MINISTERUL LUCRĂRILOR OFICIUL NATIONAL DE

PUBLICE ŞI AMENAJĂRII CADASTRU, GEODEZIE

TERITORIULUI şi CARTOGRAFIE

METODOLOGIE
PRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILOR
DE INTRODUCERE A CADASTRULUI
IMOBILIAR ÎN LOCALITĂŢI

1997

3
 CUPRINS
METODOLOGIE PRIVIND EXECUTAREA
Cap. I Generalităţi....................................................................................................5 LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A
1.1. Cadrul legal...............................................................................................5 CADASTRULUI IMOBILIAR ÎN LOCALITĂŢI
1.1.1. Cadastrul general........................................................................:...5
1.1.2. Cadastml imobiliar.........................................................................5
1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar.....................................................7
1.3. Corelarea lucrărilor cadastrului imobiliar cu cele ale cadastrului Capitolul I: GENERALITĂŢI
general şi ale celorlalte cadastre de specialitate.......................................8
1.4. Definirea conţinutului de informaţii specifice cadastrului imobiliar.........8
1.4.1. Definiţii...........................................................................................8 1.1. Cadrul legal
1.4.2. Date şi informaţii specifice cadastrului imobiliar.............................12
Cap. II Documentare asupra lucrărilor şi materialelor
existente în zonă.........................................................................................15 1,1.1. Cadastrul general
Cap. III Recunoaşterea terenului..............................................................................17
Cap. IV Proiectarea lucrărilor de cadastru imobiliar............................................19 1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 privind
Cap. V Delimitarea intravilanului localităţilor....................................................23 cadastrul şi publicitatea imobiliară, "Cadastrul general este
Cap. VI Lucrări topografice în activitatea de cadastru imobiliar......................25
VI.1. Reţeaua planimetrică a localităţii.............................................................25 sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,econpmică şi
VI.l.l.Triangulaţia.................:...................................................................25 juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea,
Proiectarea lucrărilor.....................................................................25 reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor,
Măsurarea bazelor sau a laturilor de plecare în
triangulaţia localităţilor.................................................................27 precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării
Executarea observaţiilor.................................................................27
Calculul triangulaţiei......................................................................29
indiferent de destinaţia lor şi de proprietar".
Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaţie.....................30 "Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităţi
VI.1.2. Poligonometria.....................................................................................30 administrativ-teritoriale, comună, oraş, municipiu, judeţ şi la
Plantarea reperelor poligonometrice.................................................33
Măsurarea lungimilor....................................................................33 nivelul întregii ţări".
Măsurarea unghiurilor...................................................................34
Legarea reţelei poligonometrice de reţeaua de triangulaţie..........34
VI.2. Reţeaua altimetrică a localităţii..............................................................36
1.1.2. Cadastrul imobiliar
Proiectul reţelei de nivelment.......................................................37 2. În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind
Executarea nivelmentului...............................................................37
VI.3. Ridicarea detaliilor......................................................................................... 43
cadastrul şi publicitatea imobiliară:
VI.3.1. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea planimetrică..........................43 "Ministerele, alte instituţii centrale de stat, regiile autonome
VI.3.2.Reţeaua de sprijin pentru ridicarea altimetrică.............................47-
VI.3.3. Măsurători topografice de detalii...................................................49
şi alte persoane juridice organizează cadastrul de specialitate în
Cap.-VII Numerotarea cadastrală şi calculul suprafeţelor......................................51 domeniile..., imobiliar-edilitar, ...".În acest context Ministerului
VIl.l. Numerotarea cadastrală............................................................................51 Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului îi revine evident,
VII.2. Calculul suprafeţelor.................................................................................53
Cap. VIII Registrele cadastrale...................................................................................55 sarcina organizării cadastrului imobiliar-edilitar care este propriu
Cap. IX Actualizarea lucrărilor.................................................................................55 obiectului său de activitate.
IX.1. Actualizarea lucrărilor de inventariere imobiliară.......................................55
IX.2. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale.........................................57 În acelaşi articol din legea menţionată se mai precizează:
Cap. X . Verificarea, recepţia şi avizarea lucrărilor de "Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenţă şi
cadastru îmobiliar.......................................................................................58 . inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tehnic
Cap. XI Măsuri de protecţia muncii........................................................................60
ANEXE..............................................................................................................................61
5
4

şi economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul
Naţional de Cadastru, Geodezic şi Cartografie şi a datelor de
bază din cadastrul general privind suprafaţa, categoria de
folosinţă şi proprietami", de unde rezultă că lucrările cadastrului-
imobiliar conţin elemente de bază ale cadastrului general.
3. În art.l din Legea nr. 7/1996 se arată că:
"Entităţile" de bază ale cadastrului general sunt parcela,
construcţia, şi proprietarul.
Prin "imobil" în sensul Legii nr. 7/1996 se înţelege parcela
de teren, cu sau fără construcţii.
În art. 20 al legii menţionate se precizează: "Unul sau mai multe
imobile alipite de pe teritoriul unei localităţi, aparţinând
aceluiaşi proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie
în cartea funciară" şi într-un paragraf următor se arată "Mai multe
corpuri de proprietate de pe teritoriul aceleaşi localităţi, aparţinând
unui proprietar, formează partida sa cadastrală ce se înscrie în
aceiaşi carte funciară".
4. Conform art. 11 din Legea nr. 7/1996, lucrările tehnice
de cadastru constau în:
- marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului
localităţilor;
- pentru terenurile ocupate de construcţii, curţi, precum şi
pentru terenurile cu alte destinaţii, situate în intravilan,
se vor specifica pe baza datelor furnizate de cadastrul de
specialitate, categoriile de folosinţă a terenurilor, încadrarea
acestora pe zone în cadrul localităţii, respectiv pe clase de
calitate;
- delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale comu
nelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi limitele intravi
lanelor localităţilor. Delimitarea se face potrivit legii, de
către comisia stabilită în acest scop numită prin ordinul
prefectului. Din comisie vor face parte primarul, secretarul
consiliului local, delegatul oficiului judeţean de cadastru,
geodezie şi cartografie şi, după caz, delegatul direcţiei
generale de amenajarea teritoriului şi urbanism.
6
5. Conform art. 13 din Legea nr. 7/1996 "Actualizarea
cadastrelor de specialitate prevăzute de această lege se face
conform specificului fiecărui domeniu în parte".
6. Conform art. 14 din Legea nr. 7/1996, "Titularii cadastrelor
de specialitate au obligaţia de a furniza Ministerului Finanţelor
evidenţele necesare impunerii contribuabililor".
1.2. Scopul lucrărilor de cadastru imobiliar
7. Constituirea bazelor de date pentru cadastrul imobiliar
şi gestiunea localităţilor.
8. Culegerea unor date şi informaţii privind actualizarea date
lor tehnice, economice şi juridice preluate din cadastrul general
şi completarea lor în ceea ce priveşte:
- delimitarea conform Legii nr. 7/1996 a teritoriului ce urmează
a fi cadastrat şi marcarea limitei intravilanului localităţilor;
- actualizarea sau întocmirea planului topografic sau cadastral
care va constitui suportul de bază al lucrărilor de cadastru;
- identificarea proprietarilor de terenuri şi ai corpurilor de
clădiri;
- completarea datelor conţinute în "Fişa bunului imobil" (anexa
2), cu:
- caracteristicile funcţionale ale clădirilor;
- existenţa dotărilor edilitare la nivel de parcelă;
- existenţa dotărilor edilitare şi tipul lor în interiorul
corpului de clădire;
- alte solicitări ale beneficiarului care necesită lucrări de
teren sau înscrieri de date declarative.
9. Culegerea unor date şi informaţii de detaliu privind
caracteristicile constructive ale clădirilor şi, la cerere, elemente
suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, în
scopul evaluării pe criterii tehnice a terenurilor şi clădirilor,
precum şi furnizarea unor informaţii necesare stabilirii preţului
minim de concesionare al terenurilor în conformitate cu prevede
rile legale.
7

1.3. Corelarea lucrărilor cadastrului imobiliar cu cele ale ca-
dastrului general şi ale celorlalte cadastre de specialitate
10. Datele şi informaţiile culese în lucrările de cadastru
imobiliar au caracter tehnic, economic şi juridic, şi utilizează
ca elemente de bază datele cadastrului general privind parcela,
construcţia şi proprietarul (respectiv suprafaţa, categoria de
folosinţă şi proprietarul).
Se înţelege că datele şi informaţiile privind suprafaţa, categoria de
folosinţă şi proprietarul unei parcele sunt cele existente în
cadastrul general de unde trebuie preluate şi menţinute ca atare.
11. Dacă cu ocazia, lucrărilor care se efectuază pentru
cadastrul imobiliar, se constată că datele preluate din cadastrul
general referitoare la suprafaţă, categorie de folosinţă sau
proprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele necorespunzând
realităţii din teren, acestea trebuie aduse la cunoştinţa oficiului
judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie care va hotărî
conform instrucţiunilor proprii, datele şi informaţiile definitive
care se înregistrează în cadastrul imobiliar sau vor corecta în
mod corespunzător aceste date în cadastrul general.
În această situaţie, datele şi informaţiile obţinute în urma
lucrărilor de teren se vor înscrie în cadastrul imobiliar, însă
cu caracter nedifinitiv, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr.
7/1996, considerându-se pentru această zonă cadastrul general
nedifinitivat.
12. Datele privind cadastrul imobiliar trebuie să reflecte
situaţia fondului construit existent în limitele intravilanului
localităţii.
1.4. Definirea conţinutului de informaţii specifice cadastrului
imobiliar
1.4.1. Definiţii
13. Sectorul cadastral - reprezintă unitatea de suprafaţă limi
tată de elemente liniare stabile (şosele, străzi, ape, canale, căi
8 9
ferate etc.) în interiorul căruia se pot situa unul sau mai multe
imobile.
14. Corpul de clădire - parte componentă a unei clădiri delimi
tată după următoarale criterii (vezi şi anexa 2):
1. sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de faţade
şi materialele de construcţie a pereţilor exteriori;
2. intrarea separată în clădire;
3. independenţa faţă de alte clădiri alăturate.
În conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadrează,
tratează şi numerotează cu denumirea de "CORP", clădirile de
locuit, dependinţele (bucătării, spălătorii, garaje, depozite,
ateliere, birouri, etc.), cu înălţimea la cornişă de minimum 2,30m,
având fundaţii, pereţi de grosime normală, planşee, uşi, ferestre
de dimensiuni normale, pardoseli, acoperişuri, etc.
15. Construcţii anexă - sunt cele realizate din cărămidă,
paiantă, chirpici, bârne sau alte materiale rezultate din recupe
rări, cu pereţi subţiri, înălţimea la cornişă şi încăperi sub 2m,
acoperiş simplu (de regulă din carton asfaltat), finisaje de slabă
calitate, etc.
În categoria "Construcţii anexe" se pot încadra:
- magazii, grajduri, bucătării de vară. latrine, garaje impro
vizate, pivniţe situate în curte, construcţii din cărămidă
cu şarpante din lemn şi învelitoare din carton asfaltat;
- magazii, grajduri, garaje cu pereţi din lemn sau schelet
de rezistenţă din lemn cu umplutură de pământ;
- şoproane din scândură sau alte materiale;
- pâtule cu pereţi din şipci sau din nuiele;
- marchizele din scânduri sau tablă (se asimilează cu maga
ziile), etc.
16. Pentru evitarea confuziilor de interpretare în descrierea
caracteristicilor constructive ale unei clădiri, se fac unele precizări
privind compartimentările clădirilor, pe verticală:
Nivel (cat, palier) - este spaţiul dintr-o clădire cuprins între
două planşee succesive. Se consideră nivel: subsolul, parterul,
mezaninul, fiecare etaj şi mansarda.
 Subsol - este nivelul care are peste jumătate din înălţimea
liberă a încăperilor, sub nivelul terenului, înălţimea subsolului
de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului
(grinzi, conducte), este de minimum 1.80 m. Subsolul poate fi
locuibil, amenajat cu instalaţii (centrale termice) compartimentat
în boxe, subsol tehnic, spălătorii, ateliere, etc.
Demisol - este nivelul care are cel mult jumătate din înălţimea
liberă a încăperilor sub nivelul terenului, înălţimea demisolului
de la pardoseală până la elementele proeminente ale tavanului
(conducte, grinzi), este de minimum 1,80 m. De obicei subsolul
şi demisolul se găsesc sub întreaga clădire sau sub cea mai
mare parte a clădirii.
Parter - este nivelul ai cărui planşeu inferior se găseşte la
nivelul solului, sau cu puţin deasupra acestuia (0,8 - 1,0 m):
uneori parterul este situat la înălţime mai mare faţă de sol
(1,5 -1,8 m).
Etaj - este orice nivel având în general aceeaşi distribuţie
în plan, cuprins între parter şi mansardă, pod sau terasă, cu
înălţimea liberă de minimum 1,8 m.
Mezanin - este nivelul intercalat între parter şi primul etaj,
care se deosebeşte de celelalte etaje fie prin înălţimea liberă
mai mică, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor ieşinduri, ori
prin destinaţie (spaţiu accesoriu pentru magazinele de la parter,
depozite de mărfuri, ateliere, birouri, etc. Mezaninul se consideră
etaj.
Mansardă - este nivelul construit în gabaritul acoperişului
(sub învelitoarea acestuia). Mansarda primeşte lumina prin goluri
numite lucarne. Are o parte din plafon orizontal, iar alta înclinată,
urmând panta acoperişului. Serveşte pentru locuit (camere de
serviciu), ca dependinţă, sau pentru exercitarea unor activităţi
de lungă durată (spălătorie, uscătorie, ateliere, etc.). în general
înălţimea liberă este mai mică, dar nu sub 1,80 m.
Pivniţă (beciul) - este construită din una sau mai multe
încăperi situate sub cota zero a clădirii (pardoseala parterului),
destinată păstrării unor materiale (lemn, cărbuni, etc.), sau a
unor produse alimentare. De obicei, pivniţa nu este construită
sub toată întinderea clădirii, are pământ pe jos şi intrare din
curte, sau prin deschideri improvizate (chepenguri).
17. Starea tehnică de întreţinere a unei construcţii poate
fi: foarte bună, bună, mediocră (satisfăcătoare), rea, insalubră,
ruină (a se vedea anexa 3 pct. 7).
Criteriile pentru aprecierea stării tehnice a unei clădiri sunt:
Stare foarte bună - pentru clădirile realizate cu materiale
durabile (cărămidă, beton armat, sau metal) realizate în ultimii
20 ani, cu finisaje şi instalaţii complete; nu necesită reparaţii
curente sau capitale la principalele elemente constructive.
Stare bună - pentru clădirile realizate din materiale dura-
bile, cu planşeu din beton armat sau lemn, finisaje şi instalaţii
complete, fără deteriorări ale structurii, necesitând unele lucrări
de îmbunătăţire curentă în proporţie de 10% (din valoarea aces-
teia), în această categorie se pot încadra unele clădiri cu planşeu
din beton armat cu o vechime cuprinsă între 20-50 ani, precum
şi cele cu planşeu din lemn indiferent de vechime.
Stare mediocră (satisfăcătoare) - pentru clădirile realizate din
materiale durabile, cu instalaţii incomplete, care prezintă înce-
puturi de deteriorări la structură şi finisaje, cu vechime de
exploatare de peste 50 ani, precum şi celelalte clădiri cu finisaje
îngrijite, instalaţii parţiale, cu aspect bun, din paiantă, sau cu
planşee din lemn şi vechime inai mare de 20 ani. Construcţia
necesită lucrări de întreţinere, reparaţii curente şi reparaţii
capitale la elementele constructive în proporţie de 10-30% (din
valoarea acesteia).
Stare rea - pentru clădiri realizate din materiale durabile
sau nu, având deteriorări importante la structură şi finisaje,
fundaţii şi ziduri fisurate sau crăpate, înclinate, tencuieli desprinse,
planşee crăpate sau încovoiate. Construcţia necesită lucrări de
reparaţii curente şi reparaţii capitale în proporţie de 30-50%
(din valoarea acesteia).
Stare insalubră - pentru clădirile care nu mai corespund
folosinţei ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol pentru
viaţa şi sănătatea celor care o folosesc.
11
 Stare de ruină - pentru clădirile a căror stare de degradare
impune demolarea lor.
18. Anul construirii se stabileşte prin una din următoarele
căi: autorizaţia de construire, actul de proprietate, certificat de
la circumscripţia financiară cu anul impunerii, mărturia scrisă
a proprietarului, mărturii verbale ale chiriaşilor şi vecinilor.
Anul construirii se socoteşte de la data când clădirea are
realizate fundaţia, pereţii şi acoperişul.
Pentru corpurile de clădire în care anumite încăperi au fost
realizate la date diferite, se va menţiona anul construirii şi starea
acestora pe porţiuni sau încăperi.
19. Structura de rezistenţă se stabileşte prin indici de cartare
(a se vedea anexa 3 pct.l) astfel:
A. pentru clădirile de zidărie durabilă, structura de rezistenţă
din beton armat sau metalică, şi planşee din beton armat;
B. pentru clădirile din zidărie portantă, fără structură de
rezistenţă şi planşee din beton armat, sau lemn;
C. pentru clădiri din lemn, având fundaţie din beton sau
piatră;
D. pentru clădirile din paiantă, pământ sau din chirpici.
Construcţiile anexe, stabile, din interiorul parcelei, izolate
sau alipite clădirilor de locuit, care nu pot servi drept locuinţă,
se indică astfel:
m- pentru magazie din cărămidă, paiantă sau tablă, cu fun-
daţie din beton;
gj- pentru garaj din zidărie sau tablă cu fundaţie din beton;
gr- pentru grajd din zidărie;
w- pentru latrine din zidărie.
1.4.2. Date şi informaţii specifice cadastrului imobiliar
20. Documentul de bază "Fişa bunului imobil" (Anexa 2),
se va realiza prin culegerea datelor şi informaţiilor specifice
cadastrului imobiliar, corelate cu datele provenite din cadastrul
general, respectând codificarea şi precizarea ca datele constructive
despre corpul de clădire se referă la:
12
1- identificarea corpului de clădire;
2- identificarea proprietarului/deţinătorului corpului de clădire;
3- suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată;
4- informaţii privind echiparea edilitară;
5- date constructive despre clădiri şi anexe, (vezi şi Anexa 2):
- Destinaţie - destinaţia iniţială a imobilului se consemnează
numai dacă diferă de folosinţa actuală predominantă, şi dacă
poate fi cunoscută.
- Folosinţă - folosinţa actuală predominantă se stabileşte
estimativ, în funcţie de ponderea în suprafaţa desfăşurată a
corpului de clădire a fiecărui tip de folosinţă (la suprafeţe egale
se optează pentru una din folosinţe - de obicei cea superioară
calitativ), la data cartării.
- Număr de nivele - numărul de nivele (regimul de înălţime)
se stabileşte pentru clădirile cu mai multe nivele, şi se notează
cu cifre (cu excepţia subsolului), scrise ca exponent al indicelui
de cartare (în toate cazurile simbolurile A, B, C şi D reprezintă
implicit parterul). Pe teren nivelele se determină şi se delimitează
prin măsurători pe exteriorul sau interiorul clădirilor, a conturu
rilor parţiale rezultate din retragerile faţă de proiecţia orizontală
a parterului. Exemplu: o clădire de categoria A cu 5 nivele va
fi notată A4.
- Număr de subsoluri - numărul de subsoluri se consemnează
dacă nu au destinaţie tehnică (dotări cu instalaţii care deservesc
clădirea), şi dacă sunt locuibile. Se delimitează pe plan prin
măsurători şi se notează cu litera "s" înscrisă ca indice al indicelui
de cartare. Dacă clădirea dispune de două sau mai multe subso
luri, ele se vor evidenţia prin indicii 2s sau ns. Se face preciza
n
rea că demisolul se asimilează ca subsol. Exemplu: Ans .
- Structura - structura de rezistenţă se va indica conform
Anexa 3.
- Fundaţia - fundaţia se consemnează în toate cazurile după
cum urmează: beton (B), piloţi (P), radier (R), lemn (L), (a se
vedea şi Anexa 3).
- Pereţii - pereţii construcţiei se vor indica în fişa bunului
imobil astfel: cadre beton armat (CP), diafragmă mixtă (D), lemn
13

(L), paiantă şi chirpici (P), panouri mari (PM), zidărie portantă
(ZP), altele (A), (a se vedea şi Anexa 3).
- Acoperişul - învelitoarea/acoperişul poate fi din: azbociment
(AZ), bituminoase (B), olane (OL), sită (S), şindrilă (SD), ţiglă
(T), tablă (TB), altele (A) (a se vedea Anexa 3).
- încălzirea - tipul de încălzire se consemnează pentru fiecare
corp de clădire în funcţie de combustibilul, sau sursa folosită:
lemne, gaze, termoficare, păcură, energie electrică şi se notează
conf. Anexei 3.
- Dotări edilitare - tipurile de dotări se consemnează de aseme
nea pentru fiecare corp de clădire: apă, canalizare, energie elec
trică, gaze, telefon (conf. Anexei 3).
- Starea construcţiei - starea construcţiei va fi notată conform
art. 17 (a se vedea şi Anexa 3).
-Anul construirii- anul construirii va fi stabilit conform art. 18.
-Tipul de proprietate - se stabileşte în raport cu titularul,
dreptului de proprietate, pe baza documentului/înscrisului-pe
care acesta îl posedă; pentru fiecare corp de clădire în parte.
Datele cu privire la proprietari se referă la: _
-categoria proprietăţii;
-modul de deţinere;
-numele proprietarului;
- adresa;
- codul persoanei, extras din actele de identitate (dacă există
consemnat), sau codul SIRUES, pentru persoane juridice;
- cotă parte indiviză, etc.
- Modul se administrare - se notează conform celor prevăzute
în Anexa 3 pct. 9.
- Tip capacitate - capacitatea se defineşte în funcţie de categoria
în care se încadrează clădirile şi se va stabili prin preluarea
de informaţii din teren (astfel pentru categoria "locuinţe"- se
identifică numărul apartamentelor cu una sau mai multe camere
şi se preia numărul de familii şi de persoane cu domiciliul stabil,
pentru fiecare corp de clădire); pentru alte categorii de dotări,
capacitatea se caracterizează prin număr de locuri (cămine, creşe,
cinematografe, teatre, grădiniţe, hoteluri, stadioane, etc.), număr
14
de paturi (la spitale), etc. (vezi şi Anexa 4).
- Număr de familii/Număr de persoane - se referă de familii
, cu domiciliul stabil şi de persoane care locuiesc în corpul de clădire.
- Zone protejate - sunt codificate în Anexa 5.
- Zona seismică - încadrarea se face. pe şase zone A, B, C,
D, E si F, conform Normativului pentru proiectarea antiseismică
a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi
industriale P-100-92.
21. În conformitate cu prevederile art.46 din Legea nr.7/1996,
în cazul proprietăţii imobiliare comune ori în indiviziune vor
fi înscrişi în aceeaşi "Fişă a bunului imobil" toţi proprietarii.
În ceea ce priveşte proprietatea indiviză se va indica cota fiecărui
coproprietar.
22. Potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996, dacă o construcţie
face obiectul proprietăţii pe etaje sau pe apartamente se va
întocmi câte o "Fişă a bunului imobil" colectivă pentru întreaga
construcţie.
Capitolul II:
DOCUMENTARE ASUPRA LUCRĂRILOR ŞI
MATERIALELOR EXISTENTE ÎN ZONĂ
23. Prin tema lucrării, elaborată de beneficiar, se va preciza
zona de lucru şi necesarul de lucrări privind cadastrul imobiliar.
Solicitările beneficiarului trebuie sa conţină elementele menţio
nate la pct. 33.
24. Înainte de începerea lucrărilor este necesar a se solicita
şi obţine avizul Oficiului de Cadastru, Geodezie şi Cartografie
judeţean.
25. Executantul lucrării are obligaţia ca înaintea executării
anteproiectului/proiectului să parcurgă o etapă de documentare
şi analiză a materialelor geodezice şi cartografice existente în
zonă. De asemenea, trebuie cunoscut stadiul realizării cadastrului
general în zonă. În acest context, pentru zona ce urmează a
15
 se cadastra, trebuie să se cunoască şi să se procure date şi
materiale privind:
a) Reţeaua planimetrică şi altimetrică
- inventare de coordonatate şi cote pentru punctele existen
te în zonă, din reţeaua planimetrică şi altimetrică de
stat, precum şi din reţelele de ridicare locală;
- descrieri topografice ale punctelor;
- informaţii privind elipsoidul de referinţă, sistemul de
proiecţie, sistemul de referinţă pentru altimetrie, precizia
de determinare a coordonatelor x, y şi z;
- schiţa conţinând zona de lucru la scară convenabilă pri
vind dispunerea punctelor din reţeaua planimetrică şi
altimetrică.
b) Materiale cartografice
- situaţia planurilor topografice şi cadastrale şi a celorlalte
materiale cartografice existente în zonă în ceea ce priveş
te: sistemul de proiecţie, scara, sistemele de referinţă
pentru nivelment, etc., precum şi gradul de acoperire
a zonei cu aceste planuri;
- planurile topografce ce urmează a fi utilizate în execuţia
lucrărilor de cadastru imobiliar;
- planurile cadastrale (cadastru general şi cadastru de
specialitate) existente în zonă;
- diverse alte materiale cartografice (schiţe, planuri topogra
fice şi cadastrale la diverse scări, hărţi la scara 1:25.000
şi 1:50.000 etc.).
c) Lucrări de cadastru general sau de specialitate existente
în zonă
- planurile cadastrale realizate cu ocazia introducerii sau
întreţinerii cadastrului general, conţinând delimitarea
teritoriului cadastrat, sectoarele, parcelele cu numero
tarea cadastrală;
- registrele cadastrale;
- copii după cartea funciară;
- planurile cadastrale şi documentaţia aferentă pentru di
verse cadastre de specialitate existente în zona de cadastrat;
16
- documente privind delimitarea teritoriului cadastrat;
- alte materiale şi informaţii ce se consideră necesare.
26. În cazul în care, datele şi materialele menţionate la pct.25,
de mai sus, nu pot fi procurate, dar există informaţii despre
ele, se va întocmi o notă în care se vor preciza materialele
existente, caracteristicile lor principale, precum si instituţia care
le deţine.
Capitolul III: RECUNOAŞTEREA TERENULUI
27. Recunoaşterea terenului este o operaţie premergătoare
executării proiectului definitiv al lucrărilor ca şi al execuţiei
acestora şi are ca scop definitivarea proiectului.
28. Recunoaşterea se execută după un plan care va conţine
obiectivele ce trebuiesc urmărite şi termenele de execuţie, în
urma recunoaşterii trebuie să se obţină date şi informaţii exacte
privind:
a) Delimitarea zonei care face obiectul lucrărilor de cadastru
imobiliar.
b) Marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor în
care sunt necesare lucrări masive, de ridicări topografice
ca urmare a schimbărilor produse în teren, de la data-
întocmirii planului.
c) Recunoaşterea punctelor din reţeaua de triangulaţie şi ni
velment de stat, că şi a punctelor din reţeaua de ridicare.
d) Recunoaşterea limitelor sectoarelor cadastrale existente în
cadastrul general, pentru zona în care se va execută cadas
trul imobiliar.
e) Recunoaşterea şi marcarea pe planul topografic sau cadas
tral a zonelor în care există lucrări de cadastru de specia
litate (altele decât cele pentru cadastru imobiliar).
29. Zona care face obiectul temei de cadastru imobiliar se
va delimita pe planul topografic sau cadastral care constituie
baza lucrărilor de cadastru imobiliar pe detalii fixe existente
17
în teren (aşa cum se arată în cap.V - Delimitarea teritoriului
ce urmează a fi cadastrat).
În cazul în care zona conţine şi suprafeţe fără detalii marcate
pe planul topografic sau cadastral, se vor alege puncte care
urmează a fi materializate la teren, prin borne, cărora li se
vor determina coordonatele x si y prin măsurători topografice.
Limita zonei de cadastrat se va marca pe planul topografic
sau cadastral cu o linie de culoare verde, astfel încât să nu
acopere detaliul propriu-zis.
Porţiunile care delimitează conturul zonei de cadastrat şi care
sunt comune cu alte zone din cadastrul anterior executat vor
fi evidenţiate pe plan. Vor fi recunoscute detaliile care urmează
să delimiteze cele două lucrări şi care trebuie să fie comune
ambelor lucrări (nu se vor admite suprapuneri sau goluri).
Trebuie acordată o mare atenţie ca limita intravilanului să
corespundă cu exactitate cu cea existentă în cadastrul general.
Neconcordanţele trebuie semnalate astfel ea în final să se poată
face o justificare a suprafeţelor introduse în plus sau scoase
în afara intravilanului faţă de cele din cadastrul general.
30. În cadrul acţiunii de recunoaştere a terenului este necesar
a se marca pe planul topografic sau cadastral, zonele în care
s-au produs modificări mari ale aspectului topografic în zona
de cadastrat. În acest sens:
- se va parcurge conturul sectoarelor urmărindu-se dacă
acestea au aceeaşi configuraţie cu cea existentă pe planul
cadastral. Zonele în care s-au produs schimbări de delimi
tare a conturului sectoarelor (apariţia de noi străzi sau
uliţe, linii de cale ferată, canale de irigaţii ş.a.), vor fi
conturate cu culoare roşie, menţionându-se într-o notă sepa
rată caracterul schimbărilor.
- se va observa interiorul sectoarelor comparativ cu planul
cadastral, indicându-se zonele în care se impun ridicări
topografice masive în vederea actualizării planului cadastral.
31. Scopul recunoaşterii punctelor geodezice este stabilirea
definitivă a locului unde se vor construi semnalele geodezice,
18
precum şi obţinerea datelor asupra existenţei şi stării bornelor
punctelor ce vor servi ca bază pentru dezvoltarea triangulaţiei
şi nivelmentului.
În urma recunoaşterii se va prezenta harta sau schema cu
punctele şi configuraţia geometrică a reţelelor de triangulaţie,
denumirea sau numerotarea punctelor precum şi a reţelelor sau
punctelor de nivelment existente în zonă.
Proiectul definitiv al reţelelor va conţine locul şi denumirea
punctelor, direcţiile, care urmează a fi măsurate din fiecare punct,
tipul de semnal proiectat, eventual bazele care ar urma să fie
măsurate ca şi transmiterea nivelmentului în zonă ş.a. De
asemenea se va întocmi o caracterizare a felului cum s-a executat
recunoaşterea, în care se va arăta numărul de puncte recunoscute,
timpul folosit pentru recunoaştere etc., propuneri în legătură "
cu organizarea lucrărilor de construcţii de semnale şi observaţii.
Capitolul IV:
P R O IE C T A R ELAU C R Ă R IL ODRE
CADASTRU IMOBILIAR
32; Proiectarea lucrărilor de cadastru imobiliar are la baza
solicitările formulate de beneficiarul acestor lucrări.
33. Solicitările beneficiarului lucrărilor de introducere sau
de actualizare a cadastrului imobiliar trebuie formulate cu clari-
tate şi trebuie să conţină:
a. conturul zonei în care se solicită a se executa lucrări de
cadastru imobiliar;
b. sistemul de proiecţie şi de referinţă în care să se execute
lucrările de cadastru imobiliar;
c. planuri topografice sau cadastrale care urmează a constitui
baza lucrărilor de cadastru imobiliar;
d. lista cu adresele imobilelor pentru pare se solicită inventari
erea tehnică imobiliară;
e. eventualele racordări a lucrărilor de cadastru imobiliar
care se execută cu lucrări existente în zonă;
19
 f. alte cerinţe ale beneficiarului referitoare la lucrările
solicitate (redactare, multiplicare, etc.).
34. Executantul lucrărilor de cadastru imobiliar, în urma
analizei solicitărilor beneficiarului, îşi face documentarea necesară
(conform capitolului II-Documentare asupra lucrărilor şi materia-
lelor existente, în zonă) stabilind în cadrul proiectului:
a. dacă zona indicată de beneficiar este bine conturată (pe
detalii fixe) pe planurile topografice sau cadastrale care
se vor utiliza în lucrările de cadastru imobiliar;
b. dacă există în zonă reţea geodezică planimetrică şi altime-
trică conform solicitărilor beneficiarului;
c. dacă planurile topografice sau cadastrale indicate de bene
ficiar:
- acoperă întreaga zona de cadastrat;
- sunt în sistemul de proiecţie şi de referinţă indicat de
beneficiar;
- sunt la scară convenabilă pentru execuţia lucrărilor de
cadastru imobiliar;
- au o vechime convenabilă care să garanteze execuţia co
rectă a lucrărilor de cadastru imobiliar;
- au o precizie şi un conţinut corespunzător lucrărilor de
cadastru imobiliar.
d. dacă în zonă există introdus cadastru general şi în acest
- caz:
- anul introducerii cadastrului general;
- baza topografică pe care s-a executat cadastrul general
(sisteme de proiecţie, scara planurilor topografice şi
cadastrale) precum şi diferenţele între baza topografică
pe care s-a executat cadastrul general şi baza topografică
care va fi folosită la introducerea cadastrului
imobiliar;
- zonele în care s-au produs modificări planimetrice masive
(peste 30%) faţă de cadastrul general;
e. dacă în zonă există cadastru de specialitate pentru alte
domenii (ape, silvic, căi ferate, ş.a.) şi dacă sunt date şi
informaţii care ar trebui preluate în lucrările care se execută.
20
35. Dacă zona indicată de beneficiar se poate contura pe
planurile topografice sau cadastrale existente, executantul va
marca această zonă cu o linie având o grosime de 3-5 mm.
Linia se va trasa cu o culoare verde pal, în aşa fel încât să
nu acopere detaliile de pe planul cadastral. Linia trebuie să
fie evidentă.
Se va urmări dacă linia trasată spre a contura zona, se închide.
36. În exteriorul zonei (conturată cu linia verde) se vor scrie
toate elementele de toponimie cât şi alte elemente care se
consideră folositoare.
Conturul zonei trebuie să fie delimitat pe detalii fixe, vizibile,
care prezintă garanţii că vor putea fi identificate la teren
(drumuri, căi ferate, ape, garduri, pe fundul curţilor, ş.a.).
În cazul când, în anumite zone nu se poate trasa o linie
de contur a zonei pe detalii comune existente pe teren şi pe
planul topografic sau cadastral, care urmează a constitui baza de
lucru pentru cadastrul imobiliar, se vor proiecta puncte pe
conturul zonei, care vor fi materializate pe teren cu borne şi
care se vor ridica topografic, prin coordonate x si y, acestea
constituind aliniamente care se vor uni cu linii drepte pentru a
definitiva conturul zonei de cadastrat.
37. În cazul în care, în localitate nu există o bază geodezică
planimetrică şi altimetrică corespunzătoare, se impune proiecta
rea unor lucrări pentru executarea unei osaturi de puncte plani
metrice şi altimetrice, care să asigure executarea sau actualizarea
planurilor topografice sau cadastrale.
- Proiectarea reţelei de ridicare se va face în conformitate cu
instrucţiunile elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie
şi Cartografie.
38. Proiectarea reţelei de ridicare se va face în sistemul de
proiecţie şi de referinţă de stat. În cazul în care beneficiarul
solicită un alt sistem de proiecţie sau de referinţă datele vor
fi transcalculate în sistemul de proiecţie sau de referinţă solicitat.
Trebuie ţinut cont că pentru a se putea confrunta suprafeţele
rezultate în urma introducerii cadastrului imobiliar cu cele din
21

cadastrul general, acestea trebuie să fie executate în acelaşi
sistem de proiecţie.
39. Planurile topografice sau cadastrale realizate sau actuali
zate, vor trebui să fie construite în aşa fel încât ele să fie în
sistemul de proiecţie şi de referinţă de stat, şi numai în cazuri
speciale, cu aprobarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie
şi Cartografie să fie transformate sau realizate în alte sisteme
de proiecţie şi referinţă.
40. În cazul în care, planurile topografice sau cadastrale,
pe care urmează a se executa cadastrul imobiliar, nu sunt la
scara solicitată, în zonă existând planuri la alte scări, se impun
următoarele:
a. dacă planurile topografice sau cadastrale existente, sunt
la scară mai mare decât cele pe care urmează a se executa
lucrările de cadastru imobiliar:
- se va face proiectarea trecerii planurilor topografice sau
cadastrale de la scara existentă, la cea necesară introdu
cerii lucrărilor de cadastru imobiliar;
- trecerea la noua scară poate fi făcută prin metode analo
gice (reducere fotografică) sau prin digitizare asigurân-
du-se precizia necesară;
b. în cazul în care, planurile topografice sau cadastrale existen
te, sunt la o scară mai mică decât cele pe care urmează
a se executa lucrările de cadastru imobiliar:
- se impune proiectarea şi executarea unui plan topografic
sau cadastral la scara solicitată;
- în cazul în care nu există această posibilitate, se poate
accepta (cu aprobare specială), mărirea planului topografic
sau cadastral de la scara existentă la scara solicitată,
în următoarele condiţii:
- nu se va accepta un coeficient de mărire "m" mai mare
de 2,5 ori (respectiv m = numitorul scării planului
topografic existent/numitorul scării planului topografic
solicitat, să fie mai mic sau egal cu 2,5);
- mărirea se va face numai prin digitizarea planului exis-
22
tent şi redactarea lui la scara solicitată folosind coordo-
natele punctelor digitizate x, y;
- se vor proiecta şi executa măsurători pe conturul sectoa-
relor cadastrale: se vor ridica prin metode topografice
toate punctele corespunzătoare schimbării de aliniamente
pe conturul sectorului cadastral, pe limita gardurilor la
stradă sau pe detaliile care fixează conturul sectorului
cadastral, puncte care vor fi folosite în mod obligatoriu
la redactarea noului plan.
41. Dacă planurile topografice sau cadastrale, pe care urmea
ză a se executa cadastrul imobiliar, au o vechime mai mare
de 10 ani, se va proiecta o verificare a acestora. Verificarea se
face atât în ceea ce priveşte conţinutul planurilor cât şi al preciziei.
În cadrul verificării, se va parcurge conturul sectoarelor şi
se vor nota zonele care nu mai corespund realităţii de pe teren,
în acelaşi fel se va parcurge trama stradală, căile ferate, apele,
ş.a. care traversează sau conturează intravilanul, însemnându-se
pe plan zonele în care există schimbări.
La birou, se vor proiecta lucrările de actualizare sau de refacere
a planului topografic sau cadastral, în zonele care nu mai cores-
pund realităţii din teren, censemnându-se:
- schiţa exactă cu zona din care să reiasă limitele până
la care să se facă ridicarea;
- metodele folosite pentru integrarea zonei actualizate în
planurile topografice sau cadastrale existente.
Capitolul V:
DELIMITAREA INTRAVILANULUI
LOCALITĂŢILOR
42. Delimitarea perimetrului intravilanului cuprinde opera
ţiile tehnice prin care se identifică, se determină (prin măsură-
tori) se materializează pe teren şi se reprezintă pe planurile
topografice sau cadastrale, punctele şi limitele de hotar care
închid perimetrul intravilanului.
23.
 43. Operaţiunea de delimitare a perimetrului intravilanului
localităţilor se face, potrivit legii, de către comisia stabilită în
acest scop prin ordinul prefectului. Din comisie vor face parte
primarul, secretarul consiliului local, delegatul consiliului
judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie şi delegatul direcţiei
generale de amenajarea teritoriului şi urbanism (art.ll lit.e din
Legea nr. 7/1996).
44. Înaintea începerii lucrării de cadastru imobiliar, executan-
tul va lua legătura cu primarul şi în baza delegaţiei solicită
acestuia constituirea comisiei de delimitare a intravilanului.
45. Delimitarea intravilanului din cadrul teritoriului adminis
trativ se face pe planul topo-cadastral, care trebuie să conţină
toate detaliile pe care se desfăşoară limita, iar în lipsa acestuia,
prin parcurgerea şi identificarea directă, pe teren. Intravilanul
este acea parte a teritoriului unei unităţi administrativ-teritoriale.
determinat potrivit legii, având funcţiunile prevăzute în planurile
de urbanism şi amenajarea teritoriului.
După delimitarea intravilanului, se încheie un proces-verbal,
în care se consemnează cu exactitate descrierea perimetrului.
În cazul când, în extravilan a fost introdus cadastrul în anii
anteriori, limita intravilanului localităţii trebuie să se încadreze
perfect în zona considerată în afara localităţii şi să fie aceeaşi
limită cu cea care a delimitat intravilanul în lucrările de cadastru
din extravilan.
Modificările faţa de limita precedentă trebuie să fie bine justifi-
cate, prin explicaţii clare privind suprafeţele, proprietarii, cate-
goriile şi subcategoriile de folosinţă ale terenului, în vederea
actualizării, după caz, a lucrării precedente.
46. Când limita intravilanului este constituită din firul unei
ape curgătoare, căi ferate sau drumuri, se vor borna pe ambele
părţi numai punctele de intrare şi de ieşire a acestora din terito
riul ce se delimitează.
47. Acolo unde limitele intravilanului nu sunt constituite din
detalii naturale (talveguri, cumpene de apă, limite de păduri,
etc.) sau artificiale (drumuri, căi ferate, limite de categorii de
24
folosinţă, canale, şanţuri, diguri, etc.), ci traversează suprafeţe
întinse de teren este necesar ca aceste limite să fie materializate
prin puncte bornate pe teren.
Capitolul VI:
LUCRĂRI TOPOGRAFICE ÎN ACTIVITATEA DE
CADASTRU IMOBILIAR
VI. l. Reţeaua planimetrică a localităţii
48. Reţeaua planimetrică a unei localităţi conţine totalitatea
punctelor geodezice existente, într-un sistem unitar, determinate
prin triangulaţie, trilateraţie, poligonometrie, G.P.S., ca şi punc
tele de detaliu determinate prin ori ce metodă care asigură
precizia de determinare impusă.
49. Sistemul de proiecţie de stat este proiecţia Stereografică
1970.
50. Pentru localităţile aflate la distanţă de cercul de deforma-
ţie nulă, în care deformaţiile depăşesc 5 cm/km, este obligatorie
adoptarea unui sistem de proiecţie stereografic local.
Sistemul de proiecţie stereografic local va fi propriu şi unic
pentru fiecare localitate, asigurându-se astfel reducerea deforma-
ţiilor lungimilor şi suprafeţelor.
VI. 1.1 Triangulaţia
51. Triangulaţia ca metodă de bază pentru reţeaua planime
trică poate fi dezvoltată prin:
a) Reţele principale, care acoperă întregul teritoriu al locali-
tăţilor (inclusiv zonele de extindere) şi sunt formate din
triunghiuri cât mai apropiate de cele echilaterale sau din
patrulatere cu ambele diagonale observate sau poligoane cu
puncte centrale. Unghiurile triunghiurilor vor fi mai mari de
40g, iar în patrulatere unghiurile formate de diago-
25
 nale trebuie să nu fie mai mici de 20g. Eroarea medie
pătratică de determinare a unei direcţii va fi de maximum 5cc,
iar lungimea laturilor poate varia între 3 şi 7 km.
Reţele secundare, care îndesesc pe cele principale, sunt
formate din triunghiuri, poligoane sau puncte determinate
prin intersecţii înainte, înapoi, sau combinate, sprijinite pe
puncte de triangulaţie determinate anterior. Prevederile de la
pct.a şi b se referă în special la localităţi de tip urban.
52. Reţeaua planimetrică a unei localităţi se poate realiza
şi prin măsurători G.P.S., combinate cu reţele poligonometrice,
executate cu staţii electronice totale.
Indiferent de metoda aleasă pentru realizarea reţelelor plani-
metrice ale localităţilor, trebuie să se asigure în mod obligatoriu
încadrarea acestora în sistemul reţelei geodezice de stat, prin
cel puţin 3 puncte comune.
Proiectarea lucrărilor
53. Reţelele de triangulaţie principale şi secundare se execută
pe baza unui proiect, iar pentru întocmirea proiectului se folosesc
următoarele materiale:
- hărţile sau planurile existente în zona respectivă;
- toate datele referitoare la lucrările executate anterior în
zonă ca: triangulaţie, drumuiri poligonometrice, nivelment,
scheme, date asupra bornării, cataloagele punctelor geode
zice şi reperelor de nivelment, etc. ;
- date informative asupra condiţiilor fizico-geografice;
- date informative de ordin economic ca: preţ, manoperă,
transport, etc.
Proiectul trebuie să prezinte soluţia cea mai avantajoasă din
punct de vedere tehnic şi economic. După ce se proiectează reţeaua
principală şi se trasează pe hărţi sau planuri configuraţia ei,
se proiectează triangulaţia secundară.
54. Prin proiect se va urmări ca:
- punctele să fie dispuse în aşa fel ca folosirea lor pentru
dezvoltarea şi îndesirea reţelei să fie cât mai convenabilă;
26
- pentru punctele amplasate pe construcţii se vor prevedea
transmiteri la sol, care se vor compensa riguros;
b) - să se folosească triangulaţia anterioară existentă, introdu-
când-o în reţeaua proiectată;
- să se facă program, de observaţii cu numărul strict de
vize, eliminându-se cele de prisos;
- să se studieze ca procedeele şi metodele de calcul să fie
uşurate prin proiectarea reţelelor.
Măsurarea bazelor şi a laturilor în triangulaţia localităţilor
55. Lungimea laturilor de plecare sau a bazelor se măsoară
cu instrumente clasice sau electronice care să asigure măsurarea
lungimilor cu o eroare relativă ce nu trebuie să depăşească
l :400.000 la măsurarea bazelor, în cazul când acestea se dezvoltă,
şi 1:150.000 la măsurarea directă a laturilor.
Nu se admite efectuarea măsurătorilor cu instrumente clasice
pe vânt puternic, ploaie, ceaţă, ninsoare sau când temperatura
aerului este peste +35° sau sub -10°.
Lungimilor măsurate li se vor aplica corecţiile de etalonare,
temperatură, reducere la orizont şi reducere la nivelul mării.
Executarea observaţiilor
56. Observaţiile azimutale şi zenitale se execută pe baza
proiectului reţelei de triangulaţie care a fost definitivat în urma
recunoaşterii în teren.
57. Observaţiile azimutale se execută când vizibilitatea este
optimă şi atmosfera liniştită, dimineaţa până la ora 9 şi după-
amiaza începând de la ora 16, întrerupându-se cu o jumătate
de oră înaintea apusului soarelui. Pe timp noros, când condiţiile
de observaţie sunt bune, măsurătorile pot fi executate în cursul
întregii zile.
58. În fiecare punct de triangulaţie se determină elementele
de excentricitate.
59. Observaţiile azimutale se efectuează de regulă prin meto
da turului de orizont. Numărul tururilor de orizont este de 6
pentru reţelele principale şi de 3 pentru cele secundare.
27
 60. Când toleranţa de tur de orizont nu este respectată,
măsurătoarea se repetă. Dacă pentru o direcţie valoarea colimaţiei
este depăşită, direcţia respectivă se măsoară din nou cu aceeaşi
origine, iar dacă noua măsurătoare este înscrisă în toleranţe,
măsurătoarea iniţială se anulează. Când valoarea unei direcţii
diferă cu o valoare care depăşeşte toleranţele aceleiaşi direcţii
obţinute din alte măsurători, măsurătoarea se repetă cu aceiaşi
origine pe care a avut-o prima măsurătoare.
61. Dacă două măsurători ale aceleiaşi direcţii au valori care
depăşesc, una toleranţele în plus şi alta în minus, se repetă
amândouă măsurătorile cu aceiaşi origine şi dacă nici aceste
măsurători nu satisfac toleranţele, se face o nouă măsurătoare
modificând originea.
62. Observaţiile dintr-un punct se refac dacă numărul obser
vaţiilor greşite depăşeşte 1/3 din numărul total al măsurătorilor.
Un tur de orizont nu va avea mai mult de 7 direcţii pentru
punctele reţelei principale şi 12 direcţii pentru reţelele secundare.
Dacă numărul de vize este mai mare, acestea se vor împărţi
în grupe, fiecare grupă trebuind să aibă cel puţin două vize
comune cu cealaltă grupă.
63. În afara vizelor pentru determinare, turul de orizont se
va orienta cu cel puţin trei vize spre puncte de ordin superior,
sau de acelaşi ordin, calculate dintr-o triangulaţie mai veche,
perfect vizibile şi cât mai depărtate. În orice caz aceste vize
nu vor fi mai scurte decât vizele de determinare.
64. Vizele de determinare ale punctului trebuie să îndepli
nească următoarele condiţii:
- să fie sprijinite pe punctele vechi compensate anterior;
- să fie uniform distribuite pe întregul tur de orizont;
- să formeze unghiuri de 40G -160G;
- să fie observate reciproc.
65. Pentru trecerea de la o origine la alta a turului de orizont
200 G
acestea se reiterează la intervalul w= unde n este numă-
n
rul reiteraţiilor.
28
66. Verificarea închiderii turului de orizont faţă de toleranţă,
a variaţiei colimaţiei şi a diferenţelor dintre valorile aceloraşi
direcţii determinate cu origini diferite se va face la faţa locului,
după terminarea întregului program de observaţii.
67. Închiderea triunghiurilor în triangulaţia localităţilor se
admite în limita următoarelor valori:
- reţele principale, închiderea triunghiurilor 20cc;
. - reţele secundare, închiderea triunghiurilor 30cc.
Calculul triangulaţiei
68. Reţelele de triangulaţie principale şi secundare din locali
tăţi se compensează prin metode riguroase. Se recomandă pentru
compensare, metoda măsurătorilor indirecte, prin variaţia coordo-
natelor, cu stabilirea ponderilor în funcţie de distanţa dintre
puncte. Compensarea se poate realiza într-un plan de proiecţie
local la nivelul mării, pe elipsoid sau în planul de proiecţie
Stereografic 1970. Coordonatele definitive se vor trece în planul
de proiecţie Stereografic 1970, indiferent de soluţia aleasă pentru
compensare.
Pentru verificarea calităţii măsurătorilor şi a preciziei reţelei
realizate, se vor calcula următorii parametrii de precizie:
- eroarea medie pătratică a unităţii de pondere, calculată
la rezolvarea ecuaţiilor normale şi calculată după compen
sare, din unităţile de corecţie;
- erorile medii pătratice ale coordonatelor punctelor noi;
- mărimea elipselor de erori.
69. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeaua
de triangulaţie-trilateraţie secundară sunt:
- densitatea punctelor: 1-2 puncte/kmp;
- laturi cuprinse între l şi -3 km
- precizia de determinare a coordonatelor x, y să fie +/-5 cm.
- materializarea punctelor cu borne sau pilaştri;
- semnalizarea punctelor la sol sau pe clădiri prin balize
sau piramide;
- transmiterea la sol a punctelor de pe clădiri prin 3 puncte;
- laturile sau bazele de plecare măsurate cu eroare relativă
29
 de 1/400000;
- observaţiile zenitale executate cu 3 serii.
Determinarea altitudinilor punctelor de triangulaţie
70. Atunci când este cazul, şi mai ales în triangulaţia locali
tăţilor rurale, calculul altitudinilor punctelor de triangulaţie se
efectuează pe baza observaţiilor zenitale. Reţeaua de nivelment
geodezic, pentru o localitate, trebuie să aibă laturile observate
reciproc; diferenţa de nivel între două puncte rezultă din media
celor două valori, prima obţinută cu distanţa zenitală directă
şi a doua cu cea inversă. Ecartul maxim între diferenţele de
nivel calculate pe baza celor două unghiuri reciproce este de
0,25 m.
71. Compensarea drumurilor de nivelment trigonometric se
execută în felul următor: se compară suma algebrică a diferenţei
de nivel rezultată din măsurătoare cu cea rezultată din diferenţa
de nivel dintre cotele punctului iniţial şi cel final, sţabilindu-se
eroarea de închidere. Eroarea de închidere nu trebuie să depă
şească valoarea rezultată din relaţia: E = 0,25 n unde: E este
eroarea de închidere, în metri, iar n - numărul staţiilor.
72. Diferenţele de nivel se corectează repartizându-se eroarea
de închidere proporţional cu lungimea laturilor. Aprecierea preci
ziei se face prin calculul erorii mediei pătrătice a determinării
altitudinii în funcţie de metoda de compensare, în cazul determi
nării cotei prin metoda intersecţiei, altitudinea se calculează
din media aritmetică a altitudinilor obţinute parţial, din 3 vize.
Dacă una din altitudinile obţinute diferă cu mai mult de 0,25
m faţă de media aritmetică, urmează să se verifice calculele
şi dacă se constată că direcţia este greşit observată, nu se ia
în consideraţie. La calculul altitudinilor punctelor de triangulaţie
determinate prin nivelment trigonometric se va ţine seama de
influenţa refracţiei atmosferice şi curbura pământului.
VI.1.2. Poligonometria
73. Reţelele poligonometrice se utilizează pentru asigurarea
30
densităţii de puncte şi pot înlocui triangulaţia în următoarele
cazuri:
- unde reţeaua poligonometrică este mai economică, realizân-
du-se într-un timp mai scurt;
- unde vizibilitatea în tur de orizont este redusă;
- unde atmosfera încărcată cu gaze împiedică realizarea
observaţiilor de triangulaţie în condiţii normale;
- unde prin suprafaţa mică a localităţii executarea lucrărilor de
triangulaţie nu este eficientă din punct de vedere economic.
Poligonometria se realizează sub formă de trasee izolate sau trasee cu
puncte nodale ce se leagă de punctele de triangulaţie.
74. Reţelele poligonometrice se împart în:
- reţele poligonometrice principale, care se sprijină direct
pe punctele de triangulaţie şi care au o formă aproximativ
rectilinie şi se desfăşoară de regulă pe arterele principale
ale localităţilor;
- reţelele poligonometrice secundare care se sprijină fie pe
puncte poligonometrice principale, fie pe puncte de trian
gulaţie.
75. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeaua
poligonometrică principală:
- sistemul de proiecţie stereografic de stat (stereo 1970) sau
stereografic local;
- compensare riguroasă ca drumuiri cu puncte nodale sau
poligoane închise;
- laturile drumuirilor se vor sprijini la plecare şi la sosire
pe minimum două vize de orientare;
- densitatea punctelor: l punct la 10 ha. (laturi de 300-500m);
- din 3 în 3 staţii şi în punctele nodale, materializarea se
va face prin borne, restul punctelor se vor marca prin
picheţi de fier;
- în punctele nodale materializarea se va face astfel încât
să se asigure minimum 2 vize de orientare;
- se vor face observaţii zenitale cu două serii;
- observaţiile azimutale se vor face cu patru serii;
31
 - precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/- 5 cm.
- lungimea maximă a drumuirilor:
- în zona construită: 3-4 km.
- în zona neconstruită: 4-8 km.
- eroarea limită la măsurarea lungimilor 1:20.000;
- toleranţe admise la măsurarea unghiurilor:
- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat = 8cc
- diferenţa între valori succesive pe o direcţie = l0cc
- închiderea în tur de orizont = 15cc
- neînchiderile unghiulare pe trasee liniare sau în poligoane
= +/- 6cc√n unde n=numărul unghiurilor măsurate.
76. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reţeaua
poligonometrică secundară:
- sistem de proiecţie stereografic de stat (stereo 1970) sau
stereografic local;
- să se sprijine pe punctele reţelei poligonometrice principale
sau pe punctele reţelei de triangulaţie-trilateraţie;
- compensare riguroasă ca drumuiri sprijinite la ambele
capete sau ca drumuiri cu punct nodal;
- densitatea-punctelor: l pct. la 5 ha (laturi de 60-300 m.);
- precizia de determinare a coordonatelor x, y: +/-10 cm.;
- eroarea de închidere a diferenţelor de nivel: m = +/- 5mm
√L, pentru L în km.;
- observaţii zenitale cu o serie;
- observaţii azimutale cu două serii;
- lungimea maximă a drumuirilor:
- în zona construită: 1,5 - 3 km.;
- în zona neconstruită: 2 - 4 km.
- eroarea limită la măsurarea laturilor 1:10.000;
- toleranţe admise la măsurarea unghiurilor:
- eroarea medie pătratică a unghiului măsurat m=12cc;
- diferenţa între valori succesive pe o direcţie =16cc;
- închiderea în tur de orizont = 20cc;
- neînchiderile unghiulare pe trasee liniare = +/- 12cc √n .
32
77. Proiectul se întocmeşte pe planuri existente pe care în prealabil
s-au trecut reţelele şi punctele existente. La
întocmirea proiectului trebuie să se respecte următoarele: -
laturile să fie plasate pe trasee cât mai favorabile lucrului şi
aproximativ în linie dreaptă. Abaterea maximă a punctelor de
la linia dreaptă care uneşte punctele de triangulaţie sau
punctele nodale pe care se sprijină traseul, nu trebuie să
depăşească o treime din lungimea lui. Unghiurile care
definesc deschiderea laturilor nu trebuie să fie mai mici de
150 C şi mai mari de 250 G ;
- să se proiecteze laturi aproximativ egale şi de lungime
maximă şi să fie pe cât posibil paralele cu faţadele construcţiilor.
- la 8-10 laturi să existe o orientare de sprijin;
- la punctele unde legarea directă de triangulaţie nu este
posibilă se va alege ca punct iniţial un punct din transmi-
terea la sol a punctului de triangulaţie.
Plantarea reperelor poligonometrice
78. Punctele reţelei poligonometrice se materializează în teren
prin borne sau repere de sol care trebuie plantate în punctele
nodale şi în punctele de frângere ale traseului poligonometric.
Celelalte puncte ale traseelor de poligonometrie se materializează
ca puncte ale sistemului de sprijin de ridicare.
La alegerea amplasamentelor pentru plantarea reperelor se
va ţine seama de prevederile de sistematizare şi amenajarea
teritoriului. Descrierea topografică a reperului se va face după
plantare, reperându-se din 3-4 puncte fixe.
Măsurarea lungimilor
79. La reţelele poligonometrice principale, măsurarea laturilor
se va face cu firul de invar, sau cu instrumente electronice.
Laturile reţelelor poligonometrice secundare se măsoară cu
fire de oţel sau cu panglică de 50 m gradată la capete, iar în
condiţiile de circulaţie intensă, la trecerea peste ape etc., laturile
se măsoară pe cale paralactică folosind scheme care să asigure
Precizia reţelei.
3 3
 Pe magistrale şi bulevarde cu circulaţie intensă măsurarea
laturilor drumuirilor principale se face prin metoda punctelor
auxiliare laterale (intersecţii laterale), cu măsurarea bazei iniţiale
şi finale, sau prin măsurători cu instrumente electronice.
Lungimile traseelor poligonometrice secundare se măsoară
în ambele sensuri sau cu două panglici sau fire în acelaşi sens.
Măsurătorile pe teren se execută la fel ca la măsurarea bazelor
pentru triangulaţie; corecţiile ce se aplică bazei măsurate sunt
la fel ca la bazele pentru triangulaţie.
Diferenţele dintre rezultatele măsurătorilor laturilor traseului
în sensul dus şi întors în traseele principale nu trebuie să
depăşească 1:25000 din lungimea laturii măsurate.
Măsurarea unghiurilor
80. Măsurarea unghiurilor se face cu teodolite cu cea mai
mică citire pe micrometrul optic cuprinsă între 2cc şi 10cc.
În cazul punctelor nodale, când pentru orientare se vor viza
puncte ajutătoare şi numărul direcţiilor va fi mai mare de 2,
se va folosi metoda turului de orizont. În acest caz, diferenţele
între valorile deduse din reiteraţii pentru măsurătorile făcute
cu teodolitul de 2cc nu trebuie să depăşească 16cc iar închiderea în
tur de orizont să nu depăşească 15cc-20cc. Neînchiderile
unghiulare în trasee separate sau în poligoane închise nu trebuie
să depăşească 6cc n unde n este numărul unghiurilor măsurate.
Legarea reţelei poligonometrice de reţeaua de triangulaţie
81. Reţelele poligonometrice se sprijină la capete pe puncte
de triangulaţie şi pentru legare se măsoară unghiurile dintre
prima şi ultima latură a traseului şi cel puţin două direcţii
ale triangulaţiei de stat. Pentru mărirea preciziei de transmitere
a orientărilor se recomandă ca punctele de frângere ale traseului
să fie astfel alese, încât să poată fi transmisă orientarea la unul,
două sau mai multe puncte de triangulaţie,
82. Evaluarea preciziei măsurătorilor de teren permite a se
verifica măsurarea corectă a unghiurilor şi distanţelor, precum
şi a controla dacă observaţiile corespund preciziei cerute. Cunoaş-
34
terea preciziei este necesară la efectuarea calculelor de compen-
sare, iar evaluarea preciziei valorilor definitive (compensate) ale
diverselor elemente ale unui traseu poligonometric (orientări,
coordonate etc.) poate fi făcută numai dacă se dispune de datele
de pe teren.
Evaluarea preciziei constă din stabilirea neînchiderilor longitu-
dinale şi transversale, stabilirea preciziei de măsurare a distan-
ţelor pe baza diferenţelor dintre măsurătorile duble, stabilirea
preciziei măsurătorilor liniare pe baza erorilor de neînchidere
longitudinală, stabilirea preciziei măsurătorilor unghiulare pe
baza erorilor de neînchidere unghiulară şi erorilor de neînchidere
transversală.
Rezultatele calculelor definitive se vor înscrie într-un catalog
de coordonate.
83. Documente ce se predau beneficiarului pentru reţeaua
planimetrică a localităţii. Piese scrise:
- memoriul justificativ - date despre lucrare;
- analiza situaţiei existente;
- proiectul tehnic;
- inventarul punctelor geodezice ale reţelei planimetrice a
localităţii;
- dosarul documentaţiei de teren;
- carnete cu observaţii şi măsurători liniare, paginate şi in
dexate sau după caz, pe diskete;
- foile cu elementele de centrare şi reducere;
- dosarul calculelor de determinare a coordonatelor rectangu
lare ale reţelei planimetrice a localităţii;
- racordarea grupelor de observaţii;
- calculul corecţiilor de centrare şi reducere;
- calculul coordonatelor;
- evaluarea preciziei;
- dosarul calculului altitudinilor punctelor reţelei planimetri
ce a localităţii;
- proces verbal de verificare-recepţie a lucrărilor;
- proces verbal de predare a punctelor geodezice;
35
 Piese desenate:
- fişe cu descrierile topografice ale punctelor reţelei planime-
trice;
- proiectul reţelei planimetrice a localităţii (plan sc. 1:10.000-
1:25.000).
VI.2. Reţeaua altimetrică a localităţii
84. Baza altimetrică a ridicărilor topografice în localităţi se
realizează prin reţele de nivelment care trebuie să asigure posibili
tatea reprezentării reliefului pe planurile topografice şi aplicarea
ulterioară pe teren a diferitelor proiecte de construcţii (clădiri,
instalaţii subterane, drumuri, poduri etc.). Această bază se
realizează prin reţele de nivelment de stat de ordinul II, III şi IV.
85. Cotele punctelor reţelelor de nivelment se calculează în
sistemul Marea Neagră -1975.
86. Nivelmentul de ord. II se execută pe fiecare linie în sens
dus şi întors cu o eroare maximă în valoare absolută de 5 mm
L , unde L este perimetrul sau lungimea drumuirii în km.
Reperele pentru acest nivelment trebuie să acopere în mod uni
form întreaga suprafaţă a localităţii şi să fie astfel repartizate
încât distanţa dintre ele să nu depăşească 2 km, iar în afara
perimetrului localităţii 3 km.
87. Nivelmentul de ord. III se execută în sens dus şi întors,
cu o precizie care să asigure obţinerea unor închideri în poligon
sau drumuiri care nu trebuie să depăşească în valoare absolută
10 mm L , în care L este perimetrul poligonului sau lungimea
drumuirii în km. Reperele de perete sau la sol pentru acest
nivelment trebuie să acopere în mod uniform suprafaţa
localităţilor şi să fie astfel repartizate încât distanţele între ele
să nu depăşească 200 m pe magistrale în zonele centrale şi
industriale ale localităţii, 400 m în zonele în care se găsesc
între centru şi margine şi 800 m la marginea localităţilor sau
în zonele cu construcţii rare.
88. Nivelmentul de ord. IV se sprijină la ambele capete pe
36
puncte de nivelment de ordin superior şi se execută prin drumuiri
într-un singur sens, cu o precizie care să asigure obţinerea unor
închideri în drumuiri sau în poligoane care să nu depăşească
în valoare absolută 20 mm L unde L este lungimea drumuirii
sau perimetrul poligonului în km.
89. Liniile de nivelment de toate ordinele se materializează
pe teren prin repere care se numerotează. Se va urmări ca pe
aceeaşi linie sau în jurul unui punct nodal să nu existe repere
cu acelaşi număr. Reperele nu se includ în măsurători decât
după o lună de la plantarea lor, iar pentru fiecare reper se
întocmeşte o descriere a poziţiei.
Proiectul reţelei de nivelment
90. Proiectul reţelei de nivelment va arăta ce fel de lucrări
de nivelment urmează să se execute, traseul lor, volumul, numă
rul de repere, informaţii asupra datelor iniţiale, ordinea de
execuţie, indicaţii tehnice pentru executarea lucrărilor, instru
mente şi metode de nivelment, indicaţii asupra modului de calcul
al rezultatelor nivelmentului precum şi toate elementele care
justifică soluţia propusă.
Liniile de nivelment, de orice ordin, care se execută în locali-
tăţi, se proiectează în general pe străzi, cotându-se toate punctele
geodezice de la sol. pe cât posibil punctele de poligonometrie.
Toate capetele liniilor de nivelment proiectate trebuie să fie
legate de liniile de nivelment executate anterior, de ordin superior
sau de acelaşi ordin.
Executarea nivelmentului
91. Nivelmentul de ord. II se execută prin metoda coincidenţei
pe o singură pereche de broaşte sau ţăruşi în sens dus si întors.
Drumuirile de nivelment dus şi întors pe secţiuni se execută
de regulă în jumătăţi diferite ale zilei; toamna şi pe timp noros
se pot executa măsurători în tot cursul zilei. În tot timpul
măsurătorilor se va folosi obligatoriu umbrela de protecţie.
Lungimea razei de vizare se admite între 50 şi 65 m. În
caz că panta terenului este mai mare, distanţa poate fi redusă.
37

Raza de vizare trebuie să treacă la cel puţin 0,50 m deasupra
solului. Când lungimea razei de vizare este de circa 30 m, se
admite să treacă la 0,30 m deasupra solului. Observaţiile se
vor executa în perioada de vizibilitate cu imagini clare, distincte
şi calme, evitându-se efectuarea observaţiilor înainte de răsăritul
sau apusul soarelui, pe vânt sau când imaginile prezintă miraj.
Distanţa de la instrument la mire trebuie să fie egală. Se
admite o inegalitate până la l m. Cumularea acestor inegalităţi
pe o secţiune să nu fie mai mare de 2 m.
Întreruperile nivelmentului se fac obligatoriu pe un reper
permanent. Nu se admit întreruperi pe repere provizorii, în
fiecare staţie se calculează diferenţa de nivel din observaţiile
efectuate pe scara principală şi cea secundară. Nepotrivirea între
aceste diferenţe de nivel nu trebuie să depăşească 0,7 mm. în
caz că nepotrivirea este mai mare, toate observaţiile în staţia
respectivă se refac.
După măsurarea unei secţiuni se calculează diferenţa de nivel
între drumuirea de nivelment dus şi întors. Nepotrivirea între
aceste două măsurători nu trebuie să depăşească 5 mm L dacă
numărul de staţii este de cel mult 15/km, şi 6 mm L , când
numărul de staţii este mai mare de 15/km.
Dacă nepotrivirile sunt mai mari decât cele arătate mai sus,
se va repeta nivelmentul într-un singur sens. Dacă în urma
acestei noi măsurători, rezultatele nu vor diferi cu mai mult
de 7 mm L , respectiv 9 mm L de cele anterioare, atunci se
va lua ca rezultat definitiv media dintre cele trei nivelmente.
Dacă nepotrivirea depăşeşte toleranţele specificate, se va repeta
operaţia în ambele sensuri. Aceleaşi toleranţe sunt valabile şi
pentru drumuirile executate în cele două sensuri pentru un sector
între două puncte diferite sau fundamentale.
În drumuirile de nivelment se includ, pe cât posibil punctele
de triangulaţie, cât şi cele poligonometrice.
92. Nivelmentul de ord. III se execută prin metoda coincidenţei
sau a firului nivelor, potrivit aparaturii utilizate, în dublu sens,
dus şi întors. Diferenţa de nivel se calculează numai după citirile
la firul nivelor.
38
Lungimea razei de vizare se admite între 60 şi 75 m.
Dacă condiţiile atmosferice permit şi luneta are putere de
mărire de circa 35 X, se admite ca lungimea razei de vizare
să fie până la 100 m.
Distanţele de la instrument la mire trebuie să fie egale. Se
admite o inegalitate până la 2 m, iar cumularea lor pe o secţiune
nu trebuie să depăşească 5 m. Raza vizuală trebuie să treacă
deasupra solului la 0,3 m.
Executarea observaţiilor se face în condiţii favorabile de vizibi-
litate, cu imagini clare şi calme. Nu se fac observaţii apropiate
de răsăritul şi apusul soarelui, iar în timpul observaţiilor instru-
mentul va fi protejat de o umbrelă.
În timpul măsurătorilor, mirele se aşează pe broaşte sau pe
ţăruşi metalici.
Întreruperile se fac numai pe repere stabile; este interzis
a se face întreruperi pe repere provizorii.
Când se foloseşte metoda de observaţii prin coincidenţă,
nepotrivirea între diferenţele de nivel de pe scara principală
şi cea secundară nu trebuie să depăşească 1,5 mm.
Când observaţiile se fac la firul nivelor, nepotrivirea între
diferenţele de nivel determinate pe partea neagră şi partea roşie a
mirelor, nu trebuie să depăşească 3 mm. Dacă nepotrivirile
depăşesc toleranţele de mai sus, observaţiile în staţie se refac.
Toleranţa admisă pe o secţiune sau pe un sector între cele
două drumuiri dus şi întors nu trebuie să depăşească 10 mm L
unde L este lungimea drumuirii în km. Dacă nepotrivirea depă-
şeşte această limită, se repetă nivelmentul într-un singur sens.
93. Nivelmentul de ord. IV se execută într-un singur sens.
Citirile pe miră se fac la firul nivelor, pe ambele feţe ale mirei.
Dacă mira are o singură faţă, pentru citirea a doua se modifică
înălţimea aparatului cu cel puţin 10 cm. Lungimea de vizare
se admite până la 100 m. Mirele se aşează pe broaşte de nivelment
sau ţăruşi metalici, întreruperea observaţiilor se face pe repere
permanente.
Nepotrivirile dintre diferenţele de nivel într-o staţie rezultate
din citirile făcute la cele două înălţimi diferite ale aparatului
39
 nu trebuie să depăşească 5 mm. Dacă această toleranţă nu este
satisfăcută, observaţiile se refac.
94. Pe tot timpul observaţiilor de nivelment instrumentul
trebuie ferit de acţiunea directă a razelor solare prin protejarea
cu o umbrelă.
Nivela nu va fi folosită decât după aproximativ 45 min. de
acomodare cu temperatura la umbră a aerului. Nivelmentul
geometric de ord. IV se realizează cu o eroare care nu trebuie
să depăşească 20 mm L , unde L este lungimea drumuirii în
km.
95. Calculele de compensare ale liniilor şi reţelelor de
nivelment se împart în: linii şi reţele de nivel compensate
provizoriu şi compensate definitiv.
Liniile de nivelment compensate provizoriu sunt cele a căror
compensare este făcută prin metode simplificate, în scopul de a
obţine cote de lucru, sau pe baza unor cote provizorii ale mărcilor şi
reperelor de plecare, urmând ca ele să fie compensate definitiv.
Linii de nivelment compensate definitiv sunt acelea care sunt
compensate prin metode riguroase.
Calculele de compensare a nivelmentului se fac în următoarele
trei etape:
- calcule preliminarii care se referă la verificarea carnetelor
de observaţii şi întocmirea situaţiei diferenţelor de nivel;
:
calcule de compensare propriu-zise ale reţelelor de nivel-
ment şi ale traverselor izolate;
- întocmirea cataloagelor.
 dosarul calculelor de determinare a cotelor reperilor de
nivelment:
- gruparea observaţiilor în poligon şi racordările între
grupe:
- calculul neînchiderilor în poligoane;
- calculul cotelor;
- evaluarea preciziei;
- proces verbal de verificare - recepţie a lucrării;
- proces verbal de predare a punctelor.
Piese desenate:
- fişele cu descrierile topografice ale reperelor de nivel
ment;
- proiectul reţelei de nivelment al localităţii (plan scara
1:10.000 - 1:25.000);
- schiţa poligoanelor de nivelment cuprinzând diferenţele
de nivel, sensul de parcurgere şi neînchiderile în poli
goane.

VI. 3. Ridicarea detaliilor

VI.3.1. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea planimetrică
98. În vederea ridicării detaliilor se realizează pe teren o
bază de ridicare planimetrică care îndeseşte reţeaua de sprijin
prin intersecţii şi drumuiri cu teodolitul sau staţii totale;
materializarea punctelor bazei de ridicare se va face uniform
în cuprinsul localităţii.
Drumuiri cu teodolitul. Drumuirile cu teodolitul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să se sprijine pe punctele de triangulaţie sau poligonome-
trice;
- să parcurgă terenuri adecvate măsurătorilor (străzi, alei,
şosele, drumuri pietruite, etc.).
- distanţele între vârfurile drumuirii să fie pe cât posibil
egale;
- lungimea maximă a unei drumuiri nu trebuie să depăşească
3 km pentru scara planului 1/2.000, 2 km pentru scara
1/1.000 şi l km pentru scara 1/500;
43
 - lungimea unei laturi de drumuire trebuie să fie în medie Măsurarea indirectă a distanţelor se face întotdeauna când
de 250 m pentru scara planului 1/2.000, 150 m pentru se dispune de aparatură şi dispozitivele corespunzătoare cu
scara 1/1.000 şi 100 m pentru scara 1/500; condiţia ca precizia determinării distanţei să fie peste 1/2000.
- materializarea în teren a punctelor de drumuire trebuie
să se facă cu picheţi metalici; Măsurarea distanţelor cu mira verticală pentru punctele radi-
ate (pomi izolaţi, alei, parcări, guri de canal din interiorul locali-
- laturile drumuirii trebuie să fie măsurate de două ori,
în sens direct şi invers cu panglici de oţel sau cu instrumen- tăţilor, construcţii provizorii, contururi neclare, etc.) se face cu
te electronice; toleranţele indicate în tabela 2.
- distanţele măsurate se reduc la orizont când unghiul de
pantă este mai mare de l g .
Când pe aliniament sunt schimbări de pantă, pentru fiecare
secţiune care are unghiul de pantă mai mare de 1g, se aplică
corecţia de reducere la orizont.
Când diferenţa dintre temperatura de etalonare şi cea din
timpul măsurătorii cu panglici de oţel depăşeşte 5°, se aplică
corecţia de temperatură. În acest scop, în timpul măsurătorii
trebuie făcute citiri pe termometru din oră în oră.
Toleranţa la măsurarea directă a distanţelor se calculează cu
formula: T= +0 003 D + D / 5000 şi este indicată în tabela l, în Măsurarea unghiurilor se execută cu aparate de 50cc-100cc.
care T este toleran ţa în metri şi D este distanţa în metri. Centrarea aparatului deasupra punctului de staţie se face cu
toleranţă de până la 3 mm.
În punctele de triangulaţie sau poligonometrie care servesc
ca puncte de plecare, se vor măsura două unghiuri adiacente
către punctele cunoscute. Când punctul iniţial, din care urmează
să se desfăşoare drumuirea, este nestaţionabil, legarea drumuirii
se va face obligatoriu dintr-un punct prin transmitere la sol.
Valorile aceluiaşi unghi obţinut din două măsurători nu trebuie
să difere cu mai mult de 5cc.
Toleranţa de închidere a orientărilor unei drumuiri pe punctele
Dacă laturile măsurate sunt sub 50m, atunci discordanţa de sprijin, calculată cu formula T = 50cc n unde n este numărul
maximă între sensul direct şi cel invers poate fi de 2 cm. Pentru staţiilor, este cea arătată în tabela 3.
distanţe măsurate în teren cu panta de 3g-10g, toleranţa se
majorează cu 20%, pentru teren cu pante de. I0g-15g, se majorează cu
50%, iar pentru terenuri cu pante peste 15° se majorează cu
100%.

44
 VI.3.2. Reţeaua de sprijin pentru ridicarea altimetrică
99. Nivelmentul geometric. Nivelmentul geometric al bazei
de ridicare se efectuează pentru cotarea punctelor drumuirilor
planimetrice, pentru trasarea curbelor de nivel şi pentru obţinerea
cotelor la construcţiile de orice fel (colţuri de clădiri, soclul
monumentelor, culeele şi pilele podurilor, capacele de orice fel,
intersecţii de străzi etc.), precum şi punctele radiate tahimetric
şi materializate. El se sprijină pe puncte ale nivelmentului geome-
tric de ordin superior.
Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească nivelmentul
geometric sunt cele echivalente nivelmentului de ordinul IV.
Compensarea drumuirilor se va face în modul următor:
- dacă drumuirea de nivelment geometric se sprijină la capete
pe puncte de cote cunoscute, discordanţa se repartizează
în mod egal la fiecare diferenţă de nivel; când nivelele

47
 sunt toate de aceeaşi lungime, în mod proporţional cu
lungimea nivelelor când acestea sunt neegale;
- cînd drumuirea se închide pe acelaşi punct, discordanţa
se repartizează ca mai sus;
- în cazul poligoanelor sau punctelor nodale, discordanţa
se repartizează în mod ponderat, proporţional cu numărul
de nivele pe fiecare secţiune;
- în cazul când din vârful drumuirii s-au executat radieri,
cotele punctelor radiate se vor măsura cu o toleranţă de
1,5 cm;
- atunci când reţeaua de drumuiri poate fi conformată din poli
goane sau puncte nodale, compensarea se va face prin metoda
aproximaţiilor succesive sau a înlocuirilor echivalente.
100. Nivelmentul trigonometric. Determinarea altitudinilor
punctelor bazei de ridicare prin nivelment trigonometric trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
- drumuirea de nivelment trebuie să se sprijine pe puncte
ale căror cote sunt determinate prin nivelment geometric;
- lungimea drumuirii să fie în medie de 2 km;
- se execută atunci când echidistanţa curbelor de nivel nu
este mai mică de l m;
- măsurarea unghiurilor verticale se efectuează în cele două
poziţii ale cercului vertical a cărui precizie trebuie să fie
de lc;
- nivela cercului vertical trebuie să aibă ca valoare a diviziunii
20cc până la 30cc;
- valoarea punctului 0 al cercului vertical în fiecare punct
de staţie nu trebuie să fie mai mare ca dublul valorii divizi
unii nivelei cercului;
- diferenţele de nivel între punctele bazei de ridicare şi vârfu
rile drumuirii trebuie obţinute de două ori, în sens direct
şi invers;
- discordanţa între diferenţa de nivel obţinută în sens direct şi
invers în lungul unei laturi nu trebuie să depăşească 0,004 D
unde D este lungimea laturii în sute de metri;
48
- discordanţa admisibilă în drumuirile şi poligoanele închise
se determină după formula: 0,004 D n unde D este lungimea
[d] medie a
laturii exprimată în sute de metri, D = [d] /n unde [dj
este lungimea, iar n este numărul laturilor drumuirii sau
poligonului.
Repartizarea discordanţei se face proporţional cu lungimea
laturilor.
Pentru punctele cotate prin radieri, toleranţa este de ± 5
cm pentru punctele nematerializate şi de ± 4 cm pentru cele
materializate.
VI.3.3 Măsurători topografice de detalii
101. La baza lucrărilor de cadastru imobiliar stă planul topo-
grafic sau cadastral, la scară convenabilă care va fi echipat cu
datele şi informaţiile specifice cadastrului imobiliar.
În general alegerea scării planului cadastral depinde de densi-
tatea parcelelor din zona de cadastrat respectiv:
- scara 1:500 pentru o densitate de peste 50 parcele/ha (situ
aţie întâlnită de obicei în municipii);
- scara 1:1000 pentru o densitate de 30-50 parcele/ha (situaţie
întâlnită de obicei în unele municipii şi majoritatea ora
şelor);
- scara 1:2000 pentru o densitate mai mică de 30 parcele/
ha (situaţie întâlnită de obicei în oraşe mai mici şi în
localităţi rurale).
Măsurătorile topografice de detaliu se execută prin:
102. Metoda radierii. Ridicarea detaliilor prin metoda radierii
se execută măsurându-se unghiurile şi distanţele cu aceleaşi
toleranţe ca şi la drumuiri. Lungimea distanţelor polare trebuie
să fie măsurate de 2 ori şi nu trebuie să depăşească 100 m
pentru scara 1/2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentru
scara 1/500.
103. Metoda absciselor şi ordonatelor. Ridicarea detaliilor prin
metoda absciselor şi ordonatelor se execută măsurându-se distan
ţele cu toleranţele arătate în executarea drumuirilor. Lungimea
49
 fiecărei ordonate nu va depăşi 1/3 din lungimea bazei de lucru,
neputând depăşi 12 m pentru scara 1/2000 şi 8 m pentru scara
1/1000 şi mai mari. Punctele picioarelor perpendicularelor mai
lungi se fixează ca intersecţii din mai multe puncte, iar lungimea
vizelor nu trebuie să fie mai mare de 100 m pentru scara l/
2000, 50 m pentru scara 1/1000 şi 30 m pentru scara 1/500.
La ridicarea contururilor neclare lungimea perpendicularelor şi
a intersecţiilor se dublează. La ridicarea sinuozităţii contururilor
se admite ca pe perpendiculara sprijinită pe latura drumuirii
să se construiască alte perpendiculare.
Liniile contururilor care nu sunt în linie dreaptă se ridică
dacă rezalidurile depăşesc 0,5 m pentru scara 1/2000, 0,3 m
pentru scara 1/1000 şi 0,2 pentru scara 1/500.
104. Metoda aliniamentelor. Metoda aliniamentelor se utilizează
pentru determinarea punctelor situate pe un aliniament (faţada
construcţiilor aliniate, capete de alei în parcuri etc.). Distanţele
pe aliniament se pot determina prin măsurare directă sau prin
măsurare indirectă. Oricare ar fi procedeul de măsurare a
distanţelor, se va măsura pentru control, lungimea întregului
aliniament, suma distanţelor parţiale trebuind să corespundă
lungimii totale.
105. Metoda intersecţiei de distanţe. Această metodă constă
în determinarea poziţiei planimetrice a unui punct de detaliu
prin intersectarea a minimum trei distanţe măsurate pe teren
din puncte a căror poziţie în plan este cunoscută. Punctele de
poziţie cunoscute se vor alege astfel încât să formeze cu punctul
ce urmează a fi determinat unghiuri mai mari de 40G.
50
Capitolul VII:
NUMEROTAREA CADASTRALĂ
ŞI CALCULUL SUPRAFEŢELOR
VII.1. Numerotarea cadastrală
106. În cadastrul imobiliar ca şi în cadastrul general numerota
rea cadastrală prezintă o mare importanţă. Cu ajutorul numero
tării cadastrale se stabilesc coduri pentru toate suprafeţele
(indiferent de mărime) care reprezintă individualizarea fiecărui
element de suprafaţă în populaţia de suprafeţe din zona de
cadastrat (şi în context pe suprafeţe mai mari până la nivelul
ţării) - codificarea suprafeţelor ca şi coduri pentru proprietarii
acestor suprafeţe - partida cadastrală.
107. Numerotarea cadastrală are menirea de a asigura legătu
ra dintre elementele referitoare la suprafaţă, categoriile de folosin
ţă, şi proprietar care se înscriu în registrele cadastrale.
108. Codificarea cadastrală începe cu particularizarea terito-
riului în contextul general al teritoriilor ţării, prin atribuirea
codului SIRUTA (din nomenclatorul general) al teritoriului ce
urmează a fi cadastrat. În cazul în care codul SIRUTA se referă
la suprafeţe mai mari decât cele ce urmează a fi cadastrate
(codul SIRUTA- se referă la un oraş iar zona de cadastrat repre
zintă o porţiune sau un sector) se vor atribui acestuia indici
corespunzători ataşaţi la codul SIRUTA.
109. Numerotarea sectoarelor cadastrale se face începând cu
nr. l din partea de NV a zonei de cadastrat şi se continuă în
sens convenabil din aproape în aproape, în ordinea normală a
numerelor, astfel ca să formeze o înlănţuire convenabilă a tuturor
sectoarelor în vederea unei uşoare căutări a acestora.
110. Parcelele care formează sectoarele cadastrale se numero
tează începând cu nr. l în cadrul fiecărui sector, până la numero
tarea tuturor parcelelor din sector. Exemplu: sectorul 3, parcela
115 se evidenţiază pe planul cadastral astfel: 3.115.
In cazul proprietăţii pe etaje (blocuri de locuinţe, firme, etc.).
51
.
 suprafaţa de teren, aşa cum a fost determinată prin autorizaţia
de construire, primeşte un număr cadastral, ca orice parcelă
din cadrul sectorului cadastral.
111. Corpurile de clădire se numerotează începând cu nr.l
precedat de litera C, în cadrul fiecărei parcele. Exemplu CI,
C2, etc.
112. În cazul apelor, canalelor, digurilor, căilor ferate, drumu
rilor clasificate, străzilor, uliţelor sau altor detalii liniare care
mărginesc sectoarele, se vor atribui numere după cum urmează:
- detaliile liniare vor fi numerotate în cadrul sectorului res
pectiv, cu număr de parcelă. La segmentările produse la
intersecţii cu alte elemente liniare, ele vor fi numerotate
printr-o secvenţă de numere dată în continuare;
- în cadrul localităţilor, bulevardele şi străzile principale vor
primi un singur număr de parcelă, sau sector, pe toată
lungimea lor, iar străzile segmentate de acestea sau de
alte detalii liniare mai importante (ape, căi ferate, etc.)
vor primi de asemenea, număr de parcelă. La intersecţia
străzilor, suprafaţa comună se atribuie străzii mai impor
tante.
113. Ordinea de segmentare a detaliilor liniare este urmă-
toarea:
- căile ferate sunt întretăiate de ape;
- drumurile naţionale întretăiate de ape, şi căi ferate;
- drumurile judeţene întretăiate de ape, căi ferate, drumuri
naţionale;
- drumurile comunale întretăiate de ape, căi ferate, drumuri
naţionale, drumuri judeţene, străzi;
- străzile se întretaie după importanţa lor.
114. Categoriile de folosinţă (subparcelele) a căror suprafaţă
este sub 150 mp nu se numerotează, acestea urmând să fie
încadrate la categoriile de folosinţă alăturate predominante.
115. Subparcelele se pun în evidenţă numai în Fişa bunului
imobil şi se numerotează în cadrul parcelei astfel: 3.115/1, 3.115/
52
2 etc. în care prima cifra reprezintă numărul sectorului cadastral, a
doua numărul parcelei iar a treia numărul subparcelei.
V.II.2. Calculul suprafeţelor
116. Calculul suprafeţelor se va executa prin metode care
asigură precizia impusă de beneficiar pentru aceasta (procedee
mecanice, grafice, sau numerice, inclusiv prin digitizare şi prelu
crare automată cu ajutorul mijloacelor electronice).
117. Calculul suprafeţelor se face pe foi de plan topografic,
atunci când se execută prin procedee mecanice sau grafice şi
pe unităţi de suprafaţă întregi, sectoare, parcele atunci când
se execută prin procedee numerice.
118. Trebuie înţeles că pentru a executa un calcul corect
de suprafeţe, acestea trebuie ţinute sub un control strict şi în
acest caz este necesar a se executa calculele de la general la
particular, respectiv:
a) se va calcula aria suprafeţei pentru întreaga zonă de cadas-
trat şi se va vedea dacă aceasta corespunde exact cu aceea
a suprafeţei din cadastrul general, în cazul existenţei unor
discordanţe care se încadrează în toleranţele admise
aceasta se va compensa menţinând neschimbată suprafaţa
din cadastrul general;
b) se va calcula aria suprafeţei sectoarelor, însumarea acestor
arii trebuie să corespundă în limita toleranţelor cu cea
calculată anterior pentru întreaga zonă de cadastrat. În
cazul unor neconcordanţe care se încadrează în toleranţele
admise se va face compensarea acestora menţinând nes
chimbată suprafaţa zonei de cadastrat calculată conform
pct. a de mai sus;
c) se va face calculul ariei parcelelor inclusiv a celor ce repre
zintă detalii liniare (ape, căi ferate, drumuri,străzi, diguri,
etc.) şi în acest caz dacă s-a făcut o împărţire pe sectoare,
suma suprafeţelor parcelelor dintr-un sector, trebuie să
corespundă în toleranţă, cu aria calculată conform pct.
b de mai sus. În acest caz, se va face compensarea
53

menţinând aria sectorului calculată şi compensată (cf. pct. b
de mai sus.) neschimbată;
d) se calculează aria suprafeţei fiecărei subparcele din cadrul
fiecărei parcele. In cazul când neînchiderile nu sunt în
toleranţă se face compensarea suprafeţelor menţinând
neschimbată suprafaţa parcelei, calculată aşa cum s-a
arătat la pct. c de mai sus;
e) ariile suprafeţelor clădirilor, construcţiilor anexe, cât şi
altor obiective se calculează pentru fiecare obiectiv în parte.
Suprafeţele ocupate de construcţii vor fi determinate pe
baza elementelor măsurate în teren sau - după caz - măsu
rate grafic pe plan fără a fi inclusă în parcela de curţi
construcţii pe care este amplasată.
119. Suprafeţele rezultate din calcul se compensează dacă
se încadrează în toleranţele admise (precizate în Anexa nr.7).
Repartizarea corecţiei de închidere se face proporţional cu supra
faţa acesteia în raport cu suprafaţa totală care se menţine ne
schimbată.
120. În cazul detaliilor liniare reprezentate pe plan prin axul
lor, lungimea necesară calculului suprafeţelor se măsoară pe
plan cu rigla topografică. În cazul detaliilor sinuoase, linia
sinuoasă se descompune în segmente de dreaptă, avându-se grijă
că săgeata formată între linia dreaptă şi curbă să nu fie măi
mare de 1,0 mm pe plan (la scara planului). Lăţimile medii
ale detaliilor topogafice, reprezentate pe planul topografic prin
axul lor se măsoară la teren şi se înscriu pe plan pe fiecare
din aceste detalii (segmente de detalii).
Suprafaţa detaliilor topografice reprezentate pe plan prin axul
lor, care formează limită de sector, se calculează în modul arătat
mai sus, suprafaţa respectivă urmând a fi scăzută din suprafeţele
sectoarelor vecine, proporţional cu lungimea pe care detaliul res-
pectiv o are în cadrul fiecărui sector. La executarea acestor calcule
se va face întotdeauna verificarea ca suma suprafeţelor ce se
scad din sectoarele vecine să fie egală cu suprafaţa totală a
acestui detaliu.
54
121. Formularistica de calcul ca şi fişele suprafeţelor pe
numere cadastrale vor fi cele emise de Oficiul Naţional de Cadas
tru, Geodezie şi Cartografie prin instrucţiunile de cadastru
general.
Capitolul VIII:
REGISTRELE CADASTRALE
122. Registrele cadastrale reprezintă documentaţia de bază
a lucrărilor de cadastru la care se ataşează datele de bază din
cadastrul imobiliar.
Conform art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi
publicitatea imobiliară (aşa cum s-a arătat şi la pct.2 din prezenta
metodologie), cadastrele de specialitate din care face parte şi
cadastrul imobiliar, sunt subsisteme de evidenţă şi inventariere
sistemetică a bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic,
cu respectarea normelor tehnice elaborate de Oficiul Naţional
de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi a datelor de bază din
cadastrul general privind suprafaţa, categoria de folosinţă şi
proprietarul. În acest context, în cadastrul imobiliar va trebui
respectată structura şi conţinutul documentaţiilor care vor fi
elaborate pentru cadastrul general.
Capitolul IX:
ACTUALIZAREA LUCRĂRILOR
IX. 1. Actualizarea lucrărilor de inventariere imobiliară
123. Indiferent în ce scopuri sunt solicitate, lucrările de inven
tariere tehnică imobiliară trebuie să corespundă cu realitatea
din teren, deci trebuie actualizate cu toate modificările intervenite
atât din punct de vedere juridic cât şi tehnico-economic.
Actualizarea se face atunci când în zona inventariată s-au
55
 produs extinderi de cartiere, deschideri, lărgiri sau alinieri de
căi de comunicaţii, demolări parţiale sau pe zone mai mari. etc.
124. Actualizarea lucrărilor de inventariere tehnică imobiliară
se execută în următoarele cazuri:
- când de la întocmirea iniţială, sau ultima actualizare au
trecut mai mult de 6 ani;
- când actualizarea este cerută în mod expres de beneficiar,
chiar în interval mai mic de 6 ani;
- ori de câte ori acţiunea de aducere la zi este bine motivată
(completări cu unele date, refaceri în cazul apariţiei de
noi acte normative privind activitatea de cadastru imobiliar
etc.).
125. În cazul când actualizarea se face la un interval mai
mic de 6 ani, se vor identifica printr-o acţiune de confruntare
şi se vor actualiza fişele bunului imobil, numai la acele imobile
la care s-au produs schimbări evidente (demolări, adăugiri, con
strucţii noi, modificări la limite etc.).
126. După identificarea imobilului se execută următoarele
operaţiuni de teren în cadrul actualizării:
- verificarea proprietarului imobilului;
- anul construirii corpului de clădire;
- starea tehnică şi de întreţinere;
- schimbările intervenite la corpurile de clădire şi la anexe,
precum şi la apariţia unor elemente noi;
- confruntarea dotărilor edilitare cu realitatea;
- se va verifica structura familiilor pe corpurile de clădiri.
Elementele noi apărute se vor completa pe schiţă cu culoare
roşie, iar cele dispărute vor fi anulate prin "tăiere" cu două
linii roşii.
Modificările constatate vor fi consemnate, centralizat într-o
"notă de constatări privind actualizarea fişei bunului imobil din
strada... . nr.....".
127. La birou, în cadrul actualizării, toate modificările
consemnate cu ocazia actualizării la teren se vor introduce în
documente, astfel:
56
- pe planul cadastral: clădirile şi construcţiile anexă, catego
riile de folosinţă, căile de comunicaţie cu construcţiile afe
rente, apele cu construcţiile hidrotehnice aferente;
- pe planul clădirii: completarea desenului cu elementele
noi apărute sau lipsă, faţă de redactarea iniţială;
- desenarea anexelor pe destinaţii şi grupe de materiale;
- pe fişa bunului imobil se va verifica corespondenţa deplină
cu elementele culese sau completate la teren, menţionân-
du-se în partea de jos a fişei: "Actualizat.... data........".
IX.2. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale
128. Planurile topografice şi cadastrale trebuie ţinute la zi
cu toate modificările survenite pe teren, astfel ca acestea să
corespundă permanent cu realitatea din teren.
Actualizarea se face atunci când zona construită s-a extins,
creându-se cartiere noi, când se deschid artere noi de circulaţie,
când se lărgesc sau se aliniază arterele existente, când se fac
demolări, precum şi în toate cazurile când pe planurile existente
apar schimbări.
Actualizarea poate fi făcută cu o periodicitate de 6 ani sau
prin evidenţă, imediat după ce s-a produs schimbarea.
129. În cazul actualizării periodice se revizuiesc planurile
pentru întreg teritoriul cadastral, iar în cazul actualizării prin
evidenţă se înregistrează numai schimbările produse.
Când se execută actualizarea periodică, în mod obligatoriu
se caută toate punctele de triangulaţie şi de poligonometrie, mar-
cându-se pe plan toate cele care au fost identificate.
130. Dacă prin confruntarea planului cu terenul se constată
schimbări importante (cvartale noi. extinderi de dimensiuni mari,
etc.) se poate îndesi triangulaţia existentă şi crea noi traverse
de poligometrie şi nivelment, iar trecerea pe plan a schimbărilor
produse se face cu metodele de ridicare obişnuite.
131. Actualizarea planurilor topografice şi cadastrale se efectu
ează în conformitate cu instrucţiunile Oficiului Naţional de
Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
57
 Capitalul X:
VERIFICAREA, RECEPŢIA ŞI AVIZAREA
LUCRĂRILOR DE CADASTRU IMOBILIAR
132. Toate lucrările geodezice şi topografice executate în
vederea întocmirii planurilor cadastrale, se verifică prin grija
beneficiarului lucrărilor, atât la teren, cât şi la birou, pe toată
perioada desfăşurării lor.
Verifcarea pe teren se execută pentru a se constata dacă
condiţiile tehnice referitoare la diferitele faze de lucrări au fost
îndeplinite. Verificarea se execută pentru cel puţin 1-10% din
lucrare, în funcţie de natura lucrărilor.
Verificarea la birou constă din sondaje a calculelor pentru
reţeaua de triangulaţie şi reţeaua de ridicare.
Constatările lucrărilor se înscriu în carnete de verificare, care se
anexează la dosarul lucrării. În carnet se înscriu valorile
obţinute la verificare, cele rezultate din lucrare şi diferenţele în
comparaţie cu toleranţele, precum şi indicaţiile tehnice necesare
asigurării.
Dacă diferenţele constatate depăşesc toleranţele admisibile,
lucrările greşite se refac pe cheltuiala executantului.
După terminarea lucrărilor de teren şi la birou şi după înlătu-
rarea greşelilor semnalate cu ocazia verificărilor, dosarul lucrării
se examinează de către beneficiar, care şi-1 însuşeşte.
133. Verificarea lucrărilor geodezice şi topografice executate
pentru întocmirea planurilor cadastrale ale localităţilor, urmă
reşte să constate dacă au fost respectate condiţiile tehnice prevă
zute în prezenta metodologie.
134. Verificarea se execută într-un procent anumit, în funcţie
de natura lucrărilor, astfel:
Reţele de sprijin:
- 10% din totalul punctelor noi, în ceea ce priveşte condiţiile
de determinare, păstrare în timp şi dacă prin amplasarea
lor corespund ridicării detaliilor;
- 5% din totalul punctelor materializate la sol şi la subsol
58
- 5% din numărul punctelor noi determinate în ceea ce pri
veşte descrierile topografice, elementele de reperaj şi excen-
trităţile;
- rezultatul calculelor tuturor punctelor, constatându-se dacă
coordonatele obţinute se înscriu în toleranţe.
135. Verificarea lucrărilor de nivelment şi poligonometrie se
face după aceleaşi principii şi în aceeaşi proporţie, constatân
du-se dacă au fost respectate condiţiile tehnice prevăzute în
prezenta metodologie.
136. Verificarea lucrărilor de ridicare a detaliilor:
- 5% din totalul punctelor bornate la sol şi la subsol:
- 5% din totalul punctelor care au descriere topografică,
reperaj şi măsurată excentricitatea;
- 5% din punctele determinate prin intersecţie şi 3% din
staţiile de drumuire, prin observaţii de control;
- vizele observate pentru 3% din numărul total al punctelor
radiate determinate prin coordonate;
- distanţele măsurate pentru 3% din numărul punctelor
determinate prin coordonate polare, echerice sau pe aliniament;
- recalcularea coordonatelor rectangulare şi a altitudinilor,
cu elementele din carnetele de observaţii din teren, pentru
2% din numărul punctelor cu coordonate rectangulare şi
1% din numărul punctelor de detaliu cotate;
- raportarea a 3% din numărul punctelor determinate prin
coordonate şi 2% din numărul punctelor determinate polar.
137. Verificarea lucrărilor de teren privind inventarierea
tehnică imobiliară are scopul de a constata dacă prescripţiile
referitoare la executarea lor au fost respectate.
Verificarea se execută prin sondaj în proporţie de max. 5%
din lucrare si se referă la:
- desenarea schiţei bunului imobil, cu indicarea numerotării
corpurilor de clădire şi anexelor;
- identificarea materialelor din care sunt realizate con
strucţiile;
- încadrarea construcţiilor în funcţie de starea tehnică de
întreţinere.
59
 138. Verificarea lucrărilor de birou privind inventarierea
tehnică imobiliară se execută spre a se constata concordanţa
între elementele şi informaţiile culese pe teren şi înscrierea lor
în documentele finale.
Verificarea se execută prin sondaj pentru max. 5% din lucrare
şi constă în:
- controlul folosirii lucrărilor executate anterior;
- confruntarea elementelor şi informaţiilor culese în teren
cu cele înscrise pe planuri şi în fişe;
- redactarea planurilor şi conţinutul lor;
- calculul ariei suprafeţelor construite şi a celor construite
desfăşurate;
- înscrierea corectă şi clară a datelor în fişa bunului imobil.
Rezultatele verificării se consemnează într-o notă de verificare,
întocmită de verificator, pentru întreaga lucrare şi va cuprinde:
- procentul imobilelor verificate;
- elementele majore urmărite;
- constatări pozitive, negative;
- corectarea lipsurilor;
- calificativul propus.
139. Recepţia şi avizarea lucrărilor de cadastru imobiliar se
realizează în conformitate cu prevederile Normelor Metodologice
elaborate şi aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amena
jării Teritoriului, Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Carto
grafie şi de către Ministerul Finanţelor.
140. Datele şi informaţiile din cadastrul imobiliar vor fi
structurate şi predate beneficiarului şi pe suport
magnetic, într-un format compatibil cu sisteme de gestiune
de tip GIS.
Capitolul XI:
MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII
141. Pe tot parcursul execuţiei lucrărilor de cadastru imobiliar,
se vor respecta prevederile legale în vigoare, referitoare la
protecţia muncii, în lucrările geo-topografice şi de cadastru.
60
ANEXA nr.
l CARTAREA IMOBILIARĂ
Cartarea imobiliară este operaţiunea prin care se obţin date
şi informaţii tehnico-economice despre fondul construit existent,
cu referire la:
1. Caracteristicile constructive ale clădirilor, evidenţiate prin
indici de cartare A,B,C,D, în care:
A. Evidenţiază clădirile din zidărie durabilă, cu structura
de rezistenţă din beton armat sau metalică şi planşee
din beton armat;
B. Evidenţiază clădirile din zidărie portantă, fără structură
de rezistenţă cu planşee din beton armat;
C. Evidenţiază clădirile din lemn, având fundaţie din beton
sau piatră;
D. Evidenţiază clădirile din paiantă1 pământ, chirpici.
Indicii de cartare sunt însoţiţi deobicei de cifre, care arată
numărul de etaje (cifra de la exponent), şi subsolul, marcat prin
litera s. De exemplu, un bloc de 8 etaje, parter şi subsol se
marchează cu indicele A8. Se observă că deşi blocul are 10 niveluri
(spaţii dintre două planşee succesive), nu sunt specificate explicit
decât cele 8 etaje şi subsolul, parterul fiind reprezentat de sim-
bolul indicelui de cartare.
Construcţiile anexe şi stabile se indică astfel:
m. pentru magazie de cărămidă, paiantă sau tablă, cu fundaţie
din beton;
gj. pentru garaj din zidărie, sau tablă - cu fundaţie din beton;
gr. pentru grajd din zidărie, sau paiantă - cu fundaţie din beton;
w. pentru closet din zidărie.
Pentru clădirile cu altă folosinţă decât cea de locuinţă, se
va înscrie pe lângă indicele de structură şi înălţimea la cornişe
şi folosinţa principală (hală de fabricaţie, atelier de producţie,
magazii, şcoală etc.).
2. Starea clădirilor se apreciază astfel:
- foarte buna (fb) sunt cele din beton armat sau cărămidă
61

cu planşee din beton, realizate în ultimii 20 de ani,
cu finisaje complete şi îngrijite, precum şi cu tot confortul
(lumina, apă, canal, instalaţii sanitare, încălzire centrală
sau gaze etc)
- bună (b) sunt cele din prima categorie dar cu o vechime
de peste 30-35 ani, precum şi unele clădiri cu planşee
din lemn cu o vechime mai mică de 20 ani, finisaje
îngrijite şi tot confortul
- mediocră (m) sunt cele din categoriile precedente, care
prezintă începuturi de deteriorări la structură şi finisaje
cu vechime de peste 60 ani, precum şi unele clădiri
din paiantă cu finisaje îngrijite, confort parţial şi aspect
aparent bun
- rea (r) sunt cele care prezintă deteriorări importante
la structură şi finisaje, fundaţii sau ziduri crăpate,
înclinate, tencuiala şi cărămida măcinate, planşee cră
pate sau curbate, învelitoarea şi tâmplăria degradate;
- insalubră (i) sunt cele care nu mai corespund folosinţei,
ca urmare a degradărilor şi care prezintă pericol pentru
viaţa şi sănătatea celor ce o folosesc;
- ruină (r n) sunt cele degradate care se impun a fi demo
late.
Reprezentarea pe plan a stării construcţiilor se face prin
specificarea simbolurilor din paranteză, după indicele de cartare.
Exemplu: As8fb.
3. Delimitarea corpurilor de clădire.
Se consideră corpuri distincte:
- clădirile izolate din cadrul aceleaşi parcele;
- clădirile izolate legate între ele prin arcade, balcoane
de serviciu, pasarele, portice etc.;
- clădiri lipite care au sistem constructiv şi arhitectonic
diferit, cu intrări separate şi pereţi plini între ele, care
le separă de la fundaţie până la acoperiş;
- clădiri alipite dar amplasate în parcele alăturate, cu
număr poştal propriu, chiar dacă au sistem constructiv
şi arhitectonic unitar (clădirile sistem duplex); dacă sunt
62
în aceeaşi parcelă se consideră un singur corp, chiar
dacă nu comunică între ele;
- două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructiv
şi arhitectonic diferit, dar cu relaţii funcţionale (locuinţă
+ dependinţe - respectiv baie, bucătărie, closet, magazie
etc.), situate în aceeaşi parcelă constituie un singur corp;
- două sau mai multe clădiri alipite cu sistem constructiv
şi arhitectonic diferit, fără relaţii funcţionale + grajd),
constituie corpuri distincte;
- blocurile din mai multe tronsoane, pot avea mai multe
corpuri, formate dintr-un număr de tronsoane care au
acelaşi număr poştal chiar dacă nu comunică între ele;
- tronsoanele decalate constituie fiecare un corp distinct
chiar dacă sunt cuprinse în acelaş număr poştal cu
alte tronsoane;
- nu se consideră corpuri, construcţiile care au o suprafaţă
mai mică de 4 mp., şi înălţimea la cornişe mai mică
de 2 m.
4. Ariile clădirilor se referă la:
- aria construită la sol (Ac), care este practic aria
delimitată de fundaţia corpului de clădire;
- aria construită desfăşurată (Aed) este suma ariilor nive
lelor (subsol locuibil, parter şi etaje).
5. Numărul de familii şi persoane, se stabileşte pe corpuri
de clădire, pentru persoanele care au domiciliul stabil la
adresa respectivă.
63
 5.încălzire
- lemn (L)
- gaze (G)
- termoficare (t)
- produse petroliere (P)
- electrice (E)
6. Dotări tehnice edilitare
- alimentare cu apă (A)
- canalizare (C)
- termoficare (t)
- alimentare cu energie electrică (E)
- reţea telefonică (T)
7. Starea construcţiei
- foarte bună (F)
- bună (B)
- satisfăcătoare (S)
- rea (R)
- insalubră (I)
- ruină (X)
8. Tip proprietate
- proprietate publica a statului (N)
- proprietate publică a unit. Adm. Terit. (L)
- proprietate privată a statului (S)
- proprietate privată a unit.adm.terit. (A)
- proprietate privată part.(pers. fizică) (F)
- proprietate privată a pers. juridice (J)
9. Mod de administrare
- de stat (A)
- asociaţie (C)
- provizorie (F)
- particulară (P)
- cult religios (R)
- mixtă (M)
- străină (S)
- concesionare (T)
- cooperaţie (L)

66