Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toșa Raluca - Examen CO
Toșa Raluca - Examen CO
Examen Didactica CO
Materialul audio-video reprezintă unul dintre episoadele emisiunii D’ale lui Mitică,
difuzată pe TVR din anul 1999 și până în prezent. Emisiunea are ca scop prezentarea, sub forma
unor reportaje pamflet, situații și întâmplări din viața de zi cu zi, care însă pot părea absurde și
neobișnuite. Practic, emisiunea dorește să scoată la suprafață aceste evenimente, ba chiar să
tragă la răspundere autoritățile și persoanele care încalcă legea sau care nu sunt pedepsite pentru
acțiunile lor. Formatul îi are în centru pe Mitică Popescu, persoana din platou, care are
intervenții scurte de-a lungul episodului, asemenea unui narator care își critică subtil
personajele, și pe Marian Marin, intervievatorul de pe teren.
Strategia de ascultare activă (skillul) care a ieșit în evidență pe durata întregului material
și pe care o consider a fi cea mai importantă este clarificarea (clarify), cu accent pe folosirea
întrebărilor deschise sau a întrebărilor cu scop investigativ (open-ended questions și probing
questions).
Primul context pe care îl voi analiza și în care poată fi observată utilizarea clarificării,
mai precis a întrebărilor deschise/întrebări de investigație se regăsește în dialogul dintre
intervievator și Irina, președinta asociației de proprietari, în care se discută despre vecinul
problematic (min. 2:56 – min. 3:39).
Marian: Am înțeles că este un bloc îngrijit, curat, frumos... oamenii sunt civilizați la
dumneavoastră.
Irina: Așa este! În general, oamenii de aici, din zona Floreasca, sunt foarte civilizați. Cu
o excepție.
M: Aveți și excepții?
I: Avem și excepții, nu? Pai altfel n-ar fi n-ar fi regulă, nu? (râde)
M: (râde) Deci e cineva, ca să zic așa, anti-sistem. O persoană mai puţin… (râde)
I: Exact. Exact. Nu neapărat că e necivilizat, Doamne ferește, dar omu’ a mai strâns și
el de-a lungul vremii lucruri de care nu se poate despărți.
M: Aha... E-un simptom ăsta...
I: Așa cred.
M: ...mai morbid.
Intervievatorul
zâmbește și râde la
explicația femeii cu
privire la vecinul
„excepție”.
Putem observa și
apropierea dintre el
și interlocutor,
primul ținându-și
mana pe scaun,
aproape de femeie.
Asemenea unui detectiv care vrea să așeze piesele unui puzzle, intervievatorul, Marian,
discută cu președinta asociației de locatari, pentru a afla mai multe informații despre vecinul
acuzat. În interacțiunea dintre cei doi, acesta folosește diverse tipuri de întrebări, cu scopul de
a obține mai multe detalii de la femeie: „Aveți și excepții?”. Prin tonul său prietenos, acesta
oferă încredere interlocutorului.
Cel de-al doilea context vizat în analiza mea se regăsește în dialogul dintre Marian și
Ion Georgescu, administratorul blocului în care locuiește și familia Leonida. Din această
interacțiune, intervievatorul află detalii importante despre „acuzați”, anume că, acum mai mulți
ani, cei doi au ocupat funcțiile de conducere în bloc. (min. 8:21 – min. 9:01)
M: Mhm.
I: Da, am încercat să-l conving, dar ei au ideile lor fixe, nu renunță la ele... aici e un
conflict vechi.
M: Adica?
I: Adică ei au condus blocul... ei spun că 10 ani. Eu nu știu dacă chiar 10 ani, da’ vreo
5 ani tot l-au condus, dumneaei în calitate de președinte, el ca administrator.
Intervievatorul menține
contactul vizual cu
interlocutorul său, dă
aprobator din cap și, în
unele momente,
gesticulează cu mâinile,
dorind să scoată în
evidență întrebarea pe
care o adresează
administratorului: „Deci
ați depus cea mai mare
muncă de convingere cu
el?”
Pentru a afla care este relația dintre administrator și Mihai Leonida, intervievatorul
folosește o întrebare deschisă: „Pe partea dumneavoastră, luați și dumneavoastră legătura cu...
domnul”. Observând atitudinea lui Ion, intervievatorul revine cu o întrebare, vrând să afle ce
înseamnă „conflict vechi”: „Adica?”. Pentru a facilita interacțiunea, Marin gesticulează de mai
multe ori, încurajându-l pe administrator să-și exprime ideile și accentuând importanța
întrebărilor lui. Dă din cap aprobator atunci când primește răspunsurile dorite, menține
contactul și, în același timp, îi sugerează interlocutorului că este atent și că-și poate continua
propoziția prin folosirea lui „mhm”.
Daniela: Aici este curat, pentru că lumea este civilizată. Nu pot să spun că nici acolo nu
este civilizată lumea, dar există acea... familie, care fac mizerie în urma curățeniei femeii de
servici.
Marian: (intervine peste femeie) Cei de la demisol… (arată cu degetul în jos) Domnul
Mihai… (nu se înțelege exact ce spune, se suprapune cu femeia)
M: Foștii administratori.
D: Da. Da. Și d-aia eu nu prea intru, mă duc foarte foarte rar pe scara lor. Nu știu. Știu
din spusele femeii de servici că e mizerie, din spusele vecinilor de pe scara cealaltă […]
M: Așa.
D: Ăăăă…
M: Pai de ce?
D: Pentru că a fost un incident, când era el administrator…
M: Așa.
M: Așa.
M: De cine?
M: Aaa…
În interacțiunea dintre
Marian și vecina
Daniela, putem
observa contactul
vizual, pe care bărbatul
îl întrerupe uneori
pentru a se uita pe
scara blocului.
Intervievatorul
gesticulează în timp ce
cere o clarificare: „Cei
de la demisol... (arată
cu degetul în jos)”.
În interacțiunea dintre Marian și Daniela sunt folosite mai multe întrebări cu rol de
investigație (probing questions), prin care intervievatorul vrea să afle care este motivul pentru
care Daniela și soții Leonida nu vorbesc: „Dumneavostră nu vorbiți cu ei? […] Păi de ce?”.
Păstrând o atitudine serioasă și ascultând cu atenție explicațiile doamnei, el oferă persoanei din
fața sa asigurarea că problema ei este înțeleasă pe deplin, tocmai de aceea și doamna îi
povestește în detaliu situația.
Intervievatorul află mai multe detalii legate de problemele pe care soții Leonida le
făceau încă de acum câțiva ani și despre cum doamna Leonida vorbea cu vecina ei. Tot pentru
a o încuraja pe doamnă să vorbească, Marian folosește structura „Așa” de mai multe ori, semn
că femeia nu trebuie să se oprească din a vorbi.