CADASTRU - Note de Curs

CUPRINS
CUPRINS
Nr.
Capitol Denumire pag.
CAPITOLUL I.
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ÎN CADASTRU
I.1. DATE GENERALE.............................................................................................................................. 3
I.1.1. Istoric...……………………………….................................................................................... 3
I.1.2. Definiție.....................…………………….............................................................................. 4
I.1.3. Obiectivul cadastrului…...…………………........................................................................... 5
I.1.4. Scopul cadastrului…...…………………................................................................................ 6
I.2. FUNCȚIILE CADASTRULUI................................................................................................................ 6
I.2.1. Partea tehnica ........................................................................................................................ 7
I.2.2. Partea economică .................................................................................................................. 7
I.2.3. Partea juridică ....................................................................................................................... 8
I.3. CATEGORIILE CADASTRULUI........................................................................................................ 8
I.3.1. Cadastru general............................................................................................................................ 8
I.3.2. Cadastre de specialitate.................................................................................................................. 8
I.3.2.1 Cadastrul agricol........................................................................................................ 8
I.3.2.2 Cadastrul viticol......................................................................................................... 9
I.3.2.3 Cadastrul forestier...................................................................................................... 10
I.3.2.4 Cadastrul apelor......................................................................................................... 11
I.3.2.5 Cadastrul îmbunătăţirilor funciare............................................................................ 13
I.3.2.6 Cadastrul imobiliar edilitar în localităţi.................................................................... 13
I.3.2.7 Cadastrul reţelelor edilitare în localităţi................................................................. 14
I.3.2.8 Cadastrul reţelei de metrou........................................................................................ 14
I.3.2.9 Cadastrul drumurilor publice..................................................................................... 15
I.3.2.10 Cadastrul transporturilor feroviare........................................................................... 16
I.3.2.11 Cadastrul portuar....................................................................................................... 17
I.3.2.12 Cadastrul aeroportuar................................................................................................ 18
I.3.2.13 Cadastrul energetic.................................................................................................... 18
I.3.2.14 Cadastrul industrial minier........................................................................................ 19
I.3.2.15 Cadastrul industrial petrolifer.................................................................................... 20
I.3.2.16 Cadastrul conductelor de petrol................................................................................. 21
I.3.2.17 Cadastrul arheologic.................................................................................................. 22
CAPITOLUL II.
FONDUL FUNCIAR AL ROMÂNIEI
II.1. FONDUL FUNCIAR................................................................................................................................ 23
II.1.1. Definiție................................................................................................................................... 23
II.1.2. Date statistice de bază.............................................................................................................. 23
II.1.3. Administrația publică.............................................................................................................. 23
II.1.4. Activitatea juridică.................................................................................................................. 24
II.1.5. Structura fondului funciar al Romaniei................................................................................... 25
II.2. CATEGORII DE TERENURI................................................................................................................. 26
II.2.1. Terenuri cu destinatie agricolă (TDA) ........................................................................... 27
II.2.2. Terenuri cu destinatie forestiera (TDF)................................................................................... 27
II.2.3. Terenuri aflate permanent sub apă (TDH)............................................................................... 28
II.2.4. Terenuri aflate în intravilan (TDI).......................................................................................... 28
II.2.5. Terenuri cu destinatie specială (TDS)..................................................................................... 29
II.3. CATEGORII DE FOLOSINȚĂ.............................................................................................................. 30
CUPRINS
II.3.1. Categorii de folosinta agricole (A).......................................................................................... 31

II.3.2. Categorii de folosință forestiere (F)......................................................................................... 31
II.3.3. Categorii de terenuri cu ape și ape cu stuf (H)........................................................................ 32
II.3.4. Categorii de drumuri (DR) si căi ferate (CF).......................................................................... 32
II.3.5. Categorii de terenuri cu construcții (C ).................................................................................. 33
II.3.6. Categorii de terenuri degradate și neproductive (N)................................................................ 33
CAPITOLUL III.
CALCULE TOPOGRAFICE SPECIFICE CADASTRULUI
III.1. CONSIDERATII GENERALE……………………………………………………………….. 34
III.2. PROCEDEE NUMERICE……………………………………………………………………. 36
III.2.1. Procedeul analitic……………………………………………………………………………. 36
III.2.2. Procedeul trigonometric…………………………………………………………………….. 36
III.2.3. Procedeul geometric………………………………………………………………………… 37
III.3. PROCEDEE GRAFICE……………………………………………………………………… 38
III.4. PARCELAREA ȘI DETAȘAREA TERENURILOR…………………………………………. 39
III.4.1. Probleme generale…………………………………………………………………………… 39
III.4.2. Procedee numerice…………………………………………………………………………... 40
III.4.2.1. Detaşarea unei suprafeţe prin punct obligat……………………………………... 40
III.4.2.2. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată……………………………………………. 42
III.4.2.3.a. Detaşarea paralelă în triunghi……………………………………………………………… 43
III.4.2.3.b. Detaşarea paralelă în trapez………………………………………………………………... 45
III.4.2.3.c. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată în poligolul oarecare 48
III.4.2.3.d. Detaşarea paralelă cu o linie frântă în poligonul oarecare………………………………… 48
III.4.2.3.e. Rectificarea hotarelor……………………………………………………………………….. 50
CAPITOLUL IV.
PLANURI CADASTRALE, DELIMITAREA CADASTRALĂ A TERITORIILOR
ADMINISTRATIVE
IV.1. ÎNTOCMIREA PLANURILOR CADASTRALE........................................................................... 51
IV.1.1. Generalități………………………………………………………………………………… 51
IV.1.2. Planul cadastral de baza……………………………………………………………………… 51
IV.1.3. Planul cadastral de ansamblu………………………………………………………………… 53
IV.2. CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE............................................................ 54
IV.2.1. Lucrările de culegere în teren a datelor cadastrale……………………………………………… 54
IV.2.2. Identificarea proprietarilor şi a situaţiei juridice a imobilelor………………………………… 54
IV.2.3. Identificarea categoriilor de folosinţă………………………………………………………… 55
IV.3. NUMEROTAREA CADASTRALĂ................................................................................................. 56
IV.3.1. Generalități………………………………………………………………………………… 56
IV.3.2. Numerotarea cadastrală în extravilan………………………………………………………… 57
IV.3.3. Numerotarea cadastrală în intravilan………………………………………………………….. 57
IV.3.4. Alte dispozitii generale…………………………………………………………………….. 58
IV.4. DETERMINAREA SUPRAFETELOR IN CADASTRU............................................................... 59
IV.4.1. Generalități. Metode. Precizii………………………………………………………………… 59
IV.5. SUCCESIUNEA DETERMINARILOR........................................................................................... 60
IV.5.1. Precizări finale……………………………………………………………………………… 61
DELIMITAREA CADASTRALA A TERITORIILOR ADMINISTRATIVE ȘI 62
IV.6. MARCAREA HOTARELOR............................................................................................................
IV.6.1. Precizări la unele noțiuni…………………………………………………………………… 62
A. LUCRĂRILE PREGĂTITOARE……………………………………………… 63
B. LUCRĂRILE DE STABILIRE A LINIILOR DE HOTAR ŞI DE MARCARE 64
PE TEREN A PUNCTELOR DE HOTAR………………………………………………….
C. DOCUMENTELE DE DELIMITARE CADASTRALĂ………………………... 65
CUPRINS
CAPITOLUL V.
ELEMENTE DE TEORIE A ACTULUI JURIDIC ÎN CADASTRU
V.1. DREPTURILE TABULARE CARE SE ÎNSCRIU ÎN SISTEMUL DE PUBLICITATE
IMOBILIARĂ BAZAT PE CĂRTILE FUNCIARE.......................................................................
66
V.1.1. Dreptul de superficie………………………………………………………………………… 66
V.1.2. Dreptul de servitute, uzufruct, uz si abitatie…………………………………………………… 66
V.1.2.1. Dreptul de servitute………………………………………………………….. 66
V.1.2.2. Dreptul de uzufruct…………………………………………………………... 67
V.1.2.3. Dreptul de uz…………………………………………………………………. 67
V.1.2.4. Dreptul de abidație…………………………………………………………... 68
V.1.3. Dreptul de ipoteca.....………………………………………………………………………… 68
SISTEMUL ACTUAL DE ORGANIZARE A PUBLICITĂŢII IMOBILIARE ÎN
V.2. ROMÂNIA, ÎNTEMEIAT PE CADASTRUL GENERAL............................................................
70
V.2.1. Principii generale…………………………………………………………………………… 70
V.2.2. Condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea drepturilor reale prin înscrierea în cartea funciara... 71
V.2.3. Condiţiile pentru stingerea drepturilor reale prin înscrierea în cartea funciara…………………… 71
Situaţiile de înscriere provizorie şi de înscriere definitivă în cartea funciara şi drepturile ce se pot
V.2.4. dobândi în aceste situaţii…………………………………………………………………….
72
V.2.5. Restricţii de înscriere a drepturilor de proprietate în cărţile funciare……………………………. 73
V.3. PROCEDURA DE ÎNSCRIERE ÎN CARTEA FUNCIARĂ......................................................... 73
V.3.1. Prevederi cu caracter general…………………………………………………………………. 73
V.3.2. Înscrierea datelor în cărţile funciare…………………………………………………………... 74
V.3.3. Situaţiile de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară………………………………..... 75
CAPITOLUL VI.
TERMINOLOGIE FOLOSITĂ ÎN CADASTRU
BIBLIOGRAFIE
CAP. I
CAPITOLUL I.
NOTIUNI INTRODUCTIVE ÎN CADASTRU
I.1. Date generale
Pământul prin natura sa a constituit in decursul veacurilor obiect al muncii și in același

timp mijloc de producție, diferit de restul, fiind limitat ca întindere, de neînlocuit, stabil și
indestructibil. Intrucât nu poate spori dupa dorința, oamenii l-au transformat, de timpuriu, intr-
un bun propriu a carui valoare a crescut continuu. Ca obiect al proprietății private a devenit de
timpuriu o posibilitate de acumulare de capital, sursa sigură de investiții și garant al creditului,
intrucât, conform unei expresii populare : “pamântul nu îl arde focul, nu îl duce apa si nu cere
de mâncare “.
Constructiile la rândul lor s-au extins si s-au diversificat mai întâi ca locuințe, dar și ca
edificii social-culturale, industriale, instalații de transport ș.a. ocupând o parte însemnată din
cele mai bune terenuri. Ca mijloace de mare valoare, menite să satisfacă nevoile omenești tot
mai pretențioase, sunt și ele limitate ca extindere, nemișcate, dar supuse, din pacate, unor avarii
sau distrugeri prin razboaie, cutremure și incendii.
Ca bunuri imobile, terenurile și construcțiile, indiferent de mărime, de natura sau de
proprietate, s-a simtit nevoia înregistrării lor pentru stabilirea unor impozite si taxe echitabile,
asigurarea dreptului de proprietate și transmiterea acestuia, garantarea creditului ș.a. Realizarea
unei asemenea evidențe pentru un anumit teritoriu administrativ presupune, în prezent,
executarea a doua categorii de lucrări complexe, legate organic intre ele :
 de cadastru, ce urmăresc atât determinări cantitative, prin măsurători specifice, cât și
calitative asupra imobilelor, inclusiv evaluarea lor ;
 de publicitate imobiliară, respectiv înscrierea în registre publice a bunurilor
imobiliare precum și a unor drepturi, acte si fapte juridice legate de constituirea,
transmiterea sau stingerea acestor drepturi.
Introducerea cadastrului, pentru eliminarea acestor lipsuri evidente, presupune însă eforturi
uriașe, cu lucrări de anvergură, extinse pe teritoriul național, logistică modernă, performanță
și personal cu înalta calificare pentru asigurarea unui randament superior si recuperarea
întârzierilor nejustificate. In caz contrar, consecințele pot deveni periculoase pentru toate
sectoarele economice si sociale, inclusiv pentru alinierea si încadrarea noastră în Comunitatea
Europeană.
I.1.1. Istoric
În accepțiunea unor autori, etimologia cuvântul cadastru, folosit frecvent în zilele

noastre, ar putea deriva din :
 “capitastrum” din limba latina, provenit și el din “ capitum registrum “, care
înseamnă “ dare de cap de familie “, (capitatio) ;
 “katastikhon” din limba greacă, tradus ceva mai liber în “registru de impunere”,
devenit la noi “catastif”, având un sens asemănător.
3
CAP. I
De la aceste cuvinte a rezultat termenul “catastico”apărut pentru prima dată intr-un

document venețian la sfârșitul sec. XII și apoi, noțiunile folosite în prezent : “il cadastro” în
italiană, “ le cadastre” in franceză, “der kataster” in germană si “cadastru” in romană.
Până la mijlocul secolului XIII, instituția cadastrului rezolvă atât problemele legate de
masurarea si stabilirea calității terenurilor agricole, căt si cele juridice legate de diferitele forme
de publicitate imobiliară. Cu timpul, cadastrul s-a separat in părțile sale tehnică si economică, pe
de o parte, si juridică, pe de alta parte, conturându-se chiar institutii separate fiecare evoluând pe
laturile specifice, dar cooperând in permanență în sensul ca datele din cadastru servesc pentru
sistemul de publicitate imobiliara, iar cele de la publicitatea imobiliara, cum sunt cartile funciare
ținute la zi cu schimbările ce se produc prin desmembrări, alipiri si schimbari ale categoriilor de
folosință, etc., servesc pentru ținerea la zi a cadastrului general.
Activitatea de cadastru general a evoluat foarte mult din punct de vedere al continutului
si complexității in ultimii 50 de ani, pe masura punerii de acord cu cerințele mereu in evolutie
ale societătii in ansamblu si cu perfecționarea mijloacelor tehnice si a metodelor de lucru proprii
sau a celor apartinând altor domenii pe care se sprijină sau cu care colaborează.
I.1.2. Definiție
Cadastrul, sau mai corect sistemul cadastral, ca noțiune generală, cuprinde asa cum s-a
arătat, un ansamblu de lucrări ce se executa pentru realizarea unei evidențe clare si evaluarea
imobilelor (terenuri si construcții) din teritoriul nostru național, activitate ce se desfasoara
apoi în continuare pentru mentinerea ei la zi.
Definiţia cadastrului dată de prima formulare a Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare
nr. 7/1996, era următoarea:
Cadastrul, aşa cum a fost definit este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă
tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea,
reprezentarea lor pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi celălalte
imobile de pe întreg teritoriu ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.
Prin modificarea acestei legi, produsă prin Legea nr. 247/2005, avem o nouă definiție a
cadastrului general:
“Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,
economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării;
Noțiunea de “cadastru” este folosită in limbajul curent cu sensuri si continuturi diferite
dintre care le retinem pe cele uzuale :
 Ansamblu de lucrări, ce corespunde “cadastrului general”, termen oficializat la noi
prin lege in locul terminologiei vechi (‘cadastru” sau “cadastru funciar”) si pentru
diferențierea de cadastrele de specialitate întocmite pentru anumite sectoare
economice cu reprezentare in teritoriu (cadastrul terenurilor agricole, al fondului
forestier, al apelor, etc.). În mod frecvent se folosește si termenul simplu “ cadastru “
prin care se intelege ca este vorba de “cadastru general” ;
 Institutie publică, reprezentată prin A.N.C.P.I. împuternicită prin lege sa organizeze si
sa conduca lucrari de cadastru direct si prin unitatile din teritoriu, respectiv OCPI si
4
CAP. I
Institutul de Geodezie , Fotogrammetrie, Cartografie, si Cadastru (I.G.F.C.C.)-

Bucuresti);
 Disciplina a stiinței măsurătorilor terestre, alături de geodezie, topografie,
fotogrammetrie, cartografie, gravimetrie, s.a.m.d inclusa in planurile de învatamânt ale
scolilor si facultăților tehnice.
Practic, sensul în care este folosit, sau în care dorim sa utilizăm acest termen, nu poate fi
confundat, rezultând cu claritate din constructia frazei.
La o privire de ansamblu, se pot distinge trei grupe de domenii care participă la
realizarea cadastrului general si care îi confera caracterul de domeniu intredisciplinar si anume:
- domenii de bază (de sprijin)

♦ geodezia;
♦ topografia;
♦ fotogrammetria;
♦ cartografia;
- domenii de colaborare și completare:
♦ dreptul funciar;
♦ cunostințe economice privind impozitarea imobiliară;
♦ pedologia;
♦ informatica (prelucrarea automată a datelor de măsurători si crearea bazelor de date);
♦ îmbunatătiri funciare
- domenii auxiliare (ajutătoare):
♦ sistematizarea teritorială;
♦ sistematizarea localitaților – urbanism;
♦ organizarea teritoriului unităților agricole ( S.C. de stat si asociații);
♦ amenajarea pădurilor;
♦ protecția mediului
Entitățile de bază ale cadastrului general și însușirile ce le definesc sunt :

 Imobilul (parcela cu sau fară constructii), identificat printr-un numar si suprafata,
categoria terenului, respectiv caracteristicile constructiei ;
 Proprietarul, confirmat prin numele si prenumele din acte si calitatea in temeiul careia
detine bunul imobil ;
 Teritoriul cadastral-adiminstrativ (comuna, oras, municipiu) in limitele caruia este
situat corpul de proprietate al parcelei.
I.1.3. Obiectivul cadastrului
Obiectivul cadastrului este cunoașterea completă, sub principalele aspecte, a fondului

funciar și a constructiilor, cunoasterea redata apoi sub forma unei evidențe clare si sistematice.
Pentru definirea acestor bunuri imobiliare cadastrul tehnic trebuie sa raspunda, de fapt, la trei
5
CAP. I
“intrebari” principale, ce urmaresc “aspecte” diferite si genereaza “funcții” corespunzatoare, care

la rândul lor se realizează printr-o serie de “lucrări de bază”
Obiectivele de baza urmărite prin publicitatea imobiliară sunt multiple, cu efecte
importante, benefice pentru activitatea economică şi socială deoarece :
 Asigură accesul liber la informaţii certe, importante, privind situaţia juridică a
terenurilor şi construcţiilor şi implicit circulaţia normală a acestora;
 Oferă garanţia dreptului şi faptelor înscrise care sunt respectate, devenind opozabile
“erga-omnes”, respectiv tuturor ;
 Dezvoltă piaţa imobiliară prin încurajarea tranzacţiilor şi acordării de credite având în
vedere că ipotecile sunt garantate ;
 Generează un climat de linişte socială întrucât importante surse de conflicte sunt anulate
.
In concluzie, publicitatea imobiliara se dovedeste si ea un element de prim ordin pentru
dezvoltarea unei economii de piata reale, absenta ei devenind o frina in calea reformelor si
transformarilor spre care tindem.
I.1.4. Scopul cadastrului este complex, informațiile lui servind pentru :
 prezentarea în timp real a unor date de detaliu necesare instituțiilor juridice, fiscale si
administrative ;
 transmiterea unor date de sinteza organelor de statistică și de conducere a statului,
privind starea si evoluția fondului funciar pe județe si pe țară ;
 furnizarea elementelor materiale necesare publicității imobiliare pentru stabilirea si
garantarea dreptului de proprietate, protecția domeniului public și privat al statului,
reducerea litigiilor si rezolvarea unor conflicte juridice s.a. ;
 elaborarea de studii privind sistematizarea teritorială, protectia mediului, stabilirea
resurselor funciare si a altor activitati extinse pe suprafete mari ;
 aducerea la zi, respectiv actualizarea datelor din evidente si implicit a planurilor si
harților cadastrale ;
I.2. FUNCȚIILE CADASTRULUI
În concordanță cu funcțiile care le îndeplinește, cadastrul general cuprinde trei parti si

anume: partea tehnică, partea economică și partea juridică. Fiecare parte la rândul său este
legata de discipline diferite, în cadrul cărora ele se dezvolta si se perfectionează. Pentru
realizarea tuturor etapelor de lucrări care definesc lucrarea în ansamblu ei de CADASTRU
GENERAL, este necesară o colaborare a specialistilor cadastrali cu specialisti din domeniile
aratate mai inainte, dar specialistilor cadastrali le revine rolul de aansambla părțile
componente ale cadastrului tehnic si economic si de a coordona desavârsirea documentelor
finale ale cadastrului general. Este de la sine inteles că, pentru organizarea si realizarea
sistemelor de cadastru de specialitate este necesară o conlucrare strânsă cu specialiștii din
domeniile diverse si anume, cu agronomii pentru cadastru agricol, cu silvicultorii pentru
cadastrul silvic, cu urbanistii pentru cadastrul imobiliar-edilitar etc.
6
CAP. I
I.2.1. Partea tehnică a cadastrului, cuprinde lucrări de geodezie, topografie,

fotogrammetrie și cartografie, inclusiv culegerea unor date descriptive-atribute privind
imobilele, care se soldează cu obținerea planurilor cadastrale si calculul suprafetelor si a
registrelor cadastrale;
Partea sau funcția tehnică a cadastrului general este definita in Legea privind
cadastrul general si publicitatea imobiliara:
Functia tehnica a cadastrului general se realizează prin determinarea de baza de masuratori a
pozișiei, configurației si marimii suprafetelor terenurilor pe categorii de folosinta si
proprietarii, precum si ale construcțiilor”.
Din cele aratate mai sus, rezultă că partea tehnică a cadastrului general cuprinde toate
operatiunile tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice si cartografice care concura la
realizarea masuratorilor de teren si calcule finalizate cu determinarea spatiala (grafica sau
numerica) a punctelor care definesc suprafetele imobilelor, corpurilor de proprietate si a
unitatilor teritorial-administrative.
Unele dintre operațiile tehnice generate de nevoia pentru cadastrul general sau comune si
altor activitati tehnico-economice, cum ar fi operațiile aferente retelelor geodezice de
triangulatie si nivelment, cele aferente intocmirii planului topografic de baza al tarii sau
planurilor de baza ale oraselor etc., iar altele sunt proprii numai cadstrului general.
Avându-se în vedere ca unele dintre datele si documentele tehnice geodezice,
topografice, fotogrammetrice si cartografice elaborate pentru nevoile altor activitati tehnico-
economice sunt comune sau se pot folosi integral sau partial in activitatea de cadstru general,
in Legea privind cadastrul general si publicitatea imobiliara se prevede obligativitatea pentru
agentii economici care detin sau executa astfel de documentatii, sa le puna la dispozitie si
institutiilor de cadastru judetene
I.2.2. Partea economică, ce are ca obiectiv evaluarea bunurilor imobiliare, în functie

de bonitarea cadastrală, respectiv de potentialul productiv al solului si cartarea constructiilor,
evaluare ce stă la baza unei impozitări corecte ;
Partea sau funcția economică a cadastrului general este aceea care evidențiaza valoarea
economică a bunurilor imobiliare (a imobilelor). Obiectivul stabilirii valorii economice a
imobilelor este legat nemijlocit de stabilirea in mod echitabil a obligatiilor fiscale (in principal
a impozitelor si taxelor asupra imobilelor).
Pentru terenurile agricole, valoarea economică se stabileste cu ajutorul bonitarii cadastrale.
Prin bonitarea cadastrala a terenurilor agricole se stabileste de fapt gradul de fertilitate,
potentialul productiv al solului si in final, venitul net cadastral la unitatea de suprafata.
Lucrările de bonitare cadastrală a construcțiilor se executa pe baza datelor privind:
structura construcției (de rezistența), materialului de constructie de baza, destinatie etc.
Normele tehnice de conținut si documentațiile specifice pentru lucrarile de bonitare
cadastrala a terenurilor agricole ca si pentru bonitarea cadastrala a constructiilor, se emit de
catre ministerele care tuteleazț aceste activități.
7
CAP. I
I.2.3. Partea juridică, ce urmareste situatia de drept a terenurilor si a constructiilor, este

mai putin reprezentativă pentru cadastru. Singurele aspecte juridice se refera la întocmirea unor
acte si documentatii administrative si la stabilirea posesorului de fapt (nu de drept), care
fructifică imobilul; dreptul real de proprietate urmeaza sa se consfintească ulterior prin
înscrierea în cartea funciară.
Partea juridică a cadastrului general, potrivit prevederilor din noua legislație se
constituie ca o activitate neinglobată în cea de cadastru, dar care se realizeaza numai pe baza
datelor din cadastrul general și dupa introducerea cadastrului general pe intreg teritoriul
administrativ (al comunei, orașului sau municipiului). Singura problema de natura juridică ce
se urmareste și se consemnează în procese de executare a lucrărilor de cadastru (în partea
tehnică) se rezumă la stabilirea posesorului de fapt, iar nu de drept, al imobilului la data
introducerii cadastrului general.
Ca atare, persoana se înscrie in registrele cadastrale numai cu calitatea sa de posesor care
fructifica imobilul si care poate avea sau nu si dreptul real de proprietate.
Raportul juridic în care se afla detinatorul de fapt fața de imobilul înscris în cadastru se
stabileste numai prin sistemul de publicitate imobiliara oficial care la noi in tara îl reprezintă
cartea funciară. De mentionat totodată că, cele doua activități - cea a cărtilor funciare de catre
judecatoriile teritoriale, iar cadastrul general de catre oficiile de geodezie si cadastru judetene.
I.3. CATEGORIILE CADASTRULUI
I.3.1. Cadastrul general
Cadastrul general se compune din subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică a

bunurilor imobile sub aspect tehnic şi economic, denumite cadastre de specialitate, având la
bază datele de bază din cadastru general, privind suprafaţa, categoriilor de folosinţă şi
proprietar.
Ministerele, alte instituţii centrale şi de stat, regiile autonome şi alte persoane juridice
organizează cadastrul de specialitate în următoarele domenii: agricol, forestier, ape, industrial
extractiv, imobiliar-edilitar, transporturi rutiere, feroviare, navale, aeriene, turism, zone
protejate natural şi construite, cele cu risc ridicat de calamităţi naturale ori supuse poluării şi
degradării şi altele.
I.3.2. Cadastre de specialitate
I.3.2.1 CADASTRUL AGRICOL
Este un cadastru de specialitate, fiind un subsistem de evidenţă tehnică (poziţie,

mărime, configuraţie), economică şi juridică a loturilor, parcelelor, tarlalelor, trupurilor,
partidelor cadastrale etc. pe proprietari, indiferent de titlul de proprietate.
Pe lângă scopul în sine, de cadastru de specialitate, el are o serie de sarcini cum ar fi:
furnizarea de informaţii privind cantitatea şi calitatea terenurilor agricole, în vederea
îndrumării activităţii agricole precum şi pentru rezolvarea problemelor financiare (investiţii,
modernizări, protecţie, asigurare, ecologie, impozite, taxe etc.).
Cadastrul agricol se execută pe 82% din suprafaţa totală a ţării.
8
CAP. I
Întocmirea cadastrului agricol naţional se realizează prin determinarea suprafeţelor, pe

categorii de folosinţă a terenurilor, localizate pe parcele, deţinători, proprietari, forme de
exploataţii, teritorii administrative, comune, oraşe, municipii, judeţe şi total ţară.
Acestea sunt posibile prin întocmirea planului cadastral agricol, la scări stabilite, prin
întocmirea documentaţiei scriptice, evidenţiate în registre cadastrale, pe bază de normative şi
instrucţiuni
Cadastrul agricol are rolul de a furniza date tehnice şi economice asupra terenurilor
agricole, actualizate sistematic cu toate modificările ce au loc permanent în structura fondului
funciar agricol. Aceste elemente ale cadastrului de specialitate al fondului agricol sunt
valorificate în procesul fundamentării priorităţilor de acţiune pentru restructurarea,
modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii agricole.
Lucrările cadastrului agricol furnizează informaţii tehnice şi economice în cadrul unui
sistem informaţional al teritoriului de tip multiscop, pus la dispoziţia agenţilor economici de
tip persoană juridică sau persoană fizică şi instituţiilor publice interesate ale comunităţilor
locale, judeţene sau de interes general.
I.3.2.2 CADASTRUL VITICOL
Cadastrul viticol, componentă a Cadastralul agricol, reprezintă subsistemul unitar şi

obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea,
înregistrarea, delimitarea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor din
patrimoniul viticol naţional şi a celorlalte bunuri imobile aferente acestuia, indiferent de
destinaţia lor şi de proprietari.
Suprafeţele cultivate cu viţă de vie situate în arealele consacrate tradiţional, denumite
areale viticole, precum şi cele aflate în afara arealelor viticole, denumite vii răzleţe, alcătuiesc
patrimoniul viticol naţional.
9
CAP. I
Prin cadastrul viticol se realizează:

Identificarea, înregistrarea şi descrierea în documentele cadastrale a terenurilor
defalcate pe tarlale şi pe parcele şi a celorlalte bunuri imobile prin natura lor,
aferent sectorului viticol, măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri
cadastrale, precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice;
Asimilarea şi integrarea datelor furnizate de Cadastru viticol;
Identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deţinători legali de
terenuri şi de alte bunuri imobile, vederea asigurării publicităţii şi opozabilităţii
drepturilor acestora faţă de terţi;
Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe, pentru stabilirea
corectă a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor.
Lucrările tehnice pentru realizarea Cadastrului viticol vor fi executate de specialiştii de
la oficiile judeţene pentru cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol, cu respectarea
normelor tehnice elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
Încadrarea terenurilor supuse Cadastrului viticol în clase de pretabilitate, de calitate,
precum şi alte informaţii specifice acestuia se obţin din studiile pedologice şi agrochimice
întocmite de oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice.
I.3.2.3 CADASTRUL FORESTIER
Cadastrul forestier sau cadastrul fondului forestier, sau cadastrul fondului silvic, se
ocupă cu inventarierea şi evidenţa terenurilor cu vegetaţie forestieră în vederea exploatării
raţionale a pădurilor, a consolidării şi dezvoltării pădurilor tinere precum şi pentru revizuirea
amenajamentelor silvice existente pe fiecare teritoriu administrativ. Lucrările acestui cadastru
sunt executate de către Regia Naţională a Pădurilor, în cadrul amenajamentelor silvice.
Lucrările cadastrului forestier constau în:
identificarea şi delimitarea terenurilor aparţinând fondului forestier, care se
face cu ocazia executării lucrărilor cadastrului general, când se iau în
considerare şi amenajamentele silvice existente;
planuri topografice şi cadastrale existente;
ridicările topografice necesare întocmirii planurilor amenajamentelor silvice;
cartările pedologice şi descrierile parcelare, în care se arată toţi factorii de care
depind producţia şi valorificarea optimă a produselor forestiere;
au la bază cadastrul funciar general ţinându-se seama şi de amenajamentele
silvice existente pe fiecare teritoriu administrativ în parte.
Terenurile care fac parte din fondul forestier sunt determinate prin amenajamentele
silvice. Includerea într-un amenajament silvic a unor terenuri care nu fac parte din patrimoniul
public al statului nu poate avea ca efect trecerea lor în acest patrimoniu. Pe de altă parte dacă
mai există unele suprafeţe de teren care sunt destinate împăduriri sau chiar suprafeţe de teren
pentru care s-au întocmit amenajamentele silvice, aceste suprafeţe nu vor face parte din
fondul forestier decât după ce vor fi amenajate.
10
CAP. I
Prin amenajament silvic se înţelege un complex de măsuri care se întreprind, bazat pe

un studiu aprofundat asupra procesului de producţie forestiere, cu scopul unei mai bune
gospodăriri a fondului funciar forestier, a măririi şi valorificării producţiei.
Amenajamentele silvice au ca obiectiv stabilirea unui raport judicios între capacitatea
reală de producţie a arboretelor şi cantitatea de masă lemnoasă care se exploatează anual sau
creşterea pădurilor prin ameliorarea, refacerea şi dezvoltarea fondului forestier. Aceste
amenajamente se revizuiesc şi se refac din 10 în 10 ani şi li se aduc îmbunătăţiri în funcţie de
situaţia existentă, asigurând astfel o întinerire periodică a fondului forestier.
Amenajamentele silvice sunt utilizate drept completări ale cadastrului funciar general.
I.3.2.4 CADASTRUL APELOR
Cadastrul apelor este un cadastru de specialitate, subsistem al cadastrului general,

care cuprinde totalitatea operaţiunilor de inventariere, clasificare, evidenţă şi sinteză
cantitativă şi calitativă a datelor privitoare la condiţiile naturale ale apelor, la lucrările de
stăpânire, folosite şi proiecţie a calităţii apelor din reţeaua hidrografică, grupate pe bazine
hidrografice.
Obiectul cadastrului apelor îl constituie apele de suprafaţă (suprafeţele ocupate de
oglinda apelor, suprafeţele de teren ocupate periodic de ape, ostroave, heleştee, bălţi etc.)
lucrările de protecţie, stăpânire şi folosire a apelor de suprafaţă, apele subterane şi cadrul
natural al apelor.
Cadastrul apelor culege, prelucrează, sistematizează şi stochează date cantitative şi
calitative despre cadrul natural al apelor, despre lucrările de stăpânire, de folosinţă şi de
protecţie a calităţii apelor pe baza datelor din cadastrul general cu privire la terenuri:
întindere, folosinţă şi mai ales proprietari şi limitele proprietăţii.
Cu ocazia întocmirii cadastrului apelor pot fi culese şi date prin care se înregistrează
schimbări ale categoriilor de folosinţă, sau chiar schimbări ale limitelor de proprietate
(cauzate chiar şi de acţiunea apelor). Aceste date din cadastrul apelor, care este un cadastru de
specialitate, nu produc efecte juridice directe.
Datele din cadastrul apelor, care intersectează cadastrul general sunt preluate în
cadastrul general, în cadrul acţiunilor de actualizare periodică a acestuia şi atunci informaţiile
preluate din cadastrul de specialitate al apelor produc efect juridic, definind date noi în cartea
funciară (categoria de folosinţă sau proprietari noi, limite de proprietate şi suprafeţe
modificate ale parcelelor etc.).
Legea apelor defineşte că aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor
minore cu lungimi mai mari de 5km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10
kmp, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare,
faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil, marea
teritorială şi rundul apelor maritime.
Apele minore, cu lungimi mai mici de 5km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc
suprafaţa de 10 kmp, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai
terenurilor pe care se formează sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste
ape în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apelor în bazinul respectiv.
11
CAP. I
Insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin
proprietarului albiei apei.
Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate,
este un drept exclusiv al Guvernului.
Administrarea apelor în domeniul public revine Compania Naţională „Apele
Române", care gestionează apele publice din punct de vedere cantitativ şi calitativ,
exploatează lucrările de gospodărire a apelor şi aplică strategii şi politici naţionale în
domeniul apelor.
Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor se organizează şi se
desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire a
resurselor de apă. Gospodărirea apelor consideră ca un tot unitar apele de suprafaţă şi
subterane, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, în scopul asigurării dezvoltării durabile.
Legea apelor din România care, printre altele, prevede: Apele de suprafaţă - inclusiv apele
maritime interioare şi marea teritorială - şi apele subterane, precum şi albiile cursurilor de apă,
cuvetele lacurilor, malurile, faleza, plaja mării, fundul apelor maritime interioare şi al mării
teritoriale, constituie fondul unic de stat al apelor.
Delimitarea albiilor
Prin cadastrul apelor se urmăreşte inventarierea şi ţinerea unei evidenţe sistematice,

cantitative şi calitative a datelor privind condiţiile naturale ale apelor.
Datele astfel obţinute servesc la întocmirea proiectelor şi avizărilor privind autorizarea
gospodăririi apelor de suprafaţă şi subterane.
Cadastru apelor cuprinde două părţi:
- Inventarierea primară a apelor; care constă în stabilirea pe teren şi calcularea la faţa locului
a tuturor lucrărilor ce fac obiectul lui: caracteristicile naturale ale albiilor (delimitarea albiilor
- fig. de mai sus ), degradări, eroziuni etc., lucrări hidrotehnice pentru combaterea efectului
dăunător al apelor (regularizări de albii, îndiguiri etc.). Sursele impun fiecare (staţii de
epurare, canalizare etc.). Inventarierea cadastrală este organizată pe bazine hidrografice, iar
informaţiile se înscriu în fişe speciale numerotate de la izvor spre vărsare, care se marchează
cu hărţi la scara 1:25.000;
- Evidenţa cadastrală a apelor constă în înregistrarea obiectivelor nou apărute, precum şi a
modificărilor survenite la obiectivele deja inventariate. Scopul ei este să ţină la zi inventarul
deja întocmit şi se face pe acelaşi tip de fişe pe care se specifică „fişe de evidenţă".
Informaţiile se sintetizează şi se redau în tabele, scriptic şi pe hărţi la scara 1:100.000 grupate
pe obiective cadastrale (Atlasul Cadastrului apelor din România).
Hărţile cadastrale folosite în cadastrul apelor se execută după ce în prealabil a fost
executat sistemul cadastral de referinţă şi cuprind ridicările topografice ale albiei majore ale
12
CAP. I
cursului de apă, precum şi a zonei învecinate, riveranii, precum şi toate obiectele cadastrale,
suprafeţele inundabile şi axul de kilometrare.
I.3.2.5 CADASTRUL ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE
Cadastrul îmbunătăţirilor funciare este un cadastru de specialitate care are rolul de

a releva pe planuri şi hărţi, să inventarieze şi eventual prognozeze termic (poziţie,
configuraţie, mărime) şi economic terenurile ocupate sau rezervate lucrărilor de îmbunătăţiri
funciare, printre care se remarcă lucrările de regularizare de ape, prin construcţii, amenajări şi
sistematizări, lucrări care au rolul de a evita catastrofele provocate de inundaţii şi totodată, să
ofere posibilitatea reglării debitelor de apă în vederea irigaţiilor şi îmbunătăţirii producţiei
agricole, a alimentării cu apă potabilă, dezvoltarea turismului etc.
Cadastrul îmbunătăţirilor funciare este mai motivat odată cu înfiinţarea Societăţii
Naţionale a îmbunătăţirilor funciare (Ordonanţa de Urgenţă nr. 23/30 martie 2000).
îmbunătăţirile funciare fac legătura dintre apele a căror volum, în acumulare şi curgere, nu pot
fi controlate cu rigurozitate, pornind de la neputinţa de a controla ploile curente şi potopurile,
ca urmare a descărcărilor electrice necontrolate.
Îmbunătăţirile funciare se referă la diverse procedee tehnice - sau biologice folosite în
scopul valorificării pentru agricultură a unor terenuri neproductive sau slab productive,
realizându-se un raport favorabil pentru umiditate sau udarea solului, în scopul fertilizării şi a
evitării erodării solului datorită apei şi vântului. Astfel, se pot realiza, prin irigaţii, desecări,
îndiguiri, amenajări ale râurilor mici, evitarea sărăturării solurilor.
Cadastrul îmbunătăţirilor funciare se face odată cu cadastrul apelor pentru lucrările
hidroamelioraţii, stabilizări de maluri, îndiguiri etc. sau odată cu cadastrul agricol pentru cele
de desecare fertilizare, ele suprapunându-se cu lucrările de cadastru agricol.
I.3.2.6 CADASTRUL IMOBILIAR EDILITAR ÎN LOCALITĂŢI
Este un cadastru de specialitate şi se ocupă cu inventarierea şi evidenţa sistematică a

terenurilor cu/şi construcţiilor din punct de vedere tehnic (poziţie, mărime, configuraţie)
economic şi juridic, precum şi alte informaţii în legătură cu acestea.
Cunoaşterea precisă a elementelor constructive ale clădirilor se face cu ocazia
ridicărilor topografice şi respectiv a introducerii cadastrului funciar general în localităţi (sau
independent) când se culeg şi date tehnice, economice şi juridice privind construcţiile.
Totodată, se face inventarierea imobilelor pe posesori în vederea cunoaşterii fondului
locativ şi pentru asigurarea documentaţiei necesare sistematizării.
Problemele pe care trebuie să le rezolve cadastrul imobiliar-edilitar:
- precizarea întinderii, configuraţiei şi poziţiei diferitelor categorii de folosinţe,
construcţii sau amenajări tehnico-edilitare;
- evaluarea şi înregistrarea datelor calitative şi economice referitoare la terenuri şi
construcţii;
- stabilirea situaţiei juridice a bunurilor imobiliare şi înscrierea drepturilor reale
asupra acestora în registrele şi fişele cadastrale.
Scopul cadastrului imobiliar este acela de a asigura date reale cu privire la situaţia
imobilelor necesare pentru:
13
CAP. I
- asigurarea unor date reale, corecte şi complete necesare sistematizării şi

organizării teritoriului, în vederea alegerii soluţiilor optime;
- identificarea şi respectiv evidenţierea întreprinderilor de stat şi cooperatiste care
au în folosinţă bunuri imobiliare proprietate a statului şi starea în care se află aceste bunuri;
- identificarea şi înregistrarea proprietăţilor particulare, în ceea ce priveşte
suprafaţa şi configuraţia parcelelor, mărimea şi felul construcţiilor etc.;
- determinarea traseelor reţelelor subterane (apă, canalizare, electricitate, telefoane
etc.) în vederea amplasării noilor construcţii;
- cunoaşterea terenurilor libere (virane) sau insuficient ocupate, care ar permite
amplasarea unor noi construcţii şi folosirea totodată mai completă a echipării tehnico-edilitare
existente.
Cadastrul imobiliar fiind un complex de operaţii tehnice, economice şi juridice,
înseamnă că pentru fiecare din părţile sale constructive, este necesar să se execute lucrări
specifice ce se concretizează în documente corespunzătoare cu natura fiecăreia dintre cele trei
laturi ale cadastrului şi anume: planul cadastral, registrele cadastrale şi fişa tehnică
(cadastrală) a imobilului.
I.3.2.7 CADASTRUL REŢELELOR EDILITARE ÎN LOCALITĂŢI
Reţelele edilitare sunt reţele tehnice care deservesc locuinţele, ansamblurile social-
culturale, instituţiile, agenţii economici etc., precum şi reţelele tehnice industriale din spaţiul
urban; reţelele edilitare pot fi pozate atât la suprafaţă, cât şi în subteran.
Cadastrul reţelelor edilitare este parte a cadastrului fondului urban care se ocupă de
inventarierea şi evidenţa sistematică a dotărilor edilitare subterane şi supraterane din
perimetrul intravilanului unei localităţi sub aspect tehnic şi calitativ, precum şi cu efectuarea
lucrărilor de întreţinere şi actualizare.
Obiectivele cadastrului reţelelor edilitare urmăresc stabilirea procedeelor , metodelor,
tehnicilor şi mijloacelor care să asigure şi să definească din punct de vedere tehnic, economic
şi juridic sfera, conţinutul şi produsele cadastrului general în localităţi şi a cadastrului
reţelelor edilitare, precum şi a sistemelor informatice ale teritoriului care au la bază date
cadastrale despre reţelele edilitare.
I.3.2.8 CADASTRUL REŢELEI DE METROU
Cadastrul reţelei de metrou este un subsistem de evidenţă a bunurilor imobile sub

aspect tehnic şi economic, precum şi corelarea lui cu celelalte lucrări necesare în vederea
înscrierii în documentele tehnice ale cadastrului general şi în documentele de publicitate
imobiliară a imobilelor aparţinând administratorului METROREX.
Executarea lucrărilor de cadastru al reţelei de metrou se va face cu respectarea
Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general şi a celorlalte reglementări.
Se folosesc denumiri specifice cadastrului reţelei de metrou, care au următoarele
semnificaţii:
1.Registrul cadastral - documentul principal al cadastrului general, prin care se
sistematizează datele cadastrale pentru evidenţierea distinctă în cadrul teritoriului
administrativ a situaţiei privind bunurile imobile şi proprietarii, precum şi a situaţiilor
14
CAP. I
centralizatoare pe destinaţii ale terenurilor, grupe de proprietari, intravilan - extravilan;

2.Strat - un grup logic de date care se pot asimila unor folii transparente puse peste un
desen (coverage in Arc/Info sau layer in Autocad).
I.3.2.9 CADASTRUL DRUMURILOR PUBLICE
Înţelegând prin drumuri publice benzile de teren amenajate în acest scop. Drumurile
publice pot fi întâlnite în intravilan şi în extravilan, asigurând fluenţa circulaţiei auto în
condiţii de siguranţă, atât pentru participanţii la trafic, cât şi pentru pietoni.
Secţiunea drumurilor publice, modul de construcţie, amenajările, diferă de la caz la caz,
dependent de zona pe care o traversează, importanţa şi tipul transportului, viteza de circulaţie
etc.
Îmbinând toate aceste caracteristici, ţinând cont de viteză se întâlnesc porţiuni rectilinii,
circulare, curbilinii, precum şi alte amenajări, care să asigure siguranţa circulaţiei şi protecţia
vieţii şi mediului înconjurător.
O primă modalitate de cartare a dramurilor publice la nivelul ţării se face prin
cadastrarea drumurilor prin:
- Autostrăzi - DA;
- Drumuri naţionale - DN ;
- Drumuri judeţene - DJ ;
- Drumuri comunale - DC ;
- Drumuri de exploatare- DE ;
- Străzi şi uliţe - DS ;
-Străzi nenominalizate - DSN
Cunoscut şi sub denumirea de „Cadastrul drumurilor", cadastrul drumurilor publice este
un subsistem de evidenţă a bunurilor imobile sub aspect tehnic, economic şi juridic, precum şi
corelarea acestuia cu lucrările necesare pentru înscrierea în documentaţiile tehnice ale
cadastrului general şi în documentaţiile de publicitate imobiliară ale imobilelor aparţinând
administratorilor : AND , consiliilor judeţene sau proprietarilor de drumuri publice . In baza
acestor lucrări, precum şi a actelor şi faptelor juridice prin care aceste bunuri imobile au intrat
în administrarea unităţilor de drumuri publice (decrete de expropriere, legi, hotărâri ale
Guvernului, hotărâri judecătoreşti, ordine de transfer, extrase de carte funciară etc, se va face
înscrierea lor în cartea funciară.
Pentru documentarea asupra lucrărilor tehnice existente în domeniu se vor inventaria
toate lucrările de cadastru topografic şi cartografic, executate până în prezent şi care descriu
total sau parţial imobilele, precum şi toate lucrările executate de filiale sau de alţi agenţi
economici, la comanda administratorului sau a proprietarului de drumuri publice.
Inventarierea cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de dezvoltare a
imobilului, planşe ce au stat la baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora se pot obţine
diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale,
schiţe şi planşe din cartea tehnică a construcţiei etc.
15
CAP. I
I.3.2.10 CADASTRUL TRANSPORTURILOR FEROVIARE
Este un cadastru de specialitate, cunoscut şi sub numele de cadastru feroviar este un

subsistem de evidenţă a bunurilor imobile sub aspect tehnic (poziţie, configuraţie, mărime) şi
economică a bunurilor imobile aparţinând tuturor componentelor transportului feroviar
compus din transport de persoane, bagaje, mărfuri (gări, peroane, spaţii, utilităţi, facilităţi
etc.), transport de marfă (depozite, magazii, accese etc.), depouri, triaje, ateliere reparaţii,
întreţinere etc., precum şi corelarea acestora cu ceilalţi factori legaţi de linia ferată (reţele
electrice, canalizări, drumuri, ape etc.
Această evidenţă se ţine de către specialişti ai Ministrului Transporturilor şi are ca scop
o inventariere sistematică de specialitate completă a tuturor terenurilor construcţiilor şi a
instalaţiilor ce aparţin acestui sector. Elementele evidenţiate sunt trecute în planurile
topografice şi în "dosarele caziere" în care sunt înscrise datele tehnice, economice şi juridice.
La baza acestora stau datele din cadastrul funciar general. Totalitatea dotărilor sunt numite
bunuri imobiliare şi cuprind: clădiri, curţi, liniile de cale ferată, poduri, lucrări de artă,
anumite instalaţii, reţele de canalizare, alimentare cu aer, apă, cu combustibil sau gaze,
distribuire a energiei electrice.
Schiţa unei gări de cale ferată
Specific căilor ferate, liniile ferate sunt "kilometrate" adică gradate kilometric de la
staţia de origină, în speţă o linie principală care pleacă din Bucureşti către o destinaţie.
Acesteia i se conferă în Bucureşti km "0"capăt de la care linia este măsurată şi i se atribuie
valori bornate din 100 m în 100 m. (kilometraj + hectometraj). Orice instalaţie (ac, semafor,
barieră, gară, magazii, triaje etc.) sunt poziţionate conform kilometrajului. O linie secundară
este gradată kilometric de la linia principală de unde se desprinde, aici consemnându-se km
zero ş.a.m.d.
Ridicările topo-cadastrale au la bază o reţea geodezică de o bună precizie, din care se
determină puncte noi pentru a apropia reţeaua de sprijin de aria ridicărilor topografice. Din
această reţea se dezvoltă reţeaua topografică de ridicare care trebuie să nu depăşească ca
precizie + 5 cm/punct.
16
CAP. I
O grijă deosebită trebuie acordată reţelei de nivelment deoarece ridicarea nivelitică este
extrem de importantă.
Ridicările cadastrale de detaliere făcute clădirilor, magaziilor, depourilor, incintelor
trebuie să aibă o precizie de + 10 cm/ punct de contur. Lucrări riguroase trebuie executate la
ridicarea liniilor de cale, la ambele şine atât în plan, cât şi pe altitudine, urmărindu-se pe
lângă rectiliniaritate, curbura liniilor să supraînălţării liniilor în curbă. în final se face un
comparativ între proiectul iniţial şi situaţia reală.
Bornări şi reperaje se fac în mod obligatoriu la punctele reţelelor de încadrare, de sprijin
şi ridicare.
Întocmirea documentaţiei geografice este bine să se facă după modelul straturilor pe
faze de lucrări.
Este imperios necesară întocmirea bunelor înţelegeri de vecinătate, la respectarea
culoarelor de siguranţă şi protecţie.
Materialele topo-cadastrale trebuie vizate de instituţiile agrochimice, pedagogice,
urbanism, amenajarea teritoriului, verificate de specialişti şi aprobate de Oficiile Judeţene sau
Naţionale de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
I.3.2.11 CADASTRUL PORTUAR
Este un cadastru de specialitate ocupându-se cu inventarierea şi evidenţa sintetică

tehnică, economică şi juridică a corpurilor de proprietate, litorale, acvatice şi terestre
aparţinând societăţilor care au ca scop de activitate transporturile navale, maritime şi fluviale.
Corpurile de proprietate aparţinând porturilor maritime şi navale pot fi sintetizate în
terenuri, construcţii, amenajări portuare litorale şi pe malurile fluviilor atât subacvatice,
acvatice cât şi terestre constând din: gara maritimă sau fluvială formată din ansamblul
clădirilor şi instalaţiilor portuare pentru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor şi bagajelor, rada
portului (porţiune de teren cu apărare naturală sau artificială, contra valurilor şi curenţilor,
situată în vecinătatea portului şi servind la adăpostirea navelor), locuri cuprinzând
construcţiile portuare şi de instalaţii (bazine, magazii, macarale, linii de cale ferată etc.)
împreună cu serviciile tehnice şi administrative aferente care servesc la încărcarea,
descărcarea şi depozitarea mărfurilor.
Fort maritim
17
CAP. I
Ridicarea topografică a acestor obiective constă în crearea unei reţele geodezo -

topografice de sprijin de înaltă precizie, având în vedere necesitatea ridicărilor topografice
unitare terestre pentru ridicările litorale şi chiar acvatice şi batimetrice.
Lucrările topografice constau din încadrări de puncte noi prin metodele intersecţiilor şi
poligonometrice, creării de reţele de ridicare şi ridicări de detalii. O lucrare specială constă în
executarea drumurilor nivelitice şi ridicări de detalii nivelitice deoarece altimetria este
importantă în astfel de lucrări. Stabilirea ariilor se recomandă a se face prin metode numerice.
Inventarierea şi evidenţa obiectivelor este specifică cadastrului imobiliar, al construcţiilor
industriale şi feroviar.
în general documentaţia grafică, scriptică şi analitică este comună indicând în mod
special nivelul apelor la diferite limite, semne convenţionale deosebite pentru amenajările
inframarine şi infraferoviare. Documentele de sinteză sunt cele indicate de cadastrul general.
Introducerea cadastrului portuar se face pe baza unei Metodologii specifice,
metodologie întocmită de Ministerul Transporturilor.
I.3.2.12 CADASTRUL AEROPORTUAR
Cadastru de specialitate, cadastrul aeroportuar se referă la ridicările topo - cadastrale ale

complexului de clădiri şi instalaţii situate pe terenul destinat punctelor de decolare - aterizare
a aeronavelor transportatoare de persoane şi marfă. Aeroportul în sine este proiectat şi
executat în condiţii speciale dintre care:
- în imediata apropiere a oraşelor;
- pe terenuri stabile;
- orientate după un studiu extrem de laborios în timp a regimului vânzărilor.
Proiectul în construcţie şi trasare a întregului complex aeroportuar sunt de o precizie
deosebită având ca bază o reţea de o bună precizie, închise de trasare, drumuri de nivelment
de înaltă precizie. Punctele şi reperele sunt bornate la sol. Proiectele sunt consultate pentru
verificarea în timp a stabilităţii terenului şi construcţiilor dar şi pentru ridicările cadastrale.
I.3.2.13 CADASTRUL ENERGETIC
Cunoscut şi sub denumirile de cadastrul eletroenergetic , hidroenergetic sau

hidrotehnic, cadastrul de specialitate energetic este un subsistem de evidenţă a bunurilor
imobile sub aspect tehnic (poziţie,configuraţie,mărime) şi economic şi corelarea acestuia cu
lucrările necesare înscrierii în documentele tehnice ale cadastrului general şi în documentele
de publicitate imobiliară ale imobilelor aparţinând unităţilor energetice (unităţi care produc,
transportă şi distribuie energie electrică).
Toate imobilele vor fi înscrise în documentele tehnice ale cadastrului general în baza
acestuia precum, şi a faptelor şi actelor juridice, se va face înscrierea în cartea funciară.
înscrierea imobilelor în documentele cadastrale şi de publicitate imobiliară conferă
proprietarului drepturi reale asupra imobilului.
La întocmirea lucrărilor de cadastru energetic trebuie să se ţină cont de planurile de
proiectare, trasare şi urmărire a barajului şi lucrărilor subterane.
18
CAP. I
De asemenea, trebuie bornat perimetrul complexului hidroenergetic prin proiectarea la

suprafaţă a perimetrului acestor lucrări de la lacul de acumulare până la evacuarea apei prin
tunelul de fugă, pentru care ar trebui bornat şi trecut în folosinţa strictă hidroenergetică acest
lucru este necesar ca protecţie a apei, mediului şi securitatea barajului, a întregului complex
hidroenergetic şi a tuturor aşezărilor din aval.
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie şi cartografie executate până în
prezent şi care descriu total sau parţial construcţiile, amenajările şi imobilele precum şi toate
lucrările executate de filiale sau alţi agenţi economici, la comanda unităţii. Această
inventariere cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de dezvoltare a
imobilului, planşele ce au stat a baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s-au obţinut
diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale,
schiţe şi planşe din cartea tehnică a construcţiei etc.
I.3.2.14 CADASTRUL INDUSTRIAL MINIER
Cadastrul minier asigură evidenţa documentelor grafice şi analitice referitoare la un

anumit perimetru de exploatare.
Baza întocmirii şi ţinerii evidenţei cadastrale o constituie documentele topografice
privind delimitarea şi marcarea parcelelor cu folosinţele corespunzătoare, precum şi
documentaţii pentru obţinerea titlului de proprietate a terenurilor şi documentul prin care se
acordă acest titlu.
În Registrul de cadastru minier se ţine evidenţa scriptică a terenurilor care intră sau ies
(sunt cedate) din folosinţa unităţilor de prospecţiune, explorare sau exploatare minieră.
Evidenţa grafică se ţine pe planuri de situaţie scara 1:1.000 pe care sunt figurate
parcelele prin puncte topografice de sprijin şi de ridicare.
Delimitarea terenurilor se face numai prin operaţii topografice în sistemul de referinţă al
bazinului minier. Ridicarea topografică a conturului se va sprijini pe punctele de triangulaţie
şi de îndesire din zona ridicării şi se vor determina coordonatele la minim 3 repere stabile din
zona pentru refacerea delimitării parcelelor atunci când este cazul. Calculul suprafeţelor se va
face prin procedee riguroase (analitic), ţinând cont de detaşările de suprafeţe, dacă este cazul.
în baza Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7 /1996 cadastrul minier, cunoscut şi
sub denumirile de CADASTRU EXTRACTIV MINIER, este un subsistem de evidenţă a
bunurilor imobile sub aspect tehnic (poziţie, configuraţie, mărime) şi economic, precum şi
corelarea acestuia cu lucrările necesare înscrierii în documentele tehnice ale cadastrului
general şi în documentele de publicitate imobiliară ale imobilelor aparţinând unităţilor
miniere.
Toate imobilele vor fi înscrise în documentele tehnice ale cadastrului general şi în baza
acestora precum şi a faptelor şi actelor juridice se va face înscrierea în cartea funciară.
înscrierea imobilelor în documentele cadastrale şi de publicitate imobiliară conferă
proprietarului drepturi reale asupra imobilului.
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie şi cartografie executate până în
prezent şi care descriu total sau parţial construcţiile, amenajările şi imobilele precum şi toate
lucrările executate de terţi sau alţi agenţi economici la comanda unităţii. Această inventariere
cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de dezvoltare a imobilului,
19
CAP. I
planşele ce au stat a baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s-au obţinut diverse avize
de la organele de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale, schiţe şi planşe din
cartea tehnică a construcţiei etc. De altfel toate aceste date sunt înscrise in CARTEA
MINIERĂ a exploatării miniere respective.
Se vor solicita de la Oficiile Judeţene de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi de la
Departamentele de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului informaţii tehnice asupra
construcţiilor, amenajărilor şi imobilelor cuprinse în planurile şi în registrele cadastrale
(suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul înregistrat), precum şi data referitoare la
acoperirea zonei cu planuri topografice sau cadastrale aflate în arhiva proprie.
I.3.2.15 CADASTRUL INDUSTRIAL PETROLIFER
Este un cadastru de specialitate care are ca obiect evidenţa tehnică (poziţie, configuraţie
şi mărime), economică şi juridică a terenurilor, construcţiilor şi amenajărilor de pe acesta,
destinate exploatărilor petrolifere, indiferent de locul desfăşurării acestora: uscat, litoral, ape
marine etc.
Suprafaţa de teren afectată exploatărilor petroliere este delimitată prin perimetrul petrolier.
Perimetrul de explorare/exploatare pentru petrol se defineşte ca aria corespunzătoare
proiecţiei la suprafaţă, în sistemul de referinţă Stereografic 1970, a conturului din scoarţa
terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se efectuează operaţiuni
petroliere. în cadrul perimetrului determinat, pot fi incluse şi suprafeţele de teren necesare
activităţilor de extracţie şi prelucrare, situate în afara zăcământului. în cadrul perimetrului
trebuie stabilite categoriile de folosinţă a terenului, specifice fiind păduri, culturi, construcţii
etc.
Odată delimitat, perimetrul petrolier, compus din mai multe incinte, sonde, batale,
instalaţii de prelucrare, incinte administrative etc, se face ridicarea geodezică, topografică şi
cadastrală, constând în faze de operaţii distincte şi bine definite din punct de vedere al
preciziilor.
În zona de studiu se face uz de reţeaua de triangulaţie care trebuie să fie definită în
sistemul de referinţă Stereografic 70. Din multitudinea de puncte se aleg acele puncte care
sunt uniform poziţionate faţă de câmpul petrolier. Coordonatele şi cotele acestor puncte se
procură de la Oficiile judeţene de Cadastru Geodezie şi Cartografie, considerându-le, din
punct de vedere al ridicării în cauză, omogene şi de eroare minimă - sistem localizat în
sistemul naţional. Prin lucrări de îndesire a reţelei de triangulaţie se determină puncte de
sprijin, folosind (intersecţii înainte - înapoi, dublu verificabile, poligonometrie etc.) totodată
se determină şi cotele punctelor prin nivelment trigonometric - geodezic. In aceste condiţii,
determinând cel puţin două puncte pentru fiecare incintă, acestea vor fi bornate (inclusiv cu
marcă îngropată), purtând inscripţionarea O.J.C.G.C./ PETROM / ROMGAZ, după caz,
puncte care statuează sistemul de referinţă Stereografic 1970 în zonă.(Sci,SC2...)
Din aceste puncte vor fi determinate puncte noi, fie ale unei poligonaţii de ridicare, fie a
poligonaţiei de delimitare a perimetrelor, a căror eroare de încadrare trebuie să nu depăşească
+ lOcm/punct, pentru incinte din intravilan şi ±15cm/punct în extravilan în zonele de şes, ±
25cm/punct în zonele colinare şi ± 50cm/punct în zona de munte.
20
CAP. I
În interiorul incintelor vor fi efectuate ridicări de detaliu cu o precizie de ± 25cm/punct

de detaliu. Totodată în incintă este transferată şi cota.
Din coordonatele punctelor de contur se calculează analitic suprafaţa incintei (Si).
Corpurile de proprietate sunt identificate; li se calculează suprafeţele ( SC1, SCi, ...), pe
categorii de construcţii sau instalaţii. Suprafeţele pot fi calculate şi prin alte metode (cazul
drumurilor, aleilor, suprafeţe ocupate de conducte etc). Bilanţul suprafeţelor se încheie de
regulă prin diferenţă cu suprafaţa liberă. Toate suprafeţele sunt catalogate din punct de vedere
al categoriei de folosinţă, în aceiaşi timp sunt culese:
 Date şi documente necesare realizării cadastrului petrolier şi cărţii petroliere (suprafeţe
de teren deţinute efectiv în cadrul perimetrului, destinaţia acestora, acte legate de
deţinere etc.);
 Planuri şi hărţi topografice existente în limitele perimetrului propus, anul întocmirii şi
precizia de executare;
 Rezervele de hidrocarburi confirmate;
 Fişa perimetrului la scara 1: 20.000-1: 200.000.
În afara lucrărilor anterioare se întocmeşte CARTEA PETROLIERĂ, echivalentul FIŞEI

CORPULUI DE PROPRIETATE, în cazul zăcămintelor de substanţe minerale utile în
exploatare, în speţă petrolul.
Cartea petrolieră este instrumentul de evidenţă, care cuprinde totalitatea actelor juridice
de orice natură referitoare la un perimetru petrolier, sau în legătură cu acesta, toate datele
referitoare la proprietatea terenurilor ,situaţia topografică a perimetrului respectiv şi a tuturor
lucrărilor şi facilităţilor petroliere existente, cât şi situaţia rezervelor de petrol şi a producţiei
de substanţe din cadrul acestuia. Ea este elaborată şi ţinută de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE
RESURSE MINERALE pe baza datelor transmise de exploatări.
Astfel, înscrisurile vor fi transmise pe suport de hârtie, iar datele pe hârtie şi suport
magnetic. Datele furnizate pe suport magnetic trebuie să recunoască fişierele grafice specifice
sistemelor "AUTOCAD" şi fişierele de baze de date tip "ACCES".
Măsurătorile topo-geodezice , hărţile şi planurile de situaţie necesare susţinerii
înscrisurilor din Cartea petrolieră se realizează în conformitate cu prevederile Legii
cadastrului şi publicităţii imobiliare - L7/1996 - şi a Normelor tehnice privind executarea
cadastrului general.
Conţinutul cadru al Cărţii petroliere este structurat pe trei părţi:
- registrul cu depozite de acte şi date juridice şi administrative;
- registrul cu date tehnice şi economice;
- hărţi şi planuri de situaţie.
I.3.2.16 CADASTRUL CONDUCTELOR DE PETROL
Cadastrul conductelor de petrol are ca scop realizarea hărţii digitale necesare dezvoltării
unor aplicaţii în cadrul unui Sistem Informaţional Geografic (GIS) pentru sistemul de
conducte aflate în administrarea S.C.CONPET S.A. cuprinde etape ca:
- realizează reţeaua geodezică de referinţă de îndesire şi de ridicare, pentru zona de
lucrare cuprinsă în cadrul fiecărui judeţ;
21
CAP. I
- realizarea ridicărilor topografice pentru întocmirea planului de situaţie la scara

1:1.000;
- lucrări de cadastru imobiliar-edilitar;
- realizarea hărţii digitale şi de dezvoltare de aplicaţii GIS.
- datele principale asupra lucrărilor prevăzute a se executa.
- obiectivele pentru care se execută documentaţia topografică (traseul conductelor
petroliere, parcuri, depozite, grupuri industriale etc.) sunt amplasate în extravilan sau
intravilan, mai mult sau mai puţin grupate.
Pentru o parte din obiective sunt întocmite documentaţii tip HG 834/1991 ce urmează a
fi integrate în lucrarea de cadastru a conductelor de petrol.
Restul studiilor topografice privesc situaţia conductelor subterane pe un traseu având o
lungime corespunzătoare şi o lăţime de circa 100 m.
Cadastrul se referă la suprafeţe de teren în judeţele traversate de conducte de petrol
Arad, Argeş, Bacău, Bihor, amplasate în trapezele scara 1:25.000.
Se consultă în acest scop documentaţiile topo-geodezice executate anterior în zonă.
Pentru încadrarea lucrării în sistemul naţional de referinţă executantul va folosi
coordonatele, punctele geodezice puse la dispoziţie de ONCGC Hărţile şi planurile
topografice, inventarele de coordonate ale punctelor reţelei de sprijin, procurate de la
ONCGC/OJCGC vor fi certificate prin aplicarea ştampilei ONCGC/OJCGC.
I.3.2.17 CADASTRUL ARHEOLOGIC
Arheologia se desfăşoară pe întreg teritoriul României având o activitate dinamică

materializată prin identificarea unor situri arheologice a căror viabilitate şi durare în timp se
concretizează printr-o conturare, protecţie şi ocrotire permanente cu dovada poziţională,
configuraţie şi mărime. Terenurile în care se fac descoperiri arheologice trebuie scoase din
circuitul economic şi trecute în patrimoniul naţional, în categoria terenurilor neproductive,
eventual cu expoziţii amenajate sau în aer liber ca făcând parte din circuitul turistic.
Poziţionarea siturilor arheologice pe tot întinsul ţării se poate face pe hărţi şi planuri
topo-cadastrale, la scări corespunzătoare în funcţie de aria de cuprindere şi gradul de detaliu
cerut. Astfel, pot fi întocmite reprezentări grafice numerice, digitale la diferite scări cum sunt:
la scara 1:1.000.000 - pentru întregul cuprins al ţării, apoi pe zone (Ex: Transilvania centrala
de sud-vest - Cultura Petreşti, scara 1:200.000 fig. 17.1) ş.a.m.d. până la scara planurilor de
detaliu (fig. 17. 2 - scara 1:5.000; fig. 17. 3 - scara 1:2.500; fig. 17.4 - scara 1:1.000 şi scări
precum: 1:500, 1:200, 1:50).
Exactitatea poziţionării descoperirilor arheologice are un rol deosebit în interpretarea
datelor şi a concluziilor privind elucidarea situaţiei cercetate.
Analizând metodele în sine, rolul topografiei este determinant, atât în poziţionarea
regională a sitului arheologic, cât şi în poziţionarea detaliată a rămăşiţelor şi urmelor
arheologice constând în: amenajări, construcţii, fragmente de bunuri mobile, resturi
antropologice etc.
Din punct de vedere arheologic şi cadastral pentru fiecare sit arheologic se va întocmi
FIŞA REPERTORIU A SITULUI ARHEOLOGIC, document care va conţine toate datele de
identificare arheologică a sitului, precum şi datele de locaţie a sa.
22
CAP. II.
FONDUL FUNCIAR AL ROMÂNIEI ȘI CATEGORII DE TERENURI
CAPITOLUL II.
FONDUL FUNCIAR AL ROMÂNIEI ȘI CATEGORII DE
TERENURI
II.1. FONDUL FUNCIAR
II.1.1. Definiție
Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor cuprinse între granițele țării
indiferent de categoria de folosință și de proprietar. Conform Legii 18/1991
“ Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlu pe baza caruia sunt deținute
sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României “
II.1.2. Date statistice de bază
II.1.3. Administratia publică
Administrația publică este condusă la nivel central prin guvern iar la nivel județean
și local (municipiu, oraș, comună) prin consilii locale alese. Ca reprezentant în teritoriu,
guvernul numește un prefect ce coordonează activitatea primariilor, la rindul lor primarii
indeplinesc hotaririle consiliilor locale, iar Consiliul Judetean ales urmarește respectarea
normelor legale si constitutionale de catre acestea.
23
CAP. II.
Împărţirea administrativă
Conform articolului 3 din Constituţie, teritoriul României are o organizare
administrativă pe comune, oraşe şi judeţe.
Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul
sau mai multe sate şi este condusă de un consiliu local şi un primar ales. România are 2 685
de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.
Oraşul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local şi un primar ales.
Oraşele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de oraşe, dintre care 82
sunt municipii.
Judeţul este unitatea administrativă condusă de un consiliu judeţean şi un prefect.
Consiliul judeţean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti,
având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanţă la nivel
judeţean. Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ pentru a fi reprezentantul său local.
România are 41 de judeţe plus municipiul-capitală Bucureşti, care are un statut similar cu
acela de judeţ. Un judeţ are, în medie, o suprafaţă de 5800 km.p. şi o populaţie de 500 000 de
locuitori.
Din 263 de oraşe, 25 au peste 100 000 de locuitori. La 1 ianuarie 2015, primele 10
mari orase (municipii), din punct de vedere al numarului de persoane cu domiciliul in
localitatea respectiva, au fost: Bucuresti (2103346), Iasi (357192), Timisoara (333613), Cluj-
Napoca (322108), Constanta (319168), Craiova (307022), Galati (305805), Brasov (291195),
Ploiesti (234969) si Oradea (223237).
II.1.4. Activitatea juridică
• Activitatea juridica se desfasoară la nivel național organizată în cadrul a :

 179 de competente teritoriale in fiecare funcționind o judecatorie cu un Birou de Carte
funciară și Birouri notariale publice ;
 41 de tribunale, respectiv câte unul in fiecare județ ;
 15 Curti de Apel, la cite una fiind arondate mai multe județe ;
 Curtea Supremă de Justiție .
24
CAP. II.
II.1.5. Structura fondului funciar al Romaniei
Distribuția terenurilor din tara noastră, respectiv clasificarea acestora, se poate face
dupa mai multe criterii. Din punctul de vedere al cadastrului general interesează, în mod
deosebit doar anumite structuri ale fondului funciar.
 Dupa formele de relief, din suprafata totala a tarii, 31 % reprezinta munti, peste 800
m. inaltime, 36 % dealuri si podisuri intre 200-800 m. si 33 % campii sub 250 m.
altitudine;
 Dupa utilizarea (destinatia) terenului, din intreg teritoriul national fondul agricol
ocupa 63,0%, fondul forestier 26,7 %, iar terenurile cu alte destinatii (localitati, cai
de comunicatie, ape, s.a.m.d) 10,3 %
25
CAP. II.
 Dupa forma de proprietate in fondul funciar al Romaniei se disting terenuri cu

regimuri juridice proprii :
- proprietate publică ce aparține numai statului si unitătilor administrativ-
teritoriale, suprafetele constituind in ansamblu domeniul public de interes
national sau local ;
- proprietate privată detinută de persoane fizice, persoane juridice de drept
privat, precum si statului sau unitatilor administrativ-teritoriale,. aceste ultime
categorii constituind domeniul privat al statului.
 Categoriile de folosință a terenurilor din România sunt distribuite în functie de

conditiile naturale, definite in general de relief respectiv altitudinea si in mai mică
masură latitudinea si longitudinea .
II.2. CATEGORII DE TERENURI
Terenurile s-au diferentiat, în timp, prin termeni care încearca sa arate fie
“destinatia” lor, de teren agricol, padure, drum, constructie, ape, etc. fie “modul de folosință “,
respectiv pe sectoare de activitate, după criterii economice. O astfel de clasificare a
terenurilor, împreuna cu codificarea lor, suprima descrierea ceruta de cadastru si facilitează
identificarea acestora in sistemul informational adoptat.
În prezent, la noi se distind “ cinci categorii de terenuri”, fiecare cu o sfera largă în
care sunt incluse mai multe “categorii de folosinta”. Dupa cum se vede aceeasi folosință se
poate regasi, evident, în doua sau mai multe categorii de terenuri.
În cele ce urmeaza “categoriile” amintite mai sus vor fi prezentate, pe scurt, in
conformitate cu prevederile Legii nr. 18/91 a Fondului funciar, republicată.
26
CAP. II.
II.2.1. Terenuri cu destinatie agricolă (TDA)
„Fondul funciar agricol cuprinde ansamblul suprafețelor, respectiv terenurilor agricole

direct productive (arabil, vii, livezi, pepiniere agricole, plantatii de hamei și duzi, fantete,
pasuni, sere, solarii), precum si cele cu vegetatie forestiera neincluse in amenajamentele
silvice, cele acoperite cu constructii si izolatii agrozootehnice, amenajarile piscicole și
îmbunătățirile funciare, drumuri tehnologice, depozite și platforme, terenurile neproductive ce
urmează a fi incluse în cadastrul agricol, s.a.m.d.
Cadastrul agricol are drept obiect fondul funciar agricol. Introducerea lui presupune o
organizare teritorială de perspectivă, care sa-i asigure o mai mare stabilitate chiar in condițiile
proprietatii private, iar documentația cadastrală ar cuprinde:
Informatii generale, ce sunt utile cadastrului general respectiv posesorul, sectorul

cadastral, nr. Topografic al parcelei, categoria de folosință, suprafață, clasa de calitate,
venitul net cadastral ;
Informații speciale, necesare conducerii procesului de producție (clima, relieful,
solul), a lucrărilor agrotehnice (lucrări de amenajare – desecări, irigații, bonitarea,
eroziunea) si date economice (accesibilitatea, starea drumurilor, productivitatea medie,
cheltuieli, venituri).
II.2.2. Terenuri cu destinatie forestiera (TDF)
Fondul forestier este constituit din pădurile și terenurile afectate împaduririlor sau care
servesc nevoilor de cultură, protectie si administratie forestieră.
Acesta este definit la rândul sau, ca “ sistem unitar de norme tehnice, economice și
juridice privind amenajarea, cultura exploatarea, protectia și paza padurilor” (Legea 26/96).
Regimul silvic se aplica obligatoriu intregului fond forestier national indiferent de natura
dreptului de proprietate si de calitatea proprietarului.
Amenajamentele silvice sunt documentatii complexe in care se inventariaza, se descriu
si se reprezinta pe planuri toate terenurile din fondul forestier, cu multiple elemente specifice
dintre care unele stau la baza cadastrului de specialitate. Aici se prevad totodată și măsurile
tehnico-economice si juridice menite sa asigure continuitatea forestieră, sporirea producției și
productivitatii pădurilor, folosirea lor ratională și ameliorarea functiei de productie.
Cadastrul fondului forestier, are ca punct de plecare datele din aceste amenajamente, care
cuprind : planuri și hărti amenajistice (ca aspect tehnic), descrierea statiunii si arboretelui in
cadrul unui sistem de clasificare propriu (partea economica), descrierea hotarelor, dreptul de
administrare operativă a ocolului (ca parte juridică). Documentațiile se revizuiesc din 10 în 10
ani, când se reactualizează cea mai mare parte a elementelor componente. Cadastrul fondului
forestier preia doar o parte din aceste date complexe și le pregateste în vederea furnizării lor
cadastrului general .
27
CAP. II.
II.2.3. Terenuri aflate permanent sub apă (TDH)
Fondul apelor cuprinde suprafețele acoperite, în permanență sau in cea mai mare
parte a anului, de ape stătătoare (lacuri, bălți, marea teritorială) sau curgatoare (fluvii, râuri,
pâraie). În legea fondului funciar aceste terenuri, aflate permanent sub ape, sunt nominalizate
prin albiile minore ale cursurilor de apă, cuvele lacurilor la nivelul maxim de retenție, fundul
apelor maritime interioare si al mării teritoriale.
Apele în ansamblul lor au o importantă economică deosebită luând în considerare
diversele întrebuintări pe care le ofera : piscicultura, producerea de energie electrică,
navigație, irigație, alimentare a centrelor populate, a industriilor si a complexelor
agrozootehnice, etc. Delimitarea , folosirea si protecția apelor este reglementată la noi, prin
Legea 8/1974 care îi poarta numele ; hotarele lor se stabilesc de comisii mixte ale Ministerului
Mediului și ale Cadastrului general.
Acțiunea a fost precedată de clasificarea retelei hidrografice prin introducerea unui

mod simplu de notare a cursurilor de apă și realizarea unui “ sistem de referintă cadastral “
sub forma unei “axe de kilometrare” încadrata in reteaua geodezică. Pe baza unei
“inventarieri primare”, intocmita pe teren si redata pe fise si schite, se tine “evidența
cadastrală” cu înregistrarea noilor obiective și a modificșrilor survenite în timp. Informatiile
se sintetizează în tabele și harti grupate pe obiective cadastrale in “Atlasul apelor din
Romania”.
II.2.4. Terenuri aflate în intravilan (TDI)
Conform prevederilor legale în aceasta categorie intra “toate terenurile indiferent de

categoria de folosință situate in perimetrul localităților urbane si rurale ca urmare a
stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislatiei in vigoare”. Față de aceasta
formulare, se impun unule recizii si anume :
 Terenurile cu construcții cuprind, în mod evident, intravilanele localităților în
ansamblu deci inclusiv suprafețele folosite actualmente în scopuri agricole sau/și
silvice ;
 Construcțiile din extravilan fac parte, după caz, din fondul agricol, fondul forestier
sau al terenurilor cu destinație specială ;
 Regimul juridic al terenurilor cu constructii, in spiritul Legii 18/91, este diferit de
cel ocupat de constructiile agricole, silvice sau destinate altor activitati, deoarece
ele sunt sortite locuintelor, constructiilor administrative si social-culturale;
 Construcțiile industriale, incluse și ele in aceasta categorie, urmează a fi scoase în
afara perimetrelor ce cuprind zonele de locuit.
Cadastrul fondului imobiliar-edilitar, din intravilan, se întocmește în aceleași condiții tehnice,
prin metode numerice si cu mare precizie, stabilite de cadastrul general. Intravilanul
comunelor sau al satelor se consideră ca un sector cadastral si se numeroteaza intotdeauna la
inceput. Orasele la rândul lor, care se extind pe suprafete mari si au un numar însemnat de
unităti elementare, se constituie ca teritorii cadastrale separate, ca enclavă în teritoriul general
al lor.
28
CAP. II.
Terenurile virane din intravilan, chiar dacă pe moment sunt cultivate, au regim
economic și juridic diferit de extravilan. Suprafețele respective fiind destinate constructiilor
sunt mai valoroase, iar evaluarea, in vederea impozitarii, se face dupa alte criterii si nu dupa
bonitarea terenului, considerată ca element de baza la cele din extravilan; în marile orașe
valoarea terenurilor poate fi, mai mare chiar decât a construcției existente.
Construcțiile propriu-zise se inventariază odată cu terenurile care le determină la rândul
lor situatia juridică. Ca marime se are in vedere doar suprafața ocupată de construcție, valoare
ce interesează cadastrul general si cartea funciară. Pe fișe separate se înscriu alte informatii
(materiale constructive, vârsta, starea stilul) care servesc serviciilor de sistematizare,
agentiilor de asigurări, ș.a.m.d.
II.2.5. Terenuri cu destinatie specială (TDS)
Legea fondului funciar include in aceasta categorie terenurile folosite pentru

transporturi(rutiere, feroviare, navale și aeriene cu toate suprafețele aferente), pentru
construcții si instalatii (hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor
naturale, de telecomunicații), în exploatările miniere și petroliere (cu carierele și haldele de
orice fel), pentru nevoile de apărare, precum și plajele, rezervațiile, monumente ale naturii,
ansamblurile si siturile arheologice, s.a.m.d
Caracteristicile acestor terenuri, care servesc producției și protejează anumite valori
naturale sau istorice, sunt variate astfel :
 Numărul lor este nelimitat, lista fiind deschisă în funcție de nevoile societății,
generatoare și de alte activități ce se desfasoară pe scoarta terestră;
 dispersarea lor pe intreg teritoriu national, ocupând suprafețe restrânse cu
excepția drumurilor, căilor ferate și rezervatiilor naturale (Delta Dunării, Retezat),
ce servesc si unor scopuri productive si/sau protectiei mediului ambiant;
 marea majoritate sunt proprietate de stat, în afara circuitului civil și de regulă nu
sunt încluse în cartea funciară. Unitătile în cauza se înscriu în tabele anexe, în
cărti funciare speciale, sau sunt cuprinse în cadastrele de specialitate;
 reprezentarea pe harta cadastrala se face prin contur fară estimări cadastrale,
deoarece imobilele fiind proprietate de stat sunt scutite de impozite.
Terenurile folosite pentru transporturi sunt cele mai numeroase din această categorie
și au trei destinații principale fiind ocupate de:
 caile ferate, ce cuprind suprafețele acoperite cu linii, stații, cantoane, remize, etc.,
precum și zonele de protectie a liniilor. Toate se delimitează de comisii speciale,
se reprezintă prin contur, iar în interiorul lor, S.N.C.F.R. ține evidenta obiectivelor
conform Legii 12/1930, modificată în Legea 987/41 privind funcționarea
“Cărtilor funciare centrale pentru cai ferate si canale” cu sediul la Cluj –
Napoca;
 transporturile rutiere, respectiv cele înscrise in Legea 13/74 care definește și
clasifica drumurile si Legea 43/75 care stabileste latimea lor. Cadastrul și cartea
funciară a drumurilor care se introduc abia dupa modelul S.N.C.F.R., sunt de real
folos pentru administrarea si gospodărirea lor. Pe harțile cadastrului general
drumurile se reprezintă prin traseul și ampriza lor, inclusiv zonele de protecție ;
29
CAP. II.
 transporturile aeriene, înglobând aeroporturile, aerodromurile cu instalațiile

aferente și terenuri auxiliare, reglementate de Codul aerian al României. Decretul
nr. 516/1953 prevede ca :”toate mijloacele aeronautice civile ale Romaniei,
inclusiv terenurile, construcțiile și instalatiile la sol sunt proprietate de stat”.
Aeroporturile militare, la rândul lor, fac parte din terenurile destinate apărării
naționale.
II.3. CATEGORII DE FOLOSINȚĂ
Categoria de folosință este o caracteristică a terenurilor definită de utilizarea lor

concretă. Acest atribut al parcelei, individualizat printr-un cod, serveste implicit nevoilor
cadastrului general asigurând o înregistrare ordonată a tuturor suprafețelor, contribuind la
întocmirea cărții funciare inclusiv la evaluarea terenurilor. Ca noțiune fundamentală a
cadastrului ea nu mai este partajată ; practic însă, categoriile de folosință se împart uneori și în
subcategorii necesare la stabilirea măsurilor agrotehnice.
Efectiv, categoriile de folosință au aparut și s-au diversificat în decursul timpului în
funcție de cerintele oamenilor. Daca pamântul nu a fost folosit inițial ca pașune s-a trecut
ulterior la cultivarea terenurilor cu mâl adus de ape și apoi la destelenirea unora noi,
constituind astfel o categorie de folosință aparte, “arabilul”. Cu timpul, pe baza unor cereri tot
mai variate, agricultura a început să producă pentru piata iar în cadrul terenurilor au aparut noi
subdiviziuni : vii, livezi, culturi de hamei etc.Categoriile de folosință s-au diversificat asadar
conform cerințelor tot mai variate ale pieței, dar se mentin sub control pentru satisfacerea
nevoilor generale ale societatii.
30
CAP. II.
II.3.1. Categorii de folosinta agricole (A).
Terenurile cu destinație agricola include cinci categorii de folosință, pentru care se

prezinta succint principalele caracteristici .
• Arabilul cuprinde terenuri ce se ară in fiecare an sau la mai mulți ani (2-6) si care sunt
cultivate cu plante anuale sau perene : cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice și
industriale, plante medicinale și aromate, legume sau zarzavaturi, flori, plante furajere ș.a.
• Pașunile sunt terenurile inierbate sau ințelenite, in mod natural sau artificial prin
reînsămânțări periodice, la 15-20 de ani folosite pentru pașunatul animalelor.
• Fânetele cuprind terenuri inierbate sau ințelenite, in mod natural sau artificial, prin
însămânțările la 15-20 de ani, de pe care iarba se cosește pentru fîn.
• Viile include terenurile plantate cu “vii hibride” (producatori direți) sau “nobile”,
culturi de hamei cu o agrotehnica asemanatoare și pepinierele viticole. In alte țări (
Germania) hameiul este o subcategorie a arabilului iar viile sunt încadrate la “ alte
categorii de folosință”.
• Livezile sunt plantații cu pomi si arbuști fructiferi, având ca subcategorii livezi clasice
(cu culturi intercalate, înierbate, pure), intensive și superintensive (de mare densitate, cu
coroane dirijate si mecanizarea lucrarilor de întreținere si recoltare), plantații de arbuști
fructiferi (zmeura, agrișe, coacaze), de duzi, pepiniere pomicole s.a.
• Ca elemente suplimentare la aceste terenuri reținem:
 Deosebirea dintre pășuni și fânețe este dată de modul in care se valorifică iarba.
Ele pot deveni alternativ una sau alta, dar sunt și pășuni propriu-zise (cele montane)
respectiv fânețe (cele joase, umede);
 O serie de subcategorii sunt asemănătoare distingându-se, atit pășuni, cât și
fânețe curate, împădurite, cu pomi fructiferi, cu tufărișuri, etc;
În țările occidentale alături de fânețe se înregistreaza și pajistile iar pășunile montane
cu jnepenișuri se consideră zone valoroase de protecție a solului pentru retenția apei ;
 Terenurile agricole din intravilan, ca anexe ale construcțiilor, se înregistrau
împreuna cu acestea toate sub un singur nr. Topografic, spre exemplu “ casa, curte și
grădină” impozitul plătindu-se ca pentru teren de construcții. În cadastrul nou, care
se introduce în prezent, parcelele din cadrul corpurilor de proprietate se înscriu
separat.
II.3.2. Categorii de folosință forestiere (F)
În acest caz nu este vorba de fondul forestier care, in ansamblu, cuprinde și alte categorii
de folosință. Efectiv, aici se regăsesc terenurile împădurite in prezent, in mod natural sau prin
plantații, precum si cele care au fost și vor fi acoperite cu vegetație forestiera.
• Pădurile sunt terenuri acoperite cu arbori și arbuști forestieri, destinate producției
materialului lemnos și protecției mediului ambiant sau a îndeplini în exclusivitate o funcție de
protecție. În această categorie intră si plantațiile tinere, lăstărișurile, pădurile tăiate,
doborâturile de vânt și pădurile parc.
31
CAP. II.
• Perdelele de protecție, ca benzi ordonate de plantații silvice sau silvo-pomicole,

servesc la protejarea culturilor agricole, a căilor de comunicație, a asezărilor omenești,
adisgurilor, cu rol antierozional, de stabilitate a nisipurilor zburătoare etc.
• Tufărișurile și mărăcinișurile, respectiv suprafețele acoperite cu vegetatie
arbustivă (jnepi, ienupăr, cătină) au, in general, rol de protecție contra eroziunii solului pe
terenuri în pantă. Acolo unde acestea invadează pășunile sau/și fânețele ele sunt lichidate prin
lucrări de curățire.
• Răchităriile, sunt suprafețe special amenajate pentru producerea materialului de
împletituri, iar pepinierele silvice pentru material săditor necesar regenerarii pădurilor.
II.3.3. Categorii de terenuri cu ape și ape cu stuf (H)
În general aici sunt cuprinse suprafețele ocupate permanent cu ape si cele acoperite
temporar care după retragerea acestora nu pot avea altă folosință din cauza excesului
permanent de umiditate.
• Apele curgatoare inclusiv fluviul Dunărea, râurile, pâraiele, gârlele și apele mici, a căror
suprafață se considera albia minoră, din mal în mal, deci inclusiv prundișurile surpate de
viiturile mari.
• Apele stătătoare, respectiv lacurile și bălțile naturale cu sau fără trestiișuri și păpurișuri, a
căror limită se înregistrază pe linia nivelului mediu.
• Apele amenajate piscicol, se referă la suprafețele ocupate cu heleștee și păstrăvării, canale
deschise de irigații, desecări, aducțiune și transport.
• Apele cu stuf sunt de fapt terenuri acoperite permanent cu ape de mică adâncime unde
cresc trestiișuri si păpurișuri.
• Marea teritoriala este dată de o fâșie lata de 12 mile marine spre larg, dusă la 22224 m.
(1 mila marină = 1852,20 m.), măsurată de la linia de bază a celui mai mare reflux de-a lungul
țărmului. Suprafața mării interioare este cuprinsă între țărmul mării și aceeași linie de bază.
II.3.4. Categorii de drumuri (DR) si căi ferate (CF)

În aceste doua categorii se consideră terenurile ocupate de căile de transport terestre, cu
zonele legale definite de ampriza lor, inclusiv cele ocupate cu cantoane, depozite si gări. Din
punct de vedere funcțional și al administrației, căile de comunicații rutiere se clasifică în mai
multe subcategorii, în conformitate cu Ordonanța Guvernului Nr. 43/97 și regimul lor juridic.
• Drumurile pot fi de interes național respectiv autostrăzi, drumuri expres și naționale
europene, principale și/sau secundare. Urmează cele de interes județean care leagă capitalele
de județ, municipiile, orașele, porturile, aeroporturile stațiunile balneoclimaterice și
obiectivele importante între ele și cele de interes local respectiv comunale si vicinale.
Ultimele, care nu au un caracter permanent, nu se înregistrează separat ci se atribuie
parcelelor vecine proporțional cu suprafața lor.
• Străzile din localități urbane precum și din cele din localități rurale (principale,
secundare), cu denumiri și numerotări specifice.
• Căile ferate simple, duble și înguste, cu terenurile și construcțiile aferente (gări depouri,
magazii, triaje și altele).
32
CAP. II.
II.3.5. Categorii de terenuri cu construcții (C )
Suprafețele din aceste categorii sunt numeroase fiind ocupate cu construcții sau curți și
construcții (locuințe, fabrici, uzine, școli, silozuri, etc.), amenajări de interes social sau
economic (parcuri, cimitire, terenuri de sport, pajiști și ștranduri, piețe și târguri), cariere și
exploatări miniere sau petroliere, amenajările contra eroziunii malurilor (diguri, taluzuri
pietruite), fâșiile de frontieră, precum și cele care nu se încadrează în categoriile anterioare
(tab.2).
II.3.6. Categorii de terenuri degradate și neproductive (N)
Aici sunt incluse suprafețe cu procese excesive de degradare, practic fără vegetație,
respectiv nisipuri mișcătoare, stâncării, bolovănișuri, pietrișuri, râpe, ravene și torenți, mocirle
și smârcuri, halde de steril, gropi de împrumut, etc . Aceste terenuri nu produc nici un venit
cadastral și nu pot fi transformate ca suprafețe productive decât prin amenajări costisitoare și
greu de justificat.
Notă generală : În normele tehnice de lucru, privind introducerea cadastrului general în

țara noastră, sunt prezentate categoriile de folosință, ce urmează a fi înregistrate cu
caracteristicile lor, simboluri, suprafețe minime de reținut, etc.
33
CAP. III.
CAPITOLUL III.
III. 1. CONSIDERATII GENERALE
În realizarea funcţiei tehnice a cadastrului, pe lângă lucrările specific geodezice,

topografiei şi fotogrammetriei, apar problem tehnice specific cadastrului, cum sunt:
calculul suprafeţelor;
detaşarea sau parcelarea suprafeţelor;
rectificări de hotare;
intersecţii de drepte;
drepte paralele şi drepte perpendicular;
puncte de segment.
În cadastru orice imobil sau parcelă de teren cu sau fără construcţii se defineşte prin
următoarele:
a)pe planul cadastral este reprezentată: situarea în teritoriul administrative definită

prin poziţie, formă, dimensiuni, numărul cadastral şi simbolul categoriei de folosinţă a
terenului;
b)în registrele cadastrale sunt înscrise: proprietarul imobilului, numărul cadastral şi
simbolul categoriei de folosinţă a terenului şi suprafaţă.
Structura cadastrului general se bazează pe existenţă simultană a acestor elemente

obligatorii. Lipsa numai a unuia singur dintre ele face improprie, incompletă şi neadecvată
informaţia cadastrală despre un imobil.
Suprafaţa unui teren reprezintă aria unui contur închis reprezentat pe un plan de
protecţie, care este acelaşi pentru toate imobilele dintr-un teritoriu administrative.
Este cunoscut din cartografia matematică faptul că orice proiecţie în pln a formei curbe
a Pământului nu se poate face fără deformaţii liniare sau unghiulare, precum şi faptul că în
proiecţia naţională conform stereografică 1970 există deformaţii liniare regionale care se
manifestă pe direcţiile radiale faţă de central proiecţiei, care ajung la valori până la -25 cm/km
în central proiecţiei şi până la +50-60 cm/km la extremităţile teritoriului naţional.
Este important să precizăm că, în zonele cu deformaţii liniare majore, se impugn
măsuri precum reducerea deformaţiilor liniare, astfel încât erorile în calculul suprafeţelor să
fie induse într-o măsură cât mai redusă. Pentru aceasta în locul planului de proiecţie secant
unic al proiecţiei stereografice 1970 se adoptă un plan de proiecţie locaş, care poate fi:
fie un plan secant local paralel cu planul secant unic ;
fie un plan tangent local, plan care are o orientare diferită decât planul secant
unic.
Oricare ar fi planul de proiecţie local ales, întotdeauna este obligatoriu să se cunoască
formulele şi parametrii de transcalcul al coordonatelor planimetrice x,y ale punctelor între
cele două plane de proiecţie: local şi naţional. Această problemă este de cartografie
CAP. III.
matematică şi va fi prezentă succinct în altă parte a cursului, când tratăm problema cerinţelor
de calitate şi de precizie ale planurilor cadastrale.
Calcului suprafeţelor se poate face prin mai multe procedee, în funcţie de natura
datelor de care dispunem pentru această operaţie.
Putem avea terenuri cu figuri poligonale, geometrizate, pentru care dispunem de date
numerice – coordonate planimetrice ( x,y) sau coordanate polare ( d ,Θ) ale punctelor de
frângere a aliniamentelor conturului geometrizat sau putem dispune numai de date grafice,
adică planuri la o scară cunoscută, de regulă o scară mare ( 1:500, 1:1000, 1:2000 ) Sau
putem avea terenuri cu configuraţii neregulate, negeometrizate, sinuoase, curbilinii sau astfel,
numai în forma graphic, pe planuri la scară determinată.
Pentru calculul suprafeţelor, după caz, se adoptă unul dintre următoarele procedee:
procedeu numeric, care poate fi:
 analitic;
 trigonometric;
 geometric.
procedeu grafic, care poate fi bazat pe :
 măsurători grafice de distanţe sau distanţe şi unghiuri;
 măsurători grafico-mecanice de suprafeţe.
Categoriile de date primare specific necesare aplicării fiecărui procedeu de calcul al
suprafeţelor sunt prezentate în tabelul următor:
Metode de măsurători Categorii de date care
pentru culegerea datelor intră în calculul Procedee de calcul al
iniţiale suprafeţelor suprafeţelor
Măsurători topografice Unghiuri (α β Θ ) şi distanţe Numerice:
(d) sau coordonate  analitic
planimetrice (x,y)  trigonometric
 geometric
Măsurători fotogrammetrice Coordonate x, y
analitice-digitale pe modelul  analitic
optic
Măsurători pe planuri Date grafice liniare sau date  grafic

cadastrale grafice liniare şi unghiulare  analitic
Coordonate x, y obţinute prin  analitic
degitizarea contururilor
Citiri la integratoarele grafico-  grafico-mecanic
mecanice:
Planimetrie,
coordonatografe,integratoare etc.
CAP. III.
III. 2. PROCEDEE NUMERICE
III. 2. 1. Procedeul analitic
Se aplică în cazul când sunt cunoscute coordonatele x, y ale tuturor punctelor de

frângere a unui contru poligonal.
Formulele de calcul al suprafeţei unui poligon sunt următoarele:
S= , când axa Ox este bază de calcul
S= , când axa Oy este bază de calcul.

De regulă, se calculează cu una dintre formule, iar cealalaltă formulă se foloseşte
pentru verificarea calculelor.
Fig. 1 -Procedeul de calcul analitic al suprafeței din coordonate rectangulare
La aceste formule de calcul se ajunge prin generalizare pentru poligonare cu n laturi.

Demonstrăm cazul de calcul al suprafeţei unui patrulater cu vârfurile notate 1-2-3-4, fiecare
cu coordonate cunoscute ( ). Luând ca bază de calcul axa Ox, suprafaţa patrulaterului 1-
2-3-4 poate fi determinată din suma suprafeţelor trapezelor fictive formate de laturile 1-2 şi 2-
3 ( forma aşa zis convexă a poligonului în raport cu axa Ox ) minus suma suprafeţelor
trapezelor fictive formate de laturile 3-4 şi 4-1 ( forma concavă a poligonului în raport cu axa
Oy ).
2S=
și
2S=
Parcurgerea punctelor în aplicarea formulelor generalizate se face în sensul orar,
topografic, ca în figura de mai sus.
III. 2. 2. Procedeul trigonometric
Se aplică atunci când punctele de contur ale poligonului sunt determinate prin
coordonate polare, adică unghiuri de orientare ( ) şi distanţe ( determinate faţă de un
punct de staţie (O).
CAP. III.
Fig. 2 -Procedeul de calcul trigonometric al suprafeței din coordonate polare
Dacă pentru patrulaterul notat 1-2-3-4 avem pentru fiecare din cele patru vârfuri
coordonatele polare ( acel poligon este determinat, iar suprafaţa lui va rezulta din suma
şi diferenţa suprafeţelor triunghiurilor fictive care se formează din câte două puncte succesive
ale poligonului cu punctul O – originea coordonatelor polare.
Pentru fiecare dintre triunghiurile menţionate suprafeţele se calculează cu

coordonatele polare astfel :
Generaliyând, suprafaţa unui poligon se calculează din coordonate polare cu formula:
III. 2. 3.Procedeul geometric
Se aplică atunci când pe teren au fost măsurate distanţe cu ruleta în coordonate

echerice sau pentru intersecţii liniare de distanţe sau pentru perimetrarea conturilor
construcţiilor. În toate asemenea cazuri de mîsurîtori liniare de distanţe calculul suprafeţelor
CAP. III.
se poate face aplicând formulele elementare ale geometriei plane pentru diversele figuri care
se formează sau în care se poate descompune firgura : triunghiuro, dreptunghiuri sau trapeze.
III. 3. PROCEDEE GRAFICE
Calcului suprafeţelor prin procedee grafice se aplică atunci când nu se dispune de date
numerice rezultate din măsurători topografice sau fotogrammetrice, de natura celor care să
permită calcului suprafeţei printr-unul din procedeele numerice prezentate mai sus, şi pot fi
folosite doar planuri cadastrale, obţinute fie prin porcedee topografice, fie prin procedee
fotogrammetrice. În asemenea cazuri pe planurile cadastrale se fac masurători grafice cu rigla
gradată, cu scări grafice, cu raportoare, cu planimetre integratoare etc.
Precizia determinării suprafeţelor prin procedee grafice este de obicei scăzută şi

depinde de următorii factori:
scara planului cadastral:la scară mai mare se obţine precizie mai mare;
precizie iniţială la întocmirea planului cadastral;
deformaţiile suportului foii de plan analogic – umiditate, uscăciune, ondulări,
îndoituri;
acurateţea liniilor planului, conştiinciozitatea în lucru şi acuitatea vizuală a
operatorului.
În funcţie de configuraţia şi de mărimea poligoanelor calculul suprafeţelor prin
procedee grafice se poate face în mai multe moduri:
 prin descompunerea poligoanelor cu figuri complicate neregulate în figuri

geometrice simple- triunghiuri, trapeze ale căror suprafeţe sunt calculate cu
formulele geometriei elementare;
 prin procedeul grafico-mecanic, cel mai utilizat la calculul suprafeţelor pe
planurile cadastrale la scări medii (1:5000 sau 1: 10.000) obţinute prin
procedee fotogrammetrice analogice, mai ales pentru cayul figurilor de parcele
cu contururi sinuoase, pentru care aplicarea procedeului grafic este aproape
imposibilă sau este anevoioasă. Determinarea suprafeţelor plane orizontale se
face, în acest caz, cu instrumente speciale numite planimetre, care se bazează
pe principiul matematic al integalei curbilinii şi pe principiul mecanic al
„şurubului fără sfârşit” , la care mişcarea unui tambur ( rotiţă ) în contact cu
planul se înregistrează pe un sistem de tambururi şi verniere mişcate în
corelaţie cu mişcarea tamburului de contact. Teoria metodei de măsurare cu
planimetrul este complexă şi nu o dezvoltăm aici, dar precizăm că
recomandările legale de modul de măsurare cu planimetrele se referă, în
principal, la :
 calitatea hârtiei suport a planului cadastral ( să nu fie lucioasă, să nu
aibă îndoituri);
 orizontalitatea mesei de lucru;
 poziţia braţului polar în raport cu suprafaţa care urmează să fie
determinată;
CAP. III.
 poziţia unghiulară reciprocă a celor două braţe ( fix şi mobil ) ale

planimetrului în timpul parcurgerii conturului figurii de determinat;
 punerea în scară a planimetrului;
 determinarea corecţiei de punere în scară;
 determinarea cirecţiei de deformaţie a suportului de hârtie al planului,
dacă există determinări metrice realizate iniţial la data întocmirii
planului cadastral, cum ar fi caroiajul
 -ecartul maxim admis între două determinări succesive;
 numărul de determinări succesive necesare pentru calculul suprafeţei.
Metoda grafico-mecanică de determinare a suprafeţelor este deosebit de eficientă în
cazul suprafeţelor mari, neregulate, cu contururi sinuoase, precizia este apreciată ca fiind
„bună”, dar întotdeauna inferioară preciziei metodelor numerice. Randamentul de lucru al
procedeului grafico+mecanic în raport cu celelalte procedee grafice este mai ridicat. În funcţie
de tipul de plaimetru folosit trebuie urmărite şi aplicate instrucţiunile de lucru proprii
fiecăruia.
III. 4. PARCELAREA ŞI DETAŞAREA TERENURILOR
III. 4. 1. Probleme generale
În cadastru sunt frecvente situaţiile când asupra unui teren intervin operaţiuni de
parcelare sau detaşare, care sunt operaţiuni prin care un teren, care anterior constituia o
entitate de sine stătătoare – un imobil sau o parcelă de teren proprietatea determinată a unei
persoane, urmează să fie împărţită în două sau mai multe terenuri, fie în vederea schimbării
categoriei de folosinţă a terenului, fie în vederea înstrăinării dreptului de proprietate asupra
unei porţiuni din terenul iniţial.
Întotdeauna o detaşare trebuie să îndeplinească două condiţii iniţiale:
condiţia de suprafaţă;
condiţia de direcţie a liniei de detaşare.
Pentru executarea şi aplicarea lucrărilor de parcelare sau detaşarea a terenurilor este

necesar să fie studiate în prealabil planurile cadastrale existente, precum şi să fie efectuate
măsurători topografice de determinare sau de verificare a limitelor imobilului ce urmează a fi
parcelat sau detaşat. Pe baza acestui studiu se întocmeşte proiectul de parcelare şi se
calculează elementele care apoi vor fi aplicate pe teren ( coordonatele planimetrice
rectangulare x, y sau coordonate polare – distanţe d, orientări Θ sau unghiuri α ).
Parcelarea sau detaşarea terenurilor se efectuează pe planul cadastral şi în raport

de datele de care se dispune şi de precizia cerută pentru detaşare, se aplică fie un procedeu
grafic, fie procedeu numeric.
Procedeele grafice de parcelare sunt aplicabile în condiţii deosebite, şi anume:
există planuri cadastrale la scări mari (1:500, 1:1000 sau 1:2000), care oferă
posibilitatea unor determinări cu precizie bună;
terenurile ce se detaţează au forme geometrizate, relativ simple.
CAP. III.
Procedeele grafice sunt mai expeditive în raport cu procedeele numerice, dar mai puţin
precise decât procedeele numerice. Precizia detaşărilor prin procedee grafice este determinată
de scara planului cadastral şi de acurateţea lucrărilor grafice efectuate de operator.
Procedeele grafice folosesc principii ale geometriei plane. Soluţiile sunt diferite în
funcţie de cerinţa ca detaşarea terenurilor să se facă printr-o linie care, fie să treacă printr-un
punct obligat, fie safie paralelă cu o direcţie dată.
Întrucât în etapa actuală există tehnică de scanare a planurilor cadastrale şi de

vectorizare a planurilor raster, detaşările terenurilor prin procedee grafice sunt depăsite pentru
a mai prezenta interes aplicativ şi pentru a fi prezentate în acest curs.
III. 4. 2. Procedee numerice
În acest caz este necesar să fie cunoscute coordonatele planimetrice x,y ale punctelor
de frângere a aliniamentelor conturului ce defineşte terenul ce urmează a fi parcelat. Planul
cadastral chiar poate lipsi, întrucât este suficient să fie întocmit o schiţă a terenului printr-o
reprezentare grafică aproximativă a coordonatelor punctelor ce definesc terenul.
Linia de parcelare sau detaşare a terenului va fi dată prin coordonatele punctelor care o
definesc în raport cu alte laturi sau puncte ale terenului. Coordonatele x,y rezultate sunt
precise din punct de vedere matematic, şi nu mai sunt influenţate de scara şi precizia
planurilor cadastrale sau de acurateţea şi atenţia operatorului, ca în cazul procedeelor grafice.
Rezolvarea problemelor de parcelare sau detaţare se pune pentru câteva situaţii

specifice de calcule topografice, cum sunt:
o punctul de segment;
o intersecţiile de drepte;
o drepte paralele;
o drepte perpendiculare.
III. 4. 2.1. Detaşarea unei suprafeţe prin punct obligat
a) Detaşarea prin punct obligat în triunghi
Sunt cazuri când problema detaşării unei suprafeţe impune condiţia ca lunia de
detaşare să treacă printr-un punct obligat, impus de anumite interese, cum ar fi grăniţuirile
dintre vecini, rectificări de hotare sau ieşirile din indiviziune ( sistarea stării de coproprietate a
doi sau mai mulţi coproprietari asupra unui imobil), îndeplinind totodată şi condiţia ca
suprafaţa ce se detasează să aibă o valoare determinată sau să se conserve suprafeşele între
proprietăţile vecine.
Detaşarea unei suprafeţe în triunghi este un caz mai rar întâlnit în practică, însă are
importanţă teoretică, întrucât detasările în poligoane mai complexe se reduce în final la
problema detaşării în triunghi.
CAP. III.
Fig. 3 - Detaşarea unei suprafeţe prin punct obligat în triunghi
o Procedeul analitic
Se dă triunghiul 1-2-3 prin coordonate x, y ale punctelor de vârf şi se cere detaşarea

unei suprafeţe S1 începând dinspre latura 1-2 printr-o linie detaşare care să treacă prin punctul
2 şi să întâlnească latura 1-3 într-un punct ale cărui coordonate să fie determinate.
Se calculează raportul r cu elementele cunoscute, iar S1-2-3 din coordonatele:
Coordonatele punctului M se calculează cu raportul r ca punct pe segment :
o Procedeul trigonometric
Pentru calculul coordonatelor punctului M ca punct pe segmentul 1-3 sunt necesare:
-calculul orientării Θ1-3 a laturii 1-3, din coordonatele punctelor 1 şi 3;
-calcului distanţei d2-M din formula trigonometrică a suprafeţei unui triunghi ca produc
al lungimii a două laturi cu sinusul unghiului dintre aceste laturi:
Coordonatele punctului M sunt :

CAP. III.
b) Detaşarea prin punct obligat în poligonul oarecare
Problema detaşării prin punct obligat într-un poligon oarecare, atât prin procedeul
analitic, cât şi prin procedeul trigonometric, se reduce la detaşarea prin punct obligat în
triunghi.
Se dă poligonul definit de coordonatele x,y ale punctelor de contur 1-2-3-4-5-6-7.
Fig. 4 - Detaşarea prin punct obligat în poligonul oarecare
Se cere să se detaşeze suprafaţa S printr-o linie care să treacă prin punctul 2, începând
dinspre latura 2-1.
Problema este rezolvată prin determinarea coordonatelor punctului M care formează

linia detaşare 2-M. Dar trebuie determinată latura poligonului pe care se afla punctul M. În
acest scop se calculează succesiv suprafeţele S1, S2, S3 ale triunghiurilor formate de punctele
2-7-1, 2-6-7, 2-5-6 din coordonatele, şi se compară cu suprafaţa S care trebuie detaşată. În
cazul din figură S1+S2<S. Rezultă că punctul M se afla pe latura 6-5 a poligonului. Se va
detaşa suprafaţa ΔS=S-(S1+S2) prin punctul obligat 2 în triunghiul 2-5-6 , iar problema
detaşării în poligon este rezolvată cu formulele cunoscute ale detaşării în triunghi prin punct
obligat.
III. 4. 2.2. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată
Detaşarea unei suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1, s2, ... , sn, într-un poligon
printr-o linie sau o serie de linii de detaşare paralele cu o direcţie dată, care de obicei este o
latură a poligonului, este cel mai frecvent caz în practica detaşărilor sau parcelărilor.
III. 4. 2.2. a. Detaşarea paralelă în triunghi

CAP. III.
Se cere detaşarea suprafeţei s în triunghiul dat prin coordonatele x, y ale vârfurilor 1-

2-3 printr-o linie paralelă cu latura 1-3 a triunghiului.
Rezolvarea problemei constă în determinarea coordonatelor x,y ale punctelor M şi N,
care reprezintă intersecţia liniei de detaşare paralele cu latura 1-3, cu celelalte laturi ale
triunghiului, adică cu 1-2 şi respectiv, cu 3-2.
Este necesară o precizie suplimentară, anume aceea că suprafaţa detaşată să înceapă de
la baza triunghiului, latura 1-3, sau de la vârful 2 al triunghiului.
Fig. 5 - Detaşarea paralela în triunghi
o Procedeul analitic
Problema se rezolvă tinând seama de raportul de asemănare dintre triunghiurile M-2N

şi 1-2-3.
Cu raportul r se calculează coordonatele punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-1

şi 2-3:
CAP. III.
Pentru a ajunge la calculul coordonatelor punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-

1 şi 2-3 trebuie să se calculeze:
-orientările laturilor Θ2-1 şi Θ2-3, din coordonate;

-distanţele: d2-M şi d2-N;
Folosind înălţimea H=d2-T a triunghiului 2-3-1, unghiurile formate de baza 1-3 a
triunghiului cu laturile alăturate, α şi β , relaţiile din triunghi,conform notaţiilor din figură ,
rezultă:
Detaşarea paralelă în triunghi începând de la vârful triunghiului
Atât prin procedeul analitic, cât şi prin procedeul trigonometric,problema detaşării

unei suprafeţe începând de la vârful triunghiului are o rezolvare asemănătoare.
o Procedeu analitic
Se calculează un raport r bazat pe proporţionalitatea triunghiurilor M-2-M şi 1-2-3:
Cu raportul r se calculează coordonatele punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-1

şi 2-3:
Raţionamentul demonstraţiei este asemănător, numai p se calculează înăşţimea h1 a

triunghiului M-2-N, astfel:
CAP. III.
Unde:
Apoi: şi
Coordonatele punctelor M şi N pot fi calculate ca puncte pe segmentele 1-2 şi

respectiv 3-2, astfel:
III. 4. 2.2. b. Detaşarea paralelă în trapez
Detaşarea unei suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1, s2 ,... sn, în trapez printr-o
linie sau o serie de linii de detaşare paralele cu una din baze, este frecvent întâlnită în practica
detaşărilor sau parcelărilor.
Fig. 6 - Detaşarea paralela cu bazele in trapez
Cazul A) Detaşarea paralelă în trapez de la baza mare
o Procedeu analitic
Se cere detaşarea unei suprafeţe s în trapezul dat prin coordonatele x, y ale vîrfurilor
1-2-3-4 printr-o linie paralelă cu bazele, începând de la baza mare 1-4 a trapezului.
Rezolvarea problemei constă în determinarea coordonatelor x, y ale punctelor M şi N ,

care reprezintă intersecţia liniei de detaşare paralele cu baza mare 1-4, cu celelalte laturi ale
trapezului 1-2 şi 4-3.
În figura de mai sus se presupune cî linia M-N este cunoscută. Se duc paralele cu
latura 1-2 a trapezului prin punctele 3 şi N , rezultând punctele C şi D de intersecţie cu baza
mare 1-4. S-au format triunghiuri asemenea D-N-4 şi C-3-4, în care se poate scrie următorul
raport de proporţionalitate:
CAP. III.
Unde: b1, h, l şi k sunt necunoscute.
Pentru calculul coordonatelor punctelor M şi N trebuie determinat raportul r, respectiv

trebuie determinată lungimea laturii de detaşare b1=dM-N , astfel:
Având valoarea calculată b1, adică baza mică a trapezului rezultat după detaşare, se
pot calcula toate elementele necesare şi raportul r, după care problema este rezolvată prin
punctul pe segment, astfel:
Detaşarea paralelă în trapez a unei serii de suprafeţe s1, s2, ... , sn,
Porblema detaşării în serie este simplă, întrucât se calculează coeficienţii ri astfel :
ri pentru suprafaţa s1,
r2 pentru suprafaţa s1 + s2,
r3 pentru suprafaţa s1 + s2 + s3
etc., pentru fiecare având lungimi diferite ale liniei de detaşare Mi-Ni:
Coordonatele punctelor care reprezintă capetele liniilor de detaşare vor fi:

CAP. III.
Problema se rezolvă prin aplicarea formulelor pentru detaşarea paralelă în triunghi.

Cazul A) Detaşarea paralelă în trapez de la baza mică
Există formule de calcul şi pentru acest caz, pe care nu le vom prezenta întrucât
problema se poate simplifica. Problema poate fi tratată ca şi când detaşează în trapez tot la
baza mare către baza mică, numai că nu detaşăm suprafaţa cerută s , ci diferenţa Δs=S-s
unde: S este suprafaţa trapezului 1-2-3-4
s este suprafaţa de detaşat.
Diind detaşată suprafaţa Δs avem ca rezultat către baza mică suprafaţa s de detaşat.
III. 4. 2.2. c. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată în poligolul oarecare
Fiind cunoscute rezolvarea detaşării paralele în triunghi şi în trapez, detaşarea unei

suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1 , s2, ... , sn într-un poligon oarecare printr-o linie
sau o serie de linii de detaşare paralele cu o direcţie dată, cel mai frecvent cu o latură a
poligonului, devine o problemă simplă de rezolvat. Este cazul cel mai frecvent întâlnit în
practica detasărilor sau parcelărilor, al aplicarea legilor proprietăţii nr. 18-1991 şi nr.1-2000.
Dacă în poligonul din figura de mai jos se cere să se detaşeze suprafaşa s printr-o linie
paralelă cu o latură, se procesează în felul următor:
-prin fiecare punct de contru al poligonului 1,2,3,... se duc paralele la direcţia ( latura )
indicată drept condiţie de direcţie a liniei de detaşare şi se obţin pe laturile opuse la intersecţie
punctele A, B, C,... , ale căror coordonate pot fi calculate ca intersecţii de drepte.
-apoi se calculează suprafeţele noilor trapeze formate, iar suprafeţele lor se compară
însumate rând pe rând cu suprafaţa de detaşat, până când se ajunge să se stabilească în care
dintre trapezele formate ajunge linia de detaşare M-N care întâlneşte consiţia de suprafaţă
detaşată s.
-în acest trapez se procedează la detaşarea suprafeţei rezultată ca diferenţa:
CAP. III.
Fig. 7 - Detaşarea paralelă cu in poligonul oarecare
În figura de sus suprafaţa s de detaşat este delimitată de linia de detaşare M-N care
trece prin trapezul nou format 3-B-9-C-. În acest trapez se detaşează suprafaţa Δs cu
formulele detaşării paralele în trapez de la baza mare către baza mică şi vor fi determinate
punctele liniei de detaşare M-N paralela cu latura l-11, cu formulele specifice detaşării
paralele în trapez.
III. 4. 2.2. d. Detaşarea paralelă cu o linie frântă în poligonul oarecare
Problema acestui caz de detaşare este întâlnită în situaţia când se cere detaşarea unei
suprafeţe s dintr-un poligon oarecare printr-o linie frântă paralelă cu o linie frântă dată,
constituită din laturi ale poligonului.
În figura de mai jos în poligonul 1-2-3-...-11 se cere să se detaşeze suprafaţa s printr-o

linie frântă paralelă cu laturile poligonale 1-2-3-4-5. Problema este să se determine
coordonatele x,y ale punctelor A-B-C-D-E care definesc linia de detaşare paralelă cu laturile
indicate. Soluţia de rezolvare a problemei este trigonometrică.
Pentru a putea calcula coordonatele punctelor noi este necesar să fie cunoscute
distanţele l1, l2, l3, l4, l5 şi orientările Θ ale laturilor 1-A,2-B, 3-C,4-D,5-E, care pot fi calculate
din orientările laturilor cunoscute din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor αi. Precizăm că
laturile fictive 2-B,3-C şi 4-D au fost luate pe direcţia bisectoarelor unghiurilor αi formate de
laturi poligonului.
; ;
Este necesar să fie determinată valoara înălţimii h, constantă în toate trapezele( pentru
că este cuprinsă între linii paralele echidistante) folosind datele iniţiale, coordonatele
punctelor de contur al poligonului.
În trapezul 3.4.D.C din poligon se coboară din punctul C înălţimea h =C-i pe latura 3-
4 şi tot prin C se duce paralela C-d la latura D-4 a trapezului.
CAP. III.
Fig. 8 - Detaşarea paralelă printr-o linie frântă in poligonul oarecare
Se poate scrie:
sau:
suprafaţa s3 a trapezului 3.4-D-C- este:
sau:
În mod similar şi în celelalte trapeze formate se vor calcula suprafeţele s1, adică:
Suma tuturor suprafeţelor si este egală cu suprafaţa s de detaşat. Prin însumarea

formulelor de mai sus rezultă o ecuaţie de gradul al doilea, în care necunoscuta este înălţimea
h:
Pentru simplificarea termenii numerici ai ecuaţiei se notează şi se substituie cu:
Astfel , ecuaţia de gradul al doilea în h devine:
Iar hse calculează cu formula cunoscută:
Cunoscută fiind valoarea înălţomii h şi valorile unghiurilor αi ca diferenţe dintre

orientările laturilor adiacente ale poligonului, calculate din coordonatele x, y date, pot fi
calculate lungimile laturilor fictive li:
CAP. III.
De asemenea, pot fi calculate orientările laturilor fictive:
Coordonatele punctelor A,B,C,D, şi E, care definesc linia frântă de detaşare A-B-C-D-

E, paralelă cu laturile 1-2-3-4-5 ale poligonului, se calculează cu formulele de calcul
trigonometric ale punctului pe segment:
V. 4. 2.2. e. Rectificarea hotarelor

Uneori, între două teritorii administrative sau între două terenuri având proprietari
diferiţi apare problema rectificării unei porţiuni de hotar poligonal complicat şi neconvenabil
cu un hotar cu aliniament drept, simplu, convenabil. Situaţiile de acest gen se întâlnesc în
vazuri de grăniţuire între proprietăţi vecine, care de cele mai multe ori se rezolvă prin acţiuni
în instanţele judecătoreşti, pe baza unei expertize tehnice topografice.
CAP. III.
Problema este de a rectifica acel hotar şi de a determina noua linie de hotar prin care
terenurile vecine să se conserve ca suprafaţă. În funcţie de datele care sunt la dispoziţie, plan
cadastral sau inventar de coordonate x,y ale punctelor de contur al hotarului poligonal,
problema rectificării hotarului poate fi rezolvată fie prin procedeul grafic, fie prin calcule
numerice şi trigonometrice.
În figura de mai jos cele două terenuri vecine A şi B sunt delimitate prin hotarul 2-3-4-
5, neconvenabil. Se cere rectificarea cu unhorat nou, într-un singur, care să treacă prin punctul
2 , păstrând neschimbată suprafeţele terenurilor A şi B.
Acest procedeu se aplică atunci când dispunem de un plan cadastral la scară mare (
1:500, 1:1000 şi 1:2000), iar linia frântă de hotar care se rectifică este geometrizată, adică
prezintă tronsoane de aliniamente.
Rezolvarea problemei se bazează pe:

-construcţii geometrice grafice ajutătoare;
-raporturi de egalitate a triunghiurilor care au baza comună şi înălţimi egale;
-rectificarea a câte două aliniamente adiacente de hotar în etape succesive.
Fig. 9 – Rectificarea unui hotar prin procedeul grafic
În cazul din figura 9 se procedează astfel:
a)rectificarea hotarului 3-4-5:

-se uneşte punctul 3 cu punctul 5;
-prin punctul 4 se duce o paralelă la latura 4-5 şi se obţine punctul M pe latura
5-21;
-se uneşte punctul M cu punctul 3.
Rezultă linia 3-M , care reprezintă rectificarea hotarului 3-4-5-( punctul 4 a fost
eliminat), iar suprafeţele sunt echivalente, adică conservate, întrucât triunghiurile 3-4-5 şi 3-
M-5 au suprafeţe egale: triunghiurile au baza 3-5 comună şi au înălţimi egale(punctele 4 şi M
sunt situate pe linia 4-M paralelă cu baza comună 3-5 a triunghiurilor).
b) rectificarea hotarului 2-3-M:

-se uneşte punctul 2 cu punctul M;
-prin punctul 3 se duce o paralelă la 2-M şi se obţine punctul R pe latura 5-21;
CAP. III.
-se uneşte punctul R cu punctul 2.

Linia 2-R reprezintă rectificarea hotarului 2-3-M, iar suprafeţele se conservă şi în acest
caz, pentru că: triunghiurile 2-M-3, i 2-M-R au suprafeţe egale, au baza 2-M comună şi
înălţimi egale pentru că punctele 3 şi R sunt situate pe paralela 3-R la baza 2-M.
Astfel, linia2-R rectifică întregul hotar 2-3-4-5, iar suprafeţele SA şi SB se conservă,

adică sunt egale cu cele dinaintea rectificării hotarului.
o Procedeul numeric
Cunoscând coordonatele tuturor punctelor de contur al hotarelor, se calculează

suprafaţa SA a terenului A pe conturul poligonal 1-2-3-4-5-6-7.
Apoi se consideră, ca ipoteză de calcul, că hotarul ar fi rectificat prin linia dintre

punctele 2-5(fig.10) şi se calculează suprafaţa S1 a poligonului ipotetic 1-2-5-6-7. Această
suprafaţă se compară cu suprafaţa SA.
Dacă Sl<SA, punctul R de rectificare a hotarului se afla pe latura 5-6 a poligonului din
figură.
Dacă Sl<SA punctul R de rectificare a horatului se va afla pe latura 5-21 a poligonului,

ca în cazul din figura de mai jos.
Fig. 10 – Rectificarea unui hotar prin procedeul numeric
Se calculează ΔS= SA-Sl, iar această suprafaţă va fi detaşată din triunghiul 2-21-5prin
punctul obligat 2, cu formulele cunoscute de la detaşarea în triunghi prin punct obligat. Ca
rezultat obţinem coordonatele punctului R, care rezolvă problema rectificării hotarului frînt 2-
3-4-5 prin hotarul drept 2-R, cu respectarea condiţiilor puse iniţial, adică noul hotar să treacă
prin punctul dat 2, iar suprafeţele SA şi SB să nu se modifice ca întindere.
CAP. IV.
PLANURI CADASTRALE , DELIMITAREA CADASTRALA A TERITORIILOR
ADMINISTRATIVE SI MARCAREA HOTARELOR
CAPITOLUL IV.
PLANURI CADASTRALE, DELIMITAREA CADASTRALĂ A

TERITORIILOR ADMINISTRATIVE
IV. 1. ÎNTOCMIREA PLANURILOR CADASTRALE
IV. 1. 1. Generalități
Baza cartografică necesară pentru introducerea şi întreţinerea cadastrului general într-o

unitate administrativ-teritoriala este constituită din două piese componente: planul cadastral
de bază şi planul cadastral de ansamblu.
• Planul cadastral este, în principiu, o resemnare tematică, cu un anumit conţinut
specific cadastrului general. După cum s-a arătat, în condiţiile ţării noastre un asemenea
document se poate obţine în două moduri:
 ca produs derivat din ridicările în plan noi, realizate pentru planul topografic
de bază al ţării urmând o tehnologie bine pusă la punct de I.F.G.C.C- Bucureşti
. Pentru întreg teritoriul ţării noastre rezultă astfel reprezentări unitare şi
omogene, de o precizie corespunzătoare sub forma unor foi de plan specifice
proiecţiei “Stereografice 70”;
 prin actualizarea planurilor existente, care îndeplinesc condiţia de precizie şi
cu un conţinut ce prezintă modificări apreciate că cel mult 35-40 % din
ansamblul teritoriului cadastral. Procedeul este justificat în special din motive
economice şi de randament şi se pot realiza în mod diferit: pe cale clasică,
plecând de la planurile restituite fotogrammetric reambulate prin metode
topofgrafice, sau că unui plan cadastral index rezultat prin vectorizarea-
digitizarea planurilor din documentaţiile întocmite recent cu ocazia înscrierii cu
caracter nedefinitiv, a aplicării legilor proprietăţii, HGR 834/91.
Indiferent de calea urmată planurile cadastrale pentru întreg fondul funciar trebuie să
corespundă că precizie şi conţinut, realizate şi prezentate în mod unitar şi uniform conform
rigorii tradiţionale a cadastrului din România. Ori, din acest punct de vedere, ultima noutate –
planul index - este puţin convingătoare în raport cu aceste cerinţe având aspectul unei soluţii
de moment, de improvizaţie.
• Conceptul de bază la realizarea planurilor cadastrale este forma digitală,

obligatorie, sub care se poate folosi în cadrul procesului complex, automatizat în întregime, de
culegere şi prelucrarea datelor în cadastru. Evident condiţia nu exclude prezentarea lor şi sub
forma grafică (analogica) necesară utilizărilor practice.
IV. 1. 2. Planul cadastral de baza
În principiu planul cadastral de bază se constituie că piesa centrală a documentaţiei

finale şi trebuie să conţină toate elementele cadastrului general necesare pentru introducerea
lui într-un teritoriu administrativ. Principalele trăsături sunt:
51
CAP. IV.
 sub forma analogică se reprezintă în sistemul de proiecţie “Stereografic 70”, pe

trapeze cu nomenclatura oficială în România, Numeric, planul este înregistrat în
baza de date grafice (BDG);
 scările de redactare variază după zona de relief şi unitatea cadastrală (intravilan sau
extravilan) iar în cadrul ultimei după densitatea şi complexitatea detaliilor din
centrele populate (tab. 1). Se observă că scara este mai mică în zona deltaică, de
munte şi în extravilan unde detaliile sunt mai puţine şi devine mai mare în intravilan
odată cu creşterea gradului de acoperire a terenului. În oraşe mari – municipii şi
capitale de judeţ – se ajunge chiar la scara 1/500, scara ce permite redarea clară şi
lizibila a multitudinii de detalii din teren;
 precizia planului cadastral de bază este mai slabă decât a planului topografic nou şi
variază în funcţie de procedeul de obţinere a lui. În cazul celor realizate prin
actualizări, precizia scade în raport cu modul de lucru.
Scara planurilor cadastrale de bază
Tab. 1
Zona de… Unitatea Scara Observatii
cadastrală
Extravilan 1/5000
SES 1/2000 În funcție de
Intravilan 1/1000 densitatea detaliilor
1/500
Extravilan 1/2000
DEAL 1/2000 În funcție de
Intravilan 1/1000 densitatea detaliilor
1/500
MONTANA După caz sau chiar mai
si - 1/5000 mari in funcție de
DELTA 1/10000 densitatea detaliilor
DUNARII
• Conţinutul planului cadastral de bază trebuie să cuprindă toate elementele

necesare, redate sub o formă simplă şi clară spre a facilita utilizarea lui. În acest scop se
renunţa la reprezentarea reliefului (la curbele de nivel), iar planimetria se reda diferenţiat
neglijând detaliile nesemnificative şi folosind simboluri în locul semnelor convenţionale.
Elementele specifice ce trebuie să apară pe un astfel de plan sunt:
 punctele reţelei geodezice de sprijin şi de ridicare;
 hotarele unor suprafeţe, respectiv ale teritoriului administrativ şi intravilanelor
cu punctele ce le definesc numerotate definitiv, ale exploataţiilor ce administrează
teritorii întinse (agricole, silvice, de transporturi, de ape, miniere), ale corpurilor de
proprietate, inclusiv al parcelelor componente sau răzleţe;
 simbolurile de identificare a categoriilor de folosinţe precum şi a corpurilor de
proprietate;
 reţeaua de căi ferate şi de drumuri de diferite categorii;
 apele curgătoare, cu sensul de scurgere şi apele stătătoare;
 construcţiile cu caracter permanent cu simbolurile corespunzătoare;
52
CAP. IV.
 denumirile proprii de localităţi, ape, forme de relief principale, păduri,

drumuri, străzi, obiective industriale, sociale, s.a. redate după nomenclaturile şi atlasele în
vigoare;
 numerele poştale ale imobilelor din intravilane;
 codul de identificare SIRSUP al unitatii teritorial-administrative si pentru
intravilan si extravilan;
 scara de reprezentare, sistemul de proiectie, anul de intocmire, schema de
dispunere a foilor componente la nivelul trapezelor din “Stereografic 70” s.a.
• Prezentarea planului cadastral de bază se face, după cum s-a arătat, obligatoriu în
ambele variante:
 forma numerică, digitală, că înregistrare clasică pe suport compatibil cu
calculatorul, cuprinde coordonatele punctelor ce definesc detaliile topo-
cadastrale ca şi elementele calitative ale acestora redate prin simboluri. Prin
implementarea unui proiect GIS informaţiile privind planul digital se
constituie ca “baza de date grafice” iar datele descriptive sau atribute sunt
înregistrate în “ baza de date textuale”. Toate aceste informaţii şi nu numai,
pot fi apoi actualizate, prelucrate, analizate şi prezentate la comandă ;
 forma analogica grafică sub formă de planuri tematice cu un anumit conţinut
se obţine automat în cadrul sistemului GIS. În sistemul clasic planul cadastral
propriu-zis se realizează pe etape prin :
- raportarea automată, la un ploter, a tuturor punctelor prin coordonate
plane (x, y);
- legarea în desen a acestora conform schiţei de teren şi aplicarea
simbolurilor;
- completarea şi definitivarea planului cadastral cu toponimia şi alte date
specifice. Semnele convenţionale, regulile de scriere şi corpurile de
litera sunt, deocamdată, cele prevăzute în “ Atlasul de semne
convenţionale pentru planurile topografice” la scările 1/5000, 1/2000,
1/1000, 1/500 (1978) până la apatitia unei ediţii noi.
Originalele foilor se imprima pe suport nedeformabil, iar forma definitivă se realizează
după întocmirea registrelor cadastrale.
IV. 1. 3. Planul cadastral de ansamblu
• În principiu, planul de ansamblu este o reprezentare analogică la scară mică pentru

a cuprinde întreg teritoriul administrativ pe un număr minim de foi. Efectiv rezultă din
generalizarea planului cadastral de bază şi redarea principalelor detalii care să permită
orientarea şi să ofere o imagine de ansamblu a intrebgului teritoriu.
• Scara de redactare este evident, redusă (1/10000 şi 1/25000, eventual chiar
1/50000) corespunzătoare planurilor de bază la scările 1/1000 respectiv 1/2000, fiind funcţie
de suprafaţă şi forma teritoriului reprezentat.
• Conţinutul planului cadastral de ansamblu se asigura prin selectarea principalelor
elemente de pe cuprinsul planurilor cadastrale de bază reţinându-se:
 pădurile şi terenurile cu vegetaţie forestieră;
 reţeaua instalaţiilor de transport – şosele, uliţi, străzi şi căi ferate;
 reţeaua hidrografică cu apele curgătoare şi lacurile inclusiv toponimia
corespunzătoare;
 hotarele administrative şi punctele numerotate ce le definesc;
 limitele şi denumirea intravilanelor;
53
CAP. IV.
 punctele din reţeaua geodezică.

• În extracadrul planului cadastral de ansamblu trebuie să apară şi unele elemente de
identificare:
 denumirea teritoriului administrativ şi a judeţului;
 scara de redactare pe toate plansele, trecută în partea de jos;
 scheme de dispunere a foilor planului cadastral de ansamblu, cea în cauză
hasurindu-se pentru evidenţiere;
 direcţia nordului geografic, când reţeaua cartografică are altă orientare decât
latura scurtă a planului;
 insitutia şi persoanele care l-a întocmit, dată executării, s.a.
IV. 2. CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE
IV. 2. 1 Lucrările de culegere în teren a datelor cadastrale constă în:
- identificarea amplasamentului şi limitelor corpurilor de proprietate şi categoriilor de

folosinţă ale acestora;
- identificarea construcţiilor cu caracter permanent;
- identificarea proprietarilor, a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor;
- identificarea actului sau faptului juridic în temeiul căruia este folosit imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza că o lucrare separată, organizată în acest
scop sau concomitent cu executarea lucrărilor de teren în cadrul actualizării sau realizării
planurilor cadastrale.
IV. 2. 2 Identificarea proprietarilor şi a situaţiei juridice a imobilelor

Operaţiunea de identificare a proprietarului constă în înregistrarea persoanei/persoanelor
fizice sau juridice care deţin un titlu de proprietate asupra imobilului.
Proprietarii vor fi identificaţi din evidenţele consiliului local. Datele vor fi extrase din
Registrul permanent al populaţiei, listele cu numele şi prenumele, codul numeric personal şi
adresa tuturor proprietarilor din unitatea administrativ-teritoriala, conform evidentelor de la
poliţie.
Datele referitoare la proprietar se înscriu în fişa corpului de proprietate (anexa nr. 1).
Datele cu privire la identitatea proprietarului se preiau din buletinul/cartea de identitate al/a
proprietarului. În situaţiile în care proprietarul refuza prezentarea acestor acte, în fişa se
menţionează refuzul şi pentru rezolvare se solicita sprijinul consiliului local şi al poliţiei. În
cazul în care nici cu ajutorul evidentelor existente la consiliul local şi poliţie nu poate fi
identificat proprietarul imobilului, în fişa se face menţiunea proprietar neidentificate.
În fişa corpului de proprietate se înscriu:
A) numele, prenumele proprietarului şi codul numeric personal. Aceste date se
compară cu cele din listele extrase din Registrul permanent al populaţiei, în cazul când acestea
au fost obţinute. Pentru femeile căsătorite sau văduve se vor înscrie numele de familie
dobândit după căsătorie urmat de numele de familie avut înainte de căsătorie (de exemplu:
Popescu Hortensia, născută Raicu şi codul numeric personal. La înscrierea adresei de
domiciliu a proprietarului se vor preciza toate datele necesare expedierii corespondentei
54
CAP. IV.
poştale, mai ales pentru proprietarii domiciliaţi în alte localităţi decât cele cuprinse în raza
unităţii administrativ-teritoriale respective;
B) situaţia juridică a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numărul şi data
eliberării, cotă din coproprietate, unde este cazul, suprafaţa înscrisă în acte pentru fiecare
parcelă, corp de proprietate şi construcţie, după caz. Înscrierea datelor privitoare la situaţia
juridică a imobilelor aflate în proprietatea persoanelor juridice se face potrivit specificaţiilor
din actele normative sau din alte acte în temeiul cărora au dobândit dreptul real supus
înscrierii. În cazul în care nu există titlu de proprietate înscrierea se va face pe baza posesiei
exercitate sub nume de proprietar la data identificării cadastrale, precum şi a unei declaraţii pe
propria răspundere a persoanei deţinătoare a imobilului. În situaţia în care un imobil este într-
un litigiu în curs de judecată, pe fişa datelor cadastrale se face menţiunea 'imobil în litigiu' şi
se nominalizează părţile şi obiectul litigiului.
În cazul imobilelor dobândite prin moştenire se vor înregistra numele moştenitorului,
felul moştenirii şi actele care dovedesc calitatea de moştenitor.
La identificarea proprietarilor persoane juridice se înscriu următoarele date: denumirea
persoanei juridice, codul SIRUES şi adresa poştală a sediului.
Dacă nu face obiectul proprietăţii pe etaje sau apartamente, în fişa corpului de
proprietate se vor înscrie proprietarii respectivi, arătându-se pentru fiecare (sub forma
fracţionara sau în procente) numărul de părţi din întreg care îi revine, indiferent dacă acesta
locuieşte sau nu locuieşte la adresa imobilului.
În cazul clădirilor cu mai multe apartamente se întocmeşte pentru fiecare clădire lista
proprietarilor şi a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor, ca anexă la fisa corpului de
proprietate. În această listă se înscriu toţi proprietarii grupaţi pe intrări, astfel: numărul
cadastral al corpului de proprietate, numărul blocului, numărul etajului, numărul
apartamentului, numele, prenumele proprietarului şi codul numeric personal sau, după caz,
denumirea persoanei juridice şi codul SIRUES, suprafaţa totală ocupată, în proprietate
exclusivă sau în proprietate comună, denumirea actului de proprietate şi data emiterii acestuia.
În situaţia în care în clădirea respectivă sunt şi apartamente aflate în proprietatea privată a
statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, se vor înscrie denumirea persoanei juridice care
administrează fondul locativ de stat, codul SIRUES şi datele de identificare a locatarilor. Lista
proprietarilor se ataşează la fisa corpului de proprietate.
La stabilirea dreptului de proprietate asupra corpurilor de proprietate care, potrivit
legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public se vor respecta prevederile Legii nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
La stabilirea limitelor imobilelor aparţinând titularilor de cadastre de specialitate se va
ţine seama de prevederile legale privind delimitarea acestora, specifice fiecărui domeniu de
activitate.
IV. 2. 3 Identificarea categoriilor de folosinţă
Identificarea categoriilor de folosinţă se realizează concomitent cu execuţia lucrărilor
de cadastru general, respectiv cu executarea măsurătorilor de teren pentru actualizarea
planurilor cadastrale sau a culegerii datelor de identificare a proprietarilor şi a celor referitoare
la actele de proprietate, în cazul utilizării ortofotogramelor.
55
CAP. IV.
Identificarea şi consemnarea categoriei de folosinţă se fac pentru fiecare parcelă de

teren (în extravilan şi intravilan), iar datele se înscriu în fişa corpului de proprietate avându-se
în vedere semnificaţiile simbolurilor (codurilor) categoriilor de folosinţă. Codurile
categoriilor de folosinţă se scriu şi pe schiţele întocmite pentru fiecare corp de proprietate.
IV. 3. NUMEROTAREA CADASTRALĂ
IV. 3. 1 Generalitati
• Piesa principală a documentaţiei pentru introducerea cadastrului general este planul

cadastral de bază. Pe foile sau secţiunile ce redau un teritoriu administrativ sunt reprezentate
unităţile componente care primesc un număr de ordine şi li se determina suprafaţă ca atribute
elementare de identificare. În consecinţă şi aceste etape de lucrări trebuie privite şi rezolvate
cu toată atenţia şi sub toate aspectele.
• Numerotarea cadastrală a unui teritoriu administrativ presupune atribuirea şi
înscrierea pe planul cadastral a a cestor numere de ordine. Operaţia vizează toate elementele
componente respectând următoarele norme generale:
 unitatea administrativ teritorială se identifica prin codul SIRSUP extras din
“Registrul permanent al unităţilor administrativ-teritoriale” publicat de
Comisia Naţională de Statistică;
 extravilanul teritoriului are codul de identificare în baza de date “1” iar
intravilanele au codul “2”, “3” etc. în funcţie de numărul satelor componente
ale comunei;
 sectoarele cadastrale, delimitate de detalii lineare sau/şi naturale (căi de
comunicaţii, ape, diguri) care nu suferă modificări curente, denumite anterior
tarlale şi cvartale, se numerotează şi ele separat de la 1 la n începând cu
extravilanul şi continuând cu intravilanele ;
 corpurile de proprietate, constituie din una sau mai multe parcele alipite
aparţinând aceluiaşi proprietar,se numerotează pe intravilan eventual, de la caz
la caz şi pe extravilan;
 parcelele, la rândul lor, se numerotează în mod diferit după cum sunt
componente ale unui corp de proprietate sau aparţin extravilanului.
• În principiu numerotarea cadastrală într-o unitate administrativ-teritoriala se face “la

nivel de parcela său corp de proprietate” plecând de la numerotarea provizorie realizată
anterior identificării proprietarilor .
• Importanta operaţiei rezultă din faptul că numerele atribuite:
 constituie mijlocul de legătură dintre poziţia şi situaţia imobilului din teren cu
planul cadastral, registrele cadastrale şi înscrisurile de carte funciară, având o
durată de folosire nelimitată;
 asigura legătură logică între baza de date grafice şi baza de date alfanumerice
facilitând sistematizarea pe calculator a tuturor parcelelor, pe grupe, respectiv
etaje de prelucrare a datelor (sectoare cadastrale, extravilan, intravilan) şi pe
întreg teritoriu administrativ în cauză;
 permite gruparea unitatilor de baza oe etajele sus amintite. Apartenenta
juridica si alte caracteristici faciliteaza, la rindul lor, prelucrari complexe pe
calculator.
56
CAP. IV.
IV. 3. 2 Numerotarea cadastrală în extravilan
• Atribuirea numerelor cadastrale în extravilan se face la nivel de parcela care se

individualizează astfel în cadrul teritoriului administrativ. Operaţia se execută pe planul
parcelar, unde unităţile sunt constituite şi repreezntate prin conturul lor, urmărind numerotarea
provizorie care, la nevoie, se ajustează, cu această ocazie pentru a se ajunge la forma
definitivă de prezentare.
• Numerotarea efectivă se face cu cifre arabe, de la 1 la n, începând cu sectorul 1
situat în partea de NV a unităţii teritoriale şi se continua într-o succesiune firească spre zona
de SE. În acest sens se urmăreşte reţeaua principală a căilor de comunicaţie, reţeaua
hidrografică şi după caz, formele de relief pentru că numerele cadastrale să poată fi
identificate uşor .
• La parcelele de formă alungită mai sunt de reţinut, în plus şi de respectat
următoarele reguli generale:
 detaliile liniare, ca apele curgătoare, canalele, digurile, căile ferate, drumurile
clasate, se numerotează separat în cadrul fiecărui intravilan respectiv
extravilan;
 apele curgătoare primesc, prin excepţie, un singur număr pe toată lungimea lor
din teritoriul administrativ;
 restul detaliilor liniare se notează în procesul de numerotare a parcelelor şi vor
primi mai multe numere cadastrale, atribuite pe tronsoanele rezultate din
întretăierea lor;
 la interesectii, unde parcelele (detaliile liniare) se suprapun, propritatea la
numerotare se menţine în ordinea : ape (H), căi ferate (CF), drumuri naţionale
(DN), drumuri judeţene (DJ), drumuri comunale (DC), drumuri de exploatare
(DE);
 la pasajele de nivel îşi menţine continuitatea reţeaua de rang superior, respectiv
drumul naţional faţă de cele judeţene sau comunale, calea ferată faţă de
drumuri, etc.;
 digurile de apărare şi canalele mari au prioritate după apele curgătoare, când
nu sunt paralele cu căile de comunicaţie.
• În consecinţă, rezultă că în perimetrul unui teritoriu administrativ cadastral:
 calea ferată primeşte unul sau mai multe numere, după apele curgătoare, sau
canalele care o intersectează;
 drumului naţional i se acordă un singur număr dacă străbate numai
extravilanul şi nu întâlneşte ape, canale sau căi ferate;
 drumurile judeţene, comunale şi de exploatare urmează în continuare această
ordine.
Prin fragmentarea şi numerotarea cadastrală separată a detaliilor liniare se evita
înscrierea de două ori în evidente suprafeţele porţiunilor intersectate.
IV. 3. 3 Numerotarea cadastrala in intravilan
• Operaţia se desfăşoară în conformitate cu instrucţiunile tehnice actuale care prevăd

printre altele :
 intravilanele unui teritoriu administrativ se numerotează separat, fiecăruia
atribuindu-se codul de identificare în baza de date “2”, “3” şi în continuare câte
unul pentru fiecare sat (cartier);
57
CAP. IV.
 iniţial se trec la numerotarea sectoarelor cadastrale şi apoi efectiv a corpurilor

de proprietate din cadrul acestora. Numerele atribuite de la 1 la n începând de
la primul sector în succesiunea lor normală se înscrie practic o singură dată pe
plan cu cifre de 3 mm ;
 în continuare se numerotează parcelele componente ale corpului tot cu cifre
arabe de la 1 la n dar urmate de categoria de folosinţă începând cu “construcţii,
curţi”.
• Alte recomandări, prevăzute în normative şi demne de reţinut, sunt:
 străzile şi celelalte detalii liniare, ce delimitează sectoarele cadastrale, se
înregistrează separat, constituind “cvartalul zero”a cărui numerotare urmează
ordinea arătată anterior ;
 bulevardele şi străzile principale vor avea un singur număr cadastral, iar
restul străzilor vor fi divizate pe tronsoane, suprafaţă din intersecţie atribuindu-
se celei de rang superior.
IV. 3. 4 Alte dispozitii generale
• Unele prevederi comune extravilanului şi intravilanelor sunt menţionate de asemeni

în normele de lucru astfel:
 în extravilanuri cu proprietăţi fragmentate în mai multe parcele şi categorii de
folosinţă diferite, se poate adopta sistemul din intravilan cu numerotarea pe
corpuri de proprietate şi în interiorul lor de parcele, sistem ce se generalizează
însă la întregul extravilan;
 în cazul unor omisiuni, constatate la sfârşitul numerotării, parcela sau parcelele
respective vor primi numere de ordine în continuarea ultimului acordat în
intravilanul sau extravilanul respectiv;
 proprietăţile izolate cu construcţii, din extravilan ca şi în zonele de munte,
unde intravilanul nu este clar delimitat, corpurile de proprietate se vor
numerota în cadrul extravilanului;
 parcelele mici, sub 50 mp în intravilan şi 300 mp în extravilan, nu se iau în
considerare asimilându-se celor vecine aparţinând aceluiaşi proprietar;
 numărul cadastral al corpului de proprietate şi al parcelelor componente nu
conţine codul de identificare şi codul SIRUTA acestea fiind atribute ale unităţii
administrativ-teritoriale.
• Spre exemplu o proprietate din intravilanul unei localităţi, sau în anumite condiţii
chiar din extravilan, are următoarea numerotare:
•
1774. Corp de proprietate IONESCU GHEORGHE
Suprafață totală 2857,00 mp
Nr. topo Categ. de folosinta….. Suprafata

17741 Curti constructii…… 754,00 mp
1774/2 Livada……………… 258,00 mp
1774/3 Vie…………………. 1206,00 mp
1774/4 Arabil(gradina)…….. 639,00 mp
În documentele oficiale sunt date codurile SIRUTA pe sate, pe comune, precum şi

codurile poştale ale fiecărei localităţi din ţară.
58
CAP. IV.
• Schimbările intervenite după introducerea cadastrului general sau după ultima

actualizare necesită în mod firesc o renumerotare a corpului funciar astfel:
 schimbarea integrală sau parţială a proprietarului presupune acordarea unui
număr nou sau a unor numere noi pentru fiecare parte în continuarea ultimului
existent pe teritoriu. Numărul vechi nu va mai fi atribuit păstrându-se în
memorie, pentru istoric;
 schimbarea configuraţiei unor parcele prin comasare, dezmembrare, necesită
de asemeni atribuirea de numere noi în aceleaşi condiţii că mai sus.
• Aceste prevederi ale normelor tehnice actuale vin în contradicţie evidentă cu
normele cărţii funciare şi vor fi greu de acceptat în practică. Întrucât pe cuprinsul unui
teritoriu cadastral nu se mai păstrează ordinea în numerotarea parcelelor urmărirea şi
identificarea lor se va face cu mari dificultăţi. În practică obişnuită a cărţii funciare când un
corp funciar (sau o parcelă) se dezmembrează în mai multe unităţi (corpuri funciare, parcele),
acestea se renumeroteaza după numărul de origine cu un indice fracţionar. De asemeni în
cazul unei contopiri sau comasări numerele topografice individuale se renumeroteaza, se
include într-unul singur de regulă cel mai reprezentativ (mai mare şi mai simplu). În ambele
cazuri, pe planul cadastral numerele topografice vechi nu se şterg, se barează cu roşu, iar cele
noi se scriu de asemeni cu cifre roşii pentru urmărirea evoluţiei juridice a imobilului.
IV. 4. DETERMINAREA SUPRAFETELOR IN CADASTRU
IV. 4. 1 Generalități. Metode. Precizii
• Suprafaţa unui teren, cu graniţe clar delimitate (parcela, sector cadastral), reprezintă
întinderea acestuia şi se exprimă în metri pătraţi (valoare rotunjită). Din punct de vedere
topografic şi cadastral ea reprezintă aria conturului închis, proiectată într-un plan orizontal, de
referinţă, care intersectează practică deoarece această mărime:
 reprezintă baza construcţiilor şi a producţiei vegetale, ambele dezvoltându-se
pe verticală şi nu perpendicular pe suprafaţa terenului;
 se obţin automat, sub această formă, prin reducerea la orizont a distanţelor
(înclinate) reprezentate în plan.
Planul orizontal de referinţă pentru reprezentare poate fi planul secant unic în teritoriile
din zona cercului de deformaţie nulă sau un plan secant local în zonele unde deformaţiile
regionale provoacă erori de suprafaţă ce pot depăşi tolerantele.
• Pentru cadastru determinarea mărimii unui teren constituie un obiectiv de bază al
părţii tehnice. Operaţia are o importanţă deosebită deoarece suprafaţa:
 Este principala însuşire a parcelei, definitorie, alături de unitatea teritorial

administrativă, proprietar, calitatea, categoria de folosinţă;
 permite, alături de aceşti indicatori, accesul în prelucrarea datelor pe nivel de
corp de proprietate, sector cadastral, teritoriu administrativ, etc.
• Metodele de determinare a suprafeţei sunt cele cunoscute – numerice, mecanice şi
grafice – fiecare cu mai multe procedee prezentate anterior. Întrucât ridicările numerice
(digitale) sunt obligatorii se înţelege că suprafeţele se vor determina cu precădere pe cale
analitică, din coordonate. Privite în ansamblu, distingem (tab. 2):
59
CAP. IV.
Determinarea suprafețelor în cadastru

Tab. 2
Procedeul Date de bază Mod de Rezolvare Precizie
Determinare efectivă
a) Ridicări numerice Din coordonate Calculator Maximă, ce
Analitic topo- (analitic) Manual sau/şi Depinde de
Fotogrammetrice Computer + Procurarea
B) Planuri digitizare soft Datelor de bază
Mecanic Planimetrie Planimetrie Funcţie de

Planuri de diferite Precizia
Redactate grafic tipuri Ridicării, scară
Grafic (analogice) Descompuneri Măsurători şi starea
În figuri Grafice planului
Geometrice Şi calcule
 Procedeul analitic, din coordonate, că cel mai sigur, ce devine obligatoriu

pentru aproape toate suprafeţele (teritorii administrative, extra şi intravilanele,
sectoarele cadastrale, corpuri de proprietate şi/sau parcele în lipsa acestora). La
ridicările numerice rezultatele sunt evident superioare faţă de cazul folosirii
unor coordonate rezultate prin digitizarea planurilor existente.
 procedeul mecanic, productiv în special prin folosirea planimetrelor moderne,
(digitale, computerizate), destul de scumpe, care este aplicabil doar în cazul
parcelelor din cadrul corpurilor de proprietate şi mai puţin la verificarea
calculelor analitice. Rezultatele depind de scara planului, precizia ridicării,
forma suprafeţei, suportul şi starea în care se prezintă, etc;
 procedeele grafice, practic abandonate, se admit, la limită, doar pentru
parcelele componente ale corpului de proprietate. Dispune de posibilităţi
limitate că precizie şi randament, determinările fiind condiţionate de aceleaşi
elemente ca la procedeul mecanic.
• Precizia evaluărilor depinde, în esenţă, de felul ridicărilor, specifice unei anumite
scări şi de procedeul de determinare a suprafeţelor.
Eroarea în procente din suprafaţa totală, în cazul calculului analitic, din coordonate, şi al
unor terenuri cuprinse între 0,5 – 10 ha, reprezintă pentru:
 ridicări topografice numerice Din cadrul oraşelor mari şi incinte Industriale, la
scara 1/500 (1/1000)... ±0,1-0,03%;
 ridicările aero fotogrammetrice (digitale) Din centrele urbane rurale şi
Industriale, la scara 1/1000 (1/2000)... ±0,2-0,05%;
 ridicari aerofotogrammetrice existente sub forma grafica, analogica, din
extravilan, cu coordonate deduse prin digitizare, in zonele de ses, la scara
1/500 (1/2000)……………………………….±0,8-0,18;
 ridicari combinate, fotogrammetrice si topografice din extravilanele de deal si
intravilanele de ses la scara 1/2000…………………………0,5-0,01%;
60
CAP. IV.
Valorile de mai sus sunt orientative si dependente, evident, de calitatea masuratorilor

ce au stat la baza calculului coordonatelor.
IV. 5. SUCCESIUNEA DETERMINARILOR
• Efectiv, suprafeţele din cuprinsul unui teritoriu administrativ se calculează pe cale

analitică, într-o anumită succesiune, în fiecare etapă conţinutul lucrărilor şi controlul specific
fiind asemănător.
Ca bază şi condiţie de constrângere se iau suprafaţa totală şi cea a componentelor sale –
respectiv a extravilanului şi ale intravilanelor – stabilite prin delimitarea cadastrală. Controlul,
că suma ultimelor să fie egală cu prima, trebuie să fie asigurat, aşa cum s-a arătat, întrucât
punctele ce le definesc sunt, în parte, comune.
• În extravilan determinările cuprind:
 calculul suprafeţei sectoarelor cadastrale (tarlalelor) şi al detaliilor liniare
(drumuri, căi ferate, canale, s.a.) din coordonate;
 controlul prin suma lor care trebuie să fie egală cu suprafaţa cunoscută a
extravilanului;
 calculul ariilor parcelelor componente dintr-un sector cadastral şi compararea
sumei lor cu valoarea acestuia pentru verificare.
• În fiecare intravilan calculul vizează:
 determinarea suprafeţelor sectoarelor cadastrale (cvartalelor) şi al detaliilor
liniare componente, din coordonate;
 verificarea prin suma acestora care trebuie să coincidă cu aria totală a
intravilanului;
 calculul analitic al suprafeţelor corpurilor de proprietate şi controlul lor de
asemeni pe sectorul cadastral aparţinător;
 determinarea ariilor parcelelor şi eventual al subparcelelor din cadrul fiecărui
corp pe cale analitică, eventual prin planimetrare, sau la limita chiar grafic,
dacă delimitările s-au făcut prin procedee simple (cu ruletă);
 controlul în ultimele cazuri este acelaşi prin suma ariilor parcelelor
componente (eventual subparcele) care trebuie să fie egală cu cea a corpului de
proprietate sau o diferenţă tolerabilă;
 compensarea neinchiderilor proporţional cu mărimea parcelelor
(subparcelelor) astfel încât condiţia de egalitate de mai sus să fie respectată.
IV. 5.1 Precizari finale
• În viziunea modernă, procesul de calcul al suprafeţelor în cadastru, este în

întregime automatizat. În cadrul unui sistem on-line constituit dintr-un calculator PC, un
digitizor etalonat la precizia de ±1 mm şi o imprimantă grafică (plotter) se execută:
 calcule parţiale pentru închiderea pe suprafeţe de referinţă şi compensare la
nivelul suprafeţelor elementare (parcelele);
 stocarea datelor pe suporturi magnetice, în scopul prelucrării lor ulterioare,
inclusiv la redactarea automată a registrelor cadastrale;
 obţinerea planului cadastral la scara dorită, dacă plotterul din configuraţia
amintită are o capacitate corespunzătoare.
• Precizia determinărilor din coordonatele deduse prin digitizarea planurilor
fotogrammetrice este apropiată de cea obţinută pe cale grafică având în vedere erorile de
restituţie, de trasare a contururilor şi de măsurare pe plan. Aceste erori sunt reduse la
61
CAP. IV.
procedeul analitic în care măsurătorile de bază se fac pe modelul optic şi procesul de

prelucrare este automatizat.
• Privitor la valorile finale ale determinărilor mai reţinem următoarele:

 suprafeţele deduse şi notate în metri pătraţi cu două zecimale, se înscriu în
documentele cadastrale general rotunjite la metri pătraţi.
 determinările pentru cadastru pot diferi de suprafeţele înscrise în actele
proprietarilor, uneori în unităţi vechi. Nepotrivirile se aduc la cunoştinţă
acestora care pot face contestaţii ce se rezolvă doar pe cale juridică;
 în cartea funciara se vor înscrie numai suprafeţele stabilite prin lucrările de
cadastru general considerat prin lege ca un sistem unitar şi obligatoriu.
• În final, calculul suprafeţelor se încheie prin întocmirea unui centralizator, ce
stă la baza redactării registrelor cadastrale.
IV. 6. DELIMITAREA CADASTRALA A TERITORIILOR ADMINISTRATIVE ȘI

MARCAREA HOTARELOR
Delimitarea cadastrală – denumită şi hotărnicie – cuprinde ansamblul de lucrări

cadastrale prin care se stabileşte, în cadrul oficial, liniile de hotare ale teritoriilor
administrative nominalizate de legea privind împărţirea administrativă a României.
Delimitarea cadastrală şi marcarea pe teren a hotarelor se execută în mod obligatoriu la
începutul lucrărilor de introducere a cadastrului general şi uneori şi înaintea lucrărilor de
actualizare şi vizează întinderea unităţilor administrativ-teritoriale. Trasarea şi marcarea pe
teren a hotarelor naţionale ale României intra în competenţa altor instituţii şi se utilizează ca
atare în cadastrul general – la judeţele aflate la graniţa cu ţările vecine.
După importanţa lor din punct de vedere cadastral, hotarele se clasifica astfel:
- hotare ale unităţilor administrativ-teritoriale, comunale, ale intravilanelor (rurale,
orăşeneşti, municipale) şi judeţene;
- hotare ale terenurilor cu diferite destinaţii (unităţi agricole, păduri, ape, transporturi
etc.);
- hotare ale terenurilor persoanelor particulare (proprietarilor persoane fizice).
Obiectivul delimitării cadastrale îl constituie stabilirea hotarelor unităţilor
administrativ-teritoriale.
IV. 6. 1 Precizări la unele noţiuni
- Intravilanul este partea din teritoriul administrativ comunal sau orăşenesc în care
sunt grupate – mai mult sau mai puţin dens – locuinţele şi anexele gospodăreşti ale
locuitorilor, construcţiile social-culturale, agrozootehnice, întreprinderile industriale,
depozite, amenajările sportive, reţelele edilitare şi comerciale de deservire, gările,
autogările etc. Într-un teritoriu administrativ comunal sau orăşenesc pot fi unul sau
mai multe intravilane săteşti (localităţi).
- Extravilanul este restul teritoriului delimitat de hotarele unităţii administrativ-
teritoriale comunale sau orăşeneasca. Extravilanul se subdivide în trupuri, tarlale şi
parcele (imobile), iar intravilanul se subdivide în cartiere (zone), cvartale şi parcele
(imobile).
62
CAP. IV.
- Trupul este suprafaţa de teren dintr-un teritoriu administrativ care are o singură
destinaţie şi un singur posesor (proprietar) şi este înconjurat din toate părţile de alţi
posesori. Trupul este definit în principal de statutul său juridic şi nu de categoria de
folosinţă a terenului sau de alte caracterizări cadastrale (exemplu: suprafeţele de
pădure compacte în zonele de şes sau de fineţe în zonele de deal şi munte, suprafeţe
agricole importante de vii şi livezi izolate, în interiorul altor categorii de folosinţă
etc.).
- Tarlaua este suprafaţa de teren delimitată de om sau de natură (de drumuri,
canaluri, împrejmuiri artificiale permanente, cursuri de apă, limite de pădure, creşte
sau fire de văi etc). Formând contururi închise şi putând avea mai mulţi proprietari şi
mai multe categorii de folosinţă ale terenului.
Tarlaua este o noţiune cadastrală specifică în sensul că are o mare importanţă în
localizarea în spaţiu şi pe planul cadastral a parcelelor (imobilelor) şi în operaţiunile
de calcul.
- Cvartalul are aceeaşi semnificaţie ca şi tarlaua numai că localizarea se referă la
intravilane iar delimitarea făcându-se în special de străzi sau uliţe.
- Corpul de proprietate, noţiune proprie mai ales intravilanelor reprezintă gruparea a
mai multor parcele (imobile alipite) aparţinând aceluiaşi proprietar (de exemplu
suprafeţele ocupate cu construcţiile de locuinţe şi anexe, curtea, grădină de legume,
via, livadă).
- Partidă cadastrală, reprezintă totalul corpurilor de proprietate aparţinând unui
proprietar de pe acelaşi teritoriu administrativ comunal sau orăşenesc. Partidă
cadastrală se înscrie în aceeaşi carte funciară.
Lucrările etapei de delimitare cadastrală a teritoriilor administrative sunt:
- lucrările pregătitoare;
- lucrările de stabilire a liniilor de hotar şi de materializare în teren a punctelor de
hotar;
- lucrările de întocmire a documentelor de delimitare cadastrală.
A. LUCRĂRILE PREGĂTITOARE
Lucrările pregătitoare (preliminare) constau din: culegerea datelor şi informaţiilor cu
privire la documentaţii mai vechi şi cu privire la situarea şi mărimea teritoriului, legătură cu
organele administraţiei locale şi conducerea instituţiilor care gestionează terenurile cu diferite
destinaţii, formarea comisiilor şi colectivelor de lucru cu participarea reprezentanţilor locali,
precum şi organizarea problemelor administrativ-gospodaresti legate de asigurarea spaţiului
de lucru, de cazare, depozitare a materialelor etc.
Potrivit prevederilor legii, primarii au obligaţia de a asigura delegaţiilor cadastrali
birouri, spaţii de cazare, sprijin în angajarea sezonieră a personalului auxiliar pentru
efectuarea măsurătorilor de teren şi de a înştiinţa prin afişarea sau alte mijloace de publicitate,
pe proprietarii de terenuri, să se prezinte în persoană sau prin mandatari, pentru a da lămuriri
privitoare la identificarea şi limita proprietăţilor. De asemenea, tot prin lege se prevede:
“Delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale comunelor, oraşelor şi
municipiilor se vor face potrivit legii de către comisia stabilită în acest scop prin decizia
63
CAP. IV.
delegaţiei permanente a Consiliului judeţean. Aceeaşi comisie va delimita şi marca

perimetrele terenurilor ce aparţin persoanelor fizice şi juridice deţinătoare de suprafeţe de
teren, precum şi limita intravilanelor stabilite, în condiţiile legii, în prezenţa proprietarilor.
Din comisie vor face parte primarii, secretarii consiliilor locale, delegaţii O.C.P.I., precum şi
2 – 4 localnici delegaţi de Consiliile locale vizate, care cunosc bine situaţia în teren”.
Comisia – prin grija delegatului O.C.P.I. – Stabileşte programul de lucru şi
încunoştinţează primăriile comunelor vecine convocându-le să participe cu delegaţi la
acţiunea de delimitare a hotarelor.
În cazul când teritoriul administrativ care se delimitează este limitrof cu unul sau mai
multe teritorii administrative din alte judeţe, atunci încunoştinţările se fac atât primăriilor
vecine cât şi O.C.P.I.din judeţele respective pentru a trimite delegaţi la lucrările de delimitare.
Pe baza programului de lucru stabilit şi comunicat, comisia comunală se întâlneşte cu
delegaţii comunelor vecine în punctul de hotar iniţial (de plecare) ales pentru fiecare comună
vecină. De regulă, identificarea hotarului începe dintr-un punct de intersecţie a trei sau mai
multe hotare.
Este de la sine înţeles că printre operaţiile pregătitoare intra şi procurarea unui rând de
copii după planurile topografice sau cadastrale din cele mai recente ediţii existente, referitoare
la zona respectivă.
B. LUCRĂRILE DE STABILIRE A LINIILOR DE HOTAR ŞI DE MARCARE

PE TEREN A PUNCTELOR DE HOTAR
Stabilirea liniilor de hotar consta în parcurgerea pe teren, de către membrii comisiei

împreună cu delegaţii comunei vecine, a întregului hotar care desparte cele două teritorii,
stabilind atât traseul exact, cât şi punctele caracteristice care se amplasează apoi pe planul
topografic sau cadastral, direct la teren. În acest scop, comisia are misiunea de a selecta acele
puncte de hotar care nu pot da naştere la confuzii de interpretare şi care se definesc cât mai
sigur şi precis sinuozităţile şi schimbările de aliniamente. În cazul când hotarul a fost delimitat
cu ocazia introducerii cadastrului în comună vecină, se face confruntarea cu documentaţia
adusă de delegatul O.C.P.I. şi se clarifică pe cât posibil pe loc eventualele diferenţe.
După stabilirea cu acordul membrilor comisiei, a locului punctului de hotar, acestea se
marchează imediat, la început cu pichet din lemn şi sunt înconjurător, iar ulterior, înaintea
trecerii la etapele următoare de determinare a coordonatelor, cu borna din beton armat sau
piatră masivă şi materializare în subsol. După marcarea pe teren a punctului de hotar, acestea
se amplasează pe copia planului sau a hărţii topografice, se trasează linia către punctul
anterior, precum şi categoriile de folosinţă din apropierea punctului de hotar.
Toate punctele stabilite pe linia de hotar, atât cele noi cât şi cele vechi rămase valabile,
se numerotează cu cifre arabe, numărul 1 atribuindu-se punctului de trei hotare de la care a
început delimitarea teritoriului în cauză.
De regulă, distanţele dintre punctele de hotar marcate pe teren trebuie să fie în medie
de 1 km chiar dacă traseele în linie dreaptă depăşesc această distanţă. Când hotarul este
format din axul unui drum, cale ferată, curs de apă, etc pe care nu se pot instala bornele de
64
CAP. IV.
hotar, atunci acestea se amplasează pe una din laturile acestor obiective consemnându-se pe
planul topografic distanţele până la ax.
Când hotarul traversează o şosea, cale ferată, canal de mare deschidere (peste 20 m),
curs de apă sau lac cu înălţime mai mare de 20 m se marchează pe teren şi pe plan pe ambele
laturi ale acestor detalii liniare. De asemenea, când hotarul traversează în linie dreaptă o
pădure, se marchează punctele de intrare şi de ieşire din pădure.
În ansamblul lucrărilor de delimitare cadastrală a teritoriilor administrative poate
apare, după caz şi necesitatea lucrărilor de rectificare a hotarelor, de dezmembrare sau de
comasări.
C. DOCUMENTELE DE DELIMITARE CADASTRALĂ
Lucrările de delimitare cadastrală a teritoriilor administrative şi de marcare a hotarelor se
finalizează prin întocmirea “dosarelor de delimitare” care trebuie să conţină următoarele părţi:
- nota de prezentare şi informare asupra lucrărilor;
- procese verbale de delimitare;
- schiţa generală a hotarelor
- calcule şi explicaţiile privitoare la rectificarea hotarelor sau dezmembrare, dacă au
fost efectuate cu ocazia delimitării;
- copii ale scrisorilor de convocare a reprezentanţilor din comunele vecine.
Nota de prezentare a lucrărilor se întocmeşte de către delegatul cadastral şi cuprinde
asupra desfăşurării întregii lucrări de delimitare începând cu lucrările pregătitoare şi
terminând cu cele de marcare pe teren a tuturor punctelor de hotar inclusiv aplicaţiile de
motivare, după caz, a rectificării unor porţiuni a liniilor vechi de hotar, de dezmembrare de
suprafeţe situate la hotarele teritoriului administrativ sau de litigii rămase nerezolvate la
nivelul comisiei comunale.
Procesele verbale de delimitare se întocmesc separat pentru fiecare comună vecină, în
trei exemplare, conţinând descrierea traseelor liniilor şi a punctelor de hotar, semnăturile
membrilor comisiei şi delegaţilor din comună vecină, pe care se aplică stampila primăriilor
celor două comune, precum şi dată la care a fost încheiat documentul.
Schiţă generală a hotarelor se întocmeşte la scara 1: 25 000 sau 1: 50 000, în funcţie de
mărimea teritoriului, sinuozitatea hotarului şi complexitatea elementelor de identificare. Se
foloseşte ca baza copia planului topografic sau cadastral cu însemnările făcute pe teren.
Schiţă generală trebuie să aibă următorul conţinuţi minimal:
- poziţia punctelor, numărul lor de ordine, distanţele dintre puncte şi semnul
convenţional al bornei cu care a fost marcat (materializat) şi liniile de hotar;
- denumirea comunelor vecine (scrisă între punctele de intersecţie a hotarelor);
- categoriile de folosinţă şi precizarea destinaţiilor terenurilor pe ambele părţi ale
hotarului;
- localităţile componente ale comunei (oraşului, municipiului);
- căile de comunicaţii şi cursurile de apă principale;
- hotarele pădurilor, bălţilor, iazurilor.
În cazul când hotarul cu una dintre comunele vecine a fost delimitat anterior, punctele
de hotar vor primi câte două numere scrise sub formă de fracţie, astfel: la numărător numerele
de ordine ale punctelor de hotar din schiţa comunei ce se delimitează, iar la numitor numerele
65
CAP. IV.
de ordine (ale aceloraşi puncte) de pe schiţa comunei vecine. Rezultă că în acest caz, punctele
de trei hotare vor putea avea la numitor două numere, câte unul pentru fiecare comună vecină.
Dosarul de delimitare se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar pentru
O.C.P.I. şi unul pentru primăria comunei la care au început lucrările de introducere a
cadastrului general. Un exemplar din procesul verbal de delimitare se transmite primăriei din
comună vecină care a luat parte cu delegat la lucrarea de delimitare.
Prin instrucţiunile tehnice privind executarea lucrărilor de cadastru general se fac
precizări detaliate cu privire la condiţiile tehnice de executare a lucrărilor de delimitare a
hotarelor teritoriilor administrative, forma şi conţinutul formularelor tipizate etc.
Măsurătorile topografice şi determinarea coordonatelor tuturor punctelor de hotar se
efectuează că lucrări separate sau înglobate la etapele următoare de lucrări.
66
CAP. V.
CAPITOLUL V.
V. 1. DREPTURILE TABULARE CARE SE ÎNSCRIU ÎN SISTEMUL DE

PUBLICITATE IMOBILIARĂ BAZAT PE CĂRTILE FUNCIARE
V.1.1. Dreptul de superficie
Definiție:
- Constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la
construcţiile, plantaţiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprieatea altuia,
teren asupra căruia superficialul are un drept de folosinţă, accesoriu dreptului de
proprietate asupra contrucţiilor, plantaţiilor, etc.
Exemplu:
- Ca exemplu pentru dreptul de superficie: cetăţenii străini nu pot cumpăra terenuri

pe teritoriul României, astfel, ei dobândesc drept de proprietate doar asupra
construcţiilor, iar asupra terenurilor se înscrie in favoarea lor in CF doar dreptul
special de superficie, respectiv cea de folosinţă.
Dreptul de superficie se înscrie în folosul titularului în partea a treia a cărtii funciare de

proprietate, aratându-se totodata cartea funciară în care s-a înscris dreptul de superficie ca un
corp funciar de sine stătător.
Imobilul asupra căruia s-a constituit dreptul de superficie, se înscrie în același număr de
parcelă insotit de un indice, a dreptului de proprietate.
În cazul în care dreptul de superficie se constituie pe una din parcelele care alcatuiesc
corpul funciar sau o parte dintr-o astfel de parcela, se va alcătui un corp funciar din parcela,
grevata cu dreptul de superficie.
V.1.2. Dreptul de servitute, uzufruct, uz si abitatie
V.1.2.1. Dreptul de servitute

Definiție:
- Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu şi indivizibil
care dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative
strict limitate asupra lucrului altuia.
Dreptul de servitute este un drept imobiliar întrucât se constituie numai în

folosul şi respectiv în sarcina unor imobile.
Servitutea este un drept perpetuu, întrucat se menţine atât timp cât există cele
două imobile şi situaţia care a determinat constituirea ei.
66
CAP. V.
Servitutea este indivizibilă, în sensul că profită intregului fond dominant şi

grevează, în întregime, fondului aservit.
El reprezintă o sarcina impusă asupra unui fond (teren) pentru utilitatea unui alt fond
învecinat, care aparţine unui alt proprietar.
Exemplu:
- De exemplu, dreptul proprietarului unui teren înfundat de a trece peste terenurile
învecinate pentru a ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.
Dreptul de servitute poate fi limitat sau stins prin convenţia proprietarilor celor două
imobile.
În situațiile în care servitutea, uzufructul, uzul și abițația au drept obiect numai o parte
dintr-o parcela, aceasta se va arata printr-o schita facuta de pe plan.
Servitutea va fi arătată și în cartea funciară a fondului dominant.
Radierea unei servituti, constituită în folosul unui imobil, se va putea face numai cu
învoirea terțului, care are înscris un drept tabular asupra imobilului.
Chiar fară aceasta învoire, biroul cărților funciare poate dispune radierea dreptului de
servitute, dupa ascultarea parților, daca paguba pricinuită prin radiere ar fi neinsemnată.
V.1.2.2. Dreptul de uzufruct
Definiție:
- Dreptul de uzufruct este dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt
proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le
conserva substanţa (art.517 Cod civil). Uzufructul este un drept real de folosinţă
asupra unui bun, iar nu, ca în cazul contractului de locaţiune, un drept de creanţă
asupra proprietarului.
Dreptul de uzufruct este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, întrucât

titularul acestuia deţine numai o parte din atributele dreptului de proprietate. Proprietarul
bunului păstrează practic numai dreptul de a dispune de bun în sens juridic, respectiv ar putea
încheia, de exemplu, un contract de vânzare - cumpărare cu privire la bunul în cauză; în cazul
existenţei unui drept de uzufruct, proprietarul este desemnat prin expresia "nud proprietar", iar
dreptul său "nudă proprietate".
V.1.2.3. Dreptul de uz
Definiție:
- Dreptul de uz este, în dreptul civil, acel drept real principal, esenţialmente
temporar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care conferă titularului său
atributele de posesie şi folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea altuia, dar
numai în limitele necesare satisfacerii trebuinţelor lui şi ale familiei sale.
Titularul dreptului de uz (denumit "uzuar") nu poate ceda nici închiria dreptul său
către un terţ. De aceea, se spune că dreptul de uz este un drept strict personal.
Dreptul de uz se înrudeşte cu dreptul de uzufruct, deosebirile fiind că titularul
dreptului de uzufruct are un drept mai larg de folosinţă asupra bunului (pe care îl poate utiliza
67
CAP. V.
precum însuşi proprietarul, cu condiţia însă de a conserva substanţa bunului) şi poate transfera
beneficiul ("emolumentul") dreptului de uzufruct.
De asemenea, dreptul de uz se înrudeşte cu dreptul de abitaţie, care în esenţă este un
drept de uz care poartă asupra unei locuinţe.
V.1.2.4. Dreptul de abidație
Definiție:
- Dreptul de abitaţie este o variantă a dreptului de uz, care constă în dreptul unei
persoane de a utiliza o locuinţă pentru nevoile sale personale şi ale familiei sale.
Titularul dreptului de abitaţie poate utiliza locuinţa împreună cu familia sa, chiar dacă
nu era căsătorit în momentul constituirii dreptului său. Pe durata existenţei dreptului de
abitaţie, titularului dreptului de proprietate (denumit "nud proprietar") nu are dreptul de a
folosi locuinţa. Titularul dreptului de abitaţie nu are dreptul de a înstrăina dreptul său. El
poate totuşi închiria altei persoane partea din casă pe care nu o locuieşte.
V.1.3. Dreptul de ipotecă
Ipoteca se poate înscrie numai asupra unui corp funciar, în întregul său, sau asupra
părții unui coproprietar.
Daca ipoteca s-a constituit asupra unui etaj sau apartament, ea va fi înscrisă atât
asupra acestora, cât și asupra părtii comune indivize, convenită proprietarului ipotecat.
Dreptul de ipoteca se înscrie pentru o anume suma de bani aratându-se citimea dobânzii.
În situatia în care suma creanței este determinată printr-o sumă maximă aratată în
înscrisul de constituire, dreptul de ipotecă se va înscrie pentru această sumă. Dobânzile
conventionale și legale, rentele sau alte prestații periodice, datorate pe ultimii trei ani, vor
avea rangul ipotecii. Dacă urmărirea creanței ipotecare s-a notat în cartea funciară, dobânzile,
rentele sau celelalte prestatii periodice, scăzute dupa notare, vor avea rangul ipotecii.
Cheltuielile de judecată și urmărire vor avea rangul dreptului de ipotecă pâna la suma maximă
înscrisă pentru asigurarea lor. În cazul în care din înscrisul doveditor al vânzării se
învederează că pretul nu a fost plătit, ori nu a fost primit în întregime, dreptul de ipotecă
legală pentru garantrea pretului datorat, se înscrie din oficiu, in folosul vânzatorului.
Dacă vânzarea a fost rezolvată, acest drept de ipotecă se va radia din oficiu.
Procedura menţionată mai sus se aplică prin asemănare în caz de schimb sau
împărţeală pentru diferenţa de valoare datorată în bani.
Ipoteca legală pentru garantarea preţului datorat de copartasuladjudecatar al imobilului
supus împărţelii, se va înscrie în temeiul încheierii instanţei de adjudecare.
Deosebit de cazurile menţionate mai sus, copărtaşul va putea cere, în temeiul
înscrisului original de împărţeala şi a copiei legalizate a chemării în garanţie, înscrierea unei
ipoteci legale asupra imobilelor ce ceilalţi copărtaşi au dobândit prin efectul împărţelii, pentru
Garantarea creanţei rezultând din evicţiune.
Arhitecţii, antreprenorii şi maiştri vor putea cere, în temeiul înscrisului original doveditor
al contractului încheiat cu titularul înscris în cartea funciarț, înscrierea unei ipoteci legale
68
CAP. V.
asupra imobilului care este obiectul lucrării ce s-au obligat să facă, pentru garantarea preţului
acestor lucrări.
În cazul copartatilor care solicită înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilelor cât şi în
cazul arhitecţilor, antreprenorilor şi maiştrilor care solicită înscrierea unei ipoteci legale
asupra imobilului, pentru garantarea preţului lucrării, despre care s-a menţionat mai sus,
biroul cărţilor funciare poate încuviinţă înscrierea provizorie a ipotecii legale pentru suma
arătată în înscrisul de împărţeala sau în contractul de antrepriza, iar în lipsa, pentru o sumă
maximă, despre care se va menţiona în cererea de înscriere.
În cazul arhitecţilor, antreprenorilor şi maiştrilor care au solicitat înscrierea unei ipoteci
legale asupra imobilului care este obiectul lucrării, pentru garantarea preţului lucrării se va
putea cere radierea înscrierii provizorii numai dacă au trecut trei luni de la predarea lucrării,
astfel:
- justificarea înscrierii se poate face atâta timp cât nu s-a notat în cartea funciara
cererea de radiere a acestei înscrieri;
- în aces caz, dacă justificarea înscrierii urmează a se face în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti, cel ce a cerut înscrierea trebuie să prezinte biroului cărţilor funciare o
copie legalizata de pe hotărârea instanţei, pentru a fi notata;
- radierea înscrierii provizorii se poate cere de cel interesat, numai dacă au trecut 15
zile de la înmânarea încheierii, prin care s-a încuviinţat înscrierea provizorie.
Biroul cărţilor funciare va putea acorda prelungirea acestui termen de justificare, dacă cel
înscris provizoriu a făcut cerere de prelungire, inuntrul termenului de 15 zile.
Prelungirea se notează în cartea funciară.
Biroul cărţilor funciare se va pronunţa asupra cererii de radiere după ascultarea părţilor,
afară de următoarele cazuri, când o va respinge din oficiu:
- dacă termenul de justificare nu era împlinit;
- dacă înaintea cererii de radiere s-a notat în cartea funciara acţiunea în justificarea
înscrierii provizorii sau în executarea obligaţiei garantate prin înscrierea provizorie.
Cesionarul poate cere în favoarea sa înscrierea ipotecii pe baza înscrisului de cesiune a
creanţei.Debitorul cedat va putea cere în termen de o lună de la comunicarea încheierii prin
care s-a ordonat înscrierea, strămutarea ipoteci, notarea excepţiilor pe care le-ar fi putut opune
cedentul pentru cauze anterioare comunicării încheierii şi pe care înţelege să le opună
cesionarului.
Biroul de carte funciară poate încuviinţa în întregime sau în parte radierea dreptului de
ipotecă sau notarea prevăzută mai sus, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-
a pronunţat asupra temeiniciei excepţiilor invocate de debitorul cedat.
În situaţia în care creanţa ipotecara a fost dată în gaj, debitorul va putea opune creditorului
gagist excepţiile ce le va avea împotriva creditorului sau, dacă sunt întemeiate pe cauze
anterioare datei când i s-a comunicat încheierea prin care s-a ordonat notarea gajului.
Dacă înscrisul de ipotecă cuprinde clauza la ordin sau la purtător, se va face arătarea
despre această înscriere.
În acest caz, dreptul de ipotecă sau dreptul de gaj asupra creanţei ipotecare se va dobândi şi
va fi opozabil prin însăşi strămutarea sau darea în gaj a titlului la ordin sau la purtător.
69
CAP. V.
În cazul în care ipoteca creanţei novate a fost rezervată pentru garantarea noii creanţe,
aceasta se va înscrie cu rangul vechii ipoteci, în temeiul înscrisului dovedind novaţiunea.
Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar va putea cere înscrierea strămutării
dreptului de ipotecă în temeiul inscrisurilor ce dovedesc subrogaţia.
Rangul ipotecilor poate fi schimbat prin notarea priorităţii în temeiul învoielii făcute între
creditorii ipotecilor al căror rang se schimbă.
Dacă între ipotecile al căror rang se schimbă se găsesc şi alte ipoteci sau drepturi ai căror
titulari n-au consimţit la acordarea priorităţii, această schimbare nu le va fi opozabila decât în
măsura în care le era opozabila ipoteca al cărei rang a fost cedat.
În cazul în care imobilul este vândut la licitaţie, creditorul care a dobândit rangul unei
creanţe sub condiţie, va putea renunţa la folosul schimbării de rang, creanţa ipotecara
condiţionată reluându-şi rangul cedat.
Cele menţionate mai sus se pot aplica şi în cazul în care titularul unei ipoteci, în rang egal
cu ipoteca al cărei rang a fost cedat, nu s-a învoit la schimbare.
Drepturile reale sub condiţie suspensivă nu se vor putea intabula sau înscrie provizoriu,
obligaţia de a strămuta ori a grevă, făcută sub această condiţie, se va putea nota în cartea
funciara.
Condiţia rezolutorie, termenul extinctiv sau sarcina liberatorie se vor arăta în cuprinsul
intabulării sau înscrierii provizorii. Dacă aportul unui asociat consta într-un drept tabular,
acesta se va înscrie pe numele asociaţilor.
Dacă ulterior, aceeaşi societate devine persoană juridică, dreptul adus că aport se va înscrie
pe numele persoanei juridice în temeiul unui certificat eliberat de grefa judecătoriei în al cărui
registru s-a făcut înscrierea persoanei juridice.
V. 2. SISTEMUL ACTUAL DE ORGANIZARE A PUBLICITĂŢII IMOBILIARE ÎN

ROMÂNIA, ÎNTEMEIAT PE CADASTRUL GENERAL
V. 2.1. Principii generale

Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidentă tehnică, economică şi
juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea pe hărţi topografice şi
planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg
teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar; entităţile de bază ale acestui sistem
sunt parcela, construcţia şi proprietarul.
Potrivit legii, publicitatea imobiliară prin cadastrul general se efectuează de birourile de
carte funciară ale judecătoriilor pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a
acestora.
Unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localităţi, aparţinând aceluiaşi
proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie în cartea funciara.
Mai multe corpuri de proprietăţi de pe teritoriul aceleiaşi localităţi, aparţinând unui
proprietar, formează partidă să cadastrala ce se înscrie în aceeaşi carte funciară.
Cărţile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi
alcătuiesc împreună registrul cadastral de publicitate imobiliară al acelui teritoriu, ce se ţine
de către Biroul de carte funciară al fiecărei judecătorii.
70
CAP. V.
Acest registru se întregeşte cu un registru special de intrare, cu planul de identificare a

imobilelor, indicând numărul cadastral al pacelelor şi numărul de ordine al cărţii funciare în
care sunt înscrise, cu un index alfabetic al proprietăţilor şi cu o mapă în care se păstrează
cererile de înscriere împreună cu un exemplar al inscrisurilor constatatoare ale actelor sau
faptelor juridice supuse înscrierii.
Cuprinsul cărţilor funciare se consideră exact în folosul acelei persoane care a dobândit
prin act juridic cu titlu oneros, vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a
fost înscrisă în cartea funciara vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a
cunoscut pe altă cale aceasta inexactitate.
V.2.2. Condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea drepturilor reale prin
înscrierea în cartea funciara
Drepturile reale asupra unui imobil se pot dobândi numai prin înscrierea în cartea funciara,
pe baza acordului de voinţa valabil exprimat între cel care dă şi cel care primeşte dreptul
asupra constituirii sau strămutării lor, pentru o cauză arătată. Drepturile reale se pot dobândi
şi fără înscrierea în cartea funciara, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi
uzucapiune; titularul nu va putea însă dispune de ele decât după ce s-a făcut înscrierea.
În aceleaşi condiţii, statul dobândeşte drepturi reale imobiliare, prin efectul legii,
confiscare sau expropriere.
Înscrierea în cartea funciara îşi produce efectele de la data înregistrării cererii. Ordinea
înregistrării îi va statornici rangul.
În cazul proprietăţii imobiliare com, une ori în diviziune se înscriu în aceeaşi carte funciară
toţi proprietarii. În ceea ce priveşte proprietatea indiviză, se indica şi cota fiecărui proprietar.
Dacă o construcţie face obiectul proprietăţii pe etaje sau pe apartamente se întocmeşte o
carte funciară colectivă pentru întreaga construcţie şi câte o carte funciară individuală pentru
fiecare etaj sau apartament având proprietari diferiţi.
Imobilul se indica în cartea funciară colectivă cu un număr de parcela nefracţionat. În
cărţile funciare individuale, fiecare etaj sau apartament se indica cu un număr fracţionat al
cărui numitor va fi numărul de parcela arătat în cartea funciara colectivă, iar numărătorul va
fi, după caz, numărul etajului sau apartamentului.
Înscrierile care privesc întreaga clădire se fac în ambele cărţi funciare. Imobilele ce aparţin
domeniului public se înscriu în registrul cadastral de publicitate special al teritoriului
administrativ pe care sunt situate.
V. 2.3. Condiţiile pentru stingerea drepturilor reale prin înscrierea în cartea funciara
Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierilor lor în cartea funciara, cu
consimţământul titularului; consimţământul nu este necesar dacă dreptul se stinge prin
împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului.
Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat în folosul unei terţe persoane, radierea
se face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
Hotărârea judecătorească sau, în cazuri anume prevăzute de lege, decizia autorităţilor
administrative va înlocui acordul de voinţă sau consimţământul.
Modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă
legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor
reale.
71
CAP. V.
V. 2.4. Situaţiile de înscriere provizorie şi de înscriere definitivă în cartea funciara şi

drepturile ce se pot dobândi în aceste situaţii
Înscrierea provizorie în cartea funciara se face în cazul unor drepturi care se
dobândesc sub condiţie sau dacă hotărârea judecătorească pe care se întemeiază nu este
definitivă şi irevocabilă. Înscrierea provizorie dobândeşte efecte depline cu rangul determinat
de cererea de înscriere, sub condiţia şi în măsura justificării ei.
Justificarea unei înscrieri provizorii îşi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au
făcut condiţionat de justificarea ei, nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea
celui interesat, radierea ei şi a tuturor inscrisurilor care s-au făcut condiţionat de justificarea
acesteia.
În cazul în care în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se
prezuma că dreptul exista în folosul ei. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciara, se
prezuma ca acel drept nu există.
Actele şi faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea şi capacitatea
persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciara, pot fi înscrise la cerere, cu
efect de informare pentru terţele persoane.
Proprietarul unui imobil poate cere ca intenţia sa de a înstrăina ori a ipoteca să fie înscrisă,
arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipoteca.
În situaţia în care se produce înstrăinarea sau ipotecarea, dreptul înscris va avea rangul
înscrierii intenţiei.
Înscrierea intenţiei de a nu înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul, prin trecerea unui
termen de două luni de la data înregistrării cererii.
Anul, luna şi ziua în care înscrierea îşi pierde efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât şi în
încheierea care a ordonat-o.
Orice persoană interesată va putea cerceta cartea funciara şi celelalte evidente care
alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară.
La cerere se pot elibera extrase, certificate sau copii legalizate de pe cărţile funciare.
Nici o autoritate nu poate cere trimiterea originalului cărţii funciare sau a planurilor
cadastrale de identificare a imobilelor. Mapa inscrisurilor privind înscrierea atacată poate fi
cerută numai de instanţă judecătorească.
Înscrierile făcute în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, în cărţile funciare şi în cărţile
de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a actualei legislaţii, produc şi după
această dată efectele prevăzute de actele normative în temeiul cărora s-au făcut.
Toate documentele de evidentă şi publicitate imobiliară se afla la birourile de carte
funciară ale judecătoriilor în a căror raza teritorială sunt imobilele la care se referă şi se
conservă pentru a servi ca mijloace legale de probă în folosul oricăror instituţii sau persoane
interesate.
Executarea silită imobiliară urmează dispoziţiile Codului de procedura civilă şi pentru
actele de executare începute prin Legea Lx din 1881, cu modificările aduse prin L.IV din anul
1912.
Actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, valabil, încheiat
anterior intrării în vigoare a actualei legislaţii, netranscris în registrul de transcripţiuni ori,
după caz, neînscris în cartea funciara, potrivit regimului juridic la data încheierii lui. Actul sub
72
CAP. V.
semnătură privată valabil încheiat va fi luat în consideraţie, dacă are data certa anterioară
intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Acţiunile introduse în temeiul articolelor 22, 23, 27, 28, şi 34 – 40 din Decretul-Lege nr.
115/27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aflate în curs
de judecata la data intrării în vigoare a actualei legislaţii, urmează a fi soluţionate potrivit
dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
Hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-au admis aceste acţiuni, urmează a fi înscrise
în cărţile funciare.
Actele şi faptele juridice privind terenurile şi construcţiile situate pe un teritoriu
administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general se înscriu cu
caracter nedefinitiv, în câte o carte funciară, urmând ca înscrierea definitiva să fie efectuată la
punerea în aplicare a cadastrului general şi pe acel teritoriu.
În aceleaşi condiţii se înscriu şi titlurile de proprietate elaborate în temeiul Legii nr.
18/1991.
La cererea de înscriere se va ataşa schiţa de plan a terenului sau construcţiei la care se
referă înscrierea, întocmită de un cadru tehnic de specialitate autorizat de Oficiul de Geodezie
şi Cadastru Judeţean.
V. 2.5. Restricţii de înscriere a drepturilor de proprietate în cărţile funciare
Înscrierea unui drept se poate efectua numai:
Împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris că titular al
dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;
Împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă
înscrierile se cer deodată.
Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul de a dobândi un
imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea
dobândirilor succesive deodată cu aceea a dreptului sau, dovedind prin înscrisuri originale
întreg şirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile.
Înscrisurile întemeiate pe obligaţiile defunctului se vor putea săvârşi şi după ce dreptul
moştenitorului a fost înscris, în măsura în care se dovedeşte că moştenitorul este ţinut de
aceste obligaţii.
V. 3. PROCEDURA DE ÎNSCRIERE ÎN CARTEA FUNCIARĂ
V. 3.1. Prevederi cu caracter general
Cererea de înscriere în cartea funciara se depune la biroul de carte funciară al
judecătoriei însoţită de înscrisul original sau copia legalizata a acestuia, prin care se constată
actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Copia legalizata se păstrează la mapa
biroului de carte funciară.
În cazul hotărârii judecătoreşti, se prezintă o copie legalizata, cu menţiunea că este
definitivă. Cererile de înscriere se înregistrează de îndată în registrul de intrare, cu arătarea
datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor.
Dacă mai multe cereri au fost depuse deodată la acelaşi birou de carte funciară,
drepturile de ipotecă şi privilegiile vor avea acelaşi rang, iar celelalte drepturi vor primi
numai provizoriu rang egal, urmând ca prin judecata să se hotărască asupra rangului şi
asupra radierii încheierii nevalabile.
73
CAP. V.
Judecătorul de la biroul de carte funciară dispune descrierea cerută, dacă înscrisul

îndeplineşte următoarele condiţii:
o cerinţele de validitate ale actului juridic;
o are deplină putere doveditoare;
o arata numele părţilor;
o individualizează imobilul cu numărul de parcela;
o este însoţit de o traducere legalizată, dacă nu este întocmit în Limba romană.
Încheierea cuprinde determinarea dreptului sau faptului, indicarea numărului parcelei şi
a cărţii funciare, precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea.
În cazul în care identificarea cadastrală a parcelei nu este posibilă pe baza datelor
existente vor fi folosite schiţe de plan vizate de Oficiul de Geodezie şi Cadastru Judeţean.
Încheierea de admitere a înscrierii poate fi atacată prin acţiune în anulare.
În cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea
unui imobil care nu a fost cuprins în nici o altă carte funciară, precum şi în cazul în care o
carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibila în totul sau în altă parte,
din diferite cauze, întocmirea, completarea şi reconstituirea, după caz, se vor face de
judecătorul de la biroul de carte funciară, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor
interesaţi, pe baza unei încheieri. Se folosesc în acest scop, toate înscrierile privitoare la
imobilele în cauză, pentru identificarea parcelelor şi suprafeţelor, precum şi situaţia
dreptului de proprietate, documentaţia cadastrală sau schiţă de plan, precum şi constatări
la faţa locului.
Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta prin
încheiere motivată de judecătorul de la biroul de carte funciară, la cerere sau din oficiu, cu
sau fără citarea părţilor.
Aceasta încheiere se comunică părţii care nu a fost prezenta.
În acest caz se aplică prin asemănare dispoziţiile art. 46 – 48 din Legea privind cadastrul
general şi publicitatea imobiliară.
V. 3.2. Înscrierea datelor în cărţile funciare

Judecătorul care a întocmit un act prin care se transmite, modifica, constituie sau stinge
un drept real imobiliar cere, de îndată, din oficiu, înscrierea în cartea funciara.
În acest scop, trimite cererea de înscriere a acestui act, în ziua întocmirii lui sau, cel târziu
a doua zi, la biroul de carte funciară a judecătoriei de la locul imobilului, afară de cazul în
care partea interesată şi-a rezervat dreptul de a face diligentele necesare pentru înscriere.
Instanţă judecătorească transmite, în termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă şi
irevocabilă, constitutiva sau declarativa asupra unui drept real imobiliar, la biroul de carte
funciară a judecătoriei de la locul imobilului.
Acţiunea privind desfiinţarea sau desfacerea actului juridic supus înscrierii este primită
pentru soluţionarea în fond, numai dacă în prealabil, a fost înscrisă pentru informare în
cartea funciara.
Cel care a transmis sau a constituit, în folosul altuia, un drept real asupra unui imobil,
este obligat să predea înscrisul translativ sau constitutiv al dreptului pentru înscrierea în
cartea funciara, dacă acest înscris este în posesia sa şi este singurul exemplar doveditor,
afară de cazul în care s-a procedat, din oficiu, la înscriere.
74
CAP. V.
În cazul în care cel obligat refuza predarea înscrisului, se cere instanţei judecătoreşti să
dispună înscrierea.
Înscrierea poate fi cerută instanţei judecătoreşti şi împotriva terţului dobânditor înscris în
cartea funciara, dacă actul celui care o cere este anterior aceluia în temeiul căruia terţul
dobânditor a fost înscris.
Acţiunea se poate intenta însă numai contra dobânditorului cu titlu gratuit sau de rea
credinţă.
Dacă se constată unele diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate emise şi
situaţia reală din teren, rezultate din măsurătorile executate pentru întocmirea cadastrului
general, consiliile locale înştiinţează proprietarii interesaţi, în vederea actualizării actelor de
proprietate.
Orice neînţelegere cu privire la identificarea şi măsurarea parcelelor, precum şi cu privire
la proprietarii acestora, se soluţionează de instanţele judecătoreşti.
Înscrierile şi radierile efectuate în cartea funciara nu pot fi rectificate decât în baza
hotărârii rămasă definitivă şi irevocabilă a instanţei judecătoreşti.
V. 3.3. Situaţiile de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară

În situaţiile în care se constată că cererea de înscriere nu întruneşte condiţiile legale, se
respinge printr-o încheiere motivată.
Despre respingerea cererii se face menţiune în registrul de intrare, în dreptul
înregistrării cererii.
Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul respingerii cererilor de radiere.
Împotriva încheierii de respingere, cel interesat poate introduce plângere la judecătoria
de care aparţine biroul de carte funciară, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii.
Judecătoria comunică, de îndată, biroului de carte funciară că s-a introdus plângerea,
spre a se procesa la înscrierea cu caracter de informare a acesteia.
La rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii date asupra plângerii, aceasta se
comunică, de asemenea, biroului de carte funciară, spre a se proceda, după caz, la radierea
înscrierii cu caracter de informare sau la aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de
instanţă judecătorească.
75
CAP. VI.
CAPITOLUL VI.
Act juridic: Manifestare de voință exprimata in vederea producerii de efecte juridice.
Exista doua acceptiuni ale actului juridic:
negotium juris, ce semnficia intelegerea propriu-zisa dintre parti
instrumentum probationes, ce semnifica inscrisul in care este
evidentiata intelegerea
Act autentic: înscris încheiat cu respectarea formelor legale și a carui autenticitate
este confirmată de semnătura si ștampila autoritătii care l-a întocmit sau verificat.
Acel act care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege de un funcționar public, care are
dreptul de a funcționa în locul unde s-a facut actul.
Arabil: Categorie de folosință a terenului agricol;
Administrare: Drept real având ca obiect bunurile din domeniul public și ca titulari
regiile autonome, prefecturile, autoritățile administrației publice, centrale si locale, alte
institutii publice de interes national, judetean si local;
Arendare/arenda: contract de locațiune a unui bun agricol/suma de bani platită de
arendar proprietarului bunului în schimbul cedării temporare a dreptului de exploatare a
acestuia;
Carte funciara: registru public din România, care cuprinde evidența juridică integrală
și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași localitate;
Proprietar: Persoană fizica sau juridica care are drept de proprietate asupra unui bun;
Bunuri: Lucruri utile omului, cu valoare economică și susceptibile de apropiere;
Categorie de folosinta: caracterizare codificată din punct de vedere al destinației
terenului, în functie de scopul pentru care este utilizat: agricol, silvic, constructii, cai de
comunicatii, exploatare miniera;
Concesiune:Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de
a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii
care revin acestuia din urmăegistru public din România, care cuprinde evidența juridică
integrală și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași
localitate;
Donație :Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun
material fără să primească ceva în schimb;
Cadastru: Sistem unitar de evidență tehnică, economică si juridică a
imobilelor(terenurilor cu sau fara construcții) si a drepturilor ce poarta asupra acestora,
realizat pe baza planurilor cadastrale si avand ca finalitate inscrierea imobilelor si a
proprietarilor intr-un registru de publicitate;
Documentație cadastrală: documentație intocmită de o persoană fizică/juridică
autorizată de ANCPI și care cuprinde masurătorile si datele tehnice ale unuia sau mai multor
imobile si care sta la baza inregistrarii imobilelor in documentele cadastrale si in cartea
funciara;
76
CAP. VI.
Intravilan: parte din unitatea administrativ-teritorială, legal delimitată, destinată

construrii si locuirii;
Extravilan: parte din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanului,
delimitată cadastral potrivi legii
Legea: normă cu caracter imperativ, stabilită si apărată de autoritatea supremă;
Parcelă: suprafată de teren având o singura categorie de folosintă;
Parcelare: împartirea suprafețelor de teren și determinarea dimensiunilor
caracteristice ale suprafetelor obtinute, calculul punctelor necesare delimitării;
Tarla: diviziune cadastrală tehnică a unitătii administrativ-teritoriale delimitate prin
detalii fixe, identificabile in teren, care nu suferă modificări în timp, cum ar fi căi de
comunicatii, ape diguri;
Plan topografic: este o reprezentare abstractă a terenului, realizată cu un set de
puncte, linii și suprafețe, definite prin poziția și atributele lor într-un sistem de coordonate;
Planimetrie: parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare
reprezentării pe o hartă sau pe un plan a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața
pământului;
Ridicare topografica: ansamblu de lucrări de teren si birou necesare realizării unui
plan topografic;
Trasare: marcarea pe teren in urma masuratorilor topografice, a punctelor de contur,
prin întocmirea unui proiect de executie;
Uzufruct: drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține
altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept
Intabulare: operațiunea de a înscrie in cartea funciară a drepturilor reale (drepturi
tabulare);
Imobil: una sau mai multe parcele de teren alaturate, indiferent de categoria de
folosinta, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei
unitati administrativ teritoriale si care sunt identificate printr-un numar cadastral unic;
Schita corpului de proprietate: documentul grafic ce se întocmeşte împreună cu fişa
corpului de proprietate, la o scară convenabilă, pe care se înscriu datele de poziţionare şi de
identificare a corpului de proprietate, categoriile de folosinţă a parcelelor, construcţiile şi
vecinătăţile acestora;
Inscrierea provizorie: transferarea, constituirea, modificarea sau stingerea dreptului
real imobiliar se face numai sub condiţiunea justificării, necesitând proceduri ulterioare;
Drept real: dreptul absolut, pe care titularul îl exercită direct asupra bunului, fără a fi
necesară intervenţia altor persoane;
Constructie: o proprietate sau o parte dintr-o proprietate construită cu o utilizare
exactă pentru proprietar sau proprietari, având o adresă;
Corp de clădire: parte componentă a unei clădiri, delimitată fie de intrarea separată în
ea, fie de regimul diferit de înălţime sau de arhitectura constructivă;
Categorie de folosinta a terenului: este o caracterizare codificată din punct de vedere
al destinaţiei terenului, în funcţie de scopul pentru care este utilizat: agricol, silvic, construcţii,
căi de comunicaţii, exploatare minieră etc
Delimitarea cadastrala a unitatii teritorial-administrative: parcurgerea întregului
traseu al hotarului unităţii administrativ- teritoriale, stabilirea punctelor de hotar caracteristice
77
CAP. VI.
pe linia de hotar sau pe limita intravilanului şi marcarea lor cu borne, determinarea

coordonatelor acestora, întocmirea actelor şi documentaţiei tehnice de delimitare;
Lanul: cuprinde una sau mai multe tarlale, delimitate natural
Plan cadastral de baza: plan tematic întocmit pentru nevoile cadastrului general, pe
care sunt redate detaliat, poziţia şi numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate şi
parcelelor, categoriile de folosinţă a terenurilor şi construcţiile permanente;
Sector cadastral: diviziune tehnică cadastrală a unităţii administrativ-teritoriale,
delimitată de detalii fixe din teren (căi de comunicaţie, ape, diguri, etc.), care nu suferă
modificări curente şi care cuprinde mai multe bunuri imobile;
Fond funciar: totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlurile pe
baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public, ori privat din care fac parte;
Categorie de folosinţă a terenului: caracterizare codificată din punct de vedere al
scopului pentru care este utilizat;
Condominiu - imobil format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care
unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc
o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală
aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie,
după caz;
Încăperea: spaţiul din interiorul unei clădiri;
Lucrări de specialitate: lucrările din domeniul cadastrului, geodeziei, topografiei,
fotogrammetriei, cartografiei;
Planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conţine limitele tuturor
imobilelor din tarla şi detaliile stabile din teren ce o definesc. Planul parcelar se întocmeşte în
format analogic şi digital şi se integrează în planul cadastral după recepţia acestuia de către
oficiul teritorial prin atribuirea numerelor cadastrale tuturor imobilelor componente şi
înscrierea în cartea funciară;
Planul de încadrare în tarla se întocmeşte în lipsa planului parcelar şi conţine
reprezentarea limitelor tarlalei, limitele imobilelor care au numere cadastrale anterior
atribuite, limitele imobilului în cauză şi orice alte detalii fixe din teren. Imobilul înregistrat în
baza planului de încadrare în tarla poartă menţiunea: „Imobil înregistrat în planul cadastral
fără localizare certă datorită lipsei planului parcelar";
Sector cadastral - unitatea de suprafaţă delimitată de elemente liniare stabile în timp -
căi de comunicaţie, ape, diguri, etc. Determinarea sectoarelor cadastrale se realizează cu
scopul de a facilita gestionarea cât mai eficientă a informaţiile grafice în cadrul lucrărilor de
cadastru sistematic;
Sistemul integrat de cadastru şi carte funciară este sistemul gestionat de ANCPI şi
oficiile teritoriale în care sunt gestionate imobilele înregistrate în cadastru şi carte funciară,
prin informaţii grafice şi textuale. În sistemul integrat de cadastru şi carte funciară numărul
cadastral este identic cu numărul de carte funciară. Informaţiile grafice şi textuale aferente
imobilului sunt generate cu ajutorul fişierului cpxml/cgxml.
78

CADASTRU - Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CADASTRU - Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

II.3.1. Categorii de folosinta agricole (A).......................................................................................... 31

Pământul prin natura sa a constituit in decursul veacurilor obiect al muncii și in același

În accepțiunea unor autori, etimologia cuvântul cadastru, folosit frecvent în zilele

De la aceste cuvinte a rezultat termenul “catastico”apărut pentru prima dată intr-un

Institutul de Geodezie , Fotogrammetrie, Cartografie, si Cadastru (I.G.F.C.C.)-

- domenii de bază (de sprijin)

Entitățile de bază ale cadastrului general și însușirile ce le definesc sunt :

I.1.3. Obiectivul cadastrului

Obiectivul cadastrului este cunoașterea completă, sub principalele aspecte, a fondului

“intrebari” principale, ce urmaresc “aspecte” diferite si genereaza “funcții” corespunzatoare, care

I.1.4. Scopul cadastrului este complex, informațiile lui servind pentru :

I.2. FUNCȚIILE CADASTRULUI

În concordanță cu funcțiile care le îndeplinește, cadastrul general cuprinde trei parti si

I.2.1. Partea tehnică a cadastrului, cuprinde lucrări de geodezie, topografie,

I.2.2. Partea economică, ce are ca obiectiv evaluarea bunurilor imobiliare, în functie

I.2.3. Partea juridică, ce urmareste situatia de drept a terenurilor si a constructiilor, este

I.3. CATEGORIILE CADASTRULUI

I.3.1. Cadastrul general

Cadastrul general se compune din subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică a

I.3.2. Cadastre de specialitate

I.3.2.1 CADASTRUL AGRICOL

Este un cadastru de specialitate, fiind un subsistem de evidenţă tehnică (poziţie,

Întocmirea cadastrului agricol naţional se realizează prin determinarea suprafeţelor, pe

I.3.2.2 CADASTRUL VITICOL

Cadastrul viticol, componentă a Cadastralul agricol, reprezintă subsistemul unitar şi

Prin cadastrul viticol se realizează:

I.3.2.3 CADASTRUL FORESTIER

Prin amenajament silvic se înţelege un complex de măsuri care se întreprind, bazat pe

I.3.2.4 CADASTRUL APELOR

Cadastrul apelor este un cadastru de specialitate, subsistem al cadastrului general,

Prin cadastrul apelor se urmăreşte inventarierea şi ţinerea unei evidenţe sistematice,

I.3.2.5 CADASTRUL ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE

Cadastrul îmbunătăţirilor funciare este un cadastru de specialitate care are rolul de

I.3.2.6 CADASTRUL IMOBILIAR EDILITAR ÎN LOCALITĂŢI

Este un cadastru de specialitate şi se ocupă cu inventarierea şi evidenţa sistematică a

- asigurarea unor date reale, corecte şi complete necesare sistematizării şi

I.3.2.7 CADASTRUL REŢELELOR EDILITARE ÎN LOCALITĂŢI

Cadastrul reţelei de metrou este un subsistem de evidenţă a bunurilor imobile sub

centralizatoare pe destinaţii ale terenurilor, grupe de proprietari, intravilan - extravilan;

I.3.2.10 CADASTRUL TRANSPORTURILOR FEROVIARE

Este un cadastru de specialitate, cunoscut şi sub numele de cadastru feroviar este un

Schiţa unei gări de cale ferată

I.3.2.11 CADASTRUL PORTUAR

Este un cadastru de specialitate ocupându-se cu inventarierea şi evidenţa sintetică

Ridicarea topografică a acestor obiective constă în crearea unei reţele geodezo -

I.3.2.12 CADASTRUL AEROPORTUAR

Cadastru de specialitate, cadastrul aeroportuar se referă la ridicările topo - cadastrale ale

I.3.2.13 CADASTRUL ENERGETIC

Cunoscut şi sub denumirile de cadastrul eletroenergetic , hidroenergetic sau

De asemenea, trebuie bornat perimetrul complexului hidroenergetic prin proiectarea la

I.3.2.14 CADASTRUL INDUSTRIAL MINIER

Cadastrul minier asigură evidenţa documentelor grafice şi analitice referitoare la un

I.3.2.15 CADASTRUL INDUSTRIAL PETROLIFER

În interiorul incintelor vor fi efectuate ridicări de detaliu cu o precizie de ± 25cm/punct

În afara lucrărilor anterioare se întocmeşte CARTEA PETROLIERĂ, echivalentul FIŞEI

I.3.2.16 CADASTRUL CONDUCTELOR DE PETROL

- realizarea ridicărilor topografice pentru întocmirea planului de situaţie la scara

Arheologia se desfăşoară pe întreg teritoriul României având o activitate dinamică

II.1.2. Date statistice de bază

II.1.3. Administratia publică

• Activitatea juridica se desfasoară la nivel național organizată în cadrul a :

II.1.5. Structura fondului funciar al Romaniei