județul Alba

Distribuţia pe variabilele demografice ale respondenţilor ne arată persoane între 17 şi 72 ani,

majoritatea lor fiind în grupa de vârstă 20-39 ani (67%), 26% au între 40-59% şi doar 5% au
vârsta peste 60 de ani.

Grafic 46. Structura respondenţilor pe grupe de vârstă

Structura respondenţilor pe grupe mari de vârstă

5% 2%

20-39 ani

26% 40-59 ani

Peste 60 ani
Non răspuns

67%

Distribuţia pe gen este destul de echilibrată, ponderea bărbaţilor fiind uşor mai mare faţă de
cea a femeilor. O explicaţie posibilă vine din statisticile oficiale care arată că utilizatorii de
internet sunt într-o măsură mai mare de sex masculin. Mai mult de jumătate dintre
respondenţi, respectiv 57%, au fost de sex masculin.

585
ANEXA 7

Grafic 47. Structura respondenţilor după gen

Structura respondenţilor după criteriul sex

3%
Masculin

Feminin

Non
40% raspuns

57%

În acest sondaj de opinie cei mai bine reprezentaţi sunt adulţii din gospodăriile cu 2-4
membrii, cu un nivel educaţional universitar şi activi pe piaţa muncii. Nu avem bine
reprezentate persoanele inactive sau cu o educaţie sub liceu.

Grafic 48. Structura respondenţilor – număr pers. aflate în gospodărie

Structura respondenţilor după numărul persoanelor

in gospodarie
1%
3% 9%
5%
1 persoana

2 persoane
20%
3 persoane

31% 4 persoane

5 persoane

6 sau mai multe

persoane
Non răspuns
31%
Nivelul de educaţie al respondenţilor este foarte ridicat. Astfel, 2/3 din respondenți au studii
universitare (inclusiv masterat). Dacă se adaugă nivelul studiilor universitare de scurtă durată
şi al studiilor doctorale, ponderea absolvenţilor cu studii superioare ajunge la 84%.

Grafic 49. Structura respondenţilor pe grupe de vârstă

Structura respondenţilor după ultimul nivel de

1% învăţământ absolvit
Profesional
1% 1% 9%
4%
Treapta I de liceu
4%
Liceu (9-12 clase)

Postliceal de specialitate
14%
Universitar de scurtă durată
/ colegiu
Universitar lungă durată
(inclusiv masterat)
Doctorat

Non răspuns
66%

Conform statutului profesional, 2/3 sunt angajați și 1/3 sunt independenți, respectiv
proprietarii de societăți comerciale etc.

586
 ANEXA 7

Grafic 50. Structura respondenţilor după statutul ocupaţional

Structura respondenţilor după statutul ocupaţional

3% 1%
5% 1% Salariat
1%
1%
1% Patron

Lucrator pe cont propriu

17%
Ajutor familial

Somer inregistrat
5%
Somer neinregistrat

65% Pensionar(a)

Elev/Student

Alt statut de persoană

inactivă
Starea actuală a râului Mureş în opiniile respondenţilor
Non răspuns

La întrebarea deschisă: „Când auziți de râul Mureș, care este primul cuvânt care vă vine în
minte?”, mai mult de o treime din respondenţi au apreciat că este „murdar” („mizerie“, „jeg“,
„poluat“). Conotaţiile pe care le-au dat respondenţii pot fi apreciate ca fiind pozitive, neutre şi
negative.

Grafic 51. Râul Mureş

Când auziți de râul Mureş, care este primul cuvânt

care vă vine în minte?
10%

15% 34% Murdar

Apa
Acasa
10% Pescuit
Alt răspuns

31%

Percepţiile pozitive sunt legate de aspectul râului: „frumos“ şi „sălbatic”, de activităţile pe care
respondenţii le practică la râul Mureş: “Plimbare cu caiacul sau canoea şi dormit în cort pe
mal”, „Zona verde, aer proaspăt, picnic, plimbare“ „grătare, pescuit, plimbări cu barca“ sau
stările de bine pe care acest râu le oferă oamenilor „recreere”, „relaxare“, „Răcoare“, „liniște“,
„Apa = Relaxare“.
În câteva cazuri râul este asociat cu copilăria, este un element care aparţine acesteia mai
mult decât etapei din prezent: “E râul în jurul căruia am copilărit, am pescuit şi am făcut baie”
sau este asociat cu “Scăldatul din copilărie“ sau „...o veche amintire în care obișnuiam sa
merg cu paringii "la iarba verde" pe malul acestuia şi la "scăldat".
Mureşul este o apă, aşa cum au răspuns 1/3 dintre respondenţi, un răspuns neutru, raţional,
exact, obiectiv însă au fost înregistrate multe alte răspunsuri care arată ataşament puternic

587
ANEXA 7

faţă de râul Mureş, cel mai relevant fiind sub forma unei exclamaţii “Râul meu!”, persoana
care a răspuns fiind puternic legată de râul Mureş.
În percepţia multor respondenţi râul este în prezent asociat cu riscul de înec sau calamităţile
naturale - inundaţiile, este perceput ca fiind “periculos”, “excavaţii-pericol”, “un râu frumos dar
periculos” şi determină sentimente negative de “frică”.
Râul este acum o “apă curgătoare neamenajată” care are diverse “posibilități de dezvoltare”,
este o “resursă pentru agrement”, „Are mult potențial, este unul dintre cele mai lungi şi cu
debit de la noi din ţară“, „oportunitate“.
Întrebările “În ce măsură activităţile de mai jos descriu situaţia prezentă a râului Mureş din
localitatea dvs.?” şi “În ce măsură vă doriţi ca activităţile de mai jos să descrie situaţia
viitoare a râului Mureş din localitatea dvs.?” au avut ca scop identificarea situaţiei actuale şi a
celei pe care şi-o doresc rezidenţii din zona râului Mureş privind anumite utilizări ale râului
Mureş, respectiv Mureşul ca loc de întâlnire, loc de picnic, practicarea activităţilor turistice,
loc pentru practicarea sporturilor (înot, ciclism, alergare, caiac-canoe), loc pentru activităţi
artistice, loc de joacă, loc pentru pescuit şi comerţ.

Grafic 52. Activităţi – Râul Mureş (locuri de întâlnire, turism, alergare, plimbare..)

„În ce măsură vă doriți ca activitățile

„În ce măsură activitățile enumerate descriu
enumerate mai jos să descrie situația
situația prezentă a râului Mureș din localitatea
viitoare a râului Mureș din localitatea
dumneavoastră?
dumneavoastră?”

Loc de întâlnire Loc de întâlnire

7% 10% 6%
10%
Deloc Deloc

Putin 23% Putin

50%
Mult Mult
33% 61%
Nu au ales Nu au ales

Loc pentru picnic Loc pentru picnic

6% 6% 4%
14%
Deloc

15% 25% Deloc

Putin
Putin

54% Mult 76% Mult

Nu au ales
Nu au ales

588
 ANEXA 7

Turism Turism

7% 7% 6%
7%
Deloc
Deloc
19% Putin
20% Putin
66% 68% Mult
Mult
Nu au ales
Nu au ales

Alergare Alergare

8% 8% 3%
7%
Deloc
Deloc 17%
Putin
51% Putin
34%
72% Mult
Mult
Nu au ales
Nu au ales

Plimbare Plimbare
7% 7% 2%
14%
13% Deloc Deloc

35% Putin Putin

45% Mult 77% Mult

Nu au ales Nu au ales

Inot Inot
6% 7% 10%
10%
Deloc Deloc

Putin 19% Putin

49%
35% Mult 64% Mult

Nu au ales Nu au ales

589
ANEXA 7

Ciclism Ciclism

8% 8% 5%
7% 16%
Deloc
Deloc
Putin
30% 55% Putin Mult
71%
Mult Nu au ales

Nu au ales

Canoe Canoe
7% 7% 7%
8%
Deloc Deloc

Putin 20% Putin

30% 55% Mult Mult

66%
Nu au ales Nu au ales

Loc de joaca
Loc de joaca
9%
3% 12% 5%
Deloc
Deloc
20% Putin
25% Putin
63% 63% Mult
Mult
Nu au ales
Nu au ales

Activitati artistice Activitati artistice

10% 10% 8%
1%
Deloc
Deloc
13% 24% Putin
Putin
Mult
76% Mult 58%
Nu au ales
Nu au ales

590
 ANEXA 7

Comert Comert
8%
2% 11%
11% Deloc
Deloc
27% Putin
Putin 24%
Mult
Mult
79% 38% Nu au ales
Nu au ales

Pescuit
Pescuit
4% 10%
6% 8%
Deloc
Deloc
37% 26% Putin
Putin
60% Mult
49% Mult
Nu au ales
Nu au ales

Restaurante, Terase Restaurante, Terase

10% 7%
2% 14%
Deloc Deloc

Putin Putin
27%
61% Mult 45% 34% Mult

Nu au ales
Nu au ales

Poluare Poluare

6% 8%
4%
9% 5%
Deloc
Deloc
Putin
Putin
35% Mult
50% Mult
83%
Nu au ales
Nu au ales

591
ANEXA 7

După cum arată graficele comparative, există o contradicție semnificativă între modul în care
râul Mureș este perceput în prezent și cum îşi doresc respondenţii să-şi petreacă timpul liber
și/sau activităţile turistice. Posibilități mai variate de agrement sunt dorite de două treimi din
respondenți. Acestea includ în special posibilitatea utilizării malurilor Mureșului ca loc de
întâlnire, loc de picnic, loc de joacă, ciclism și plimbare. Se doreşte în mare măsură și
practicarea activităților sportive: înot, caiac-canoe și pescuit. Activitățile turistice și alergarea
se doresc de asemenea în proporție de 68%, respectiv 72%. O utilizare economică este
văzută de către respondenți mai puțin probabilă. O utilizare comercială este dorită de către
38%. În prezent, 79% dintre respondenţi sunt de părere că râul Mureș nu este utilizat
comercial. O utilizare mai pronunțată pentru pescuit este dorită de 60%, o utilizare mai
redusă de 26%. Aproape jumătate din respondenți au menționat faptul că Mureșul ar fi folosit
în prezent moderat pentru pescuit. Pescuitul ar trebui să fie continuat, însă nu la scară mai
mare, consideră respondenții. Și o utilizare de agrement este luată în calcul, însă mai
echilibrată. În timp ce 61% cred că astfel de activități nu ar avea loc pe Mureș în prezent,
34% își doresc o pondere mai mică și 42% o pondere mai mare pentru astfel de activități.
Activitățile artistice sunt de asemenea dorite de aproximativ 24% într-o măsură mai mică, iar
58% doresc aceste activităţi în mai mare măsură. Două treimi dintre respondenți (76%)
presupun că astfel de activități nu ar avea loc în prezent.
În ceea ce privește starea ecologică a râului Mureş, 50% din respondenți au fost de părere
că acesta este în prezent foarte murdar, iar 83% au considerat că pe viitor poluarea nu ar
trebui să reprezinte o problemă.
La întrebarea „Acordați o notă de la 1 la 5 stării actuale privind protecția mediului în zona râul
Mureș”, doar 10% consideră starea actuală a protecției mediului drept bună sau foarte bună.
În total 64% din respondenți au fost de părere că starea actuală a protecției mediului este
proastă şi foarte proastă.

Grafic 53. Evaluare protecţia naturii

Evaluarea stării actuale privind protecţia mediului în

zona râului Mureş
7%
1% 20%
3% Foarte proastă

Proastă

Aşa şi aşa
25%
Bună

Foarte bună

Non răspuns

44%

În relație cu întrebarea deschisă „Exista în localitatea dumneavoastră probleme care sunt

cauzate de râul Mureș? Vă rugăm să ne spuneți care ar fi acestea” mai mult de jumătate
dintre respondenți au răspuns că nu cunosc probleme cauzate de către Mureș în localitatea
lor. Aproximativ fiecare al V-lea respondent a menționat poluarea și deșeurile, și fiecare al
10-lea este de părere că inundațiile reprezintă o problemă.

592
 ANEXA 7

Grafic 54. Probleme cauzate de râul Mureş

Probleme cauzate de râul Mureş

16%
Nu/Nu stiu

11% Nu au raspuns

55% Inundatii
18%
Poluare/Deseuri

De asemenea, la întrebarea deschisă „Ce anume credeți că ar trebui schimbat în zona râului
Mureș din localitatea dumneavoastră?” mai mult de jumătate din respondenți au fost de
părere că ar trebui să existe mai multe oferte de petrecere a timpului liber. Mai mult decât
două treimi din respondenți văd ca măsuri de îmbunătățire a zonei Mureșului curățenia și
igienizarea acestuia.

Grafic 55. Evaluare protecţia naturii

Ce ar trebui schimbat în zona râului

Mureş

11% Nu au raspuns

Igienizare/Curatenie
55% 34%
Amenajarea de
spatii de agrement

Interesul pentru participarea la acţiuni legate de râul Mureş

La întrebarea „Dumneavoastră ați dori să vă implicați direct în implementarea schimbărilor

pe care le-ați numit mai sus?” mai mult de jumătate dintre respondenți au răspuns afirmativ.

593
ANEXA 7

Grafic 56. Evaluare protecţia naturii

Implicare în schimbările privind

râul Mureş
3%
DA

29% NU

54% Nu stiu
14%
Nu au ales

Deşi mai mult de jumătate dintre respondenţi au afirmat că doresc să se implice, cea mai
mare parte din aceştia nu ştiu cum să o facă. La întrebarea "Cum ați dori să vă implicați?"
cea mai mare parte a respondenţilor nu a făcut nici o selecţie. Cele mai reținute răspunsuri s-
au primit în relație cu realizarea de proiecte de mediu (61% non răspunsuri) și la participarea
la proiecte propuse de autoritatea locală (59% non răspunsuri).
Cei mai mulți dintre respondenți 45% - preferă o participare la proiecte în curs de derulare și
încă 40% îşi doresc să se implice în activități cu caracter social. Pe de altă parte, se observă
o mai mare deschidere pentru iniţierea de proiecte din proprie iniţiativă (mai mult de o treime
din respondenţi).

Grafic 57. Implicarea respondenţilor

Initiere de proiecte Participare la proiecte

36% in curs
Da
Da
57% Nu 45%
54% Nu
Nu au Nu au votat
7% votat 1%

Realizarea de proiecte Participarea la Sprijinire de activitati

de mediu proiecte propuse de cu caracter social
autoritatea locala
34%
40%
Da
36% Da
Da
Nu Nu
59% Nu
61% 56%
5% Nu au Nu au votat
Nu au votat 5% votat 4%

594
 ANEXA 8

Acord de colaborare în vederea implementării unei viitoare

Strategii de Dezvoltare Durabilă a Văii Râului Mureş –
Regiunea Centru

- Valea Mureşului 2030 -

- Model -

Rezultat al Studiului privind Potenţialul de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă a Văii

Râului Mureş, Regiunea Centru
Beneficiar: Agenţia pentru Dezvoltare Regională CENTRU
Decembrie, 2015

595
ANEXA 8

Document semnat la data de .....

CJ Alba
Localităţile....

CJ Harghita
Localităţile...

CJ Mureş
Localităţile...

ADR Centru
Administraţia Naţională „Apele Române”, Bazinul Hidrografic Mureş, Târgu Mureş
Sistemul de Gospodărire a Apelor Alba
Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş
Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba
Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş
Agenţia pentru Protecţia Mediului Harghita

...

596
 ANEXA 8

Preambul

Protecţia naturii şi a climei, utilizarea raţională a resurselor naturale şi dezvoltarea durabilă

în beneficiul generaţiilor viitoare reprezintă provocările actuale şi viitoare ale Regiunii Centru.
Acest lucru este valabil în mod special pentru acele zone cu cursuri de apă importante unde
dezvoltările economice, turistice şi de transport trebuiesc cu atenţie corelate cu cerinţele
privind protecţia naturii şi a mediului, şi mai ales acolo unde condiţiile specifice de mediu
impun cerinţe speciale privind protecţia populaţiei.
Valea Mureşului din Regiunea Centru reprezintă o astfel de zonă cu un curs important de
apă. Valea Mureşului din Regiunea Centru cuprinde localităţile din Regiunea Centru direct
străbătute de râul Mureş. Valea Mureşului ocupă o mare parte a teritoriului din Regiunea
Centru. La nivelul Regiunii Centru sunt cuprinse localităţile din judeţele Harghita, Mureş şi
Alba.

Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru a contractat un studiu cu scopul de a cerceta şi

inventaria potenţialul socio-economic al Văii Râului Mureş din Regiunea Centru. Ca urmare
a dialogului purtat cu reprezentanţii autorităţilor publice locale, consiliilor judeţene şi
autorităţilor publice regionale, precum şi ca urmare a analizelor elaborate în cadrul studiului
sociologic s-a constatat că Valea Mureşului dispune de resurse specifice pentru dezvoltarea
economiei, energiei şi turismului, care merită a fi dezvoltate şi utilizate în comun, în interesul
tuturor actorilor implicaţi.

Motivul pentru o viitoare colaborare este acela de a descoperi şi de a pune în aplicare

potenţialul socio-economic durabil al Văii Râului Mureş din Regiunea Centru prin proiecte de
mare anvergură în domenii precum infrastructura, promovarea potenţialului economic şi
dezvoltarea durabilă a turismului. Necesitatea gestionării integrate privind utilizarea
resurselor socio-economice durabile din Valea Mureşului, Regiunea Centru, dorinţa de a
avea avantajul concertării şi colaborării între administraţie, diverşii actori locali şi publicul larg
au determinat acest demers comun şi global care va fi realizat prin adoptarea prezentului
„Acord de colaborare - Valea Mureşului, Regiunea Centru“.

I. Scopul

„Acordul de colaborare - Valea Mureşului, Regiunea Centru“ constituie deci o noutate

necesară care va putea servi atât la realizarea Planului de Dezvoltare al Regiunii Centru
pentru perioada 2014-2020, cât şi la întocmirea altor documente strategice privind
valorificarea potenţialului Regiunii Centru. Proiectele mari şi integrate cuprinse în cadrul
portofoliului de proiecte propuse se află în strânsă legătură cu strategiile şi planurile de
dezvoltare, de la nivel local şi de la nivel de microregiune şi cu grupurile de acţiune locale
din cadrul LEADER. Punerea în aplicare a proiectelor în vederea îndeplinirii obiectivelor este
strâns legată şi de realizarea Planului de Management al Bazinului Hidrografic Mureş –
tronsonul Valea Mureşului şi a Schemelor Locale de Amenajare şi de Gospodărire a Apelor.
În plus, proiectele comune din Valea Mureşului ar trebui să contribuie şi să asigure că
obiectivele locale pot fi realizate. În acest sens este impetuos necesar ca la nivel local să
existe o cooperare între localităţile învecinate.

597
ANEXA 8

II. Viziunea

În cadrul studiului contractat de către ADR Centru a fost exprimată următoarea viziune
comună a localităţilor din Valea Mureşului, Regiunea Centru, privind dezvoltare durabilă
propusă:
„Peisajul cultural Valea Mureşului – Izvor de viaţă şi prosperitate; un peisaj natural şi
cultural armonios, cu valoare recreaţională şi atractivitate ridicată”

III. Obiective strategice

Viziunea, conceptul general precum şi obiectivele strategice care urmează a fi dezvoltate în

comun pot avea un impact asupra celorlalte localităţi din judeţele învecinate din Regiunea
Centru care sunt străbătute de Mureş.

Obiectiv strategic 1: Conservarea şi întărirea sustenabilă a spaţiului natural - Utilizarea

eficientă şi raţională a resurselor naturale, ţinând cont de necesităţile generaţiilor viitoare

Obiectiv strategic 2: Crearea unor reţele infrastructurale eficiente şi prietenoase cu natura

Obiectiv general 3: Creşterea valorii adăugate regionale prin conectarea potenţialelor

economice

Obiectiv strategic 4: Asigurarea unui potenţial al forţei de muncă, care se orientează către
nevoile viitoarei pieţe a muncii

Obiectiv generale 5: Valorificarea potenţialului socio-cultural ca o caracteristică unică a

peisajului cultural Valea Mureşului

Obiectiv strategic 6: Valorificarea potenţialului natural şi cultural al Văii Mureşului pentru

economia turismului

IV. „Acordul de colaborare Valea Mureşului, Regiunea Centru“

„Acordul de colaborare Valea Mureşului, Regiunea Centru“ constituie un document de

referinţă pentru dezvoltarea durabilă a Văii Mureşului din Regiunea Centru şi cuprinde
viziunea comună şi obiectivele strategice.

Pe baza acestor premise, semnatarii prezentului acord admit încheierea unei colaborări în
interesul tuturor partenerilor, care să aibă ca rezultate:

1. Elaborarea unei strategii comune de dezvoltare durabilă a Văii Mureşului, Regiunea

Centru

2. Implementarea acestei strategii, prin dezvoltarea şi realizarea de proiecte comune

finanţate cu fonduri europene şi naţionale

3. Dezvoltarea unei structuri organizatorice care să ducă la îndeplinirea acestor

obiective stabilite.

598