Domnitori

şi voievozi

VASILE DEMCiUC

PETRU I
MUSAT
*
DOMNITORI
ŞI VOIEVOZI
 VASILE DEMCIUC

PETRU I MUŞAT
( 1375— 1391)

EDITURA MILITARĂ, BUCUREŞTI, 1988

 CUVINT ÎNAINTE

La împlinirea a 600 de ani de la cea mai v e­

che atestare documentară a cetăţii de scaun
Suceava şi a oraşului Suceava, legată atît de
strîns de numele şi fapta lui Petru I Muşat,
domn al Ţării Româneşti Moldova între anii
1375—1391, „biruit-au gîndul“ — vorba lui
Miron Costin — să prezentăm aceste rînduri
ca act de reconsiderare şi reactualizare istorio-
grafică a unuia dintre bărbaţii de stat im por­
tanţi ai epocii m edievale româneşti.
Realizînd prezenta lucrare, am fost perm a­
nent călăuziţi de aprecierea secretarului general
al Partidului Comunist Român, preşedintele
Republicii Socialiste România, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, cu privire la misiunea cog­
nitiv-educativă a istoriei: „Oare cum s-ar
simţi un popor care nu şi-ar cunoaşte trecutul,
nu şi-ar cunoaşte istoria, nu ar preţui şi nu
ar cinsti această istorie ? Nu ar fi ca un copil
care nu-şi cunoaşte părinţii şi se simte străin
în lume ?“ 11
1 Nicolae Ceauşescu, R o m â n ia pe dru m u l d e s ă v ir -
■şirii co n stru cţiei so cia liste, voi. 1, Editura Politică,
Bucureşti, 1968, p. 463.

5
 Subiectul demersului nostru ştiinţific — cu
toate că a format nu o dată, în totalitate sau
parţial, obiectul unor cercetări variate şi scru­
tătoare, materializate în lucrări cu rezultate
fertile, mai conţine numeroase aspecte insu­
ficient exploatate şi departe de a fi cu totul
epuizate. Faptul că în literatura de specialitate
mai persistă încă anumite idei, interpretări si
ipoteze arbitrare; adeseori contradictorii, pre­
cum şi încadrării greşite ale eveniment' lor is ­
torice sau ale materialelor arheologica, din
putict de vedere cronologic, ne-a obligat la
adoptarea unei atitudini circumspecte, şi critice
pentru a putea prezenta cititorilor — în .m ă­
sura posibilităţilor conferite de stadiul actual
oferit de cunoaşterea izvoarelor şi a literaturii
de specialitate — realitatea istorică, fără a ur­
mări ineditul sau soluţionarea problem elor
aflate încă în dezbatere. De aceea, acolo unde
unanimitatea de păreri n-a fost realizată,am
optat pentru interpretarea cu cei mai mulţi -
adepţi, sau care nouă ni. s-a părut a fi mai te­
meinic susţinută din punct de vedere logic şi
documentar.
Au fost şi vor mai fi dificultăţi pentru reala,
reconstituire a faptelor istorice din timpul
domniei lui Petru I Muşat — în primul rînd
datorate precarităţii izvoarelor — şi din acest
punct de vedere contribuţia noastră, chiar dacă
nu este o monografie exhaustivă, cuprinde,
credem, principalele „forme dc r e lie f( ale epo­
cii.
Tocmai de aceasta ne-am străduit să înfăţi­
şăm cititorilor, în com plexitatea sa, pe domnul

6
Petru 1 Muşat, abil diplomat şi priceput coman­
dant de oaste, chivernisitor de ţară şi ctitor cu
intensă activitate culturală şi artistică, discu-
tînd, analizînd critic şi Sine ira et studio, gîn-
direa politică şi faptele sale în cadrul ideologiei
vremii, precum şi rolul avut de el în contextul
evenimentelor de politică generală, implicit a
raporturilor de drept internaţional, ale tînăru-
lui stat românesc cu întinsele şi puternicele
regate vecine, cel polon şi cel ungar.
Am urmărit astfel destinul unei vieţi, dar
mai ales dimensiunile unei epoci, evideniiin-
du-i structurile social-politice, economice, ins­
tituţiile şi implicaţiile multiple ale viforoaselor
întîmplări din ultimul sfert de veac XIV, răs­
timp al contrastelor, dar şi al împlinirilor, răs­
timp al contestărilor legimităţii politice, dar şi
al deplinelor edificări statale.
Domnia lui Petru I Muşat corespunde u?ior
realizări de seamă în domenii esenţiale ale v ie­
ţii de stat, dintre care menţionăm punerea te­
m eliei sistemulu unitar defensiv la fruntaria
estică a teritoriului românesc, structurat în
adincime, începind de la malul drept al Nistru­
lui spre interior, em iterea celor dintîi piese
monetare ale Ţării Româneşti Moldova, orga­
nizarea cancelariei domneşti, fondarea m itro­
poliei moldovene, element fundamental în id eo­
logia politică a lumii m edievale, marcînd re­
cunoaşterea internaţională, cu depline drepturi,
a statului românesc est-carpatic.
Pivotul întregii activităţi politico-militare şi
diplomatice de după înlăturarea tutelei rega­
tului ungar l-a constituit însă întregirea ten -
torială statală prin eliberarea sau unificarea tu­
turor pămînturilor şi formaţiunilor politice
dintre Carpaţi şi Nistru rămase pînă atunci în
afara hotarelor Ţării Româneşti Moldova, moi
ales datorită prezenţei încă active în zonă a
Hoardei de Aur. Căci, fapt cunoscut, chiar şi
în deceniile şapte şi opt ale secolului al XIV-lea
tătarii mai controlau părţi din teritoriul Ţării
Româneşti est-carpatice, înlăturarea acestora
constituind un obiectiv prioritar în epocă.
înfăptuirea acestui deziderat naţional, i-am
putea spune, are în momentul Petru I Muşat
una din coordonatele sale cruciale, căci sfîrşitul
domniei lui coincide şi cu prima atestare docu­
mentară, rămasă de la Roman 1, succesor im e­
diat în scaunul domnesc, a hotarului maritim
al Moldovei.
„Ctitor“ de ţară şi „dătător de legi şi datini“
— pentru a folosi cuvintele pline de miez, in-
cluzînd în ele realităţi ce nu pot fi mai bine
simbolizate, ale marilor noştri înaintaşi Nicolae
Iorga şi Mihai Eminescu —, Petru I Muşat face
parte din rîndul acelor personalităţi în a căror
„lucrare“ neobosită popond care le-a plămădit,
şi care le urmează, se regăseşte pe sine dobîn-
clind puterea de a străbate cu demnitate prin is­
torie. De aceea, cu cît ne îndreptăm mai mult
de veacul în care Petru I Muşat şi-a desfăşurat
activitatea, cu atît mai mult sîntem mai aproape
de el, cu atit mai mult umbra sa este mai. m ă­
reaţă şi amintirea sa mai vie, îmbrăcînd an de
an vîrstele şi em blem ele timpului. Căci virtu­
ţile şi însuşirile ce-l caracterizează pe Petru I
Muşat, asemeni multora dintre voievozii muşa-

~8
tini, întreţin în conştiinţa urmaşilor nepieritoa­
rea legătură a trecutului cu prezentul şi de aici
spre viitor. Preţuirea noastră, a celor de astăzi,
pentru tot ce ne-a lăsat ca moştenire generaţia
lui Petru I Muşat este cu atit mai vie, cu cit la
tot pasul îi întîlneşti realizările, deopotrivă
mărturii — pe care timpul nu le-a şters şi nu
le va şterge — cde unei epoci de m ăreţie naţio­
nală.
„Nimic nu se poate construi ignorînd trecu-
tul“ 2, subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu
şi această teză de excepţională valoare teore­
tică şi practică privind însemnătatea cunoaş­
terii experienţei istorice, a tradiţiilor de luptă,
pentru libertate şi unitate întru construirea
prezentului şi viitorului naţiunii române socia­
liste a constituit perspectiva sub incidenţa că­
reia am realizat lucrarea de faţă.

2 Nicolae Ceauşescu, R o m â n ia p e d ru m u l co n stru i­

rii so c ie tă ţii so c ia liste m u ltila te ra l d ez v o lta te , voi. 12,
Editura Politică, Bucureşti, 1976, p. 461.
 INCURSIUNE ISTORIOGRAFICA

Izvoarele scrise referitoare la istoria Ţării

Româneşti Moldova în a doua jumătate a seco­
lului al XlV-lea sînt relativ puţin numeroase şi
nu o dată aparent divergente, fapt ce a permis
ca în decursul timpului despre personalitatea
lui Petru I Muşat, ca şi despre evenimentele
domniei sale, istoricii să afirme şi să susţină o
gamă largă de ipoteze, al căror caracter, de cele
mai multe ori contradictoriu, a creat convinge­
rea că este aproape imposibil de reconstituit
istoria acelor ani într-o manieră deplin coe­
rentă. Avînd în vedere această perspectivă, dar
deplin convinşi de contrariul ei, găsim necesar
ca, pentru început, să trecem succint în revistă
istoriografia legată de personalitatea marelui
voievod român, de la cele dintîi cronici, pînă
la cele mai noi investigaţii istoriografice.
Am lăsat în mod deliberat deoparte izvoarele
strict contemporane — documente de cancela­
rie româneşti şi străine, cronici şi altele — pe
care le vom folosi şi discuta în detaliu în mo­
mentul cînd vor fi prezentate evenimentele
consemnate de ele ca atare.

11
 PriiV'UjjUsire, eele. dintîi ştiri pe care posteri­
tatea imediată a voievodului le consemnează se
află conţinute în hrisoavele emise de voievozii
ce i-au urmat la conducerea Ţării Româneşti
est-carpatice. Este vorba de Iuga voievod (1390
— 1400) şi de Alexandru cel Bun (1400— 1432).
Dintr-un uric al celui dintîi, datat 28 noiem­
brie 1399, aflăm că Petru I Muşat îi era lui
Iuga tată — „părintelui nostru, lui Petru voie­
vod11 La 7 ianuarie 1403, din Suceava, capi­
tala ţării, Alexandru cel Bun, întărind „episco-
piei“ Moldovei satele Averăuţi ■şi Hreaţca, po­
menea „şirul"! voievozilor de pînă la el inclu-
zîndu-1, în mod firesc, şi pe Petru Muşat;. Bog­
dan voievod,1;„Laţco voievod", Petru voievod,
Roman voievod „tatăl nostru", Ştefan voie­

1 D ocu m en ta R otn an iae llis to r ic a . A. M old o v a,

voi. [ (1384—1448), Bucuroşii, 1975, p. 12 (în conti­
nuare se va cita DRH).
Deoarece în document, care este o copie ţîrzie, de
sfîrşit de veac XVIII, Iuga arată pe „fraţii domnii
meii, dumnealor Alecsandru şi Bogdan", despre care
se ştie cu certitudine că erau fiii „tatălui nostru Ro­
man voievod"— cum precizează în 1403 însuşi Ale­
xandru cel Bu.i —, ştirea despre filiaţia lui Iuga din
Petru I Muşat a fost privită de istorici c:u totală neîn­
credere şi; deci respinsă ca falsă. în ceea ce ne pri­
veşte, finind cont de desfăşurările politice alerăspîn-
tiei veacurilor XIV —XV, cînd Iuga este înlăturat din
domnie de Alexandru cel Bun şi de faptul că nici’un
izvor narativ sau diplomatic nu indică filiaţia Ro­
man — Iuga, iar hrisovul în discuţie ar putea fi — şi
este mai mult ca sigur — un flas, dar un fals ce a
contopit realităţile cuprinse în mai multe izvoare ori­
ginale, considerăm că’ precizarea despre „părintele
nostru" Petru voievod exprimă adevărul, în timp ce
înfrăţirea cu Alexandru şi Bogdan este contrafăcută.
 vod 2, era prima, i-am putea spune, încadrare
în timp a domniei sale. Cea de a doua a urmat
foarte curînd aducînd deja un element, pînă
astăzi neelucidat şi rămas într-o ceaţă de unde
sperate descoperiri viitoare îl vor putea scoate.
Este vorba de Pomelnicul de la Bistriţa, care,
începînd din anul 1407 a consemnat în ordine
cronologică, mai bine de două secole, pe „bine-
cinstitorii domni ai Ţării Moldovalahiei" 3 fi­
ind, în această privinţă, un izvor istoric deose­
bit de important. Aici îl găsim intercalat, căci
„pomenirea*1 începe cu Bogdan I, între Laţcu şi
Petru pe „Costea voievod", despre care s-a scris
atît de mult, dar despre care acum nu ştim cu
certitudine decît că a domnit, graţie tocmai
acestei menţiuni şi a unei confirmări recent
publicate 4. Contemporan cu Petru Muşat, Cos­
tea voievod a ridicat şi ridică istoricilor nume­
roase semne de întrebare în legătură cu rapor­
turile existente între cei doi — grad ,de ru­
denie, subordonare ierarhică, domnie asoci­
ată ş. a.
Tot din anul 1407 s-a păstrat documentul dat
la 7 ianuarie de mitropolitul Iosif, în legătură
cu averea şi modul de organizare al ctitoriei lui
Alexandru cel Bun, Bistriţa, în care se vor­
beşte despre daniile făcute mănăstirii de

2 Ib id en i, p. 24. '
3 Daniian P. Bogdan, P o m eln ic u l M ăn ăstirii B is­
triţa, Bucureşti, 1941, p. 86.
4 Şerban Papacostea, L a în c ep u tu rile statu lu i m o l­
d o v en e sc . C o n sid era ţii p e m a r g in ea u n u i iz v o r isto ric,
în „Studii şi materiale de istorie medie11, VI (1973).
p. 43—59. ■'

13
„sfîntrăposatul domn Io Petru voievod" 56, fapt
deosebit de important, dacă avem în vedere că
n-a ajuns pînă la noi de la Petru I decît un
singur document intern : cel din 1 mai 1384 c.
Cu toate acestea este clar că în vremea sa can­
celaria domnească era o instituţie deja consti­
tuită.
Dar epoca lui Alexandru cel Bun, prin care
înţelegem întreaga perioadă de pînă la Ştefan
cel Mare, a însemnat, printre multe altele, şi
momentul de naştere al istoriografiei din Ţara
Românească Moldova7, treaptă esenţială pen­
tru dezvoltarea multiseculară a întregii isto­
riografii româneşti. Cu Letopiseţul de cînd s-au
început Ţara Moldovei — ceea ce în termeni
de istorie a istoriografiei a fost denumit pro­
totipul, simplu şi dezvoltat, al listei de domni 8
— Petru I voievod capătă consacrarea de per­
sonalitate istorică, fiind de acum inclus în toate
sintezele de istorie, de la letopiseţe şi cronici
pînă la tratatele şi manualele din zilele noas­
tre. După o jumătate de secol în care amintirea
sa fusese vie pentru urmaşi, personajul real,
existent ca atare în memoria tuturor celor ca­

5 D R II, voi. I, p. 30.

6 Ibidem, p. 1—2.
7 Leon Şimanschi, Is to r io g r a fia r o m d n o -sla v ă din
M oldova. I. L is ta d o m n ilo r d in a d o u a ju m ă ta te a s e ­
co lu lu i X IV , în „Anuarul Istitutului de Istorie şi Ar­
heologie A. D. Xenopol“, X X I (1984), p. 119—135.
8 Ib id e m , Vezi partea a doua a studiului : L ista
d o m n ilo r d in p r im a ju m ă ta te a. se co lu lu i XV, în
„Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie
A. D. Xenopol", X X II (2/1985), p. 567—578.

14
re-1 cunoscuseră, se stingea treptat devenind
istorie. S-a simţit deci nevoia unor precizări
suplimentare, pe cit de simple pe atît de esen­
ţiale, menite a-i fixa identitatea în memoria
generaţiilor viitoare : filiaţia şi anii domniei
—„ Pentru voievod, fiul Muşatei, a domnit 16
ani şi a muritrt 9.
Dincolo de aceste elemente n-a putut trece
nici părintele istoriografiei naţionale *1012, Grigore
Ureche, care, deşi bun cunoscător al istorio­
grafiei polone şi ungare, n-a sesizat acolo, cum
o vor face istoricii moderni, elemente care să
poată fi asociate în vreun fel domniei lui Petru
I" . Asemeni lui nici Dosoftei21, nici Nicolae

!) Ioan Bogdan, C ron icile s la v o -r o m â n e d in sec. X V —

X V I, ed. P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959, p. 48 ( L e ­
to p iseţu l P u tn a I ; dar şi P u tn a I I — ib id e m , p. 61).
Vezi şi L e to p is e ţu l a n o n im a l M o ld o v ei, unde se dau
domniei lui Petru I doar 12 ani, încurcîndu-se toto­
dată şi înşiruirea reală a voievozilor prin aşezarea lui
Petru nu după Laţcu, ci după Bogdan, iar înaintea
lui Bogdan pe Laţcu (ib id e m , p. 14) ; de asemenea
C ro n ica m o ld o -p o lo n ă indică pentru Petru I numai 8
ani de domnie (ibidem, p. 177), deşi, spre deosebire de
toate celelalte care îi dau pe Petru, Roman şi Ştefan
ca fraţi, ea îl indică pe Petru I ca tată al celor doi
voievozi ce l-au urm at: Roman I şi Ştefan I.
10 George Ivaşcu, Is to r ia liter a tu rii ro m â n e, voi. I,
Bucureşti, 1969, p. 147.
11 Grigore Ureche, L e to p is e ţu l Ţ ă rii M o ld o v ei, ed.
P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958, p. 72.
12 Dosoftei, C ro n o lo g ia d o m n ilo r M o ld o v ei, în C ro­
n ici şi p o v e s tir i r o m â n eşti v e r s ific a t e (sec. X V II —
X V Iii), ed. Dan Simoneseu, Bucureşti, 1967, p. 50.

15
Costin 13 nu pot adăuga mai mult analelor tra­
diţionale. Cel din urmă caută însă să găsească
o explicaţie cît de cit'plauzibilă despre sărăcia
izvoarelor referitoare la „feciorul lui Muşatin“,
cum spune el urmîndu-1 — în acest sens — pe,
Grigore Ureche, cel care face din Muşata, Mu-
ş a t14 : „De mirat iaste într-atîţea ani să nu se
pomenească mai multu de domnia lu i; şi nu
altă pricină, fără cît toţi aceştiia (domnii după
Dragoş — n.n), poate fi, n-au cutezat mai la
cîmpu a să lăţi, de grija de tătar, ce mai pre
supt munte. Pentru aceia, nice în ştiinţa me-
giiaşilor nu era încă de tot daţi, să se scrie mai
pre largu de dînşii“. 1516
Cantemir, la rîndu-i, departe de a putea spori
informaţia referitoare la domnul moldovean în­
curcă în mod artificial •— adică fără o bază do­
cumentară — şi aşa destul de puţinele lucruri
cunoscute pînă atunci despre Petru I indicînd
următoarea cronologie a.primilor domni ai Ţă­
rii Româneşti est-carpatice : „Dragoş... ; 2 Sas...;
Laţcu, fiul lui Sas ; după aceasta a urmat 4.
Bogdan I, zis Muşat, fiul lui Laţcu ; 5. Petru I,
fiul lui Bogdan Muşat, după care, fiindcă a
murit fără copii, a urmat unchiul lui după tată
Roman I, fiul lui Laţcu, fratele lui Muşat“. 15

13 Nicolae Costin, L eto p ise ţu l Ţ ă rii M o ld o v ei d e la

z id ir e a lu m ii p în ă ’la 1601, ed. Ioan Şt. Petre, Bucu­
reşti, 1942, p. 176.
14 Grigore Ureche, op. cit., ed cit., p. 72.
15 Nicolae Costin, op. cit., ed. cit., p. 176.
16 Dimitrie Cantemir, D cscrip tio M o ld a v ia e, ed.
Gh. Guţu şi N. Stoicescu, Bucureşti, 1973, p. 123.
 O ştire cu caracter de noutate şi care în is­
toriografia modernă va avea, nu odată, credit
o conţine ceea ce a fost numit Istoria paralelă
a Ţării Româneşti şi a Moldovei, atribuită lui
Âxinte Uricariul şi datată în cel de-al treilea
deceniu al secolului al XVIII-lea. Aici se face
următoarea precizare : „Acest Petru Vodă,
precum scrie istoria, iaste ficior lui Coste Mu-
şat Vodă, iară acest Muşatin Vodă, unde ar fi
domnit nu scrie“ 17.
Un adevărat salt calitativ are loc şi în ceea
ce priveşte buna cunoaştere a domniei lui Pe­
tru Muşat o dată cu sfîrşitul secolului XVIII şi
începutul celui următor cînd istoriografia ro­
mână păşeşte ferm în etapa sa modernă, în
specia] prin opera reprezentanţilor Şcolii Arde­
lene, care făceau cercetare ştiinţifică la nivelul
european al epocii. Ghcorghe Şincai este cel
care, în Hronicul său, în fapt cea dinţii istorie
naţională a poporului român în sensul modern
al termenului, aduce în discuţie elemente care
pînă astăzi au rămas definitorii pentru discu­
tarea domniei lui Petru I Muşat. Astfel, el este
cel dinţii care îl numeşte pe voievod efectiv
Petru Muşat, circumscriindu-1 într-o înlănţuire
cronologică cit de cît conformă cu cea reală 18 ;

17 Apud N. Grigoraş, Ţ a ra R o m â n ea s c ă a M o ld o v ei
d e la în t e m ie r e a statu lu i p în ă la S te ja n c e l M are
(1359— 1457), Iaşi, 1978, p. 43.
J8 Gheorghe Şincai, H ro n ica ro m â n ilo r şi a m a i
m u ltor n ea m u ri, în O p ere, ed. Florea Fugariu şi Ma-
nole Neagoe, voi. I, Bucureşti, 1967, p. 495—499, 525.
Şincai este cel dinţii istoric român care întreprinde
cercetare critică asupra „şirului" primilor domni
moldoveni, aducînd în discuţie elemente rămase pînă
el introduce — prin traducerea regestului făcut
de Dogiel — în circuitul istoriografie românesc
tratatul dintre Petru Muşat şi Vladislav Iagello
din 26 septembrie 1387 19 ; el publică pentru
întîia Oară la noi, în traducere, tratatul încheiat
la Radom în 10 decembrie 1389 între trimişii
lui Mircea cel Mare şi regele Poloniei, acelaşi
Vladislav Iagello 20, tratat important prin faptul
că Mircea cel Mare a fost reprezentat acolo,
printre alţii, şi de boierul Drăgoi, dregător al lui
Petru Muşat. Cu totul remarcabilă este la Şin-
cai atitudinea sa de refuz faţă de tendinţele de
minimalizare a trecutului românesc manifes­
tate, şi în vremea sa, în istoriografiile străine,
motiv pentru care pune la îndoială probitatea'
ştiinţifică a lui Dogiel, faţă de modul cum a re-
gestat tratatul din 1387 : „Mie mi-ar plăcea a
vedea hrisoavele, ale căror regesturi le aduce
Dogiel, în original, pentru că nu cred eu să se
fie supus Petru II (sic !) Muşat pre sine polo­
nilor, precum nici următorii lui s-au supus
vreodată, fără numai cît au făcut mai adeseori

astăzi ca atare (cazul relatării lui Dlugosz despre

lupta de la „plonini" aşezată de cronicar în 1359, epi­
sod introdus în circuitul istoriografiei româneşti încă
de Grigore Ureche), drept care „toată şireaoa domnilor
din Moldova începînd de la Dragoş Vodă, pînă la Pe­
tru Muşat Vodă va merge aşa : 1. Dragoş, 2. Sas fiul
lui Dragoş, 3. Bogdan, ucigătorul lui Sas, 4, Ştefan I,
fiul lui Bogdan, 5. Petru I fiul lui Ştefan celui din-
ţîiu, despre carele scriu istoricii leşeşti la anul de
acum (1359 — n.n.), 6. Laţcu fiul lui Petru celui din-
1âiu, 7. Petru Muşat sau al doilea, despre carele voiu
cuvînta mai multe la locul său“ (p. 499).
19 Ib id e m , p. 536.
20 Ib id e m , p. 538—539.

; f8
aleanţă cu polonii, cum voi arăta la anii viitori.
Iară aleanţa nu e supunere ; aşadară se dove­
deşte că polonii numai din fală deşartă ames­
tecă alleanţa cu supunerea, precum dintru ace­
iaşi fală amestecă şi titulii domnilor româneşti
cu palatinii lor, pentru că de voiu întreba eu,
avuţ-au vreun palatin leşesc atîta putere, cită
au avut măcar care vodă din Moldoya sau din
Valahia, ce-mi vor răspunde ?“ 21
Din păcate, rămasă multă vreme în manus­
cris — cea dîntîi ediţie a operei lui Şincai a vă­
zut integral lumina tiparului abia în 1854 —
Hronica lui Şincai n-a putut influenţa istorio­
grafia română anterioară jumătăţii veacului
XIX, astfel încît pînă la B. P. Hasdeu stadiul
informaţiilor documentare cu privire la Petru
I Muşat a rămas neschimbat, la fel şi nivelul
de interpretare al evenimentelor petrecute în
timpul acestei importante domnii. Hasdeu este
cel dintîi care publică „chitanţele" din 1388 re­
feritoare la împrumutul de 3 000 de „ruble
frînceşti" pe care voievodul român l-a acordat
regelui polon Vladislav Iagello, care-i amane­
tează Pocuţia. 22 Dar de numele savantului ro­
mân se leagă elaborarea primului studiu mono­
grafic — l-am putea considera — referitor la
Petru Muşat pe care istoriografia noastră îl în­

21 Ib id c m , p. 536—537.
22 A rh iv a isto rică a R o m â n iei, voi. 111, Bucureşti,
1865, p. 177. Textul original al documentelor fusese
publicat în 1846 la Petersburg, după care au fost
„editate" într-o proastă şi fragmentară traducere în
volumul trei al U ricariu lu i lui Theodor Codrescu
(1853) (de unde probabil Hasdeu află despre ele).

19
registrează. Este vorba de subcapitolele 24—28
din înnoitoarea sa Istorie critică a românilor a-
părută în 1872 23, în care autorul încearcă să de­
monstreze originea munteană ■ — basarabească
chiar — a familiei domnitoare moldovene a Mu-
şatinilor, instaurată pe tronul de la Suceava de
o oaste condusă de însuşi Mircea cei Mare
Care-1 alungă pe uzurpatorul Iuga Koriatovici.
In legătură cu acesta din urmă, citează men­
ţiunile aflate în „cronicile litvane cele
vechi“ 24, relatările de mai tîrziu ale lui Martin
Strykowski, cel ce pretindea că la 1575 i-ar fi
văzut mormîntul „într-o monastire de peatră
Ca o jumătate de zi mai jos de Bîrlad“ 2526, dar
mai ales faimosul hrisov pe care l-ar fi emis
la 3 iunie 1374 însuşi „noi princepe litvan Iurga
Koriatovici voievod domnul ţărei Moldovei*126,
piesă forte menită a dovedi printr-un document
strict contemporan de cancelarie realitatea
acestei domnii şi care a făcut sa curgă în is­
toriografia noastră multă cerneală, negîndu-i-se

23 B. P. Ilasdeu, Is to r ia critică a ro m â n ilo r, od. Gri-

gcre Brâncuş şi Manole Neagoe, Bucureşti, 1984,
p. 122—133.
24 Ib id e m , p. 129—130.
2j Ib id e m , p. 131. Vezi textul în C ă lă to ri străin i
d es p r e ţă r ile ro m â n e, voi. II, Bucureşti, 1970, p. 451.
26 B. P. Hasdeu Is to ria critică, ea', cit., p. 129. Do­
cument despre care marele istoric precizează : „s-a
produs pentru prima oară în a mea F o iţă d e is to rie şi
litera tu ră , Iaşi, 1860, in. 16, nr. 2, p. 41, după prigi-
nalul dirt biblioteca comitelui Swidzinski din Kiev“
(Ib id em , p. 249).

20
autenticitatea — în bloc 27 sau parţial 28 — ori,
în ultima vreme, fiind din nou acceptat — îm­
potriva evidenţei — ca deplin valabil29.

27 Cel dinţii care pune la îndoială autenticitatea

acestui document este Nicolae Iorga care conchide :
„Dacă originalul ei ar apărea vreodată ar fi doar
■unul din rarele cazuri cînd neverosimilul e edevărat.
Pînă atunci o privim ca opera dibace a unui om fa­
miliarizat cu vechile noastre uriee şi cunoscînd poate
unele diplome litvane“ (N. Iorga, S ta d ii şi d o c u ­
m en te cu p riv ir e la is to ria ro m â n ilo r, voi. V, Bucu­
reşti, 1903, p. 601). Demonstraţia capitală a fost-fă­
cută însă măi tîrziu de P. P. Panaitescu : D ip lo m a
b îr lă d e a n ă d m 1134 şi h riso v u l lu i .Iurţj K o r ia to v ic i
d in 1374. F a ls u rile p a tr io tic e a le lu i 13. P. H asd eu , în
„Revista istorică română", II (1932), facs. I, p. 46—58 ;
vezi şi idem, J o u r ij (Jo u rg ) K o ria to v ic, p rin c e lith u a -
n ien et la M old a v ie, în lu b ile in n e J b i r n i k ja p a şa n c l
a k a d e m ik a M. S. T ru te v sk o g o , I. Kiev, 1928, p. 462—
465. Informaţii bibliografice asupra problemei : Mihai
Costăcheseu, D ocu m en te m o ld o v e n e ş ti în a in te d e Ş t e ­
fa n c e l M are, voi. I, Inşi, 1931, p. 2—4 ; DRH, voi.'
cit., p. 416—417.
28 Fiind întru totul de acord că actul în sine este
un fals, istoricul Ştefan S. Gorovei acceptă că el
acoperă nişte realităţi istorice care nu pot fi ignorate
prin simpla dovadă a plăzmuirii documentului în dis­
cuţie, părere la care subscriem şi noi, o dată cu pre­
cizarea istoricului ieşan : „Prea complicată şi prea de­
licată — din cauza insuficienţei izvoarelor — proble­
ma aceasta, căreia am încercat aici să-i dăm o solu­
ţie plauzibilă, aşteaptă însă noi probe, care să per­
mită închiderea definitivă a secularului dosar ;Koria-
tovici" (Ştefan S. Gorovei, D ragoş şi B o g d an în t e m e ­
ie to r ii M old o v ei. P r o b le m e a le fo r m ă r ii statu lu i f e ­
u d a l M oldova, Bucureşti, 1973, p. 140—149 (citatul la
p. 149)
2:1 Al. Boldur, D ie H e rrs c h a ft d es litu a n isch en Fur -
sten Ju r ig K o r ja t in d e r M old a u (1374—1379), în „Sud
Ost Forschungen", X X X II (1973), p. 9—32.

21 '
 Am putea considera paginile pe care Hasdeu
i le dedică în Istoria critică lui Petru I Muşat,
ca fundamentul — sau punctele de plecare —
pentru multe din discuţiile de pînă acum refe­
ritoare la domnia acestui voievod. Drept ur­
mare, găsim necesar să reproducem în conti­
nuare al său Rezumat despre Muşateşti, chin­
tesenţă a opiniilor şi demonstraţiilor hasdeene
în materie :
„Am probat că :
1. Din dinastia fundamentală maramurăşeană
domniseră în Moldova numai tată şi fiu : Bog­
dan şi Laţcu ;
2. Urmaşii lor Petru şi Roman au fost din
familia Muşateştilor, cu totul străină celei din­
ţii ;
3. Numele Muşat, şi mai ales forma Muşatin,
sub care el ni se prezintă în fîntînele cele mai
vechi, indică o origine muntenească ;
4. Deşi Muşateştii nu erau cîtuşi de puţin din
prima dinastie moldoveană, totuşi descindeau
şi ei dintr-un neam român princiar, încît nu
puteau fi decît numai doară din dinastia ol­
teană a Basarabilor ;
5. Acela care-i aduce şi-i aşează în puterea
săbiei pe tronul voievodal din Suceava este
anume luceafărul Basarabilor : Mircea cel
Mare ;
6. în cît timp au trăit primii Muşateşti, Petru
şi Roman, legăturele de sînge şi de recunoştinţă
îi mănţineau fără şovăire într-un feli de vasa­
litate cătră Ţara Românească.
Aceste şase punturi concurg a constitui o
certitudine istorică despre derivaţiunea secun­
dei dinastii moldovene a Muşateştilor din ilus­
tra tulpină munteană a Basarabilor.
Iacă de ce unii credeau pe Petru Muşat şi pe
frate-său Roman Muşat a fi fost şerbi, tot aşa
precum Cantemir, Genealogia Cantacuzinească,
Nicolau Milescu, copistul lui Calcocondila, pre­
tinsul act din 1396, balada despre banul de Ha­
ţeg, lista princiară a lui Scarlatti şi alţii serbi-
zau care mai de care pe Basarabi.fără vreun alt
cuvînt decît numai şi numai asemănarea fone­
tică între sorab şi Basarab.
Astăzi, cînd unirea principalelor două fii ale
Daciei Traiane a devenit un fapt împlinit, este
o mîngîiare de a putea constata că una din
misterioasele căi prin cari provedinţa se apu­
case de secoli a prepara treptat-treptat neispră­
vita încă unitate română, a fost înălţarea unei
singure familii pe îngemănatele tronuri din
Moldova şi Muntenia*1. 30
Fundamentală este deci teza originii mun-
tene a Muşatinilor, prin care Hasdeu vedea
demonstrată, o dată mai mult, unitatea indis­
cutabilă a lumii româneşti dincolo de vremel­
nicele hotare care în evul mediu au fiinţat între
fraţii moldoveni, munteni şi transilvăneni.

30 B. P. Hasdeu, Is to ria critică a ro m â n ilo r, ed. cit.,

p. 132—133. Cel dintîi care preia masiv teza şi argu­
mentaţia lui Haşdeu referitoare la originea munteană
a Muşatinilor este A. D. Xenopol în monumentala sa
sinteză a istoriei românilor (vezi A. D. Xenopol Is ­
to r ia ro m â n ilo r d in D acia T ra ia n ă , ed. Nicolae Stoi-
cescu şi Maria Simionescu, voi. II, Bucureşti, 1986.
p. 124—126).

23
Chiar dacă nu în totalitate, ideile lui B. P. Has-
deu răinîn încă piste deschise pentru noi reve­
laţii documentare.
La începutul secolului X X este introdus în
circuitul istoriografie românesc singurul docu­
ment intern emis de cancelaria lui Petru Mu-
şat pe care îl cunoaştem : hrisovul din 1 mai
1.184 prin care voievodul dăruieşte vamă oraşu­
lui Şiret călugărilor predicatori din localitate,
cărora mama sa Margareta le construise aici un
lăcaş..Mai întîi regestat de către N. Iorga 31, ac­
tul este publicat în întregime de Radu Rose-
t t i 32, la scurtă vreme după apariţia sa într-o
ediţie de documente polone 33. în felul acesta
lista izvoarelor diplomatice — interne şi ex-
ţerne — referitoare la Petru I Muşat s-a sta­
bilizat rămînînd aceeaşi pînă în momentul de
faţă. Lor li se mai poate adăuga, în ordinea
cronologică a tipăririi în România, alte cîteva
indicaţii documentare : scrisoarea papei Grigore
al Xl-lea din .10 ianuarie 1378 în care se vor­
beşte despre ultimile dorinţe, înainte de

31 N. Iorga, S tu d ii şi d o cu m en te cu p riv ire Ia is to ­

r ia ro m â n ilo r, voi. I—II, Bucureşti, 1901, p. X LX IX .
Registrul este de fapt tradus, conform chiar precizării
lui N. Iorga, după Sadok X. Baracz, R ys d z ie jo w za-
k o n u K a z n o d z ie js k ie g o W. P olsce, voi. II, Lwow, 1861,
p. 499.
32 Radu Rosetti, D esp re u n g u ri şi e p is c o p iile c a to ­
lic e d in M old ov a, în „Analele Academiei Române. Me­
moriile Secţiunii Istorice11, s. II, t. XXV II (1904—
1905), p. 293—294.
33 Wiadejslaw Abraham, P o w sta n ie o rg a n iz a cy i k o s-
c io la la c in s k ie g o n a R uşi, voi. I, Lwow, 1904, p. 385—
386.

24
 moarte, ale principesei „Margareta de Şiret,
doamna Valahiei mici“ (Marcjaretha de Cereth,
domina Walachia m inoris)31 ; „informaţia
foarte preţioasă pe care ne-o furnizează Anna-
lista Thorunensisu, sub anul 1377 : „înainte'de
sărbătoarea naşterii lui Cristos (25 decembrie
n.n.), lituanienii ău pornit împotriva celor din
Valahia (Moldova — n.n.), şi acolo au fost în­
vinşi, îneît n-au mai adus înapoi decît puţini
din caii lor“ (Item ante festum nativitatis
Christi Lituani processerunt contra illos de Va-
lachia et ibi foerunt vieţi, ta quod paucos equos
abduxerunt), analizată cu competenţă de Aure-
lian Sacerdoţeanu *35 ; ştirea extrasă de P. P. Pa-
naitescu din letopiseţele ruseşti despre Vasile
Dmitrevici, fiul marelui cneaz al Moscovei,
Dmitrie Donskoi, refugiat din captivitatea tă­
tară în 1386, „în Marea Valahie la Petru Voie­
vod” 36 ; ştirea consemnată în registrul Massa-
riei din Caffa sub data de 14 august 1386, unde
sînt pomeniţi ambasadorii trimişi la „Constan­
tina et Petro Vayvoda”, amănunt ce a surescitat
discuţia în jurul „enigmaticului” Costea voie­
vod 37. Acestor contribuţii documentare trebuie

M C. Auner, E p isc o p ia du S er et (1371— 1388), in „Re­

vista catolică11 nr. 2/1913, p. 240.
35 A., Sacerdoţeanu, L u p ta m o ld o v e n ilo r cu lilu a -
n ii în 1377, în F ra ţilo r A lex a n d r u şi Io n I. L ă p ed a tu ,
Bucureşti, 1936, p. 773—778 (textul izvorului la
p. 775). Deşi ştirea îi era cunoscută încă lui G. Po-
povici în 1905, Sacerdoţeanu este cel care îi observă
importanţa şi o analizează în mod special.
36 P. P. Panaitescu, M ircea c e l B ătrîn , Bucureşti,
1944, p. 229—230.
37 Şerban Paparostea, op, cit., p. 45.
să le adăugăm fundamentalul studiu întocmit
de Nicolae Docan referitor la monedele lui Pe­
tru I Muşat, dincolo de care pînă astăzi nu s-au
făcut decît completări neesenţiale38.
Acestea sînt practic toate izvoarele referi­
toare la domnia lui Petru I Muşat, izvoare în
jurul cărora s-au purtat toate discuţiile, s-au
enunţat şi disputat — şi se dispută — toate
controversele generate de interpretarea diferită
pe care istoricii le-a dat-o şi le-o dă. Dar în
ciuda abundenţei de păreri exprimate, puţine
sînt totuşi studiile în care domnia şi persona­
litatea lui Petru Muşat să fi constituit subiect
de cercetare independentă. Au făcut-o Aure-
lian Sacerdoţeanu39, P. P. Panaitescu40, Oc-
tavian Iliescu 41 şi Ştefan S. Gorovei 42, studiile
acestuia din urmă, chiar şi atunci cînd nu l-au
avut ca subiect în sine pe Petru Muşat, dar
abordau perioada, au însemnat de fiecare dată

38 Nicolae Docan, N o tiţă d e s p r e m o n e te le lui

P etru M uşat, în „Analele Academiei Române. Me­
moriile Secţiunii Istorice11, s. II, t. X X X (1907—1908),
p. 117—182.'
33 A. Sacerdoţeanu, op. cit., (vezi supra nota
nr. 35).
40 P. P. Panaitescu. Din is to r ia lu p tei p en tru in ­
d e p e n d e n ţa M o ld o v ei în v e a c u l a l X lV -lea . P rim ele
lu p te p en tru in d e p e n d e n ţă a le ţă r ilo r ro m â n e, în
„Studii. Revistă de istorie", nr. 4/1956, p. 95—115.
41 Octavian Iliescu, L e p r e ţ a c c o r d e en 1388 p a r
P ierrc M uşat ă L a d is la s Ja g e llo n , în „Revue Rou-
maine d'Histoire", X II (1973), p. 123—138.
42 Ştefan S. Gorovei, P etru I M uşat. O v er ig ă
d in tr-u n lan ţ n eîn treru p t, în „Magazin istoric", nr.
1/1974, p. 43—48.

26
un pas înainte în cunoaşterea cît mai exactă a
domniei sale.
Căci, şi aceasta este definitoriu istoriografiei
referitoare la cel dinţii muşatin, aspectele le­
gate de domnia lui se constituie în parte inte­
grantă a numeroaselor lucrări cu caracter ge­
neral, ce merg de la marile sinteze de istorie
naţională43, la monografiile referitoare la is­
toria Ţării Româneşti Moldova44 sau la stu­
diile — de istorie politică 45, economică 46, con­

43 A. D. Xeriopol, Is to ria r o m â n ilo r in D acia T ra -

ia n ă, ed. cit., loc. c i t . ; N. Iorga, Is to ria ro m â n ilo r,
voi. III. C titorii, Bucureşti, 1937, p. 260—264 ; Con­
stantin C. Giurescu, Is to ria ro m â n ilo r, voi. I. D in c e le
m a i v e c h i tim p u ri p în ă la m o a r te a lu i A lex a n d r u c el
B u n (1432), Bucureşti, 1946, p. 443—451 ; Is to ria m i­
lita ră a p o p o ru lu i ro m â n , coordonator principal ge-
neral-locotenent dr. Ilie Ceauşescu, voi. II, E p o c a
d e g lo r ie a o a s te i c e le i m a ri. A d o u a ju m ă ta te a s e ­
co lu lu i a l X lV - le a — p r im a ju m ă ta te a seco lu lu i
a l X V I-lea , Bucureşti, 1986, p. 94—96, 145—146.
44 N. Grigoraş, Ţ a r a R o m â n ea s c ă a M o ld o v ei p în ă
la Ş te fa n c e l M are (1359—1457), Iaşi, 1978, p. 42—
56; Victor Spinei, M old o v a in s e c o le le X I —X IV ,
Bucureşti, 1282, p. 302—304, 328—331.
45 Fundamental prin deschiderile sale rămîne
Constantin Racoviţă, În cep u tu rile su z era n ită ţii p o ­
lo n e asu p ra M o ld o v ei (138 7—1432), în „Revista isto­
rică română", X (1940), p. 237—332.
46 Ib id e m . Vezi şi P. P. Panaitescu, L a ro u te
c o m m e r c ia le d e P alog n e ă la M er N oire a u M oyen
A y e, în „Revista istorică română", III (1933), p. 172—
193 ; şi mai ales Constantin C. Giurescu, T îrg u ri sau
o r a ş e şi c e tă ţi m o ld o v en e. D in se c o lu l a l X -le a p în ă
la m ijlo c u l seco lu lu i a l X V I-lea , Bucureşti, 1967,
p. 356 (unde se află un bogat indice referitor la
Petru I Muşat). Deosebit de valoros studiul lui Şer-

27
fesională47 şi de arta48, de numismatică, he­
raldică, sigilografie, genealogie ş.a. — care in-
trospectează ce-a dc-a doua jumătate a veacu­
lui al XlV-lea. Or, tocmai cunoaşterea cît mai
exactă a acestor cinci decenii de istorie româ­
nească — în care domnia de 16 ani a lui Petru
Musai ocupă cel mai întins interval — ridică
un număr mare de semne de întrebare, pentru
a căror rezolvare va mai trebui să treacă mult
timp. în stadiul actual istoricii încearcă stabi­
lirea Unei unanimităţi de vederi cu privire la
următoarele probleme istoriografice — în ca­
drul cărora răstimpul 1375— 1391 îşi are partea
sa de importanţă, nu o dată determinantă:
— situaţia internă şi internaţională a Mol­
dovei independente 49 ;

ban Papacostea, în c ep u tu rile co m erc ia la a le Ţ ă rii

R o m â n eş ti şi M o ld o v ei (sec. X IV — X V I). D ru m şi
sta l, in „Studii şi materiale de istorie medie“, X
(1983), p. 9—56.
47 Valoroasă rămîne cartea lui Gaeorghe I.
Moisescu, C a to licism u l în M o ld o v a p în ă la sfîrşitu l
v ea c u lu i X IV , Bucureşti, 1942, p. 67—126, iar de cu-
rînd a apărut atît de înnoitoarea lucrare a lui Ci-
prian Zaharia, I o s il l M uşat in tîiu l m a r e ie r a r h r o ­
m ân. N oi m ă r tu rii p riv in d v ia ţa cu ltu ra lă şi sp iri­
tu a lă a M o ld o v ei în s e c o le le X IV —XV, Roman, 1987.
48 Răzvan Theodorescu, Un m ile n iu d e a rtă la
D u n ărea d e J o s (400 —1400), Bucureşti, 1976, p. 153—
305 ; vezi şi M on u m en te is to rice b is e r ic e ş ti d in M i­
tro p o lia M o ld o v ei şi S u cev ei, Iaşi, 1974, p. 27, 33—
38, 381—385 passim.
49 Cea mai nou şi mai coerentă prezentare la
Ştefan S. Gorovei, S te m e şi ra p o r tu ri p o litice : „c a ­
z u l“ p rin c ip ilo r M o ld o v ei în v e a c u l X IV ; în R o m â n ii
în is to r ia u n iv ersa lă , v oi. II/ l , Iaşi, 1987, p. 661—.
674. Vezi şi C. Cihodăru, T ra d iţia le to p is e ţe lo r şi in -
 — succesiunea domniilor între Bogdan I şi
Alexandru cel B u n 50 ;
— genealogia tuturor acestor voievozi 51 ;
— continuitate-discontinuitate dinastică în­
tre Laţcu şi Petru I Muşat52;

fo r m a ţia d o c u m en ta ră d e s p r e lu p te le p o litic e d in
M old o v a in a d o u a ju m ă ta te a se co lu lu i a l X lV -le a ,
în „Anuarul Institutului de Arheologie A. D. Xe-
nopol“,: laşi, V (1968), p. 11—42, Şerbân Papacosteă,'
T riu m fu l lu p tei p en tru n e a t ir n a r e : în t e m e ie r e a
M old o v ei şi c o n s o lid a r e a sta te lo r fe u d a le ro m â n eşti,
In C on stitu irea s ta telo r fe u d a le ro m â n eşti, Bucureşti,
1980, p. 165—193.
50 A. Sacerdoţeanu, S u ccesiu n ea d o m n ilo r M o ld o ­
v e i p in ă la A lex a n d r u c e l B u n . P e b a z a d o c u m e n te ­
lo r d m s e c o lu l a l X lV -lea, şi a cro n ic ilo r ro m â n eşti
d in s e c o lu l a l X V -lca şi a l X V I-lea , scrise în lim b a
sla v o n ă , în „Romanoslavica", X I (1965). ' Ştefan
S. Gorovei, D ragoş şi B o g d a n , Bucureşti, 1973 :
idem, în d r e p tă r i c ro n o lo g ic e la is to ria M o ld b v ei în
v ea c u l a l X lV -lea , în „Anuarul Institutului d e Is­
torie şi Arheologie A. D. Xenopol*, Iaşi, X (1973),
p. 99—120 ; idem. Cu p riv ire la c ro n o lo g ia p rim ilo r
v o ie v o z i a i M old o v ei, în „Revista de istorie" nr.
2/1979 ; idem, L ’E tat ro u m a in d e Test d e s C a r p a t s ;
la su cc essio n et la c h ro n o lo g ie d es p rin ces d e M ol-
d a v ie en X IV * s ie c le , în „Revue Roumaine d’His-
toire“, nr. 31 1979, p. 473—506.
51 Vezi nola precedentă, dar şi Ştefan S. Gorovei,
M uşatinii, Bucureşti, 1976, p. 8—37 şi arborele ge­
nealogic de la sfîrşitul volumului.
52 Ştefan S. Gorovei, P etru I M uşat, O v er ig ă
d in tr-u n la n ţ n eîn treru p t, în loc. cit, dar mai ales
S te m e si ra p o r tu ri p olitice : „cazul" p rin cip ilo r M ol­
d o v ei în v e a c u l X IV , în loc. cit, cu întreaga analiză a
problemat cii. Vezi şi Lia Bătrîna, Adrian Bătrîna,
M ărtu rii h e r a ld ic e cu p riv ire la în c ep u tu rile statu ­
lui fe u d a l in d e p en d en t M o ld o v a , în C on stitu irea sta ­
te lo r fe u d a le ro m â n eşti, p. 195—208.

29
 — extinderea hotarelor de stat ale Ţării Ro­
mâneşti Moldova pînă la limitele sale naturale
de străveche locuire dacică şi românească —
cunoscute şi recunoscute pe parcursul întregu­
lui ev mediu 53 ;
— orientarea politică internaţională a Mol­
dovei, în special pînă la 1387, mai ales faţă de
regatele ungar şi polon54;
— originea şi semnificaţia însemnelor heral­
dice domneşti — statale şi de familie 55;

33 Şerban Papacostea, L a în c ep u tu rile statu lu i

m o ld o v en es c . C o n sid era ţii p e m a r g in ea u n u i izv or
n ecu n oscu t, în loc. cit. ; discuţia pe larg la Victor
Spinei, op. cit., p. 290—340.
34 O judicioasă analiză — atît ca bilanţ cît şi ca
perspectivă — la Ştefan S. Gorovei, P o z iţia in tern a ­
ţio n a lă a M o ld o v ei în a d o u a ju m ă ta te a v ea cu lu i al
X lV -lea , în loc, cit, ; vezi şi Jan Sykora, P o z iţia in ­
te rn a ţio n a lă a M o ld o v ei în tim p u l lu i L a ţcu . L u p ta
p en tru in d e p e n d e n tă p e p la n ex tern , în „Revista de
istorie*1', nr. 8/1976,'p. 1135—1191.
63 Andrei Veress, O rig in ea s te m e lo r ţă r ilo r r o ­
m â n e, în „Revista istorică română", I (1931), p. 225—
232 ; Gh. I. Brătianu, In ju ru l o rig in ii s te m e lo r p rin ­
c ip a te lo r ro m â n e, în „Revista istorică română", I
(1931), p. 233—240 ; idem, O rig in ea s te m e lo r M o ld o v ei
şi Ţ ă rii R o m â n eşti, în „Revista istorică română", I
(1931), p. 50—62 ; Constantin Moisil, S te m e le p r im e ­
lo r m a n e te ro m â n eşti, în „Analele Academiei Ro­
mâne. Memoriile Secţiunii Istorice", s. III, t. X X I
(1939) ş.a. Dar mai ales lucrările mai noi :
I. N. Mănescu, S te m a M old o v ei, în „Magazin istoric",
nr. 5/1972, p. 37—42 ; idem, C o n sid era tio n s sur Ies
a r m e s d e la M old a v ie a u x X IV e et X V e siecles, în
R ecu eil d ’etu d es g in e a lo g iq u e s e t h e r a ld iq u e s ro u -
m a in es, Bucureşti, 1984, p. 48—69 ; Ştefan S. Gorovei,
L es a rm o ire s d e la M old o v ie et d e se s p rin ces re g -
n ets (X IV e —X V Ie) siecles), în R ec u iel d u 11 C on-

30
 — recunoaşterea internaţională a deplinei
independenţe de stat prin întemeierea mitro­
poliei Ţării Româneşti Moldova56 ;
— data emiterii primelor monede de către
vistieria moldoveană57 ş.a.
Este de aşteptat ca viitorul să ne rezerve noi
revelaţii documentare ce vor face posibilă o
cit mai perfectă apropiere de adevăr, pentru ca
astfel multe din aceste semne de întrebare ale
istoriografiei noastre să-şi poată găsi răspun­
sul.

g reş In tern a ţio n a l d e s S cien c es G en ea lo g iq u e e t H e-

r a ld iq u e , Li'ege, 29 m a i — 2 iu n ie 1972, Praga, 1973,
p. 253—270 ; idem, S te m e şi r a p o r tu ri p o litic e : „că­
z u i1 p r in c ip ilo r M o ld o v ei în v e a c u l X IV , în v oi. cit. ;
Lia Bătrînâ şi Adrian Bătrîna, op. cit.
66 întreaga problematică la Ciprian Zaharia,
op . cit., p. 22—110.
57 N. Docan, op . c i t . ; P. P. Panaitescu, D in is to ­
r ia lu p tei p en tru in d e p e n d e n ţa M o ld o v ei în v e a c u l
a l X lV -lea . P r im e le lu p te p en tru in d e p e n d e n ţă a le
ţă r ilo r ro m â n e, în loc. c i t . ; Octavian Iliescu, D esp re
le g e n d e le c e lo r m a i v e c h i m o n e d e m o ld o v en eş ti, în
„Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie
A. D. Xenopol, Iaşi, III (1966) : Ştefan S.
Gorovei, Cu p r iv ir e la d a ta p r im e lo r m o n e d e m o l­
d o v en eşti, în „Suceava. Anuarul Muzeului Judeţan",
V (1978), p. 567—571.
LUMEA ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXTUL
POLITIC INTERNATIONAL DIN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIV-LEA

Harta politică est-central europeană a ce­

lei de a doua jumătăţi a secolului al XlV-lea
este marcată de afirmarea tot mai accentuată
pe arena istoriei a două popoare a căror vi­
talitate deosebită, manifestată însă în direcţii
opuse, le va duce, inevitabil, la un conflict
multisecular acerb : poporul român şi turcii
otomani. Căci pentru cel dintîi întreaga sa
energie va fi pusă în slujba realizării unităţii
politice la scara întregului spaţiu românesc
şi păstrării libertăţii, independenţei şi entită­
ţii statale, iar cei din urmă se vor manifesta
ca un factor cuceritor, a cărui forţă expansio­
nistă a acţionat cu atîta violenţă, încît o mare
parte a continentului i-a căzut victimă pentru
mai multe veacuri şi, e de presupus că, fără
războiul de două sute de ani al românilor,
întreaga Europă, veşnic dezbinată, ar fi avut
aceeaşi soartă. Darj dacă în aproape patru de­
cenii otomanilor le-a fost suficient pentru a-şi
m-uta hotarul tînărului lor imperiu în accele­
rat proces de alcătuire şi consolidare din Asia
Mică la Dunăre, în aceiaşi interval de timp po­
porul român şi-a edificat solide entităţi statale

32
a căror alcătuire s-a dovedit a fi atît de trai­
nică, incit nici una din multele şi nu 0 dată
concentricele tentative de înstăpînire dezin­
tegratoare asupra vetrei sale de străveche lo­
cuire — spaţiul Daciei burebistane — nu şi-a
putut atinge scopul final. Şi aceasta în condi­
ţiile în care regalitatea ungară, aflată acum
sub conducera lui Ludovic cel Mare, îşi con­
centrează întreaga forţă expansionistă asupra
laturii vestice a hotarului românesc — tînzîpd
insă mult mai departe, spre inima Balcanilor
şi Constantinopol — urmărind să anihileze sta­
tul feudal românesc independent — Muntenia
—, să împiedice alcătuirea, iar mai apoi exis­
tenţa liberă a Ţării Româneşti Moldova şi, nu
în ultimul rînd, eliminarea „definitivă a româ­
nilor transilvăneni de la viaţa politică a voie­
vodatului românesc intercarpatic şi înstăpîni-
rea definitivă asupra sa. Concomitent se
desfăşura „reconquista“ românească împo­
triva dominaţiei tătarilor — acum în declin ',
dar destul de puternici pentru a mai continua
să: joace; în zonă rol de mare putere —, urmă-
rindu-se, definitiva lor izgonire din interiorul
pământului românesc şi restabilirea hotarului
estic şi sud-estic al României medievale pe1

1 După moartea hanului Uzbek (1342), Hoarda de

Aur intră într-o perioadă de treptată decădere. Im­
plicaţi înlr-un lung război cu hanii hulaghizi din
Perşia, conducătorii ei nu s-au mai putut concentra
asupra problemelor determinate de evoluţia relaţiilor
politice internaţionale petrecute dincolo de graniţa de
apus a imperiului, atitudine care, în cele din urmă
le va fi fatală.

33
coordonatele sale etnice şi istoriceşte fireşti
alcătuite din Nistru şi ţărmul Mării Negre.
Dinspre nord regatul polon se străduia — reu­
şind în cele din urmă — să obţină ieşirea ia
Marea Neagră, dacă s-ar fi putut, o dată cu
cucerirea întregii ţări româneşti est-carpatice.
Ungaria şi Polonia, regate catolice, erau
considerate vasale papalităţii avînd de înde­
plinit o „misiune apostolică11 de aducere la
„dreapta credinţă" a ' „schismaticilor" —■ po­
poarele de confesiune ortodoxă din răsăritul
Europei — şi ^necredincioşilor" — adică mu­
sulmanilor —, „misiune" sub acoperirea că­
reia cele două puteri s-au manifestat — şi
justificat totodată — în voie. Acolo unde însă
puterea alcătuirilor statale făcea inoperantă
„convertirea" prin forţă — cum a fost cazul
cu cnezatele de Halici şi de Wolhnia —, ex­
pansionismul ungaro-polon acţiona prin m ij­
loace comode, de înrudire cu suveranii ţărilor
rîvnite, urmînd ca pe baza acestor legături
să se considere, la un anumit moment, drept
moştenitorii de drept ai tronurilor acestora.
Desigur, politica respectivă a întîmpinat în
realizarea ei mari obstacole, rezultate ca ur­
mare a împotrivirii popoarelor din ţările res­
pective şi, nu o dată, datorită numeroaselor
contradicţii care sfîşiau atît societatea feudală
ungară, cît şi cea polonă.
Domnia ultimului. Piast, regele Cazimir al
111-lea (1333—1370), zis „cel Mare", a fost
o perioadă fructuoasă pentru istoria Poloniei,
cînd autoritatea centrală s-a impus „panilor"
locali oferind regatului un răstimp relativ în­

34
tins de stabilitate internă, propice întreprin­
derii unor acţiuni de anvergură pe plan ex­
tern. Una dintre acestea a avut ca; rezultat
anexarea la regatul polon a Galiţiei sau Rusiei
Roşii. Dacă în partea de nord a statului feudal
polon orice tentativă de extindere era barată
cu fermitate de călugării ostaşi ai Ordinu­
lui teuton foarte bine organizaţi din punct de
vedere militar, în sud şi est situaţia se pre­
zenta în mod cu totul diferit. Astfel, profi-
tînd de faptul că în anul 1343 principele
liovean Boleslav Iurie al II-lea este învins de
tătari, Cazimir cel Mare, invocînd dreptul di­
nastic de moştenire prin înrudire, intervine în
luptele de succesiune dobîndind în cele din
urmă întreaga Galiţie (1349—1366) şi, în acest
fel, ajungînd să aibă hotar nemijlocit cu
România medievală. în lupta pentru Galiţia,
regatul polonez şi-a disputat întîietatea cu
alte două puternice state feudale, Ungaria şi
Lituania. „Diferendul*1 cu Ungaria a fost re­
zolvat printr-o înţelegere conform căreia Ca­
zimir putea păstra Galiţia - r - la cucerirea că­
reia au „ajutat** şi trupe ungare — în schimb,
la moartea sa, regele ungar Ludovic de Anjou
devenea regele de drept al Poloniei. Cu Li­
tuania, Polonia a purtat un îndelungat război
— nu numai pentru Galiţia sau Wohlnia —
care s-a soldat în cele din urmă tot printr-o
uniune dinastică — marele cneaz al Lituaniei
Vladislav Iagello căsătorindu-se cu Hedviga,
regina Poloniei — uniune în urma căreia cele
două state s-au unit sub un singur sceptru

35
(1385), Polonia devenind* cel mai întins stat
ăl Europei acelui timp.
Exploatînd împrejurările favorabile provo­
cate de criza de vîrf a Hoardei de Aur sur­
venită' după moartea hanului Berdibeg (în
jurul ariului 1361), lituanienii, conduşi de ma-
refe dufce1 Olgierd au obţinut la Sinie Vodî
(Apele Albastre, un afluent al Bu'gului) o
mare victorie împotriva tătarilor (data bătă­
liei este fixată de unii autori în 1362, de alţii
în 1363). 'Drept urmare, Lituania ia în stăpî-
rtire Ucraina apuseană, împreună cu Kievul,
învecinarea Lituaniei cu Ţara Românească
Moldova —1 pe o mare parte a hotarului său
hord-dstic — a devenit, în felul acesta, o rea­
litate, la Cameniţa fiind aşezaţi ca duci ai
Podoli'ei fraţii KoriatOvici, nepoţii lui Olgierd.
Deoarece la 5 noiembrie 1370 moare regele
Poloniei Cazimir cel Mare, Ludovic de An-
jou al! Ungariei, a cărei mamă, Elisabctâ, era
soţia lui Cazimir, i-a urmat la tron, devenind
astfel şi rege ăl Poloniei, pe căre urma s-o con­
ducă prin regenţa mamei sale. Dacă în mai
vechile provincii ale regatului polon bătrîna
regină-mamă a guvernat, fireşte cu sprijinul
consilierilor săi poloni, fără a avea probleme
deosebite, în Galiţia situaţia a fost mai com­
plicată. Aici regele Ungariei se prezenta ca
vechiul stăpîn, deposedat de uzurpatori, din­
tre care cel din urmă a fost şi cel mai puter­
nic : Cazimir cel Mare2. Din acest motiv, în

• Vezi pe larg I. Nistor, D ie m o ld a w is c h e n A us-

p ru e h e a u f P oliu tien , Wien, 1910, p. 17 şi urm.

36
1372 Ludpyic, încredinţează conducerea Haiţ-
ciuiui fostului său palatin .VţadislaV'de Opolia,
care l-a guvernat cu titlu de duce al Rusiei
Mici pînă în 1378, cînd întreaga provincie este
alipită regatului ungar, la care va rămîne
pînă în 1382,. moartea lui Ludovic cel Mare
anulîipd şi efemera legătură ungaro-polonă,.,
Dubla alegere a lui Ludovic de Anjou a
şivut urmări dintre cele mai grele pentru ţara
românească de la est de Carpaţi — ca pentru
întreaga Românie medievală de- altfel — ma­
rele stat polono-ungar. -— un adevărat impe­
riu ■— apăsînd aproape concentric asupra sa
şi împiedecând pentru 12 ani (1370—1382)
exploatarea de către români a intereselor di­
vergente — tocmai prin convergenţa lor ca
scop al cuceririi — pe cure regatele un­
gar şi polon le aveau în zonă. Voievodul I.aţcu
(1367—1375) a depăşit însă şi această con­
junctură internaţională ce părea fără ieşire,
stabilind contacte directe cu papalitatea şi
miruind intenţia de catolicizare a întregii sale
ţări, motiv ce făcea neoperantă orice tenta­
tivă expansionistă din partea dublei monarhii
camuflate sub masca prozelitismului catolic.
In acest scop voievodul român a trimis la
papa Urban al V-lea doi emisari, pe Nicolae
de Mehlsack şi Pavel de Schweidnitz, spunînd
că „deşi el şi cu poporul său sînt creştini, sînt
insă schismatici şi doresc să se întoarcă la
credinţa adevărată", cerînd să scoată Moldova
de sub jurisdicţia episcopului de Haliri şi să

37
 înfiinţeze im episcopat catolic la Ş ire t3. Mo­
tiv pentru care papa îi informa pe arhiepis­
copul de Piaga şi pe episcopii de Breslaw şi
Cracovia că „nobilis vir Laczko dux Molda-
viensiş, partium seu nationis Wlachie**, mai do­
reşte în afară de trecerea sa la credinţa adevă­
rată, ridicarea oraşului Şiret, capitala Moldovei
la acea dată, la rangul de civitas, adică reşe­
dinţă episcopală — căci aceasta este înţelsul cu­
vântului în latina medievală 5. In consecinţă, la
9 martiel371 papalitatea numea în oraşul Şiret
ca episcop pe minoritul Andrei Iastrzebiec de
Cracovia, fost confesor ăl mamei lui Ludovic
cel Mare. 6 Iar un an mai tîrziu, în scrisoarea
din 25 ianuarie 1372, papa însuşi se arată de-
’plin mulţumit de „înţeleaptă*4 faptă a domnu­
lui Moldovei felicitîndu-1 pentru întoarcerea
la „dreapta credinţă**, religia catolică. în
felul acesta Laţcu a ridicat de fapt o ade­
vărată şi puternică barieră împotriva agresivi­
tăţii nobilimii din conglomeratul angevin reu­
şind, pentru moment, să înlăture pretextul „ro­
mânilor schismatici**, ce trebuie aduşi cu orice

3 întreaga problematică este temeinic tratată de

Gheorghe I. Moisescu, C a to licism u l tn M o ld o v a p în ă
la s{îrşitu l v e a c u lu i X IV , p. 67—105.
.A Eudoxiu de Hurmuzaki, D o cu m en te p r iv ito a r e la
is to ria ro m â n ilo r, voi. 1/2. (13 «3—1450), Bucureşti,
1890, p. 160—163.
5 A. Bartal, G lossariu m m e d ic a et in fim a e latin i-
ta tis reg n i H u n g ariae, Leipzig, sub voce.
6 C. Auner, E p isc o p ia d e S e r e t (1371 —13S8), în
loc. c i t .; I. Sabin, O n o u ă listă a e p is c o p ilo r c a to ­
lici d in M old ov a, în „Revista istorică", 1943,
p. 230—236.

38
preţ pe calea cea bună. Că abilul voievod a
avut la baza acţiunii sale exclusiv această in­
tenţie, deci un motiv poliţie şi nu unul religios,
o dovedeşte faptul că doamna Ana, soţia, şi
fiica sa Anastasia au rămas în continuare în
credinţa bisericii ortodoxe, şi că atît de dornic
cui întru catolicism Laţcu Vodă a fost îngropat
în necropola voievodală din Rădăuţi şi nu în
biserica catolică din Şiret. In plus, întreaga po­
litică desfăşurată de urmaşul său la tron, Pe­
tru I Muşat, în special după diminuarea peri­
colului angevin cuceritor prin destrămarea, în
1382, a „dualismului" polono-ungar, dovedise,
o dată mai mult că prin pretinsa „catolicizare"
a Moldovei factorii politici români n-au ur­
mărit decît menţinerea deplinei independenţe
a ţării moştenite de la Bogdan I.
Moartea lui Ludovic cel Mare lăsa ambele
tronuri fără moştenitori în linie bărbătească]
In această situaţie, fiica cea mai mică Hedviga
— 8 ani — împiedicată de nobilii regatului de
a lua în căsătorie pe un prinţ de Austria, se
căsătoreşte cu Iagello care, prin botez, deveni
Vladislav, rege al Poloniei. Era deocamdată o
unire de teritorii prin căsătoria celor doi, fie­
care dintre soţi avînd drepturile sale în pămîn-
tul de moştenire, cu alte cuvinte Vladislav era
moştenitorul Lituaniei, al Rusiei şi al Haliciu-
lui. Cu timpul însă, el va deveni un credincios
apărător al intereselor coroanei polone, chiar
cînd acestea vor veni în contradicţie cu cele ale
marelui ducat lituanian.

39
 . Cealaltă fiică, Maria — 11 ani—, se va că-*
sători cu Sigismund de Luxemburg, viitorul
împărat, care mulţumindu-se cu greu numai cu
coroana Ungariei, va urmări, prin intrigi di­
plomatice sau expediţii militare, să dobîn-
deas’că şi cealaltă parte a moştenirii lui Ludo­
vic, coroana polonă.
In felul acesta, după o perioadă de relativă
stabilitate politică oferită de domniile lui Ca-
zimir cel Mare "şi Ludovic cel Mare asistăm,
după dispariţia; acestuia din urmă, la o accen­
tuare pronufiţată a contradicţiilor politice din­
tre cefe două . puteri ale Europei centrale şi ră­
săritene, pe fundalul (deja existent al dezagre­
gării rapide a sistemului; politic balcanic, mă­
cinat de nesfîrşite lupte interne.
Tînărul şi vigurosul stat al otomanilor gă­
sea, un teren propice pentru a prolifera în voie,
înghiţind rînd pe rînd teritoriile Peninsulei
Balcanice în care Imperiul bizantin ajunsese a
nu mai fi decît oraşul Constantinopol, unde
trăia un împărat devenit vasal otoman — aşa
cum sp întîmplă cu Ioan al V-lea Paleologul în
1374, cînd se recunoaşte vasal al emirului Mu-
rad.I. Ostile otomane spulberă pracţic orice re­
zistenţă balcanică: în 1371, în bătălia de la
Cirmep, pe malul sudic al rîului Mariţa, cad li­
derii macedoneni Vukaşin şi Uglieşa, organiza­
torii primei mari rezistenţe creştine antioto-
mane ; în 1339 armata cneazului Serbiei, Lazăr,
cel care cu dpi ani în urmă (1387) obţinuse vic­
toria de la Plocinic — în alianţă cu cneazul bos­
niac Tvrtko —, sînt zdrobite în bătălia' de la

40
C'osovo, în vara lui 1393 „ţaratul“ de Tîrnovo
este cucerit, iar hotarul nordic ajunge pe Du­
năre. Este momentul cînd marea confruntare
româno-otomană capătă un caracter deschis şi
inevitabil, momentul cînd românii devin pen­
tru sute de ani apărătorii hotarului sudic - al
Europei împotriva asediului asiatic asupra con­
tinentului. începutul îl face Mircea cel Mare
care, prin victoria obţinută la Rovine a reuşit
să facă din Dunăre o stavilă de netrecut pentru
puternicele oşti ale Semilunii.7
Dacă jumătatea secolului al XlV-lea îi afla
pe români în plină luptă împotriva tătarilor
Hoardei de Aur. — concomitent cu acerba re­
zistenţă opusă expansionismului ungar — la
sfîrşitul veacului ei erau cei mai redutabili
adversari ai otomanilor, stopîndu-le avîntul
spre centrul continentului, cu aceeaşi vigoare
cu care împiedicaseră şi împiedicau, expansio­
nismul ungar să se desfăşoare spre Balcani şi
Constantinopol. Strînşi în menghina concen­
trica a unora dintre cele mai mari state ale
timpului — regatul polon, regatul ungur şi Im­
periul otoman — românii vor desfăşura ample
energii militare şi diplomatice pentru a neu­
traliza pe cît posibil această gigantică presiune
dezintegratoare şi a rămîne entităţi distincte pe
harta politică a Europei. „într-o evoluţie ascen­
dentă, susţinută de trăinicia structurilor in­

T Alexandru V. Diţă, 77 m a i 1395, o d a tă im p o rta n tă

în isto ria u n iv e rsa lă —r v ic to r ia ro m â n e a s c ă d e la R o-
v in e t In voi. M arele M ircea V o iev o d , coordonator Ion
Pătroiu, Bucureşti 1987, p. 254—277.
 terne, a organizării militare, ţările române şi-au
consolidat, în a doua jumătate a secolului al
XlV-lea, independenţa statală, au făcut paşi în­
semnaţi, definitorii pentru deplina configurare
teritorială în limitele fireşti ale românităţii me­
dievale. Victoriile strălucite din 1368 şi 1377,
împotriva unor agresiuni de mari proporţii
asupra pămîntului românesc, au probat capa­
cităţile politice şi militare ale comandamentu­
lui autohton, forţa oştirilor române. Efortul mi­
litar de apărare s-a completat printr-o activă
politică internaţională, prin care ţările române
s-au impus ca un factor esenţial al istoriei sud-
est europene. Este semnificativ faptul că, în
această etapă, conducerea politică românească
nu numai că a fost capabilă să respingă — apli-
cînd invadatorilor usturătoare înfrîngeri —
agresiunile străine, salvgardînd astfel liberta­
tea, dar a efectuat cu succes şi programul uni­
ficării teritoriale ponto-danubiene româneşti
[...] Realizarea cu succes a acestor obiective de
anvergură a fost posibilă doar în condiţiile or­
ganizării şi aplicării eficiente a unui efort mi­
litar susţinut, rezultat din îngemănarea puterii
militare româneşti în ansamblu. Se reliefa în
chip obiectiv că doar coordonarea şi utilizarea
concomitentă a forţelor militare ale statelor
româneşti poate să asigure respingerea invazi­
ilor străine, să le consolideze libertatea şi să le
chezăşuiască afirmarea pe plan internaţional.

42
Un temei obiectiv pe care, în deceniile urmă­
toare, desfăşurările de evenimente îl vor evi­
denţia necontenit. Un temei obiectiv pe care se
va înălţa cea mai glorioasă perioadă a istoriei
româneşti medievale'4. 8

s Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II,

p. 146—147 (cu detaliile privind evoluţia relaţiilor in­
ternaţionale din a doua jumătate a secolului al
XlV-lea).
-UQMN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI MOLDOVA

Documentele de cancelarie rămase din vre­

mea domniei lui Petru Muşat conţin suficiente
date pentru a ne permite desluşirea unui nu­
măr însemnat din multele „chestiuni'4 legate
de istoria statului feudal românesc de la est
de Carpaţi. Una dintre acestea este însăşi de­
numirea ţării, aşa cum a înţeles s-o formu­
leze edificatorul său : poporul român.
Moştenitori ai unui îndelungat şi glorios
trecut de luptă pentru salvgardarea existenţei
istorice, a libertăţii şi independenţei, 1 supuşi
secole în şir unei presiuni expansioniste pe cît
de permanentă, pe atît de acută, românii au
avut neîncetat conştiinţa faptului că ei repre­
zintă o individualitate inconfundabilă într-o
lume în care mulţimea noilor sosiţi — pasageri
ori cu gîndul de a rămîne — avea ca ţel su­

1 întreaga problematică legată de lup la pentru in­

dependenţă a poporului român este solid analizată
in lucrarea monografică In d e p e n d e n ţa p o p o ru lu i r o ­
m â n — o b ie c tiv ju rid am n td l a l p o litic ii P a rtid u lu i
C om u n ist R om ân . T ra d iţie. A ctu a lita te. P ersp ectiv ă .
(Bucureşti, 1986) de gc-neral-locotcnent dr. Ilie
Ceauşescu.

44
prem „aflarea" unei „patrii", prin acapararea
de teritorii şi „legitimarea" de regate uşor re-:
cunoscute de autoritatea temporală supremă a;
Europei, care continua să fie împăratul ro­
manilor" 2, aşa cum era privit basileul de la
Constantinopol. Fiind „de loc" de aici, neştiin-
du-se a fi venit vreodată de undeva, dar cu-
noscîndu-şi, fie şi numai prin numele ales ce-1
purtau, nobila descendenţă romană, români
şi-au ctitorit cu o tenacitate uluitoare — prin
muncă şi jertfă — civilizaţia şi spiritualitatea
inconfundabile, rămase nealterate pîoă astăzi.
Expresie vie a forţei de. a dura, organizarea sta­
tală a poporului român a îmbrăcat forme din­
tre cele mai diverse, factorii perturbatori ex­
terni neputînd dezagrega organizarea politică
românească, ce s-a menţinut în pofida tuturor
viiturilor aruncate de istorie asupra spaţiului
de, străveche locuire românească, spaţiul Daciei
burebistane. „Ţările", „romaniile populare",
„ducatele", „cnezatele" şi „voievodatele" sînt
denumirile pentru una şi aceeaşi realitate po­
litică, de străveche tradiţie autohtonă : statali-
tatea românească, a cărei neîntreruptă exis­
tenţă a constituit un element esenţial îrt garan­
tarea şi menţinerea etnosului şi ethosului de
străveche sorginte.
Trebuind să înfrunte fără excepţie toate „po­
poarele barbare" ce au invadat rînd pe rînd
Europa mai bine de o mie de ani, urmaşi daco­
românilor şi-âu adaptat existenţa la acest mod

2 Gyuia Moravcsilc, B y zan tiu m an d th e M aghyars,

Bitdapest, 1970, p. 39—40.

45
de viaţă cu totul excepţional, fapt ce le-a per­
mis să dezvolte structuri economico-social-poli-
tice originale, capabile, prin flexibilitatea armă­
turii instituţionale, să contracareze efectele
de-a dreptul anihilante ale acestei conjuncturi
istorice dezintegratoare.
Mai mult chiar, „alternativa românească11 s-a
dovedit a fi viabilă asigurînd mersul înainte al
societăţii nord-dunărene a cărei dezvoltare so-
cial-economică i-a permis ca imediat ce presi­
unea externă şi-a diminuat intensitatea să edi­
fice puternice state feudale, după o concepţie
proprie, probînd o elevată practică politică şi
un deosebit spirit de înţelegere exactă a realită­
ţilor istorice europene. Referindu-ne la acest
moment de împlinire îndelung făurită şi gîn-
dită de poporul român, marele nostru istoric
Nicolae Iorga făcea următoarea apreciere :
„Ţara cea nouă se formează după o concepţie
originală, avîndu-şi rădăcinile numai în tradi­
ţia proprie. E un caz de cristalizare politică
spontanee. Domnia e -«a toată Ţara Româ­
nească» — şi pentru întîia oară apare în Răsă­
rit astfel o concepţie naţională echivalentă cu
concepţia teritorială, bază modernă pentru sta­
tele apusului Europei. Şi voievodul, marele vo­
ievod are calitatea de domn, de dominus, de
autocrat, luată, nu de la tătari — fără a tăgădui
cu totul o influenţă din această parte —, nici
de la suveranii slavi din Balcani — regalitatea
sîrbească avînd chiar alt caracter decît al au­
tocraţiei —, ci din neîntrerupta transmisiune,
pe cale populară, a ideii politice romane. Tot
astfel naţional şi teritorial compactă va apă­

46
 rea peste treizeci de ani «Ţara Românească a
Moldovei»"3. Deoarece anterior constituirii
statelor feudale româneşti întregul spaţiu cu­
prins între Tisa, Dunăre şi Nistru alcătuia o
singură ţară, Valahia, cum o denumeau străinii,
adică Romania, locuită de un singur popor, va­
lahii, vlasii, vlahii, volohii, olahii, vlaşii, blacii,
cum aceiaşi străini — bizantini, slavi, ger­
mani, unguri, ruşi etc. — îi numeau pe români,
cel dintîi stat feudal independent constituit în­
tre Carpaţi şi Dunăre sub conducerea lui Basa-
rab s-a autointitulat, cum era şi de aşteptat,
Valahia, deci Romania. Deşi mult ma firesc ar
fi fost ca de la bun început românii să-şi denu­
mească statul Romania, ei au optat pentru Va­
lahia, dorind ca în acest fel delimitarea etnică
să fie foarte precisă şi orice corespondenţă sau
confuzie cu celălalt stat care se numea deja —
„chiar şi în scris", cum s-a remarcat —
Romania, Imperiul bizantin, să nu fie posi­
bilă. 4* Prin urmare, existînd un stat Romania,
românii nu şi puteau denumi tînărul stat decît
Valahia care însemna însă acelaşi lucru, şi re­
liefează cu vigoare descendenţa locuitorilor săi.
Faptul că procesul firesc de constituire a
unui stat românesc unitar, menit „să pună
— după o inspirată formulă — în acord geo­

3 N. Iorga, S îrb i, b u lg ari şi r o m â n i în P en in su la _

B a lc a n ic ă în ev u l m ed iu , în N. Iorga, S tu d ii a su p ra
ev u lu i m e d iu ro m â n esc, cd. Şerban Papacostea, Bucu­
reşti, 1984, p. 59—60.
4 Vasile Maciu, S e m n ific a ţia d en u m irii sta telo r is to ­
rice ro m â n e, în „Revista de istorie11, nr. 9T975,
p. 1 307.

47
grafia etnică şi geografia politică“ 5 în direcţia
naţională de integrare a tuturor teritoriilor de
străveche locuire românească sub un singur
sceptru, a fost oprit de pe făgaşul său firesc
prin acţiunea aceloraşi factori externi redeve­
niţi — în special regatul ungar — deosebit de
activi în zonă, a avut ca urmare alcătuirea în
spaţiul României medievale — jalonat de Tisa,
Dunăre şi Nistru 1— a unui triplet statal, adică
ţările româneşti ale Transilvaniei, Munteniei şi
Moldovei. Acest pluralism statal creat ia nord
de Dunăre şi acoperind o unică etnie — popo­
rul român — nu reprezintă o excepţie, ci are
corespondenţă în istoria europeană a timpu­
lui 6, cazul italienilor; germanilor şi ruşilor re­
prezentând exemplele cele mai la îndemînă.
Dar ceea ce constituie o trăsătură tipic ro­
mânească, decurgînd din însăşi programul de
constituire a statului feudal nord-dunărean ca
stat cate să-i cuprindă între hotarele sale pe
toţi românii este tocmâi impulsul „naţional41
care l-a animat şi care, o dată frînat de con­
junctura externă, s-a topit programatic în în­
săşi denumirea tinerelor state independente.
Găci dacă România (Valahia) n-a fost lăsată
să devină încă din secolele XIV—XV statul
unificat al tuturor românilor, procesul o dată

5 Ilie Bădescu, T im p şi cu ltu ră. T rei te m e d e a n ­

tr o p o lo g ie isto rică , Bucureşti, 1988, p. 180.
6 General-locotenent dr. Ilie Ceauşescu, T ra n sil­
v a n ia, s tră v ec h i p ă m în t ro m â n esc, Bucureşti, 1984,
p. 25—26.

4.8
amorsat a răbufnit, la scurtă vreme după „cti­
torirea prin sabie44 la Posada a celei dinţii in­
dependenţe româneşti, în zona estică a spaţiu­
lui de străveche locuire dacică unde, locuitorii
fiind tot români — fapt cunoscut şi papei Ur­
ban V, care la anul 1370 referindu-se la statul
condus atunci de Laţcu precizează că acesta
constituie o parte a „naţiunii româneşti14 —.sta­
tui de aici a fost intitulat tot Romania (Vala-
hia). Totuşi, dorind să evite confuziile din ce în
ce mai incomode ivite în cadrul relaţiilor inter­
naţionale, factorii politici ai statului românesc
de la est de Carpaţi, admiţînd, cu greu însă, în-
tîietatea munteană a întemeierii au folosit tot
mai mult denumirea de Ţara Moldovei, deşi
conştiinţa că aici fiinţează tot o Românie nu
i-a părăsit niciodată. Mai mult chiar, au evi­
tat pe cît ie-a fost posibil în relaţiile cu statul
„muntean44 — denumit astfel de moldoveni —
folosirea unilaterală a denumirii de Valahia
(România) pentru ca în felul acesta „cealaltă
Românie44 („l’altra Valahia44) cum îi spune Şte­
fan cel Mare Ţării Munteniei să nu capete drep­
tul exclusiv de a fi numită România sau Ţara
Românească. Pînă tîrziu — practic pînă la uni­
rea din 1859 — cancelariile europene şi asia­
tice, dar şi lumea cărturărească nu au încetat
să numească ţările româneşti cu termenul de
Valahia (România), fie că au făcut-o pentru

49
fiecare ţară în parte, fie că au denumit ca
atare întregul spaţiu dacic7.
Cu ocazia prestării omagiului către regele
polon Vladislav Iagello, Petru I Muşat şi boie­
rii săi au confirmat jurămîntul de vasalitate
prin două acte emise, amîndouă, la Lemberg în
26 septembrie 1337. în cel subscris de domnul
român, autointitulat aici „Petrus Woyeuda mul-
daViensis44, se face precizarea că : „Ne facem
supuşi cu omagiu, pe noi, poporul şi Ţara
noastră Românească (s. n.), cetăţile şi celelalte
domenii41 (jidelitatis omagium prestitimus i
tenore presencium et prestamus subiacentes
nos gentem atque terram nostram Valachie cas-,
tra ceteraque dominia). Iar în cel al „consilie­
rii or“ domnului se adaugă : „şi făgăduind cu
tot poporul său şi noi cu urmaşii noştri, în nu­
mele nostru şi al tuturor celorlalţi boieri ai Ţă­
rii Româneşti41 (promittensque cum tota sua
gente et nos cum nostris posteris, nostro nominc
et aliarum omnium terrigenarum terre Vala­
chie). Aceste mărturii sînt concludente atît asu­
pra faptului că locuitorii statului feudal est car­
patic aveau conştiinţa clară că sînt români, cît
şi dovada irefutabilă că acest stat s-a numit
Ţara Rornânească. Aşa stînd lucrurile, apare o
dată mai mult întemeiată constatarea lui Nico-

7 Eugen Stănescu, U n ita tea te rito riu lu i r o m â n esc în

lu m in a m en ţiu n ilo r ex tern e. „V a la h ia “ şi sen su rile
ei, în „Studii. Revistă de istorie", nr. 6/1963,
p. 1 105—1 123 ; idem, N u m ele p o p o ru lu i ro m â n şi
p r im e le ten d in ţe u m a n iste in tern e în p r o b le m a o r i­
g in ii şi con tin u ităţii, în „Studii. Revistă de isterie",
nr. 2/1969, p. 189—2C6.

50
lae Iorga cu pi'ivire la faptul că fiecare dintre
ţări a fost „Ţara Românească*1, constatare ul­
terior demonstrată — pentru cazul Moldovei
aici în discuţie de către Nicolae Grigoraş8 —
şi de curînd pertinent adoptată ca normă de de­
semnare a celor trei state feudale care au fiin­
ţat pe teritoriul României medievale.9
*

Reconstituirea cadrului natural al Moldovei

în a doua jumătate a secolului al XlV-lea pre­
zintă o mare însemnătate, fiind în măsură să
reliefeze caracterul şi intensitatea influenţei
factorului geografic asupra evoluţiei societăţii
umane autohtone. Pe bună dreptate încă
Fr. Hegel aprecia că „Natura nu trebuie nici­
odată supraevaluată, dar nici subestimată** 10,
idee ce tinde să dobîndească în prezent o re­
cunoaştere unanimă.
Fără îndoială că activitatea umană reprezintă
factorul determinant al progresului civilizaţiei
dar, întrucît viaţa colectivităţilor omeneşti se
desfăşoară într-un anumit spaţiu geografic, nu
este deloc indiferent dacă aceasta dispune sau
nu de resurse naturale, fertilitate a terenului
agricol, condiţii climaterice adecvate sau pro­

8 Nicolae Grigoraş, Ţ a ra R o m â n ea s c ă a M o ld o v ei,

p in ă la Ş te fa n c el M are (1359—1451), p. 5—11.
8 Is to r ia m ilita r ă a p op o ru lu i ro m â n , voi. II şi ur­
mătoarele.
10 Fr. Hegel, P r e le g e r i d e filo z o fie a isto riei, Bucu­
reşti, 1968, p. 80 ; vezi şi G; Heyden, C ritica g e o p o li­
tic ii g er m a n e, Bucureşti, 1960, p. 72.

51
tecţie naturalii, după cum nu ne este indiferent
a şti ce întinilere are şi ce căi terestre sau ac­
vatice îl str ibat.
Teritoriul 'nării Româneşti Moldova, ca de
altfel întregiil teritoriu locuit de poporul
român, beneftciază de o pronunţată individu­
alitate. In irod justificat marele geogrâf Si-
mion Mehediirţi caracteriza regiunile româneşti
drept un „exemplu geografic clasic de unitate
şi diversitate!.11 Munţii şi pădurile au cons­
tituit 'adăpostul sigur al poporului român în
vremi de restrişte, îndeplinind — cum spunea
Preda Brânctveanu — rolul unor adevărate
cetăţi naturali. Depresiunile carpatice, intra-
carstice şi intradeluroase se leagă una de alta,
se înlănţuie ji rin păsuri şi trecători, prin văile
care le-au mcrdelat, formînd un cerc suprapus
Carpaţilor, cla deschideri convergente spre
Transilvania ;şi divergente spre interior. Re­
ţeaua de văi este şi ea radiară, avînd drept cas­
tel al apelor uoroana munţilor, îndeosebi Car-
paţii Orientc Li.
Referitor laihotarele Ţării Româneşti est car­
patice cel man important lucru ce trebuie sem­
nalat este că,s spre apus, n-a existat o graniţă
despărţitoare leu Transilvania şi Maramureşul,
pînă tîrziu lai 1775 cînd Imperiul habsburgic a
ocupat Bucor ina. 12 La începutul secolului al
XV-lea graniţa începea de la izvoarele Cere-

11 Simion MeaeJinti, O p ere a le s e , Bucureşti, 196D,

p. 101.
12 Alexandru i i . Gonţa, S atu l în M o ld o v a m e d iev a lă .
In stitu ţiile, Bucureşti, 1986, p. 23—26 ; vezi şi Is to ria
tr u p elo r r o m â n i d e g răn iceri, Bucureşti, 1987, p. 61.

D 52
musului pînă la gura acestuia la vărsare în
Prut, 13 prin satul din jos de Sneatin 14 numit
Nemerceni şi apoi Ciortoria. De aici graniţa
Moldovei cu Rusia Roşie mergea pe la Sneatin,
exact pe unde, după relatarea lui Rogerius, au
năvălit în 1241 Cadian şi Buri cu ostile mon­
gole în Transilvania, spre Rodna, De la Snea^-
:ţin, graniţa mergea spre nOrd-vest, închidea
întreg ţinutul ţării Şepeniţului cu munţii Plo-
nini,;de acolo urca prin „Cîmpia Valahilor" şi
atingea Nistrul mai sus1de satul Potoc. Întregul
ţinut al Şepeniţului, care aparţinea, împreună
cu munţii Plonini, Moldovei, *15 a fost recu-
hdseU-t ca atare în 1433 de către regele Poloniei
Vladislav Iagello. 16 De la satul Potoc din mar­
ginea „Cîmpiei Valahilor" hotarul mergea pe
dreapta Nistrului în jos pînă la mare. Nistrul
fiind fluviul despărţitor de Lituania. 17 în sud-
est hotarul Moldovei mergea de la limanul
Nistrului pînă la gura Şiretului, care pe atunci

1= T. Bălan, H otaru l d c la C erm u ş, în „Codrii Cos-

minului11, IX (1935), p. 275—286 ; idem, L ă m u r ir e a
u n ei con fu zii isto rice, în „Cercetări istorice11, X IX
(1945), p. '41—46 ; I. Corfus, în c ă un „cuvînt" d e a l
lu i N u cu lce se d o v e d e ş te a nu f i leg en d ă , în „Studii,
Revistă de istorie11, nr. ,3/1963, p. 597.
'■* Nicolae Costin, L e to p is e ţu l Ţ ă rii M o ld o v ei d e la
fa c e r e a lu m ii p în ă la 1601, ed. Ioan Şt.- Petre, Bucu­
reşti, 1942, p. 173.
15 Alexandru I. Gonţa, op. cit., p. 23—26.
w Mi:'.ai Costăcliescu, D o cu m en te m o ld o v en eş ti d i­
n ain te da Ş te fa n c e l M are, voi. II, p. 662.
i7 A. Babei, L a B e s s a r a b ie . E tu d e h isto riq u e, etn o -
g ra fiq u e e t eco n o m iq u e , Paris, 1926, p. 15—21.

53
se vărsa în Dunăre la Brăila. De aici, pe Şiret,
la gura Milcovului şi Putnei, apoi pe valea Mil-
eovului pînă la izvoarele din Vrancea. 18
Cea dinţii menţiune scrisă privind exercita­
rea autorităţii domneşti „de la munte pînă la
mare“, se află în binecunoscutul act emis de
-cancelaria lui Roman I la 30 martie 1392. 19
S-ar părea la prima vedere că hotarele Ţării
Româneşti Moldova s-ar fi statornicit la Marea
Neagră abia atunci, dar întrucît atributele pu­
terii centrale în forma atestată în actele din
1392—1393 nu sînt amintite şi în anii urmă­
tori, situaţia aceasta ne face să admitem că ex­
tinderea stăpînirii voievodale pînă la ţărmul
mării a apărut mai înainte, ca produs al activi­
tăţii diplomatice din vremea lui Petru I Muşat.
în ceea ce priveşte extinderea treptată a sta­
tului spre est şi sud-est în vederea cuprinderii
întregii populaţii româneşti din această parte
a ţării locuind în mod compact pînă la Nistru,
ea s-a făcut printr-o neîntreruptă luptă cu for­
ţele tătare. Interesante sînt relatările cronicari­
lor poloni din secolul al XVI-lea : Matei Stryj-
lcowski,20 Stanislas Sarnicki 21 care •vorbesc
despre o împingere în aceste împrejurări a ho­

18 G. Mironesiu, H otaru l d in tre M o ld o v a şi M u n te­

n ia, în „Anuarul de geografie şi antropogeografie",
Bucureşti, 1910, p. 87 şi urm.
19 DRI1, A. M old ov a, voi. I, p. 3—4.
20 M. Stryjkowski, K r o n ik a p o ls k a , lite w s k a Z m u d -
s k a i w sz y sk iej R uşi, II Warszawa, 1846, p. 17—33
21 S. Sarnicki, A n n aliu m P o lo n ica ru m lib e r V I, în
J. Dlugosz, H istoviae P o lo n ica c, II, Lipsiae, 1712,
col. 1 133.

54
tarelor Lituaniei pînâ la ţărmul Mării Negre.
Ostile lituaniene înfrîngînd ostile conduse de
trei căpetenii tătărăşti locale, parte din tătari
au fost împinşi spre răsărit, dincolo de Nipru,
iar alţii spre apus, peste Nistru şi în nordul
Dobrogei de astăzi, unde şi-au impus domina­
ţia asupra coloniilor genoveze de aici. Unifica­
rea acestui teritoriu la Moldova credem că a
avut loc anterior anului 1386, în timpul cînd
genovezii din Crimeea se aflau angajaţi în răz­
boi cu tătarii pentru Soldaia-Solkat.
Intr-o notiţă din registrul de socoteli al
Massariei de la Caffa se consemna la 2 mai
1386 iminenta plecare a unei solii genoveze
din Caffa la Maurocastro (Cetatea Albă). Din
solie făcea parte Illario de Doria şi Carrolus
de Orto. Trei luni mai tîrziu, în august 1386,
o altă însemnare succintă din aceeaşi condică
adeverea împlinirea misiunii soliei, adăugind
că trimişii cetăţii din Crimeea fuseseră la
„Constantin ct Petru voyvoda". 22 Din această
însemnare a registrului Massariei s-ar deduce
similitudinea în funcţie a celor doi : Petru şi
Constantin.

22 Şerban Papacostea, L a în c ep u tu rile statu lu i m o l­

d o v en esc. C o n sid era ţii p c m a r g in ea u n u i iz v o r n ecu ­
n oscut, in loc. cit., p. 45 şi .urm.; vezi şi G. G. Musso,
N ote d ’a r c h iv io su lla „Massar'ia" d i Ca f f a , în „Studii
genuenei", V (1961/1935), p. 81 ; M. Balard, L e s g en o is
d a n s l’ou e st d e la M er N oir a u X lV -e siec le, în A c-
tes du X lV - e C on g res In tern a tio n a l d es E tu d es B y -
zan tin es, Bucureşti 6—22 sept. 1971, voi. II, Bucu­
reşti, 1975, p. 31 ; idem. L a R o m â n ie g en o ise ( X li- e -—
d eb u t du X IV siecle), voi. I, Roma, 1978, p. 148.

55
 Acest Constantin ce apare în notiţa amin­
tită a fost identificat de unii istorici ca fiind
acel Costea23* menţionat în Pomelnicul Mănăs­
tirii Bistriţa, considerîndu-1 asociat al lui Pe­
tru I Muşat la domnie, avînd ca reşedinţă tîr-
gul Costeşti, situat între Chişinău şi Cetatea
Albă,* tîrg cu bogate urme de cultură materială
din acea vreme, aşa cum celălalt frate şi aso­
ciat, Roman, şi-a avut reşedinţa în tîrgul Ro­
man. £4 Cu alte cuvinte Costea-Constantin
domnea în Moldova meridională, teritoriu
proaspăt eliberat de sub dominaţia Hoardei,
„care ar fi constituit un organism statal deose­
bit dc acela din jumătatea de nord a spaţiului
est carpatic.“ 25
S-a luat în discuţie şi ipoteza că în izvorul
italian, ar fi fost amintit Constantin Ivoriato-
vici. Se ştie însă că în 1385 acesta este atestat
drept cneaz al Podoliei, cînd confirma negus­
torilor din Cracovia privilegiile acordate de
Alexandru Koriatovici în 1375.26
Pornindu-se de la faptul că în 1386 unifica­
rea statală a Moldovei era un fapt împlinit,
Constantin ar fi fost un demnitar din subordi-

23 Şerban Papacostea, op. cit. în loc. cit.

2A Constantin C. Giurescu, T irg u ri sa u o ra ş e şi c e ­
tă ţi m o ld o v e n e , p. 261—269.
25 Şerban Papacostea, A u x d eb u ts d e l’eţa t m o l­
d a v e. C o n sid era tio n s en m a r g e d ’u n e n o u v e lle scu rce,
în „Rev-ue Roumanie d’Historie1*, X II (1973), p. 143
£6 U. Heyzmann, B a lth a z a ris B e h e m C o d ex p ictu -
ratus an n o 1505 co n tin es p r iv ile g ia et p le b is c ita u r-
b is C racov ia, în „Archiv fur Kunde Ostereichischer
Geschickts — Quellen“, X X X III, 1865, 1—2, p. 209.

56
 nea lui Petru I Muşat activînd în această ca­
litate în Cetatea Albă. 27 Ilario Doria şi Caro-
llus de Orto urmau să ducă tratative cu Petru
I Muşat în legătură cu războiul purtat atunci
de oraşul lor cu tătarii. S-a observat că, întru-
cît ei doreau să debarce la Cetatea Albă, acest
oraş nu se mai afla atunci în dependenţă de tă­
tari. Se poate admite că Petru I Muşat a răs­
puns favorabil la cererile ambasadorilor şi că,
îm acele împrejurări, in unire cu ostile Munte­
niei, moldovenii au suprimat stăpînirea tâtă-
rască de la gările Dunării, iar coloniile geno-
veze din această parte au devenit dependente
do domnii români.
Faptul că Cetatea Albă se afla sub stăpîni­
rea lui Petru I Muşat, ca de altfel întreg terito­
riul de la nordul Deltei Dunării, poate fi jus­
tificat şi cu alte argumente. Astfel, ca urmare
a-noii conjuncturi politice apărute pe malul
sting al fluviului au fost operate modificări în
administraţia provincială a Ordinului francis­
can : mănăstirea de la Cetatea Albă, inclusă,
după înfiinţarea sa în vicariatul Tartariei
Aquilonaris, a fost trecută, înainte ;de 1390, în
jurisdicţia vicariatului Rusiei, de care aparţi­
neau, între altele, aşezămîntul minorit de la
Licostomo, din zona Deltei şi acelea de la Şiret,
Baia şi Hotin din cuprinsul statului românesc*

. 'Exarriininel sigiliul , de la actul omagial din 6

ianuarie 1395 s-a descifrat legenda grecească a pec'e-
ţii lui „Cdstea Viteazul11. A se vedea pe larg Victor
Spinei, M old o v a în s e c o le le X I —X IV , p. 329—330.

57
Moldova. Apoi, impunerea lui Iosif Muşat, deci
a unui membru al casei domnitoare ca episcop
în Cetatea Albă, în jurul anului 1386 s-a făcut
desigur cînd autoritatea politică a domnilor
Moldovei ajunsese la ţărmul Mării Negre. 23*28
In plus, la 1384 şi 1388 Cetatea Albă eşte
menţionată în enciclicele catolicoşilor armeni
printre „oraşele româneşti“, precizare care
nouă ni se pare, ea singură, tranşantă, 29
Aceste date evidenţiază faptul că în cel de
al nouălea deceniu al secolului al XlV-lea spa­
ţiul carpato-nistrian era unificat statului feu­
dal românesc Moldova, avînd ca centru poli-
tico-administrativ oraşul Suceava. Este desigur
rodul cel mai peren al activităţii politice a ce­
lui dinţii muşatin, care a ştiut să edifice Ţării
Româneşti Moldova hotare şi temelii de granit
ce şi-au dovedit trăinicia prin faptul că au fost
capabile să înfrunte cu succces tumultul
veacurilor următoare.
Pentru conturarea potenţialului demografic
şi militar al Ţării Româneşti Moldova în
timpul domniei lui Petru I Muşat, din capul
locului trebuie precizat că izvoarele narative
sînt puţin relevante, sursa preponderentă con-
stituind-o descoperirile arheologice.30 Con­

23 Ib id e m , p. ,330.
20 H. Dj. Siruni, A rm en ii in R o m â n ia , în „Arhiva
românească". V (1940), p. 13. O trecere în revistă
a argumentelor şi opiniilor, cu multe precizări rigu­
roase, la Ştefan S. Gorovei, P o z iţia in tern a ţio n a lă a
M o ld o v ei în a d o u a ju m ă ta te a v e a c u lu i a l X lV -lc.a,
în _loc. cit., p. 217—218, îndeosebi nota nr. 200.
30 Victor Spinei, op. cit. p. 188—341.

58
form acestora, aşezările ocupau suprafeţe în­
tinse, cuprinzînd mai multe hectare, pe tera­
sele inferioare ale cursurilor de apă şi pe dea­
luri cu pante domoale. Localităţile din Ţara
Românească Moldova erau în majoritate de
tip rural. în regiunile de deal şi cele subcar­
patice, acoperite cu vaste suprafeţe forestiere,
satele erau despărţite între ele. Comunicaţiile
se făceau mai ales în lungul văilor, dar şi pe
drumuri ce traversau barierele naturale.31
Aşezată pe una din marile artere comerciale
ale Europfei, Moldova avea oraşe numeroase şi
înfloritoare —■ Baia, Şiret, Suceava, Cetatea
Albă ş. â. Comerţul permanent şi tot mai pros­
per, bogăţiile solului şi subsolului permiteau
menţinerea unui potenţial demografic ridicat,
în a doua jumătate a secolului al XlV-lea cifra
locuitorilor Ţării Româneşti est carpatice ridi-
cîndu-se la aproximativ 1 000 000 de oameni. 32
Faptul a permis realizarea unor puternice al­
cătuiri ostăşeşti, capabile să fie adevăratul scut
al independenţei şi suveranităţii statale. „Sub
raportul structurilor sociale, preponderenţa ţă­
rănimii libere a determinat constituirea unor
oştiri cu caracter popular şi aplicarea cu suc­
ces a strategiei apărării patriei prin lupta în­
tregului popor. La aceasta a concurat situarea
obiectivă a totalităţii organismului social pe o
platformă identică în problema fundamentală
a păstrării libertăţii şi integrităţii gliei stră-

Ş1 Alexandru I. Gonţa, op . cit., p. 23—35.

32 Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II,
p. 13.

59
bune. fSste ceea ce a permis mobilizarea urior
oştiri româneşti .cu efective impresionante' pen­
tru acele timpuri." 33
. Deşi despre „oastea cea mare" — ridicarea
la luptă pentru apărarea ţării a tuturor celqr
apţi, să poarte, armele— documentele cancela­
riei statului românesc, est-carpatic vorbesc abia
de la jumătatea secolului al XV-lea — pentru
Transilvania; şi Muntenia aceste:ştiri sînt mult
mai timpurii —, în mod tradiţional, instituţia
a funcţionat în permanenţă, fiind însăşi che­
zăşia independenţei statale. Fără „oastea cea
mate" urmaşul lui Petru Muşăt în scaunul de
la Suceava, Ştefan I, ri-ar fi putut obţine îm­
potriva oştilor conduse de regele Ungariei, Si-
gismund de Luxemburg, categorica' victorie de
la Kindâu (1395), după cum n-ar fi fost posi­
bilă nici zdrobirea întregii oştiri polozeae în
aşa numita bătălie de la Plonini. Of, tocmai
descrierea acesteia din urmă — chiâr daca deo­
camdată localizarea, datarea şi identificarea
conducătorilor români sînt departe de a putea
fi precizate cu certitudine 34 — constituie do-
fa IbicLem, p. 14.
34 Opinia lui P. P. Panaitescu conform căreia bă­
tălia ar fi avut loc în 1,377 în vremea 1uf. Petru Muşat
şi-a dovedit netemeinicia, izvoarele îrrrpiedicînd orice
tentativă de datare a sa după 1370, ănul morţii lui
•
. Ludovic- cel Mare. ,In discuţie sînt acum Matele:
1359 — indicată chiar de-,Dlugosz — (Gh. I. Bj'âţianu,
Şerban Papacostea, Victor Spinei), 1367 (Ştefan $. Go-
revei), 1368 (Kazimierz Myslinski, Veniamin Ciobanu),
1369 (Constantin Cihodaru). Pentru detalii — inclu­
siv bibliografice — vezi Ştefan S. Gorovei, S te m e
şi ra p o r tu ri p o litic e ; „cazul" p rin c ip ilo r M o ld o v ei în
v e a c u l X IV , în loc. cit., p. 664—66G.

60
vada palpabilă că în a doua jumătate'a secolu­
lui al XlV-tea în Ţara, Românească Jifoldbva
„oastea cea mare“ constituia însuşi braţul înar.-
inat.jqd tuturor locuitorilor săi pentru apărarea
propriei libertăţi şi independenţe. „Erau nişte
codri.mari — relateazăQlugosz —, aşezaţi pe
q, mare întindere, pumiţi Plonini, din cauza
pustietăţii, şi pentru că nu îngăduie trecerea,
nici nu sînt cultivaţi, nici,nu au în .ei, pămînt
arabil, aşezaţi' în,’regiunea Sepeniţului ; aceste
păduri pe care românii le numesc Plonini, cum,
am spus, trebuiau şă le străbată oastea polonă,
co ’sa .‘poată ajunge în părţile de şes din inte­
rior. Itomâţiiij. cei din ,partea duşmană au tăiat
astfel arborii de-a dreapta şi de-a stingă dru­
mului, incit aceştia stînd nemişcaţi, împinşi cu
o uşoară lovitură, se puteau prăbuşi, de unde
ei pîndeau cu grijă, ascunşi după movile de ni­
sip şi pietriş. Polonii deci intrînd repede, ro­
mânii au împins marginile copacilor retezaţi,
care căzînd unii asupra celorlalţi, prăvăleau
copacii vecini şi prin prăbuşirea copacilor de
amîndouă părţile, ei doborîră oamenii, caii şi
armele şi izbîndesc fără luptă. Astfel oşteni de
seamă sînt ucişi si doborîţi de copaci şi de bu­
căţi de ramuri, mulţi răniţi la picioare, la mîini
şi la alte părţi ale corpului. Toată cealaltă mul­
ţime cuprinsă de lovituri pe neaşteptate, a
căzut ,în robie şi sub jug ; numărul prizonieri­
lor a fost ceva mai mare decît al celor căzuţi.
Prada pe care au luat-o duşmanii le-a fost cu
atît mai plăcută, pre cît era întreagă. Căci deşi
o mare parte dintre cai au căzut prin prăbuşi­
rea copacilor, însă armele, hainele şi celelalte

61
lucruri, au fost luate de duşmani, deoarece
nici unul nu a putut să scape cu fuga." 35
Recunoaştem aici cu uşurinţă modul tradi­
ţional de luptă al românilor, care a asigurat
sorţii victoriei in atîtea bătălii memorabile : la
Posada (1330), la Crasna (1450), în Codrii Cos-
minului (1497) şi altele. Fără îndoială că în
fruntea unei asemenea oşti s-a aflat şi Petru
I Muşat cînd a spulberat invazia armatei li­
tuaniene din 1377, „incit n-au mai adus înapoi
decît puţini din caii lor“. — după cum spune
o cronică a timpului 36. O astfel de victorie do­
vedeşte prin puterea exemplului, că în vremea
lui Petru Muşat „lupta întregului popor" con­
stituia o realitate organizată şi eficientă.

35 Apud P. P. Panaitescu, Din is to ria lu p tai p e n ­

tru in d e p e n d e n ţa M o ld o v ei în v e a c u l a l X lV -le a . P ri­
m e le lu p te p en tru in d e p e n d e n ţă a le ţă r ilo r ro m â n e,
în loc. cit., p. 97 (cu deosebirea că am înlocuit „va­
lahii" prin „românii").
36 Vezi supra p. 25-
 TEMEIUL PUTERII : O ŢARÂ AŞEZATĂ

Avînd o poziţie geografică de importanţă in­

ternaţională datorită legăturii organice pe care
o are cu două dintre axele comerciale de va­
loare planetară, teritoriul românesc era în a
doua jumătate a secolului al XlV-lea „cheia1'
— i-am putea spune — bunei şi sigurei desfă­
şurări a traficului între Europa centrală şi ră­
săriteană, iar prin aceasta între Orientul asiatic
şi Occidentul european. 1 Parte integrantă deci
a marelui circuit comercial internaţional, seg­
mentele desfăşurate pe teritoriul României me­
dievale aveau o importanţă maximă — confe­
rită în special de ieşirea la mare, fără de care
înseşi aceste artere n-ar fi existat —, contro­
larea lor sau chiar acapararea efectivă, fiind nu
o dată motorul unor acţiuni expansioniste ale
regatelor polon şi ungar, cele mai interesate,
fireşte după românii înşişi, să aibă în mînă vă­

1 Ultima analiză, cea mai detaliată şi competentă,

a rolului jucat de drumurile comerciale internaţio­
nale ce au intersectat în evul mediu spaţiul românesc
la Şerban Papacostea, În cep u tu rile p o litic ii c o m e r ­
c ia le a Ţ ă rii R o m â n eş ti şi M o ld o v ei (s e c o le le X IV —
X V I). D rum şi stat, în loc. cit.

63
mile, care asigurau statului un, venit permanent
şi constant prosper,' garan’tîndu-i 6 torţă econo­
mică deosebită şi pe termen lung ce putea fi
canalizată spre alte sectoare, inclusiv cel mi­
litar. 2
Această situaţie a determinat înscrierea tim­
purie a economiei româneşti pe făgaşul schim­
bului de mărfuri, de nivel local şi internaţio­
nal, precum şi înflorirea unei salbe de oraşe
al căror număr mare era în măsură să asi­
gure atît desfăşurarea, cît şi tranzitul la. un
cuantum ridicat. Braşovul, Sibiul, Cîmpulungul,
Suceava,1Şiretul, Chilia, Brăila, Cetatea Albă,
Baia ş. a. sînt centre orăşeneşti importante pe
harta economică şi politică a continentului,3
motiv ce face ca populaţia României medievale
să conţină un ridicat procent de orăşeni, mic
în raport cu masa locuitorilor români, dar în
deplină concordanţă cu nivelul atins de cele
mai prospere aşezări urbane ale continentului.
Dacă pînă spre jumătatea secolului al
XlV-lea în partea estică â1spaţiului românesc
dominaţia tătară a continuat să reprezinte pen­
tru, autohtoni un factor perturbator economic
şi politic, înlăturarea sa treptată de aici, reali­
zată după 1350, a însemnat, printre altele, re­
integrarea Moldovei, acum pe întreaga lun­
gime a ţării — pe direcţia nord-sud —, în sis­
temul marelui drum continental care lega cen­
trul Europei şi Marea Baltică cu Dunărea de

2 Is to ria m ilita ră a p o p o ru lu i rom ân , voi. II,

p. 23—24.
3 Tbiclem , p. 5—o.

64
Jos..şi .Marea Neagră, şi implicit de Orient.
Avînd punctele limită sprijinite pe aşezările
Hotin şi Cetatea Albă, „drumul moldovenesc44
reprezenta cca 40% din întreaga lungime a.
căii comerciale balto-pontice, sectorul româ­
nesc crescînd vertiginos în importanţă— do­
vadă în primul rînd a securităţii sale asigurată
de autoritatea domnească — şi reuşind în cele
din urmă să anuleze mai vechiul „drum tătă-
răsc44, situat la est de linia Nistrului. Sistemul
vamal, judicios întocmit — o vamă centrală la
Suceava şi cîte una la intrarea şi ieşirea din
ţară —, oferea condiţii avantajoase de prac­
ticare a comerţului, lipsit — datorită centrali­
zării sistemului de percepere — de şicanaiitele
şi costisitoarele vămi pe care în alte părţi ale
continentului fiecare dintre feudali le pretin­
dea cind domeniul îi era străbătut de convoa­
iele negustorilor. în afara negustorilor români,
cei care au beneficiat cel mai mult de aceste
înlesniri au fost negustorii polonezi, în special
liovenii.
Produsele incluse în circuitul economic al
„drumului moldovenesc44 erau diverse, mergînd
de la postavuri şi mătăsuri fine, pînă la piper,
vite, blănuri, miere, bijuterii. Volumul deose­
bit de mare al exportului — în special produse
agricole — şi neîntreruptul tranzit al negus-
terilor străini erau în măsură să aducă venituri
substanţiale domniei, dar şi locuitorilor — oră­
şeni sau ţărani —, fapt ce se răsfrîngea pozi­
tiv asupra situaţiei economice a ţării, contri­
buind la stabilitatea şi prosperitatea întregii so­
cietăţi. De asemenea, „necesităţile interne au
determinat dezvoltarea unor circuite economice
destinate fluenţei legăturilor între diversele
regiuni, traseul lor urmînd în general văile
rîurilor şi păsurile carpatine. Astfel, o arteră
principală străbătea Ţara Românească de la
Turnu Roşu ( de unde se făcea legătura peste
Carpaţi cu Sibiul) pînă la Dunăre, la Turnu,
trecînd prin Slatina, cu o derivaţie spre Cîm-
pulung, Curtea de Argeş, Tîrgovişte şi Bucu­
reşti. Un alt drum, ce pleca din Braşov, stră­
bătea pasul Rucăr-Dragoslavele, trecea prin
Tîrguşor şi Gherghiţa, îndreptîndu-se apoi spre
Dunăre, fie prin Bucureşti şi Giurgiu, fie pe
Mostiştea spre Cornăţel, fie către Oraşul de
Fiori. Celebrul drum al Brăilei lega pe Valea
Teleajenului şi prin Buzău, Braşovul cu Bră­
ila. Prin pasul Oituz se făcea legătura între
Ţara Bîrsei şi sudul Moldovei prin Adjud, Dom­
neşti, Bîrlad, Fălciu şi, mai departe, cu Chilia
şi Cetatea Albă. Toate aceste căi de comunica­
ţie asigurau legături facile şi permanente în­
tre ţinuturile româneşti aflate de o parte şi de
alta a Carpaţilor, constituind în mod obiectiv
un puternic factor de unitate în toate dome-
niile.“ 4 Ca urmare, factorul economic a avut
de la bun început un puternic şi dinamizator
rol în cimentarea unităţii de existenţă şi acţi­
une a societăţii româneşti, caracterul comple­
mentar al economiei celor trei ţări române do-
bîndind valenţele unei structuri de cuprindere
naţională. „Conlucrarea dintre Ţara Româ­

4 Ib id e m , p. 6-

66
nească, Moldova şi Transilvania, îndeosebi in­
terdependenţa lor economică — subliniază se­
cretarul general al Partidului Comunist
Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu —, au
avut un rol hotărîtor în cristalizarea sentimen­
telor originii comune daco-romane şi a unităţii
naţionale, cărora Mihai Viteazul n-a făcut, de
fapt, decît să le dea glas“ 5.
Datorită resurselor naturale abundente şi va­
riate, în special a solului fertil, agricultura şi
creşterea vitelor — principala ocupaţie multi­
milenară a locuitorilor acestor meleaguri — a
cunoscut în această etapă o dezvoltare deose­
bită. O dovedeşte faptul că încă de la primele
acte ale cancelariei interne obligaţiile princi­
pale faţă de statul feudal au fost dările din
producţia de cereale şi din efectivul animalier. 6
De asemenea, exploatarea minieră şi dezvol­
tarea meşteşugurilor au atins o cotă înaltă, mai
ales în Ţara Românească Transilvania devenită
un adevărat „atelier", „care aproviziona cele­
lalte două ţări române cu mare parte din pro­
dusele meşteşugăreşti necesare (postavuri, îm­
brăcăminte, arme şi alte produse din metal,
etc.). La rîndul lor Moldova şi Ţara Româ­
nească ofereau Transilvaniei bogate izvoare
de materii prime (piei, blănuri, lînă, etc.), ne­
cesare meşteşugurilor, şi produse alimentare
(peşte, miere, vinuri, etc.) pentru populaţie,

5 Nicolae Ceauşescu, R o m â n ia p e d ru m u l co n stru ­

irii so c ietă ţii so cia liste m u ltila te ra l d e z v o lta te , voi 20,
Editura Polit:c3, Bucureşti, 1981, p. 61.
6 Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II, p. 2.

67
 precum şi pieţe primitoare, de care atelierele
din oraşele transilvănene nu se puteau lipsi la
desfacerea produselor lor“. 7
în vremea domniei lui Petru I Muşat cuan­
tumul schimbului pe piaţa Ţării Româneşti
Moldova a devenit deosebit de ridicat, fapt
pentru care moneda existentă în circulaţie
— de provenienţă exclusiv externă — nu a
mai putut acoperii necesarul impus de dina­
mica tranzacţiilor. Înţelegînd situaţia şi dispu­
nând de resurse materiale suficiente, cel din­
ţii muşatin a luat măsurile de rigoare pentru
ca vistieria statului să treacă la baterea prime­
lor monede ale Moldovei.
Asupra momentului cînd aceste emisiuni au
fost puse în circulaţie s-au formulat o serie de
păreri. Cea care a căpătat o mare notorietate
leagă evenimentul de aşa-numita luptă de la
Plonini, greşit datată în anul 1377, 8 apreci-
indu-se că după confruntare, soldată cu
victoria românească împotriva oştilor polone,
statul românesc est-carpatic şi-ar fi dobîndit
independenţa, etalată tocmai prin baterea aces­
tor monede, atribut indiscutabil al indepen­
denţei şi suveranităţii unui stat. 9 In sprijinul

7 I b id e m , p. 4.
s P. P. Panaitescu, Din isto ria lu p tei p en tru in d e ­
p e n d e n ţa M o ld o v ei în v ea c u l a l X lV -le a . P rim ele
lu p te p en tru in d e p e n d e n ţă a le ţă r ilo r ro m â n e, în
loc. cit.
9 Octavian Iliescu, M on ed a în R o m â n ia , Bucureşti,
1970, p. 25.

68
acestei teze a fost adus şi un tezaur monetar
descoperit în 1912 la Şiret, datat 1377; şi care
nu cuprinde nici o monedă autohtonă. !° în­
trucât studii recente au datat bătălia de lâ
Plonini anterior anului 1370, deci înainte de
urcarea pe tron a lui Petru I Muşat, fapt ce
anulează orice legătură între monedele sale şi
marea bătălie, *11 urmează desigur a vedea care
a fost evenimentul însemnat din viaţa Ţării Ro­
mâneşti Moldova petrecut în timpul domniei
acestuia, care a determinat emiterea de mo­
nede,
S-ar părea că elementele de la care trebuie
pornit sînt ; extinderea controlului domniei
asupra întregului sector românesc al arterei
comerciale ponto-baltice — ca urmare a unifi­
cării în timpul lui Petru Muşat a tuturor „ţă­
rilor româneşti14 aflate între Carpaţi şi Nistru ;
acordarea, în anul 1380, oraşului Liov a drep­
tului de depozit, adică monopolul comerţului
prin Moldova, determinînd o strînsă legătură
între negustorii polonezi şi cei români, legă­
tură menţionată de acum înainte în repetate
rînduri de actele emise de cancelariile celor
două ţări. în atare condiţii moneda românească
însemna nu numai un mijloc de înlesnire a

J0 Ib id em .
11 Ultima punere la punct la Ştefan S. Gorovei,
S te m e şi ra p o r tu ri p o litic e : „Cazul" p rin c ip ilo r M ol­
d o v e i în v e a c u l X IV , în loc. cit., p. 664—666. Autorul
conchide : „este absolut evident că între această
luptă şi emiterea monedelor sub Petru I nu se mai
poate stabili o legătură de cauzalitate'1 (p. 665—666).

69
schimburilor interne sau externe, dar şi o ^ma­
nieră de racordare activă la aceste realităţi.
Ultimele opinii numismatice de autoritate
emit părerea că baza metrologică a sistemului
monetar utilizat în Ţara Românească Moldova
ar fi fost o unitate ponderală similară cu cea
cunoscută în coloniile italiene de la Caffa, Li-
costomo şi Chilia, sub numele de sommo,
aceasta în greutate originală de 206,5 g Ag, din
care rezultau 200 de unităţi ale sistemului mo­
netar. Monedele lui Petru I Muşat, numite în
unele publicaţii groşi, iar în altele denari —
deşi greutatea lor nu corespunde cu nici a
unuia dintre aceste două tipuri —, se apropie
ca greutate de ceea ce a fost denumit groşi
ruthenicales. 12
Legenda, redată în limba latină, este : SIM
PETRI VOIVOD, iar pe revers SI MOLDAVl-
ENSIS. Multă vreme unii istorici şi numismaţi
au crezut că disting în prima silabă a legendei
aversului — SIM — prescurtarea numelui SI-
MEON, şi pe baza acestui singur pretins indi­
ciu atribuiau aceste monede lui SIMION MO­
VILA (1606.—1607). D. A. Sturdza a pus însă lu­
crurile la punct precizînd adevărata semnifica­
ţie a acestor sigle. Litera M care precede cu-
vîntul PETRI este prescurtarea lui MONEDA,
după cum a dovedit şi legendele ulterioare gra­
vate pe monedele altor voievozi, ca de exemplu

12 Studiul fundamental pînă astăzi rămîne N otiţă

lu i P etru M uşat, comunicare pe
d e s p r e m o n e te le
care istoricul Nicolae Docan a ţinut-o în aula Aca­
demici Române la 22 martie 1906 (publicată în loc.’
cit.), drept care îl vom urma îndeaproape.

70
pe cele ale lui Alexandru cel Bun ; Moneda
Alexandri Woivoda Moldaviensis. 13 SI este
sigla pentru SIGMUM, motiv pentru care citi­
rea corectă a legendei de pe cele dinţii monede
bătute de Tara Românească Moldova trebuie să
fie SIGNUM MONEDAE WOIWODI PETRU
şi SIGNUM MOLDAVIENSIS.
S-a constatat că pe unele piese legenda este
scrisă invers, motiv pentru care citirea ei tre­
buie efectuată de la dreapta la stingă. Se im­
pune deci întrebarea : căror împrejurări se da­
torează această situaţie ? Deşi exemplele res­
pective au fost analizate minuţios, un răspuns
clar n-a fost încă găsit, s-a constatat doar că
ea nu trebuie pusă pe seama neatenţiei vreunui
gravor, căci numărul mare de astfel de exem­
plare, ca şi varietatea lor — situaţia apare la
unele numai pe avers, la altele numai pe re­
vers — infirmă categoric o asemenea alterna­
tivă.
Prin urmare, se pare că avem de-a face cu
voinţa expresă a emitentului care, din raţiuni
ce deocamdată ne scapă, a hotărît monedele
sale să aibă înfăţişarea pe care o au. Mult mai
important este, fireşte, interpretarea corectă
a încriptatelor simboluri heraldice gravate pe
monedele lui Petru I Muşat, în măsură să
ofere — în ciuda multor interpretări, mai mult
sau mai puţin corecte, formulate de specia­

13 D. A. Sturdza, U e b ers ic h t d e r M iinzen u n d M e-

d a ille n d ea Fur sten tunis R o m a n ien (M oldau u n d W a -
la c h ei), Viena, 1874, p. IC—14.

71
lişti— soluţii' ş i!elemente pentru mai buna în­
ţelegere a politicii de ansamblu promovată de
domnul român, despre care avem, totuşi, ex­
trem de puţine date concrete.
Monedele emise de Petru I MUşat au pe
avers capul de bour, liber în cîmpul monetar,
redat din faţă, cu vîrful coarnelor recurbate
şi o stea cu cinci colţuri între coarne. Botul
animalului este flancat în dreapta; de o roză,
iar în stînga de o semilună. Uneori în botul bo­
urului se află o floare de crin. Pe revers apare
un scut despicat, prezentînd în primul cîmp
3—4 fascii, iar în cel de al doilea un număr
de flori de crin ce variază între 1 şi 7. Din
punct de vedere al relaţiei existente între mo­
dul de scriere şi numărul de flori de crin aflat
în cîmpul scutului s-a observat că, de regulă,
legendele cu scriere inversă se găsesc pe mo­
nedele cu două flori de crin, pe cînd monedele
cu 3—4—5—6—7 flori nu prezintă decît le
gende cu formă corectă.
Forma scutului este constantă şi se apropie
de forma numită Herzschild adică o tranziţie
între Dreickschild (scut triunghiular) şi Ilal-
brunder Schild a cărui parte inferioară era ro­
tunjită. Latura superioară a scutului rămîne
întotdeauna dreaptă, orizontală, pe cînd jumă­
tatea inferioară a celorlalte două se înco-
voaie. Numărul barelor din cîmpul drept al
scutului rămîne acelaşi, adică, trei ; cea superi­
oară se găseşte numai lipită de latura orizon­
tală a scutului, pe cînd cea inferioară umple
mai întotdeauna partea de jos a cîmputui drept,
âvîrid o formă triunghiulară.

72
 Prezenţa celor două tipuri de armerii, dintre
care cea a statului (capul de bour) ce apare pe
avers, iar cea dinastică (scutul despicat) de pe
revers, au scopul de a marca diferenţa care
se făcea între armeriile ţării şi cele dinastice,
ca urmare a originii diferite a lor, diferenţiere
apreciată a se fi produs chiar din momentul
organizării cancelariei domneşti 14.
Este normal să apară SIM PETRI VOIWOD
în jurul stemei cu cap de bour, stemă pe care
o atribuim dinastiei lui Petru I Musat, subli-
niindu-i însuşi caracterul dinastic. După urca­
rea pe tron a lui Petru I Muşat, ea va deveni şi
stemă de stat, adaptată şi menţinută de cance­
laria domnească pe marele sigiliu. Stema de
concesie de pe reversul monedelor nu mai
poate fi socotită drept stemă dinastică a muşa-
tinilor, ci o componentă a sintezei heraldice în
cuprinsul căreia vechea mobilă dinastică din
scut -r- capul de bour — va fi trecut drept ci-
mier şi înlocuită cu florile de crin şi fascii.
Existenţa scutului cu fascii şi flori de crin
a fost interpretată în sensul că dreptul de a
bate monedă ar fi fost conferit lui Petru I Mu­
şat de Ludovic cel Mare ; 15 în timp ce a lţii16

14 Lia Bătrina şi Adrian Bătrîna, M ărtu rii h e r a l­

d ic e cu p riv ire la în c ep u tu rile statu lu i fe u d a l in d e ­
p en d e n t M old o v a, în loc. cit., p. 205.
15 I. Mănescu, S te m a M old o v ei, în „Magazin isto­
ric", nr. 5/1972, p. 38.
15 Ştefan S. Gorovei, Cu p riv ire la d a ta p r im e lo r
m o n e d e m o ld o v en eş ti, în loc. cit., p. 570; dar mai
ales ultima sa' analiză în S te m e şi ra p o rtu ri p o litic e :
„cazul" p rin c ip ilo r M o ld o v ei în v e a c u l X IV , în
loc. cit.

73
opinează că stema cu fascii şi flori de crin nu
constituie o dovadă că dreptul de a bate mo­
nedă ai- fi fost concedat de regele Ungariei, au­
torul concesiunii acestui drept fiind socotit
Vladislav Iagello.
Dar aşa cum arată unele izvoare heraldice
ce au permis descifrarea stemei dinastice a lui
Bogdan nici această din urmă opinie nu poate
fi acceptată. Dacă privilegiul de a bate monedă
ar fi fost acordat de Vladislav Iagello era firesc
ca el să fie însoţit de o concesiune pe plan he­
raldic, care să reflecte în mod expres aceste
împrejurări, ori tocmai această stemă lipseşte
întru totul. In realitate, dreptul de a bate mo­
nedă nu a fost concesionat românilor est-car-
patici de nici o altă putere deoarece însăşi emi­
terea de monedă incumbă independenţa statului
respectiv, fiind în sine o dovadă indiscutabilă
a suveranităţii şi libertăţii acestuia. Cît despre
armoariile gravate pe monedele primului mu-
şatin, supuse unei analize heraldice judicioase,
s-a constatat : „Armoariile de pe monedele lui
Petru I — din care, după mai multe trans­
formări succesive, încă nu îndeajuns de bine
cunoscute şi, mai ales, explicate, derivă ace­
lea ale lui Ştefan cel Mare — sînt, în chip evi­
dent, într-o anumită legătură cu armoariile Un­
gariei angevine. Această asemănarea nu mai
poate fi atribuită unei mode sau imitării unui
model ungar ; în plus, o miniatură din 1502 ne
îngăduie să cunoaştem, cu foarte multă pro­
babilitate, smalţurile (culorile) ce trebuie apli­
cate stemei lui Petru I : dacă florile de crin
sînt — ca in stema Capeţienilor Franţei din

74
care, prin Angevinii din Napoli, derivă — de
aur pe fond albastru, în schimb fasciile, care
in stema Ungariei erau roşu şi argint, aici sînt
verde şi aur. Reducerea numărului fasciilor
(de la opt la şase) şi modificarea smalţurilor
pot indica o adaptare a armoaririlor Ungariei
angivine, din care numai florile de crin au fost
păstrate cu aspectul lor originar [...] Stema ar
aparţine lui Bogdan I, de pe vremea cînd, ca
voievod al românilor din Maramureş, era va­
sal al regelui angevin al Ungariei (concesiune
sau asumare propria auctoritate); păstrată şi
după trecerea lui Bogdan în Moldova şi anu­
larea vasalităţii Moldovei faţă de Coroana un­
gară, această stemă va figura pe monedele mol­
doveneşti din veacul XIV chiar şi după ce
stema Ungariei însăşi se va modifica, după stin­
gerea Angevinilor şi chiar şi pe monedele ace­
lui principe care va provoca o considerabilă în-
fringere armatelor ungare ale lui Sigismund de
Luxenburg, în 1395 — Ştefan I. In această in­
terpretare, stema de pe monedele lui Petru I
indică tocmai continuitatea dinastică de la
Bogdan la Alexandru cel Bun şi nu implică o
presupusă înnoire a recunoaşterii suzeranităţii
Coroanei ungare anterior emiterii monedelor.
[...]După cum se vede, în domeniul numismatic
nimic nu ne îndreptăţeşte să căutăm originile
primelor monede moldoveneşti într-o presu­
pusă concesiune regală angevină“. 17
Cercetările arheologice au scos la iveală pînă
în prezent un număr de peste 1 100 de mo­

17 Ib id e m , p. CG3—GG4.

75
 nede aparţinînd domniei lui Petru I Muşat, din
care 230 au fost găsite la Mărmureni, jud; Ba­
cău, iar 178 în tezaurul descoperit în 1862 (în
Schineni, moşia Sărăţeni din fostul judeţ Tu-
tova).
legat direct de dezvoltarea economică a
Moldovei, de cuantumul monetar aflat în cir­
culaţie la acea dată, se află marele imprumut
financiar făcut de Petru I Muşat lui Vladislav
Iagello, care a fost discutat în istoriografia
noastră deseori. în istoriografia străină mo­
dernă cea mai veche menţiune despre acest
împrumut datează din anul 1846 în lucrarea
lui Golebiowschi Lukasz.18
In 1933 P. P. Panaitescu identifică „le rou-
bles d’argent franc“ cu „summi ârgenti di
Caffa, dont la valeur etait de 200 aspres
grecs“. 19 N. Iorga crede că „rubla de argint
frîneesc“ nu reprezintă „des ducats de Ge-
nes“20, iar Al. Gonţa, vorbind despre paritate
arată că 1 rublă de argint frîncesc echivalează
cu 120 de galbeni de aur, adică împrumutul
se ridica la 360 000 ducaţi de aur ; 21 Octavian

18 Golebiowschi Lukasz, D z ieje P o ls k i za W la d is-

I d o a Ja g ie lly i W la d y s la w a II, voi. I, Varşovia, 1846,
p. 74 ; vezi şi Jakob Caro, G esch icte P o len s, voi. III,
Gotlia, 1863, p. 64—67.
19 P. P. Panaitescu, L a ro u te c o m e r c ia le d e P o lo -
g n e ă la M er N o ire au m o y e n âg e, în loc. cit., p. 163.
20 N. Iorga, Is to ria ro m â n ilo r, voi. III, p. 3L2.
21 Al. Gonţa, U rk u n d lich e A u jsch lu sse u b e r d ie
M unzen u n d Z a h lu n g sm ittel d e r M old au in Ila n d c l-
s w e r k e ln m it ih r e n N a c h b a r la n d e r n in 14 u n d 15
Ja h r h u n d e r t, în „Sudost Forschungen", 27 (1968),
p. 59 şi urm.

76
 Iliescu demonstrează, în urma calculelor fă­
cute, că suma împrumutată regelui Poloniei
echivala cu 47,490 kg aur fin .22
în 1388 Vladislav cere lui Petru I Muşat
4 000 de ruble de argint, cererea fiind făcută
la Luck. In actul lui Petru din 1388 se spune
că o parte a sumei a fost dată la Luck, 23* aşa­
dar tot aici ceruse Vladislav banii de la Pe­
tru, prezent acolo, poate, în vederea căsătoriei
cu o rudă a regelui.
Petru promite 4 000, dînd chiar un acont,
urmînd să completeze suma la întoarcerea la
Suceava ; primeşte de la rege o chitanţă pentru
întreaga sumă (27 ianuarie 1388), gest de în­
credere din partea suveranului polon. Cînd Pe­
tru I Muşat pleacă de la Luck spre Moldova,
după 27 ianuarie 1388, el este însoţit de pan
Warszewcki, căruia trebuia să-i încredinţeze
restul banilor pînă la 4 000 de ruble. Ajungînd
la Suceava, Petru I Muşat, fie că nu avea su­
ma necesară, fie nevoind să o mai dea, com­
pletează acontul pînă la 3 000 de ruble. Suma
o înaintează lui Warszewcki şi scrie în acelaşi
timp o scrisoare regelui polon pentru a-1
anunţa că a dat numai trei mii de ruble, rugin-
du-1 să-i trimită o altă chitanţă pentru această
sumă (10 februarie 1388). Chitanţa de 4 000
promite că va fi restituită aceluia care va
aduce noua chitanţă.21 Vladislav Iagello se

22 O. Iliescu, L e p re ţ a c c o r d e cn 1388 p a r P ier re

M uşat a L a d is la s Ja g e llo n , în loc. cit.
23 M. Costăchescu, D ocu m en te m o ld o v e n e ş ti în a in te
d e Ş te fa n c e l M are, voi. II, p. 604.
2i Ib id c m .

77
obligă să restituie banii în termen de trei ani.
Drept garanţie dă oraşul Halici, cu „ţinutul ce
atîrnă de el“, în următoarele condiţii : dacă
pînă în trei ani suma nu va fi restituită, Petru
va intra în stăpînirea Haliciului şi îl va ţine
pînă la restituirea integrală a sumei. In acest
timp va avea dreptul să apere regiunea ca pe
propia sa ţară : „Iar dacă vreun duşman ar îm­
presura cu puterea lui acest adevărat oraş, Ha-
lici, acest adevărat voievod şi fratele său şi co­
piii lor, oricare dintre ei va fi viu, vor apăra
cu dreaptă credinţă şi cu toată puterea lor, fără
viclenie, acest adevărat oraş, iar nouă în ace­
laşi ceas ne vor da de ştire, ca să le dăm aju­
tor. Iar dacă acest adevărat oraş ar fi luat cu
puterea, atunci noi numai decît lie vom înturna
aceste adevărate patru mii de ruble“. 25 Acest
teritoriu „cunoscut de ai noştri mai ales sub
numele de Pocuţia [...] se întindea spre vest
de rîurile Cermuş şi Colacin ; el era mărginit
spre miazănoapte de Nistru, spre miazăzi de
Carpaţi ; spre apus mergea pînă la oraşul Ha-
licz, de unde i se trăgea şi numele. Aşezări
mai însemnate erau Sniatyn, Kolomea, Tvs-
mienica, Horodenka şi Stanislau. Suprafaţa
atingea aproape 8 000 de kilometri pătraţi". 26
Se pare că regii poloniei nu reuşiseră să res­
tituie întreaga sumă Ţării Moldovei nici chiar
în vremea lui Petru Rareş (1527—1538 ;
1541— 1546), iar teritoriul „amanetat", deşi

25 Ib id e m , p. 606.
26 Constantin C. Giurescu, Is to ria ro m â n ilo r , ed. cit.,
voi. I, p. 445—440.

78
recunoscut ca românesc chiar de regii poloni
s-a transformat la scurtă vreme de la moartea
lui Petru I intr-un litigiu teritorial, a cărui
rezolvare va fi „închisă" şi „redeschisă"
— militar şi diplomatic — în funcţie de capa­
citatea politică şi vigoarea diferiţilor domni ro­
mâni, pînă tîrziu către sfîrşitul secolului al
XVI-lea.
Faptul că o sumă atît de mare a putut fi
scoasă din vistieria ţării, fireşte fără a pricinui
perturbări în bugetul domniei, dovedeşte
— asemeni celor 7 000 de mărci oferite de Ba-
sarab, domnul Ţării Româneşti Muntenia lui
Carol Robert, regele Ungariei, în anul 1330 —
atît marea putere a economiei moldovene în
acel moment, cît şi soliditatea instituţiilor
statale, capabile să asigure o fluenţă constantă
şi progresivă acestei economii, garantată de în­
săşi stabilitatea politică asigurată ţării de Pe­
tru Muşat.
 CTITORUL UNUI AUTENTIC SISTEM
DEFENSIV

Dincolo de orice consecinţe, invaziile externe

exercitate asupra Ţării Româneşti Moldova
demonstrau, o dată în plus, că ţara nu va pu­
tea rezista un timp îndelungat puternicelor şi
repetatelor atacuri, decît dacă vor fi luate
energice măsuri de apărare, în special edifi­
carea de cetăţi puternice, după un sistem ju­
dicios gîndit şi pus în practică.
Sistemul de fortificaţii al României medie­
vale, expresie a dezvoltării economico-sociale
şi a organizării statale, prevedea, conform tri­
unghiului de forţe externe ce ameninţau sta-
talitatea românească, năzuind să o dezinte­
greze ', apărarea pe trei fronturi : Dunăreanc-
pontic ; al Nistrului şi al Tisei şi cîmpiei ves­
tice. Sprijinită de redutabilul bastion natural
al Carpaţilor, apărarea avea să fie eşalonată de
la frontiere în adîncimea teritoriului românesc
într-o puternică reţea de fortificaţii12.
Cercetările arheologice efectuate în ultimele
decenii la Baia, Şiret, Suceava, Roman, Or-

1 Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II, p. 24.

2 Ib id e m , p. 93

80
heiul Vechi, arata ca aceste aşezări au dispus
de. la început de fortificaţii proprii lucrate din
lemn şi pămînt (fireşte, cercetările viitoare vor
scoate la iveală faptul că şi alte localităţi au
beneficiat de fortificaţii proprii). In acest sens
este important de precizat că fortificaţii oră­
şeneşti din lemn şi pămînt, de tipul celor cu­
noscute în Ţara Românească Moldova în a
doua jumătate a secolului al XlV-lea, constituie
o caracteristică a centrelor urbane din Europa
occidentală înainte de apariţia fortificaţiilor din
piatră Deşi nu ofereau un maxim de efica­
citate din punct de vedere al apărării — ca de
altfel toate fortificaţiile similare de pretutin­
deni — ele se caracterizează printr-o perfectă
unitate a, tehnicii de construcţie folosită, în
special şanţul de apărare şi valul de pămînt
adiacent, armat cu palisadă din lemn, fiind
atestat arheologic, în mod consecvent.
în stadiul actual al cercetărilor privind for­
tificaţiile de pe latura estică a spaţiului româ­
nesc din a doua jumătate a secolului XIV sînt
de menţionat cetatea cu şanţ şi val de apărare
de formă rectangulară de la Corlăţeni, şi sis­
temul de fortificaţii din pămînt şi lemn de la
Roman34 ; reprezentând atît cetatea propriu-
3 A se vedea H. Pirenne, L e s v ille s du M oyen A ge,
Bruxelles, 1927, p. 27—38.
4 L. Chiţescu. N ov îi is to r ic e s k ie d a n n îe o m u şatin -
s k o i K r o p o s ii v. R om an , w . sv e te a r h e o lo g h ic e s k in
is sle d o v a n ii, în „Dacia“ N.S., IX (1965), p. 455—462. ;
Mireea D. Matei, L. Chiţescu, P r o b le m e s h isto riq u es
co n cern a n t la fo r te r e s s e du te m p d e s M uşat et l’eta -
b liss em en t u rb a in d e R om an , în „Dacia" N S X
(1960), p. 291—320.

81
zisă, cit şi fortificaţia oraşului. De aseme­
nea, şanţul de apărare de la Suceava, de mici
dimensiuni, palisada adiacentă — construita în
forma clasică a două garduri duble din lemn
umplute cu pămînt — şi valul de pămînt ado-
sat acesteia din urmă, ce delimtiau redusa, pe
atunci, aşezare urbană de aici, datează sigur
din a doua jumătate a secolului al XlV-lea.
Din punct de vedere tehnic fortificaţia Sucevei
se aseamănă cu aceea a Romanului. Există însă
şi o deosebire : ordinea dispunerii în teren a
elementelor componente ale fortificaţiei suce­
vene este inversă decît cea firească, în sensul
că aici palisada nu este dispusă spre Partea
interioară — dinspre oraş — a şanţului de apă­
rare, ci pe cea exterioară. Şi la Şiret, cercetă­
rile arheologice au scos la iveală urme ce do­
vedesc existenţa şanţului de apărare al oraşu­
lui, datat sigur în a doua jumătate a secolului
al XlV-lea, ceea ce infirmă, cel puţin în mo­
mentul de faţă, tradiţia despre existenţa aici
a unei cetăţi de la Sas Vodă. La Orheiul
Vechi cercetările au stabilit existenţa la finele
aceluiaşi secol a două linii de întărituri ce
fortificau în mod suplimentar platoul greu ac­
cesibil, înalt de aproximativ 200 m deasupra
rîului Răut, care-1 înconjoară din trei părţi,
şi care constau în şanţuri de apărare şi valuri
adiacente 5.

5 G. D. Smirnov, în „Kratkie soobşcenia Inslituta

istorii matenalnoi Kulturî Academii Nauk SSSR“,
Kiev, 1954, p. 24—39 ; Constantin C. Giurescu, T lr-
gu ri sau o r a ş e şi c etă ţi clin M old o v a, p. 233—239.

82
 Sistemul de fortificaţii al frontierei estice a
spaţiului românesc, avînd misiunea strategică
de a interzice direcţiile de pătrundere dinspre
stepele nord-pontice, cuprindea atît salba de
cetăţi ce apăra linia Nistrului şi Dunărea mari­
timă, cit şi totalitatea punctelor fortificate din
adîncimea teritoriului : cetăţile, curţile dom­
neşti şi boiereşti, mănăstirile ş.a. Datorită fap­
tului că pentru multă vreme principalele dru­
muri de comerţ au constituit şi direcţii strate­
gice esenţiale de pătrundere spre centrele vi­
tale, din punct de vedere economic, politic şi
militar, ale ţării, de-a lungul lor au fost edifi­
cate puternice cetăţi din piatră, cu misiunea de
interzicere a oricărei invazii inamice şi de ga­
rantare a bunei desfăşurări a traficului co­
mercial în sectoarele ce intrau sub directa lor
incidenţă. Totodată, cetăţile au jucat un rol
important pentru controlul şi întărirea auto­
rităţii, centrale, îngreunînd mult eventualele
tentative de insubordonare venite din partea
unor feudali locali, sau revoltele populaţiei îm­
potriva exploatării.
Caracteristica cetăţilor din piatră ridicate pe
teritoriul statului românesc est carpatic o con­
stituie forma lor rectangulară, ceea ce ar im­
plica unele influenţe polono-liuaniene, regiuni
unde forma patrulateră a fortificaţiilor pre­
domină fi. Se observă totodată o netă diferenţă
între cetăţile moldovene şi cele transilvănene6

6 Virgil Vătăşianu, Isto ria a r te i fe u d a le în ţă r ile r o ­

m ân e, voi. I, Bucureşti 1959, p. 289 şi urm.

83
contemporane, acestea din urmă încadrîndu-se
tipologic cetăţii de munte.
Analizîndu-le din perspectiva alcătuirii ali­
niamentelor defensive situate pe latura estică
a spaţiului românesc, cetăţile Ţării Româneşti
Moldova din cea de-a doua jumătate a secolu­
lui al XlV-lea sînt următoarele :
Hotin. Ridicată într-o buclă a Nistrului după
un plan adaptat terenului, cetatea Hotin a fost
întemeiată în scopul controlării limitei de ac­
ces în spaţiul românesc pe „drumul interna­
ţional" care lega Dunărea de Jos şi ţărmul
Mării Negre de Marea Baltică. Deoarece malul
drept al Nistrului, în locul unde s-a înălţat ce­
tatea, domină puternic pe cel sting, din faţă,
controlul asupra vadului, deci asupra întregu­
lui trafic de aici era deplin şi se efectua cu
mare uşurinţă7. Deşi menţionată încă la în­
ceputul secolului al XlV-lea (o însemnare ita­
liană din 15 februarie 1310 aminteşte „lo ves-
cov da Chocina", adică pe episcopul catolic de
Hotin) 8, fortificaţia a cunoscut importante îm­
bunătăţiri în vremea lui Petru I Muşat, fiind
menţionată printre oraşele „volohe" din lista
rusă alcătuită între 1387—1392 9.

7 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 233—236 ; vezi

•şi Grigore Ionescu, Is to ria a rh itec tu rii în R o m â n ia ,
voi. T, Bucureşti, 1963, p. 111.
s M on u m en t a Ilu n g a r ia e V a tica n e, seria I, voi.'II,
1885, p. 456, apud, N. Iorga, Is to r ia ro m â n ilo r,
Voi. III, p. 203, n. 4.
9 Al. Andronic, O raşe m o ld o v e n e ş ti în sec. X IV în
lu m in a c e lo r m a i v e c h i iz v o a re ru seşti, în „Romano-
slavica“, 1965, p. 203—217 ; Constantin C. Giurescu,
op. cit., p. 233—237.

84
 , Ţeţina. Avîrid rolul de a controla unul din
importantele vaduri ale Prutului, cetatea Ţe­
ţina î ş i :înălţa zidurile, cu turnuri masive în
cele patru colţuri, nu departe de Cernăuţi, fi­
ind situată pe o înălţime cu cota 539 m 101. Ceea
ce se mai poată distinge astăzi sînt fundaţiile
urnii turn pătrat şi un fragment de zid cu un
contrafort, făcînd parte din incinta de nord a
cetăţii. Spre apus se mai păstrează urma unei
vechi scări din piatră. Cele cîteva blocuri mari
de. piatră ţce se mai observă încă ne permit
constatarea că zidirea era din piatră brută, mai
ales gresie, legată cu un mortar alb, amestecat
Cu nisip şi pietriş mărunt.
Cetatea Ţeţina, ca şi Hmielovul, au aparţi­
nut dintru început Ţării Româneşti Moldova,
întrucît regiunea în care se găsesc ambele for­
tificaţii a fbst unificată statului feudal Mol­
dova 6 dată Cu îndepărtarea de aici a domina­
ţiei tătare în 1362 “ . S-ar părea că ea făcea
parte din ceţăţile pe care potrivit cronicii ru-
tene a lui Bychowic, Teodor Koriatovici le-ar
fi recunoscut românilor din anul 1354, în timp
ce Podolia era concedată regelui Ludovic al
Ungariei12.
Prima menţiune documentară a acestei ce­
tăţi se află în aceeaşi listă de oraşe, aşadar în­

15 K. A. Romstorfer, C eta tea S u c e v e i, Bucureşti

1913, p. 10—11.
11 T. Bălan, C eta tea H m ie lo v , Cernăuţi 1927,
p. 11—16 ; Constantin C. Giuresou, o p . cit., p. 230—233.
12 I. Miemeczewski, U n tersu ch u n g en d e s p o ln ich en
O b e r h o h e its r e c h te s u b e r d ie M oldau, Leipzig, 1872,
p. 21 („a horody osadyl Volochi“).
tre 1387—1392. Printre „gorodurile volohe“,
între Baia şi Colomeea, este trecut „Tetin“.
Izvorul rus reflectă realităţi care nu puteau fi
de dată recentă, întrucît pentru ca numele
unor tîrguri şi cetăţi să prezinte un interes la
data cînd au fost înscrise în listă, ele trebuiau
să-şi fi dovedit cîteva decenii mai înainte im­
portanţa. Ştirile despre unele aşezări au putut
fi aduse în ţările ruseşti de Vasili Dmitrievici,
fiul marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Dons-
koi, care în 1386 se afla în Moldova13. Cea
mai veche atestare românească scrisă despre
cetate se află într-un document din anul
1395 1415. Cetatea Ţeţina este în orice caz mult
mai veche decît sfîrşitul secolului XIV.
Referitor la ctitorul ei, în ultima vreme se
susţine tot mai mult că „trebuie să ne gîndirn
la Petru I Muşat care va fi avut interes să o
ridice după achiziţionarea Pocuţiei de la re­
gele polon1415. Ţinînd seama de faptul că este
vorba de o cetate în piatră, cu plan rectan­
gular, cu turnuri pătrate, de genul acelora con­
struite în timpul lui Petru I Muşat la Şcheia,
Suceava şi Neamţ, ne determină să apreciem
că zidirea ei din piatră — în locul uneia proba­
bil de pămînt — s-a făcut în timpul celui dintîi
muşatin. Părerea lui K. A. Romstorfer că
această cetate este o întemeiere a cavalerilor

la P. F. Paraska, Iz isto rii ra n n ih m o ld a v sk o -ru s-

s k ih sv e a z i (80 — e gg XIV v), în „Buletinul Aca­
demiei de Ştiimte a R. S. S. Moldoveneşti", Cliisinău,
nr. 2/1970, p. 43—49.
14 Mihai Costăehescu, op. cit., voi. II, p. 610.
15 Vii'gil Vătăşianu, op. cit., p. 295.

86
teutoni nu rezistă, ştiut fiind faptul că teutonii
n-au locuit niciodată în această regiune.
Intr-un studiu apărut în 1972 se acreditează
ideea că cetatea a fost construită de „Petru I
Muşat însuşi a cărui origine încă necunoscută
lasă posibilă eventualitatea ca membrii fami­
liei Muşat să se fi ridicat din această zonă a
Şepeniţului“ lr\ In acest sens este de reamintit
că şi Nicolae lorga observa în paginile monu­
mentalei sale istorii că Petru I Muşat păs­
trează pînă tîrziu titlul de „staroste pentru ţi­
nuturile de curînd alipite la Moldova — Ţara
Şepeniţului" 167
Şcheia. Cercetările arheologice efectuate la
Cetatea de Apus, de pe botul de deal situat
deasupra comunei Şheia18 au constatat că
ruina ce se mai putea vedea încă acolo nu era
altceva decît turnul din colţul de vest al celei
mai vechi cetăţi de piatră din Suceava, ale că­
rei fundaţii au fost apoi aproape complet de­
gajate. Cetatea Şcheia avea un plan dreptun­
ghiular (cca 39 X 37 m) uşor deformat (rom­
boidal) ; prezintă în fiecare colţ cîte un turn
dreptunghiular, puternic şi proeminent. Defor­
marea inevitabilă a planului cetăţii o explicăm
prin aceea că aici a fost adoptat un plan de
construcţie elaborat în regiuni cu cîmpie, în-

16 L. Chiţescu, F o r tific a ţiile M o ld o v a p în ă la m ij­

lo ciii seco lu lu i a l XlV-lea, în „Carpica“, 1972, p. 150.
17 N. Iorga, Is to r ia ro m â n ilo r, voi. III, p. 225.
18 A se vedea rapoartele în „Studii şi cercetări de
istorie veche“, nr. 1—2/1953, p. 369 şi urm. ; Ib id e m ,
nr. 1—2/1954, p. 301 şi urm.

87
 călecînd ca o şa coama unui deal, despărţit de
platoul din care face parte printr-un şanţ
anume tăiat. Dealul însuşi este rezultatul ero­
ziunii unui platou compus din stratificări de
nisipuri, marnă şi terţiar sarmatic. Ridicarea
cetăţii pe acest loc a fost determinată de fap­
tul că poziţia domină valea Sucevei şi a.pîrîu-
lui Şcheia, afluent ce vine dinspre valea Hu­
morului şi dinspre hotarul Transilvaniei, ceea
ce înseamnă că cetatea era menită să împiedice
o eventuală incursiune din acea parte.
Turnurile şi curtinele masive (grosimea
2,5 m — 3 m) sînt din piatră brută înecate în
mortar, păstrate în parte, iar albia de fundare
a curtinelor e adîncă de numai 0,50 m —
0,60 m. monedele găsite în zidurile de fundaţie
arată limpede că Petru I Muşat este ctitorul
acesteia.
Cercetările arheologice efectuate au avut şi
rostul de a răspunde la întrebarea dacă ceta­
tea a funcţionat efectiv sau nu. Aceasta în-
trucît se observă o lipsă totală a unor con­
strucţii în interior, a urmelor de viaţă pe pa­
vajul de piatră şi mortar din cetate, dînd
impresia neterminării. Lipsa straturilor de
moloz ce ar fi trebuit întîlnite în urma de-
mantelării zidurilor ,din ordinul voievodului
constituie şi ea o dovadă că cetatea a rămas
neterminată 19.
Suceava. Cetatea de Scaun a Ţării Româ­
neşti Moldova este ridicată la sud de actua-

19 Gh. Diaeonu, N. Constantinescu, C e ta te a S ch ela .

Bucureşti, 1960, " p. 115—116.
M o n og rafie.

88
Iul oraş Suceava, pe un bot de deal izolat ar­
tificial de platoul ce se întinde spre satul
Lisaura, prin săparea unui şanţ în partea de
est şi sud, în timp ce versantele de vest şi
de nord au fost de la început abrupte. Ca şi
in cazul cetăţii Şcheia şi aici s-a putut recu­
noaşte stratul incendiului de defrişare în ve­
derea ridicării construcţiei. în mijlocul botu­
lui de deal, amenajat sumar, s-a procedat la
ridicarea unor curtine de o grosime variabilă,
sub 2 m, deci mai slabe decît cele întîlnite la
Şcheia, prevăzute în colţuri şi în Centrul fie­
cărei laturi cu cîte uri turn pătrat, încadrîn-
du-se astfel un spaţiu dreptunghiular. Cu
excepţia incintei de pe latura de nord, prăbu­
şită cu construcţii cu tot în urma unei alu­
necări de teren, curtinele iniţiale se mai păs­
trează pe toate laturile, formînd peretele ex­
terior al clădirilor din curtea interioară.
Laturile curţii sînt aproximativ de 40 m
lungime. Dintre turnuri au fost refăcute în
întregime cel din colţul de sud-est şi cel din
mijlocul laturii de sud, primul într-o poziţie
oblică, al doilea însă deasupra fundamentelor
vechi. Dintre clădirile din interiorul curţii
numai corpul de pe latura apuseană e sigur
contemporan cu incinta, dovadă fiind faptul
că peretele dinspre curte al acestei aripi e
ţesut Cu curtina de sud. Din această primă
aripă de locuire se păstrează beciul20, sub
formă de hală lungă, împărţită în două nave
prin stîlpi masivi, dreptunghiulari, legaţi, pe

20 Grigore Ionescu, op . cit., p. 113.

de o parte, între ei prin arcuri semicirculare
formate din bolţari, iar pe de altă parte prin
arcuri corespunzătoare, transversale, cu pere­
ţii laterali. Cele două nave fuseseră acoperite
paralel cu bolţi cilindrice din cărămidă, prevă­
zută cu penetraţii atît în dreptul arhivoltelor
dintre stîlpi, cit şi în corespondenţa ferestre­
lor înalte şi evazate, prevăzute cu grele gratii
din fier, care dădeau înspre curte (aici punc­
tele de naştere a bolţii cilindrice şi a penetra­
ţiilor se pot recunoaşte încă bine). Deasupra
acestui beci cu bolţi masive pe dublouri se
ridicase o clădire cu parter, probabil şi etaj,
menită să servească drept locuinţă voievo­
dului, familiei sale şi cîtorva demnitari. Pe
latura de est era amplasat paraclisul. Gărzile
erau adăpostite, probabil, în turnuri.
In această incintă se intra mai întîi printr-o
poartă încoronată cu un arc semicircular, des­
chisă in curtina de sud, în vecinătatea ime­
diată a clădirii domneşti, dublată din prima
fază încă de o altă poartă, deschisă în curtina
de est, aproape de colţul de miazănoapte 21.
Apa potabilă era adusă la început în cetate
prin conducte de lemn, apoi prin conducte din
lut ars, pe principiul vaselor comunicante22.
Prima atestare documentaraă a Cetăţii de
Scaun datează din 10 februarie 1388. Aceasta

îl A se vedea N. Stoicescu, R ep er to riu l b ib lio g r a fic

a l lo c a lită ţilo r şi m o n u m en te lo r m e d ie v a le d in M ol -
d o v a , Bucureşti, 1974, p. 784—812.
22 Mircea D. Matei, Al. Andronic, C eta tea d e S cau n
a S u cev ei, Bucureşti, 1967, p. 13—18.

90
se află în documentul prin care se arată că
Petru I Muşat îl împrumută pe regele Polo­
niei Vladislav Iagello cu „trei mii de ruble
de argint frîncesc“ : „Şi s-a scris cartea în
cetatea Sucevei, luni, în întîia săptămînă a pos­
tului, sub pecetea noastră, în anui naşterii
Domnului 1388“ 2".
Faptul că şi oraşul Suceava este menţionat
pentru prima dată tot în anul 1388, nu ca
loc de emitere a unui document, ci efectiv ca
aşezare — în actul emis de catolicosul ar­
menilor Theodoros al II-lea la 18 august
1388, „nostra civitatis sucevenisis"2324 — are
o semnificaţie aparte, ce rezidă în faptul că
timp de aproape trei veacuri evoluţia Sucevei
stă sub semnul dualităţii Cetate-Oraş. Istoria
cetăţii nu ar fi întreagă fără cea a oraşului,
chiar dacă fiecare şi-a avut propria viaţă în-
tr-o inseparabilă unitate.
înaintea acestor menţiuni datate precis, atît
pentru oraş cit şi pentru cetate2526, Suceava
a fost inclusă în deja citata listă rusă de
„oraşe depărtate şi apropiate*126.
Dacă nu concomitent cu ridicarea celei mai
vechi cetăţi de piatră din Suceava, Cetatea

23 M. Costăchescu, op. cit., voi. II, p. 604.

24 P. P. Panaitescu, H risov u l lu i A lex a n d r u c e l B un
p en tru e p is c o p ia a rm ea n ă d in S u c ea v a 20 iu lie 1401,
„Revista istorică română", 1934, p. 44—56 ; H. Dj. Si-
runi, A rm en ii în R om ân ia , în loc. cit., p. 28.
25 A vedea şi documentele din 18 noiembrie 1393 ;
6 ianuarie 1395 ; martie 1390, în D RH A , voi. I, nr. 4
p. 6 ; Ilurmuzaki, Densuşianu, D ocu m en te, 1/2 p. 323.
26 Al. Andronic, op. cit., p. 212—213.

91
Şcheia,.imediat: după aceasta şi în orice caz
paralel cu •construirea cetăţii de scaun Su­
ceava, domnia a iniţiat construirea în oraşul
Suceava a celui mai vechi nucleu al curţii
domneşti. Cum era şi firesc, noua construcţie,
în formă aproximativă pătrată, cu latura de
40 m, nu putea fi aşezată în vatra vechiului
oraş, deoarece aceasta ar fi presupus dărî-
marea a numeroase ţocuinţe ale târgoveţilor.
In consecinţă, curtea domnească din Suceava
a fost situată dincolo de şanţul de apărare al
vechiului târg şi a fost, probabil, o vreme izo­
lată de aceasta.
Prezenţa numeroaselor complexe meşteşu­
găreşti, . situate pe o suprafaţă de teren des­
tul de redusă, 1reprezintă fără îndoială o in­
tensificare a activităţii productive în cadrul
oraşului Suceava. Scopul acestor complexe
meşteşugăreşti era acela de a satisface în
primul rînd nevoile curţii domneşti, şi consu­
mul orăşenilor care nu intrau sub nici o for­
ma în relaţii directe cu curtea voievodală.
Cetatea Neamţ. Dintr-o perioadă foarte
apropiată de vremea în care s-au zidit Şcheia
şi Suceava datează şi nucleul iniţial al Cetă­
ţii Neamţ27. Oglindindu-se în „Ozana cea fru­
mos curgătoare şi limpede ca cristalul“ 28 ea
a fost ridicată pe extremitatea coamei unui
lanţ de dealuri mai înalte. Legătura directă
cu acea coamă de deal a fost tăiată printr-un

27 N. Stoicescu, op. cit., p. 585—588.

28 I Creangă, A m in tiri d in c o p ilă rie, Bucureşti
1959, p. 76.

92
şanţ artificial, de apărare, peste care s-a con­
struit apoi un pod lung, condus în curbă spre
flancul de răsărit al cetăţii, pătrunzînd în
interior prin poarta turnului de nord-est.
Perioadei domniei lui Petru I Muşat i se da-
toresc, aşa cum o dovedesc săpăturile efectuate
aici, curtinele cetăţii, care formează un drept­
unghi destul de regulat, cu laturile de apro­
ximativ 45x40 m. Deoarece curtinele nu au
fost împinse pînă la extremitatea platoului,
amenajat sumar pentru construirea cetăţii,
între ele şi prăpastia de pe laturile de est,
sud şi vest a rămas o mică bermă neregulată,
de dimensiuni mai mici decît terasa din faţa
curtinelor iniţiale ale cetăţii de la Suceava.
O asemenea terasă largă a fost lăsată numai
pe latura nordică.
Deşi prezintă un plan rectangular, datorită
suprafeţei reduse de teren, Cetatea Neamţ are
turnurile de colţ, şi ele tot rectangulare, in­
cluse în interiorul fortificaţiei. Astfel, deşi
planul iniţial se aseamănă principial cu cel
de la Suceava, el prezintă această modificare
în privinţa dispoziţiei turnurilor. O construc­
ţie asemănătoare este cetatea de la Diosgyor
(R. P. Ungaria)23, care are un plan pătrat,
la colţuri turnuri interioare rectangulare şi
este construită de regele Ungariei Ludovic
cel Mare înainte de 1381.

23 Marjalaki Kiss La jos, Ferenczy Karoly, Bcszih

Andor, A Diosgi o ri var, Mişcolt, 1961, p. 14, urm.

93
 Cu timpul incinta Cetăţii Neamţ a fost căp­
tuşită pe laturile de est, sud şi vest cu cîte un
corp de clădire intercalat între turnurile de
colţ. Beciurile sînt puţin adînci şi nu au mări­
mea celor de la Suceava, aceasta întrucît şi
corpurile de clădire sînt mult mai strimte.
Deasupra beciurilor de pe cele trei laturi se
văd urmele arhitectonice ale parterului înalt,
la care urcau scări de piatră, strimte, făcute
uneori în unghi drept, alteori spiralate.
Intrarea în cetate era adăpostită de turnul
din colţul de nord-est, iar poarta, cu punte
mobilă — al cărei dispozitiv se poate încă re­
cunoaşte — se afla în peretele răsăritean.
Alături mai era şi o portiţă, strimtă, înzes­
trată şi ea cu un pod în cumpănă. Ambele
porţi corespund podului peste şanţ, construit
pe piloni. O altă poartă, de data aceasta sim­
plă, se deschide în curtina de nord, iar o por­
tiţă secretă dădea spre berma apuseană.
Zidurile înalte, de aproximativ 12 m şi
groase de 3 m erau din piatră de rîu şi mortar
alcătuit din nisip şi var, cărbune, bucăţi de
cărămidă şi pietriş. în exterior ele şe spri­
jineau pe 14 contraforturi puternice, iar în
interior pe laturile de est, sud şi vest erau
dublate de un şir de clădiri, ce par a fi ul­
terioare epocii lui Petru I Muşat.
Nu este întîmplător că dacă pentru epoca
primului muşatin Cetatea Neamţ reprezenta
cea mai sudică fortificaţie a statului moldo­
venesc, abia la sfîrşitul acestei domnii Roman
I Muşat completează sistemul de apărare al

94
ţării, construind cetatea ce mai tîrziu îi va
purta numele 30.
Dacă în ceea ce priveşte rolul fortificaţiilor
în consolidarea de ansamblu a vieţii militare
şi de stat a orînduirii feudale, prin existenţa
unor obligaţii de ordin militar, precum şi a
unor importante concentrări de forţe militare,
ştim astăzi destul de multe, în ceea ce pri­
veşte problema existenţei şi persistenţei curţi­
lor boiereşti în această perioadă semnele de
întrebare sînt mari şi diverse. Cert este însă
aportul deosebit pe care l-au avut acestea în
viaţa militară a ţării, cînd în faţa invadatori­
lor orice punct fortificat însemna un obstacol
în plus ridicat împotriva tentativelor de pă­
trundere în interiorul teritoriului românesc31.
Statistica curţilor boiereşti din Ţara Româ­
nească Moldova ne oferă următoarele date :
5 curţi boiereşti menţionate în secolul al XIV-
lea şi 9 atestate în primii 15 ani ai secolului
următor, faţă de care probabilitatea ca ele
să fi existat şi în ultimul deceniu ai secolului
al XlV-lea este foarte mare.
In concluzie, putem aprecia ca deosebit de
rodnică activitatea de înzestrare cu cetăţi pu­
ternice a Ţării Româneşti Moldova desfăşu­
rată de Petru I Muşat pe parcursul întregii
sale domnii, care, din acest punct de vedere,

s# Sca lat Porc.'scu, E p isc o p ia R o m a n u lu i , Roman,

1984, p. 9—17.
31 Gh. Diaecnu, D esp re ro lu l cu rţilo r b o ie r e ş ti în
o rg a n iz a rea m ilita r ă a v ea cu lu i a l X lV -le a — X V -iea
în „Studii şi referate privind istoria României", I
(1954), p. 551—572.

95
reprezintă un salt calitativ deosebit de impor­
tant. în primul rînd că lui i se datorează în­
locuirea vechilor cetăţi de pămînt cu edificii
noi, din piatră, mult mai solide şi mult mai
încăpătoare. Totodată, fiecărei cetăţi i-a fost
destinat un loc judicios cumpănit, conform ne­
voilor strategice de ansamblu ale statului,
astfel încît n-a existat, practic, punct obligat
de trecere spre interiorul spaţiului românesc
care să nu beneficieze de o „straje11 capabilă
să reziste în faţa repetatelor încercări de
străpungere a frontierei estice. în al doilea
rînd, asamblarea tuturor cetăţilor după un
plan de anvergură, realizat la scara întregii
Ţări Româneşti est-carpatice a făcut din Petru I
fondatorul sistemului defensiv de la frunta­
ria răsăriteană a României medievale. Siste­
mul de apărare ctitorit de Petru I Muşat, com­
pletat şi perfecţionat de succesorii săi, a cu­
noscut maxima dezvoltare sub domnia lui
Ştefan cel Măre — voievodul care a repurtat
nepieritoare victorii în confruntările cu inva­
datorii străini, impuhînd cu vigoare arta mi­
litară românească în istoria universală.
 APÂRÂTOR a l i n t e g r i t ă ţ i i
SI INDEPENDENTEI STATALE
ROMÂNEŞTI

Avînd ca obiectiv fundamental asigurarea

integrităţii teritoriului românesc, libertatea şi
independenţa poporului care i-a încredinţat
cîrma ţării, Petru I Muşat a reuşit să unifice
sub sceptrul său toate ţările româneşti aflate
între Carpaţi şi Nistru, dînd astfel Ţării Româ­
neşti Moldova o clară individualitate politico-
teritorială. Practicînd o diplomaţie abilă, con-
tracarînd prin eforturi materiale sau militare
orice tentativă de înstăpînire asupra terito­
riului românesc aflat sub autoritatea sa, dom­
nul de la Suceava a promovat — în esenţă —
o politică paşnică, de asigurare a stabilităţii
economice şi de consolidare a armăturii in­
stituţionale statale în plin proces de înnoire.
A asigurat liniştea în interior şi nu a atras
poporul pe panta unor acţiuni militare externe
aventuriste, respingînd orice angajamente in­
ternaţionale în acest sens.
Dacă pentru Ţara Românească Muntenia
se impunea necesitatea menţinerii echilibrului
între puterea otomană în plină ascensiune şi
regatul ungar, care era departe de a renunţa
la tendinţele sale expansioniste asupra între­

97
gii lumi româneşti, pentru Ţara Românească
Moldova elementele esenţiale de politică ex­
ternă au constat în accentuarea colaborării cu
regatul polon care, avînd în zonă interese con­
trare celui ungar, adversarul declarat — „na-
tural“ i-am putea spune — al Moldovei, repre­
zenta un partener eficient. Un partener cu
care trebuia procedat cu mare abilitate şi
prudenţă, date fiind şi năzuinţele sale cuceri­
toare programate să-i asigure ieşirea la Marea
Neagră. Acestei conjuncturi i se adaugă pre­
zenţa tătarilor, acum slăbită, aruncaţi dincolo
de graniţele ţării, dar continuînd să reprezinte
un însemnat pericol potenţial. De altfel, în
condiţiile în care Hoarda de Aur era în plin
proces de dezagregare, factorii politici de la
Suceava urmăreau să coalizeze toate forţele
ce se „opuneau restaurării dominaţiei tătare
asupra teritoriilor care scăpaseră de sub con­
trolul său“ *.
Prima mare întreprindere cu largi implica­
ţii naţionale şi internaţionale a lui Petru Mu-
şat pe care memoria documentelor ajunse pînă
la noi a consemnat-o a fost înfiinţarea, în
1386, a mitropoliei Moldovei. în mentalitatea
timpului un asemenea act avea o importanţă
deosebită, fiind o iniţiativă cu adinei impli­
caţii politice, menit — cum s-a observat — „a
consacra politic Moldova, în rîndul ţărilor in-1

1 Şcrban Papacostea, A u x d eb u t de. V elat M old a v e.

C o n sid era tio n en m a r g e d'u ve n o u v c lle so u rce, în
loc. cit., p. 156—-107.

98
 dependente112. Dacă încercuirea ungaro-po-
lonă realizată în 1370 — o dată cu alegerea
ca rege al Poloniei a lui Ludovic cel Mare,
monarhul angevin de la Buda — îl determi­
nase pe Laţcu — mai mult ca sigur că între
1375— 1382 şi pe urmaşul său Petru Muşat —
să recurgă la inspirata măsură de anihilare a
acestei situaţii — de-a dreptul fără ieşire —
prin contactele cu papalitatea şi simularea
aderării la catolicism, Petru I se îndreaptă, în
momentul în care moartea regelui cu două co­
roane anulează cercul angevin, către Constan-
tinopol. Acţiunea sa pornea de la faptul că
lupta pentru succesiunea lui Ludovic cel
Mare, creind serioase probleme în interiorul
regatelor polon şi ungar, redeschisese com­
petiţia Budei şi Cracoviei pentru supremaţia
în zonă — devenită acerbă datorită crizei di­
nastice —, astfel încît cooperarea împotriva
Moldovei era practic imposibilă, cu atît mai
mult cu cît ea putea manipula diplomatic în­
tre cele două puteri. In atare condiţii, Petru
Muşat a înţeles că statului său, puternic în
interior, îi trebuie consacrarea internaţională
a independenţei, fără de care întregul efort
de pînă la el risca să fie anulat. Şi cum în
evul mediu aşa ceva nu se putea realiza decît
prin biserică, domnul român trebuia să se ho­
tărască între papă şi patriarh. Se îndreptă
către Bizanţ atît datorită tradiţiei în credinţa
răsăriteană a românilor, cît şi unor calcule
fireşti intereselor româneşti : a accepta cato­

s Ciprian Zaharia, op. cit., p. 36.

99
licismul însemna să adopţi un masiv plement
de apropiere cu regatele catolice vecine şi în
felul acesta să rişti ca în timp să fi mult mai
uşor înghiţit de către ele ; totodată, catolicis­
mul însemna posibilitatea de amestec necon­
trolat în treburile interne ale statului, ca
urmare a caracterului său supranaţional şi,
deci, recunoaşterea de către autoritatea pa­
pală numai a entităţii statale, dar nu şi a
independenţei, situaţie pe care poporul ro­
mân nu a admis-o niciodată de-a lungul isto­
riei sale ; patriarhia de la Constantinopol, deşi
cu pretenţii de hegemonie „transnaţională*4
oarecum identice cu cele ale papalităţii, a ad­
mis, cînd autoritatea politică locală a fost în
măsură să-şi impună punctul de vedere, ceea
ce s-a numit „autocefalie44, adică conducerea
de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe
naţionale. Ga urmare, „legitimîndu-se44 prin
intermediul Bizanţului, Ţării Româneşti Mol­
dova — asemeni Ţării Româneşti Muntenia
în 1359 —, i se recunoştea de către „opinia
publică internaţională44 a timpului un ioc dis­
tinct în ierarhia statelor europene, iar inde­
pendenţa nu numai că nu-i era ştirbită, dar
îi era consfinţită.
Este de presupus că cererea lui Petru Mu-
şat a fost acceptată repede la Constantinopol,
mitropolia Moldovei — fireşte cu întreaga sa
ierarhie — fiind menţionată de documente
începînd cu sfîrşitul anului 1386, dar data în­
temeierii ei trebuie căutată undeva între sep­

100
tembrie 1381 — septembrie 1386 34. Lucrurile
nu au mers la fel de uşor în ceea ce priveşte
alegerea mitropolitului, căci Petru Muşat
respinge numirea în această funcţie a unui
grec, prin care Constantinopolul înţelegea să
nu recunoască statului românesc est-carpatic
dreptul la „autocefalie14. Nemulţumit că n-a
fost consultat, domnul român, susţinut de clasa
conducătoare a ţării, propune un contracan­
didat local în persoana lui Iosif I Muşat,
membru al familiei domnitoare. Va începe un
conflict de lungă durată — terminat în 1401
— din care români vor ieşi victorioşi, Bizan­
ţul trebuind să-l recunoască în cele din urmă,
pe Iosif Muşat, care fusese numit de domn
de la bun început drept marele ierarh al Mol­
dovei independente.
„Recunoaşterea mitropoliilor române marca
încheierea, pe plan politic, a procesului de
unificare statală la sud şi est de Carpaţi şi,
totodată, confirmarea pe plan internaţional a
independenţei ţărilor române extracarpatice.
Domnia prin reorganizarea bisericii şi contro­
larea directă a vîrfurilor ierarhiei ei, dobîndea
una dintre cele mai însemnate pîrghii ale pu­
terii de stat medievale.44 4
Importanţa înfăptuirii lui Petru Muşat a
fcst exact înţeleasă de regele Poloniei Vladi-
slav Iagello, faţă de care voievodul a trebuit
să adopte o poziţie circumspectă şi flexibilă.
Istoricul Nicolae Iorga a reuşit să surprindă

3 Ib id e m , p. 31.
4 Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. 11, p. HO.

101
în citeva cuvinte deopotrivă importanţa şi
gravitatea momentului : „A numi mitropolit
înseamnă şi a recunoaşte neatîrnarea politică
a unei ţări, ceea ce pentru Moldova de atunci
era, se va recunoaşte, o chestiune destul de
gingaşă, mai ales cu privire la regele Cazimir,
precum şi mai tîrziu la urmaşul lui, Iagello
Litvanul, făcut în acelaşi timp creştin şi rege
al Poloniei145. Drept urmare, Petru Muşat,
deplin conştient de valoarea cărămizii pusă
de el la temelia trainică a edificiului naţional
românesc, a considerat că unele concesii acor­
date marelui vecin de la răsărit îi vor adormi
pe moment suspiciunea, dar nu vor ştirbi cu
nimic independenţa ţării.
Sacrificîndu-şi mîndria personală pentru
binele de obşte56, cel dinţii muşatin se hotă­
răşte în 1387 să răspundă repetatelor, mai
mult ca sigur, insistenţe venite de la curtea
cracoviană de a depune omagiu de vasalitate.
Decizia nu este deloc întîmplătoare, ea revine
la scurtă vreme după ce, în vara lui 1387,
ostile polone realipiseră Haliciul la regat, în

5 N. Iorga, Is to ria b is e r ic ii r o m â n eşti şi a v ie ţii r e ­

lig io a se a ro m â n ilo r, voi. I, Bucureşti, 1926, p. 47.
6 Căci aşa cum s-a observat „în ochii voievozilor
români prestarea personală a omagiului a avut tot­
deauna un caracter înjositor, a titu d in e sin g u la ră in
tot ev u l m e d iu eu r o p e a n (s.n.), motiv pentru care au
uitat sistematic să-l evite. Cind au lăcut-o însă,
extrem de rar, ei au impus un ceremonial propriu
care se deosebea de ritualul clasic folosit în întreaga
Europă" (Is to ria m ilita ră a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II,
p. 29—30).

102
felul acesta vecinătatea cu Moldova fiind con­
siderabil întărită.
Deşi refuzau din principiu omagiul vasalic,
domnii români l-au prestat în repetate rîn-
duri deoarece pentru lumea feudală a Euro­
pei — şi nu numai — acest mijloc era singurul
mod de a stabili relaţii internaţionale. Dar
„conţinutul pe care domnii români l-au dat
tratatelor încheiate cu regatele vecine a fost
cel al unor acorduri bilaterale încheiate intre
parteneri egali în drepturi şi obligaţii reci­
proce. Niciodată domnii români n-au înţeles
relaţiile feudo-vasalice ca pe o formă de sub­
ordonare, ci ca pe o alianţă încheiată pe bază
de obligaţii şi avantaj reciproc şi în temeiul
unei depline egalităţi117. Pe drept cuvînt s-a
apreciat că : „Numai vecinătatea unor mari
state feudale cu tendinţe dominatoare, pentru
care singurul mod coerent de purtare a unui
dialog politic pornea întotdeauna de la prin­
cipiul feudo-vasalic, a determinat recunoaşte­
rea acestuia, dar ţinta reală a acceptării aces­
tor acte de vasalitate a fost neutralizarea di­
plomatică a cuceririi de fa c t o ; orice tentativă
a «suzeranilor»- de a depăşi aceste limite şi
de a cotropi teritorii româneşti, de a se ames­
teca în treburile interne, de a impune ţării
voinţa străină a determinat de fiecare dată
o reacţie imediată şi fermă a poporului român,
soldată cu adevărate dezastre militare pentru
invadatori" 78.

7 Ib id e m , p. 29.
8 Ib id em .

103
 Motivarea actului omagial depus de Petru
Muşat coroanei polone a dat naştere unei în­
tregi literaturi istoriografice. Unii l-au crezut
pe voievod aflat în pericol otoman9 ; alţii,
mai fantezişti, au văzut aici o continuare a
relaţiilor dintre Moldova şi Rusia Roşie, care
ca principat de Halici ar fi fost pe vremuri
suzerană a Moldovei10. Unii au considerat că
este vorba doar de acţiunea mecanică a Hed-
vigăi de a lua în posesiune toată moştenirea
ce-i rămînea după tatăl ei, deci între altele
şi fireşte fictiv, dreptul asupra Moldovei1!.
Stanislas Sarnicki consideră suzeranitatea po­
lonă asupra Moldovei ca derivînd din supu­
nerea geţilor (sic!) de către sarmaţi12. Oscar
Halecki arată că Ţara Românească Moldova
acceptase suzeranitatea polonă dintr-un mo­
tiv de apărare în faţa pericolului reprezentat
de Ungaria, de tătari şi otomani13. N. Iorga,
vedea în stăpînirea Pocuţiei de către dom­
nul Moldovei originea suzeranităţii polone,

9 Ioan Ursu, R e la ţiile M o ld o v ei cu P olon ia, p m ă

la m o a r tea lu i Ş te fa n c e l M are, Piatra Neamţ, 1898,

P 10 Niemcrewski, U n tersu chu n g d es p o ln isch en

O b e rh o h eitsr ec h ts u b e r d ie M oldau, Leipzig, 1872,
p 42.
n o . Gorka, Z a g a d n ien ie cz a r n o m o r s k ie io p o lity c e
p o lis k ie g o sr ed n io w ie c z a , p. 32 33.
12 Stanislas Sarnicki, A n u a les siv e a e o rig in e et
r e b u s g estis P o lo n a ru m et L itu a n o ru m , in J. Plugosz,
op. cit., col. 911.
13 Oscar Halecki, L e s re la tio n s p o lo n o ro u m a in es,
în „Revue historique du sud-est europeenes", 1936,
p. 233—238.

104
conchizînd că actul din 1387 izvorîse din „acel
drept asupra Ungariei, pe care pînă tîrziu şi
l-a arogat" Vladislav Iagello, admiţînd că
„putea fi vorba, ca interes, de garantarea po­
sesiunilor din nordul Moldovei, acea ţară a
Şipinţului". 14 La rîndul său P. P. Panaitescu
explică suzeranitatea polonă asupra Moldovei
pe temeiuri economice : în 1387 Polonia a
redobîndit în chip definitiv Galiţia, ceea ce
îi deschidea drumul spre Marea Neagră şi din
dorinţa de a proteja acest drum, ea a adus
Moldova sub suzeranitatea ei 15. De deschide­
rea drumului comercial spre Marea Neagră
este strîns legată „vasalitatea Moldovei sub
coroana polonă [...] înscriind accesul liber al
acesteia spre Marea Neagră"16. Aici trebuie
să precizăm că şi în lipsa drumului prin Mol­
dova legătura comercială cu Marea Neagră se
putea face de-a lungul malului stîng al Nis­
trului, pe ruta vechiului drum tătărăsc, re­
giune controlată de lituanieni. Interesele Po­
loniei şi ale Ţării Româneşti Moldova, de
acelaşi ordin economic, s-au întîlnit pe un te-
, ren comun. Pentru Moldova vama realizată
în comerţul de tranzit era una din principa­
lele surse de venituri.
„Recunoaşterea suzeranităţii polone — sub­
linia Constantin C. Giurescu — a fost o mă­

14 N. Iorga, Is to r ia ro m â n ilo r, voi. III, p. 260.

15 P. P. Panaitescu, L eg ă tu rile m o ld o -p o lo n e în
sec. X V si p r o b le m a C h iliei, în „Romanoslavica",
1958, p. 95—118.
10 Idem, M ircea c el B ătrîn , p. 29.

105
sură de precauţie din partea lui Petru I Mu-
şat. Ea împiedica un atac dinspre miază­
noapte şi-i asigura în acelaşi timp, un ajutor
în caz de conflict cu ungurii".17
Suzeranitatea polonă — se precizează în-
tr-un studiu recent — reprezenta o acoperire
eficientă, împotriva pretenţiilor ungare de
suzeranitate, acestea din urmă legate de un
program de expansiune teritorială spre gurile
Dunării şi de dominaţie efectivă18.
Se ştie că regele Vladislav Iagello, termi-
nînd acţiunea sa în Lituania, la întoarcerea
spre Cracovia, trece în revistă noile regiuni
cucerite şi se opreşte la Liov în septembrie.
Aici vine Petru I Muşat să-i depună omagiul.
Că Vladislav era prezent ne arată clar ex­
presia „cum serenissimo principe, domino
Wladislaw fuimus constituti" din documentul
lui Petru I Muşat. Depunerea omagiului a
avut loc pe data de 14 septembrie 1387, iar
consemnarea sa scrisă a fost redactată două
săptămîni mai tîrziu, la 26 septembrie 19. Vo­
ievodul Moldovei era însoţit de cinci ..consi­
lieri supremi" : Julă căpitanul; Burlă ; Drăgoi
vornicul, Stanislav şi Standul, investiţi cu
puteri depline de către boierimea moldoveană.1

11 C. C. Giurescu, Is to ria ro m â n ilo r, ed. cit.,

voi. II, p. 427-
18 Şerban Papaccstea, D e la C o lo m e e a la C od rii
Cosminului.. P oziţia in tern a ţio n a lă a M o ld o v ei la sfir-
şitul sec. X V , în „Romanoslavica“, 1970, p. 525—553.
19 Constantin Rezachevici, M ircea c e l B ă trîn şi
M old ov a, în „Revista de istorie", nr. 8/1986,
p. 746—758.

106
Astfel de garanţii ale boierilor erau obişnuite
pe vremea aceea : la 28 aprilie 1888 o seamă
de cneji şi de boieri lituani dau la Luzyce ga­
ranţie faţă de regele Vladislav, pentru Du­
mitru Korybut, cneaz lituan, care în adevăr
depune omagiu la 18 mai 1388 la Cracovia.
Chiar şi soţia putea depune garanţie, cum
face Ana, soţia lui Vitold faţă de Vladislav şi
Hedviga la 5 august 1392, la Ostw.
în actul din 1387 se specifică că domnul
face astfel după o consultare prealabilă a
boierilor : „Cu bună ştiinţă şi voinţă proprie
a boierilor noştri credincioşi, fiind întrunit în
sfat domnesc în mod special" (ex certa scientia
et ultrcnea voluntate boyaronum nostrorum
fidelium communicato consilio ymmo specia-
liier accedente).
Iar boierii scriu : „în numele nostru şi al
tuturor celorlalţi pămînteni ai Ţării Româ­
neşti care ne-au încredinţat întreaga împu­
ternicire pentru a face acest lucru“ (nostro
nomine et aliorum omniutri terrigenarum ter-
re Valachie qui in nos nad ipsum faciendum
autoritatem omnimodam transtulerunt).
Presupunerea că Petru I Muşat era însoţit
de Roman, fratele său, nu poate fi contro­
lată 2®. Roman ar fi trebuit să rămînă în ţară
să aibă grijă şi să gireze domnia ; dacă ar fi
fost prezent, este exclus să nu fi fost pomenit
în act aşa cum este menţionat în „chitanţa"
lui Vladislav din 1388.20

20 J. Daborwski, D zieje sr ed n io w ie c z n ej, voi. II,

Krakow, 1926, p. 223.

107
 Deosebit de importantă este precizarea con­
ţinută de document referitoare la faptul că
jurămîntul religios a fost depus de Petru în
faţa mitropolitului ortodox al Kievului, Ci-
prian. Este dovada incontestabilă atît a mo­
dului în care a fost tratat de regalitatea po­
lonă — ca partener egal, ale cărui pretenţii
trebuie respectate —, cît şi, să-i spunem, îm­
păcarea cu gîndul că prin opţiunea sa către
Constantinopol, Petru Muşat a tăiat definitiv
orice posibilitate de instaurare a catolicismu­
lui în Moldova.
Lg prestarea omagiului din partea lui Petru I
Muşat, regele Poloniei dădea şi el un act
prin care arăta că primeşte omagiul şi -se
angaja să îndeplinească obligaţiile ce-i re­
vin în calitate de suzeran. Despre acest
document aflăm ştiri de-abia din actul dat de
Vladislav în Lancici la 13 decembrie 1433,
„dăm şi am dat scrisoarea noastră spre întă­
rirea scrisorilor noastre de dinainte, precum
am dat lui Petru, lui Roman [...]“ 21
Dar în ciuda faptului că Petru a acceptat
prestarea omagiuliu absolut41 — cum îi spune
N. Iorga 22 —, cu respectarea protocolului de
ambele părţi, situaţia politică de drept a dem­
nului şi statului român a rămas neschimbată,
neprodueîndu-se nici o „atingere" a preroga­
tivelor supreme de independenţă şi suverani­
tate, aşa cum o dovedeşte, mai ales, actul din
10 ianuarie 1338 prin care Vladislav Iagello

21 M. Costăchescu, op. cit., voi. II, p. S99.

22 N. Iorga, op. cit., voi. III, p. 260.

108
confirmă împrumutul de 4 000 de „ruble
frînceşti" primit de la domnul moldovean. La
numai cîteva luni de la depunerea jurămîntu-
lui, suveranul de la Cracovia îl tratează pe
vecinul de la Suceava ca pe „prietenul nostru",
termeni de perfectă egalitate, deci — cum con­
stata tot N. Iorga — „nici o legătură de vasa­
litate" 23 Cum „nimic nu arată vreo depen­
denţă feudală"24 în documentul încheiat la
Radom între trimişii lui Mircea cel Mare şi
cei ai lui Vladislav Iagello în care ambii voie­
vozi sînt intitulaţi principes şi domini.
Aspectul merită reţinut şi datorită faptului
că, deplin independenţi, cei doi domni pun în
acest an bazele unei politici ce va deveni tra­
diţională : politica „blocului românesc" ca
principal contrafort al politicii internaţionale
româneşti.
. Conştient de faptul că în confruntarea cu
statele vecine care urmăreau cotropirea te­
ritoriilor româneşti, garanţia reuşitei în luptă
— politică, diplomatică şi militară — o con­
stituia cooperarea întregii românimi, indife­
rent de hotarele vremelnice impuse de ad­
versităţile istoriei, Petru Muşat a ridicat
această realitate la rang de normă a politicii
sale.: „Dovedind — ca şi cu alte ocazii — o
capacitate deosebită de adaptare la condiţii
istorice net defavorabile — se precizează în
Istoria militară a poporului român —, româ-*21

23 Ib id em .
21 Ib id e m , p. 276.

109
 nii au ştiut să depăşească limitele pluralis­
mului statal şi să lupte în comun pentru
menţinerea independenţei. Acţionînd coordo­
nat şi concomitent, fiecare -«ţară românească»
a putut deveni o adevărată cetate de apărare,
capabilă să acţioneze atît individual — aco­
peri ndu-şi reciproc flancurile —, cit şi soli­
dar — cînd ameninţarea externă devenea
extraordinar de mare“ 25.
Deşi este imposibil ca legăturile cu transil­
vănenii şi maramureşenii să nu fi fost deose­
bit de strînse, documentele rămase de la Pe­
tru Muşat nu ne permit nici un fel de inter­
pretări sau precizări. Altfel stau lucrurile
însă cu Ţara Românească Muntenia despre
care ştim că, cel puţin după urcarea lui Mir-
cea cel Mare pe tron, colaborarea moldo-
munteană a fost desăvîrşită. Fiind deopotrivă
ameninţaţi de expansionismul regatului ungar,
chiar după ce pericolul otoman devenise imi­
nent şi pentru acesta, cele două state româ­
neşti au desfăşurat aceeaşi politică externă
faţă de regatul polon pe care au elaborat-o
unitar, prin repetate consultări şi luări de po­
ziţie comune, care au mers pînă la identitatea
de păreri. Căci numai aşa se explică faptul
că unii purtători de cuvînt, indiferent că
erau munteni sau moldoveni au prezentat la
Cracovia un punct de vedere solidar româ­
nesc. Poate nu este deloc întîmplător că pri­
mele documente externe păstrate de la Mircea

a5 Is to ria m ilita r ă a p o p o ru lu i ro m â n , voi. II

p. 461.

110
cel Mare sînt în legătură cu Polonia şi pro­
bează rolul jucat de domnul de la Suceava ca
element cheie pe toată durata tratativelor,
consemnate în scris în patru acte emise după
cum urmează : 10 decembrie 1389 (Radom),
20 ianuarie 1390 (Lublin), 17 martie 1390
(Suceava), 6 iulie 1391 (Liov)26.
Unul din cei cinci sfetnici de frunte a lui
Petru I Muşat (supremi conciliari magnifici
domni Petri Waywode Muldauiensis) Drăgoi,
vornicul curţii domneşti (Draguy marcscal-
cus)27 care a participat atît la sfatul ce a ho­
tărî t împreună cu domnul legătura cu Polo­
nia, pecetluită în septembrie 1387, cît şi la
redactarea actului de mărturie al sfetnicilor
conduşi de Dzula Capitaneus, a fost trimis,
în fruntea unei solii, la curtea lui Mircea cel
Mare. Tot el va fi mijlocit, din Însărcinarea
domnului Moldovei, şi primul contact al soli­
lor lui Mircea cu regele Poloniei, la sfîrşitul
anului 1389. Acest Drăgoi pare să fi fost di­
plomat deosebit de înzestrat, din păcate despre
biografia sa datele lipsesc, identificarea per­

-6 Pentru o informare rapidă a se consulta : Ion

Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, T r a ­
ta te le in te rn a ţio n a le a le R o m â n iei (1354 — 1920), Bucu­
reşti, 1975, p. 11—13.
27 Ion Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheor­
ghe, R e la ţiile in tern a ţio n a le a le R o m â n iei în d o c u ­
m e n te (1368 — 1900), Bucureşti 1971, p. 83, crede că
este vorba de Drăgoi spătarul.

111
sonajului cu „cavalerul de la Tulova", jude­
ţul Suceava, fiind cea mai probabil28.
în conceptul tratatului din 10 decembrie
1309 se arată clar că acest Drăgoi vornic al
Moldovei, lui Petru I Muşat, l-a reprezentat
pe Mircea cel Mare, alături de muntenii Ma­
nea si Roman Herăscul : „Noi Manea şi Roman
din Ilerăşti, comiţii ilustrului domn Mircea
voievodul Ţării Româneşti, precum şi Drăgoi
vornicul magnificului principe domn Petru
voievodul Moldovei".29 Importanţa acestui
document, ca şi semnificaţia sa pentru rela-
ţiile dintre Petru I Muşat şi Mircea cei Mare,
au fost judicios precizate de către marele sa­
vant B. P. Hasdeu : „Cu Mircea cel Mare, mai
cu deosebire, Petru Muşat trăia în cea mai
bună vecinătate. La 1389 [...] amindci trămit
o singură ambasadă în Polonia pentru a în­
cheia acolo un tratat solidar cu regele Vla-
dislav Jagello. în acea solie, boierul moldo­
venesc «Magnificii Principis Dominii Petru
Voievodae. Muldanensis marschalis» negoţiază
şi conclude nu în numele propriului său domn
Petru Muşat, carele fusese legat mai denainte
cu Curtea din Cracovia, încît nu mai avea
nevoie de o nouă alianţă, ci în numele lui
Mircea cel Mare : «nomine et proparte Domi­
nii Miricii». Cu alte cuvinte, din prietenie

23 Vornicul Drăgoi nu este amintit ca proDrietar la

Tulova în lucrarea H a b ita tu l m e d ie v a l ru ra l d in V a­
le a M o ld o v ei şi d in B azin u l S om u zu lu i M are,
sec. IX -X V II, Bucureşti 1982, p. 104 şi urm. semnată
de Mircea D. Matei şi E. I. Emancii.
29 Hurmuzaki, D ocu m en te, voi. 1/2, p. 315—316.

112
pentru munteni Moldova lua asuprăşi de a-i
încumetri cu regatul polon, iar muntenii la
rîndul lor, din prietenie pentru Moldova, pri­
meau cu încredere această mijlocire. Peste un
an, marele Mircea reînnoieşte alianţa, trămî-
ţînd de astă dată o ambasadă curat munte­
nească, care însă nu merge drept in Polonia,
ci. se opreşte în capitala Moldovei, unde con­
vine cu mandatarii regelui Vladislav Jagello,
ca într-o localitate deopotrivă simpatică şi
sinceră pentru ambele părţi contractante"3U.
Clauza ce era cuprinsă în conceptul trata­
tului negociat la Rădom prevedea ca cei doi
■„prieteni" Mircea cel Mare şi Vladislav Ia-
gello să-şi acorde reciproc ajutor la cerere,
numai împotriva regelui Ungariei, Sigismund
de Luxemburg,, a vasalilor şi supuşilor aces­
tuia*31. în plus se, mai prevedea că a'tît Mircea,
cit şi Vladislav trebuiau să trimită fiecare
„scrisoarea", înţelegînd prin aceasta forma
respectivă a tratatului solemn, alcătuit după
conceptul de la Radom, întărită cu pecetea cea
mare, şi adusă de soli de vază „in Mulda-
viam" 32.

3J B. P. Ilasdeu, Is to ria c ritic ă , ed. cit., p. 17—18,

Vezi şi Alexandru V. Diţă, R e d e s c o p e r ir e a isto ricu lu i
[B. P. Ila sd eu ], în „Luceafărul11, nr. 9/1988 (din 27 fe­
bruarie).
31 Este interesant că în ceea ce priveşte alţi duş­
mani, otomanii pentru Mircea şi cavalerii teutoni
pentru Vladislav Jagello, ajutorul putea veni fără
obligaţia anume, ci în virtutea prieteniei dintre
cei doi semnatari ai tratatului.
32 Hurmuzaki, D ocu m en te, 1/2, p. 323.

113
 Aşadar, Petru I Muşat apare în postură de
meditator între Muntenia şi Polonia, puţind
înţelege deci prestigiul şi chiar autoritatea de
care se bucura domnul Ţării Româneşti Mol­
dova în cadrul relaţiilor internaţionale, jm-
punîndu-se ca o forţă economică şi politică
de care trebuie să se ţină seamă cînd se dis­
cută probleme legate de situaţia politică a
Europei centrale şi de sud-est.
Rolul internaţional al Sucevei a crescut sim­
ţitor : astfel în 1390 Suceava devine locul im­
portantelor tratative diplomatice de înche­
iere şi semnare a alianţei Ţării Româneşti
Muntenia cu Polonia sub directa observare şi
autoritate a lui Petru I Muşat.
Solia Ţării Româneşti Muntenia alcătuită
din Roman din Herăşti, Radu Gadki „amba­
sadori şi trimişi speciali" şi solia Poloniei le-
prezentată de Guervasio de Dalewicz şi Ben-
kone de Zabokruc, sînt prezente ambele la
Suceava pentru a schimba instrumentele de
ratificare, tratatele alcătuite. La Suceava însă
schimbul de tratate n-a mai avut loc. Dele­
gaţiile au hotărît de comun acord să adauge
textului două articole „care vor întări mai
tare unirea" între cei doi suverani. Cele două
articole noi prevedeau ca regele Poloniei să
nu înceapă vreun război împotriva regelui
Ungariei fără să-l înştiinţeze pe domnul Ţării
Româneşti Muntenia ; tot regele Poloniei tre­
buia să aprobe şi să respecte orice pace sau
înţelegere încheiată de Mircea cel Mare şi
regele Ungariei. Aceste articole, după ce aveau
să fie trimise şi în Polonia şi în Muntenia,

114
 urmau a fi încadrate într-un nou tratat ale
cărui „scrisori pecetluite de amîndouă părţile
să le dea o parte celeilalte şi cele de mai îna­
inte să le dea înapoi fără vreun vicleşug sau
vreo înşelătorie".
Tot cu ocazia acestor tratative sau poate în
cadrul unei solii, Petru I Muşat avea să fie
reprezentat în 1391 la Argeş de acel Groza
Moldovan, prezent şi la 7 decembrie 1391 ca
martor la o danie a lui Mircea cel Mare în
Ţara Făgăraşului. Pare a fi puţin probabil
prezenţa acestui Groza, fie chiar pentru o
scurtă perioadă, în sfatul Ţării Româneşti sud-
carpatice întrucît în 1392, deja în timpul lui
Roman I, era în sfatul Ţării Româneşff Mol­
dova sub numele de „pan Groza"33.
Toate acestea dovedesc relaţii strînse între
Petru I Muşat şi Mircea cel Mare, fiind un re­
flex al unităţii de acţiune a poporului român
ameninţat de aceleaşi primejdii.
Agresat dinspre toate punctele cardinale,
acesta şi-a dezvoltat de timpuriu o strategie
proprie a luptei pentru independenţă, în care
rezistenţa armată a constituit ultima alter­
nativă la care trebuia să se apeleze în caz de
forţă majoră, cînd duşmanul nu putea fi de­
terminat să renunţe la scopurile sale agresive
prin tratative — fie ele de factură vasalică
sau nu —, prin bani şi daruri. Petru I Muşat,
a cărui forţă militară trebuie să fi fost deose­
bit de mare din moment ce în 1386 două din

33 DRH. A. voi. I, p. 3, 11, 12.

115
marile puteri ale timpului fac tatonări pentru
a obţine colaborarea Ţării Româneşti Mol­
dova — marele cnezat al Moscovei şi Ge­
nova 34 —, s-a dovedit a fi un abil diplomat,
ştiind cum să cruţe de devastare teritoriul
ţării şi să asigure, pe toată durata domniei,
liniştea şi prosperitatea necesare consolidării
depline a independenţei, dobîndită şi menţi­
nută în ciuda atîtor obstacole întîmpinate de
el şi de înaintaşi. Prin Petru I Muşat, strate­
gia independenţei româneşi35 a avut un ex­
ponent dintre cei mai de frunte, conduita sa
politică impunîndu-se modelator multora din
conştiinţele marilor bărbaţi de stat ce i-au
urmat la conducerea destinelor româneşti.

34 Faptul că fiul lui Dimitrie Donskoi fuge din

captivitatea Hoardei de Aur (1385/1386) la Petru Mu-
şot, iar în acelaş timp (1386) ambasadorii genovezi
urmăreau să-l capaciteze pentru a interveni ca aliat,
în războiul pe care ei îl purtau atunci cu tăitarii ace­
leiaşi temute hoard'e, şi cu toate acestea tătarii nu în­
treprind nimic împotriva Moldovei, dovedeşte de la
sine cît de puternic şi teinut era domnul de la Su­
ceava.
35 Asupra acestui aspect vezi pe larg Isto ria m ili­
ta ră a p o p o ru lu i rom ân , voi. II, p. 22—31.
CONSTITUIREA CANCELARIEI DOMNEŞTI

Elementul definitoriu al noţiunii de cancela­

rie constă în nota comună a lucrărilor pe care
ea le-a efectuat indiferent de epocă, loc şi or­
gan căruia i-a fost subordonată, adică în pre­
lucrarea unor dispoziţii, în redarea acestora
conform cerinţelor formale ale documentului
scris şi în transmiterea lor ulterioară diverşilor
destinatari. Aşadar, cancelaria nu a reprezen­
tat faţă de puterea centrală de stat decît un
serviciu intermediar, alcătuirea ei fiind deter­
minată nu de apariţia acesteia, ci numai de o
anumită modalitate a guvernării.
Cu privire la data constituirii cancelariei
domneşti moldovene bibliografia este bo­
gată, iar părerile împărţite. Dacă pentru unii
momentul este imediat posterior întemeierii
statului feudal românesc est-carpatic ’, alţii1

1 Ioan Bogdan, O p ere a le se, ed. G. Mihăiiă, Bucu­

reşti 1968, p. 53 ; Constantin C. Giurescu, C on trib u ţii
la stu diu l m a r ilo r d reg ă to ri, în Bul. Com. Ist. Române,
V/1927, p. 25—29 ; D. Ciurea, O b serv a ţii p e m a r g in ea
d o c u m en telo r latin e ro m â n eşti, Alba Iulia, 1945 ;
Leon Şimanschi, G. Ignat, C o n stitu irea c a n c e la r ie i
statu lu i fe u d a l m o ld o v en es c , în „Anuarul Institutului
de Istorie A. D. Xenopol", 1977, p. 108 şi urm.

117
 considera că abia în timpul domniei lui Ale­
xandru cel Bun putem vorbi de existenţa unei
cancelarii domneşti temeinic organizate2.
Obiectiv privind lucrurile, nu este de admis
existenţa unui stat lipsit de principalul său in­
strument de stabilire şi menţinere a fluxului
relaţiilor internaţionale care este, dincolo de ce­
lelalte atribute pe care le are, cancelaria dom­
nească. Că în a doua jumătate a secolului al
XlV-lea Ţara Românească Moldova îşi avea
propria sa cancelarie voievodală, ne-o dove­
desc însăşi actele emise de ea şi care, puţine
ce-i drept, au ajuns pînă la noi. Deşi nici un
document anterior domniei lui Petru I Muşat
nu s-a păstrat, avem însă un act care le men­
ţionează sau le sugerează existenţa. Astfel, unul
dintre cele, mai timpurii documente moldove­
neşti interpretat ca fiind rod al unei activităţi
de cancelarie3 poate fi considerată scrisoarea
pe care domnul Laţcu a adresat-o în anul 1371
papei Grigore al Xl-Iea, scrisoare cunoscuta
nouă numai prin intermediul scrisorii de răs­
puns pe care papa o expediază la 25 ianuarie
1372 pe adresa voievodului român4.

2 N. Grămadă, C a n cela ria d o m n e a sc ă în M old o v a

p în ă la d o m n ia lu i C. M a v ro co rd a t, în „Codrii Cos-
minului“, 1935, p. 137 şi urm.
3 Ştefan Pascu, C on tribu ţiu n i d o c u m en ta re la is to ­
r ia r o m â n ilo r în sec. X III — X IV , Sibiu, 1944, p. 41.
4 „lilteras tuae nobilitatis garanter recepimus, ad
quarum contenta praesentibus respondemus" (apud
C. Auner, E p isc o p ia d e S e r e t , în loc. cit., p. 242—243).

116
 Reciprocitatea corespondenţei moldo-papale
este dovedită şi după domnia lui Laţcu Vodă,
în timpul lui Petru I Muşat, cînd „Mar­
gareta de Seret“ continuă legăturile cu şeful
bisericii catolice. Avînd în vedere răspunsul
direct al cancelariei papale de la Avignon, din
30 ianuarie 13785 trebuie să admitem că ce­
rerea Margaretei de Şiret privind acordarea in­
dulgenţei a fost formulată în scris
Dacă Petru I n-a întreţinut personal cores­
pondenţă cu papalitatea, a făcut-o însă destul
de des cu Constantinopolul în legătură cu acţi­
unea sa de desăvîrşire a organizării ierarhice
a bisericii ortodoxe moldoveneşti, motiv pentru
care a solicitat Patriarhiei din Bizanţ recu­
noaşterea înscăunării lui Iosif Muşat ca mi­
tropolit al ţării, ceea ce desigur presupune un
schimb de scrisori.
O apreciere concretă a stadiului de dezvol­
tare în care se afla scrisul documentar moldo­
venesc se poate face pe baza scrisorilor alcătu­
ite cu prilejul împrumutului de „3 000 de ru­
ble de argint frînceşti“ 567, acordat de Petre Mu­
şat regelui polon Vladislav Iagello. Urmărind
cu atenţie duetul grafiei scrisorii redactate în
limba slavonă la 10 februarie 1388 şi cel al
scrisorii din 3 februarie 1388 apare clar că
ambele au fost scrise şi redactate de acelaşi

5 Ib id e m , p. 243.
6 L. Simanschi, G. Ignat, op. cit., p. 117—118.
7 M. Costăchescu, op. cit., voi. II, p. 605—606.

119
diac, a'cărui experienţă relativ recentă8 era
totuşi a unui om de meserie, specializat. O do­
vedeşte, şi întăreşte totodată, actul de donaţie
eliberat la 1 mai 1384 de Petru I Muşat domi-
nicianilor din Şiret, care probează existenţa
unei cancelarii temeinice, manipulînd un sis­
tem juridic bine pus la punct. Despre un alt
act de danie, de astă dată în favoarea clerului
ortodox de la Neamţ, avem cunoştinţă doar
prin intermediul actului emis de Alexandru
cei Bun la 7 ianuarie 1407 unde sînt invocate
prevederile sale. Ambele acte aveau ca benefi­
ciari ctitorii ale familiei domnitoare, care, cum
era firesc, trebuiau să fie înzestrate cu mijloace
corespunzătoare importanţei lor. Nu se impu­
nea, în elaborarea acestor documente, obţine­
rea consimţămîntului prealabil al boierimii, al
cărei interes nu era cu nimic afectat; menţiona­
rea în textul actelor a cîtorva nume, în calitate
de martori la donaţie, îi atestă limita implica­
ţiilor juridice şi nu recunoaşterea sau neela-
borarea încă a unui formular diplomatic pro­
priu.
Validarea actelor, aşa cum o dovedesc cele
ajunse pină la noi din timpul domniei lui Pe­
tru I Muşat, se făcea prin sigilare, anunţată în
prealabil în chiar textul documentului, preci­

s Nu pare a fi deloc întîmplătoare reciprocitatea

dintre politica de încurajare a catolicismului şi pri­
mele manifestări diplomatice în limba latina, pe de
o parte, şi dintre noua orientare religioasă a dom­
niei şi utilizarea scrisului In limba slavă.

120
zare proprie formularisticii diplomatice, şi cu­
noscută sub numele de coroboraţie.
O cercetare atentă a sigiliului atîrnat la ac­
tul omagial din 1387 ar fi în măsură să stabi­
lească existenţa sau nonexistenţa unui text în
limba latină gravat pe cea mai veche pecete
cunoscută a statului românesc est-carpatic.
Cele două acte omagiale din 1387 consem­
nează prezenţa fruntaşilor boierimii moldovene
pe lingă domn, definesc, în mod expres, cali­
tatea acestora de reprezentanţi ai întregii fe­
udalităţi moldovene, dar şi rolul lor de consi­
lieri ai domnului. Pe doi dintre aceşti consi­
lieri — starostele şi vornicul — documentele
lui Petru Muşat îi menţionează, dar ar fi o
greşeală să se creadă că nu existau decît aceş­
tia. Dimpotrivă, indicarea lor este o dovadă
că în Ţara Românească Moldova ierarhia
curţii domneşti era o realitate, domnia avîn-
du-şi deja constituită o ierarhie dregătorească.
Un fapt deosebit de important pe care-1 ilus­
trează documentele lui Petru Muşat este utili­
zarea formulei Dei gratia („cu mila lui Dum­
nezeu"), element introdus în diplomatica me­
dievală încă de Carol cel Mare, fiind dovada
caracterului autocrat — de sorginte divină —
al domniei. In termeni actuali, prin preciza­
rea Dei gratia era afirmată independenţa sta­
tului şi a domnului, respingerea oricărui ames­
tec din afară în treburile interne, neacceptarea
nici unei suveranităţi stînjenitoare dezvoltării
libere a societăţii româneşti.
Elementele precizate mai sus sînt o dovadă
incontestabilă că în vremea lui Petru I Muşat

121
cancelaria ţării era deplin constituită. Ea în-
mănunchea buni cunoscători ai limbilor slavă,
latină şi greacă, jurişti şi diplomaţi capabili.
Fiind o instituţie în permanentă evoluţie şi
transformare, adaptîndu-se noului şi cerinţe­
lor fiecărei epoci, cancelaria domnească a Ţă­
rii Româneşti Moldova a fost o realitate care a
existat neîntrerupt din a doua jumătate a se­
colului al XlV-lea şi pînă la contopirea sa în
arhitectura organizatorică a României moderne
unificate.
 FAMILIA VOIEVODULUI

Despre biografia particulară a domnului Pe­

tru Muşat datele sînt ca şi inexistente. Putem
presupune că s-a născut în intervalul 1350—
1355, ca fiu al lui Ştefan şi al Margaretei-Mu-
şata. Tatăl său, Ştefan, era fiul lui Bogdan I.
Despre Margareta-Muşata „strălucita şi prea-
măritia doamnă Mărgărita, mama noastră iu­
bită şi vrednică de cinste'1 — cum însuşi Petru
Muşat o numea la 1 Mai 1384 — trebuie să fi
fost o româncă, căci ştim că a fost convertită
tîrziu la catolicism, şi nu vreo principesă cato­
lică străină. Ea moare prin 1393/1394, fiind în-
mormîntată la Şiret. 1
In afară de Petru, cei doi soţi au mai avut
doi fii — Ştefan şi Roman, viitorul voievod
Roman I Autocratul (1391—1394) — şi o fi­
ică — căsătorită cu „jupan Iuga Giurgevici".
Despre soţia lui Petru I Muşat nu avem decît
precizarea din „chitanţa" pe care Vladislav Ia-
gello i-o dă în schimbul împrumutului de „ru-

1 Pentru a'etalii vezi Ştefan S. Gorovei, A lian ţa

d in a stice a le d o m n ilo r M o ld o v ei (s e c o le le X IV —X VI),
în R o m â n ii în isto ria u n iv ersa lă , voi. II/] Iaşi, 1987
p. GOG—689.

123
bie frînceşti" acordat în 1388. Aici regele po­
lon îl numeşte „ginerele şi prietenul nostru",
dar termenul nu trebuie luat stricto sensu, cum
s-a făcut adeseori, ci sub forma generică de ru­
denie. „In realitate, soţia domnului Moldovei
trebuia să fi fost o rudă mai îndepărtată a re­
gelui, căci, în vechime, aceşti termeni de înru­
dire nu aveau sensuri atît de precise şi re-
strînse ca astăzi" 2. Cert este deci că doamna de
la Suceava făcea parte din familia regală şi că
prin această căsătorie Petru I Muşat este cel
dintîi voievod moldovean care stabileşte o ali­
anţă dinastică cu o putere străină. Impor­
tanţa alianţelor matrimoniale a fost deosebită
pentru lumea medievală — şi nu numai — sem-
nificînd adevărate proiecte ale suveranilor ce
se înrudeau. „Ca pretutindeni în cursul Evului
Mediu, şi la noi căsătoriile contractate de cei
care purtau sceptrul şi coroana sau de cei de­
semnaţi să le moştenească au fost semnele
clare ale orientării în relaţiile cu vecinii, din­
colo de ele putîndu-se întrevedea un întreg
program politic, o întreagă tradiţie de politică
externă. Din acest punct de vedere, se poate
spune că alianţele dinastice constituie unul
din elementele cele mai sugestive, mai direct
ilustrative, ale locului pe care românii l-au
avut, în Evul Mediu, între popoarele alături de
care principatul moldav a jucat un rol în is­
toria universală" 3.

2 Idem, M uşatinii, p . 33—34.

Idem, A lia n ţe d in a s tic e a le d o m n ilo r M o ld o v ei
(s e c o le le X IV —X V I), în loc. cit., p. 685.

124
 In ceea ce-1 priveşte pe Petru este evident că
prin această căsătorie a urmărit o mai strînsă
legătură şi garanţii sigure cu regatul polon ve­
cin în timp ce curtea cracoviană, la rîndu-i,
a dorit să aibă siguranţa şi favoarea relaţiilor
cu Moldova, dar şi un propagandist eficient
implantat în lumea românească. Faptul că
„doamna“ de la Suceava a rămas pînă la sfîr-
şitul vieţii credincioasă acestei religii o dove­
deşte absenţa sa din toate pomelnicele moldo­
vene, motiv pentru care numele i-a rămas
necunoscut, pînă astăzi, urmaşilor.
Rezultatul acestei căsătorii au fost doi co­
pii — Roman şi Ivaşco — care nici unul nu a
ajuns să domnească. Despre Roman ştim că a
fost ţinut zălog de Vladislav Iagello pînă la
25 martie 1400, cînd a fost răscumpărat de fra­
tele său Ivaşco, care, la aceeaşi dată îşi oferea
serviciile sale regelui polonez şi „măreţului
cneaz" Vitold 4.
Moartea îl află pe domnul Petru I Muşat în
scaunul ţării de la Suceava probabil către sfîr-
şitul anului 1391, fiind îngropat în necropola
voievodală de la Rădăuţi. In locul său a fost
ales de „ţară" fratele Roman, pe care, pentru
a-şi impune voinţa, Petru şi-l asociase din
vreme. Cea mai lungă domnie moldoveana din
a doua jumătate a veacului al XIV~lea — du­
rase 16 ani — lua sfîrşit.

4 Mihai Costăchescu, op. cit., voi. II, p. 617—621

(în ceea. ce ne priveşte înclinăm să credem că Iuga
voievod a fost tot fiul lui Petru I ; vezi supra,
P- U ) .
 Istoria veacului al XiV-iea românesc este is­
toria afirmării noastre în context european ca
popor cu o profundă conştiinţă de sine — cu
o amplă vocaţie pentru libertate, cultură şi ci­
vilizaţie.
Marii voievozi ai neamului din secolul al
XlV-lea au fost cu adevărat ctitori de ţară, vi­
teji apărători ai fruntariilor ţării, luminători de
drumuri în istoria care de multe ori s-a dove­
dit a fi dramatică a devenirii noastre.
Unul dintre aceştia a fost Petru I Muşat, per­
sonalitate constructivă în cel mai deplin înţe­
les al cuvîntului, ştiind să făurească un destin
istoric, conform aspiraţiilor legitime ale popo­
rului român.
In cei 16 ani de domnie, Petru I Muşat a des­
făşurat o neobosită activitate în cele mai dife­
rite domenii şi a luat toate măsurile necesare
menite să consolideze Ţara Românească Mol­
dova în interior şi să-i asigure un loc de cinste
în arena europeană.
A ştiut să găsească întotdeauna mijloacele
cele mai eficace pentru a obţine colaborarea
în necurmata luptă pentru consolidarea statu­

126
lui. A introdus buna rînduială, şi autoritatea
unei administraţii corecte.
Petru I Muşat a ştiut să folosească în avan­
tajul ţării, contradicţiile ţărilor vecine, ceea ce
i-a dat posibilitatea să se impună în politica
europeană, dind o mare atenţie prieteniei şi
colaborării cu Ţara Românească Muntenia.
Faptele lui Petru I Muşat ca de altfel şi a ce­
lorlalţi muşatini şi basarabi, rămîn o pildă no­
bilă care a mobilizat poporul român spre noi
şi istorice împliniri.
 C U P R I N S

C u vînt în a in te . ................................................................... 5

Incursiune i s t o r i o g r a f i c ă .......................................... l i
Lumea românească în contextul politic inter­
naţional din a doua jumătate a secolului
al X l V - l e a .............................................................. 32
Domn al Ţării Româneşti Moldova 44
Temeiul puterii : o ţară aşezată . .6 3
Ctitorul unui autentic sistem defensiv . . . 80
Apărător al integrităţii şi independenţei statale
r o m â n e ş t i ................................................. .9 7
Constituirea cancelariei domneşti . . 117
Familia v o i e v o d u l u i ................................................. 123
 C o p e r ta : S T IH ! B O G D A N

R e d a c to r : ALEXAND RU V. D IŢA
T e h n o re d a c to r : M A RIA NICOLAE
B u n d e tip a r : 21.X.1.988. A p ă r u t 19S8.
Coli d e ttparr 4. B> 10188

Tipaî^Efcl e x e c u ta t su b c o m a n d a n r. 1229
la în tre p rin d e r e a p o lig ra fic ă „13 D ecem ­
b rie 1918“, s tr . G rig o re A le x a n d re s c u
n r . 89—97, B u c u re şti,
R e p u b lica S o cialistă R o m â n ia
E ditura M ilita ră

Prin Petru I M uşat, strategia in d e p e n d e n ţe i ro ­

mâneşti a avut un e xp o n e n t d e frunte, co n d u ita
sa p o litic ă im p u n în d u -se p e ntru marii b ă rba ţi de
stat ce i-au urm at la conducerea d e s tin e lo r rom â­
neşti.

Lei 5