ACADEMIA DE ªTIINÞE A MOLDOVEI

Institutul Studiul Artelor

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 728.81(478)(043.3)

ªLAPAC Mariana

ARHITECTURA DE APÃRARE DIN MOLDOVA MEDIEVALÃ

(mijlocul secolului al XIV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea)

17.00.04. – Arta plasticã, arta aplicatã

ºi decorativã ºi arhitectura

Tezã de doctor habilitat în studiul artelor

Autorul: ªLAPAC Mariana

Chiºinãu
2004
 2

CUPRINS

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

1. Contribuþia înaintaºilor. Metodologie ºi izvoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

2. Precizãri de naturã terminologicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

Capitolul I. Tabloul general al apãrãrii în Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1 Apãrarea Moldovei ºi determinantele ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1.1. Etapele istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

I.1.2. Organizarea militarã a statului. Gîndirea ºi arta militarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

I.1.3. Elemente, metode ºi sisteme defensive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30

I.1.4. Categorii de fortificaþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

I.1.5. Tipuri de apãrare în arta fortificaþiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

I.2. Date generale despre cele mai importante fortificaþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42

Capitolul II. Particularitãþile arhitecturale, tipologice ºi constructive ale fortificaþiilor –

puncte de sprijin militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

II.1. Construcþii de pãmînt ºi lemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

II.2. Construcþii de piatrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88

II.2.1. Caracteristicile tipologice ºi specificul arhitectural-planimetric . . . . . . . . . . . . . . .88

II.2.2. Specificul spaþial-compoziþional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140

II.2.3. Materiale ºi tehnici de construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .144

II.2.4. Meºteri ºi responsabili de lucrãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149

II.2.5. Inscripþii ºi reprezentãri oficiale ºi neoficiale, semne lapidare ºi apotropaice . . .156

 3

Capitolul III. Morfologia elementelor componente ale celor mai importante fortificaþii de
piatrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170

III.1. Construcþiile exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170

III.1.1. Zidurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .171

III.1.2. Turnurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175

III.1.3. „Turnurile pline“, „semiturnurile“, „turnurile de artilerie“ ºi basteile . . . . . . . .182

III.1.4. Porþile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .186

III.2. Construcþiile interioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196

III.2.1. Palatele fortificate ºi locuinþele demnitarilor militari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196

III.2.2. Lãcaºurile de cult . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .202

III.2.3. Dependinþele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .211

III.3. Amenajãrile speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .214

III.3.1. Subteranele secrete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .214

III.3.2. Tainiþele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216

III.3.3. Capcanele subterane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .217

Încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .219

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .232

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .262

Adnotãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .282

Cuvintele-cheie ale tezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286

Lista abrevierilor utilizate in tezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .287

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .289

Materialul ilustrativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .316

 4

INTRODUCERE

1. Contribuþia înaintaºilor. Metodologia ºi izvoarele

Actualitatea temei investigate ºi contribuþiile înaintaºilor. Pãstrarea patrimoniului arhitectur-

al rãmîne o problemã de actualitate a societãþii contemporane. Monumentele de arhitecturã
beneficiazã în mod constant de dinamica experienþelor constructive ºi de puterea legãturilor
cu tradiþia, prin care ele îºi asigurã personalitatea proprie. Realizãrile ºtiinþelor istorice, arhe-
ologice ºi arhitecturale confirmã importanþa acestor obiective ca surse preþioase despre trecut.
Datoritã lor, specialiºtii au posibilitatea de a reconstitui atmosfera spiritualã ºi artisticã a unor
epoci îndepãrtate.
Meritã de menþionat cã distrugerea vechilor documente, precum ºi demolarea monu-
mentelor arhitecturale, duc la ruperea legãturilor temporale, la dispariþia simþului tradiþiei, la
falsificarea istoriei, ºi, ca rezultat, la sãrãcirea spiritualã a poporului. Monumentele culturii
materiale joacã un rol deosebit în cultivarea patriotismului li sentimentului mîndriei naþionale.
Ele contribuie la dezvoltatea gusturilor estetice ºi formarea universului emoþional uman.
Fiecare popor are „dreptul la patrimoniu“ – parte integrantã a culturii lui spirituale.
De pe aceste poziþii este explicabil actualul interes faþã de valorile arhitecturale din spaþi-
ul carpato-ponto-danubian, în special pentru cetãþile Moldovei istorice. În evul mediu ele au
fãcut faþã atacurilor Ungariei, Poloniei, Hoardei de Aur ºi Imperiului Otoman. În sistemul de
apãrare a þãrii au fost incluse fortificaþii voievodale de piatrã ºi lemn, incinte urbane, curþi
domneºti ºi boiereºti, mãnãstiri fortificate, pasuri întãrite, construcþii-baraje, amenajãri-cap-
cane º.a. Printre comanditarii lor se numãrã Petru I Muºat, Roman I Muºat, Alexandru cel
Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº º.a. Parametrii constructivi, arhitecturali ºi artistici ai ce-
tãþilor de piatrã din Moldova pledeazã pentru înscrierea lor în rîndurile realizãrilor de marcã
ale arhitecturii militare medievale.
Aceste amenajãri fortificate au suscitat interesul mai multor cercetãtori. Primii le-au acor-
dat atenþie cronicarii moldoveni Grigore Ureche1, Miron Costin2 ºi Ion Neculce3, precum ºi
ilustrul cãrturar enciclopedist, domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir4. De la ei ne-au par-
venit informaþii sumare despre diferite fortãreþe.
În secolul al XIX-lea au apãrut lucrãrile lui A. Zaºciuk5, P.N. Batiuºkov6 ºi articolele memb-
rilor Societãþii Imperiale de Istorie ºi Antichitãþi din Odessa7 (A.L. Bertier-Delagarde, A.A. Ko-
ciubinski, N.N. Murzakevici º.a.), în care figureazã date de ordin istoric, arheologic ºi epigrafic.
 5

Preþioase pentru cercetarea cetãþilor au fost investigaþiile specialiºtilor din România. O

lucrare fundamentalã aparþine lui N. Iorga8. Bazîndu-se pe un vast material documentar,
descoperit în diverse arhive, acest savant reconstituie istoria celor mai însemnate oraºe-porturi
din Moldova medievalã: Chilia ºi Cetatea Albã. Amenajãrile întãrite au stat în atenþia lui Z.
Arbure9, I. Bogdan10, A. Lapedatu11, A. Tanoviceanu12, P. Constantinescu-Iaºi13, S. Panaitescu14,
ªt. Ciobanu15, Gh.I. Brãtianu16, N. Bãnescu17, F. Hann18, O.G. Lecca19, A.D. Culea20, N. Grigo-
raº21 º.a. O primã sintezã asupra fenomenului „apãrarea româneascã prin fortificaþii" a fost fã-
cutã de R. Rosetti – o încercare de a demonstra rolul major al sistemului defensiv românesc în
evul mediu22. Printre primele lucrãri de arheologie cele mai importante aparþin lui P. Nico-
rescu23 ºi Gr. Avakian24. Date interesante despre cetãþile Moldovei pot fi gãsite în publicaþiile
lui V. Vãtãºianu25, Gr. Ionescu26, Gh. Curinschi27, V. Florea28, C.C. Giurescu29 º.a. O sumã de
fapte legate de organizarea defensivei medievale se parcurge în lucrarea de sintezã dedicatã
istoriei militare a poporului român30.
Mersul ascendent al arheologiei româneºti a impulsionat elaborarea unor broºuri ºi mono-
grafii dedicate amenajãrilor fortificate din Moldova. Meritã menþionate lucrãrile lui R. Popa
despre cetatea Neamþ31, monografia lui K.A. Romstorfer despre Cetatea de Scaun de la
Suceava32, monografia lui Gh. Diaconu ºi N. Constantinescu despre cetatea ªcheia33, monogra-
fia lui M.D. Matei ºi Em.I. Emandi despre Cetatea de Scaun ºi Curtea domneascã din Su-
ceava34, precum ºi o serie de publicaþii semnate de aceiaºi autori35.
Este substaníal aportul lui L. Chiþescu în studierea fortificaþiilor domneºti ºi incintelor
orãºeneºti din Moldova36. Datoritã investigaþiilor acestui cercetãtor s-a schimbat esenþial imag-
inea noastrã despre istoria ºi arheologia mai multor cetãþi medievale.
Trebuie sã amintim aici ºi fundamentala monografie a lui T.O. Gheorghiu – cea mai amplã
în sensul cuprinderii temporale ºi spaþiale a arhitecturii militare româneºti37. Ea se remarcã
prin prezentarea globalã a fenomenului, o riguroasã selectare a datelor disponibile ºi un bogat
material ilustrativ selectat cu competenþã. O altã lucrare valoroasã a aceluiaºi cercetãtor
urmãreºte specificul apãrãrii urbane medievale, inclusiv pe teritoriul Transilvaniei, Þãrii
Româneºti ºi Moldovei38. Prezintã interes ºi cîteva articole cu acelaºi subiect publicate de T.O.
Gheorghiu39.
Printre lucrãrile mai importante elaborate de autorii români se cer menþionate ºi cele sem-
nate de V. Spinei40, ªt.S. Gorovei41, A. Husar42, P. Diaconu43, O. Iliescu44, ªt. Andreescu45, I.
Cândea46, A. Andronic47, Gh. Anghel48, A. Pippidi49, P.V. Batariuc50 º.a.
 6

Cetãþile din interfluviul Prut-Nistru au beneficiat, de asemenea, de atenþia specialiºtilor

din Republica Moldova (Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã). În legãturã cu origi-
nea ºi etapele lor de construcþie pot fi invocate lucrãrile lui A.H.Toramanian51, I. Chirtoagã52,
P.P. Bârnea ºi T.F. Reaboi53, V.A. Voiþehovski54, M. ªlapac55, T.Nesterov56 º.a. Cercetãrile arheo-
logice ºi istorice ale unor cetãþi sînt oglindite în articolele lui G.D. Smirnov57, G.F. Cebotaren-
co58, I. Hâncu59, A. Eºanu ºi V. Eºanu60 º.a. Prezintã interes teza de doctorat a lui V.A. Voiþe-
hovski despre cetatea Soroca61, monografia lui P.P. Bârnea º.a. despre Cetatea Albã ºi Chilia
(manuscris)62, monografia lui G. Astvaþaturov despre cetatea Bender63, monografiile Marianei
ªlapac despre Cetatea Albã64 ºi teza de doctorat ºi monografia Tamarei Nesterov despre monu-
mentele de arhitecturã de la Orheiul Vechi65. Toate aceste lucrãri au contribuit într-o mãsurã
sau alta la elucidarea anumitor aspecte referitoare la istoria ºi arhitectura cetãþilor din Moldova.
Nu pot fi trecute cu vederea nici publicaþiile specialiºtilor din Ucraina ºi Rusia. Date
preþioase de ordin arheologic ºi istoric conþin lucrãrile lui A.A. Kravcenko66, B.A. Timoºciuk67,
G.G. Mezenþeva68, A. Kuniþa69, I.G. Konovalova70 º.a. Unele aspecte privind arhitectura ce-
tãþilor Hotin, Cetatea Albã ºi Ismail au fost cercetate de G.N. Logvin71, G.G. Mezenþeva ºi I.A.
Ivanenko72 B. Kolosok73 º.a.
Printre lucrãrile autorilor din Franþa, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia ºi Turcia cele mai
însemnate aparþin lui M. Balard74, M. Cazacu75, P. Nãsturel76, N. Beldiceanu77, G. Pistarino78, G.
Airaldi79, P. Stringa80, E. Todorova81, A. Kuzev82, M. Dobrovolski83, O.Gorka84, M. Milkowicz85, I.
Oz86, M. Erdogan87 º.a.
Dar marea¡ majoritate a tuturor publicaþiilor menþionate nu abordeazã de loc problemele
de arhitecturã, limitîndu-se doar la problemele istorice ºi arheologice. Constatãm cã pînã în
prezent n-a apãrut o lucrare de sintezã consacratã arhitecturii militare din Moldova. În acelaºi
timp, au rãmas neinvestigate cîteva cetãþi de piatrã care au avut o deosebitã însemnãtate în
sistemul de apãrare a þãrii.
Cele expuse fac evidentã utilitatea prezentei lucrãri dedicatã cetãþilor Moldovei medievale
– rodul unei practici multiseculare care a încorporat experienþa, mãiestria ºi talentul mai mul-
tor generaþii. Subiectul tezei este actual prin coroborarea totalitãþii informaþiilor existente cu
studii noi ºi prin încercarea de a reconstitui imaginea integrã a arhitecturii militare din Mol-
dova istoricã. Se completeazã considerabil cu date inedite fiºele individuale de monument. În
atenþia autorului este ºi nivelul morfologic, raportat la pãrþile componente ale celor mai însem-
nate complexe defensive din Moldova.
 7

Obiectul studiului îl constituie Cetatea de Scaun de la Suceava, Cetatea Nouã de lîngã Ro-
man, citadela de la Orheiul Vechi, Cetatea Albã, cetãþile Neamþ, Soroca, Chilia, Tatarbunar, Ho-
tin, Þeþina, Tighina (Bender) º.a.
Scopul principal al lucrãrii constã în analiza sistemului defensiv al Moldovei istorice sub aspect
arhitectural ºi urmãrirea constituirii ºi evoluþiei lui în timp în corespundere cu cerinþele vremii.
Pentru atingerea acestui scop se cer realizate urmãtoarele obiective:
1) sistematizarea datelor documentare despre cetãþile medievale din Moldova;
2) evidenþierea specificului lor arhitectural-planimetric ºi compoziþional;
3) studierea morfologiei elementelor constitutive;
4) analiza comparativã a cetãþilor din Moldova cu fortificaþiile altor þãri;
5) cercetarea procedeelor tehnico-constructive;
6) completarea „dosarului" arhitecturii militare din Moldova cu noi informaþii.
Limitele geografice ale studiului corespund teritoriilor Moldovei medievale dinainte de am-
putãrile iniþiale fãcute de otomani (astãzi Republica Moldova, partea de est a României ºi pãr-
þile de sud-vest ale Ucrainei).
Limitele cronologice sînt: mijlocul secolului al XIV-lea (constituirea statului de sine stãtã-
tor al Moldovei) ºi mijlocul secolului al XVI-lea (începutul apusului fortãreþelor de piatrã ºi
integrarea Moldovei în sistemul politic al Imperiului Otoman).
Baza ºtiinþificã a studiului o constituie lucrãrile în domeniul arhitecturii, arheologiei, isto-
riei ºi artei militare din Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia, Turcia, Franþa, Polonia,
Italia, Lituania, Ungaria, Iugoslavia, Germania, Anglia ºi alte þãri. De asemenea, autorul a
folosit mai multe surse primare: arheologice (date arheologice din proiecte de restaurare,
rapoarte arheologice, desene ºi fotografii arheologice º.a.), iconografice, grafice ºi cartografice
(vederi, desene tehnice, relevee, hãrþi, desene artistice pãstrate în diferite colecþii sau publi-
cate), epigrafice (desene sau fotografii ale vechilor inscripþii, publicate sau pãstrate în diferite
colecþii), scrise (letopiseþe moldo-slavone, moldo-germane, moldoveneºti, cronici veneþiene,
poloneze º.a., note de cãlãtorie ale unor cãlãtori strãini, misionari ºi diplomaþi, acte – docu-
mente notariale, corespondenþã personalã ºi oficialã) º.a. ªi totuºi cercetarea cetãþilor în
perioada amintitã a întîmpinat dificultãþi generate de puþinãtatea izvoarelor de epocã, insufi-
cienþa probelor arheologice, dispersarea materialelor grafice prin diferite colecþii º.a.
Metodologia de abordare este bazatã pe cercetãrile de teren (mãsurãtori, lucrãri de fixare
graficã ºi fotograficã a monumentelor), precum ºi pe coroborarea diferitelor materiale inform-
 8

ative, publicate sau gãsite în fondurile arhivelor din Chiºinãu, Moscova, Bucureºti, Viena,
Istanbul, Varºovia, Sankt-Petersburg, în muzeele, bibliotecile ºi instituþiile de restaurare din
Republica Moldova, România, Ucraina ºi Rusia ºi din colecþii particulare.
Autorul a cercetat o cantitate impunãtoare de documente de arhivã: planuri, hãrþi, gravuri,
stampe, acuarele, desene tehnice º.a. realizate în secolele XVI-XIX de italieni, turci, francezi,
ruºi, germani, austrieci º.a.
Prezentul demers ºtiinþific se bazeazã pe o metodologie complexã, fiind utilizate diferite
metode de cercetare: descriptivã, comparatistã, contextualistã ºi de inducþie logicã. Sînt apli-
cate metodele analizei arhitecturale, metrologice, tipologice ºi grafice care contribuie la rele-
varea particularitãþilor arhitecturale ale cetãþilor din Moldova medievalã.
Noutatea ºtiinþificã a rezultatelor obþinute. În lucrare sînt puse în valoare o serie de materi-
ale documentare aflate în Arhiva Militarã-Istoricã a Rusiei din Moscova, în Arhiva Actelor
Vechi a Rusiei din Moscova, în Arhivele Naþionale din Bucureºti, în Cabinetul de Hãrþi ºi
Cabinetul de Stampe ale Bibliotecii Academiei Române din Bucureºti, în Arhiva de Rãzboi din
Viena, în Muzeul Rus de Stat din Sankt-Petersburg, în Arhiva Flotei Militare-Maritime din
Sankt-Petersburg, în Muzeul Naþional din Varºovia, în Arhiva Naþionalã a Republicii Moldova
din Chiºinãu, în bibliotecile ºi muzeele din Republica Moldova, România, Ucraina ºi Rusia.
De asemenea, în circuitul ºtiinþific se introduc unele materiale grafice din fondurile Insti-
tutului „Ucrproiectrestavraþia" din Kiev, ale Direcþiei de Protecþie a Patrimoniului Cultural a
Administraþiei Þinutale de Stat din Odessa, ale Centrului de Proiectare pentru Patrimoniul
Naþional Cultural din Bucureºti, ale Combinatului „Restauratorul“ din Chiºinãu ºi din alte co-
lecþii. Toate aceste materiale contribuie la elucidarea unor aspecte nestudiate sau insuficient
explorate, legate de trecutul cetãþilor din Moldova.
Pentru prima datã arhitectura acestor amenajãri defensive este supusã unei cercetãri com-
plexe (sînt studiate particularitãþile arhitectural-planimetrice ºi conceptul spaþial, caracteristi-
cile tipologice ºi artistice, procedeele tehnico-constructive º.a.). În urma abordãrii din per-
spectivã interdisciplinarã a mai multor aspecte legate de trecutul cetãþilor s-a ajuns la rezultate
noi privitor la atribuirea ºi datarea unor fortãreþe, la restabilirea înfãþiºãrii unor construcþii
deja inexistente, la descifrarea unor inscripþii comemorative º.a. Sînt prezentate, în premierã,
ºirul evolutiv ºi ºirurile tipologice ale cetãþilor moldoveneºti, precum ºi grupurile vizuale ale
fortãreþelor-analogii. Pentru prima datã sînt determinate modelele de bazã, fiind urmãrite
cãile probabile de pãtrundere a acestor modele în Þara Moldovei.
 9

În tezã figureazã date inedite privitoare la planuri, secþiuni ºi faþade ale cetãþilor în cauzã,
la decorul interioarelor, la subterane ºi tainiþe, la semnele lapidare ºi apotropaice º.a. În cir-
cuitul ºtiinþific se introduc relevee ale unor amenajãri fortificate dispãrute încã în secolul al
XIX-lea ºi variante de reconstituire a unor cetãþi astãzi inexistente. Lucrarea conþine ºi noi
mãrturii vizînd meºterii ºi responsabilii de lucrãri.
Semnificaþia teoreticã. Studiul efectuat permite de a completa banca de date a „castelolo-
giei“ – ºtiinþã in statu nascendi pe plan mondial. În acest context se cere relevatã contribuþia
poporului nostru la evoluþia arhitecturii militare universale. Complexele defensive din spaþiul
investigat sînt, de fapt, un exemplu de asimilare creatoare a unor modele arhitectonice alo-
gene. Specificul arhitecturii de apãrare din Moldova medievalã e tratat în plan comparatist cu
realizãrile respective din alte formaþiuni statale fiind precizate sursele primare ºi secundare,
influenþele directe ºi indirecte, precum ºi replicile.
Anumite rezultate ale lucrãrii pot contribui la elucidarea unor aspecte controversate din
sfera altor ºtiinþe umanistice (istorie, arheologie, epigrafie, toponimie) º.a.
Valoarea aplicativã a investigaþiilor. Prezentul demers ºtiinþific va fi util pentru arhitecþi,
cercetãtori în domeniul artelor plastice, istorici, arheologi, urbaniºti ºi toþi acei care se intere-
seazã de trecutul medieval al Republicii Moldova, României, Ucrainei ºi Turciei. Rezultatele
cercetãrii pot fi folosite la pregãtirea publicaþiilor ºi cursurilor de arhitecturã ºi artã naþionalã,
otomanã ºi ucraineanã. Aceste rezultate vor oferi un ajutor real restauratorilor ºi colaborato-
rilor complexelor muzeale, contribuind, de asemenea, la dezvoltarea turismului.
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost elaboratã în cadrul Institutului Studiul Artelor
al Academiei de ªtiinþe din Republica Moldova, discutatã la ºedinþele Consiliului ªtiinþific ºi
recomandatã pentru susþinere.
În baza unor rezultate ale cercetãrii au fost elaborate comunicãrile la conferinþe, sesiuni ºi
simpozioane naþionale ºi internaþionale, desfãºurate în Republica Moldova, România ºi
Ucraina, printre care:
1. Sesiunea Comisiei de Istoria Oraºelor din România „Meºteºugurile în viaþa oraºelor“,
Sighiºoara, iunie 1998 (comunicarea „Breslele meºteºugãreºti ºi topografia urbanã a unor
oraºe din Moldova“, coautor A. Tofan);
2. Simpozionul Internaþional „Ðåñòàâðàöèÿ, ðåêîíñòðóêöèÿ, óðáîýêîëîãèÿ“,
Sergheevka – Belgorod-Dnestrovski, septembrie 1998 (comunicarea „Cine a construit
Cetatea Albã“),
 10

3. Conferinþa ªtiinþificã dedicatã aniversãrii a 400 ani de la înfiinþarea Episcopiei Huºilor,

Huºi, octombrie 1998 (comunicarea „Lãcaºurile de cult ale unor cetãþi moldovene“),
4. Sesiunea Comisiei de Istoria Oraºelor din România „Imaginea oraºului în lumina
izvoarelor iconografice“, Sibiu, septembrie 1999 (comunicarea „Imaginea oraºului medieval
Chilia în lumina izvoarelor iconografice ºi cartografice din secolele XVI-XIX“);
5. Sesiunea Naþionalã de Comunicãri ªtiinþifice „85 de ani de la unirea Bucovinei cu Româ-
nia“, Suceava, noiembrie 2003 (comunicarea „O cetate construitã integral de ªtefan cel Mare“) º.a.
Rezultatele cercetãrii au fost expuse în 3 monografii ºi mai multe articole ºtiinþifice pub-
licate în Republica Moldova, România ºi Ucraina în decursul anilor 1994-2004.

2. Precizãri de naturã terminologicã

Pluralitatea modului de explicare a diferiþilor termeni de arhitecturã militarã a determinat

necesitatea unor precizãri de naturã terminologicã.
Sintagma arhitectura de apãrare (sau arhitectura fortificatã) desemneazã totalitatea con-
strucþiilor militare ºi civile menite de a asigura securitatea apãrãtorilor ºi a împiedica înainta-
rea invadatorilor într-o situaþie conflictualã armatã. Conþinutul semantic al sintagmei arhitec-
tura militarã pare a fi mai restrîns, definind apartenenþa (în exclusivitate) la realitãþile de rãz-
boi. În primul caz, funcþia de apãrare poate fi atît preponderentã, cît ºi complementarã (châ-
teau-fort, curte domneascã, mãnãstire fortificatã, bisericã întãritã, turn-donjon, casã de tip culã
etc.), iar în cazul al doilea – numai preponderentã (cetate voievodalã, incintã urbanã, tabãrã
întãritã etc.). ªi totuºi pledãm pentru o congruenþã terminologicã reieºitã din faptul cã orice
apãrare sau fortificare presupune o probabilã implicare într-o situaþie sau acþiune cu caracter
militar.
Remarcãm cã atît prima sintagmã utilizatã în þãrile slave (rus. îáîðîííîå çîä÷åñòâî, ucr.
îáîðîííå áóäiâíèöòâî º.a.), cît ºi cea de-a doua, folositã în þãrile latine (fr. architecture militai-
re, it. architettura militare, sp. arquitectura militar º.a.) s-au încetãþenit în limbajul ºtiinþific ro-
mân. O ilustrare perfectã a echivalenþei semantice a sintagmelor menþionate oferã limba bul-
garã: îòáðàíèòåëíî ñòðîèòåëñòâî, unde cuvîntul îòáðàía înseamn㠄apãrare“ (bg.), îòú –
„de“ (sl. v.), iar áðàíü – „rãzboi“ (sl. v.) (deci sintagma ar însemna: „de apãrare“ = „de rãzboi“).
În literatura de specialitate existã accepþiuni largi pentru astfel de termeni ca cetate, forti-
ficaþie, fort, citadelã, castru, castel, bastion º.a., izvorîte din polisemia lor medievalã. Se remar-