Dokumen - Tips Suport Curs Id Hidrobiologie

5/10/2018 SuportCursIDHidrobiologie-slidepdf.
com
Datele de contact ale coordonatorului şi tutorelui de disciplină:

Conf. dr. Victor Surugiu
e-mail: vsurugiu@uaic.ro
Propuneri tematice pentru activităţi tutoriale:

1. Proprietăţile apei
2. Asociaţii de organisme acvatice
3. Apele dulci
4. Apele marine
Obligaţii mimime ale studenţilor în vederea promovării examenului

- participarea
prezen activă lalaactivit
ţa obligatorie activit ileiletutoriale
ăţăţ asistate(AT)
(AA)
Modul de stabilire a notei finale:

- notele obţinute la verificările pe parcurs – 75%
- activitatea în cadrul orelor de activităţi asistate – 25%
Teme de licenţă ce pot fi abordate în cadrul disciplinei

1. Cercetări asupra macronevertebratelor acvatice din lacul/râul …
2. Cercetări asupra speciei … de la litoralul românesc al Mării Negre
3. Determinarea calităţii apei din râul … conform Indicelui Biologic General Standardizat
(IBGN)
4. Evaluarea eficien
Indicelui Biotic al Neiămolului
ţ staţiei de epurare a apei uzate din municipiul/oraşul ... cu ajutorul
http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-id-hidrobiologie 1/72
5/10/2018 SuportCursIDHidrobiologie-slidepdf.com
Cuprins
Introducere........................................................................................................................................ 3
1. Proprietăţile apei........................................................................................................................... 4
1.1. Structura moleculară a apei ................................................................................................... 4
1.2. Proprietăţile fizice ale apei ..................................................................................................... 5
1.2.1. Tensiunea superficială .................................................................................................... 5
1.2.2. Vâscozitatea.................................................................................................................... 5
1.2.3. Presiunea hidrostatică..................................................................................................... 5
1.2.4. Temperatura.................................................................................................................... 5
1.2.5. Densitatea ....................................................................................................................... 6
1.2.6. Lumina ............................................................................................................................ 7
1.2.7. Mişcarea apei ................................................................................................................ 10
1.3. Proprietăţile chimice ale apei ............................................................................................... 10
1.3.1. Reacţia activă sau pH-ul ............................................................................................... 10
1.3.2. Sărurile dizolvate........................................................................................................... 11
1.3.3. Duritatea apei ................................................................................................................ 14
1.3.4. Substanţele biogene ..................................................................................................... 14
1.3.5. Substan ele organice .................................................................................................... 15
1.3.6. Gazele dizolvate
ţ în ap ă................................................................................................. 15
2. Asociaţii de organisme acvatice.................................................................................................. 22
2.1. Planctonul ............................................................................................................................ 22
2.1.1. Clasificările planctonului................................................................................................ 22
2.1.2. Adaptările planctonului .................................................................................................. 22
2.2. Nectonul............................................................................................................................... 25
2.2.1. Compoziţia nectonului ................................................................................................... 25
2.2.2. Adaptările nectonului..................................................................................................... 26
2.2.4. Migraţiile nectonului ...................................................................................................... 27
2.3. Neustonul............................................................................................................................. 28
2.4. Pleustonul ............................................................................................................................ 29
2.5. Bentosul
2.5.1. ...............................................................................................................................
Clasific ările bentosului .................................................................................................. 30 30
2.5.2. Adaptările bentosului..................................................................................................... 32
2.6. Perifitonul sau epibioza........................................................................................................ 32
3. Tipuri de ecosisteme acvatice..................................................................................................... 35
3.1. Apele subterane................................................................................................................... 35
3.1.1. Apele cavernicole .......................................................................................................... 36
3.1.2. Apele freatice ................................................................................................................ 36
3.1.3. Apele interstiţiale ........................................................................................................... 37
3.2. Apele curgătoare.................................................................................................................. 37
3.2.1. Factorii de mediu........................................................................................................... 39
3.2.2. Biocenozele apelor curgătoare ..................................................................................... 40
3.3. Lacurile naturale .................................................................................................................. 43
3.3.1. Factorii de mediu ........................................................................................................... 44
3.3.2. Biocenozele lacustre ..................................................................................................... 46
3.4. Bălţile ................................................................................................................................... 49
3.4.2. Biocenozele................................................................................................................... 50
3.5. Mlaştinile .............................................................................................................................. 50
3.6. Apele marine........................................................................................................................ 55
3.6.1. Clasificarea mărilor ....................................................................................................... 55
3.6.2. Configuraţia reliefului submarin..................................................................................... 56
3.6.3. Diviziunile biologice ale oceanului................................................................................. 57
3.6.5. Biocenozele marine....................................................................................................... 64
Bibliografie ...................................................................................................................................... 72
2
Introducere
Hidrobiologia este o ramură a biologiei care se ocupă de studiul organismelor acvatice, al
populaţiilor şi comunităţilor acestora, de interrelaţiile şi de legăturile cauzale dintre organismele
acvatice, precum şi dintre acestea şi mediul lor înconjurător (Zernov, 1949).
Vieţuitoarele din apă sunt denumite şi hidrobionţi. Prin mediul înconjurător se înţelege
totalitatea factorilor
factorilor biotici abiotici
– interac – bazinul
ţiunile acvatic împreun ă cu caracteristicile sale fizico-chimice – şi a
dintre organisme.
Pentru explicarea originii, naturii şi răspândirii bazinelor acvatice, precum şi a diferitor
procese care au loc în mediul acvatic, hidrobiologia face apel la numeroase discipline ca fizica,
hidrochimia, geografia, hidrogeologia, hidrologia, etc. Fizica descrie fenomenele mecanice, termice
şi optice din apă. Hidrochimia stabileşte compoziţia chimică a substanţelor dizolvate în apă şi
reacţiile chimice din mediul acvatic. Hidrologia pune la dispoziţia hidrobiologiei cunoştinţe asupra
dinamicii maselor de apă şi a componentelor minerale. Geologia şi hidrogeologia oferă date
asupra naturii fundului şi originii bazinelor acvatice. Geografia contribuie la cunoaşterea răspândirii
bazinelor de apă în funcţie de latitudine, relief, climă etc. Astronomia permite înţelegerea şi
cunoaşterea importanţei mareelor.
Hidrobiologia apelează în permanenţă şi la celelalte discipline biologice precum botanica,
zoologia, microbiologia, fiziologia vegetală şi animală, etologia, biogeografia, morfologia şi
anatomia, etc.
Fiind o ştiinţă ecologic ă, de sinteză, complexă, hidrobiologia se sprijină în primul rând pe
ecologia generală de la care foloseşte principiile de bază în studiul interacţiunii dintre organisme şi
între acestea şi mediu. Din acest motiv hidrobiologia mai poate fi denumit ă şi ecologie acvatică.
Metodele de cercetare folosite în hidrobiologie sunt cele clasice: observaţia, experimentul şi
analiza, corelarea şi interpretarea rezultatelor.
În cadrul hidrobiologiei s-au diferen ţiat două ramuri mari: limnobiologia şi biologia marină.
Limnobiologia se ocupă de studiul vieţuitoarelor din apele continentale de suprafaţă. Iniţial,
limnobiologia se ocupa numai de studiul organismelor ce populeaz ă lacurile, dar astăzi ea este
ştiinţa care studiază organismele din toate tipurile de ape interioare (râuri, lacuri, bălţi, zone umede
etc.). Unii cercetători desprind din limnobiologie partea ce studiază modul de desfăşurare a vieţii în
apele curgătoare, pentru care rezervă termenul de potamobiologie. În acest caz limnobiologia ar
avea drept obiect de cercetare numai studiul vie ţii din apele stătătoare. Antonescu (1963)
consideră potamobiologia drept un subdomeniu al limnobiologiei. El define şte limnobiologia
(limnologia) ca fiind „ştiinţa care se ocupă cu productivitatea biologică a apelor interioare şi cu
toate influenţele cauzale care o determină”.
Oceanografia biologică sau biologia marină vizează studiul organismelor ce trăiesc în apele
marine şi oceanice.
Mai nou la acestea se mai poate ad ăuga freatobiologia care studiază organismele din
apele subterane.
Pe lângă importanţa pur ştiinţifică, hidrobiologia are şi o importanţă practică, studiind
procesele ce se petrec în ape şi acumulează date care permit dirijarea proceselor în scopul măririi
productivităţii biologice, în general, şi a produsului final, în special, de regul ă cerut de oameni
(hrană, materii prime, utilizări industriale). Cunoaşterea hidrobiologiei poate asigura cunoştinţe
care să permită exploatarea resurselor acvatice fără a impieta asupra echilibrului ecosistemelor
acvatice şi circuitul materiei în natură.
Obiectivul general al hidrobiologiei moderne constă în studiul proceselor ecologice din
hidrosferă în vederea valorificării complexe a resurselor naturale în alimenta ţia umană şi în
industrie. Dintre preocupările practice ale hidrobiologiei pot fi evidenţiate cele legate de creşterea
productivităţii biologice ale bazinelor acvatice ( halieutica) şi, mai nou, cele privind studiul c ăilor de
poluare şi de protecţie a mediului acvatic ( saprobiologie şi toxicologie acvatică).
1. Proprietăţile apei
Apa este substanţa care înconjoară toate organismele acvatice. Apa, de asemenea,
alcătuieşte partea cea mai însemnată a corpurilor tuturor organismelor vii şi reprezintă mediul în
care au loc diferite reacţii chimice, atât în interiorul, cât şi în afara organismelor. În felul acesta,
pentru hidrobionţi apa este mediu, condiţie şi resursă de viaţă.
1.1. Structura moleculară a apei

Molecula de apă pură este compusă din doi atomi de hidrogen (H) şi un atom de oxigen
(O), adică H2O sau H–O–H. Atomii de hidrogen sunt lega ţi de oxigen asimetric, formând un unghi
de 104°27', astfel încât cei doi atomi de hidrogen se află la un capăt al moleculei, iar oxigenul la
celălalt. Legătura dintre atomii de hidrogen şi oxigen se face prin intermediul electronilor comuni
(legături covalente), fiecare hidrogen împărţindu-şi singurul electron cu oxigenul. În felul acesta,
oxigenul primeşte doi electroni necesari pentru a-şi completa ultimul strat electronic, iar fiecare
hidrogen câte unul. Totuşi, atomul de oxigen tinde să atragă mai puternic de nucleul său electronii
furnizaţi de către atomii de hidrogen. Acest lucru creează o uşoară sarcină negativă înspre capătul
oxigenului din moleculă, în timp ce îndepărtarea electronilor de atomii de hidrogen produce o
uşoar
adic
ă sarcină pozitivă la acest capăt. Această separare electrică creează o moleculă polară,
ă un dipol.
Natura polară a moleculei de apă face ca polul hidrogenului, care este electropozitiv, s ă
atragă polul negativ (al oxigenului) de la o alt ă moleculă de apă. Aceasta dă naştere unor legături
slabe între moleculele de apă alăturate, numite legături de hidrogen. Aceste legături reprezintă
doar aproximativ 6% din tăria legăturilor covalente dintre hidrogenul şi oxigenul din molecula de
apă şi de aceea se rup şi se refac cu uşurinţă (figura 1.1.). Dar anume aceste leg ături de hidrogen
dintre moleculele de apă învecinate, cât şi polaritatea moleculei de ap ă, sunt responsabile pentru
multe proprietăţi fizice şi chimice unice ale apei. Sarcinile electrice par ţiale determină creşterea
reactivităţii chimice a moleculei de ap ă, ceea ce explică faptul că apa este un solvent universal,
dizolvând aproape orice substanţă. Polaritatea moleculei de apă duce la disocierea moleculelor de
electroliţi în ioni. Tot datorită dipolilor şi punţilor de hidrogen apa în natură se întâlneşte sub mai
multe stări de agregare. Dacă molecula de apă n-ar fi polară şi n-ar forma legături de hidrogen
între moleculele de apă, atunci apa, la temperatura camerei, ar fi fost un gaz şi nu un lichid, iar
temperatura ei de îngheţ ar fi mai scăzută decât temperaturile întâlnite în cele mai multe locuri de
pe suprafaţa Pământului. În astfel de condi ţii viaţa pe planeta noastră ar fi fost imposibilă.
Fig. nr. 1.1. – Modul de asociere a moleculelor de ap ă cu ajutorul legăturilor de hidrogen (linia punctată)
După cum s-a arătat, dipolii apei se pot asocia între ei, formând agregate de două până la
opt molecule care se numesc hidroli: monohidroli H2O, dihidroli (H2O)2, trihidroli (H2O)3, polihidroli
(H2O)n, etc. După modul de asociere hidrolii pot fi lineari sau agregaţi. În natură există un amestec
de agregate în care procentul componenţilor este strâns legat de temperatură. De regulă, în starea
de agregare gazoasă predomină monohidrolii, în starea lichidă predomină dihidrolii, iar în starea
solidă domină trihidrolii (Pora şi Oros, 1974).
4
1.2. Proprietăţile fizice ale apei

1.2.1. Tensiunea superficială
Datorită legăturilor de hidrogen moleculele de ap ă au tendinţa de a se uni între ele,
învingând forţele externe care tind s ă destrame aceste legături. Forţa care tinde să menţină
împreună moleculele de apă se numeşte forţă de coeziune. Această forţă face ca pelicula
superficială a apei să se comporte ca o membran ă elastică, putând susţine mici obiecte. Acest
fenomen poartă numele de tensiune superficială. Tensiunea superficială a apei (72,7·103 N/m)
este cea mai mare dintre toate lichidele întâlnite cu excepţia mercurului.
Valoarea tensiunii superficiale este direct proporţională cu temperatura şi cu salinitatea.
Tensiunea superficială condiţionează fenomenul de capilaritate şi de umectare. Dacă forţa de
coeziune dintre moleculele aceleiaşi faze este mai mare decât forţa de adeziune dintre faze
diferite, atunci corpurile nu se umezesc. Invers, dac ă forţa de coeziune este mai mic ă decât forţa
de adeziune, obiectele se umezesc. Forţa de atracţie dintre moleculele de ap ă tinde să reducă
suprafaţa liberă a lichidului. De aceea, picăturile au forma perfect sferică, iar apa este practic
necompresibilă.
Tensiunea superficială permite existenţa unor asociaţii de organisme legate de pelicula
superficială a apei, care trăiesc fie suspendate de această peliculă, fie care se deplasează pe
suprafa ţafluidelor
circulaţia ei (veziprin
Neustonul). De asemenea,
corpul plantelor tensiunea superficială are un rol însemnat în
şi animalelor.
1.2.2. Vâscozitatea
Forţa de coeziune este responsabil ă şi pentru vâscozitatea apei. Vâscozitatea este o
proprietate care măsoară forţa de frecare între două mase de fluid ce se deplasează una faţă de
cealaltă. Rezistenţa la curent sau la deplasare este importantă pentru viteza de scufundare a
obiectelor (deplasarea pe verticală) şi pentru deplasarea animalelor prin ap ă (frânarea deplasării
pe orizontală). Pentru a se putea deplasa într-un mediu vâscos cum este apa, hidrobion ţii prezintă
o formă hidrodinamic ă a corpului (vezi Adaptările nectonului). Vâscozitatea apei este relativ mică şi
descreşte odată cu creşterea temperaturii. Astfel, la 25°C vâscozitatea apei este de două ori mai
mică decât la 1°C. De aceea, organismele planctonice se vor scufunda mult mai uşor în apele mai
calde
Adaptădecât în apele mai reci. Vâscozitatea apei creşte uşor şi cu creşterea salinităţii (vezi
rile planctonului).
1.2.3. Presiunea hidrostatică

Presiunea hidrostatică reprezintă presiunea exercitată de o coloană de lichid datorită
atracţiei gravitaţionale a Pământului. De aceea, presiunea hidrostatică a apei depinde de înălţimea
coloanei de apă şi de densitatea ei. La o temperatură de 4°C în apele dulci presiunea creşte cu 1
atmosferă la fiecare 10,3 m adâncime, iar în apele marine la fiecare 9,986 m (deci în medie câte o
atmosferă la fiecare 10 m adâncime). Astfel, la o adâncime de 10.000 m coloana de apă de
deasupra exercită o presiune de aproximativ 1000 atm sau 1030 kg/cm 2. Organismele care trăiesc
la adâncimi foarte mari s-au adaptat unor astfel de presiuni uriaşe deoarece apa din corpul lor
prezintă aceeaşi presiune ca şi apa din jur. De aceea, dac ă aceste organisme sunt scoase la
suprafaţă prea repede ele vor muri din cauza producerii dezechilibrului dintre presiunea internă şi
cea externă.
Organismele care pot vieţui într-un domeniu larg al presiunii hidrostatice se numesc
euribate, iar cele care nu suportă variaţii mari ale presiunii apei se numesc stenobate.
1.2.4. Temperatura
Caracteristicile termice ale apei prezintă o importanţă deosebit ă pentru vieţuitoarele
acvatice. Temperatura apei exercită atât o influenţă directă asupra metabolismului şi fiziologiei lor
(ritmuri anuale şi diurne, creştere, reproducere), cât şi o influenţă indirectă prin modificarea unor
propriet ăţi fizice şi chimice ale apei (densitate, vâscozitate, solubilitatea sărurilor şi oxigenului etc.).
Încălzirea apelor este rezultatul unui complex de factori, cum ar fi: absorb ţia radiaţiilor
solare i cosmice, energia caloric a atmosferei, condensarea vaporilor de ap , c ldura intern a
globuluiş şi activitatea vulcanică, înătimp ce răcirea apelor se datorează radiaţieiăsuprafeă ţelor apelor
ă
în atmosfer ă, conducţiei căldurii direct în atmosferă şi evaporaţiei.
5
Apa se caracterizează printr-o o căldură specifică de 100 de ori mai mare decât cea a
aerului. De aceea învelişul de apă al pământului înmagazinează lent cantităţi uriaşe de căldură, pe
care le degajă apoi treptat, fără variaţii prea mari ale temperaturii. Amplitudinea varia ţiilor de
temperatură la care sunt supuşi hidrobionţii este considerabil mai mic ă decât cea din mediul
aerian. Astfel, temperatura apei în mări poate oscila între –3°C şi +36°C, iar în apele continentale
între 0 şi 45°C.
Temperatura apelor de suprafaţă este strâns legată latitudine, altitudine şi perioada anului,
ceea ce creează deosebiri între cantitatea de c ăldură primită pe unitatea de suprafaţă dintre
zonele intertropicale şi cele temperate şi polare. Apele continentale, în funcţie de temperatura apei,
se împart în arctice, temperate şi tropicale.
Datorită curenţilor verticali de convecţie, valurilor şi mareelor se creează un transfer
permanent de căldură între apele de adâncime şi cele de suprafaţă.
Există variaţii termice sezoniere şi circadiene. Amplitudinea variaţiilor anuale de
temperatură în mări este relativ mică, în general sub 10°C. Apele continentale din zona temperată
se caracterizează printr-o amplitudine anuală a temperaturii mai mare, între 0°C iarna şi 30°C sau
chiar mai mult vara. Variaţiile sezoniere de temperatură se resimt până la aproximativ 200 m
adâncime. Variaţiile termice diurne se resimt numai în păturile superficiale şi nu depăşesc, de
regulă, 2-3°C, exceptând zonele din imediata apropiere a ţărmurilor, unde diferenţele termice de la
zi la noapte pot atingeapei
Temperatura chiar
are5-6°C.
o influenţă directă asupra intensităţii proceselor metabolice din corpul
hidrobion ţilor. Astfel, regula lui Van’t Hoff stabileşte c ă între limitele normale, compatibile cu via ţa,
viteza reacţiilor metabolice creşte de 2-3 ori la o creştere a temperaturii cu 10°C. De aceea în
apele calde, unde metabolismul şi procesul de creştere a organismelor sunt accelerate, generaţiile
se succed rapid, fauna şi flora de aici fiind foarte bogate în specii, dar num ărul de indivizi din
fiecare specie este redus. În schimb, în apele reci vom găsi mai puţine specii, dar cu un num ăr
mare de indivizi. Iată de ce apele din zonele mai reci sunt mult mai c ăutate pentru pescuit, faţă de
cele din regiunile tropicale.
Organismele care pot exista numai într-un diapazon îngust de temperaturi se numesc
organisme stenoterme. Acestea la rândul lor se împart în stenoterme de apă caldă şi stenoterme
de apă rece. Ca exemple de hidrobionţi stenotermi termofili pot servi organismele care trăiesc în
izvoarele şi cele din mările tropicale. Organisme stenoterme criofile pot fi considerate
animalele termale
care trăiesc în zonele abisale, în apele polare, în apele reci de munte sau în apele
subterane.
Organismele capabile să tolereze variaţii însemnate ale temperaturii (de peste 10-15°C) se
numesc organisme euriterme. Reprezentanţi tipici ai acestei categorii sunt organismele litorale,
care în timpul refluxului sunt supuse unei insolaţii puternice. Tot aici intră un număr mare de
hidrobionţi dulcicoli, ca de exemplu turbelariatul Planaria gonocephala, care suportă variaţii de
temperatură cuprinse între 0,4-24°C, stridia între –2 şi 20°C, melcul Hydrobia aponensis care
trăieşte la temperaturi de –1 şi 60°C. Variaţii mult mai mari pot suporta rotiferele şi tardigradele
care în stare de deshidratare complet ă pot supravieţui la temperaturi cuprinse între –273°C şi
151°C timp de câteva minute.
În legătură cu schimbările anuale de temperatură sunt schimbările sezoniere în compoziţia
şi distribuţia planctonului şi bentosului, perioadele de înmul ţire şi fenomenele ciclice şi, în mod
indirect, fenomenul de ciclomorfoză sau polifenism sezonier.
1.2.5. Densitatea
Apa este de aproximativ 800 de ori mai densă decât aerul. Densitatea apei depinde de
temperatură, de salinitate şi de presiune.
Apa are o relaţie temperatură-densitate particulară. Dacă majoritatea substanţelor prezintă
o relaţie lineară inversă (devin cu atât mai dense cu cât temperatura este mai mic ă), apa pură are
densitatea maximă (de 1 g/cm3) la temperatura de 4°C. Peste şi sub această temperatură
densitatea apei descreşte (figura 1.2.). Apa la îngheţ se dilată, ceea ce face ca densitatea gheţii să
descrească substanţial. Iată de ce gheaţa este mai uşoară şi pluteşte la suprafaţă. Această
proprietate are o semnificaţie biologică deosebită deoarece nu permite îngheţarea apei în
totalitate, formând un strat termoizolator.
Fig. nr. 1.2. – Variaţia densităţii apei dulci în func ţie de temperatură
Densitatea apei creşte aproape liniar cu creşterea salinităţii. Astfel, la 20°C şi la presiune
atmosferică, apa marină cu o salinitate de 35 g/l are o densitate de 1,025 g/cm3. Datorită
evaporaţiei în apele de suprafaţă din zonele tropicale are loc o creştere a salinităţii, deci şi a
densităţii. Prin urmare, apa mai densă de la suprafaţă coboară, locul acesteia fiind luat de apele
mai puţin dense dedesubt. În lipsa unei circulaţii pe verticală în timp se poate instala o stratificare
stabilă a apelor după densitate, aşa cum este cazul Mării Negre. Îndulcirea apelor marine ca
urmare a aportului fluvial, a precipita iilor i a topirii ghe arilor are ca efect sc derea densit ii.
ţ ş
Astfel, în partea estică a Mării Baltice densitatea ţ fi de 1,004 g/cm 3, în ătimp ce în Marea
apei poate ăţ
3
Nordului, la aceeaşi temperatură, aceasta măsoară 1,026 g/cm .
1.2.6. Lumina
Lumina solară exercită o influenţă deosebită asupra vieţii hidrobionţilor. Lumina furnizează
energia necesară pentru realizarea fotosintezei de către plante şi induce fototactismul la
organismele animale. Lumina influenţează distribuţia vieţii şi intensitatea de desfăşurare a
proceselor biologice în general.
Principalele surse de lumină din apă sunt radiaţiile solare sau a altor aştri şi în foarte mică
măsură a organismelor bioluminescente.
Din radiaţia solară ce ajunge la suprafaţa apei numai o parte p ătrunde în apă, cealaltă fiind
reflectat ă deţialuciul
solare (pozi apei.faCantitatea
Soarelui de lumin
ţă de orizont), ă reflectată depinde
de nebulozitate de unghiul
şi de gradul de agitade
ţieinciden ţă alţei
al suprafe razelor
apei.
Cu cât unghiul de incidenţă este mai mare, cu atât se va reflecta o cantitate de radia ţii mai mare,
deci cu atât mai puţine radiaţii vor pătrunde în apă. Când Soarele se află în zenit în apă pătrunde
cantitatea maximă de lumină, radiaţiile reflectate constituind 2% din valoarea radia ţiei incidente,
atunci când înălţimea Soarelui la orizont este de 30°, cam 25% din radia ţiile solare sunt reflectate,
iar la 5° se reflectă 40%. Nebulozitatea reduce mult valoarea fluxului luminos incident care ajunge
la nivelul apei. Un fenomen similar produc şi impurităţile din atmosferă. Când suprafaţa apei este
liniştită sunt reflectate 5% din radiaţia incidentă, iar pe timp de furtună sunt reflectate până la 30%
din fluxul luminos incident.
La interfaţa aer-apă lumina care pătrunde în apă suferă un proces de refracţie, adică
abaterea fascicolului luminos de la traiectoria iniţială. Cu cât unghiul de incidenţă este mai mic, cu
atât razele se vor refracta mai puţin. Razele care cad perpendicular pe suprafaţa apei trec în apă
fără a se refracta. Deoarece lumina pătrunde în apă sub forma unui con de lumină, drumul parcurs
7
de radiaţiile solare pentru atingerea unui punct din adâncime nu este acela şi. Prin urmare, razele
care cad perpendicular vor p ătrunde mai adânc decât cele care cad oblic. De aceea “ziua”
hidrobionţilor este mai scurtă, iar “noaptea” mai lungă decât cea a organismelor terestre.
Lumina solară pătrunsă în apă este absorbită de moleculele de apă, de substanţele
dizolvate şi de organismele vii. Absorbţia radiaţiilor luminoase de către apă nu se face la fel. De
regulă, ea este cu atât mai rapidă cu cât lungimea de undă este mai mare, fenomen ce a căpătat
denumirea de absorbţie selectivă a luminii. Radiaţiile infraroşii, roşii şi ultraviolete sunt rapid
absorbite de către păturile superficiale (în primii cm sau zeci de cm), iar cele albastre şi verzi
pătrund cel mai adânc.
În paralel cu absorbţia luminii are loc difuzia acesteia, adică devierea razelor de la direcţia
iniţială în toate părţile de către moleculele de apă şi alte particule în suspensie.
Gradul de iluminare al apei are un rol deosebit în răspândirea pe verticală a plantelor şi
chiar a animalelor. Luminozitatea scade odată cu creşterea adâncimii, datorită reflecţiei de la
suprafaţa apei, absorbţiei şi transformării în căldură, difuziei date de molecule şi particulele aflate
în suspensie. Astfel, valoarea intensităşii luminii este de 1/4 la 5 m adâncime; de 1/8 la 15 m şi de
1/30 la 40 m faţă de valoarea energiei luminoase la suprafa ţă. Lumina solară practic nu mai
pătrunde sub 500 m.
Transparenţa apei reprezintă grosimea stratului de apă prin care se pot observa contururile
unui obiect.
gazoase sauTransparen ţa fine
solide foarte apeiaflate
unui în
bazin acvatic Totalitatea
suspensie. depinde foarte multmaterii
acestor de cantitatea de particule
în suspensie poart ă
numele de seston. Deosebim un abioseston sau tripton, dat de suspensiile de origine minerală
(argilă, nămol fin) sau de materia organică moartă (detritus fin dispersat), şi un bioseston sau
plancton, alcătuit din organisme vii. Cu cât gradul de înc ărcare a apei cu suspensii este mai mare,
cu atât transparenţa apei va fi mai mică. Aceasta duce la diminuarea cantităţii de lumină ce
pătrunde în masa apei, îndeosebi în straturile mai adânci, ceea ce determină în final o
productivitate primară mai mică.
În legătură cu diminuarea cantităţii de lumină pe măsura pătrunderii în adâncimea bazinelor
deosebim următoarele 3 zone:
- zona eufotică, care cuprinde apele superficiale bine luminate pân ă la adâncimea medie
de 30-80 m, dar poate varia în limite cuprinse între 20 şi 120 m în funcţie de transparenţa apei, de
unghiul
aceastăde zoninciden
ţă al razelor solare şi de agitaţia stratului superficial. Plantele se găsesc numai în
ă, de aceea se mai numeşte şi pătura trofogenă. Limita inferioară este dată de punctul
de compensaţie pentru plantele fotosintetizante, adică adâncimea la care cantitatea de lumină
pătrunsă asigură o fotosinteză de un grad care să satisfacă cerinţele metabolice curente ale
plantei (atât cât planta sintetizează tot atâta şi consumă).
- zona oligofotică (disfotică) este reprezentată de zona crepusculară, slab luminată. Limita
inferioară a acestei zone se situează la adâncimea maximă la care ochiul uman nu mai percepe
lumina, în momentul când Soarele se afl ă în zenit (300-500 m adâncime). Aici nu pătrund decât
radiaţiile albastre, de aceea aici pot fi prezente doar alge capabile s ă facă fotosinteză în lumină
albastră.
- zona afotică (peste 800-1000 m) este zona întunericului complet. Singura lumin ă de aici
este cea produsă de organismele bioluminescente. Organismele fotosintetizante lipsesc aici cu
desăvârşire. Consumatorii şi descompunătorii de aici depind în totalitate de produc ătorii primari ai
straturilor superficiale, de aceea această zonă se mai numeşte pătiră trofolitică.
Culoarea apei este dată de substanţele aflate în suspensie (plancton şi tripton) şi de
substanţele solvite. Apele naturale pot avea culoare galben ă datorită conţinutului în materii
organice dizolvate, galben-roşcată (ape cu un conţinut de turbă), galben-brună (conţinut în argilă
coloidal ă). De asemenea, ionii de fier pot colora apa în galben, iar ionii de cupru coloreaz ă apa în
albastru. Dezvoltarea în masă a unor organisme planctonice determină apariţia fenomenului de
“înflorire” a apei. În funcţie de speciile predominante, apa poate avea culori diferite: verde în cazul
dezvoltării algelor verzi Eudorina, Pandorina şi Volvox sau a flagelatului Euglena; brun-gălbuie în
cazul diatomeelor Asterionella, Tabellaria şi Fragilaria sau a dinoflagelatelor Ceratium; verzuie în
cazul flagelatelor Dinobryon; maronie în cazul flagelatului Synura; galben-maronie în cazul
flagelatului Trachelomonas; roşie în cazul cianobacteriei Trichodesmium erythraeum.
Lumina joacă un rol important şi pentru organismele animale. Ziua multe organisme
planctonice se găsesc la adâncimi mai mari, iar seara urcă în straturile de mai sus, apoi coboară
8
din nou. Amplitudinea migraţiilor verticale diurne ale organismelor marine, care tr ăiesc la latitudini
mici, unde radiaţiile pătrund cel mai adânc, atinge 500-600 m. În apele dulci amplitudinea
migraţiilor circadiene nu depăşeşte câteva zeci de metri. Urcarea şi coborârea lor se face prin
mişcări active, de aceea migraţiile nictemerale sunt mai bine exprimate la animalele care posed ă
organe de locomoţie bine dezvoltate, ca de ex. hidromeduzele, copepodele, cladocerele, mizidele,
Sagitta şi altele.
Deşi în prezent este unanim recunoscut c ă factorul declanşator al acestor migraţii
circadiene este lumina, nu există o explicaţie satisfăcătoare a cauzelor ce determină ca aceste
organisme minuscule să consume o cantitate enormă din resursele proprii pentru acest scop. În
timp au fost emise mai multe ipoteze care încearcă să lămurească apariţia acestui fenomen.
O primă explicaţie posibilă a acestor migraţii ar fi că zooplancterii părăsesc zona bine
luminată pentru a se ascunde de prădătorii diurni (de ex. peşti, păsări) în zona crepusculară.
Neajunsurile acestei ipoteze constau în aceea că adâncimea la care coboară unii zooplancteri ziua
prezintă încă suficientă lumină pentru a putea fi detectaţi cu ajutorul organelor de văz. Dimpotrivă,
alte organisme migrează la adâncimi mult mai mari decât cele necesare pentru a evita prădătorii.
Apoi, multe specii care migrează pe verticală posedă organe bioluminescente, care pot avea
efectul de atragere a prădătorilor. De asemenea, planctonul gelatinos, care este transparent şi deci
relativ invizibil pentru prădători, realizează cele mai ample migraţii verticale.
suprafaOţă apentru
doua aipotez ă sugereaz
se situa ă cădezooplanctonul
în mase coboarcele
ap ă diferite decât ă spre
dinadâncime şi urcă Deoarece
care a coborât. apoi spre
zooplancterii au posibilităţi limitate de a se opune forţei curenţilor de apă, ei vor fi purtaţi cu
aceeaşi masă de apă şi în timp vor epuiza fitoplanctonul din aceasta. De aceea, prin simpla
coborâre şi apoi revenire la suprafaţă zooplancterii vor intra în contact cu mase de ap ă care pot
conţine mai multă hrană sub formă de fitoplancton. Acest mecanism poate fi folosit şi pentru a
evita sau părăsi apele care prezintă un fitoplancton foarte dens şi în care incidenţa prezenţei unor
substanţe toxice este mai mare.
O a treia ipoteză vizează faptul că din punct de vedere energetic este mai avantajos de a
se retrage în timpul zilei în apele mai reci, deoarece rata metabolic ă şi nevoile energetice aici sunt
mai mici. Este posibil că prin rămânerea în timpul zilei în apele mai adânci şi mai reci este
economisită chiar mai multă energie decât pentru realizarea migra ţiilor. Această ipoteză este
sus ţinută de faptul că în apele polare, unde diferenţa de temperatură dintre apele de suprafaţă şi
apele mai adânci este mai mic ă, migraţiile verticale sunt cel mai rar observate. Dimpotriv ă, cele
mai ample migraţii verticale au fost observate în apele tropicale, unde gradientul termic dintre
suprafaţă şi adânc este foarte puternic.
Unii consideră că există o legătură între intensitatea luminoasă şi posibilităţile de percepere
ale ochiului. Ochii animalelor planctonice sunt foarte sensibili la lumin ă. Din această cauză,
acestea ziua fug spre adânc, iar noaptea ies la suprafaţă. Totuşi, animalele planctonice migrează
la adâncimi mult mai mari decât cele la care intensitatea luminoas ă poate fi dăunătoare.
Fenomenul migraţiei pe verticală poate fi corelat şi cu vâscozitatea apei, care ziua scade datorit ă
încălzirii apei şi provoacă scufundarea organismelor, iar noaptea creşte şi determină ridicarea. Nu
trebuie exclusă nici ipoteza conform căreia zooplanctonul se scufundă pentru a permite
fitoplanctonului să realizeze fotosinteză şi să îşi refacă efectivul în timpul zilei, astfel încât noaptea
următoare să poată fi exploatat din nou.
La multe organisme marine, peşti şi nevertebrate, care trăiesc în zona oligofotică, organele
de văz sunt foarte dezvoltate (hipertrofiate). La organismele abisale ochii sunt reduşi într-o măsură
mai mare sau mai mică sau lipsesc complet.
Un număr mare de organisme marine posedă capacitatea de a lumina. Aici intră multe
plante şi animale unicelulare (Ceratium, Peridinium, Noctiluca scintillans), celenterate, viermi,
crustacee (Meganyctephanes norvegica, Thysanoëssa inermis), cefalopode (Histioteuthis dispar),
echinoderme, tunicate (Pyrosoma atlanticum) şi peşti ( Argyropelecus hemigymnus, Chauliodus
sloanei). Unele emană o lumină difuză, altele au organe luminescente speciale. Acestea au o
structură deosebit de complicată la unii reprezentanţi ai crustaceelor superioare (Malacostracea),
celenterate şi peşti. Semnificaţia acestor organe constă în atragerea prăzii, apărarea contra
duşmanilor şi recunoaşterea indivizilor din aceeaşi specie.
1.2.7. Mişcarea apei

Apele naturale se găsesc într-o mişcare continuă sub acţiunea forţei gravitaţionale,
vântului, activităţii hidrobionţilor şi a altor interacţiuni. Mişcarea apei se manifestă în principal sub
formă de curenţi, valuri şi amestec turbulent.
Curenţii după originea lor pot fi gravitaţionali, când iau naştere sub acţiunea forţei de
greutate şi fricţionali când sunt produşi de acţiunea maselor de aer asupra suprafe ţei apei. Sub
acţiunea forţei gravitaţionale se deplasează de la altitudini mari la cele mici apele curgătoare.
Interacţiunea dintre forţa gravitaţională şi cea centrifugă a Pământului, Lunii şi Soarelui produce
mareele şi curenţii de flux şi reflux determinaţi de acestea. Există curenţi care apar datorită
înclinării suprafeţei luciului apei ca urmare a diferen ţelor de densitate a apei (gradien ţi termici şi
salini), de schimbări bruşte ale presiunii atmosferice (seişe), de căderi de precipitaţii, evaporare
etc. După poziţie se deosebesc curenţi de suprafaţă, de adâncime, litorali, de fund etc; după
traiectorie – rectilinii, ciclonali şi anticiclonali; după caracterul deplasării particulelor de apă –
curenţi laminari şi curenţi turbulenţi; după particularităţile fizico-chimice – curenţi calzi, reci, săraţi
etc.; după constanţă – permanenţi, periodici şi neregulaţi.
Pentru hidrobionţi o mare importanţă ecologic ă are gradul de amestec al apei. În bazinele
acvatice există în permanenţă gradienţi verticali şi orizontali ale temperaturii, salinităţii, densităţii,
conţinutului de oxigen etc. Concomitent cu acestea se desfăşoară procese care tind să
omogenizeze acefiind
turbulent, ultimul şti gradienţi. AcesteMi
mai important. procese se manifest
şcările de sub forma
convecţieă apar amestecului
în cazul existenţei molecular
gradienţilorsau
în
densitatea apei (diferenţe de temperatură şi salinitate). Un rol important în amestecul apei îl au
chiar hidrobionţii prin crearea unor curenţi turbulenţi în procesul hrănirii, respiraţiei şi în timpul
deplasării active.
Asupra organismelor acvatice mişcarea apei are o influenţă directă, deoarece determină
transportul organismelor pelagice în sens orizontal şi vertical, contribuie la sp ălarea organismelor
bentonice din sediment şi la antrenarea lor de c ătre curenţii de apă, cum se întâmplă în apele
curgătoare. Mişcarea apei acţionează şi în mod indirect asupra hidrobionţilor prin aportul de hrană
şi oxigen, înlăturarea metaboliţilor, egalizarea temperaturii şi a altor gradienţi hidrologici, cât şi prin
sedimentarea diferenţiată a particulelor de sediment în funcţie de mărimea acestora. Astfel, în
porţiunile de fund supuse unor curenţi puternici sedimentele sunt mai mobile, conţin particule mai
grosiere,
lipsesc areseloc
tulbur ă şi nu are loc depunerea suspensiilor. În porţiunile unde curenţii sunt slabi sau
acumularea depunerilor, sedimentele devin mai stabile şi conţin o mare proporţie de
particule fine.
Valurile, care apar ca rezultat al interac ţiunii maselor de aer şi de apă, au o importanţă
deosebit de mare pentru organismele care trăiesc în zona de ţărm. Sub acţiunea valurilor aici are
loc o continuă resuspendare şi depunere a sedimentelor. În zona de spargere a valurilor viaţa este
săracă deoarece relativ puţine organisme au reuşit să se adapteze loviturilor puternice ale
valurilor.
Pentru detectarea vitezei şi direcţiei curenţilor de apă hidrobion ţii prezintă diverşi receptori:
linia laterală la peşti, antenele la crustacee şi excrescenţele mantalei la moluşte. La multe
nevertebrate acvatice există vibroreceptori care sesizează ondulaţiile apei. La ctenofore acestea
se găsesc în epiteliu, la hidromeduze pe marginea manubriului, iar larvele de insecte şi unele
crevete abisale (Sergestes corniculum) percep vibraţiile apei cu ajutorul diferitor perişori senzitivi.
1.3. Proprietăţile chimice ale apei

1.3.1. Reacţia activă sau pH-ul
În orice volum de apă, unele molecule de apă separă sarcinile electrice atât de tare încât
se produce disocierea apei în ioni de hidrogen (H+) şi ioni hidroxil (OH–).
Se ştie că apa pură disociază foarte puţin în ioni, fiind un electrolit slab:
+ −
H2O ↔ H + OH
10
Prin măsurători de conductibilitate în apă pură la 25°C s-a stabilit că într-un litru de apă din
10 milioane de molecule de ap ă disociază doar una singură. Prin urmare, concentraţia ionilor de
hidrogen [H ], care la apa pur ă este egală cu cea a ionilor de hidroxil [OH ], va fi:
+ −
[H ] = [OH ] = 1/10.000.000 = 1/107 = 10

+ − −7
Sörensen a introdus termenul de exponent de hidrogen, notat cu pH, care reprezintă

logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen:
pH = − log [H ] +
Pentru apa pură pH = − log 10 7 = 7·log 10 = 7

−
În mod asemănător, pOH = − log [OH ] = − log 10 7 = 7

− −
pH + pOH = 14
pH-ul apelor joacă un rol important în desfăşurarea proceselor biologice şi biochimice ale
organismelor vegetale
poate sci ăanimale. cu pun
ş Apele marine au un H cuprins întreîntre
8,1-8,3.
oligotrofe pH-ul dea la 3,4. Apele naturale pH cuprins 3,4 şÎni 6,95
mlaştinile
sunt
considerate acide, cele cu pH între 6,95 şi 7,3 neutre, iar cele cu pH > 7,3 bazice.
În bazinele acvatice se pot constata variaţii diurne şi sezoniere ale reacţiei apei. Astfel,
noaptea, ca urmare a eliminării în apă a bioxidului de carbon în urma procesului de respira ţie a
organismelor acvatice, are loc o scădere a valorii pH-ului. Ziua, în schimb, în urma procesului de
fotosinteză bioxidul de carbon este asimilat, iar pH-ul creşte (uneori chiar până la o valoare de 10
sau chiar mai mult). De aceea, în timpul verii, mai ales în perioada de “înfloriri” algale, în p ăturile
superficiale ale apei valoarea pH-ului este mai ridicată decât în straturile mai profunde.
Bazinele acvatice cu ape acide sunt lipsite de via ţă. Unele specii apar doar în bazine cu
ape mai puţin acide. Astfel, în mlaştinile oligotrofe (turbării) vieţuiesc foraminifere caracteristice
acestora. Insectele sunt reprezentate de o serie de forme specializate, în timp ce moluştele lipsesc
complet, iar vertebratele sunt puţine la număr. În ce măsură anumite specii dintre cele care trăiesc
în ape acide pot fi considerate acidofile sau doar tolerante faţă de mediul acid încă nu se cunoaşte
cu exactitate. Odată cu scăderea în continuare a acidităţii apelor numărul de specii creşte
considerabil. Viaţa animală cea mai bogată este caracteristică apelor al căror pH este situat în
domeniul neutru sau slab alcalin. Începând cu pH = 9 creşterea lui duce din nou la o scădere
rapidă a numărului de specii. La un pH > 10 doar câteva specii mai păstrează capacitatea de a
vieţui un timp mai îndelungat.
Diferitele specii, uneori chiar cele înrudite, prezint ă cerinţe foarte diferite faţă de valoarea
pH-ului apei, atât ca valoare absolută, cât şi ca amplitudine a variaţiilor pH-ului. Astfel, ciliatul
Colpidium campylum suportă un pH cuprins între 4,5 şi 9, în timp ce specia înrudită Spirostomum
ambiguum este viabilă doar la un pH = 7,4-7,6. Organismele care suportă variaţii mari ale pH-ului
se numesc euriionice (de ex. larva dipterului Chironomus plumosus, copepodul Cyclops languidus,
cladocerul Chydorus ovalis, rotiferul Anuraea cochlearis), iar cele care pot vieţui numai la anumite
valori ale pH-ului se numesc stenoionice (de ex. Keratella cochlearis). Dintre acestea deosebim
specii acidofile (cum sunt cele din mlaştinile oligotrofe – flagelatul Cartesia obtusa şi Astasia,
rotiferul Elosa worallii) şi specii alcalifile (în general moluştele).
1.3.2. Sărurile dizolvate

În apă tot timpul sunt prezente diferite s ăruri dizolvate. Componentele principale sunt
cationii unor metale precum sodiul (Na ), potasiul (K ), calciul (Ca2 ) şi magneziul (Mg2 ), cât şi
+ + + +
anionii nemetalelor cum ar fi clorul (cloruri Cl−), sulful (sulfaţi SO42−), carbon (bicarbonaţi HCO32− şi
carbonaţi CO32−); Concentraţii mici, care rareori depăşesc câteva mg/l, prezintă compuşii
anorganici secundari cum ar fi ionii de fier (Fe2 şi Fe3 ) şi mangan (Mn2 ). Sub formă de urme pot
+ + +
fi prezenţi ionii unor metale grele şi ai nemetalelor. Atomii metalelor, mai ales metalele grele, se
asociază în compuşi complecşi.
11
Conţinutul procentual al elementelor majore din ap ă poate varia considerabil de la un bazin

la altul. În apele marine predomin ă Na şi K (ape clorurat-sodice). Raporturile procentuale dintre
ionii majori sunt în general constante în cazul apelor marine. În apele continentale raporturile dintre
concentraţiile diferitor componente variază mai mult, dar în general aici predomin ă ionii de calciu,
bicarbonaţii şi carbonaţii (figura 1.3.). În apele continentale salmastre şi sărate, la fel ca şi în apele
marine, predomină ionii de Na şi Cl. Apa unor lacuri, însă, poate conţine mari cantităţi de sulfaţi
(Marea Caspică şi Marea Aral) sau carbonaţi şi bicarbonaţi (Lacul Van). În alte lacuri s ărate
concentraţia sulfaţilor (lacurile din oazele Tunisiei) sau carbona ţilor şi bicarbonaţilor (Neusiedlersee
din Austria şi Kuruş-Gel din Iran) depăşesc chiar concentraţia ionilor de clor.
Fig. nr. 1.3. – Comparaţia între compoziţia procentuală a diferitor ioni în apele dulci şi în cele marine (dup ă Grzimek,
1988)
Bazinele acvatice naturale se împart după cantitatea de săruri dizolvate în apă în ape dulci
sau continentale şi ape marine sau oceanice. În conformitate cu “Sistemul veneţian” (1958) apele
naturale se împart după conţinutul total de săruri în următoarele categorii:
1. Ape dulci sau limnetice (ahaline) sub 0,5 g/l
2. Ape salmastre (mixohaline) 0,5-30 g/l
- ape oligohaline 0,5-5 g/l
- ape mezohaline 5-18 g/l
- ape polihaline 18-30 g/l
3. Ape marine (euhaline) 30-40 g/l
4. Ape suprasărate (hiperhaline) peste 40 g/l
În medie salinitatea oceanelor este de 35 g/l, variind în diferite bazine între 6-29 g/l (Marea
Baltică) şi 41-47 g/l (Marea Roşie). Deosebirea dintre apele marine şi cele continentale nu este
numai de natură cantitativă, ci şi de natură calitativă. Apa marină conţine în primul rând clorura de
sodiu, aproximativ 89%, celelalte săruri jucând un rol minor. În apele dulci predomin ă carbonatul
de calciu, cantitatea căruia este în medie de 80% (figura 1.3.).
Între apele dulci şi cele marine se încadrează apele salmastre ca de exemplu Marea
Baltică cu 6-9 g/l, Marea de Azov cu 9-12 g/l, Marea Caspic ă sub 15 g/l, Marea Neagră cu 17-18
g/l şi sectoarele mărilor supuse îngemănării cu apele dulci (gurile de vărsare ale râurilor, estuarele
şi avandeltele).
Pe de altă parte, în unele foste sau actuale golfuri care pătrund adânc înspre uscat
prezintă, datorită evaporării locale puternice, o salinitate dep ăşind pe cea
de origine marină). Printre bazinele continentale se numără o serie de apemarin (ape sultrahaline
stătăătoare ărate sau
suprasărate, deosebindu-se de apele dulci continentale şi după compoziţie – continentale
12
mezohaline (0,5-25 g/l), continentale polihaline (25-100 g/l) şi continentale ultrahaline (100-300
g/l).
Organismele care nu suportă variaţii largi ale salinităţii apei, adică acelea care s-au adaptat
la viaţa în ape cu salinităţi relativ constante, se numesc organisme stenohaline. În funcţie de
apartenenţa la un anumit interval de salinitate, organismele stenohaline pot fi eviden ţiate dintre
organisme dulcicole, salmastricole, marine şi hiperhaline. Majoritatea plantelor şi animalelor
dulcicole nu suportă salinizarea apei şi, invers, majoritatea organismelor marine nu suport ă
îndulciri mai mult sau mai puţin pronunţate. Aceste organisme se referă la specii stenohaline
dulcicole (branhiopode, cladocere, rotifere, oligochete, hidracarieni, insecte, amfibieni) şi la specii
stenohaline marine (cocolitoforide, radiolari, foraminifere, antozoare, scifozoare, polichete, moluşte
pteropode şi heteropode, cefalopode, brachiopode, chaetognate, eufauziacee, stomatopode,
echinoderme, tunicate). Opus acestei categorii există un număr relativ restrâns de specii
stenohaline salmastricole (unele rotifere Brachionus plicatilis, Pedalion oxyuris şi cladocere
Podonevadne trigona, Corniger maeoticus, Cercopagis pengoi) şi, mai ales, stenohaline
hiperhaline (Dunaliella salina, Asteromonas gracilis dintre plante şi Artemia salina dintre animale).
Acestea din urmă, trăind în ape a căror salinitate depăşeşte 100 g/l, formează grupul halobionţilor
Organismele care pot trăi într-un domeniu relativ larg al salinităţii apei se numesc
organisme eurihaline. Exemple tipice de organisme eurihaline pot servi pe ştii migratori şi un număr
mare
sau dedeaportul
organisme litorale,decare
continental apesuport scăridic
dulci ăsau deriăconsiderabile
ri ale acesteiaale salinit
datorit ăţii cauzate
ă evapor de precipitaţii
ării (Enteromorpha
intestinalis, Mytilus galloprovincialis, Mytilus edulis, Cerastoderma edule, Mya arenaria, Macoma
baltica, Platychthys flesus).
Organismele dulcicole ajunse accidental în ape salmastre şi sărate şi capabile să
supravie ţuiască în ea se numesc haloxene. Organismele dulcicole care sunt larg eurihaline şi pot
trăi atât în ape marine, cât şi cele dulci se numesc halofile.
Existenţa organismelor în ape cu salinităţi variate determină apariţia unei serii de modific ări
în organizarea lor, dintre care cele mai uşor vizibile sunt cele morfologice. Multe organisme
eurihaline de origine marină se caracterizează prin nanism la trecerea în ape cu salinitate mai
mică. De pildă, talia moluştelor din Marea Neagră este ceva mai mică decât cea a aceloraşi specii
din Mediterana învecinată.
mediuluiHidrobion
extern şiii dulcicoli
ţ auele
în linii
suntgenerale
nevoiteospresiune
ă elimineosmotic
ă mai mare comparativ cu cea a
de aceea în permanen ţă apa din organism. La
unicelulare aceasta se realizează prin vacuolele pulsatile, iar la pluricelulare prin rinichi şi alte
organe excretoare. Unele organisme acvatice dulcicole sunt capabile să suporte un conţinut ridicat
de săruri din apă.
Organismele marine prezintă o presiune osmotică egală sau mai mică faţă de mediul lor
ambiant. Peştii osoşi, caracterizaţi prin presiune osmotică mică, pentru a compensa pierderile de
apă din corpul lor beau ap ă marină, iar sărurile în exces sunt eliminate. În schimb, speciile de peşti
cartilaginoşi prezintă o presiune osmotică egală cu cea a apei marine ( izosmoză). Organismele
marine cu o presiune osmotică variabil ă (organisme poikilosmotice) pot trăi în apele salmastre.
Aşa sunt steaua de mare comun ă ( Asterias rubens) din Marea Baltică, crabul Carcinus maenas şi
crabul chinezesc (Eriocheir sinensis).
Doar foarte puţine specii sunt capabile să traiască atât în apele dulci, cele salmastre cât şi
în apele marine, acestea purtând numele de specii holoeurihaline. Un exemplu în acest sens sunt
ghidrinul (Gasterosteus aculeatus), cladocerul Chydorus sphaericus, turbelariatul Macrostoma
hystrix, ciliatul Pleuronema chrysalis şi rizopodul Cyphoderia ampulla.
Unele specii de peşti în anumite perioade ale vieţii lor îşi schimbă locul de trai, migrând din
mare în apele dulci şi invers. La acestea presiunea osmotic ă internă nu suferă modificări vizibile.
Anghila europeană ( Anguilla anguilla) se reproduce în mare. Anghilele tinere urcă în susul râurilor,
cresc în apa dulce atingând talia maxim ă, migrând apoi în mare pentru reproducere. Interesant
este faptul că toate speciile înrudite cu anghila sunt specii tipic marine, în timp ce rudele somonului
(ordinul Salmoniformes) sunt în prezent specii pur dulcicole. Speciile migratoare în ontogeneza lor
repetă filogeneza familiilor respective de peşti. În apele hiperhaline trăieşte adesea în număr mare
crustaceul Artemia salina care suportă o concentraţie de săruri între 40 şi 230 g/l, dar nu se
întâlneşte în mări. Apele ale căror concentraţie în săruri corespunde soluţiei suprasaturate de sare
de bucătărie (Marea Moartă 332 g/l) sunt complet lipsite de viaţă. Singurele organisme vii capabile
13
să se reproducă aici sunt unele specii de bacterii, cianobacterii şi flagelate, cât şi unele tulpini de
bacterii. Astfel de condiţii se găsesc în straturile adânci ale Mării Moarte şi în Marele Lac S ărat.
1.3.3. Duritatea apei

Prin duritate se înţelege suma concentraţiilor cationilor metalici prezenţi în apă, cu excepţia
metalelor alcaline şi a ionului de hidrogen. În mod obi şnuit duritatea este dată de prezenţa în apă a
ionilor de calciu şi magneziu, ceilalţi cationi, din cauza concentraţiei lor infime, neinfluenţând
duritatea apei.
Deosebim următoarele feluri de duritate:
- duritatea temporară care este determinată de prezenţa în apă a bicarbonaţilor de calciu şi
magneziu. Această duritate poate fi înlăturată prin fierbere, bicarbonaţii trecând în carbonaţi puţin
solubili care se depun;
- duritatea permanentă care este dată de celelalte săruri de calciu şi magneziu (azotaţi,
sulfaţi, cloruri, fosfaţi etc.) şi care persistă după descompunerea carbonaţilor şi bicarbonaţilor prin
fierberea apei;
- duritatea totală care corespunde sumei durităţilor temporare şi permanente.
În mod convenţional duritatea unei ape se exprimă în grade de duritate, care diferă de la o
ţară la alta. Astfel, 1 grad francez de duritate = 10 mg CaCO 3/l, iar 1 grad german de duritate = 10
mg CaO/l
notate sau 14
cu dGH mg MgO/l
(“deutsche de apă. La noi în ţară exprimarea durităţii se face în grade germane,
gradenharte”).
O apă care are 0-5° dGH este considerată foarte moale, 5-10° dGH ap ă moale, 10-20°
dGH apă semidură, 20-30° dGH apă dură, iar peste 30° dGH apă foarte dură.
Procesul prin care apa devine dur ă este următorul. Apa de ploaie se încarc ă cu bioxidul de
carbon din aer şi sol, dând naştere acidului carbonic. Acesta solubilizează rocile pe bază de
carbonat de calciu, transformându-se în bicarbonat de calciu solubil. Astfel, apa înc ărcată în
bicarbonat de calciu devine dură şi iese la suprafaţă sub formă de izvoare. Prin urmare, duritatea
apei depinde de natura substratului geologic al regiunii respective. Astfel, în zonele cu substrat de
natură vulcanică (granit, bazalt) apa este moale, iar în zonele cu substrat calcaros apa este foarte
dură.
Duritatea apei unui bazin variază în cursul unui an. Aceasta creşte vara din cauza
evaporării apei şi scade primăvara în urma ploilor şi topirii zăpezii.
1.3.4. Substanţele biogene
Substanţele biogene au un rol determinant în procesul de sinteză a materiei vii de către
producătorii primari. Aceste substanţe, numite şi nutrienţi, sunt reprezentate în primul rând prin
săruri ale azotului şi fosforului. Azotaţii şi fosfaţii sunt factori limitativi ai productivităţii primare. Alte
elemente biogene sunt siliciul, fierul, magneziul, calciul, manganul şi cuprul.
Azotul se găseşte sub formă de azot molecular, săruri de amoniu, nitraţi, nitriţi şi sub forma
diferitor combinaţii organice.
Azotul molecular dizolvat provine în ap ă din atmosferă sau din activitatea bacteriilor
denitrificatoare. Acesta poate fi utilizat direct numai de către bacteriile fixatoare de azot şi de unele
cianobacterii (Nostoc şi Anabaena).
Azotul amoniacal rezultă din activitatea metabolică a organismelor (uree, acid uric, săruri
amoniacale) sau în urma descompunerii anaerobe a proteinelor. Este utilizat de bacterioplancton,
care îl oxidează, sau de către diatomee, care îl transformă în azotaţi.
Azotiţii sunt produşii intermediari ai oxidării amoniacului de către bacteriile nitrificatoare
(nitrificante). Pot rezulta şi din reducerea azotaţilor de către bacteriile anaerobe. Nitriţii sunt
substanţe instabile care se oxidează formând azotaţi sau se reduc formând amoniacul.
Azotaţii sunt sărurile utilizate de producătorii primari în sinteza proteinelor. Rezultă în urma
oxidării nitriţilor de către nitratbacterii. Pot proveni şi din azotul molecular sub ac ţiunea radiaţiilor
ultraviolete şi a descărcărilor electrice din atmosferă (proces fotochimic).
Azotul organic se găseşte în apă sub formă coloidal ă sau ca molecule de aminoacizi
provenite din descompunerea cadavrelor hidrobionţilor.
Procesul biologic prin care amoniacul sau alte forme reduse ale azotului organic sunt
oxidate prin acţiunea bacteriilor la nitraţi se numeşte nitrificare. Procesul biologic care constă în
14
reducerea azotaţilor şi azotiţilor până la azot molecular, care trece în atmosfer ă, se numeşte
denitrificare.
NH3 ↔ N2 ↔ NO2 ↔ NO3
În ecosistemele acvatice există un echilibru între procesele de nitrificare şi de denitrificare,

primele îmbogăţind, iar ultimele sărăcind apa în azotaţi. Astfel, se realizează un echilibru între
procesele de sinteză şi cele de descompunere ce au loc în mediul acvatic.
Fosforul este prezent în apele naturale sub formă de săruri solubile ale acidului fosforic sau
sub formă organică, de radicali sau de substanţe complexe. Concentraţia fosforului creşte cu
adâncimea, fiind maximă pe fundul bazinelor adânci. Concentraţia fosforului în apă depinde de
concentraţia substanţelor organice şi de intensitatea activităţii bacteriene. În mod normal
concentraţia fosforului în apele dulci este de 1 mg/m3. Apele uzate, încărcate cu substanţe
organice, cresc nivelul fosforului, mărind riscul de eutrofizare.
Între azot şi fosfor există o strânsă interacţiune. Valoarea raportului N/P este relativ
constantă. Modificarea raportului indică o alterare a metabolismului ecosistemului.
1.3.5. Substanţele organice
organicApele naturale
ă. Aceasta poatecon ţin,natur
fi de pe lâng ă substan
ă chimic ţeă:minerale,
ă diferit importante
aminoacizi, cantităţlipide,
protide, glucide, i de substan ţă
vitamine,
enzime etc.
După origine substanţa organică poate fi autohtonă, rezultată în urma activităţii biologice a
organismelor acvatice din bazinul respectiv sau alohtonă, adusă în bazin de apele de şiroire
(materii terigene, activităţi umane). Substanţele organice autohtone pot proveni de la cadavrele în
descompunere ale organismelor acvatice (detritus vegetal sau animal) sau din activitatea
metabolică a hidrobionţilor (ectocrine, excreţii). Substanţa organică de origine alohtonă este
reprezentată prin compuşi humici, lignină, celuloză, hemiceluloză şi compuşi proteici.
Din punct de vedere al formei sub care se prezint ă deosebim: materie organică particulată
(MOP), materie organică dizolvată (MOD) sau substanţă organică coloidală.
Materia organică dizolvată (MOD) reprezintă 90-98% din cantitatea totală de substanţă
organic ă conţinută în apă. Aceasta este utilizată în mod direct de c ătre bacterii şi unele alge
planctonice, precum şi de unele rotifere, crustacee planctonice şi bivalve.
Substanţa organică din apă provine din excreţia sau degradarea organismelor moarte.
Unele organisme eliberează în apă o serie de substanţe organice numite ectocrine, ce constituie
factori stimulatori sau inhibitori ai dezvolt ării asociaţiilor de organisme. Natura acestor ectocrine
este foarte diversă, printre acestea numărându-se diverşi carbohidraţi, aminoacizi, acizi graşi,
unele vitamine (acid ascorbic, tiamină, biotină sau cobalamină) şi toxine. Se pare că diferitele
categorii de ectocrine intervin în apariţia unei anumite succesiuni de grupe taxonomice de bacterii,
alge şi animale planctonice din cadrul ecosistemului.
Acumularea de substanţe organice are ca efect creşterea consumului de oxigen pentru
degradarea lor de către microorganisme. În situaţii extreme se poate ajunge chiar la fenomenul de
anoxie (lipsa oxigenului).
1.3.6. Gazele dizolvate în apă

Principalele gaze solvite în apă sunt: oxigenul, bioxidul de carbon, azotul, hidrogenul
sulfurat, amoniacul şi metanul. Concentraţia acestor gaze depinde de solubilitatea lor, de
presiunea atmosferică, de temperatura şi de salinitatea apei.
Oxigenul. Oxigenul din apă provine din difuzia oxigenului din atmosferă, în urma procesului
de fotosinteză a plantelor acvatice şi pe seama reducerii oxizilor. Oxigenul joac ă un rol
considerabil în procesul de schimb de substan ţă şi mai ales în respiraţie. De concentraţia
oxigenului dizolvat în apă depind intensitatea proceselor de descompunere biochimică a materiilor
organice, a oxidării unor substanţe minerale şi popularea cu organisme a sistemelor acvatice. De
asemenea, scăderea oxigenului reduce capacitatea de autoepurare a apelor naturale. Cantitatea
minimă de oxigen necesar este de 3-5 mg/l.
Solubilitatea oxigenului în apă depinde de mişcarea apei, de presiunea lui par ţială în
atmosferă, de temperatură (figura 1.4.) şi de cantitatea de săruri dizolvate (salinitate).
15
Fig. nr. 1.4. – Solubilitatea oxigenului în ap ă în funcţie de temperatură (după Grzimek, 1988)
Se poate observa o dinamică sezonier ă a concentraţiei oxigenului (figura 1.5.). Deoarece

maximul fitoplanctonic se înregistrează primăvara, cantitatea de oxigen din ap ă este maximă în
acest sezon. Oxigen dizolvat în ap ă este consumat treptat în procesul respiraţiei animalelor şi
bacteriilor mai ales în cursul verii, când temperaturile sunt ridicate şi se ajunge la minimul de
oxigen din toamnă. Iarna temperaturile scăzute şi consumul redus de oxigen de c ătre organismele
vii duc din nou la îmbog ăţirea apei cu oxigen.
O importanţă ecologică definită o au şi variaţiile diurne ale conţinutului de oxigen. Noaptea,
datorită respiraţiei organismelor, conţinutul de oxigen din apă scade, iar ziua datorită fotosintezei
algelor creşde
fenomenul te hipoxie
din nou.sau
În apele cu o degradare
chiar anoxie, urmate deintens ă a substan
fenomenul ţelor, organice
de zamor se poate
adică moartea instala
în mas ăa
hidrobionţilor.
Fig. nr. 1.5. – Variaţia concentraţiei de oxigen dizolvat (linia continuă) în funcţie de variaţia sezonieră a temperaturii (linia
întreruptă) (după Grzimek, 1988)
16
În apele stătătoare există o variaţie a concentraţiei oxigenului în raport cu adâncimea.

Astfel, în straturile superficiale ale apei, bine iluminate de razele solare, oxigenul se găseşte la
saturaţie datorită fotosintezei fitoplanctonului, cât şi a difuziei oxigenului atmosferic, în timp ce în
păturile mai adânci şi pe fundul bazinului (bental) există un deficit de oxigen.
În apele curgătoare, datorită amestecului continuu, nu există o stratificaţie a oxigenului.
Variaţiile concentraţiei de oxigen în lungul unui curs de ap ă se explică prin diferenţele de
temperatură, prin agitaţia apei şi prin conţinutul diferit de substanţe organice.
În raport cu cerinţele faţă de cantitatea de oxigen din ap ă putem deosebi specii
stenoxibionte sau oxifile, care necesită cantităţi mari de oxigen şi specii eurioxibionte, care sunt
puţin pretenţioase faţă de cantitatea de oxigen dizolvat în ap ă. Din prima categorie fac parte
turbelariatul Crenobia alpina, crustaceele Sida crystallina, Mysis relicta, Bythotrephes longimanus,
larvele ţânţarului Lauterbornia, melcul Fagotia şi alte animale care nu suportă scăderea
concentraţiei oxigenului sub 3-4 ml/l. În cea de-a doua categorie intră crustaceul Cyclops strenuus,
oligochetul Tubifex tubifex, melcul Viviparus viviparus şi o serie de alte organisme care tr ăiesc în
condiţii de lipsă aproape totală sau cu conţinut ridicat de oxigen.
Bioxidul de carbon se găseşte în apă în stare liberă sau combinat, în funcţie de pH şi de
salinitate. Bioxidul de carbon din apă provine din respiraţia organismelor acvatice, din
descompunerea materiei organice moarte şi din difuzia din atmosfer ă. Scăderea concentraţiei
bioxidului de carbon
legării acestuia din ap
în sărurile ă are carbonic.
acidului loc în urma consumului
Apele acestuia
superficiale în bogate
sunt mai procesulînde fotosintez
bioxid ă şi
de carbon
datorită activităţii hidrobionţilor.
Bioxidul de carbon în stare liberă se află dizolvat fizic în apă şi solubilitatea lui depinde de
presiunea parţială a acestuia în aerul atmosferic, aflat deasupra sursei de ap ă, de temperatură şi
de salinitate. În apă dulce, la 20°C şi la o presiune de 1 atmosferă, solubilitatea bioxidului de
carbon este de 0,9 cm3/ml de apă.
O parte din bioxidul de carbon dizolvat reacţionează cu apa, formând acidul carbonic:
CO2 + H2O ↔ H2CO3
Acidul carbonic poate disocia în două trepte:
H2CO3 ↔ H + HCO3 ; HCO3 ↔ H + CO32

+ − − + −
Sistemul CO2 ↔ H2CO3 ↔ HCO3 ↔ CO32 se află într-un echilibru dinamic, proporţia
− −
diferitor componente depinzând de pH-ul apei (figura 1.6.).
Fig. nr. 1.6. – Relaţia dintre pH-ul apei şi diferitele forme ale bioxidului de carbon
Ionii carbonat (CO32 ) şi bicarbonat (HCO3 ) se combină cu ionii metalici din ape pentru a
− −
forma sărurile corespunzătoare. Un rol deosebit în aceste reac ţii îl joacă ionii de calciu şi
17
magneziu, care se află în apele naturale în concentraţii importante. Deoarece carbonatul de calciu
este practic insolubil în apă chiar şi la concentraţii mici ale ionilor Ca2 şi CO32 , această sare cade
+ −
în precipitat. Acest lucru sa întâmplă atunci când apa devină bazică şi concentraţia CO32 −
depăşeşte un anumit nivel critic. Când pH-ul apei scade şi cantitatea de ioni CO32 formaţi în urma
−
disocierii acidului carbonic scade, ace ştia încep să se formeze în urma dizolvării carbonaţilor de
calciu. Dacă reacţia mediului se menţine acidă, ionii CO32 se transformă în ioni HCO3 (legarea
− −
ionilor H , creşalterea
Acest proces pH-ului),
dizolv deficitul
ării carbona de carbona
ţilor continu ţi ăfiind
ă pân compensat
la epuizarea lorpe baza
sau pândizolvăriişterea
ă la cre carbona ţilor.
pH-ului
mediului în urma dizolvării carbonaţilor. O situaţie inversă se întâmplă în mediu bazic: în urma
creşterii concentraţiei ionilor de CO32 (disocierea corespunzătoare a H2CO3) acestea,
−
combinându-se cu ionii de Ca2 , formează un precipitat de CaCO3 şi concomitent are loc

+
acidifierea mediului (acumularea protonilor de H ). În felul acesta bicarbonatul de calciu din apele
+
naturale se comportă ca un sistem-tampon ce menţine pH-ul la valori relativ constante.
CO2 atmosferic ↔ CO2 dizolvat ↔ H2CO3 ↔ Ca(HCO3)2 ↔ CaCO3 dizolvat ↔ CaCO3 în precipitat
În concentraţii mari CO2 este toxic pentru animale, motiv pentru care multe izvoare
surpasăturate cu acid carbonic sunt lipsite de via ţă. Numai anumite specii de moluşte bivalve sau
de crustacee ciripede pot suporta un timp mai îndelungat concentra ţii mari de acid carbonic,
neutralizându-l prin dizolvarea calcarului cochiliilor în lichidul lor celomic. Pentru plante
concentraţiile ridicate de CO2 sunt inofensive. Mai mult de atât, scăderea concentraţiei de acid
carbonic din apă poate duce la limitarea fotosintezei.
Hidrogenul sulfurat este un gaz toxic pentru majoritatea hidrobionţilor, dozele letale fiind
foarte mici, şi are un miros caracteristic de “ouă clocite”. Prezenţa H2S se datorează proceselor de
descompunere anaerobă (putrefacţie) a materiei organice sau este produsul reacţiei de reducere a
sulfaţilor până la sulfuri sau provine din sursele sulfuroase.
Mari cantităţi de hidrogen sulfurat se întâlnesc pe substraturile mâloase ale unor lacuri
eutrofe, unde au loc acumulări şi descompuneri ale plantelor şi animalelor moarte.
În Marea Neagră H2S provine din reducerea sulfa ţilor sub acţiunea bacteriilor sulfat-
reducătoare Microspira aestuari şi Desulfovibrio desulfuricans, care, trăind în condiţii anaerobe,
utilizează sulfaţii ca acceptori de hidrogen în oxidarea metabolică.
Stratificarea salină din Marea Neagră împiedic ă coborârea apelor din păturile superficiale,
bogate în oxigen, către fund. Această stratificare nu se schimbă în cursul anului. “Ploaia de
cadavre” duce la un neajuns accentuat de oxigen în adâncime, de aceea în straturile profunde
există zone azoice, lipsite de oxigen şi bogate în hidrogen sulfurat. Din acest motiv, via ţa este
prezentă doar într-un strat de ap ă de 180-200 m grosime. La aceast ă adâncime trece limita de
separaţie a păturilor oxice de cele anoxice. Zona azoic ă ocupă 77% din suprafaţa Mării Negre,
adică 325 mii km2.
Cantitatea de hidrogen sulfurat poate varia în limite destul de mari; pe fundul lacurilor
eutrofe ajunge la 0,5 cm 3/l. În Marea Neagră la 500 m adâncime este de 3,8 cm3/l, iar la 2000 m
adâncime de 5,7-6,5 cm3/l.
Unele
Nereiphylla specii nu, cladocerul
rubiginosa suportă nici prezenlongispina
Daphnia ţa urmelor).de
AlteH2specii,
S în apcare
ă (polichetele Nereis zonata
trăiesc în mâlurile bogate,
în substanţe organice în descompunere, cum ar fi polichetul Hediste diversicolor poate trăi timp de
6 zile în apă cu o concentraţie de H2S de până la 8 ml/l, iar Capitella capitata timp de 8 zile la o
concentraţie de până la 20,4 ml/l. Concentraţii relativ crescute de H 2S suportă şi Oscillatoria
coerulescens, Brachionus palla şi Cyclops strenuus.
Amoniacul este un gaz toxic pentru hidrobion ţi, chiar şi în cantităţi foarte mici. Acesta
rezultă în apă din degradarea bacteriană a substanţelor organice care conţin azot. Amoniacul
reprezintă primul stadiu de descompunere a substan ţelor organice ce conţin azot în molecula lor şi
de aceea indică o poluare organică recentă (de ordinul orelor sau zilelor) şi în consecinţă foarte
periculoasă. NH3 este prezent în apele superficiale (până în 200 m), concentraţia sa scăzând cu
adâncimea deoarece este rapid oxidat.
Amoniacul disociază în apă, dând naştere ionilor de amoniu inofensivi, după relaţia:
18
NH3 + H2O ↔ NH4 + OH + −
Creşterea valorii pH-ului duce la creşterea cantităţii de amoniac liber, în timp ce sc ăderea
valorii pH-ului determină creşterea cantităţii ionilor de amoniu (tabelul 1.1.).
Tabelul nr. 1.1. – Variaţia concentraţiei amoniacului şi ionilor de amoniu în func ţie de pH (după Wührmann şi Wöker,
1948)
pH NH3 NH4
+
6 0% 100%
7 1% 99%
8 4% 96%
9 25% 75%
10 78% 22%
11 96% 4%
La o valoare a pH-ului sub 6,5 nitrificarea stagneaz ă, ceea ce înseamnă că amoniacul nu

poate fi descompus prin acţiunea bacteriilor.
Apele acide au, de regul ă, un conţinut foarte ridicat în s ăruri de amoniu – 30-40 mg/l, îns ă
fără a fi toxice. Prin creşterea valorii pH-ului se poate produce o intoxica ţie acută a hidrobionţilor
prin transformarea ionilor de amoniu netoxici în amoniac toxic. Prin urmare, ac ţiunea toxică a
amoniacului este redusă în cazul unor valori mici ale pH-ului apei şi creşte pe măsură ce apa
devine mai alcalină.
Toxicitatea amoniacului mai depinde de cantitatea de bioxid de carbon din apă, datorită
influenţei pe care acesta îl are asupra pH-ului; creşterea concentraţiei de bioxid de carbon duce la
o scădere a toxicităţii amoniacului. Acţiunea nocivă a amoniacului este agravată şi de deficitul apei
în oxigen.
Metanul se formează în apele stagnante în urma descompunerii celulozei macrofitelor
moarte sub acţiunea metan-bacteriilor. Este cunoscut şi sub numele de gaz de baltă. Metanul este
un gaz toxic
Prezenpentru majoritatea
ţa acestui gaz înhidrobion ilor. indică un grad avansat de eutrofizare, un proces
bălţi şi ţlacuri
intens de acumulare a substanţelor organice şi un deficit pronunţat de oxigen. În apele din
adâncime ale unor bazine stătătoare metanul poate ajunge la concentraţii de 5-7 ml/l.
Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Proprietăţile apei
1. Care dintre următoarele gaze dizolvate în apă sunt toxice pentru animalele acvatice:
a) hidrogenul sulfurat
b) oxigenul
c) amoniacul
d) bioxidul de carbon
2. Organismele adaptate la viaţa într-un domeniu îngust al temperaturii apei se numesc:
a) stenohaline
b) stenoterme
c) stenoxibionte
d) euriterme
3. Încălzirea apelor naturale se datoreaz ă:

a) căldurii interne a globului
b) condensării vaporilor de apă
c) conducţiei căldurii în atmosferă
d) absorbţiei radiaţiilor solare
19
4. Ce fel de agregate moleculare predomin ă în apa în stare solidă?

a) monohidrolii
b) dihidrolii
c) trihidrolii
d) polihidrolii
5. Apele din zonele polare prezintă:

a) un număr mare de specii
b) un număr mic de indivizi
c) un număr mic de specii
6. Densitatea apei depinde:

a) de gradul de agitaţie al apei
b) de temperatur ă
c) de salinitate
d) de nebulozitate
7. Care dintre următoarele radiaţii luminoase vor pătrunde în apă la o adâncime mai mare:
a)
b) galbene
ultraviolete
c) verzi
d) infraroşii
8. Limita inferioară a zonei oligofotice (disfotice) este dată de:

a) adâncimea maximă la care se pot observa contururile discului Secchi
b) adâncimea punctului de compensa ţie
c) adâncimea maximă până la care pătrund radiaţiile albastre
d) adâncimea maximă până la care prosperă fitoplanctonul
9. Care dintre organismele enumerate mai jos sunt euriterme:

a)
b) organismele dinpopuleaz
organismele ce recifele de corali
ă cu precădere epilimnionul
c) organismele din zona de flux-reflux a mărilor
d) organismele din zonele abisale
10. Câte molecule dintr-un litru de apă pură disociaz ă la o temperatură de 25°C:
a) 1 din 10.000
b) 1 din 10.000.000
c) 1 din 100.000
d) 1 din 1.000.000
11. Care este în general pH-ul apelor din turbării (mlaştini oligotrofe):
a) puternic acid
b) slab acid
c) neutru
d) slab alcalin
e) puternic alcalin
12. Care dintre grupurile de organisme enumerate mai jos prezint ă mai ales specii stenohaline
dulcicole:
a) cladocerele
b) radiolarii
c) oligochetele
d) amfibienii
e) scifozoarele
20
13. Apele marine sunt:

a) ape carbonat calcice
b) clorurat sodice
c) sulfatat magneziene
14. Care dintre speciile enumerate mai jos fac parte din categoria organismelor eurihaline:
a) Artemia salina
b) Enteromorpha intestinalis
c) Rana ridibunda
d) Cardium edule
e) Anguilla anguilla
15. Care dintre ionii enumeraţi conferă apei duritate:

a) ionii de Na+ şi K+
b) ionii de Ca2+ şi Mg2+
c) ionii de HCO3–
21
2. Asociaţii de organisme acvatice

Orice ecosistem acvatic, indiferent de tipul şi extinderea sa, cuprinde trei biotopuri sau
domenii de viaţă principale: masa de apă sau pelagialul, fundul bazinului cu stratul de apă adiacent
sau bentalul şi stratul superficial al apei, în contact cu atmosfera, sau neustalul. În fiecare dintre
aceste biotopuri, caracterizate prin condiţii diferite, organismele ce le populeaz ă capătă o serie de
tr ăsături adaptative
organisme apărute specifice,
convergentformând
aparţinând biocenoze
diferitediferitor . Prin acestea
categorii se înţşeleg
sistematice ansamblurile
i trofice, de
posedând
adaptări principial asemănătoare pentru viaţa în anumite biotopuri. În pelagial biocenozele sunt
reprezentate de pelagos, în bental de bentos şi perifiton, iar în pelicula superficială a apei de
neuston şi pleuston. Pelagosul, la rândul lui, se compune din plancton şi necton.
2.1. Planctonul
Planctonul este o asociaţie complexă, alcătuită din organisme vii, vegetale şi animale, care
se menţin în stare de plutire liberă mai mult sau mai puţin pasivă în masa apei (pelagial) şi care nu
se pot opune prin mi şcări proprii deplasării maselor de apă (curenţi, valuri, mişcări de convecţie
etc.) din cauza lipsei sau a dezvolt ării relativ slabe a organelor de locomo ţie.
2.1.1. Clasificările planctonului
Din punct de vedere trofic planctonul se împarte în plancton vegetal sau fitoplancton,
plancton animal sau zooplancton şi plancton bacterian sau bacterioplancton.
În componenţa planctonului intră, pe de o parte, organisme holoplanctonice, care îşi
desfăşoară întregul ciclu de viaţa în pelagial (algele microfite, radiolarii, rotiferele, cladocerele,
copepodele etc.), şi, pe de alta, organisme meroplanctonice, care îşi petrec numai anumite stadii
de dezvoltare din ciclul lor biologic în pelagial, restul având loc în bental. Printre ultimele se
numără larvele planctonice ale viermilor (pillidium, trocophora, nectochaeta), echinodermelor
(echinopluteus, ofiopluteus), moluştelor (larve veligere şi protoconce), crustaceelor (nauplius,
mysis, zoaë, copepodite etc.) şi altor animale marine bentonice, meduzele hidroide, statoblastele
briozoarelor, precum şi multe organisme ale c ăror chişti şi ouă latente coboară pe fund pentru
dezvoltarea ulterioară.
În funcţie de dimensiunea organismelor planctonice deosebim urm ătoarele grupe:
1) Ultraplancton, ce cuprinde organisme ale căror dimensiuni nu depăşesc 5 µm
(bacteriile).
2) Nanoplancton sau planctonul pitic , care defineşte totalitatea organismelor cu
dimensiunea de 5-60 µm (cele mai mici alge şi protozoarele). Organismele nanoplanctonice trec
prin cea mai deasă ţesătură de mătase şi pot fi separate numai prin centrifugare sau prin
decantare. De aceea acest grup de organisme se mai nume şte şi plancton de centrifugă sau
plancton de cameră.
3) Microplancton, căruia îi aparţin organismele cu dimensiuni cuprinse între 0,05 şi 1 mm
(marea majoritate a fitoplancterilor, infuzoarele, rotifere, crustaceele mici etc.). Se prinde cu
ajutorul fileurilor planctonice din pânză de mătase deasă sau prin decantare, de aceea se mai
numeşte plancton de fileu sau plancton de decantare.
4) Mezoplancton, prin care se în ţelege totalitatea organismelor ce măsoară între 1 şi 10
mm (reprezentanţii mai mari ai fitoplanctonului, marea majoritate a zooplanctonului marin şi
dulcicol). Se prinde cu plase planctonice din pânză de mătase rară.
5) Macroplancton, dat de plancterii a c ăror talie variază între 1 şi 100 cm (crustaceele
superioare, meduzele, moluştele şi viermii pelagici, salpele etc.). Se întâlneşte exclusiv în mări.
6) Megaloplancton, cuprinde organismele planctonice a căror dimensiuni depăşesc 1 m
(multe scifomeduze ca Cyanea arctica, sifonofore mari, ctenoforul Cestus veneris, salpe coloniale
etc.). Se găseşte numai în mări.
2.1.2. Adaptările planctonului

Trăsătura distinctivă a organismelor planctonice – capacitatea lor de a se găsi în masa apei
– a determinat apariţia a numeroase adaptări la acest mod de via ţă.
22
Deoarece protoplasma vie are în medie o densitate de 1,05, greutatea specific ă a

hidrobionţilor este mai mare nu numai decât cea a apei dulci (care este de 1,00), dar şi decât cea a
apei marine (care variază, în funcţie de temperatură şi salinitate, între 1,02 şi 1,03). De aceea, în
lipsa unor mişcări proprii organismele acvatice au tendinţa de a se scufunda. Majoritatea
planctontelor sunt înotători activi. Copepodele (Cyclops, Diaptomus), care sunt cei mai comuni
reprezentanţi ai planctonului marin şi dulcicol, se deplasează prin mişcarea picioarelor toracice;
cladocerele (Daphnia, Bosmina) se deplasează cu ajutorul antenelor puternic dezvoltate; mi şcarea
rotiferelor (Keratella, Brachionus) se face datorită aparatului rotator; infuzoarele (de ex.
tintinnoideele marine) cu ajutorul cililor; înotul diferitelor meduze (hidromeduze şi scifomeduze) se
realizează prin contractarea umbrelei. De asemenea, multe organisme fitoplanctonice prezint ă
capacitatea de deplasare, datorată mişcărilor flagelilor plasmatici (dinoflagelatele şi
cocolitoforidele).
Alte organisme planctonice, printre care se num ără diatomeele, cianobacteriile, radiolarii şi
foraminiferele, nu prezintă nici un fel de organe de locomoţie. Ele plutesc în apă. Capacitatea de a
flota o prezintă, de asemenea, multe animale care posedă organe de locomoţie, ca de exemplu
sifonoforele, apendicularii sau larvele ţânţarului Chaoborus (=Corethra); înotul acestor organisme
se efectuează cu predilecţie în plan orizontal.
Flotaţia sau flotabilitatea reprezintă o însuşire a hidrobionţilor planctonici de a se scufunda
în masaLa
apei cu o vitez
începutul ă minim
secolului .
alăXX-lea, Ostwald şi Wesenberg-Lund au stabilit următoarea relaţie:
Sp ⋅ V
f =
Gr
unde: f – flotabilitatea;
Gr – greutatea restantă, prin care se înţelege diferenţa dintre greutatea unui corp oarecare
şi greutatea apei dezlocuite de acesta. Cu cât greutatea restant ă este mai mare, cu atât viteza de
scufundare va fi mai mare şi invers; la o greutate restantă egală cu zero se stabileşte echilibrul
indiferent;
Sp – suprafaţa portantă, care reprezintă suprafaţa care opune rezistenţă la scufundarea
unui corp în apă.
Suprafaţa relativă, adică raportul dintre suprafaţa absolută şi volumul corpului, este minimă
la sferă; alungirea uneia sau a dou ă axe ale corpului, cât şi formarea unor prelungiri duc la
creşterea suprafeţei portante. Proiecţia verticală depinde de poziţia planului corpului vizavi de
verticală. Dacă corpul este aplatizat, mărimea proiecţiei verticale devine maximă la o aşa poziţie a
suprafeţei corpului, când este aşezată în plan perpendicular faţă de direcţia de acţiune a forţei
gravitaţionale.
V – vâscozitatea apei (frecarea interioară).
Pentru uşurarea plutirii şi flotării în apă organismele planctonice prezintă o serie de adaptări
de natură morfologică şi fiziologică, care reduc greutatea restantă şi măresc suprafaţa portantă.
Adaptările în ceea ce priveşte micşorarea greutăţii restante a organismelor planctonice pot
fi împăr1.
ţiteReducerea
în câteva grupe:
formaţiunilor scheletice. Toate organismele planctonice sunt lipsite de un
schelet greu şi prin această particularitate se disting net de formele înrudite, dar care duc un mod
de viaţă bentonic. Diatomeele planctonice posedă un exoschelet mai uşor în comparaţie cu
formele bentonice, frustulele cărora sunt mai puternic silicifiate şi de aceea sunt considerabil mai
grele. La formele pelagice de copepode scheletul chitinos este mult mai subţire şi mai fin, decât la
speciile care trăiesc pe fund. La malacostraceele pelagice (Amphipoda, Euphausiacea,
Decapoda), spre deosebire de cele bentonice, crustă este slab calcificată şi deci mai uşoară.
Acelaşi lucru se observă şi la moluştele pteropode (Clione limacina, Limacina helicina) şi
heteropode marine (Carinaria mediterranea, Pterotrachea coronata), caracterizate fie prin lipsa
completă a cochiliei, fie prin reducerea puternică a acesteia.
2. Hidratarea tisulară. Multe plante şi animale planctonice se caracterizează printr-un
conţinut ridicat de apă, fapt care apropie greutatea lor specifică de cea a apei. Proporţia acesteia
adeseori depăşeşte 90% (la unele salpe, la ctenoforul Cestus veneris şi la trachimeduza
23
Carmarina putând ajunge chiar la 99%), ceea ce duce la o reducere a greutăţii restante. Hidratarea
tisulară duce la formarea substanţelor gelificate, deosebit de dezvoltată la meduze şi la sifonofore,
dar şi la moluştele pelagice, chetognate şi alte animale. La organismele dulcicole se observ ă mai
des secretarea unei substanţe gelatinoase transparente, care acoper ă exteriorul corpului, ca, de
exemplu, la unele cianobacterii şi conjugatoficee, cât şi la unele rotifere. La mulţi radiolari corpul
conţine vacuole pline cu un lichid mai u şor decât apa marină. Citoplasma cistoflagelatelor
(Noctiluca miliaris) conţine o cantitate mare de suc celular.
3. Incluziuni lipidice. Incluziunile uleioase şi grase sunt în principal substanţe de rezervă,
dar servesc în acelaşi timp şi la diminuarea greutăţii restante. La algele planctonice primul produs
al fotosintezei nu este amidonul, ci uleiurile mai u şoare. Foarte des incluziunile lipidice se întâlnesc
şi la diferite animale planctonice. Adesea corpul copepodelor dulcicole şi marine (Calanus
finmarchicus) conţine numeroase incluziuni lipidice sub formă de picături sau chiar a unui organ
gras special, situat în lungul intestinului (organul hidrostatic). Astfel de incluziuni se observă şi la
cladocere, rotifere şi multe alte animale planctonice (cistoflagelatul Noctiluca miliaris, radiolarul
Spumellaria, icrele pelagice de chefali, cambulă, scrumbie).
4. Incluziuni gazoase. Spre deosebire de incluziunile lichide, practic incompresibile,
incluziunile gazoase îşi pot modifica volumul în func ţie de schimbările de temperatură şi de
presiune. De aceea, organismele care posedă incluziuni gazoase pot cu ajutorul acestui aparat
hidrostatic nu numai
această privin ţă cel sămai
-şi men ţinăţionat
perfec flotabilitatea, dar şi, în caz
aparat hidrostatic estede cel
necesitate, să o modifice.
al ţânţarului ChaoborusÎn
(=Corethra), care duce un mod de via ţă planctonic, sub forma veziculelor traheene. Multe
sifonofore prezintă un pneumatofor mare, umplut cu aer şi comunicând cu mediul extern printr-un
canal. “Algele” albastre-verzi planctonice (Anabaena, Aphanizomenon, Nodularia spumigena)
conţin în celulele lor numeroase mici vacuole gazoase, cu ajutorul c ărora se ridică de pe fund la
suprafaţa apei. Nautilul (Nautilus pompilius) prezintă o serie de camere umplute cu azot conectate
printr-un sifon cu ajutorul cărora poate să urce sau să coboare. O veziculă cu gaz se formează în
citopasma tecamebienilor Difflugia hydrostatica şi Arcella.
5. Înlocuirea ionilor grei din protoplasmă (Mg2 , Ca2 , SO4 ) cu cei uşori (Na , NH4 ) asigură,
+ + − + +
de asemenea, menţinerea unui raport cât mai redus dintre densitatea organismului şi cea a
mediului. De exemplu, înlăturarea activă a ionului sulfat este caracteristică pentru meduze,
ctenofore,
Ca pteropode,
adaptări laheteropode
şi tunicatele pelagice.
creşterea suprafe ţei portante a organismelor planctonice pot fi enumerate
următoarele:
1. Alungirea corpului. Multe specii vegetale şi animale au corpul alungit în formă de
bastonaş. O astfel de formă o au unele diatomee (Rhizosolenia, Melosira), dinoflagelate, iar dintre
animale chetognatul Sagitta euxina şi cladocerul Leptodora kindti. În mod normal acestea se
menţin în apă poziţie orizontală. Dacă sub acţiunea valurilor sau din alte motive aceast ă poziţie se
schimbă în verticală, organismele încep să se scufunde rapid cu capătul ascuţit în jos. Însă,
datorită prezenţei unor excrescenţe sau a formei curbate a corpului (Synedra) această cădere nu
va avea loc rectiliniu, ci după o curbă, de aceea organismele în curând vor lua din nou pozi ţia
orizontală. Alungirea unui ax se poate realiza şi prin agregarea organismelor în colonii liniare (vezi
mai jos).
2. Aplatizare. Printre organismele planctonice sunt frecvent întâlnite forme discoidale,
aplatizate. Multe diatomee (Coscinodiscus, Cyclotella) şi dinoflagelate au aspectul unor pl ăci sau
prezintă diferite excrescenţe. Forma aplatizată a corpului este caracteristică de asemenea unor
reprezentanţi ai zooplanctonului – radiolari, meduze, polichete pelagice (Tomopteris sp.),
copepode ş.a.
3. Formarea excrescenţelor. Practic nu există vreun grup de animale planctonice care s ă
nu prezinte specii prevăzute cu spini, ace, apendice sau alte formaţiuni asemănătoare (de exemplu
la Chaetoceros dintre diatomee, la Ceratium dintre dinoflagelate, la Notholca longispina dintre
rotifere, la Bythotrephes longimanus dintre cladocere, la larvele de Porcellana sau
Rhithropanopeus dintre decapode). Aceste excrescenţe sunt privite ca adaptări care duc la
creşterea rezistenţei opuse de corp în mediu lichid. Însă acest fapt nu corespunde întotdeauna
realit ii. Observa iile asupra organismelor vii au ar tat, de exemplu, c excrescen ele de la
ăţ şi Bosmina
Daphnia ţ sunt dispuse la indivizii cu o orientare
ă normală în plan vertical
ă şi nu ţservesc la
micşorarea vitezei de cădere, ci pentru schimbarea direcţiei şi menţinerea mişcării rectilinii.
24
Excrescenţele algelor conjugatoficee sunt incluse într-un man şon gelatinos care acoperă colonia,
iar radiolele radiolarilor în plasma extracapsulară, de aceea nu pot fi considerate ca apendice care
să mărească suprafaţa portantă. În multe cazuri, ca de exemplu, la diatomeul Chaetoceros,
excrescenţele nu servesc la reducerea vitezei de c ădere, ci pentru folosirea curenţilor slabi de
convecţie care urcă aceste organisme în zona de fotosinteză; în lipsa acestor curenţi algele
coboară spre fund.
4. Agregarea în colonii contribuie, de asemenea, la creşterea suprafeţei de contact şi la
îngreunarea scufund ării. Formarea unor colonii este des întâlnită la diferite diatomee (Asterionella,
Tabellaria etc.), la unele cloroficee (Pediastrum) şi cianobacterii (Anabaena), iar dintre animale la
salpe.
5. Reducerea taliei. Suprafaţa relativă, adică raportul dintre suprafaţa corpului şi volumul
său, creşte odată cu micşorarea taliei organismului. Din acest motiv în plancton predomin ă
organismele mici şi microscopice.
Vâscozitatea apei este influenţată de temperatură şi de salinitate (vezi Vâscozitatea). De
aceea, oscilaţiile termice ale apei determină apariţia fenomenului de ciclomorfoză sau polimorfism
sezonier, care se manifestă prin aceea că în perioada caldă a anului la o serie de organisme
planctonice de apă dulce se măreşte suprafaţa relativă pe seama schimbării proporţiilor corpului
sau alungirii diferitor excrescenţe; odată cu răcirea apei are loc dezvoltarea în sens opus. Acest
fenomen poate
dinoflagelate fi constatat
(Ceratium la unele
hirundinella diatomee
), rotifere ( Asterionella
(Keratella cochlearisgracillima
, Tabellaria
, Keratella quadrata, fenestrata
Brachionus ),
calyciflorus, Brachionus capsuliflorus, Asplanchna priodonta), cladocere (Hyalodaphnia cucullata,
Daphnia cristata, D. hyalina, Bosmina coregoni). Este caracteristic plancterilor care au un număr
foarte mare de generaţii pe an, rezultate fie din diviziunea celulară la alge sau din înmulţirea
partenogenetică la animale.
În raport cu vâscozitatea apei şi de sezon, unele organisme îşi reduc gradul de impregnare
a crustelor. Formele din sezonul cald au crustele fine, pe când cele din sezonul rece au crustele
mai puternic impregnate.
2.2. Nectonul
Nectonul este o grupare ecologică cuprinzând totalitatea organismelor care tr ăiesc în
pelagial şi care se deplasează cu uşurinţă, fiind capabile să se opună activ curenţilor puternici şi să
realizeze migraţii pe distanţe mari. Marea majoritate a organismelor nectonice sunt de talie mare,
printre acestea numărându-se cele mai mari şi cele mai rapide organisme acvatice.
2.2.1. Compoziţia nectonului

Cele mai caracteristice forme nectonice sunt peştii osoşi şi cei cartilaginoşi, cu excepţia
celor care trăiesc pe fundul bazinelor şi înoată slab. Aceştia din urmă aparţin bentosului (somn,
cobitide, guvizi, pleuronectide, batoidei etc.). În afar ă de peşti, în compoziţia nectonului intră
amfibienii, mamiferele, reptilele şi păsările acvatice.
Batracienii sunt reprezentaţi de urodele (tritoni Triturus vulgaris, T. cristatus, T. alpestris, T.
montandoni şi salamandră Salamandra salamandra) şi anure (broasca mică de lac Rana
esculenta, broasca mare de lac R. ridibunda, Rana temporaria, buhaiul de baltă Bombina bombina
şi B. variegata, Pelobates).
Dintre mamiferele nectonice fac parte delfinii, ca şaloţii şi balenele (ordinul Cetacea), focile,
morsele, urşii şi leii de mare (ordinul Pinnipedia) şi dugongul Dugong dugong şi lamantinul
Trichechus manatus (ordinul Sirenia). Alte mamifere bine adaptate la mediul acvatic sunt vidra de
mare Enhydra lutris, vidra Lutra lutra, nurca Mustela lutreola (ordinul Carnivora), ondatra Ondatra
zibethica, şobolanul de apă Arvicola terrestris (ordinul Rodentia) şi chiţcanul de apă Neomys
fodiens (ordinul Insectivora).
Reptilele nectonice sunt reprezentate de broaştele ţestoase (broasca ţestoasă de apă
Emys orbicularis, broasca estoas verde Chelonia mydas, cauanul Eretmochelys imbricata i
careta Caretta caretta), de şţerpi (şarpele
ă de casă Natrix natrix, şarpele de apă N. tesselata, şerpi ş
25
marini Pelamys platurus), iguana de Galápagos ( Amblyrhynchus cristatus) şi crocodili (Crocodylus

porosus).
Dintre păsări cu adevărat nectonici pot fi consideraţi doar pinguinii (pinguinul tropical
Spheniscus mendiculus, pinguinul comun Pygoscelis adeliae, pinguinul imperial Aptenodytes
forsteri, pinguinul regal Aptenodytes patagonica etc.). Într-o oarecare măsură aici putem încadra şi
unele păsări de apă (ca de ex. cormoranii) care se pot scufunda până la 100 m pentru a se hrăni şi
care, prin urmare, îşi petrec o bună parte a timpului ca înotători activi.
Dintre nevertebrate singurele care pot fi considerate ca aparţinând nectonului sunt unele
moluşte cefalopode, ca de exemplu calmarii (Loligo vulgaris) şi unele sepii, precum şi unele
insecte mari de apă (Dytiscus marginalis, Hydrous piceus, Cybister laterimarginalis etc.).
2.2.2. Adaptările nectonului

Adaptările pe care le prezintă nectonul sunt în strânsă legătură cu factorii de mediu. În
primul rând masa de apă prezintă o profundă “tri-dimensionalitate”. Apoi, aici nu există nici un
substrat solid, astfel încât animalele de aici sunt suspendate în permanenţă într-un mediu
transparent, fără nici un loc unde acestea s-ar putea ascunde de poten ţialii prădători. Lipsa vreunui
reper într-un mediu cvasi-omogen face dificil ă orientarea în cazul deplasării pe orizontală dintr-un
loc în altul. Toate acestea au facilitat evolu ţia adaptărilor pentru o extraordinară mobilitate. La
rândul ei, aceast
dezvoltarea ă mobilitate
sistemului nervos şcrescut ă şi abilitatea
i a organelor de simţ,de a parcurge
lucru mari distan
necesar pentru ţe a procurarea
orientare, condus la
hranei şi evitarea prădătorilor.
Suspendarea continuă a corpului dens al animalelor nectonice într-o ap ă mai puţin densă a
dus la dezvoltarea progresivă a diferitor adaptări pentru flotaţie. Deoarece protoplasma celulară
este în general ceva mai dens ă decât apa, pentru a menţine o flotabilitate neutră animalele
nectonice trebuie să posede părţi ale corpului mai pu ţin dense. De exemplu, cei mai mul ţi peşti au
vezica înotătoare. Se cunosc peşti fizostomi, la care vezica înotătoare comunică cu esofagul, şi
peşti fizoclişti, la care vezica nu comunică cu tubul digestiv. Mulţi dintre aceştia pot regla volumul
vezicii înotătoare şi în felul acesta îşi pot regla flotabilitatea. Acelaşi rol în menţinerea unei
flotabilităţi neutre îl joacă plămânii animalelor nectonice care respiră aer.
La peştii care nu prezintă vezica înotătoare flotabilitatea este menţinută pe baza
depunerilor lipidice
în ficatul mult măritdina corp.
unor Astfel,
substanlaţrechinii pelagici
e uleioase. flotabilitatea acvatice
La mamiferele este crescut ă datorită depunerii
grăsimea depusă sub
epidermă, pe lângă faptul de a menţine flotabilitatea, serveşte la izolarea termică.
În afară de mijloace statice de menţinere a flotabilităţii unele animale nectonice prezintă
mecanisme hidrodinamice pentru producerea unei flotabilităţi suplimentare în timpul deplasării.
Dintre cele mai comune sunt cele de producere a unor suprafeţe portante în partea anterioară,
reprezentate în mod obişnuit de înotătoarele pectorale şi prezenţa cozii heterocerce. În linii
generale, peştii mai primitivi prezintă adaptări hidrodinamice de portanţă, în timp ce peştii mai
evoluaţi au dezvoltat mijloace statice sau pasive de obţinere a flotabilităţii neutre (consum mai mic
de energie).
Un alt grup de adaptări se referă la deplasarea animalelor printr-un mediu dens cum este
apa. Aceste adaptări pot fi împărţite în două categorii: (1) cele necesare pentru crearea forţei de
propulsie şi (2) cele care reduc rezistenţa corpului la trecerea prin ap ă.
Înotul activ al animalelor nectonice se realizează prin unduirea corpului (la peşti şi şerpi),
prin vâslirea cu ajutorul membrelor (la broaşte ţestoase, păsări şi mamifere) sau prin reacţie (la
cefalopode). Peştii buni înotători au înotătoarea caudală în formă de semilună, iar pedunculul
caudal este subţiat. Pentru o propulsie mai bun ă şerpii marini au treimea posterioară a corpului
comprimată lateral. Cele mai mari viteze ale nectontelor se ating prin unduirea p ărţii posterioare a
corpului în plan orizontal. De exemplu, pe ştele-spadă este capabil să dezvolte o viteză de până la
130 km/h.
Pentru reducerea forţei de frecare care apare la deplasarea prin apă la animale nectonice
s-a elaborat forma hidrodinamică a corpului (corp fusiform, de suveică sau de torpilă, peduncul
caudal subţiat, trecerea lină de la cap la trunchi). Suprafaţa corpului este netedă, uneori lipsită de
solzi. S-au dezvoltat cârme care asigură direcţionarea corpului în plan orizontal şi vertical. La peşti
pentru aceasta servesc înotătoarele. Înotătoarea caudală poate fi homocercă (la ton, scrumbie)
sau heterocercă epibată (sturioni, rechini) sau hipobată (la peştii zburători).
26
Pe lângă forma hidrodinamică a corpului, la asigurarea vitezei mari de deplasare contribuie

şi secreţia unui mucilagiu care reduce frecarea şi structura specifică a tegumentelor. S-a constatat
că forţa de rezistenţă a delfinului este de 10 ori mai mic ă decât a unei machete identice ca m ărime
şi greutate a acestuia.
La peştii reofili corpul este mai mult sau mai pu ţin rotunjit în secţiune transversală şi, prin
urmare, posedă o musculatură a corpului bine dezvoltată. Păstrăvii, de exemplu, pentru a „se
menţine pe loc” trebuie s ă înoate împotriva curentului cu o vitez ă mai mare de 1 m/s şi pot
dezvolta o viteză maximă de 4 m/s. Peştii stagnofili au corpul turtit lateral în secţiune transversală.
Ca adaptare contra prădătorilor la necton găsim culoarea criptică şi modificarea formei
corpului. Majoritatea formelor nectonice au spatele de culoare albastru închis sau verde în timp ce
partea ventrală este mai deschisă la culoare, argintie. De asemenea, pentru prevenirea formării
unei umbre pe partea ventrală a corpului, la multe organisme din necton corpul prezintă o carenă
ventrală. Majoritatea animalelor nectonice au dimensiuni mari, ceea ce limiteaz ă numărul
potenţialilor prădători.
Multe specii de peşti se apără de prădători prin agregarea în bancuri. Bancurile compacte
de peşti pot deruta potenţialii prădători, fie prin crearea aparenţei unui organism mai mare, fie prin
producerea reflexiilor luminoase de către părţile laterale argintii ale peştilor.
Ca urmare a modului de viaţă activ animalele nectonice au organele de sim ţ bine
dezvoltate. La pede
posedă organe şti sim
este
ţ speciale linia lateral
prezentănumite ă cu care
veziculele percep varia
lui Lorenzini ţii ale
, care suntpresiunii apei.
sensibile Rechinii
la varia ţiile
câmpului electric din apă şi pot reacţiona la schimbări de o sutime de microvolt. Ochii organismelor
nectonice sunt bine dezvoltaţi şi adesea complecşi. Printre mamiferele marine organul auzului a
generat numărul cel mai mare de adaptări speciale. Producerea şi recepţionarea sunetelor a atins
stadiul cel mai dezvoltat la animalele care utilizeaz ă ecolocaţia pentru orientarea lor şi pentru
capturarea prăzii.
2.2.4. Migraţiile nectonului

Având organe de locomoţie bine dezvoltate animalele nectonice pot să înoate pentru a-şi
procura hrana, fiind în acelaşi timp capabile să efectueze migraţii sezoniere pe zone întinse, uneori
de
maimii
recidespre
kilometri.
zoneleDe
de regul
ă, formele nectonice migrează din zonele de hrănire situate în apele
reproducere din apele mai calde.
Mulţi peşti, în special cei marini, duc o viaţă gregară, formând cârduri sau bancuri. Acestea,
în unele cazuri, se constituie numai în preajma perioadei de începere a migraţiei şi se destramă
după terminarea acesteia.
În ceea ce priveşte sensul de deplasare deosebim migraţii orizontale, când acestea se
desfăşoară în plan paralel cu suprafaţa apei, şi migraţii verticale, când acestea se fac de la
suprafaţă spre adâncul bazinului şi invers.
După scop deosebim migraţii de reproducere, migraţii de hrănire şi migraţii de iernare.
Exemplele cele mai cunoscute de migraţii de reproducere sunt cele ale sturionilor, anghilei şi
somoniilor. Migraţii pentru hrănire pe distanţe foarte mari realizează delfinii şi balenele. Heringul
(Clupea harengus) din partea de sud a Mării Norvegiei migrează pentru hrănire până la ţărmurile
Islandei şi insulelor Spitzbergen. Tot pentru hrănire migrează din lac în mare păstrăvul de lac, iar
din Marea Neagră în lacurile litorale chefalii.
Atunci când peştii în deplasarea lor înoată contra curentului de apă, migraţia este de tip
anadrom (la lipan Thymallus thymallus, lostriţă Hucho hucho, mreană Barbus barbus, păstrăv de
munte Salmo trutta fario), iar când migraţia urmează sensul de curgere a curentului este de tip
catadrom (la morunaş Vimba vimba şi babuşca Rutilus rutilus).
Când peştii migrează din mare în fluvii sau râuri migraţiile se numesc potamotoce (la morun
Huso huso, nisetru Acipenser guldaenstaedti, păstrugă A. stellatus, scrumbie de Dunăre Alosa
pontica, rizeafcă Alosa caspia nordmanni, gingirică Clupeonella cultriventris, somon atlantic Salmo
salar), iar când peştii trec din fluvii în mare poart ă numele de migraţii thalassotoce (la anghila
argintie Anguilla anguilla).
O parte din ihtiofauna Dunării o constituie peştii semimigratori reofili, ce provin din afluenţi
(mreana, cleanul, scobarul ş.a.). Cea mai numeroasă grupare o constituie semimigratorii stagnofili,
27
ce iernează în fluviu şi se reproduc în bălţile din zona inundabilă, cei mai importanţi fiind somnul şi
crapul.
Cele mai spectaculoase migraţii le efectuează somonii. Astfel somonul atlantic (Salmo
salar) migrează pentru reproducere în râurile şi fluviile Europei occidentale şi în cele din estul
Americii de Nord. Somonii din nordul Oceanului Pacific (Oncorhynchus keta şi Oncorhinchus
gorbuscha) migrează în apele interioare ale Asiei r ăsăritene şi în cele apusene ale Americii de
Nord. Anghila argintie ( Anguilla anguilla) din râurile Europei Occidentale traverseaz ă Oceanul
Atlantic pentru a se reproduce în Marea Sargasselor la o adâncime de circa 1000 m.
Migraţii mult mai lungi efectuează multe specii de ton, ce pot traversa oceanele. Tonul
albastru (Thunnus thynnus) marcat în apropierea insulei Guadelupa (Mexic) a fost recapturat la
coastele Japoniei, la o distanţă de 5800 de mile marine. Înotul rapid şi îndelungat este o altă
caracteristică a multor peşti din largul oceanului. Tonul poate parcurge zilnic în medie 80 mile
marine, iar bonito (genurile Katsuwonus, Sarda) chiar 200. Printre cei mai rapizi înotători se
numără fără echivoc cefalopodele decapode.
Pentru multe organisme nectonice, în special peşti, este caracteristică reoreacţia înnăscută
– deplasarea împotriva curentului de apă, care asigură animalelor menţinerea în habitatele lor.
Orientarea, în special vizuală şi olfactivă, se face după repere imobile.
2.3. Neustonul
Neustonul este comunitatea luciului apei, care datorită tensiunii superficiale a acesteia se
comportă ca o membrană elastică. Pentru dezvoltarea neustonului este nevoie de starea liniştită a
luciului apei, de aceea organismele neustonice sunt mai răspândite în bazine mici, protejate contra
vântului de arbori, construcţii etc. În mări şi în lacurile mari, unde acţiunea valurilor adesea
perturbă pelicula superficială, neustonul lipseşte sau este prezent în golfurile protejate de vânt.
Organismele care s-au adaptat la viaţa pe luciul apei formează epineustonul. La interfaţa
apă-aer, trăiesc ploşniţele Gerris, Hydrometra, apterigotul Podura aquatica, muştele Ephydra,
coleopterul Stenus şi unii hidracarieni şi p ăianjeni (Dolomedes), care aleargă pe suprafaţa apei în
cHalobates
ăutare de hrană. Pe suprafaţa mărilor şi oceanelor se întâlneşte ploşniţa de apă marină
. Majoritatea sunt prădătoare, consumând animale căzute în apă.
Condiţiile de viaţă ale epineustontelor prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi: iluminare
puternică, dată atât de radiaţiile incidente, cât şi de cele reflectate de luciul apei; umiditate ridicat ă
a aerului, mobilitatea suprafeţei de sprijin şi lipsa unor adăposturi, fiind vulnerabile atât în faţa
prădătorilor din apă, cât şi din aer. În schimb, cantitatea mare de materii organice care se
acumuleaz ă pe pelicula superficială şi sub aceasta, creează condiţii favorabile pentru hrănirea
epineustontelor.
Organismele epineustonice sunt, în principiu, aerobionte. Pelicula de apă de sub picioarele
epineustontelor se curbează, dar nu se rupe, deoarece corpul lor nu se umectează.
Hiponeustonul grupează totalitatea organismelor care folosesc în calitate de suport
suprafaţa inferioară a peliculei de apă. Unii autori (Zaitsev, 1971) consideră ca aparţinând
hiponeustonului toate organismele ce populeaz ă primii 5 cm de sub oglinda apei.
În acest strat se absoarbe pân ă la o jumătate din radiaţia solară care pătrunde în apă, cea
mai mare parte a razelor ultraviolete şi infraroşii. Acest strat prezintă variaţii largi ale temperaturii,
variaţii ale regimului salin ca rezultat al evapor ării şi căderii de precipitaţii, concentraţii invariabil
ridicate de oxigen datorită difuziei din atmosferă. Pelicula superficială datorită elasticităţii sale
prezintă un suport pentru organismele care se aga ţă de ea sau se sprijină de ea din jos.
Foarte caracteristică pentru stratul subsuperficial al apei este concentraţia mare de
substanţă organică. Pe de o parte, pe suprafaţa apei cad diferiţi aerobionţi, mai ales insecte, dar şi
praf ce conţine materii organice. Pe de altă parte, din adâncime la suprafaţa apei se ridică resturile
unor organisme acvatice. Concentraţia mare de materii organice din stratul subsuperficial crează
pentru organismele hiponeustonice, în special pentru bacterioneuston, condi ţii de dezvoltare
extrem de favorabile. De aceea, multe hiponeustonte fac parte din categoria organismelor
saprobe, ce se dezvoltă în cazul unei poluări organice.
28
Particularităţile condiţiilor de mediu au indus apariţia la reprezentanţii hiponeustonului a

unor adaptări caracteristice. Dintre acestea fac parte umectarea învelişurilor externe ale corpului,
dezvoltarea pigmentaţiei, care protejează organismele de acţiunea nocivă a radiaţiilor UV,
fototropism pozitiv, culoarea criptică sau transparenţa corpului, anumite adaptări la hrănirea cu
particulele alimentare ce cad pe suprafaţa apei.
Pigmentaţia este caracteristică majorităţii bacteriilor hiponeustonice, în primul rând la
formele rezistente la UV. Dezvoltarea în masă a bacteriilor hiponeustonice determină colorarea
caracteristică a peliculei superficiale a apei, de exemplu maronie de c ătre ferobacteria
Chlamydothrix (=Leptothrix) ochracea, purpuriu-violacee de către bacteriile purpurii din genul
Chromatium, galben-aurie de către crisomonadele Chromulina rosanoffi, verde-deschisă de către
clamidomonade (Chlamydomonas sp.) şi roşie de către euglenoficeul Euglena sanguinea.
Experimental s-a arătat că rezistenţa cea mai crescută la radiaţiile UV le prezentă
microorganismele ce conţin pigmentul galben. Cu toate acestea, în perioada cu insola ţie maximă
abundenţa bacteriilor din neuston scade.
Pentru hiponeuston este caracteristică predominarea organismelor heterotrofe, cât şi o
dinamică pronunţată în timp, deoarece mulţi hidrobionţi duc un mod de viaţă neustonic numai în
anumite perioadeale zilei sau anului.
Dintre organismele hiponeustonice pot fi amintite unele bacterii, protozoare (infuzoarele
Stentor
(cladocerulpolymorphus
Scapholeberis Spirostomum
şi mucronata ambiguum
), insecte ), molu
(larvele şte (Limnaea
de Anopheles , Physa
), puietul de ),peşcrustacee
ti. Foarte
caracteristică este prezenţa în hiponeuston a ouălor şi juvenililor multor hidrobionţi, în special peşti,
pentru care stratul superficial de apă bine încălzit şi aerat joacă un rol de „incubator”.
Zaitsev (1971) deosebeşte un euhiponeuston, care cuprinde forme legate de pătura
superficială a apei toată viaţa, şi un merohiponeuston, care sunt prezente aici numai în anumite
stadii ale dezvoltării lor. Multe animale sunt prezente în hiponeustal numai noaptea, ziua coborând
în adâncime (tihohiponeuston). Dintre reprezentanţii tipici ai euhiponeustonului marin pot fi citate
crustaceele copepode Pontellidae, izopodul Idothea metallica, Sagitta. Pentru merohiponeuston
sunt caracteristice larvele moluştelor, ouăle polichetelor, stadiile naupliale şi copepodit ale multor
copepode, icrele de chefal, stavrid, hamsie, alevinii multor pe şti. Noaptea, în primii 5 cm sunt
prezente crustaceele Gammarus, Dexamine şi Apherusa, creveta Palaemon, misidaceul
Gastrosaccus şi alte organisme.
2.4. Pleustonul
Pleustonul este acea grupare ecologică reprezentată de organisme la care o parte a
corpului se găseşte scufundată în apă, iar cealaltă în afara acesteia.
Fitopleustonul este foarte dezvoltat în apele stătătoare, fiind dat de specii de lintiţă (Lemna
minor, L. trisulca, L. gibba, Wolffia arrhiza, Spirodella polyrhiza), peştişoară (Salvinia natans),
iarba-broaştei (Hydrocharis morsus ranae), otrăţel de apă (Utricularia vulgaris), mătasea-broaştei
(Spirogyra sp.). Fitopleustonul marin este reprezentat de alga brună Sargassum (S. natans, S.
fluitans) care formează mari aglomerări la suprafaţa Mării Sargasselor.
Zoopleustonul este caracteristic aproape exclusiv mărilor şi oceanelor şi cuprinde zeci de
forme, aparţinând în special sifonoforelor (Physalia physalis, Velella spirans, Porpita) şi
gasteropodelor (Janthina janthina).
Pentru reprezentanţii pleustonului este caracteristică dualitatea adaptărilor. La plantele
pleustonice, de exemplu, respiraţia are loc atât pe seama absorb ţiei oxigenului din atmosferă, cât
şi a celui dizolvat în apă. Ostiolele, care sunt mult mai numeroase decât la plantele terestre, se
formează numai pe partea superioară a limbului foliar, în contact cu atmosfera. P ătrunderea apei
în ostiole este împiedicată de faptul că marginea limbului foliar formează o bordură şi prezintă o
secreţie ceroasă, cu proprietăţi hidrofobe.
Pentru organismele pleustonice este caracteristic corpul în form ă de plută, astfel că ele se
in tot timpul la suprafa a apei. Dintre animalele pleustonice respira ie atmosferic prezint
ţsifonoforele disconante. ţ ţ ă ă
29
Mulţi reprezentanţi pleustonici folosesc vântul pentru deplasarea lor. Cel mai cunoscut
exemplu este sifonoforul Physalia physalis (corabia portugheză), care prezintă de asupra apei,
aidoma unei vele, un pneumatofor mare. Vântul poartă pe valuri şi pe Velella spirans. Peştii
Histriophorus şi Mola mola, trecând temporar la un mod de viaţă pleustonic, îşi expun în aer
înotătoarea puternic dezvoltată şi folosesc forţa vântului pentru a se deplasa.
Coleopterul Gyrinus natator, care înoată în rotocoale la suprafaţa apei, are ochii împărţiţi în
două, atât pentru vedere aeriană, cât şi pentru cea subacvatică.
2.5. Bentosul
Bentosul constă din totalitatea organismelor care îşi desfăşoară existenţa pe fundul
bazinelor acvatice (în bental) şi care nu sunt capabile să înoate un timp îndelungat în masa apei.
Stadiile larvare ale unui număr mare de animale bentonice marine intră în compoziţia
planctonului şi doar în mod exclusiv ale celor dulcicole. Între bentos şi plancton nu se poate trasa o
delimitare netă. Există un număr relativ mare de animale, în principal crustacee şi viermi, care pot
urca pentru un timp oarecare în masa apei în timpul reproducerii sau pentru procurarea hranei –
forme nectobentice
Notonecta sau
glauca, N. tihopelagice
lutea – .coleopterele
şi Naucoris Dytiscussmarginalis
Unele sunt capabile i Acilius
ă ducă un şmod , plo
de via niţele
ţă şatât de apă
bentonic,
cât şi planctonic formând planctobentosul sau bentoplanctonul.
Structura organismelor bentonice depinde într-o măsură mai mare de natura substratului pe
care trăiesc, cât şi de iluminare, acţiunea valurilor etc. De aceea se pot observa diferenţe
considerabile în structura formelor înrudite care trăiesc pe funduri moi sau dure, în zona costier ă
sau la adâncimi mari, în condiţii de iluminare puternică sau în întuneric.
2.5.1. Clasificările bentosului

Din punct de vedere trofic bentosul se împarte în bentos vegetal sau fitobentos, bentos
animal sau zoobentos şi bentos bacterian sau bacteriobentos.
În funcţie de substrat deosebim forme stenedafice, care trăiesc pe un anumit tip de
sediment ş forme euriedafice, care pot vieţui pe diferite tipuri de substrat. Dintre organismele
stenedaficei deosebim specii litofile, care trăiesc pe pietre, psamofile, care populează nisipul,
argilofile, care trăiesc pe lut, pelofile, viaţa căror este legată de fundurile mâloase şi fitofile, care
trăiesc pe plantele acvatice.
În raport cu substratul organismele zoobentosului se împart în:
Epibentos (epilitic, epipsamic, etc.), care reuneşte formele care trăiesc pe suprafaţa
sedimentelor. Acestea pot fi fixate, sedentare şi vagile
Endobentos (endolitic, endopsamic, etc.), în care intră hidrobionţii care trăiesc în grosul
sedimentelor. Pot fi forme săpătoare şi forante.
După acelaşi principiu, aplicat la animalele bentonice, deosebim o epifaună (onfaună) şi
endofaună (infaună).
1. Bentosul fixat sau sesil. Aici intră marea majoritate a fitobentosului; cormofitele se
fixează de regulă pe substrat mobil prin rădăcini, în timp ce talofitele (algele macrofite) se fixeaz ă
pe substrat dur prin rizoizi. Dintre zoobentontele fixate fac parte spongierii (Spongilla lacustris,
Ephydatia fluviatilis), hidrozoarele, coralii, crinii de mare, viermii calcaroşi, briozoarele, unele
moluşte bivalve (stridiile Ostrea taurica, midiile Mytilus galloprovincialis, scoica-călătoare
Dreissena polymorpha), ciripedele (Balanus improvisus, Chthamalus stellatus, Lepas anatifera),
ascidiile, larvele de Blepharoceridae (Blepharocera şi Liponeura) şi larvele de Simulium. Forma
generală a corpului animalelor fixate este de obicei alungită. Foarte des acestea sunt organisme
coloniale, ca, de exemplu, spongierii, hidrozoarele, coralii şi briozoarele, care formează colonii prin
înmugurire. Organele de locomoţie, de regulă, sunt reduse sau îşi schimbă funcţia. Deşi sunt
imobile, animalele fixate se răspândesc cu uşurinţă datorită existenţei stadiilor larvare liber
înotătoare, purtate de curenţi. Animalele pot duce un mod de viaţă sesil numai în mediu acvatic,
deoarece numai în acesta pot primi hrana necesar sub form de plancton transportat de ap sau
de detritus organic ce coboară de sus. ă ă ă
30
Printre animalele de apă dulce organele de fixare sunt deosebit de dezvoltate la formele
reofile, care trăiesc în curent rapid. Forma corpului este aplatizat ă, hidrodinamică. Fixarea se
realizează graţie diferitelor ventuze şi cârlige.
2. Bentosul sedentar cuprinde organisme care stau mai mult nemişcate pe substrat, fără să
se deplaseze pe distanţe mai mari. Organismele sedentare de pe substrat mobil se caracterizează
prin aplatizarea corpului. Aşa sunt, de exemplu, poliplacoforele şi majoritatea peştilor bentonici
(Pleuronectidele, Rajidele) şi cefalopodelor. Un corp aplatizat prezintă şi unii crabi, moluşte bivalve
(Flexopecten ponticus), aricii de mare şi alte animale, unele dintre acestea prezint ă excrescenţe
dispuse într-un singur plan. Bentosul sedentar poate fi la rândul lui pedunculat, sesil sau pivotant.
3. Bentosul săpător. Aici intră majoritatea oligochetelor, multe polichete ( Arenicola marina),
arici de mare (Echinocardium cordatum şi alte Spatangoidea), castraveţi de mare, moluşte
gasteropode şi bivalve (Solen marginatus, Mya arenaria, Venus), brachiopode, crustacee, larve de
efemeroptere (Polymitarcys, Palingenia şi Ephemera) şi chiar unii peşti. Majoritatea animalelor se
îngroapă în substrat ca mijloc de apărare contra prădătorilor. Ele trăiesc în galerii sau tuburi
consolidate adesea de anumite secreţii; lungimea galeriilor uneori dep ăşeşte de câteva ori
lungimea animalului însuşi. Unele animale se deplaseaz ă activ prin sediment, înglobându-l pentru
a extrage din el substanţele organice sau caută în mod activ hrana.
Îngroparea în substrat determină o serie de modificări ale structurii lor. Echinidele
neregulate
transformatecare se îngroap
în organe ă sînăpat.
pentru nisipCochilia
sunt lipsite de lanterna
moluştelor lui Aristotel,
care trăiesc iar devine
în sediment acele lor sunt
neted ă,
subţire, care nu se închide strâns, piciorul bine dezvoltat este lipsit de glanda bisogenă, iar
sifoanele sunt foarte lungi, uneori depăşind chiar lungimea animalului.
4. Bentosul forant sau sfredelitor. Sunt sfredelite rocile sedimentare, stâncile alcătuite din
calcar, marne argiloase, marmură, beton, cărămidă, lemnul şi cochiliile moluştelor. Printre
organismele forante marine se numără unele alge, spongieri, viermi, molu şte (Teredo navalis,
Pholas dactylus, Barnea candida, Petricola lithophaga), echinide (Paracentrotus lividus) şi
crustacee izopode (Limnoria lignorum). În apele dulci cele mai comune organisme forante sunt
larvele unor insecte, care minează frunzele şi tulpinile plantelor acvatice sau care fac galerii în
malurile argiloase.
Algele, iar dintre animale spongierii, viermii şi unele moluşte îşi sapă galeriile în calcar sau
în cochiliile moluşvulcanice
telor prinşiintermediul unei ţ acide (acţiune chimică). Unele moluşte
perforeaz ă rocile lemnul cu din ţii şsecre
i ţepiiii care se găsesc pe cochilii; reprezentanţii
amfipodelor şi izopodelor sfredelesc lemnul cu ajutorul pieselor bucale bine dezvoltate ( acţiune
mecanică). Organismele forante de obicei nu părăsesc niciodată locuinţa lor, mărindu-o progresiv
pe măsura creşterii taliei, rămânând captive în galeria forată. Hrănirea are loc pe seama
particulelor planctonice şi detritusului în suspensie; animalele care sapă în lemn se pot hr ăni cu
celuloză (fibre de lemn). Răspândirea lor este asigurată de larvele planctonice liber înotătoare.
5. Bentosul erant sau vagil. Multe animale se deplasează pe substrat cu ajutorul
picioarelor, echinodermele posedă picioare ambulacrare, organul de locomoţie al moluştelor este
piciorul musculos, protozoarele se deplasează prin intermediul cililor şi pseudopodelor. Unele
plante, ca de exemplu diatomeele bentonice, de asemenea, posedă capacitatea de a se mişca.
Crabi, caracatiţe, stele de mare.
În funcţie de dimensiunea organismelor bentonice deosebim:
- microbentos care cuprinde organisme a căror talie este mai mică de 0,1 mm. Cei mai
obişnuiţi reprezentanţi ai microbentosului sunt bacteriile, fungii, algele, protozoarele (mai ales
ciliatele), rotiferele mici şi larvele diferitor hidrobionţi;
- meiobentos (mezobentos ) din care fac parte organismele al c ăror corp măsoară 0,1-2
mm. Este reprezentat de nematode, gastrotrichi, ostracode, harpacticide, hidracarieni, tardigrade,
icre de peşti, juvenili de moluşte etc.
- macrobentos care este reprezentat de organisme care au dimensiunea mai mare de 2
mm. Pentru macrozoobentos sunt caracteristice larvele de insecte, moluştele mari, oligochetele,
polichetele, echinodermele, malacostraceele.
Deosebim un eumicrobentos, organisme care în stadiul adult nu depăşesc 0,1 mm
dimensiune şi un pseudomicrobentos, organisme care au dimensiunile mai mici de 0,1 mm numai
în stadiile timpurii ale dezvoltării. După acelaşi principiu meiobentosul se împarte în eumeiobentos
şi pseudomeiobentos .
31
2.5.2. Adaptările bentosului

Adaptările hidrobionţilor la viaţa în bentos sau perifiton se reduc la dezvoltarea mijloacelor
pentru menţinerea pe substrat, protecţia contra acoperirii de particulele ce se depun din masa de
apă şi elaborarea unor metode eficiente de deplasare. Caracteristice pentru organismele
bentosului sunt adaptările la trecerea temporară la mod de viaţă planctonic care asigură formelor
puţin mobile posibilitatea de dispersie.
Menţinerea pe substrat. Rezistenţa la deplasare se realizează prin creşterea greutăţii
specifice, prin fixare de substrat, adâncirea în acesta sau prin alte mijloace.
Creşterea greutăţii specifice se atinge prin formarea unui schelet masiv şi greu (scheletele
echinodermelor, cochiliile gasteropodelor, valvele scoicilor, carapacele crabilor).
Fixarea de substrat se observă la multe plante, protozoare, spongieri, celenterate, viermi,
moluşte şi echinoderme. Fixarea poate fi temporar ă, când organismele îşi pot schimba de mai
multe ori locul de fixare în cursul vieţii (hirudinee, actinii, moluşte etc.) sau permanentă, când
organismele nu îşi mai pot modifica poziţia (spongieri, briozoare, stridii, ciripede etc.).
Adâncirea în substrat se realizează prin îngroparea parţială sau totală în sedimentele moi
sau prin forarea în substraturile dure.
La o serie de forme fixarea se face prin aplatizarea corpului, formarea diverselor prelungiri
care
libere.măresc suprafaţa de contact cu substratul, prin construirea unor căsuţe fixate de substrat sau
2.6. Perifitonul sau epibioza

Atât pe plantele acvatice, cât şi pe părţile submerse ale navelor şi construcţiilor
hidrotehnice, pe piloni, saule etc. din apele interioare se fixeaz ă un perifiton, biotecton sau
biodermă vegetală, în funcţie de care se instaleaz ă şi o faună variată. Pentru desemnarea
organismelor care se instalează pe substraturile vii sau moarte din m ări se foloseşte mai des
termenul de epibioză. În componenţa perifitonului intră numeroase specii de plante şi animale,
care
grad necesit
ă pentru dezvoltarea lor un substrat dur, un regim de oxigenare adecvat, un anumit
de iluminare, lipsa influenţei negative a substratului etc. Perifitonul sete format în cea mai
mare parte din organisme fixate, printre care vie ţuiesc animale libere.
În compoziţia perifitonului din apele dulci intră preponderent organisme mărunte, adesea
microscopice, cum ar fi cianobacteriile (Rivularia, Oscillatoria, Gloeotrichia), algele verzi
(Oedogonium concatenatum, Bulbochaete mirabilis, Coleochaete scutata, Spirogyra sp.,
Stigeoclonium sp., etc.), diatomeele (Cymbella cistula, Gomphonema constrictum, Synedra,
Navicula, Cocconeis), fungii, ciliatele (Vorticella nebulifera, Carchesium, Stentor etc.), suctoriile
( Acineta lacustris), rotiferele (Rotifer vulgaris, Melicerta ringens, Lacinularia flosculosa, Limnias
ceratophylli etc.) şi oligochetele (Nais, Stylaria lacustris); aici se mai găsesc briozoare (Plumatella),
spongieri (Spongilla lacustris), moluşte, larve de insecte şi alte animale.
O epibioză mult mai dezvoltată găsim în mări, mai ales în cele tropicale. În alc ătuirea
epibiozei intră algele macrofite verzi (Cladophora, Enteromorpha, Ulva), brune (Ascophyllum,
Fucus) şi roşii (Ceramium), iar dintre animale spongierii, hidrozoarele (Obelia, Laomedea,
Sertularia), briozoare (Membranipora, Retepora, Bugula etc.), polichete (Serpula, Spirorbis),
bivalve (Mytilus, Ostrea), ciripede (Balanus, Lepas), tunicate (Molgula, Ciona, Ascidia, Botryllus) şi
alte animale; un rol deosebit de important îl joac ă moluştele şi ciripedele, care formează pe părţile
submerse ale navelor epibioze cu biomase de ordinul kilogramelor şi zecilor de kilograme pe metru
pătrat.
În apele interioare cu perifiton se hrănesc alevinii unui număr mare de peşti, iar unii peşti se
hrănesc pe seama acestuia şi ca adulţi. În mări, mai ales în cele tropicale, epibiozele au o
importanţă majoră pentru navigaţie. Chiar şi o epibioză mică micşorează viteza navei, uneori chiar
la jumătate. Un rol mare epibiozele îl au şi în coroziunea construcţiilor din beton.
32
Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Asociaţii de organisme acvatice
1. Care dintre categoriile dimensionale enumerate mai jos sunt caracteristice aproape exclusiv
apelor marine:
a) megaloplancton
b) nanoplancton
c) macroplancton
d) microplancton
2. Excrescenţele hidrobionţilor planctonici care prezintă fenomenul de ciclomorfoză vor fi mai mari:
a) într-o apă mai sărată
b) într-o apă mai caldă
c) într-o apă mai densă
3. Care dintre următoarele grupări ecologice populează neustalul:

a) epineustonul
b) fitopleustonul
c) macrofitobentosul
d) zooplanctonul
4. La selacieni creşterea flotabilităţii se face prin:
a) mecanisme hidrodinamice
b) mecanisme statice
c) modificarea vâscozităţii apei
5. Care dintre următoarele adaptări servesc la micşorarea greutăţii restante:

a) formarea incluziunilor lipidice
b) hidratarea tisulară
c) formarea de excrescenţe
d) reducerea scheletului
6. Totalitatea organismelor care populează masa de apă şi care se deplasează mai mult sub
acţiunea curenţilor, valurilor sau a mişcărilor de convecţie ale apei poartă numele de:
a) neuston
b) pleuston
c) necton
d) plancton
7. Care dintre termenii enumeraţi mai jos desemnează biotopi acvatici:

a) pleustonul
b) planctonul
c) pelagialul
d) fundul bazinelor
8. Consumatorii acvatici de diferite ordine sunt reprezentaţi prin:
a) zooplancton
b) fitopleuston
c) epineuston
d) necton
9. Care dintre exemplele citate mai jos fac parte din meroplancton:
a) larvele nauplius
b) icrele de peşti
c) diatomeele
d) nematodele
33
10. Protoplasma celulară are o densitate medie în jur de:

a) 1,00 g/cm3
b) 1,05 g/cm3
c) 1,02 g/cm3
d) 0,9998 g/cm3
11. Care dintre următoarele grupări ecologice grupează organismele care îşi desfăşoară viaţa pe
fundul bazinelor acvatice?
a) microfitobentosul
b) holoplanctonul
c) macrozoobentosul
d) hiponeustonul
12. Unde se găseşte cel mai dezvoltat zoopleuston ?

a) în golfurile protejate de vânt
b) în apele curgătoare repezi
c) în mări şi oceane
d) în lacurile mici
13. Formele bentonice săpătoare prezintă următoarele adaptări:

a) dezvoltarea glandei bisogene la bivalve
b) aplatizarea corpului la peşti
c) alungirea sifoanelor la moluşte
d) depigmentarea corpului la celenterate
14. Care dintre grupurile de mai jos au un rol important în formarea epibiozelor ?
a) spongierii
b) decapodele
c) oligochetele
d) midiile
15. Care dintre următoarele organisme fac parte din hiponeuston ?

a) cosorul (Ceratophyllum submersum)
b) larvele ţânţarului Anopheles
c) cistoflagelatul Noctiluca miliaris
d) alga galben-aurie Chromulina rosanoffi
34
3. Tipuri de ecosisteme acvatice

Învelişul de apă al Pământului (hidrosfera) este reprezentat de apele continentale
(interioare) şi de apele marine (oceanice). Apele continentale cuprind apele subterane şi apele de
suprafaţă. Apele continentale de suprafa ţă se împart, la rândul lor, în ape curgătoare (de tip lotic)
şi în ape ape stătătoare (de tip lentic). De asemenea, apele continentale de suprafaţă pot fi
clasificate naturale
canale). Înînmarea lor (râuri, lacuri,
majoritate bazinele etc.) şi artificiale
mlaştinicontinentale (lacuriţădecon
de suprafa acumulare, iazuri,
ţin ape dulci, heleşîns
uneori teie,
ă
acestea pot fi salmastre sau chiar sărate.
3.1. Apele subterane

Prin ape subterane se subînţelege totalitatea apelor care se g ăsesc sub nivelul pământului
în stratul exterior al scoarţei terestre.
După originea lor apele subterane se împart în ape vadoase, care pătrund de la suprafaţa
pământului, ape juvenile, care se formează la adâncimi mari din ionii de hidrogen şi oxigen şi care
urcă din zonele magmatice şi metamorfice şi ape sedimentare, care sunt apele mărilor de
odinioar ă, îngropate de sedimentele ce s-au depus ulterior. Apele vadoase pot fi de infiltraţie, care
se strecoar ă de la suprafaţa pământului prin straturile sedimentare permeabile, de percolaţie
(infuaţie), care se preling prin crăpături şi goluri, şi de condensare, provenite din condensarea
vaporilor.
În stare lichidă apa din roci se prezintă sub formă de apă higroscopică, apă peliculară, apă
capilară şi apă gravitaţională (liberă). Apa liberă umple spaţiile şi crăpăturile din roci, formând la
diferite adâncimi orizonturile acvifere. Fiecare astfel de orizont este separat prin straturi
impermeabile numite acviclude. Apele gravitaţionale ale orizontului care se află deasupra primului
acviclud se numesc ape subterane, iar cele dintre două acviclude care se află sub presiune se
numesc ape arteziene. Tot din categoria apelor subterane fac parte apele din sol, reţinute la
suprafaţa particulelor de sol şi dintre acestea.
Dintre diferitele tipuri de ap ă subteran ă importan ţa cea mai mare ca biotop pentru
organismele hipogee o au apele subterane propriu-zise. Dintre acestea fac parte apele
cavernicole, apele freatice (freaticul aluvionar) şi apele interstiţiale. Apele cavernicole sunt atribuite
golurilor mari din scoarţa terestră. Apele freatice umplu crăpăturile şi capilarele straturilor profunde
ale pământului, iar cele interstiţiale umplu spaţiile capilare dintre particulele depunerilor nisipoase
de la suprafaţă.
Apele subterane pot constitui un important rezervor, din care râurile şi lacurile supraterane
se alimentează atunci când precipitaţiile sunt deficitare.
Organismele din apele subterane se împart în troglobionte (troglobii), care trăiesc exclusiv
în peşteri şi în apele subterane, troglofile, care sunt adaptate la viaţa subterană, dar pot trăi şi la
suprafaţă şi trogloxene, care se întâlnesc în mod accidental în mediul subteran. Thienemann
(1926) propune termenii de stigobionte, stigofile şi stigoxene.
Sigobion ii au, de regul , ochii rudimentari sau complet atrofia i, corpul mic, depigmentat,
ţ
lăptos, semitransparent ă
şi sunt lucifuge şi criofile. În schimb, ţ organele tactile şi cele
chemoreceptoare sunt foarte bine dezvoltate.
Sub influenţa omogenităţii factorilor de mediu majoritatea organismelor ce populează apele
subterane şi-au pierdut parţial sau total periodicitatea proceselor biologice, atât de caracteristice
celor terestre. Unele animale cavernicole se hr ănesc, cresc şi se înmulţesc continuu, indiferent de
succesiunile circadiene şi sezoniere, care sub pământ nu se resimt apoape deloc. Condiţiile
vitrege de existenţă au restrâns la maximum numărul organismelor hipogee, atât ca număr de
specii, cât şi ca număr de indivizi. Organismele ce trăiesc în apele subterane se hrănesc atât cu
materiile orgaice aduse de la suprafaţa solului sub formă de detritus, cât şi cu ciuperci, alge
heterotrofe, cu resturile din hrana liliecilor sau de dejecţiile acestora.
35
3.1.1. Apele cavernicole

Ca urmare a dizolvării calcarelor, gipsului sau dolomitelor de c ătre apa îmbogăţită în dioxid
de carbon în scoarţa terestră se pot forma goluri sau peşteri, care adeseori sunt umplute de ap ă
(relief carstic). Uneori această apă formează pe fundul peşterilor băltoace sau chiar lacuri de
diferite dimensiuni, alteori se formează ape curgătoare – râuri şi pârae subterane. Alimentarea
acestor ape se face de către alte ape hipogee sau din precpitaţiile atmosferice care se strecoară în
subteran. Uneori unele râuri epigee intră sub pământ şi dau naştere unui curs subteran, în alte
cazuri cursurile subterane ies la suprafaţă sub formă de izvoare.
Factorii de mediu. Mediul subteran, izolat de cel suprateran, se caracterizeaz ă în primul
rând prin lipsa completă a luminii. Lumina există doar la intrarea în peşteri şi dispare complet la
câteva zeci de metri de aceasta, mai ales dacă acestea prezintă galerii întortocheate. Temperatura
apei este aproape constantă în decursul întregului an, fiind egal ă valoric cu temperatura medie
anuală a zonei respective, mai ales în peşterile care comunică slab cu aerul atmosferic (în jur de
8°C pentru condiţiile climaterice ale României). Dac ă peşterile sunt bine ventilate, temperatura
apei din ele poate prezenta variaţii sezoniere, dar mult mai atenuat decât la suprafaţă. În general,
apa din peşteri este rece şi doar în peşterile foarte adânci există o încălzire a apei cu aproximativ
1°C la fiecare 30 m adâncime. Apele subterane se caracterizează de regulă printr-un conţinut
ridicat de săruri, în special de calciu şi magneziu, adică printr-o duritate mare. Conţinutul de oxigen
dizolvat
oxigenuluiînatmosferic
apă este esteredus din cauza
îngreunat absen
ă. Lipsa ţei aer
luminii, rii datorate
şi ădeci a producăfotosintezei, iarface
torilor primari, pătrunderea
ca hrana
să fie redusă cantitativ. Întunericul exercită o mare influenţă asupra organismelor subterane.
Biocenozele. Particularităţile factorilor de mediu din pe şterile scufundate se reflectă în
prezenţa unor populaţii de organisme specifice.
Din cauza întunericului permanent, flora cavernicolă este foarte săracă. Aceasta este
reprezentată doar de ciuperci şi de câteva specii de cianobacterii, alge verzi şi diatomee, care au
trecut de la nutriţia autotrofă la cea heterotrofă, hrănindu-se cu materii organice dizolvate antrenate
de la suprafaţă. Prezenţa lor indică de regulă o influenţă a apelor subterane prin ape de suprafa ţă.
Animalele cavernicole sunt aproape exclusiv primar acvatice, având o propor ţie foarte
ridicată de specii endemice. Multe specii ce populează peşterile au origine marină, cum ar fi
polichetele Troglochaetus beranecki şi Marifuga cavatica şi amfipodul Ingolfiella. Din punct de
vedere al num(cu
harpacticoide
ărului de specii în peşteri foarte bine reprezentate sunt crustaceele: copepodele
peste 120 specii), syncaridele ( Bathynella chappuisi şi B. natans), amfipodele
(Niphargus aquilex şi N. puteanus), decapodele şi izopodele (Porcellio, Armadillidium, Eleoniscus
helenae, Spaeleoniscus, Asellus aquaticus cavernicolus). Alte organisme prezente în peşteri sunt
unele turbelariate (Dendrocoelium infernale), lipitori (Haemopis caeca), insecte (Anophthalmus,
Italodytes, Leptodirus, Aphaenops ), hidracarianul Atractides, melcul Lartetia quenstedti, peştii din
genurile Amblyopsis, Typhlichthys, Chologaster. În apele subterane din Dalmaţia şi Herţegovina se
întâlneşte proteul (Proteus anguineus), un amfibian ce poate ajunge până la 30 cm lungime.
Abundenţa şi biomasa organismelor cavernicole prezint ă valori mici, în special din cauza
insuficienţei hranei.
Strămoşii organismelor cavernicole sunt de origine terestr ă. Unele organisme terestre au
pătruns în cavernele subterane odată cu apa, prin intermediul fisurilor şi cr ăpăturilor scoarţei încă
din cele mai îndepărtate ere geologice, devenind paleoendemice. Aici g ăsim mici crustacee care
au provenit probabil din strămoşi care trăiau la suprafaţă şi care prezentau ochi.
3.1.2. Apele freatice

Factorii de mediu. Apele freatice, situate la adâncimi mairi, asemenea apelor cavernicole,
se caracterizează prin temperaturi relativ constante şi scăzute, prin lipsa luminii şi, adesea, printr-o
mineralizare crescută a apei. Din această categorie face parte hiporealul - stratul de nisip de sub
patul râurilor şi pâraielor, care este umezit de apa care se scurge prin spaţiile capilare. Acest
biotop, ca şi celelalte ape interstiţiale de profunzime, se caracterizează prin lipsa luminii şi printr-o
stabilitate relativă a regimului termic. Totuşi, aceste ape conţin mai mult oxigen şi dispun de
resurse trofice mai bogate.
Biocenozele. Fauna care populează aluviunile situate de-a lungul apelor curg ătoare
(freaticul aluvionar) este de asemenea sărăcăcioasă, fiind formată din ciliate, batinelide, cladocere,
36
copepode, ostracode, hidracarieni, miriapode, coleoptere, nematode mermitide, turbelariate,

oligochete, gasteropode (Hochenwartia).
3.1.3. Apele interstiţiale

Apele interstiţiale îmbibă atât sedimentele din apropierea apelor, cât şi sedimentele aflate
la o distanţă uneori considerabilă faţă de acestea. Spaţiile dintre granulele de nisip pot fi umplute
cu apă marină sau apă dulce. Primul caz este caracteristic pentru nisipurile plajelor marine şi a
sedimentelor marine, cel de-al doilea caz caracterizeaz ă apele din apropierea malurilor apelor
continentale şi a nisipurilor de sub patul lor.
Factorii de mediu. Apele interstiţiale de suprafaţă se deosebesc radical de cele din
profunzime atât prin particularităţile fizico-chimice ale mediului, cât şi prin organismele ce le
populeaz ă. În straturile superficiale ale nisipului temperatura apei intersti ţiale prezintă variaţii
diurne şi anuale. Precipitaţiile atmosferice, care strecoară prin straturile de nisip, confer ă apei un
anumit regim salin şi gazos. Deosebit de important este faptul că în stratul superficial, pe o
adâncime de câţiva centimetri, pătrunde lumina, ce permite existenţa aici a plantelor
fotosintetizante.
Biocenozele. Totalitatea organismelor care populează apele interstiţiale de suprafaţă
poart numele un
poateă observa psamon
de strat . Într-o
superior secţiune
incolor cu otransversal prin
grosime deă la câ ţnisipul populatla de
iva milimetri psamobion
15 cm, ţi se
dedesubtul
căruia se află succesiv un strat de culoare verde (cânţiva mm până la câţiva cm grosime), unul
brun, cenuşiu şi din nou unul incolor. Cei mai mulţi psamobionţi sunt concentraţi în stratul verde, în
care sunt prezente multe plante fotosintetizante şi astfel se crează condiţii propice pentru hrănirea
animalelor.
Dintre plantele autotrofe în stratul verde se întâlnesc în num ăr mare diatomeele,
protococcalele şi cianobacteriile (Phormidium şi Oscillatoria). Dintre organismele animale ce
populeaz ă acest strat pot fi menţionate infuzoarele, rotiferele, turbelariatele, nematodele şi
oligochetele.
Fauna interstiţială a nisiurilor plajelor apelor curgătoare sunt reprezentate mai ales prin
nematode, hidracarieni, crustacee şi tardigrade. Nisipurile plajelor marine sunt populate în special
de planarii,
Unulnematode, gastrotrichi,
dintre factorii protozoare,
cei mai importan polichete
ţi care determini molu
ş şte.
ă condiţiile de existenţă a organismelor
interstiţiale este compoziţia granulometrică a nisipului. Astfel nisipurile fine şi compacte impiedică
instalarea organismelor de talie relativ mare. Cu cât granulele de nisip sunt mai mari, cu atât
spaţiile interstiţiale vor permite popularea lor cu organisme mai mari. Reprezentanţii faunei
interstiţiale se caracterizează prin mărimi mici, de ordinul câtorva milimetri, cu apendici scur ţi şi
corp vermiform pentru a le permite deplasarea prin spaţiile interstiţiale.
3.2. Apele curgătoare
Apele curgătoare sunt ecosisteme deschise la ambele capete, în care fluxul de materie şi
energie suferă mari fluctuaţii şi care sunt populate de o biocenoz ă nesaturată. Principala
caracteristică a acestor ecosisteme este curgerea apei, deplasarea unidirecţională a masei de apă
de la izvoare spre v ărsare ca urmare diferenţei de nivel de asupra mării, adică sub acţiunea forţei
gravitaţionale. Apele curgătoare prezintă o serie de trăsături care le deosebesc de cele stătătoare.
Râurile şi fluviile care se varsă în oceane, mări sau lacuri se numesc ape curgătoare
principale, iar cele care se varsă în acestea afluenţi. Totalitatea râurilor care se varsă în râul
principal formează reţeaua hidrografică. Porţiunea de uscat ocupată de reţeaua hidrografică şi
separată de alte sectoare prin cumpăna apelor poartă numele de bazin hidrografic, iar suprafaţa
de pe care colectează apa bazin versant. Linia care delimitează diferite bazine versante se
numeşte cumpăna apelor.
În mod obi nuit apele curg prin depresiuni înguste numite v i. În cadrul v ilor se distinge
ş
fundul sau patul apelor curgătoare, reprezentat de porţiunea cea ămai joasă a ăvăii, şi talvegul
reprezentat de linia care uneşte punctele cele mai joase ale v ăii. Curgerea apei în condiţii de debit
37
mediu se realizează în albia minoră sau matcă. La ape mari (viituri) este inundată şi albia majoră
sau lunca inundabilă. Aceasta din urmă este mult mai mare decât prima, îndeosebi la apele
curgătoare din zona de şes. Un exemplu tipic de ap ă curgătoare cu albia majoră bine dezvoltată
este fluviul Dunărea.
În perioada dintre viituri albia majoră se află deasupra nivelului apei, formând terasa
aluvionară (de luncă). Deasupra terasei de luncă se pot situa pe unul sau mai multe niveluri terase
de vale, care reprezintă martori ai nivelului apei curgătoare în trecutul său geologic. În secţiune
transversală a unui curs de apă deosebim partea situată înspre mal, numită ripal, şi partea dinspre
mijloc, denumită medial.
Cantitatea de apă care trece prin secţiunea tranversală a unei ape curgătoare se numeşte
debit. Dintre apele curgătoare de pe teritoriul României, debitul cel mai mare îl prezint ă Dunărea
cu o valoare medie de aproximativ 6000 m 3/s. Valorile extreme ale debitului Dunării, însă,
oscilează între 2200 în perioada apelor sc ăzute şi 18.000 m3/s în timpul viiturilor puternice. În
afară de acest debit lichid poate fi diferen ţiat un debit al substanţelor dizolvate (debit solid) şi al
organismelor vii sau moarte antrenate de curent ( biodebit). Debitul solid se împarte la rândul lui în
debit mineral şi debit organic. Cel dintâi se referă la debitul ionilor, microelementelor, substanţelor
biogene şi coloizilor.
Caracteristicile fizico-chimice şi biologice ale unei ape curg ătoare diferă de-a lungul
cursuluiCursul
său, făsuperior
când utilăseîmpărţirea sa într-un
caracterizeaz sectordebit
ă printr-un superior
mic,, unul mijlociu
o pant şi unulă inferior
ă accentuat şi, prin. urmare,
printr-o viteză mare a curentului de apă. Odată cu trecerea spre cursul mijlociu şi cel inferior panta
albiei scade, debitul creşte pe seama afluenţilor, iar viteza apei scade. În cursurile superioare ale
apelor curgătoare, acolo unde viteza curentului de apă este mare, are loc fenomenul de eroziune a
patului albiei şi transportul materiilor rezultate în urma eroziunii spre aval. Din acest motiv, fundul
pâraielor este reprezentat în cea mai mare parte de roca-mam ă şi doar în locurile în care forţa
curenţilor este slabită are loc sedimentarea materialului aluvionar peste roca-mam ă. În cursul
mijlociu procesele de eroziune şi sedimentare sunt aproximativ echilibrate, astfel încât sedimentele
erodate dintr-o porţiune sunt depuse în alte părţi ale apei curgătoare. Patul albiei cursului mijlociu
este rareori reprezentat de roca-mamă, fiind acoperit în cea mai mare de material sedimentar. În
cursul inferior materialul sedimentar (nisip, mâl) este predominant.
Dinîn:punct de vedere ecologic (Illies şi Botoşăneanu, 1963) apele curgătoare au fost
clasificate
1) Crenon sau zona izvoarelor
- eucrenon sau izvoarele propriu-zise
- hypocrenon sau pârăiaşele de izvoare
2) Rhithron
- epirhithron, pâraie de munte şi cursul superior al râurilor de munte
- metarhithron, cursul mediu al râurilor de munte
- hyporhithron, cursul inferior al râurilor de munte
3) Potamon
- epipotamon, râurile mari de câmpie
- metapotamon, fluviile
- hypopotamon, zona estuarelor şi deltelor
Datorită energiei cinetice, apele curgătoare exercită o acţiune de eroziune a malurilor şi a
patului de curgere, ducând la adâncirea şi lărgirea albiei. După cum s-a arătat, puterea de
eroziune depinde de viteza de curgere a apei. Deseori în cursul mijlociu, ca urmare a for ţei
centrifuge ce duce la eroziunea malului exterior şi la sedimentarea la malul interior, are loc
schimbarea cursului apei curgătoare prin formarea de meandre. Uneori râul îşi poate îndrepta
cursul prin străpungerea meandrelor şi izolarea de cursul principal şi colmatarea braţelor vechi, în
urma cărora se formează lacurile de meandru. În alte cazuri din cursul principal se separă braţe de
râu fără să piardă legătura cu acesta, formând insule, ostroave sau golfuri de râu. Gurile fluviilor
car se varsă în mări şi oceane formează delte sau estuare.
38
3.2.1. Factorii de mediu

Dintre factorii abiotici importanţa cea mai mare pentru hidrobionţi o au regimul hidrologic,
viteza curentului de apă, transparenţa, temperatura şi compoziţia chimică a apei. Pentru
organismele bentonice o importanţă deosebită o are şi natura fundului.
Regimul hidrologic al apelor curătoare este determinat de bilanţul dintre aportul şi pierderea
de apă. Sursa apelor curgătoare o constituie în principal precipitaţiile atmosferice, care se
colectează din bazinul versant prin scurgere superficială şi apele freatice care ies la suprafaţă sub
formă de izvoare. De cele mai multe ori alimentarea apelor curgătoare este mixtă, raporturile dintre
diferitele forme variind atât în funcţie de sector, cât şi în funcţie de anotimp. Apele curgătoare care
au ca sursă principală de alimentare apa provenită din ploi predomină în zonele cu climat oceanic,
cele alimentate cu ape provenite din topirea z ăpezilor se întâlnesc mai ales în zonele cu climat
continental, cele alimentate cu apă provenită din topirea gheţurilor sunt caracteristice zonelor
alpine, iar cele alimentate cu apa freatic ă în zonele secetoase şi iarna când se formează podul de
gheaţă. În funcţie de zona geografică, nivelul apei creşte în perioada cu precipitaţii abundente sau
după topirea zăpezii şi gheţarilor în anumite sezoane. Nivelul apei poate creşte chiar şi cu 10-15
m.
Viteza de curgere a apei depinde în principal de pantă patului, de regimul hidrologic şi de
mărimea secţiunii transversale. Viteza curentului scade treptat de la izvoare c ătre vărsare. Astfel,
în
m/spâraiele de munte
şi de numai 0,15 viteza
m/s înapei estelinideştite
zonele 5-6ale
m/s, în râurile
râurilor maricolinare de 3Într-o
şi fluviilor. m/s, sec
în râurile deăşaesrâului
ţiune dat de 1
viteza apei scade treptat de la suprafaţă spre fund şi de la maluri către mijlocul cursului de apă.
Deasupra substratului există un strat-limită de 1-10 mm grosime care se caracterizeaz ă printr-o
viteză de curgere foarte mică. Deoarece în sectoare învecinate debitul apei este aproximativ
acelaşi, rezultă că viteza de curgere a apei este invers proporţională cu suprafaţa secţiunii
transversale. Acolo unde un curs de apă se lărgeşte şi se adânceşte, formând depresiuni
(bulboane), curentul apei scade, iar acolo unde aceasta este îngustat şi cu adâncime mică, vaduri
sau defilee (cazane), viteza apei creşte. Valorile mai mari ale vitezei apei se înregistrează în timpul
viiturilor. Foarte mare este viteza apei în cazul pragurilor şi cascadelor, când apa cade vertical.
Curgerea apei în pâraie şi râuri are un caracter turbulent. Curgerea turbulentă a apei
favorizează procesul de uniformizare a temperaturii, de amestec al substanţelor chimice din apă şi
schimbul de gaze între
Temperatura aer şcurg
apelor i apăă,toare
mai ales difuzia
depinde deoxigenului atmosferic.
tipul de alimentare cu apă, de climatul zonei pe
care o străbate şi de distanţa de la izvor. Deoarece în apele curg ătoaare are loc un amestec intens
al apelor, temperatura este uniformă pe toată grosimea coloanei de apă. Regimul termic al apelor
curgătoare poate prezenta atât variaţii sezoniere, cât şi circadiene. În general, pe măsura
îndepărtării de izvor, amplitudinea variaţiilor sezoniere de temperatură creşte treptat.
Transparenţa apelor curgătoare este determinată de cantitatea de particule în suspensie pe
care le transportă. În pâraiele şi râurile de munte transparenţa poate fi totală. În râurile colinare şi
de şes transparenţa apei variază în limite destul de largi între perioada de viitur ă şi cea cu debit
redus.
Cantitatea cea mai mare de seston se înregistrează în apele cu curent puternic, a c ăror pat
este alcătuit din sedimente moi. Pe lângă suspensii, apele curgătoare pot deplasa pe fundul albiei
prundiş şi pietriş.
Compoziţia chimică a apelor curgătoare depinde de depărtarea de izvor şi de natura rocilor
pe care le traversează. Cu cât apele sunt mai îndepărtate de izvoare, cu atât acestea con ţin
cantităţi mai mari de substanţe minerale şi organice provenite din bazinul versant. Mineralizarea
apei prezintă variaţii sezoniere, scăzând substanţial în timpul viiturior.
Regimul gazos al apelor curgătoare, de regulă, este favorabil pentru viaţa organismelor.
Oxigenul dizolvat în apă prezintă o concentraţie mare, chiar dacă plantele verzi sunt rare sau
lipsesc, atât datorită suprafeţei mari de contact cu aerul, cât şi amestecului său turbulent. După
instalarea podului de gheaţă concentraţia oxigenului din apă scade treptat, atingând valoarea
minimă înaintea topirii gheţii. În apele încărcate organic după instalarea podului de gheaţă regimul
gazos se poate înrăutăţi drastic, astfel încât are loc mortalitatea organismelor. Dioxidul de carbon
se află în cantităţi mici vara şi creşte iarna. Cu excepţia apelor poluate cu reziduuri menajere şi
industriale, hidrogenul sulfurat este absent în apele curgătoare.
39
Structura albiei apelor curgătoare depinde în mare măsură de viteza curentului. În apele
foarte repezi numai pietrişul şi bolovanii nu pot fi antrenaţi şi transportaţi de către curenţii de apă.
Cu micşorarea curentului, pe fundul albiei se depune nisipul, apoi mâlul. Detritusul începe s ă se
sedimenteze numai dacă viteza curentului scade sub 0,2 m/s.
3.2.2. Biocenozele apelor curgătoare

Datorită varietăţii mari a condiţiilor de mediu, apele curgătoare se caracterizează printr-o
diversitate taxonomică mare. Dintre grupările ecologice o dezvoltare cantitativă însemnată capătă
planctonul, bentosul şi nectonul. Mult mai slab este reprezentat perifitonul. Din cauza mi şcării
turbulente a apelor, neustonul şi pleustonul lipseşte aproape complet în apele curg ătoare.
Planctonul râurilor şi fluviilor (potamoplanctonul ) este eterogen, fiind alc ătuit atât din
elemente autohtone, cât şi alohtone. Din cauza curentului, planctonul este slab reprezentat în
apele curgătoare. Se consideră că planctonul autohton se poate dezvolta doar în apele a căror
curent nu depăşeşte 1m/s (Behning, 1929). Planctonul alohton, introdus în apele curg ătoare din
bazinele stagnante învecinate, nimerind în condi ţii noi, îşi schimbă aspectul. Unii reprezentanţi ai
planctonului apelor stătătoare odată ajunşi în apele curgătoare mor repede, în timp ce alţii, având
o plasticitate ecologică mare, se adaptează noilor condiţii. Din acest motiv, potamoplanctonul
prezintă o altă structură decât cel al apelor stătătoare din care provin, cu toate c ă nu prezintă
forme
gradul specifice. De asemenea,
diferit de mobilitate compozi
a formelor ţia specific
planctonice ă a potamoplanctonului
antrenate estelimitrofe.
din apele stagnante influenţată de
Astfel,
fitoplanctonul este mai puternic antrenat decât zooplanctonul, iar în cadrul acestuia din urm ă
rotiferele sunt mai bine reprezentate decât crustaceele. Ulterior, în condiţii mai avantajoase se afl ă
rotiferele şi cladocerele care se pot înmulţi partenogenetic şi, prin urmare, nu au nevoie de
întâlnirea celor două sexe, care de altfel este îngreunat ă în condiţiile apelor curgătoare.
Copepodele sunt mai puţin adaptate la viaţa în apele curgătoare deoarece particulele minerale în
suspensie pot astupa aparatul lor filtrator sau, fiind ingerate, le înr ăutăţesc abilitatea de flotare şi
nutriţie.
Varietatea specifică a potamoplanctonului, de regulă, creşte progresiv de la izvoare spre
vărsare, mai ales dacă apa curgătoare este alimentată de gheţari, izvoare sau mlaştini. În aceste
situaţii, zona izvoarelor este practic lipsită de plancton. În sectoarele mijlocii şi mai ales în cele
inferioare,
plante şi unde are loc
animale formarea unor
planctonice, bazine cu apă stse
potamoplanctonul
ătătoare în lunca inundabilă, bogate în
îmbogăţeşte considerabil. Uneori
potamoplanctonul poate sărăci din nou dacă viteza apei este suficient de mare pentru a distruge
organismele prin acţiune mecanică, cum se întâmplă în zonele cu praguri.
Odată cu reducerea vitezei apei din amonte spre aval şi cu creşterea transparenţei
fitoplanctonul din râurile de şes se îmbogăţeşte calitativ. Dintre animale, crustaceele încep să
predomine din ce în ce mai mult asupra rotiferelor.
Din cauza deplasării maselor de apă şi a curgerii turbulente a apei, potamoplanctonul este,
de regulă, uniform distribuit atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
Abundenţa organismelor planctonice variază în decursul anului, prezentând valorile minime
iarna şi în timpul viiturilor din cauza dilu ării prin ape provenite de la topirea zăpezilor. Din
primăvară până în vară numărul de planctonte creşte ca rezultat al înmulţirii, suferind totodată
variaţii importante la schimbarea nivelului apei. Când nivelul apei scade, apa din bazinele
stagnante adiacente, cu plancton bine dezvoltat, ajung în albia minoră şi îmbogăţesc planctonul. În
timpul revărsării apelor provocate de ploile abundente sau de topirea gheţii zooplanctonul
sărăceşte din punct cantitativ. După maximul de vară numărul orgaismelor planctonice începe să
scadă în primul rând din cauza trecerii multor hidrobionţi la stadii latente bentonice.
Fitoplanctonul apelor curgătoare este dominat în ceea ce priveşte numărul de specii de
către algele diatomee. Relativ puţin diversificate sunt cloroficeele, cianobacteriile, euglenoficeele,
xantoficeele, dinoflagelatele şi crizoficeele. Astfel, din totalul de 269 de specii de alge planctonice
identificate în şenalul Dunării, diatomeele sunt reprezentate prin 202 specii, cloroficeele prin 43
specii, cianobacteriile prin 15 specii, euglenoficeele prin 6 specii, conjugatele prin 2 specii şi
dinoflagilatele printr-o singură specie (Pora & Oros, 1974). Din punct de vedere al num ărului de
indivizi predomină cloroficeele. Predominarea unui anumit grup de alge în fitoplancton este
condiţionată de zona geografică, de perioada anului şi de partiucularităţile apelor curgătoare.
Astfel, în apele mai reci mai bine reprezentate sunt diatomeele, în timp ce în apele mai calde
40
proporţia cloroficeelor şi cianobacteriilor este mai mare; iarna rolul diatomeelor este mai mare
comparativ cu cel al cloroficeelor şi cianobacteriilor decât vara. În apele poluate creşte ponderea
cianobacteriilor şi euglenoficeelor. Fitoplanctonul este îndeosebi reprezentat prin diatomee
(Melosira, Cyclotella şi Asterionella), cloroficee (Closterium, Pediastrum şi Scenedesmus) şi
cianobacterii (Microcystis, Aphanizomenon şi Anabaena).
Zooplanctonul este reprezentat îndeosebi prin ciliate ( Tintinnidium, Tintinnopsis),
zooflagelate, rotifere (Keratella, Asplanchna, Brachyonus), cladocere (Daphnia, Bosmina,
Ceriodaphnia) şi copepode (Cyclops, Diaptomus, Acanthocyclops vernalis şi Mesocyclops).
Bentosul este reprezentat în special prin organisme animale. Instalarea macrofitelor este
împiedicată de instabilitatea malurilor (eroziune), de variaţiile nivelului apei şi de dificultăţile
înmulţirii prin seminţe. În apele curgătoare de munte, destul de rapide, se întâlnesc briofitele
(Fontinalis antipyretica, Phylonotis fontana, Acrocladium cuspidatum, Hypnum cordifolium), algele
roşii (Lemanea şi Batrachospermum) şi algele filamentoase verzi (Cladophora glomerata,
Enteromorpha spiralis). În apele cu un curent de 0,7-1,2 m/s se dezvoltă muşchiul de fântână
(Fontinalis antipyretica), Batrachium fluitans, broscariţa (Potamogeton fluitans). La un curent de
0,13-0,70 m/s prosperă unele specii de Potamogeton , Elodea canadensis, Lysimachia
nummularia. În râurile lente de şes se instalează o vegetaţie palustră alcătuită din buzduganul de
apă (Sparganium ramosum), coada-calului (Equisetum sp.), pipirig (Scirpus lacustris) şi chiar
papură (Typha
îndeosebi sp.) submerse
din plante (Phragmites
sau stuf (broscari australis
ţă sau ). O vegetaţie
paşă Potamogeton bentonic
fluitans bogat
, P. ănatans ă, lucens
, P. compus) şăi
natante (nufărul galben Nuphar luteum, iarba-broaştelor Hydrocharis morsus ranae, peştişoară
Salvinia natans, lintiţă Lemna), se dezvoltă doar în râurile lente şi cu apa suficient de transparentă
pentru realizarea fotosintezei.
În funcţie de natura substratului şi de viteza curentului apei, în apele curgătoare pot fi
evidenţiate forme: litoreofile, psamoreofile, argiloreofile, peloreofile şi fitofile (Jadin, 1950).
Dintre organismele litoreofile fac parte multe alge macrofite, muşchii (Fontinalis
antipyretica), spongierii, briozoarele, turbelariatele ( Crenobia alpina), oligochete, hirudinee,
gasteropode ( Ancylus fluviatilis, Theodoxus fluviatilis, Th. danubialis, Lithoglyphus naticoides),
bivalve (Dreissena polymorpha) , hidracarieni (Sperchon brevirostris, Aturus scaber), larve de
trihoptere (Rhyacophila nubila, Hydropsiche pellucidula, Silo piceus, Sericostoma flavicorne),
efemeroptere (Ephemera
Polymitarcis virgo vulgata),, plecoptere
, Baetis rhodani Ecdyonurus(Leuctra
venosus , Epeorus
nigra assimilis,), Caenis
, Perla marginata robusta,
diptere simuliide
(Cnephia danubica, Simulium simici), blefaroceride (Blefaroicerca fasciata) şi chironomide.
Organismele psamoreofile sunt reprezentate de regulă de organisme mărunte, ca de
exemplu bacterii, alge, protozoare, rotifere, nematode, oligochete (Propappus volki, Potamodrilus
stephensoni), larve de chironomide, amfipode (Pontogammarus sarsi) şi unele bivalve (Sphaerium
riviculum).
Dintre formele peloreofile cele mai comune sunt bacteriile, diatomeele, cloroficeele,
protozoarele, oligochetele (Tubifex tubifex, Branchiura sowerbyi, Limnodrilus hoffmeisteri, L.
claparedeianus), larvele de chironomide (Tanytarsus gr. exiguus, T. semireductus, Chironomus
reductus), numeroase bivalve (Unio pictorulm, Anodonta piscinalis) şi gasteropode.
Formele argiloreofile sunt reprezentate de chironomide (Glyptotendipes), efemeroptere
(Polymitarcis virgo, Palingenia longicauda, Ephemera vulgata), unele trihoptere şi odonate.
În desişurile de plante acvatice se formeaz ă asociaţii de organisme fitoreofile, caracterizate
prin valori ridicate ale numărului de specii şi biomasei (Jadin, 1950). Aici dominante sunt
chironomidele (Endochironomus nymphoides, Cricotopus sp., Trichocladius algarum) şi
gasteropodele (Valvata piscinalis, Planorbis corneus, Physa fontinalis, Radix ovata, Tropidiscus
planorbis).
Distribuţia bentosului în apele curgătoare se caracterizează prin variaţia compoziţiei
taxonomice şi a biomasei de la izvoare la v ărsare şi de la mal către zona medială. Astfel, în
pâraiele şi râurile de munte, unde predomină formele litoreofile, există o distribuţie relativ uniformă
a bentosului de la un mal la altul, atât în ceea ce prive şte structura calitativă, cât şi în ceea ce
priveşte abundenţa şi biomasa. În râurile colinare biomasa organismelor scade de la mal c ătre
talveg, în timp ce densitatea numeric ă creşte. Aceasta se explică prin faptul că mai spre mal
sedimentele sunt mai bogate în materii organice, iar viteza apei este mai mic ă, astfel încât aici pot
exista organisme de dimensiuni relativ mari, acestea fiind antrenate mai pu ţin în aval de către apă
41
şi având resurse trofice mai bogate. În medial la ac ţiunea curentului pot rezista numai formele de
dimensiuni mici care aderă la granulele de nisip şi câteva specii de talie mare care se îngroap ă în
sediment. În râurile şi fluviile de şes, din cauza uniformităţii tipului de sediment, răspândirea
bentosului de-a latul albiei devine din nou uniformă, atât din punct de vedere calitativ, cât şi din
punct de vedere cantitativ.
Bentosul râurilor sărăceşte puternic în timpul viiturilor deoarece viteza mare a curentului de
apă spală din sediment şi antrenează în aval animalele cu greutate mică cum ar fi crustaceele
superioare, oligochetele, trihopterele, efemeropterele, larvele de diptere şi multe alte organisme.
Sărăcirea cea mai puternică după viituri are loc în cazul zoocenozelor peloreofile deoarece
acestea sunt antrenate cu tot cu sedimentele mâloase. Dup ă revărsarea apelor, pe măsură ce
viteza apei scade, iar sedimentele se stabilizeaz ă şi se înnămolesc, bentosul se îmbogăţeşte
treptat, atingând maximul imediat înaintea urm ătoarei viituri.
Perifitonul este alcătuit în principal din organismele care tr ăiesc pe suprafaţa muşchilor şi
spermatofitelor acvatice. Aici se întâlnesc numeroase bacterii, diatomee ( Achnantes minutissima,
Ceratoneis arcus, Gomphonema constrictum), cianobacterii (Rivularia, Nostoc), cloroficee
(Chaetophora, Tetraspora, Drapanaldia), protozoare, larve de insecte, mai ales chironomide şi
simuliide, spongieri, briozoare şi unele oligochete.
Nectonul este reprezentat în special prin peşti. Distribuţia speciilor de peşti de-a lungul unei
ape curgţăi toare
importan nu este
sunt viteza de uniform
curgereă,aciapei,
depinde de o serie
temperatura, de factori
oxigenul de mediu,
dizolvat dintre
şi debitul. careîncei
Astfel, mai
lungul
unei ape curgătoare se deosebesc mai multe zone caracterizate prin prezenţa anumitor specii de
peşti. În România Bănărescu (1956) distinge următoarele 5 zone: zona păstrăvului, zona lipanului,
zona scobarului, zona mrenei şi zona crapului.
1. Zona păstrăvului cuprinde zona pâraielor şi râurilor de munte, cum ar fi de exemplu
partea superioară a râului Bistriţa, între izvoare şi Vatra Dornei şi afluenţii săi Dornele, Neagra
Şarului, Neagra Broştenilor, Bistricioara, Bicazul şi Tarcăul. Fauna piscicolă a acestei zone este
dominată păstrăvul de munte (Salmo trutta fario), care este adeseori însoţit de zglăvoacă (Cottus
gobio) şi boiştean sau crai (Phoxinus phoxinus). Tot aici se întâlnesc grindelul sau molanul
(Noemachilus barbatulus), zvârluga (Cobitis taenia) şi fântânelul (Salvelinus fontinalis).
2. Zona lipanului corespunde zonei râurilor de munte mai mari (ca de pildă râul Bistriţa între
Vatra Dornei şi Broşteni). Speciile cele mai caracteristice acestei zone sunt lipanul (Thymallus
thymallus ) şi mrean ă-vânătă sau moioagă (Barbus meridionalis petenyi). Din zona superioară aici
pătrunde păstrăvul de râu (Salmo trutta fario), lostriţa (Hucho hucho), fântânelul (Salvelinus
fontinalis), boişteanul (Phoxinus phoxinus), grindelul (Noemachilus barbatulus), zglăvoaca (Cottus
gobio), iar din zona inferioară cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), obletele sau
soreanul ( Alburnus alburnus), porcuşorul (Gobio gobio), chetrarul (Gobio uranoscopus), mihalţul
(Lota lota), chişcarul (Eudontoyizon danfordi) şi câră (Cobitis aurata).
3. Zona scobarului se întinde în zona colinară a râurilor (râul Bistriţa între Broşteni şi Piatra
Neamţ). Această zonă este dominată de scobar (Chondrostoma nasus), care reprezintă 48-94,2%
din totalul ihtiofaunei, clean (Leuciscus cephalus), porcuşor (Gobio gobio) şi morunaş (Vimba
vimba carinata). Aici se mai întâlnesc mreana (Barbus barbus), păstrăvul de râu (Salmo trutta
fario), lostriţa (Hucho hucho), mihalţul (Lota lota), zglăvoacă (Cottus poecilopus) şi oblete
(Alburnus alburnus).
4. Zona mrenei corespunde zonei colinare şi de şes a râurilor (Bistriţa între Piatra Neamţ şi
Bacău). Cele mai comune specii din această zonă sunt mreana (Barbus barbus), scobarul
(Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus cephalus), crapul (Cyprinus carpio), porcuşorul (Gobio
gobio), avatul ( Aspius aspius), obletele ( Alburnus alburnus), somnul (Silurus glanis), mihalţul (Lota
lota), ştiuca (Esox lucius), beldiţa (Alburnoides alburnoides) şi bibanul (Perca fluviatilis).
5. Zona crapului cuprinde cursul inferior al râurilor de şes, fluviul Dunărea şi Delta Dunării.
Aici se întâlnesc crapul (Cyprinus carpio), carasul argintiu (Carassius auratus gibelio), linul (Tinca
tinca), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), plătica ( Abramis brama), bibanul (Perca fluviatilis),
şalăul (Stizostedion lucioperca), ştiuca (Esox lucius). caracuda (Carassius carassius), somnul
(Silurus glanis), văduviţa (Leuciscus idus), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus), obletele
( Alburnus alburnus ), morunul (Huso huso), nisetrul ( Acipenser guldaenstaedti ), păstruga
( Acipenser stellatus), cega ( Acipenser ruthenus), viza ( A. nudiventris), scrumbia de Dunăre ( Alosa
pontica), gingirica (Clupeonella cultriventris) şi anghila (Anguilla anguilla).
42
3.3. Lacurile naturale

Lacurile sunt definite ca depresiuni de diferite forme şi mărimi de pe suprafaţa uscatului,
destul de adânci, fără vreo legătură cu Oceanul Planetar, umplute cu apă relativ stagnantă.
După originea chivetei lacustre se deosebesc: lacuri tectonice, rezultate în urma fracturilor
şi deplasărilor scoarţei terestre (ca de exemplu lacurile Ciad, Tanganyica, Kiwu, Baikal sau Marea
Moartă), lacuri relicte, formate prin retragerea sau fragmentarea unor bazine marine (cum ar fi
Marea Caspică şi Lacul Aral desprinse din fosta Marea Sarmatică), lacuri vulcanice, care s-au
format prin acumularea apei în craterele unor vulcani stinşi (lacul Sf. Ana), lacuri de luncă,
rezultate din acţiunea apelor curgătoare şi care se găsesc amplasate de-a lungul zonei inundabile
a luncilor (lacurile Crapina, Jijila, Somova şi Murighiol din lunca Dunării, lacul Brateş din lunca
râului Prut), lacuri de curs părăsit sau de meandru, care reprezintă meandre care s-au izolat de
cursul apelor curgătoare (Dunărea Veche, Amara, Lacul Sărat), lacuri glaciare, apărute prin
eroziunea exercitată de către gheţari în Pleistocen (lacurile Zănoaga, Bâlea), crovuri, padine sau
găvane, formate prin tasarea şi subfuziunea mecanică a depozitelor loessoide sau a depozitelor
friabile de pe terase (unele lacuri din Câmpia Român ă, Câmpia Vestică, Dobrogea şi Podişul
Moldovei), lacuri carstice, rezultate din acţiunea de dizolvare de către apă a rocilor calcaroase sau
a gipsului (Peţea, Balta, Învârtita-Nucşoara) etc. În zona litorală, sub acţiunea apelor marine, se
formeaz lagunele
cordoaneă litorale şi limanurile
nisipoase, numitemarine. Primele
perisipuri sunt forma
, a golfurilor ţiuni
puţin lacustre
adânci. Aşaformate prin bararea
s-a întâmplat cu
cu vechiul
golf Halmyris al Mării Negre din care a luat naştere complexul lacustru Razim-Sinoie, compus
astăzi din lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi Sinoie. Limanurile marine s-au format tot prin bararea
cu perisipuri a gurilor de vărsare în mare a râurilor (lacurile Taşaul, Gargalâc, Siutghiol, Tăbăcăriei,
Agigea, Techirghiol, Costineşti, Tatlageac, Mangalia etc.). Limanurile fluviatile s-au format pe
cursul inferior al unor afluenţi prin bararea cu material aluvionar a zonei de confluen ţă cu râurile
principale (Snagov, Cahul, Ialpug, Catlabuh, Chitai, Sasik).
Alimentarea cu apă a lacurilor se face prin precipita ţii, prin izvoare subacvatice, izvoare de
mal, prin drenarea apei râurilor şi prin revărsarea râurilor în timpul viiturilor. Pierderea apei din
lacuri se face prin scurgere superficială, deci prin emisari (Snagov, Bucura), prin infiltra ţie
subterană, evaporare, consum biologic şi prin folosirea ei în iriga ţii sau în industrie. În lacurile fără
scurgere superficială (Sf. Ana, Techirghiol) pierderile de apă se fac prin evaporare, infiltraţie şi
consum biologic.
În cuprinsul unui lac se disting următoarele zone: litorală, sublitorală, profundală şi
pelagială.
Zona litorală, care cuprinde porţiunea de fund puţin adâncă de lângă ţărm. Această zonă
este bine iluminată, prezintă oscilaţii de temperatură diurne şi sezoniere accentuate şi este bogată
în oxigen. Deoarece aici se dezvolt ă macrofitele, este zona cea mai bogată în specii.
Zona sublitorală este zona de trecere, slab luminată, cu variaţii termice mai atenuate şi
care se întinde până la limita inferioară de răspândire a vegetaţiei acvatice bentonice.
Zona profundală cuprinde restul fundului lacurilor adânci. Această zonă este lipsită de
lumină, prezintă temperaturi relativ constante şi mici ale apei şi în unele cazuri cantităţi insuficiente
de oxigen. Plantele fotosintetizante lipsesc în aceast ă zonă, aici fiind prezenţi numai consumatorii
şi descompunătorii.
Zona pelagială cuprinde masa de apă corespunzătoare epilimnionului.
Din punct de vedere biologic, lacurile se împart în eutrofe, mezotrofe, oligotrofe şi distrofe.
Din categoria lacurilor eutrofe fac parte lacurile puţin adânci (de până la 10-15 m) din zona colinară
şi de şes, care prezintă un aport crescut de substanţe biogene. Vara în aceste lacuri fitoplanctonul
(în special cianobacteriile) se dezvolt ă în masă şi, în mod corespunzător, zooplanctonul,
zoobentosul şi nectonul este abundent. Substratul este mâlos, transparenţa mică, iar culoarea apei
variază de la verde la verde-brun. Zona litorală este bogat populată de către macrofite. Masa de
apă corespunzătoare hipolimnionului este mică în comparaţie cu cea a epilimnionului, este săracă
în oxigen dizolvat, iar în timpul stagnării de vară acesta poate cihar să lipsească complet. Coloana
de apă se poate încălzi până la fund.
Lacurile oligotrofe se caracterizeaz printr-o adâncime relativ mare (peste 30 m) i printr-un
aport redus de substanţe biogene, fapt care ă determină o dezvoltare slabă fitoplanctonului. ş În mod
corespunzător, zooplanctonul, zoobentosul şi nectonul este slab reprezentat din punct de vedere
43
cantitativ. Substratul acestor lacuri este alcătuit din roci cristaline, s ărace în substanţă organică.
Transparenţa apei lacurilor oligotrofe este foarte mare, iar concentra ţia substanţelor humice este
mică. Hipolimnionul depăşeşte ca volum epilimnionul şi este bogat în oxigen. Chiar şi în perioada
stagnaţiei de vară gradul de saturaţie al apei în oxigen nu scade sub 60-70%. Zona litoral ă este
săracă în ceea ce priveşte plantele macrofite.
Lacurile mezotrofe ocupă o poziţie intermediară între lacurile eutrofe şi cele oligotrofe.
Lacurile distrofe sunt lacuri puţin adânci cu apa cu un con ţinut ridicat de substanţe humice,
adeseori înmlăştinite, cu depuneri de turb ă pe fund. Acestea din urmă exclud contactul apei cu
subtratul, motiv pentru care apa este slab mineralizat ă, fiind săracă mai ales în elemnte biogene.
Planctonul şi bentosul lacurilor distrofe este foarte sărac. Cel mai adesea aceste lacuri sunt lipsite
de peşti.

Dintre factorii de mediu cei mai importan ţi care acţionează în mediul lacustru pot fi
enumeraţi mişcarea apei, temperatura, lumina, substranţele dizolvate în apă şi natura fundului.
Mişcarea apei se manifestă sub formă de curenţi, valuri şi amestec turbulent. Curenţii de
apă sunt determinaţi de mişcările ciclonale şi anticiclonale ale aerului, de înclinarea suprafeţei apei
sau de existenţa unor gradienţi ale densităii maselor de apă. Importanţa cea mai mare o au curenţii
determina ţi de Mi
reliefului zonei. acşţciunea vântului (curen
ările ondulatorii ţi de origine
se manifest eolian
ă sub form ă deă)valuri
, careşidepind şi de configura
seişe. Valurile ţia
iau naştere
ca urmare a acţiunii vântului asupra suprafeţei apei. Seişele apar atunci când acţiunea vântului
care adună apa la un mal încetează brusc. În acest caz apa, care prezintă un nivel mai mare la
malul dinspre vânt începe să curgă spre malul sub vânt. Drept urmare are loc o creştere a nivelului
apei la malul opus. Apoi apa î şi schimbă din nou direcţia de delasare, ceea ce provoacă creşterea
nivelului în capătul opus ş.a.m.d.
Temperatura apei. Regimul termic al lacurilor depinde de poziţia lor geografică şi de
particularităţile circulaţiei verticale a apei. Intensitatea acesteia din urmă depinde de amplitudina
variaţiilor termice ale atmosferei, caracteristice fiecărei zone climatice.
Căldura înmagazinată în timpul verii este cedată treptat toamna şi iarna. Lacurile montane
au apa mai rece decât cele din zona colinară şi de şes. În lacurile adânci din zona temperată se
constatăVara
o stratificare
temperaturatermic
apeialaapei.
ă
suprafa ţa lacurilor din regiunea de şes variază între 20 şi 25°C,
iar la cele montane între 14 şi 16°C. Temperatura descreşte cu adâncimea ajungând în zona de
fund până la 4°C. Aceasta este stratificaţia termică directă. Scăderea pe verticală a temperaturii
apei se face treptat şi uniform până la o anumită adâncime unde are loc o sc ădere bruscă a ei.
Acest nivel poartă numele de pătura saltului termic sau metalimnion.
Stratul de apă aflat deasupra metalimnionului poartă numele de epilimnion, iar cel aflat
dedesubt se numeşte hipolimnion. Epilimnionul se caracterizează prin variaţii termice diurne şi
sezoniere, prin răscolirea aproape permanentă de către valuri şi curenţii de convecţie, printr-o
iluminare şi oxigenare bună. Prin urmare, epilimnionul este bogat populat cu organisme vegetale şi
animale. Epilimnionul reprezintă pătura trofogenă, unde are loc procesul de formare a materiei
organice de către organismele fotosintetizante. Hipolimnionul este slab influenţat de către variaţiile
termice din cursul anului, lumina pătrunde mai greu sau chiar deloc, apele sunt slab oxigenate şi
bogate în gaze rezultate în procesul de descompunere sau de fermenta ţie a materiilor organice
depuse pe fund (CO2, H2S, CH4). Hipolimnionul este slab populat, aici trăind puţine organisme.
Sub aspect biologic aceasta corespunde zonei trofolitice.
Toamna, odată cu răcirea aerului, apa de la suprafaţă se răceşte, devine mai densă şi
coboară, locul ei fiind luat de apa mai cald ă şi deci mai uşoară. Această circulaţie verticală se
menţine până când toată apa bazinului ajunge la o temperatură de +4°C. Această perioadă
corespunde homotermiei de toamnă. Odată cu uniformizarea termică se face şi uniformizarea
concentraţiei de oxigen dizolvat în apă.
În coninuare apa de la suprafaţă se răceşte sub valori de 4°C şi, devenind mai puţin densă,
rămâne la suprafaţă. Când temperatura apei de la suprafaţă scade până la 0°C, are loc formarea
cristalelor de gheaţă. Sub podul de gheaţă format temperatura creşte treptat spre fund, ajungând
la +4°C. Aceasta este stratificaţia termică inversă.
44
Primăvara creşterea temperaturii aerului duce la topirea podului de ghea ţă. Straturile de
apă de la suprafaţă încep să se încălzească sub acţiunea directă a razelor solare. Ca urmare ele
devin mai dense şi coboară până la adâncimea unde se găsesc straturile de apă cu aceeaşi
valoare termică. Procesul continuă până când toată masa de apă capătă aceeaşi temperatură de
+4°C. Se instalează aşa-numita homotermie de primăvară. Uniformizarea termică din timpul
primăverii este înlesnită şi de acţiunea vântului. Odată cu creşterea în continuare a temperaturii,
apele de suprafaţă, devenind mai puţin dense, nu se mai scufundă şi se încălzesc treptat, astfel că
se instalează stagnaţia de vară.
Fenomenele de stratificaţie termică a apei din timpul verii şi iernii şi circulaţia de toamnă şi
primăvară sunt de mare importanţă pentru viaţa biocenozelor deoarece asigur ă oxigenarea apelor
din profunzime.
Deoarece în lacurile din zona temperată homotermia se instalează de două ori pe an –
primăvara şi toamna – acestea se numesc lacuri dimictice. În alte lacuri homotermia se instalează
doar o singură dată pe an şi acestea se numesc lacuri monomictice. Astfel, în lacurile din zonele
calde circulaţia apei are loc numai iarna, iar în cele din zonele reci numai vara. Toate aceste lacuri
în care apa se amestecă complet în timpul circulaţiei masei de apă se numesc lacuri holomictice.
Lacurile în care circulaţia apei nu ajunge până la fund, ca de exemplu în lacurile în care exist ă un
strat de apă mai sărat şi dens pe fund, se numesc lacuri meromictice. Aceste lacuri prezintă în
p ăturile
unor inferioare
astfel o vast
de lacuri ă zon
se pot ă anoxic
întâlni ă, lipsit
ape con ă de
ţinând viaţăş, i denumit
compu ă monomolimnion
ai sulfului. Dacă până la p. ăÎn adâncurile
turile de apă
în care se acumulează compuşii sulfului ajunge lumina solară, atunci în acestea pot trăi organisme
microscopice vii, cum ar fi bacteriile sulfuroase ro şii ale genului Chromatium. Oxidând compuşii
sulfului ele realizează o fotosinteză anaerobă.
Transparenţa apei lacurilor variază în funcţie de cantitatea materiilor organice şi anorganice
aflate în suspensie şi de cantitatea substanţelor solvite. De aceea lumina solară pătrunde la
adâncimi mai mari doar în lacurile oligotrofe, a c ăror transparenţă poate atinge 40 m. În lacurile
eutrofe transparenţa apei rareori depăşeşte 2-3 m. În lacurile distrofe apa este foarte pu ţin
transparentă din cauza prezenţei compuşilor humici.
De cantitatea materiilor organice şi anorganice aflate în suspensie depinde şi culoarea
apei. Deoarece moleculele de apă difuzează într-o măsură mai mare radiaţiile spectrului albastru,
acestea vor predomina
albastră-azurie. în fluxul
Particulele radiaţiilordifuzeaz
în suspensie reflectate şi de aceea apa lacurilor curate are o culoare
ă radiaţiile cu lungimea de undă mai mare şi de
aceea lacurile mai tulburi în plus faţă de lumina albastră capătă nuanţe verzui sau gălbui.
Sbstranţele dizolvate. Majoritatea lacurilor prezintă o apă dulce (S<0,5 g/l), unele pot fi
salmastre (S=0,5-16 g/l), sărate (S=16-47 g/l) sau chiar suprasărate (S>47 g/l). Cele mai favorabile
condiţii pentru existenţa organismelor din lacuri se creează la o mineralizare cuprinsă între 0,1 şi 1
g/l. În general, în apa lacurilor dulci predomină bicarbonaţii şi carbonaţii de calciu şi magneziu. În
apa lacurilor salmastre şi sărate predomină clorurile de sodiu. Sunt lacuri sărate care conţin mari
cantităţi de sulfaţi (Marea Caspică şi Marea Aral) sau carbonaţi (lacul Van din vestul Anatoliei). În
alte lacuri sărate concentraţia sulfaţilor (lacurile din oazele Tunisiei, unele lacuri din Venezuela)
sau carbonaţilor şi bicarbonaţilor (Neusiedlersee din Austria şi Kuruş-Gel din Iran) depăşesc chiar
concentraţia ionilor de clor. Mineralizarea apei lacurilor depinde de condi ţiile climatice şi
hidrologice.
Reacţia ionică în lacurile slab mineralizate este în jurul valorii neutre, iar în cele cu o
mineralizare mai mare poate ajunge la 8-9. Lacurile distrofe au de regul ă o reacţie acidă (pH 5,6-
6).
Sedimentele lacustre pot fi autohtone şi alohtone. Primele se formează în lac în urma
depunerii pe fund a produşilor eroziunii lacustre şi din resturile de organisme moarte. Sedimenele
alohtone sunt aduse de râuri (mâl, nisip, prundiş, pietriş, bolovăniş), de vânt (praf, loess, nisip) sau
alţi agenţi. Sedimentele alohtone sunt caracteristice pentru zona litorală a lacurilor, cele autohtone
pentru zona sublitorală şi mai ales cea profundală. Cantitatea de materii organice din sediment
este de regulă mai mare decât în sedimentele apelor curgătoare. În lacurile eutrofe mici propor ţia
materiilor organice din sediment poate atinge chiar 90%. În lipsa oxigenului sedimentele lacustre
cu un conţinut ridicat de materii organice uneori se transform ă întro masă coloidal ă moale, bogată
în compuşi graşi, ceruri şi substanţe azotoase denumit sapropel sau gyttja.
45
3.3.2. Biocenozele lacustre

Organismele care trăiesc în lacuri se numesc limnobionţi. Compoziţia specifică şi gradul de
populare cu organisme a lacurilor depinde de pozi ţia geografică, de geneză, de substratul
geologic, de regimul hidrologic şi de însuşirile fizice şi chimice ale apei şi sedimentelor.
Planctonul lacustru (limnoplanctonul), spre deosebire de cel al apelor curg ătoare, constă
aproape exclusiv din organisme autohtone. Planctonul lacustru este sărac în specii, dar foarte
bogat în indivizi. Compoziţia şi abundenţa planctonului lacustru variază în funcţie de anotimp. În
lacurile din zona temperată, valorile maxime se întâlnesc vara, iar cele minime în timpul iernii.
Fitoplanctonul lacustru este răspândit în zona eufotică, fiind reprezentat îndeosebi prin
diatomee, cloroficee şi cianobacterii. Fitoplanctonul prezintă variaţii cantitative în cursul anului.
Iarna se înregistrează un minimum al fitoplanctonului. Primăvara, în urma acumulării peste iarnă a
sărurilor de fier şi bioxid de siliciu, începe dezvoltarea în masă a diatomeelor (Melosira, Fragilaria,
Synedra, Cyclotella, Amphora, Achnanthes, Cymbella, Cocconeis, Navicula, Nitzschia, Pinnularia,
Asterionella formosa etc.). La începutul verii, fierul se precipită şi se depune pe fundul lacurilor, iar
diatomeele se împuţinează foarte mult. În urma descompunerii diatomeelor moarte apele se
îmbogăţesc în schimb în azota ţi, favorizând dezvoltarea algelor verzi (volvocalele
Chlamydomonas , Eudorina, Volvox, Pandorina, protococalele Scenedesmus quadricauda,
Pediastrum boryanum, Coelastrum, Tetraedron, Actinastrum, desmidiaceele Closterium,
Cosmarium Euastrumîncepe
planctonul ,lacustru , Staurastrum , Micrasterias
proliferarea , Spirogyra( Coelosphaerium
cianobacteriilor etc.). În a doua, jum ătate a verii, în,
Dactylococcopsis
Merismopedia, Microcystis, Anabaena, Aphanizomenon, Oscillatoria, Spirulina etc.), care solicită
un consum mai mic de azotaţi, putând asimila chiar şi azotul organic amoniacal, rezultat în urma
descompunerii macrofitelor submerse. Dezvoltarea mai târzie a cianobacteriilor este determinată şi
de faptul că acestea sunt foarte sensibile faţă de acţiunea toxică a manganului care se
acumulează peste iarna în sedimente şi în timpul circulaţiei de primăvară trece în masa de apă.
Astfel proliferarea cianobacteriilor este posibilă numai după instalarea stagnaţiei de vară, când
încetează transferul compuşilor manganului din sedimente în coloana de apă (Konstantinov,
1986).
Spre toamna începe declinul cianobacteriilor şi se înregistrează un al doilea maxim, mai
redus ca intensitate, al diatomeelor. Acestea iernează în stadiul vegetativ pe fundul bazinului, iar
prim ăvra sunt antrenate de pe fund de către circulaţia apei şi începe dezvoltarea lor explozivă.
Cloroficeele şi cianobacteriile iernează sub formă de chişti şi spori şi de aceea dezvoltarea lor în
plancton începe mai târziu.
Abundenţa şi biomasa cea mai mare a fitoplanctonului se înregistreaz ă în perioada de
vară, ajungând până la 230.000.000 celule/l şi, respectiv, 300 mg/l. Pe lângă prezenţa substanţelor
nutritive în cantităţi apreciabile, dezvoltarea fitoplanctonului este determinată de creşterea
temperaturii şi a intensităţii luminoase.
Zooplanctonul lacustru constă în special din rizopode, zooflagelate (Zoothamnium
limneticus), ciliate (Halteria cirrifera, Tintinnus, Tintinnopsis, Tintinnidium fluviatilis, Coleps hirtus,
Strombylidium gyrans), rotifere (Notholca longispina, Asplanchna priodonta, Brachionus urceus,
Polyarthra), cladocere (Daphnia, Bosmina, Chydorus, Diaphanosoma, Ceriodaphnia, Sida) şi
copepode, mai ales ciclopide (Cyclops strenuus, Mesocyclops) şi calanide (Heterocope weismanii,
Diaptomus coeruleus). Cele mai multe se hrănesc cu bacterii şi alge, pe care le filtrează din apă,
altele sunt prădătoare, consumând animale planctonice. A şa sunt rotiferul Asplanchna, unele
copepode, cladocerul hialin de aproximativ 1 cm Leptodora kindtii şi Bythotrephes longimanus.
Prădătoare este şi singura insectă planctonică – larva ţânţarului Corethra. Meroplanctonul lacustru
este foarte slab dezvoltat şi reprezentat doar prin larvele veligere ale bivalvei Dreissena, unii
hidracarieni, adulţi şi larve de hemiptere, ouă de insecte şi peşti, pupele unor chironomide, alevinii
peştilor în primele stadii etc.
Maximul de dezvoltare a zooplanctonului se înregistrează la mijlocul verii, când algele
planctonice sunt foarte abundente. În această perioadă numărul zooplancterilor poate depăşi
1.000.000 ex./m3. Dominante sunt cladocerele şi copepodele cyclopide, dar în anumite perioade
ale anului partea cea mai importantă a zooplanctonului poate fi constituit ă din rotifere. Abundenţa
şi biomasa cea mai mare a zooplanctonului se înregistrează în straturile superficiale ale apei,
stratificarea verticală a zooplanctonului fiind cea mai pronunţată vara şi cea mai puţin pronunţată
iarna.
46
Neustonul este mai diversificat şi mai abundent în zona litorală a lacului decât în cea
pelagial ă. Macrovegetaţia din zona litorală favorizează instalarea neustonului şi întreţine existenţa
lui, adăpostindu-l de acţiunea vântului. Printre macrofitele emerse în epineuston se întâlnesc
gândacul mic de culoare neagră Gyrinus natator, care descrie curbe elegante pe suprafa ţa apei,
fugăii Gerris, Hydrometra şi Velia, colembolele Hydropodura şi Sminthurus şi adulţii dipterului
Ephydra, ce se deplasează pe luciul apei în c ăutare de hrană. Specia Gerris patineaz ă sacadat pe
suprafaţa apei, iar restul speciilor se deplaseaz ă lin. În hiponeuston trăiesc coleopterele
Hydrophilidae, ploşniţa Notonecta, melcii Lymnaea şi cladocerul Scapholeberis kingi. De pelicula
superficială a apei stau suspendate şi larvele ţânţarilor Culex şi Anopheles, precum şi larvele altor
insecte. Dintre alge frecvent întâlnite în hiponeuston sunt speciile Chromulina rosanoffi, Euglena
sanguinea, E. proxima, E. neustonica precum şi anumite specii de Chlamydomonas sau
Haematococcus, care adeseori formează o peliculă gelatinoas ă la suprafaţa apei. Această peliculă
constituie un suport foarte bun pentru animale ca protozoarele ( Vorticella), rotiferele, diferite larve
de viermi etc. Formele algale care se afl ă temporar în neuston şi anume în stadiul imobil, revin în
plancton după destrămarea neustonului.
Pleustonul lacurilor este reprezentat de plantele cu frunza plutitoare nefixate prin r ădăcini
de substrat, cum ar fi: Salvinia natans (peştişoara), Lemna minor, L. trisulca, L. gibba, Wolffia
arrhiza, Spirodella polyrhiza (lintiţă), Hydrocharis morsus ranae (iarba-broaştei sau muşcatul-
broa
Stratiotes Utricularia
ştei), aloides vulgaris
(rizeacul sau(otrăţelul de
foarfeca apei), ), Aldrovanda
apăSpirogyra vesiculosa
sp. (mătasea-broa(otrşăţel,etc.
tei) plantă carnivor ă),
Macrofitobentosul este răspândit numai în zona litorală, adică în zona de fund care permite
fotosinteza. Desişurile de macrofite sunt cel mai bine dezvoltate pe fundurile mâloase, ferite de
acţiunea directă a valurilor. De regulă, malurile lacurilor cu substrat pietros sau stâncos, precum şi
cele cu substrat nisipos expuse acţiunii valurilor sunt lipsite de plante macrofite. Macrofitobentosul
se eşalonează în spaţiu în funcţie de adâncimea apei.
Porţiunea unde se întrepătrund acţiunea factorilor de mediu terestru cu a celor din mediul
acvatic este dată de pâlcuri de sălcii (Salix spp.) şi arin (Alnus glutinosa).
La malul bazinelor acvatice, la 0,2-1 m adâncime, se instalează aşa-numita floră dură,
centura de stuf sau stufărişul. Aici găsim plante care au numai r ădăcinile şi baza tulpinii în apă şi
se fixează solid în substrat. Aşa sunt helofitele sau plantele de mlaştină: Carex riparia şi C.
vesicariaJuncus
pipirig), (specii effusus
de rogoz), Scirpus
(rugină sau(Schoenoplectus lacustris,aquatica
iarba-mlaştinii),) Gliceria S. littoralis , S. maritimus
(mana-apei), (spp. de
Heleocharis
palustris (ţipirig), Typha angustifolia şi T. latifolia (papură), Phragmites australis (stuf sau trestie),
Hippuris vulgaris (coada-calului), Equisetum palustrte (coada-calului), Salicornia herbacea (brâncă
sau căpriţă), Suaeda maritima etc. Aceste plante trăiesc pe soluri foarte umede, determin ă
succesiunea lac → baltă → smârc → mlaştină → uscat, iau sărurile minerale din sol şi, fiind greu
putrescibile (“dure”), sărăcesc apa în aceste săriri. Oxigenul îl eliberează în atmosferă şi de aceea
sunt nefavorabile pisciculturii.
În zona brâului de stuf pe suprafe ţe de apă cu adâncime mică se întâlnesc amfifitele, plante
a căror tulpină este mult scufundată în apă, iar florile şi majoritatea frunzelor se afl ă deasupra ei.
Pot trăi şi pe sol umed, frunzele acvatice fiind diferite de cele aeriene, fecundarea este aerian ă
(entomofilă) şi îşi împrăştie fructele cu ajutorul apei. Aşa sunt de pildă: Sagittaria sagittifolia
(săgeata apei), Sparganium ramosum (buzduganul de apă), Butomus umbellatus (crinul de baltă
sau roşăţea), Ranunculus aquatilis (piciorul-cocoşului), Polygonum amphibium (troscot de apă),
Symphytum officinale (tătăneasă), Cicuta virosa (cucuta de apă), Iris pseudacorus (stânjenelul
galben), Lythrum salicaria (răchitanul), Mentha aquatica (menta de apă) etc.
Ceva mai spre adânc, la 1-3 m adâncime, sunt dezvoltate plantele submerse ( hidrofite) cu
frunza plutitoare fixate de substrat prin r ădăcini (Nupharetum): Nymphaea alba (nufărul alb),
Nuphar luteum (nufărul galben), Nymphoides peltata (plutariţa sau plutica), Trapa natans (cornacii
sau ciulinii de apă), Potamogeton natans, P. fluitans (broscariţă), Alisma plantago aquatica (limba-
broaştei), Ranunculus aquatilis (piciorul-cocoşului de apă).
Către interiorul bazinelor, în por ţiunile mai puţin adânci, de până la 3-7 m, iar în lacurile
alpine până la 20 m, se găsesc plantele submerse (hidrofite) care alcătuiesc flora moale sau
“buruiana pescarilor” cum ar fi: Potamogeton pectinatus (mărarul-de-baltă), paşă (P. crispus şi P.
perfoliatus), P. lucens, P.pusillus, P. compressus, Myriophyllum spicatum (peniţă, br ădiş sau vâsc
de apă), Myriophyllum verticillatum (mălura-bălţii), Ceratophyllum submersum şi C. demersum
47
(cosorul), Fontinalis antipyretica (muşchiul de fântână), Vallisneria spiralis (vijoaică sau sârmuliţă),
Elodea canadensis (ciuma-apei), Najas marina şi N. minor (inariţă), alge ale genurilor Cladophora,
Enteromorpha, Spirogyra, Chara. Unele dintre macrofitele submerse pot forma pe fundul bazinelor
adevărate pajişti subacvatice pe suprafeţe întinse. Sunt mari produc ătoare de oxigen, reprezintă
bune adăposturi pentru puietul de pe şte, frecvent se reproduc vegetativ şi sunt în general
favorabile pisciculturii.
Microfitobentosul populează intens mâlul din zona puternic luminat ă a litoralului. Acesta
este alcătuit din specii de alge silicioase (diatomee), „alge” albastre-verzi (cianobactrii
filamentoase) şi alge verzi (cloroficee). Mai sunt întâlnite şi alge crizofite. Diatomeele sunt
dominante, atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ.
Microfitobentosul din zonele cu apă liniştită ale litoralului are de cele mai multe ori un aspect
catifelat ca urmare a dezvoltării intense şi netulburate a populaţiilor de alge.
Zoobentosul lacustru, la fel ca şi fitobentosul, este cel mai dezvoltat în zona litoral ă şi mai
puţin dezvoltat în zona sublitorală şi mai ales în cea profundală.
Pe sub pietrele de la mal, acoperite de alge, trăiesc larvele unor insecte, în special de
chironomide (Cricotopus), trichoptere (Leptocerus), efemeroptere (Heptagenia), plecoptere
(Perlodes), moluştele (Radix ovata), numeroase copepode (Ectinosoma, Nitocrella,
Onycocamptus, Nannopus), hidracarieni, spongieri (Spongilla), hidre (Pelmatohydra), lipitori
Hirudo, Haemopis
(organisme , Piscicola
din cauza Glossiphoniaş).i aZona
absenţei, macrofitelor litoral
mobilit ă nisipoas ă Pentru
ăţii substratului. este mai slabbiotop
acest populat cu
ceiămai
caracteristici reprezentanţi sunt oligochetul Propappus volki, larvele ţânţarilor Culicoides şi
nematodele. Zona litorală mâloasă este cea mai bogată în specii, aici predominând insectele. Se
întâlnesc, de asemenea, bivalvele ( Anodonta cygnaea , Unio pictorum, Hypanis colorata,
Sphaerium, Pisidium), Hydrachnidae, numeroase specii de oligochete (Tubifex, Limnodrilus,
Stylaria, Nais, Branchiura sowerbyi, Ophidonais, Clitellio, etc.). Pe tulpinile şi frunzele submerse
ale plantelor de apă se găsesc speciile de animale fitofile, cum ar fi plo şniţele de apă (Nepa
cinerea, Ranatra linearis, Naucoris cimicoides), gândacul de stuf (Donacia crassipes), coleoptere
(Dytiscus marginalis, Hydrous piceus, Hydrophylus) şi larvele de libelule, trihoptere, coleoptere,
diptere (Cricotopus), moluşte gasteropode (Limnaea stagnalis, Planorbis planorbis, P. carinatus,
Acroloxus lacustris, Segmentina nitida, Viviparus, Theodoxus, Lithoglyphus, Valvata, Bithynia,
Succinea
păianjenul putris
de ap,ă Fagotia , Physa
( Argyroneta , Ancylus
aquatica lacustris
), briozoare etc.) şi repens
(Plumatella (Dreissena
bivalve). În apa dintre polymorpha ),
plante roiesc
numeroase crustacee mici: filopode, cladocere ( Ilyocryptus sordidus), ostracode (Cypridopsis,
Darwinula, Candona, Physocypris, Ilyocypris, Heterocypris), misidacee, cumacee, izopode şi
amfipode, rotifere şi variate protozoare. În general, biomasa bentonică se ridică la peste 100-200
kg/ha, putând ajunge chiar la 300 kg/ha.
Animalele din zona profundală se hrănesc cu resturi de plante moarte şi cu animale
provenite din păturile superioare de apă. Majoritatea sunt forme omnivore, cele carnivore fiind rare.
Zona profundală a lacurilor adânci, bogate în oxigen în apropierea fundului nu este dens populată,
dar aici se întâlnesc multe specii de animale. S ărăcia bazei trofice determină densitatea redusă a
populaţiei. Aici predomină larvele de chironomide (Tanytarsus), melci (Bithynia tentaculata) şi
scoici (Pisidium), protozoare, spongieri, briozoare, rotifere, nematode, olgochete, planarii,
harpacticide, ostracode, hidracarieni, amfipode şi mizide.
Cu totul altfel arată profundalul lacurilor în care se resimte un deficit de oxigen. De şi aici se
găsesc puţine specii, densitatea populaţiilor lor este ridicată. Foarte numeroase sunt larvele de
diptere (Chironomus), diferite specii de oligochete (Tubifex, Limnodrilus, Ilyodrilus, Peloscolex şi
Lumbriculus). Aici se întâlnesc în număr mare larvele prădătoare ale megalopterului Sialis lutaria.
Asociaţiile de organisme din bentosul profundal nu sunt omogene, ci prezint ă mari variaţii în funcţie
de natura substratului şi de alţi factori care acţionează aici.
Perifitonul este compus din alge microscopice unicelulare şi pluricelulare şi diferite animale
epibionte (spongieri, briozoare, hidre etc.). Dintre alge, în structura perifitonului sunt întâlnite specii
de diatomee, cianobacterii şi cloroficee. Se observă şi o preferinţă în alegerea suportului. De
exemplu, pe unele macrofite numărul populaţiilor de alge şi animale epibionte este mare, pe altele
este mic. Perifitonul mai este cunoscut şi sub numele de biodermă vegetală şi serveşte ca hrană
pentru multe grupe de animale acvatice.
48
Nectonul lacurilor este compus aproape exclusiv din peşti. Aici pot fi incluse şi alte grupe
de animale, dar importanţa lor este mică. În apropierea malului se deplaseaz ă în cârduri
majoritatea peştilor lacuştri. În desişurile plantelor de apă se hrănesc şi îşi depun icrele ocheana
(Rutilus rutilus), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), linul (Tinca tinca), crapul (Cyprinus
carpio), crapul chinezesc (Ctenopharingodon idella), caracuda (Carasius carassius), batca (Blicca
bjorkna), boarţa (Rhodeus sericeus amarus) şi ghidrinul (Gasterosteus aculeatus), ştiuca (Esox
lucius), bibanul (Perca fluviatilis) şi şalăul (Stizostedion lucioperca). Dintre peşti, în zona
profundală se găseşte mihalţul (Lota lota) care se hrăneşte cu animalele bentonice.
3.4. Bălţile
Prin baltă se înţelege un bazin acvatic permanent sau temporar cu adâncime relativ mic ă,
care permite instalarea macrofitelor pe întreaga suprafa ţă a fundului chiuvetei, cu o variabilitate
mare a factorilor fizico-chimici şi fără o stratificare termică. Bălţile sunt răspândite în toate zonele
geografice ale globului, dar cele mai numeroase se găsesc în luncile inundabile şi deltele fluviilor
(Pora & Oros, 1974). Însuşirile abiotice şi biotice ale bălţilor întrunesc caractere prticulare faţă de
cele ale lacurilor. Suprafaţa bălţilor este, în general, variabilă în spaţiu şi timp.
Alimentarea cu apă a bălţilor este realizată permanent sau temporar de c ătre apele
curgătoare în timpul inundaţiilor de primăvară, prin izvoare subacvatice şi ape pluviale. Bălţile din
zonele de deal şi de podiş instalate pe firul văilor sunt alimentate de izvoare subacvatice şi
precipitaţii, iar cele din lunca inundabil ă şi din delte sunt alimentate de apa curg ătoare şi prin
precipitaţii.
Oscilaţiile de nivel sunt mari atât în bălţile ce au legătură cu apele curgătoare, cât şi în cele
izolate. Nivelul apei în bălţile din luncile inundabile şi din delte se ridică odată cu creşterea debitului
apei curgătoare. Acest lucru se întâmplă mai ales primăvara. Nivelul lor scade c ătre toamnă, unele
dintre ele ajungând să sece complet. Bălţile izolate, fără legătură cu apa curgătoare, îşi cresc
nivelul în timpul
vară şi toamn primăverii ca urmare a topirii zăpezilor şi a ploilor abundente şi scade apoi către
ă. Aici scăderea cantităţii de apă are repercusiuni asupra concentraţiei de săruri.
Deoarece în bălţi zona profundală lipseşte, acţiunea vântului se poate resimţi până la fund
şi poate răscoli întreaga coloană de apă.
Culoarea apei bălţilor variază în cursul anului. Ea este influenţată de suspensiile organice şi
minerale, de precipitaţii, de inundaţii şi poate fi incoloră până la galbenă sau trece în galbenă-
verzuie în timpul înmulţirii exagerate a unor alge microscopice.
Termica apei diferă faţă de cea a lacurilor. Balta nu prezintă o pătură a saltului termic şi, ca
urmare, aici nu există o zonare a apei corespunzătoare celei din lacurile adânci unde se disting
epi-, meta- şi hipolimnionul. Oscilaţiile termice sezoniere şi cele diurne se resimt pe toată grosimea
apei. În timpul zilei şi anume la amiază în bălţi apare o uşoară stratificare termică directă. Seara,
ca urmare a răcirii temperaturii mediului înconjurător, se produce o r ăcire a apei la suprafaţă. Apa
devine mai grea şi coboară până la nivelul unde întâlneşte apa cu o temperatură şi o densitate
egală. Locul apei coborâte este luat de una mai cald ă şi mai uşoară. Procesul se repetă în cursul
nopţii până când temperatura se uniformizează pe întreaga grosime a apei. Curenţii verticali creaţi
produc în timpul nopţii o amestecare completă a apei. În iernile foarte geroase apa b ălţilor poate
îngheţa până la fund. În iernile obişnuite la suprafaţa apei se formează un pod de gheaţă gros de
20-30 cm.
Compoziţia chimică a apei din bălţi variază în cursul anului. Ea este influenţată de sursa de
alimentare cu apă, de consumul biologic şi de evaporaţie. Apa sosită în bazin din inundaţii sau din
precipitaţiile scurse pe versanţi sau pe solurile riverane transport ă în bazin substanţe chimice
dizolvate care îmbogăţesc apa în elemente şi substanţe chimice necesare desfăşurării procesului
de viaţă. Totodată apele de ploaie sau cele provenite din topirea z ăpezii determină o puternică
diluare a s rurilor existente în apa b l ilor. Consumul biologic al unor elemente chimice realizat de
organismeăşi eliminarea de către ăacesteaţ în mediul acvatic a excre ţiilor schimbă compoziţia
49
chimică pe parcursul anului. Evaporaţia apei determină o creştere a cantităţii de săruri dizolvate.
Chimismul apei din primăvară este cu totul modificat în vară şi toamnă.
Reacţia ionică a apei (pH-ul) este în general slab alcalină. Excepţie fac bălţile din pădure,
unde pH-ul este slab acid din cauza acizilor humici. Popularea puternică cu plante pe tot cuprinsul
fundului bălţii poate determina variaţii însemnate ale pH-ului, de la slab alcalin ziua până la slab
acid noaptea.
Oxigenul dizolvat în apă prezintă valori ridicate chiar şi la fund deoarece curenţii verticali de
convecţie care apar în ap ă în cursul zilei şi ac ţiunea vântului determină o aerisire a apei din bălţi,
omogenizând conţinutul lor în oxigen.
3.4.2. Biocenozele
Organismele ce populează bălţile sunt în mare măsură asemănătoare celor din zona
litorală a lacului.
Neustonul este bine reprezentat în majoritatea b ălţilor. Pe suprafaţa apei (în epineuston) îşi
desfăşoară activitatea fugăii, colembolele (Hydropodura). Pe faţa inferioară a peliculei de apă (în
hiponeuston) se găsesc numeroase populaţii de alge din genul Chlamydomonas, Haematococcus,
Chromulina, euglene, rotifere şi larvele şi pupele de ţânţari. Pe alocuri este întâlnit şi pleustonul
format din diferite specii de lintiţă, asociate sau nu cu peştişoara sau cu iarba broaştei. La
suprafaPlanctonul
ţa apei descrie rotocoale
bălţilor poartă micul
numelegândac Gyrinus.
de heleoplancton . Dintre formele fitoplanctonice comune
bălţilor sunt genurile Anabaena, Aphanizomenon, Microcystis şi Merismopedia dintre cianobacterii,
Asterionella, Fragilaria, Melosira, Navicula, Synedra dintre diatomee, Scenedesmus, Pediastrum,
Volvox dintre cloroficee. Acestea adesea produc în bălţi fenomenul de înflorire a apei.
Zooplanctonul bălţilor este dominat numeric de rotifere şi protozoare, în schimb biomasa
este dictată de copepode şi cladocere.
Fitobentosul este bine dezvoltat pe întreaga suprafaţă a fundului bălţii. La marginea bălţii
se formează o centură de macrofite în care domină specii ale florei dure cum sunt rogozul ( Carex),
pipirigul (Scirpus), stuful (Phragmites) şi papura (Typha), buzdugan (Sparganium), răchitan
(Lythrum) etc. Bălţile umbrite din pădure, mai ales cele din zona deluroasă şi de podiş, au o la mal
o centură alcătuită adesea numai din drente ( Callitriche). Structura vegetaţiei de la marginea
bălţilorpvariaz
multe
ă de la un biotop la altul. Desişurile de macrofite constituie un adăpost prielnic pentru
ăsări şi animale de baltă.
Mai departe de mal se întâlnesc specii ca limba-broa ştei ( Alisma plantago), stânjenelul de
baltă (Iris pseudacorus), ciulinul de baltă (Trapa natans), săgeata-apei (Sagittaria), broscariţă
(Potamogeton natans), nufăr alb (Nymphaea alba), nufăr galben (Nuphar lutea) etc. Cele mai
comune macrofite submerse sunt mărarul de baltă (Potamogeton pectinatus), paşa ( Potamogeton
crispus), brădişul ( Myriophyllum), etc. Sunt întâlnite de asemenea specii de Chara care formează
un covor compact pe fundul bălţilor.
Microfitobentosul şi perifitonul este bine reprezentat în bălţi, ocupând întreaga suprafaţă a
fundului, cu excepţia locurilor unde pe luciul apei se află un covor compact şi permanent de lintiţă.
Zoobentosul bălţilor este format din numeroase specii de organisme fixate (spongieri,
briozoare, hidre), săpătoare (oligochete, nematode, scoici) şi târâtoare (planarii, melci, crustacee,
larve de insecte).
Nectonul bălţilor este format din specii de peşti (crap, caracudă, plătică, roşioară, babuşcă,
lin, fufă, biban, ştiucă etc.), amfibieni (salamandră, tritoni, broaşte, buhai de baltă), reptile şi insecte
acvatice (Hydrous, Dytiscus, Cybister, Hydrophilus etc.). În unele bălţi peştii lipsesc.
3.5. Mlaştinile
Mlaştinile sunt ecosisteme acvatice pu ţin adânci care sunt parţial sau complet acoperite de
vegetaţie. În acest fel, mlaştinile reprezintă o formaţiune de trecere între ecosistemele terestre şi
cele acvatice. Tr s tura caracteristic a tuturor mla tinilor o reprezint formarea turbei din resturile
de muşchi şi alteăplante
ă palustre. ă ş ă
50
În funcţie de cantitatea substanţelor nutritive dizolvate, de modul de alimentare cu ap ă, de

condiţiile de formare a zăcămintelor turboase şi de compoziţia vegetaţiei mlaştinile pot fi de trei
tipuri: eutrofe, oligotrofe şi mezotrofe. Mlaştinile eutrofe sunt relativ bogate în s ăruri minerale
nutritive, în timp ce apele mlaştinilor oligotrofe sunt sărace în săruri minerale. Mlaştinile mezotrofe
prezintă caracteristici intermediare între mlaştinile eutrofe şi cele oligotrofe.
3.5.1. Mlaştinile eutrofe

Alimentarea cu apă a acestor mlaştini se face în principal prin izvoare de suprafaţă sau
subacvatice, prin revărsarea apelor curgătoare, prin scurgerea superficială şi prin precipitaţii
atmosferice. Ele se pot forma în orice climat pe terenuri depresionare, în jurul izvoarelor şi pe
luncile râurilor, de la ecuator pân ă la poli şi de la şes până la munte. Uneori, mlaştinile pot lua
naştere prin colmatarea lacurilor. În urma acumul ării biomasei vegetale moarte se creează condiţii
favorabile dezvoltării stufărişurilor şi păpurişurilor, care apoi invadează treptat întreaga suprafaţă a
lacului eutrof. La rândul ei, mlaştina eutrofă trece apoi într-o pajişte mezofilă care treptat poate fi
cuprinsă de pădure.
În România mlaştinile eutrofe se găsesc pe văile apelor curgătoare, în depresiunile
intramontane, colinare şi de şes. În funcţie de regiunea în care sunt cantonate, acestea au căpătat
denumiri diferite: bahnă în nordul Moldovei, mociră în ţinuturile Maramureş şi Baia Mare, mârşiţă în
unele
Bârsei.păÎnrţialte
din pMun ploştin
ii Apuseni, sunt
ărţi ţdenumirile ă învagi
mai sudul
ca Transilvaniei şi nordul
smârc, tău, lac, rogoaze
Olteniei,roghin
baltă, crâng, în Ţara
ă, marghilă,
berc etc.
Suprafaţa mlaştinii eutrofe este plană, iar reacţia ionică a apei este acidă, slab acidă sau
neutră. De multe ori pH-ul variază în cursul anului de la acid la alcalin.
Formaţiunile caracteristice mlaştinilor eutrofe sunt stufărişurile, păpurişurile şi rogozişurile.
Dominante sunt macrofitele palustre ca trestia ( Phragmites communis), papura (Typha latifolia, T.
angustifolia), rogoz (Carex vulpina, C. pseudocyperus etc.), pipirigul (Bolboschoenus maritimus),
pipirigu ţul (Eleocharis paliustris), (Scirpus), rugina (Juncus effusus), coada-calului (Equisetum
palustre), mana de apă (Glyceria aquatica), mărăraş (Oenanthe aquatica), bumbăcariţă
(Eriophorum angustifolium). Dintre esenţele lemnoase specifice în mlaştinile eutrofe sunt arinul
negru ( Alnus glutinosa), arinul alb ( Alnus incana), salcia (Salix pentandra, S. fragilis), mesteacănul
Betula verrucosa
(cuspidatum , Marchantia tremurător ,(Populus
), plopulpolymorpha Hypnumtremula ) etc.
) formeaz ă Speciile de mu
perini rigide
şchi verzi (Acrocladium
şub forma unor insuliţe
înconjurate de apă, numite popândaci. În ochiurile de ap ă liberă apar plantele acvatice: muşchiul
de apă (Riccia fluitans), trifoiştea (Menyanthes trifoliata), lintiţa (Lemna minor, Lemna trisulca) şi
chiar broscariţă (Potamogeton natans).
Dintre alge primăvara se întâlnesc cel mai frecvent flagelatele, în special Dinobryon şi
Synura, care vara dispar din plancton, fiind înlocuite de algele cloroficee, mai ales desmidiacee
(Micrasterias şi Xanthidium); primăvara şi toamna se pot întâlni algele diatomee (Frustulia şi
Eunotia). Dintre reprezentanţii zooplanctonului cele mai caracteristice sunt rotiferele, cladocerele,
copepodele şi larvele mici de insecte. Pe partea submersă a plantelor de apă trăiesc animalele
epibionte cum ar fi briozoarele, spongierii şi hidrozoarele. Pe fundul mlaştinilor se întâlnesc în
număr mare oligochetele (Tubifex, Limnodrilus, Stylaria, Nais, Ophidonais etc.), ostracode,
harpacticide, cladocerul Ilyocriptus sordidus, gasteropode, cumacee, hidracarieni, larve de
efemeroptere, odonate, trichoptere, coleoptere şi diptere. Pe suprafaţa apei aleargă fugăii. Pe
trulpinile şi frunzele emerse trăiesc larvele şi adulţii unor insecte, păianjeni (Pirata, Thanatus,
Dolomedes) şi melci.
Vertebratele mlaştinilor eutrofe sunt reprezentate de broasca mică de lac (Rana esculenta),
broasca mare de lac (Rana ridibunda), buhaiul cu burta galbenă (Bombina variegata), tritonii
(Triturus cristatus, T. vulgaris), şarpele de apă (Natrix tesselata), şarpele de casă (Natrix natrix) şi
uneori broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis).
3.5.2. Mlaştinile oligotrofe

Prin fizionomie, structură chimică, floră şi faună, mlaştina oligotrofă se deosebeşte radical
de cea eutrofă. Ea se poate înfiripa pe diferite forme de relief şi substrat, preferenţial pe roci
silicioase (şisturi cristaline, gresii, roci eruptive), dar numai în regiunile cu un climat umed, răcoros
(temperatura medie anuală de 4-6°C) şi cu precipitaţii abundente (>600 mm/an). În regiunile cu
51
climă temperat-continentală mlaştinile oligotrofe se pot forma numai în etajul montan al p ădurilor
(700-1600 m altitudine), mai rar în etajul subalpin, în jurul lacurilor sau ca sfagnete suspendate pe
poliţele unor versanţi adăpostiţi. În stepe, tundre şi în etajul alpin tinoavele lipsesc sau sunt extrem
de rare, deoarece dezvoltarea muşchiului de turbă este condiţionată de o umiditate mai mare şi de
precipitaţii mai bogate decât în stepă, şi de o temperatură mai ridicată decât în tundră şi pe
vârfurile munţilor înalţi. În zona tropicală mlaştinile oligotrofe lipsesc. Apele mlaştinilor oligotrofe au
o reacţie acidă (pH 3,5-5). Din cauza acizilor humici prezen ţi sub formă coloidală, apa din
mlaştinile oligotrofe capătă o culoare galben-brună sau brună
În ţara noastră, mlaştina oligotrofă este cunoscută sub numele de tinov în Moldova şi
Transilvania, molhoş în Munţii Apuseni sau malacă în Maramureş.
Alimentarea cu apă a mlaştinilor oligotrofe se face aproape exclusiv prin precipita ţii.
Scurgerea superficială are un rol neînsemnat. Tinoavele pot lua na ştere prin înmlăştinirea unei
pajişti sau a unui molidiş natural sau defrişat, prin invadarea unui lac eutrof sau prin colmatarea şi
apoi sfagnetizarea lacurilor distrofe şi oligotrofe. Mlaştinile dintr-o regiune cu climat umed şi
răcoros generează, în urma acumulării resturilor organice şi a oxidărilor incomplete, un strat
superficial de turbă. Depozitele de turbă de pe fund împiedică trecerea substanţelor nutritive din
sedimente în masa de apă. De aceea, plantele din mlaştinile oligotrofe sunt nevoite să treacă la
nutriţia aeriană, mulţumindu-se cu micile cantităţi de săruri minerale din praful depozitat de vânt
sau
iniţiatadus dedefinitiv
ă trece către apele de precipita
într-una oligotrofăţii.
, sPe
ăracmăăîn
sursăăruri
ce minerale
stratul denutritive.
turbă devine mai gros, mlaştina
Datorită condiţiilor vitrege de existenţă, tinoavele se caracterizează printr-o sărăcie
calitativă şi cantitativă a organismelor ce trăiesc aici. O influenţă negativă asupra organismelor de
aici o are prezenţa substanţelor humice în apă, concentaţia redusă a oxigenului dizolvat şi
aciditatea crescută.
Plantele de tinov (Sphagnum, Drosera) au proprietatea de a-şi schimba poziţia mugurilor
de creştere de la nivele din ce în ce mai ridicate, pe m ăsură ce ele cresc în înălţime, iar baza
tulpinii se carbonizează treptat. Multe plante de tinov, de şi trăiesc într-un climat umed, prezint ă
caractere xeromorfe, impuse de dificultatea absorbţiei apei acide şi reci din mlaştină.
Xeromorfismul se reflectă mai ales în structura frunzelor, care la unele specii pot fi groase,
acoperite cu un strat de ceară sau de peri (Andromeda, Ledum palustre), iar la altele (Eriophorum
vaginatum , Carex
Flora buxbaumii
tinoavelor este) sunt
sărăînguste,
căcioasălanceolate
, dominatăi rdesucite.
ş ă
muşchi şi de arbuşti, în majoritate
aparţinând ciperaceelor şi ericaceelor. Planta caracteristică mlaştinilor oligotrofe este muşchiul de
turbă (Sphagnum), care creşte în masă compactă, formând perniţe de dimensiuni variabile cu
suprafaţa mai bombată la mijloc, lenticulară (figura 3.1.), de unde şi denumirea lor de „turbării
înalte”. Datorită acestei fizionomii specifice, sfagnetul poate fi uşor recunoscut chiar de la
depărtare. Spre deosebire de plantele din bahne, care cuceresc mla ştina centripet, de la periferie
spre centru, muşchiul de turbă invadeaz ă teritoriile învecinate centrifug, de la centru spre periferie.
La periferia mlaştinii oligotrofe există un şanţ inelar cu apă în care se dezvoltă plante caracteristice
mlaştinii mezotrofe sau chiar eutrofe, ce poartă numele de lagg.
Fig. nr. 3.1. – Secţiune transversală printr-o mlaştină oligotrofă (după Grzimek, 1988)
52
Pe perniţele de Sphagnum caracteristice sunt planta insectivoră roua-cerului (Drosera

rotundifolia, D. intermedia), bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum), specii de rogoz ( Carex
canescens, C. lepidocarpa, C. pauciflora, C. rostrata), iarba-neagră (Calluna vulgaris), merişorul
(Vaccinium vitis-idaea), afinul (Vaccinium myrtillus), răchiţele (Vaccinium oxycoccos), pedicuţa
(Lycopodium clavatum), muşchi (Polytrichum alpestre, P. perigoniale), ferigi (Dryopteris cristata)
etc. Dintre arbuştii frecvent întâlniţi în tinoave fac parte pinul ( Pinus silvestris), mesteacănul pufos
(Betula pubescens), mesteacănul pitic (Betula nana), mestecănaşul (Betula humilis), arinul alb
(Alnus incana) etc.
Dintre algele microscopice întâlnite în apa tinoavelor pot fi men ţionate desmidiaceele
(dominante), unele cianobacterii (Gymnozyga, Stigonema, Chroococcus, Micrasterias, Cosmarium,
Euastrum, Closterium etc.) şi tiobacterii.
Fauna mlaştinilor de turbă este şi ea sărăcăcioasă, datorită cantităţilor mari de acizi humici.
Dintre organismele animale caracteristice tinovului fac parte tecamoebienii, ciliatele ( Stylonychia,
Colpoda, Nebela, Amoeba verrucosa), rizopodele, rotiferele (Polyarthra platuptera, Keratella valga,
Monostyla virga, Habotrocha lata, Elosa woralli, Dinocharis intermedia), nematode, oligochete,
tardigrade (Macrobiotus dubius), bivalve (Pisidium cinereum), gasteropode ( Acroloxus lacustris,
Anisus leucostomus), crustacee copepode ( Acanthocyclops viridis), harpacticide (Moraria şi
Parastenocaris), ostracode (Cypris pubera), cladocere (Ceriodaphnia, Chydorus şi Polyphemus),
hidracarieni,
chironomide), colembole, efemeroptere,
păianjeni ( Aranea odonate,
multipunctata heteroptere,
) şi fluturi trihoptere,
(Colias edusa diptere), coleoptere
, Erebia medusa (simuliide,
(Haliplus immaculatus, Noterus crassicornis, Morulina gigantea, furnica de tinoave Formica fusca
picea), coleoptere fitofage (ipidele şi curculionidele), legate mai mult trofic de plantele
caracteristice tinovului. Pentru tinoave este caracteristic ă absenţa complet a larvelor ţânţarilor
Culex şi Anopheles.
Zoobentosul mlaştinilor este foarte sărac, în primul rând din cauza regimului gazos
nefavorabil la interfaţa apă-sediment (concentraţie redusă a oxigenului, degajarea gazului metan şi
a altor gaze toxice). Din cauza acidităţii mari a apei, în mlaştinile oligotrofe aproape că lipsesc
moluştele şi alte organisme cu scheletul calcaros.
Dintre vertebrate doar tritonul de munte ( Triturus alpestris) şi şopârla de munte Lacerta
vivipara) manifestă o oarecare preferinţă faţă de biotopul turbicol.
Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Apele interioare
1. Dintre speciile de mai jos eviden ţiaţi plantele caracteristice mlaştinilor eutrofe:
a) papura (Typha latifolia)
b) afinul (Vaccinium myrtillus)
c) bumbăcariţă (Eriophorum vaginatum)
d) stuful (Phragmites australis)
2. Substratul râurilor din zona colinară (epipotamon) este alcătuit în special din:
a) bolovani şi pietre
b) prundiş şi nisip grosier
c) nisip fin şi mâl
3. La începutul verii fitoplanctonul lacustru este dominat de:

a) cianobacterii
b) cloroficee
c) diatomee
d) dinoflagelate
4. Care dintre speciile de peşti de mai jos sunt caracteristice râurilor de şes?
a) păstrăvul de munte (Salmo trutta fario)
b) mreana (Barbus barbus)
c) lostriţa (Hich hucho)
d) cleanul (Leuciscus cephalus)
53
5. Organismele caracteristice apelor subterane se numesc:

a) crenofile
b) troglobionte
c) euriterme
d) autotrofe
6. În lacuri stratificaţia termică inversă se instalează:

a) iarna
b) primăvara
c) vara
d) toamna
7. Zona râurilor de câmpie poart ă numele de:

a) metarhithron
b) epipotamon
c) hipocrenon
8. Concentra
a) iarna ţia de săruri în bălţile izolate este mai mare:
b) primăvara
c) vara
d) toamna
9. Mlaştinile eutrofe prezintă următoarele caracteristici:

a) apele lor sunt sărace în substanţe biogene
b) apele au un pH neutru
c) invadarea cu macrofite se face centrifug
d) au suprafaţă plană
10. Cum
resimt celse
mainume
puţin:te p tura de ap în care varia iile diurne i sezoniere ale temperaturii apei se
ş ă ă ţ ş
a) hipolimnion
b) metalimnion
c) epilimnion
11. Viteza de curgere a apei creşte:

a) de la fund spre suprafaţă
b) de la axul median către mal
c) de la exteriorul către interiorul zonei de curbură a albiei
12. Care dintre următoarele zone prezintă balta:

a) metalimnion
b) epilimnion
c) hipolimnion
13. În zona montană a râurilor (hiporhithron) speciile de pe şti dominante sunt:

a) mreana şi crapul
b) lipanul şi moioaga
c) scobarul şi cleanul
14. Dintre exemplele de mai jos eviden ţiaţi speciile care aparţin florei dure:
a) mărarul de baltă (Potamogeton pectinatus)
b) buzduganul de apă (Sparganium ramosum)
c) otrăţelul de apă (Utricularia vulgaris)
54
3.6. Apele marine

Mările şi oceanele acoperă 70,8% din suprafaţa P ământului (361.070.000 km2), în timp ce
uscatului îi revin doar 29,2%. Volumul de apă al Oceanului Planetar este de 1.362.455.000 km3,
adică aproximativ 75% din volumul întregii hidrosfere (tabelul 3.1.). Adâncimea medie a Oceanului
Planetar este de aproximativ 3800 m, iar adâncimea maximă este de 11.022 m (Groapa
Marianelor).
Tabelul nr. 3.1 – Principalele caracteristici ale oceanelor lumii (după Stăncescu, 1983)
Oceanul şi mările Suprafaţa Volumul Adâncime medie Adâncime maximă
adiacente (×103 km2) (×103 km2) (m) (m)
Pacific 179.710 723.710 4028 11.022
Atlantic 91.655 330.100 3627 9219
Indian 74.788 291.945 3897 7437
Îngheţat de Nord 12.257 16.700 1131 5449
Total 361.070 1.362.455 3795 11.022
Oceanul Planetar este divizat în patru bazine oceanice: Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic,
Oceanul Indian şi Oceanul Îngheţat de Nord. Acestea prezintă bazine oceanice bine delimitate şi
cu suprafe ţe deosebit
Mările demai
sunt zone mari,puseparând
ţin adâncidou ă sau
şi mai mai multe
reduse continente.
ca întindere decât oceanele, ce se găsesc
de regulă în imediata vecinătate a uscatului, despărţite de oceane prin peninsule sau prin
arhipelaguri. Mările însumează 74.800.000 km2, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din suprafaţa
Oceanului Planetar.
3.6.1. Clasificarea mărilor

Există diferite criterii de clasificare a mărilor: în funcţie de poziţia lor geografică, de
temperatura apelor de la suprafaţă, după geneză etc.
După poziţia geografică pe care o ocupă mările faţă de continent distingem:
- mări marginale, dispuse în preajma ţărmurilor continentelor şi care comunică larg cu
oceanul (Marea Nordului, Marea Barents, Marea Kara, Marea Arabiei etc.);
- mări interinsulare
Marea Solomon etc.); , situate între insule şi arhipelaguri (Marea Jawa, Marea Banda, Marea
- mări interioare, înconjurate aproape în întregime de către uscat şi comunicând cu oceanul
sau cu alte mări prin strâmtori înguste (Marea Neagră, Marea Baltică şi Marea Azov);
- mări mediteraneene, care separă două continente şi care comunică cu oceanul doar prin
strâmtori (Marea Mediterană, Marea Marmara, Marea Roşie, Marea Bering, Marea Caraibilor etc.);
- mări izolate, care au pierdut orice fel de comunicare cu Oceanul Planetar (Marea Caspică
şi Lacul Aral).
După temperatura superficială a apelor mările se pot grupa în:
- mări polare, a căror temperatură la suprafaţă nu depăşeşte 5°C (Marea Kara, Marea
Laptev, Marea Beaufort, Marea Baffin, Marea Ross, Marea Weddell);
- mări subpolare, cu temperatura apelor de suprafaţă întotdeauna mai mică de 10°C
(Marea Ohotsk, Marea Bering, Marea Labradorului, Marea Irming);
- mări temperate reci, în care temperatura apelor de suprafa ţă nu depăşeşte, de obicei,
18°C (Marea Norvegiei, Marea Nordului, Marea Baltic ă, Marea Mânecii, Marea Tasman);
- mări temperate calde, cu temperatura apelor de suprafaţă ce urcă frecvent până la 23°C,
uneori ajungând la 28-30°C (Marea Mediterană, Marea Japoniei, Marea Galbenă, Marea Neagră);
- mări tropicale, cu temperaturi superficiale constant peste 23°C, atingând adesea 28-30°C
(Marea Caraibilor, Marea Roşie, Golful Persic, Marea Arabiei, Marea Chinei de Sud).
După modul de geneză mările pot fi:
- mări epicontinentale, cu adâncimi reduse, sub 200 m, situate în întregime pe platforma
continentală, ce au luat naştere prin transgresiunea apelor asupra uscatului (Marea Nordului,
Marea Baltică, Marea Albă, Marea Barents, Marea Galbenă, Marea Irlandei, Marea Mânecii, Golful
Hudson);
- mări tectonice, ce s-au format prin prăbuşirea unor porţiuni de uscat şi care au adâncimi
mari (Marea Mediterană, Marea Roşie, Marea Caraibilor).
55
3.6.2. Configuraţia reliefului submarin

Fundul mărilor şi oceanelor este foarte accidentat, prezentând o morfologie complicat ă, cu
denivelări chiar mai pronunţate decât cele de pe uscat. Pornind de la mal c ătre adâncurile
oceanelor se pot distinge urm ătoarele forme majore de relief: platforma continentală, taluzul
continental, câmpiile abisale şi fosele abisale (figura 3.2.).
Fig. nr. 3.2. – Secţiune diagramatică a unui bazin oceanic arătând diferite forme de relief (după Nybakken, 1988)
Platforma continentală sau şelful reprezint ă partea imersă a soclului continental, până la
adâncimea medie de 200 m, cu lăţime variabilă între câteva zeci de metri şi câteva sute de
kilometri. Suprafaţa totală a platformelor continentale este de 28.000.000 km2, ceea ce ar
reprezenta aproximativ 7,6% din suprafaţa Oceanului Planetar. Către limita exterioară şelful se
termină printr-o schimbare bruscă de pantă, numită flexură continentală.
Taluzul continental, denumit uneori şi povârniş continental sau pantă continentală,
reprezintă o pantă cu unghiul de înclinare mai mare, care se extinde de la limita exterioar ă a
şelfului până la adâncimea de 2000-3000 m. Ocupă circa 15,3% din suprafaţa Oceanului Planetar.
La baza pantei continentale câteodată apar zone cu o înclinare mai mică, numite piemont oceanic
sau glacis continental. Aceste piemonturi fac trecerea între taluzul continental şi întinsele câmpii
abisale. Alteori, marginea exterioară a platformei continentale se termină brusc, în dreptul foselor
marine.
Câmpiile abisale se întind între 3000 şi 6000 m şi ocupă 77,1% din suprafaţa fundului
Oceanului Planetar. Acestea sunt acoperite de un strat gros de mâl, de sute sau chiar mii de metri.
Câmpiile abisale sunt străbătute de creste submarine – lanţuri muntoase submarine continui,
prezente în toate oceanele. Aceste creste sunt situate cel mai adesea în por ţiunile mediane ale
bazinelor oceanice,
seismic. Cea purtândă numele
mai studiat de dorsale
dintre crestele medio-oceanice
submarine , şi sunt Medio-Atlantic
este Dorsala active din punct
ă, de vedere
lung ă de
aproximativ 16.000 km. Dorsala Medio-Atlantică prezintă o înălţime de circa 3000 m, dar poate
atinge chiar 7000 m, ridicându-se deasupra apelor şi formând arhipelaguri sau grupuri izolate de
insule (Azore, São Paulo, Ascension, Sf. Elena, Tristan da Cunha etc.). Partea centrală a
dorsalelor este străbătută de o mare fractură, cu adâncimi până la 2000 m faţă de crestele laterale,
numită vale de rift.
Fosele abisale se prezintă ca nişte jgheaburi adânci de până la 11.000 m, ce au în medie
cam 1000 km lungime şi doar 50-100 km l ăţime în partea superioară şi cel mult 10 km în cea
inferioară. Fosele oceanice ocupă aproape întotdeauna marginile oceanelor şi prezintă pante
foarte abrupte. Acestea sunt foarte numeroase în Pacificul de Vest (groapa Marianelor, fosa
Filipinelor, fosa Japoniei, fosa Kurilelor, fosa Aleutinelor, fosa Tonga, fosa Kermadec etc.). Fosele
sunt foarte active din punct de vedere seismic.
56
3.6.3. Diviziunile biologice ale oceanului

Din punct de vedere biologic mediul marin este împ ărţit în două mari domenii: domeniul
pelagial şi domeniul bental (figura 3.3.).
Fig. nr. 3.3. – Diviziunile ecologice ale mediului marin (după Hedgpeth, 1957, modificat din Nybakken, 1988)
Domeniul pelagial reprezintă toată masa de apă de la suprafaţă până în imediata

vecinătate a fundului. Acest domeniu cuprinde pe verticală o serie zone distincte:
a) zona epipelagică corespunde cu zona eufotică, bine luminată şi care coboară până la
aproximativ 200 m adâncime;
b) zona mezopelagică este cuprinsă între zona epipelagică şi adâncimea de dispariţie a
luminii, deci este echivalentă cu zona disfotică. În zonele tropicale limita inferioar ă a
mezopelagialului coincide cu izoterma de 10°C şi care se situează pe la 700-1000 m în funcţie de
regiunea geografică;
c) zona batipelagică reprezintă masa de apă cuprinsă între izotermele de 10 şi 4°C. Limita
de adânc a acestei zone se situează la circa 2000-4000 m;
d) zona abisopelagică coboară până la aproximativ 6000 m adâncime;
e) zona hadopelagică reprezintă apele care se găsesc sub 6000 m şi ajung până la cele
mai mari adâncimi.
Pe orizontală domeniului pelagial este divizat în două mari zone:
a) provincia neritică care cuprinde apele situate de-asupra platoului continental. Provincia
neritică se caracterizează printr-o mare diversitate a condiţiilor de viaţă, atât datorită apelor fluviale
ce modifică permanent salinitatea, cât şi datorită curenţilor litorali, a valurilor şi a mişcărilor
ascendente ale apei ce aprovizionează permanent această zonă cu substanţe nutritive, ajutând la
creşterea abundentă a planctonului. Prezenţa planctonului atrage peştii şi alte organisme marine
exploatabile, ceea ce face din provincia neritică zona ce mai productivă din punct de vedere
biologic;
b) provincia oceanică, corespunzătoare apelor din largul mărilor şi oceanelor, situate
dincolo de marginea platformei continentale. Provincia oceanică este foarte puţin influenţată de
57
aportul apelor continentale, prezentând o salinitate relativ constantă. Lipsa aproape totală a
curenţilor verticali în apele de la suprafa ţă determină o concentraţie minimă de substanţe nutritive,
de unde şi densitatea redusă a planctonului, ceea ce duce implicit la productivitate biologic ă mai
scăzută decât cea a provinciei neritice.
Domeniul bental reprezintă stratul de apă din apropierea nemijlocită a fundului mărilor şi
oceanelor şi chiar apa din substrat. Domeniul bental este divizat, în func ţie de pătrunderea luminii,
de expunerea la acţiunea valurilor şi mareelor şi de distribuţia sedimentelor, într-o serie de etaje:
a) etajul supralitoral reprezintă fâşia îngustă a ţărmului marin situată deasupra nivelului
maxim de pătrundere a valurilor şi umezită doar de stropii proveniţi de la spargerea valurilor (în
cazul substratului dur), de fenomenele de capilaritate (în cazul sedimentelor moi) sau de urc ările
precedente ale nivelului mării. Este inundată numai în timpul mareelor înalte de echinocţiu;
b) etajul litoral este cuprins între limitele de oscilaţie a nivelului mării (zona intermareică sau
tidală). În oceanele şi mările deschise zona litorală reprezintă porţiunea de ţărm marin supusă
regulat fluxului şi refluxului şi poartă numele de eulitoral, în timp ce în mările practic lipsite de
maree (Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Caspică şi într-o oarecare măsură Marea
Mediterană) acest etaj este reprezentat de zona de spargere a valurilor şi poartă denumirea de
pseudolitoral;
c) etajul sublitoral corespunde părţii permanent submerse a platformei continentale, situată
între limita de jos a apei la reflux şi adâncimea maximă la care pătrund plantele bentonice
fotosintetizante;
d) etajul batial reprezintă porţiunea de fund marin corespunzătoare taluzului continental şi
care se află între 200 şi 2000 m adâncime. Se caracterizeaz ă prin prezenţa unui mâl bogat în
substanţe organice, în mare parte de origine terigenă;
e) etajul abisal corespunde câmpiilor abisale situate între 2000 şi 6000 m adâncime. Fundul
este acoperit cu sedimente mâloase a c ăror conţinut în substanţă organică este mai mic decât în
etajul precedent, aceste substanţe fiind aproape exclusiv de natură pelagică;
f) eajul hadal sau ultraabisal, corespunde foselor şi gropilor ultraabisale mai adânci de
6000-7000 m.
Etajele enumerate pot fi grupate în două mari sisteme: sistemului litoral sau fital şi sistemul
profundal sau afital. Sistemul litoral conţine etajele supralitoral, litoral şi sublitoral şi reprezintă
porţiunea de fund marin cuprinsă între limita superioară a zonei supuse acţiunii mării până la
izobata de aproximativ 200 m, adâncime corespunzătoare limitei convenţionale a platformei
continentale. Sistemul profundal reprezintă fundurile situate în afara platformei continentale şi
cuprinde etajele batial, abisal şi hadal.

Dintre condiţiile de mediu importanţa cea mai mare pentru organismele marine o au natura
substratului şi particularităţile maselor de apă – circulaţia maselor de apă, temperatura, lumina,
salinitatea şi regimul gazos.
Sedimentele marine. Cea mai mare parte a fundului oceanelor este acoperită de diverse
sedimente mobile. Excepţie fac unele zone în care curen ţii de fund sunt destul de puternici sau
unde pantele sunt foarte mari, astfel încât roca-mamă iese la zi. Grosimea sedimentelor variază de
la o zonă oceanică la alta, putând atinge 3 km în Marea Mediteran ă sau 8 km în Oceanul Pacific.
Sedimentele marine sunt împărţite în două mari grupe: sedimente terigene şi sedimente pelagice.
Sedimentele terigene sunt reprezentate prin diferite produse ale dezagregării şi eroziunii
rocilor terestre şi care au ajuns pe diferite căi pe fundul oceanelor. Aceste sedimente sunt
cantonate în zona şelfului şi a părţii superioare a taluzului continental, ocupând o suprafaţă de
aproximativ 90 milioane km2, adică 25% din totalul suprafeţei fundului oceanic. Sedimentele
terigene au un conţinut de materii organice variabil, cu atât mai mare cu cât sedimentele sunt mai
fine. Caracteristică pentru toate sedimentele terigene este rata de sedimentare mare, putând
ajunge în unele cazuri la 100 cm/1000 ani.
Cea mai mare parte a sedimentelor terigene o constituie depunerile litorale, care acoperă o
suprafaţă de 34 de milioane km2. Ele au o compoziţie eterogenă şi o provenienţă diferită. Cele mai
multe dintre acestea provin din suspensiile minerale sau organice aduse de c ătre fluvii şi care
după un anumit timp se depun pe fund. Alte materii terestre, ca de exemplu particulele de praf sau
de loess fin ale deşerturilor sau cenuşa vulcanică, sunt transportate şi depuse în oceane de către
58
vânt. O altă categorie de sedimente terigene o constituie mâlurile glauconitice, care s-au format în
urma topirii unor calote de ghea ţă plutitoare (aisberguri).
Sedimentele pelagice sunt formate din resturile organice rezultate în urma descompunerii
organismelor moarte şi a interacţiunii acestora cu apa în timpul c ăderii libere spre adânc, din
schelete lor cât şi din coloizi de origine terigenă, mai ales cu conţinut argilos, ce floculează lent.
Ele se găsesc în zonele adânci şi acoperă peste 75% din suprafaţa fundului oceanelor. În funcţie
de natura chimică a fracţiunii organogene aceste sedimente se clasific ă în: mâluri calcaroase,
mâluri silicioase şi argila roşie a fundurilor adânci. Mâlurile calcaroase sunt răspândite
preponderent la adâncimi mai mici de 5400 m. Rata de sedimentare a acestor depozite biogene
este de 10-50 mm/1000 ani.
1. Mâlurile calcaroase conţin carbonat de calciu în proporţii ce variază între 30 şi 95%, cu o
medie de aproximativ 65%. După organismele care îi dau naştere mâlurile calcaroase pot fi: mâluri
cu globigerine, mâluri cu pteropode şi mâluri cu cocolite.
Mâlurile cu globigerine au cea mai mare răspândire în Oceanul Atlantic (unde ocup ă 68%
din suprafaţa fundului), în Oceanul Indian şi Pacific (câte 50% din suprafaţă). Mâlul este alcătuit
predominant din căsuţele foraminiferelor pelagice (Globigerina), în care proporţia de carbonat de
calciu poate ajunge la 95%. Mâlurile cu globigerine sunt prezente mai ales în zonele calde şi
temperate la adâncimi cuprinse între 3600-5900 m, ocupând o suprafaţă de 130 milioane km2.
Mâlurile
pelagice, cu pteropode
în special pteropode.constau
Mâlurileîncucea mai mare
pteropode parte
sunt din resturile
răspândite de cochilii
în partea de sud alea molu ştelor
Oceanului
2
Atlantic, la adâncimi de până în 3500 m şi ocupă o suprafaţă de 1,3 milioane km .
Mâlurile cu cocolite sunt sedimentele în care proporţia scheletelor calcaroase ale
flagelatelor cocolitoforide reprezintă peste 25%. Acestea se întâlnesc cu prec ădere în depozitele
oceanice din zonele calde.
2. Mâlurile silicioase conţin până la 20% bioxid de siliciu şi carbonat de calciu în propor ţii
variabile. Acestea pot fi după natura organismelor din care provin: mâluri cu diatomee, mâluri cu
radiolari şi mâluri cu silicoflagelate.
Mâlurile cu diatomee reprezintă cele mai importante sedimente silicioase, fiind alcătuite din
fragmente de exoschelete de diatomee. Suprafa ţa acoperită de mâlurile cu diatomee reprezintă
aproximativ 26,5 milioane km2. Au o culoare gălbuie sau brună şi sunt caracteristice apelor
circumpolare,
înfloriri anualeunde durata zileia estivale
de fitoplancton,
şi bogăţia în elemente minerale determină adevărate
cărui componen ţă de bază o constituie diatomeele. Adâncimea
maximă la care se situează sedimentul este de aproximativ de 3500 m.
Mâlurile cu radiolari sunt formate mai ales din schelete de radiolari, a căror proporţie poate
ajunge la peste 70% şi ocupă o suprafaţă de 10,4 milioane km2. Acestea se întâlnesc în apele
tropicale ale Oceanelor Pacific şi Indian la adâncimi cuprinse între 4000 şi 8000 m.
3. Argila roşie este localizată la adâncimi mai mari de 6000 m. Ea ocup ă o suprafaţă de
102 milioane km2, acoperind aproape 50% din suprafaţa fundului Oceanului Pacific şi câte 25% din
cele ale oceanelor Atlantic şi Indian. Argila roşie este formată din particule extrem de fine, prezintă
o culoare roşie-cărămizie şi conţine aproximativ 50% siliciu, 20% oxid de aluminiu şi cantităţi
reduse de compuşi ai fierului, magneziului, calciului şi urme ale altor metale. Rata de sedimentare
a argilei roşii este estimată la 2-6 mm/1000 ani.
Circulaţia maselor de apă. Întreaga masă de apă oceanică se află într-o continuă mişcare,
care se datorează fie unor cauze terestre (încălzire, răcire, evaporare, precipitaţii, acţiunea
vântului, presiunea atmosferică), fie unor fenomene cosmice (mareele), care adesea se
întrepătrund.
Curenţii oceanici principali sunt generaţi de acţiunea combinată a vânturilor dominante
asupra suprafeţei oceanelor (circulaţia activată de vânt) şi de diferenţele de densitate ale maselor
de apă cauzate de diferenţele de temperatură şi salinitate (circulaţia termohalină sau de densitate).
Direcţia curenţilor este influenţată de mişcarea de rotaţie a Pământului şi de configuraţia
continentelor şi fundului oceanic.
Schema generală de apariţie a curenţilor oceanici superficiali este determinată în principal
de sensul circulaţiei aerului atmosferic şi de poziţia geografică a continentelor. În zona tropicală
vânturile bat cu mare constanţă şi putere dinspre est către vest (alizeele) şi doar în apropierea
ecuatorului (între 5° lat. N şi 5° lat. S) există o zonă îngustă de calm ecuatorial. În mod
corespunzător, în cele trei oceane, se formeaz ă doi curenţi ecuatoriali, câte unul în fiecare
59
emisferă care se deplasează de la est spre vest, iar între acestea se formeaz ă contracurentul
ecuatorial care se deplasează în sens invers (de la vest spre est). În zonele temperate ale celor
două emisfere predomină vânturile de vest, iar în cele polare vânturile polare de est. Sub acţiunea
acestor vânturi apar curenţi de apă a căror direcţii diferite duc la formarea unor mi şcări giratorii
ample. La nord de euator se situeaz ă un circuit tropical de nord (în sens invers acelor de
ceasornic), la latitudini mai mari un circuit subtropical (în sensul acelor de ceasornic) şi unul
subarctic (în sens invers acelor de ceasornic). În emisfera sudică există trei circuite similare, dar cu
un sensuri de mişcare inversate. Această circulaţie determină asimetria termică dintre regiunile
vestice şi cele estice ale oceanelor Atlantic şi Pacific.
Curenţii orizontali pot determina şi o deplasare pe vertical ă a maselor de apă. În zona de
convergenţă a curenţilor de suprafaţă există o deplasare descendentă a apei, iar în zonele de
divergen ţă iau naştere curenţi ascendenţi. Mişcarea ascendentă a apei poartă numele de
upwelling, iar cea descendentă de downwelling. Curenţii ascendenţi aduc la suprafaţă apele reci şi
bogate în săruri nutritive din adâncime, ceea ce determină o mare dezvoltate a fito- şi
zooplanctonului.
Circulaţia termohalină antrenează nu numai apele superficiale, ci şi pe cele de adâncime şi
sunt generate de variaţiile de densitate ale apei. Această circulaţie este lentă, de cel mult 10-20
cm/s. Apele polare reci, şi deci mai grele, circulă în zona abisală în sensul de la poli spre ecuator,
unde iesspre
ecuator la suprafa
poli. ţă, şi după încălzire pot fi antrenate în curenţi superficiali care au direcţia de la
Mareele. Un loc aparte în mi şcările Oceanului Planetar îl ocupă mareele, adică ridicările
(fluxul) şi coborârile (refluxul) nivelului apelor. Mareele iau naştere datorită interacţiunii dintre
atracţia gravitaţională a Lunii şi Soarelui asupra Pământului şi forţa centrifugă generată de rotaţia
sistemului Pământ - Lună. În mod obişnuit se produc două maree înalte şi două maree joase pe zi
lunară (maree semidiurne) care au ritmicitate de 12 ore şi 25 de minute, adic ă la o jumătate de zi
lunară (24h50'). Deoarece Oceanul Planetar nu acoperă în mod uniform suprafaţa Pământului,
formând bazine oceanice şi maritime cu întinderi şi adâncimi foarte variate, masele de apă
oscilează după un ritm propriu, ceea ce determină în unele regiuni apariţia doar a unei singure
maree pe zi ( maree diurne), iar în altele dou ă maree cu amplitudini diferite (maree mixte). Când
Soarele şi Luna se dispun pe aceeaşi dreaptă, fie pe ambele părţi ale Pământului (de Lună plină),
fie una încufacele
selenare
ţa celeilalte, pe aceeaşi parte (de Lună nouă), atunci, datorită suprapunerii mareelor
solare, mareele ating cele mai mari amplitudini. Acestea sunt aşa-numitele ape vii
sau maree de sizigii. Când Soarele şi Luna formează faţă de P ământ un unghi drept (în primul şi
ultimul pătrar), fluxul şi refluxul înregistrează valori minime. Este ceea ce numim ape moarte sau
maree de cvadratură. Fiecare dintre aceste maree au loc o dată la 14 zile. Datorită faptului că
orbita Lunii nu este circulară ci eliptică, mareele mai puternice iau naştere în momentul când Luna
se găseşte la distanţa cea mai apropiată de Pământ (maree de perigeu), în timp ce mareele mai
puţin intense au loc când satelitul nostru natural este în pozi ţia cea mai îndepărtată (maree de
apogeu).
Temperatura. Deoarece cantitatea de energie solar ă primită pe unitatea de suprafaţă diferă
între zonele intertropicale, temperate şi cele polare, temperatura apelor de suprafa ţă este strâns
legată latitudine şi anotimpuri. Cele mai ridicate valori termice medii anuale nu se întâlnesc chiar în
apele ecuatoriale, ci în apele tropicale. Apele din emisfera nordică sunt mai calde decât cele din
emisfera sudică datorită influenţei calotei de gheaţă antarctice.
O influenţă deosebită asupra temperaturii apelor de la suprafaţa mărilor şi oceanelor o au
curenţii oceanici – calzi sau reci – ce modific ă repartiţia temperaturilor medii anuale, făcând ca
izotermele să nu coincidă cu paralelele. Din această cauză, apele ţărmurilor răsăritene ale
Atlanticului de Nord şi ale Pacificului de Nord sunt mai calde decât apele ţărmurilor apusene ale
celor două oceane.
În general, pentru viaţa organismelor ce trăiesc la suprafaţa mărilor, un rol deosebit îl au
temperaturile extreme şi mai puţin media anuală a valorilor termice. Variaţiile sezoniere ale
temperaturii se resimt până la aproximativ 200 m adâncime. Temperaturile extreme de la suprafaţa
Oceanului Planetar oscilează între –2°C în apele polare în timpul iernii şi 35°C în Golful Persic în
cursul verii. Diferenţele reduse ale temperaturii apelor de suprafaţă, de cel mult 4-5°C între cele
două anotimpuri extreme ale anului sunt prielnice organismelor stenoterme. Amplitudinea
temperaturii la suprafaţă poate fi de 8°C în Marea Mânecii (9°C în februarie şi 17°C în august), de
60
peste 10°C în Marea Mediteran ă (12°C în februarie şi 25°C în august) şi chiar de 27°C în Marea
Neagră (–1,3°C în februarie şi 26°C în august).
Pe verticală masa apelor oceanice prezintă trei straturi termice distincte:
1) termosfera sau troposfera marină, ce poate atinge o grosime maximă de 500 m. Această
zonă prezintă curenţi verticali şi orizontali şi unde se înregistrează o scădere progresivă a
temperaturii cu adâncimea (de aproape 2°C la fiecare 100 m). Aici au loc oscilaţii sezoniere şi
chiar diurne ale temperaturii apei;
2) termoclina sau pătură saltului termic este zona de discontinuitate, în care temperatura
apei scade brusc odată cu creşterea adâncimii. Grosimea termoclinei depinde de zona geografic ă
şi variază între 50 şi 300 m. În apele tropicale termoclina este permanentă şi se află mai aproape
de suprafaţă, iar în cele polare este practic absent ă. În regiunile temperate în straturile de la
suprafaţă există şi o termoclină temporară sau sezonieră, care se instalează doar în perioada
caldă a anului;
3) psichrosfera sau stratosfera marină este situată sub 500 m adâncime. Masa de ap ă de
aici se caracterizează printr-o circulaţie slabă şi printr-o temperatură scăzută şi uniformă, ce scade
foarte puţin cu adâncimea. Aici nu se resimt varia ţiile sezoniere sau anuale ale temperaturii. În
general, apele sub 3000-4000 m adâncime sunt relativ izoterme.
Proprietăţile optice. Cantitatea de lumină din apele marine şi oceanice descreşte rapid
odat ă cu ăcre
insuficient ştereaexisten
pentru adâncimii, astfel La
ţa plantelor. încât deja lamari,
latitudini o adâncime
acolo undederazele
100-200 m cad
solare aceasta
oblic, devine
lumina
pătrunde la o adâncime mai mică decât la tropice. În afara poziţiei geografice şi perioadei anului,
adâncimea la care pătrunde lumina depinde de transparenţă, care este determinată de cantitatea
de suspensii din apă.
Mările polare au o transparenţă redusă din cauza bogăţiei în plancton. Mările tropicale au o
transparenţă mare, fiind slab populate de plancton. În apele neritice transparenţa este mult mai
redusă decât în cele din larg din cauza aportului de pe uscat a suspensiilor fine. Transparen ţa
maximă variază în diferite bazine şi poate fi de până la 66,5 m în Marea Sargasselor, 60 m în
Oceanul Pacific şi în Marea Mediterană, 51 m în Marea Ro şie, 28 m în Marea Neagră, 25 m în
Marea Caspică, 23 m în Marea Nordului şi 13 m în Marea Baltică. În Marea Azov transparenţa este
de 2,75 m, iar în timpul verii scade la numai 10 cm.
Salinitatea
continentale . Elementul
îl reprezint distinctiv
ă salinitatea (S‰prin carecare
), prin mările
se îniţelege
ş oceanele se deosebesc de apele
greutatea în grame a tuturor
sărurilor minerale dizolvate în 1000 g de apă marină sau grame la mie (‰). Valoarea medie a
salinităţii Oceanului Planetar este de 35‰, intervalul de varia ţie cel mai frecvent fiind cuprins între
33 şi 37‰.
Salinitatea poate avea valori diferite de la o zonă la alta, datorită, pe de o parte, evaporaţiei
ce determină creşterea conţinutului de săruri, iar, pe de altă parte, aportului apelor dulci
(precipitaţii, gheţari, fluvii etc.) care, dimpotrivă, duc la o diminuare a acesteia. La latitudini mari,
topirea gheţii, precipitaţiile bogate şi aportul continental de ape reduce salinitatea apelor de
suprafaţă sub 34‰. În apropierea coastei sau în mările şi golfurile parţial izolate salinitatea suferă
variaţii şi mai mari.
Deşi conţinutul total de săruri prezintă variaţii importante, raportul dintre principalii
componenţi dizolvaţi se menţine constant. De aceea, pentru calculul salinit ăţii apei marine în mod
frecvent se utilizează cantitatea de cloruri (în grame existente) în 1000 g de ap ă de mare conform
formulei:
S‰ = 0,030 + 1,805Cl‰
Există o diferenţiere a salinităţii apelor superficiale în raport cu latitudinea (figura 3.4.). La

latitudini egale salinitatea este mai mare în emisfera sudică, datorită extinderii deosebite a
suprafeţelor oceanice, comparativ cu cele continentale, precum şi a aportului mult mai redus al
apelor râurilor şi fluviilor ce se varsă în ocean. Salinitatea mai redusă din zona latitudinilor mari se
explică prin topirea gheţarilor ce aduc astfel cantităţi importante de apă dulce în bazinele oceanice.
Evaporarea intensă, cât şi cantităţile reduse de precipitaţii atmosferice determină valorile ridicate
ale salinităţii oceanice în zonele tropicale.
61
Fig. nr. 3.4. – Variaţia salinităţii apelor de suprafaţă (linia continuă) şi a balanţei între evaporaţie şi precipitaţie (linia
întreruptă) în funcţie de latitudine (după Sverdrup, 1942, din Levinton, 1995)
Salinitatea creşte odată cu adâncimea, atât datorită stratificării verticale a apei dup ă
densitate cât şi datorită aportului de apă dulce al fluviilor şi gheţarilor, ce micşorează valorile
salinităţii apelor de suprafaţă.
Salinitatea, alături de temperatură, are un rol important în circula ţia apelor oceanice,
influenţând densitatea acestora. Curenţii verticali, ce iau naştere datorită densităţii diferite a apelor
oceanice, permit un schimb continuu între diferitele pături de apă, ceea ce favorizează creşterea
conţinutului în săruri nutritive a apelor superficiale, oferind condi ţii optime pentru dezvoltarea
fitoplanctonului sau dimpotrivă îmbogăţesc apele adânci în oxigen dizolvat.
Creşterea salinităţii atrage după sine modificări importante ale proprietăţilor fizice ale apei
marine, cunoscute sub numele de proprietăţi coligative. Cele mai importante efecte ale salinizării
apei sunt:
1) creşterea căldurii specifice, ceea ce duce implicit la creşterea punctului de fierbere a
apei comparativ cu cel al apelor dulci, astfel încât apa marină cu o salinitate de 35‰ fierbe la
100,56°C;
2) scăderea punctului de îngheţ al apei, care în cazul apelor oceanice cu o salinitate de
35‰ este la –1,9°C;
3) creşterea densităţii apei marine are loc aproape liniar cu cea a salinităţii;
4) scăderea temperaturii densităţii maxime până la valori inferioare punctului de îngheţ al
apei dulci (0°C);
5) scăderea presiunii vaporilor de apă, deoarece cantitatea mai mare de săruri face ca
moleculele de apă să fie mai puţin disponibile pentru evaporare şi, în felul acesta, moleculele de
apă sărată trec mai greu din faza lichid ă în cea gazoasă;
membrane 6) creşterea presiunii osmotice, care are o mare importanţă pentru organismele ale căror
celulare permit un schimb permanent de lichide între mediul intern şi cel extern.
Relaţiile dintre salinitate, temperatura densităţii maxime şi punctul de îngheţ diferit al apelor
marine împiedică îngheţarea totală a oceanului. Astfel, în apele marine cu salinitate mai mare de
24,7‰ temperatura densităţii maxime este mai coborâtă decât cea a temperaturii de îngheţ (figura
3.5.). Prin urmare, apa devine tot mai densă pe măsură ce se răceşte. Datorită faptului că procesul
de r ăcire se produce mai întâi la suprafaţă, apa superficială, cu o densitate mai ridicat ă, coboară,
fiind înlocuită de apa mai caldă şi deci mai puţin densă din adâncuri. Când şi acest strat de apă se
va răci, se va afunda, luând astfel na ştere o circulaţie permanentă între diferitele straturi de apă,
iar procesul de îngheţ nu va avea loc decât în momentul în care întreg volumul de ap ă va ajunge la
temperatura punctului de îngheţ. Asemenea situaţii sunt posibile numai în cazul mărilor puţin
adânci şi cu salinitate redusă, unde după omogenizarea întregului volum de apă se poate forma
podul de gheaţă.
62
Fig. nr. 3.5. – Variaţia temperaturii densităţii maxime şi a punctului de îngheţ în funcţie de salinitate (după Sverdrup et al.,
1942, din Ross, 1976)
Salinitatea are o deosebită însemnătate în întreaga activitate fiziologică a organismelor

marine. Marea majoritate a organismelor marine sunt izoosmotice, adică se află în echilibru
osmotic cu apa înconjurătoare. Compoziţia ionică a mediului lor intern este similară cu cea a apei
marine. Variaţiile salinităţii apei au repercusiuni asupra concentra ţiei fluidelor din mediul lor intern
datorită pasajului apei înspre sau dinspre corpul lor în vederea men ţinerii echilibrului osmotic.
Aceste modificări sunt adeseori însoţite de schimbarea proporţiilor dintre ionii care intr ă în
constituţia protoplasmei lor celulare. Îndepărtarea de limitele concentraţiei normale a mediului lor
intern duce la perturbări ale metabolismului sau chiar la moarte.
Majoritatea
eurihaline, organismelor
în special cele care trmarine
ăiesc însunt stenohaline.
estuare. Existăcare
Organismele şi organisme organisme
menţin echilibrul marine
osmotic cu
mediul lor înconjurător în condiţii variabile de salinitate se numesc poikilosmotice, incluzând câteva
specii larg eurihaline, ca de exemplu Arenicola marina, Mytilus edulis, Balanus improvisus sau
Perinereis cultrifera.
Alte organisme sunt capabile să-şi menţină constantă concentraţia mediului intern chiar în
condiţii variabile ale salinităţii apei. Aceste organisme sunt capabile de osmoreglare şi se numesc
homeosmotice. Din această categorie fac parte, de pildă, crabul de iarbă, Carcinus maenas,
polichetul Hediste diversicolor, creveta Palaemon serratus sau amfipodul Gammarus locusta.
În mod indirect variaţiile de salinitate, prin modificarea densităţii, influenţează flotabilitatea
unor organisme planctonice.
Oxigenul. Deoarece concentraţia oxigenului dizolvat este invers proporţională cu
salinitatea,
asemenea, la aceeaşţi iatemperatur
concentra
ă apa marină conţine mult mai puţin oxigen ca apa dulce. De
oxigenului dizolvat este invers proporţională cu temperatura, motiv pentru
care apele marine din zonele polare, mai reci şi cu o salinitate mai redus ă, sunt în general mai
bogate în oxigen decât cele tropicale. O serie de alţi factori, între care contactul permanent cu
atmosfera, valurile, mareele şi curenţii, contribuie la îmbogăţirea apei marine în oxigen.
Există o variaţie a cantităţii de oxigen dizolvat în raport cu adâncimea (figura 3.6.). Astfel, în
stratul superficial oxigenul se găseşte la saturaţie datorită difuziei din atmosferă. Mai spre adânc,
în zona maximumului fotosintetic (10-20 m) apa prezintă gradul cel mai ridicat de saturaţie cu
oxigen (până la 180%). Sub zona eufotică concentraţia oxigenului solvit scade treptat, atingând un
nivel minim pe la 500-700 m în apele din zona intertropical ă şi între 800-1000 m în apele
temperate şi polare. Această zonă a minimului de oxigen poate avea în unele regiuni valori ce se
apropie de zero. O primă explicaţie ar fi lipsa curenţilor pe verticală în acest strat de ap ă. Cea de-a
doua ar fi că în acest strat oxigenul este puternic consumat pentru descompunerea produ şilor
organici proveniţi din straturile superioare şi care cad sub forma aşa-numitei “ploi de cadavre”. Sub
63
zona minimului de oxigen concentra ţia oxigenului creşte din nou cu adâncimea până aproape de
fund, datorită aportului de ape reci, bogate în oxigen, rezultate din scufundarea apelor polare
superficiale. În pătura de contact a apei cu fundul marin cantitatea de oxigen dizolvat scade
simţitor din cauza proceselor intense de descompunere microbian ă din sedimente.
Fig. nr. 3.6. – Variaţia concentraţiei oxigenului dizolvat în funcţie de adâncime în zona tropical ă a Oceanului Pacific de
est (linia întreruptă) şi cea tropicală a Oceanului Atlantic (linia continuă) (după Ingmanson şi Wallace, 1973, din
Nybakken, 1988)
Este bine cunoscut rolul manganului în oxigenarea apelor marine adânci, care este
considerat un veritabil “cărăuş” al oxigenului. În apele superficiale manganul se găseşte sub formă
coloidală. Ionii de mangan se transform ă în oxizi greu solubili, care sunt antrena ţi de curent spre
adânc, unde cedează oxigenul. Ionii devin mai uşor şi urcă la suprafaţă unde se oxidează din nou
şi ciclul se reia.
3.6.5. Biocenozele marine

Fitoplanctonul marin constă mai ales din diatomee şi dinoflagelate, la care se mai adaug ă
cocolitoforidele, cianobacteriile, criptomonadele, silicoflagelatele şi unele cloroficee. Diatomeele
sunt dominante ca număr de specii şi ca număr de indivizi, mai ales în mările reci. Cele mai
caracteristice genuri de diatomee planctonice sunt Chaetoceros, Rhizosolenia, Nitzschia, Navicula,
Thalassiosira, Skeletonema, Coscinodiscus, Biddulphia, Fragilaria, Asterionella etc. Dinoflagelatele
sunt prezente atât în apele oceanice, cât şi în cele neritice. Ele sunt mai numeroase în m ările mai
calde, în care pot fi mai numeroase decât diatomeele, dar se întâlnesc şi în mările reci, mai ales
vara şi toamna. Dintre dinoficee cele mai comune genuri sunt Ceratium, Peridinium, Dinophysis,
Gonyaulax etc. Unele dinoflagelate (Protogonyaulax , Gonyaulax şi Gymnodinum) sunt
responsabile de producerea „mareelor ro şii”, când din cauza înmulţirii lor exagerate apa capătă o
culoare roşie-cărămizie. Cocolitoforidele se întâlnesc frecvent în apele oligotrofe ale zonelor
tropicale. Silicoflagelatele sunt prezente adesea în număr mare, mai ales în apele mai reci.
Cyanobacteriile sunt abundente în apele costiere şi cele salmastre. Multe cianobacterii sunt
capabile să fixeze azotul molecular, de aceea se întâlnesc cu prec ădere în apele sărace în
nutrienţi. Uneori ele se înmulţesc aşa de tare încât pot colora apa. Algele verzi sunt rare în apele
marine, dar pot domina fitoplanctonul lagunelor şi estuarelor, mai ales în sezonul de var ă şi de
toamnă. Flagelatele criptomonade sunt larg răspândite şi abundente în unele estuare.
64
Fitoplanctonul se caracterizează printr-o variaţie extraordinară a abundenţei, atât în spaţiu

cât şi în timp. Variaţia distribuţiei fitoplanctonului este determinată în special de penetrabilitatea
radiaţiei luminoase, de conţinutul în săruri nutritive şi de consumul din partea fitoplanctonofagilor.
Fitoplanctonul este localizat numai în zona fotică. Maximul fitoplanctonic se situează la
adâncimi ce oscilează între 25 şi 55 m, în funcţie de latitudine şi transparenţa apei, deoarece
lumina puternică poate frâna sau limita dezvoltarea organismelor vegetale, mai ales din cauza
acţiunii nocive a radiaţiilor UV asupra pigmenţilor asimilatori.
Un alt factor care influenţează cantitatea fitoplanctonului este concentraţia apei în săruri
nutritive, mai ales azotaţi şi fosfaţi, dar şi fier, mangan şi unele vitamine (de ex. vitamina B 12).
Algele diatomee au în plus nevoie de silica ţi pentru elaborarea exoscheletului.
La poli densitatea fitoplanctonică maximă se manifestă în cursul verii polare, atât datorită
faptului că în cursul verii polare soarele lumineaz ă continuu, ziua şi noaptea, cât şi, mai ales,
datorită bogăţiei mari în substanţe biogene acumulate în decursul celor aproape opt luni de iarn ă
polară.
În regiunile temperate la începutul prim ăverii, când durata zilei începe să crească, are loc o
înmulţire rapidă a fitoplanctonului, în care predomină doar câteva specii de diatomee. În această
perioadă apa capătă o culoare brun-verzuie din cauza densit ăţii extraordinare a diatomeelor.
Îndată ce rezervele de săruri nutritive din apele de suprafaţă sunt epuizate are loc un declin al
abunden ţei ădiatomeelor,
spre toamn astfel
se înregistreaz ă unîncât vara maxim
al doilea fitoplanctonul este mai
fitoplanctonic, înspu in abundent.
ă ţmult mai redusIncaunele regiuni
amplitudine
decât cel de primăvară (figura 3.7.).
Fig. nr. 3.7. – Diagramă generalizată ce ilustrează variaţiile sezoniere ale intensit ăţii luminii, temperaturii, concentraţiei
substanţelor biogene şi ale abundenţei fito- şi zooplanctonului în apele temperate neritice (dup ă Tait, 1971)
În apele tropicale variaţiile abundenţei fitoplanctonice sunt atenuate din cauza uniformităţii
condiţiilor de mediu de aici de-a lungul întregului an.
În zonele de upwelling, unde există un aport permanent de nutrienţi din apele adânci,
fitoplanctonul se dezvoltă din abundenţă anul întreg. De altfel, zonele de upwelling sunt cele mai
productive zone ale Oceanului Planetar.
Fitoplanctonul neritic este mult mai bogat decât cel oceanic din cauza aportului nutrien ţilor
de pe continent, aşa-numitul outwelling. În mările mărginaşe şi mai ales în cele închise (Marea
Neagră, Marea Azov) aportul crescut de substan ţe nutritive transportate de către fluvii poate
65
determina frecvente fenomene de “înflorire” a apelor, care sunt o consecinţă a înmulţirii exagerate
a organismelor fitoplanctonice.
Zooplanctonul erbivor poate provoca varia ţii substanţiale ale abundenţei fitoplanctonului.
Acest lucru reiese din observaţia că declinul de primăvară a fitoplanctonului este mult mai rapid
decât cel care s-ar datora numai epuiz ării nutrienţilor. Mai mult de atât, nutrienţii niciodată nu
dispar complet din apele de suprafaţă, cum ar reieşi dacă ei ar fi factorul limitativ. În unele zone
zooplanctonul poate consuma zilnic peste 50% din cantitatea de fitoplancton.
Pe lângă variaţiile pronunţate ale abundenţei fitoplanctonului în decursul unui an, exist ă o
schimbare evidentă în ceea ce priveşte compoziţia specifică. Această schimbare a speciilor
dominante de la un anotimp la altul poartă numele de succesiune sezonieră. În cadrul acestei
succesiuni una sau mai multe specii de diatomee, dinoflagelate sau cocolitoforide predomin ă în
plancton pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă după care sunt înlocuite de alte
specii. Aceste succesiuni au o repetitivitate anuală. Astfel, în mările temperate apariţia
maximumului fitoplanctonic de primăvară este determinată de diatomeele de dimensiuni mici şi cu
rate de înmulţire ridicate. Acestea sunt urmate la sfâr şitul primăverii de diatomeele de talie mai
mare, care vara sunt înlocuite de dinoflagelate. În mările tropicale şi subtropicale cocolitoforidele şi
dinofitele predomină în tot lungul anului, deşi periodic pot avea loc dezvolt ări explozive ale
diatomeelor.
Zooplanctonul
Holoplanctonulmarin este
mărilor şi extrem de divers
oceanelor şi răspândit
este dominat până laţiecele
în propor de mai mari adâncimi.
70-90% de crustacee,
dintre care cele mai numeroase sunt copepodele ( Oithona nana, Cyclopina gracilis, Calanipeda
aquaedulcis, Calanus finmarchicus, Paracalanus parvus, Pseudocalanus elongatus, Calocalanus
plumulosus, Acartia clausi, Centropages typicus, Temora longicornis). Alte crustacee bine
reprezentate în holoplanctonul marin sunt eufauziacele (Euphausia superba, Meganyctiphanes
norvegica, Nyctiphanes şi Thysanoessa), cladocerele (Penilia avirostris, Evadne tergestina, E.
nordmanni, E. spinifera, Podon leuckarti, P. polyphemoides şi Polyphemus pediculus), ostracodele
(Cypridina, Conchoecia şi Philomedes), amfipodele (Euthemisto, Hyperia) şi misidaceele.
Protozoarele sunt bine reprezentate în planctonul marin atât ca num ăr de specii, cât şi ca
număr de indivizi. Dintre protozoare cele mai numeroase sunt foraminiferele ( Gobigerina,
Globorotalia) şi radiolarii (Acanthometron). Reprezentanţii acestor două ordine sunt atât de
abunden
fundurilori marine
ţ şi de larg răspândiţi încât scheletele lor au format depozite groase pe arii extinse ale
adânci. Consumatori primari importan ţi sunt ciliatele şi micile flagelate
nefotosintetizante. Ciliatele, în special reprezentanţii familiei Tintinnoidea, se găsesc mai ales în
planctonul din apropierea coastelor.
Reprezentanţi holoplanctonici ai celenteratelor sunt scifozoarele, sifonoforele şi ctenoforele.
Scifomeduzele se numără printre cele mai mari organisme planctonice şi câteodată sunt prezente
în număr mare. Dintre moluştele adaptate la viaţa planctonică fac parte gasteropodele pteropode şi
heteropode. Tot în holoplancton pot fi incluse şi sepiile mici. Din holoplancton mai fac parte
chetognatele, rotiferele, unii nemerţieni, polichete şi urocordate.
Meroplanctonul este localizat mai ales în regiunile pelagialului neritic. Are un pronun ţat
caracter sezonier, fiind în strânsă dependenţă de perioada de reproducere a formelor adulte.
Meroplanctonul este mult mai diversificat decât holoplanctonul, fiind alc ătuit din ouăle şi larvele
aparţinând aproape tuturor grupelor de organisme marine.
Răspândirea zooplanctonului este extrem de inegală, atât pe orizontală, cât şi în adâncime.
Variaţiile în abundenţa zooplanctonului sunt însă mai puţin pronunţate decât cele ale
fitoplanctonului şi se datorează atât evoluţiei sezoniere a factorilor de mediu, ci şi unor fenomene
cu repetare ritmică, constantă. Aglomerările eterogene de plancton se datorează în general
curenţilor de suprafaţă care antrenează planctonul spre anumite zone. Hrana, de asemenea, poate
atrage mase mari de zooplancton, ca şi ariile optime pentru reproducere.
În ceea ce priveşte dinamica anuală, zooplanctonul atinge maximul după intrarea în declin
a exploziei de primăvară a diatomeelor (figura 3.7.). Această creştere a zooplanctonului este dată
în special de copepodele calanoide, care sunt principalii consumatori ai diatomeelor. Spre sfârşitul
primăverii şi începutul verii se înregistreaz ă o creştere considerabilă a abundenţei organismelor
meroplanctonice. Vara acestea sunt urmate de dezvoltarea popula ţiilor de peşti şi nevertebrate
zooplanctonofage. Deosebit de abundente în această perioadă sunt meduzele şi ctenoforele care
66
se hrănesc intens cu copepode şi larvele planctonice. Tot atunci se pot dezvolta chetognatele şi
tunicatele.
Zooplanctonul poate efectua migraţii nictemerale active pe verticală în decursul unei zile.
Astfel, ziua organismele planctonice se ţin la adâncimi mai mari, iar noaptea se adună în apele de
la suprafaţă. De asemenea, temperatura poate influenţa migraţiile verticale. În acest caz
adâncimea maximă la care coboară aceste organisme este dată de temperatură.
Pe lângă migraţiile circadiene, mai există şi migraţii sezoniere pe verticală. Astfel, unele
chetognate şi unele copepode ale genului Calanus coboară în ape mai adânci către toamnă pentru
iernat.
Majoritatea zooplancterilor se hrănesc cu fitoplancton, fiind considerate erbivore. În afar ă
de fitoplancton, zooplanctonul filtrator se hrăneşte şi cu suspensiile organice moarte (detritus). În
unele cazuri detritusul împreună cu flora bacteriană ce se dezvoltă pe acesta joacă un rol chiar mai
mare decât planctonul viu. Protozoarele planctonice au un rol deosebit în lanţul trofic planctonic,
reprezentând o verigă majoră dintre bacterii şi zooplanctonul de talie mai mare.
Nectonul marin se compune în special din peştii osoşi şi cei cartilaginoşi, la care se mai
adaugă mamiferele, reptilele şi păsările marine. Dintre nevertebrate singurele care pot fi
considerate ca aparţinând nectonului sunt unele moluşte cefalopode, ca de exemplu calmarii şi
sepiile.
viaţă înÎnzona
cadrulepipelagic
nectonului putemă distinge
ă poart numele anumite grupuri de .peAici
de holoepipelagici şti. Peştii care anumite
includem îşi petrecspecii
întreaga
de
rechini, majoritatea peştilor zburători, speciile de ton, peştele-spadă, peştele-lun ă (Mola mola) etc.
Aceşti peşti au, de regulă, icre şi larve epipelagice şi sunt cei mai răspândiţi în apele de suprafa ţă
din zonele tropicale şi subtropicale.
Peştii care îşi petrec doar o parte din ciclul lor de viaţă în epipelagial sunt denumiţi
meroepipelagici. Acest grup este mai diversificat şi cuprinde acei peşti care ca adulţi trăiesc în
zona epipelagică, dar se reproduc în apele din apropierea coastelor (heringul Clupea harengus,
rechinul-balen ă Rhincodon typus) sau chiar în apele continentale (somonul). Al ţi peşti pătrund în
epipelagial noaptea când unii peşti din apele adânci, ca de pildă peştele lanternă (Myctophum),
migrează în apele de suprafaţă pentru a se hrăni.
Epipelagialul oceanic cuprinde peştii cei mai bine adaptaţi la viaţa pelagică. Aceştia au
corpul fuziform
se îndreapt
şi organe de înot bine dezvoltate. Aici trăiesc şi formează cârduri imense, care apoi
ă spre apele neritice, sardelele (Sardina pilchardus), scrumbiile (Scomber, Alosa),
stavridul (Trachurus mediterraneus), heringul (Clupea harengus), baracuda mare sau becuna
(Sphyraena barracuda) etc.
Nectonul neritic, deşi este sărac în ceea ce prive şte numărul de specii, este bine
reprezentat din punct de vedere cantitativ. De aceea mările epicontinentale constituie zonele cele
mai căutate pentru pescuit, reprezentând aproape 90% din pescuitul mondial. Dintre cele mai
productive mări fac parte Marea Nordului, Marea Baltic ă, dar şi alte regiuni ale şelfului european
unde se pescuieşte heringul, sardelele, hamsiile (Engraulis spp.), codul (Gadus morrhua, G.
callarias, G. merlangus), stavridul, pălămida (Sarda sarda), scrumbia albastră (Scomber
scombrus), macroul etc.
Epineustonul marin este reprezentat doar prin câteva specii de ploşniţe de apă aparţinând
genurilor Halobates, Hermatobates şi Halovelia, care aleargă pe luciul apei în căutare de hrană.
Hiponeustonul marin este mult mai diversificat. Dintre reprezentanţii tipici ai
hiponeustonului marin pot fi citate unele copepode ( Pontella atlantica, P. mediterranea,
Anomalocera patersoni), izopode (Idothea metallica), ostracode, radiolari coloniali şi salpe. În
hiponeuston se aglomerează o serie de larve de molu şte, crevete şi crabi, ouăle polichetelor,
stadiile naupliale şi copepodit ale copepodelor, icrele de chefal, stavrid, hamsie şi alevinii unor
peşti. Pentru ouăle şi juvenilii hidrobionţilor, în special de peşti, stratul superficial de apă bine
încălzit şi aerat reprezintă un fel de „incubator”.
Pleustonul marin este reprezentat în special prin sifonofore (Physalia physalis, Velella
spirans) dintre animale şi prin algele genului Sargassum dintre plante. Atât animalele, cât şi
plantele pleustonice formează mari aglomerări la suprafaţa apei.
Fitobentosul marin este alcătuit în special din alge brune, ro şii şi verzi, la care se mai
adaugă unii licheni şi fanerogame marine. Dintre algele macrofite cele mai diversificate şi mai
abundente în apele marine sunt algele brune (Fucus, Ascophyllum, Cystoseira, Laminaria,
67
Macrocystis, Nereocystis), urmate de algele roşii (Phyllophora, Polysiphonia, Laurencia,

Ceramiun). Algele verzi au relativ puţini reprezentanţi marini (Ulva, Cladophora, Enteromorpha ,
Caulerpa), dar se pot dezvolta în număr mare mai ales în apele îndulcite ale lagunelor sau
estuarelor.
Lumina este factorul determinant în distribuţia algelor, inducând o selectare şi o etajare a
algelor în raport cu pigmenţii asimilatori. Astfel, algele verzi se întâlnesc mai ales în zonele pu ţin
adânci din preajma litoralului, deoarece au nevoie de lumina ro şie din spectrul luminos. Algele
brune se întâlnesc la adâncimi ceva mai mari, in timp ca algele ro şii pătrund cel mai adânc, putând
face fotosinteză şi în lumina verde-albastră. Algele brune preferă în general apele mai reci, în timp
ce algele roşii abundă în mările tropicale calde.
În mările temperate dezvoltarea maximă a algelor macrofite are loc în perioada rece a
anului. Cauza o constituie bog ăţia apei marine în substanţe nutritive în acest sezon; tot atunci
fitoplanctonul n-a apucat încă să se dezvolte masiv, deci nu stânjeneşte dezvoltarea macrofitelor.
Spermatofitele au pătruns în mediul marin de pe uscat sau din apele dulci, ceea ce explic ă
prezenţa lor în apele costiere pe funduri nisipoase-mâloase. Singurele spermatofite marine fac
parte din familia Zosteraceae, reprezentate prin circa 40 de specii aparţinând genurilor Zostera,
Posidonia, Cymodocea, Thalassia, Halophila şi Ruppia. Cele mai multe fanerogame marine
populează mările tropicale, deşi unele sunt răspândite şi în mările temperate. Cea mai larg
răspândit ă este Zostera
Zoobentosul marina
. Fundul (iarba
mării oferădecondi
mare).
ţii propice pentru dezvoltarea animalelor. Aici există o
hrană bogată sub forma resturilor de materii organice care cad pe fund din coloana de ap ă de
deasupra şi care în anumite zone pot susţine populaţii dense de organisme bentonice.
Diferitele părţi ale fundului mărilor şi oceanelor sunt populate de comunităţi caracteristice.
Aceste asocieri ale anumitor specii de animale sunt determinate în special de natura substratului
şi, într-o măsură mai mică, de caracteristicile fizice şi chimice ale apei. Distribuţia şi abundenţa
speciilor în cadrul comunităţilor bentonice este influenţată şi de factorii biotici, dintre care principalii
sunt competiţia şi prădătorismul.
Supralitoralul stâncos este populat de gasteropode (Littorina neritoides, L. saxatilis),
izopode (Ligia oceanica, L. italica), unii crabi (Pachygrapsus marmoratus, Birgus latro şi
Geograpsus spp.) şi insecte diptere. În zonele polare, acoperite în cea mai mare parte a anului de
gheţuri Comunit
comunităţăţile
ile supralitorale lipsesc.
supralitoralului nisipos şi nisipos-mâlos sunt alcătuite în cea mai mare parte
din amfipode (Talitrus saltator), cărora li se asociază insectele halofile litorale, unii p ăianjeni şi
miriapode. În regiunile tropicale aici sunt prezenţi crabii scormonitori ale genurilor Uca, Ocypoda şi
Cardisoma.
Etajul supralitoral mâlos sau mâlos-nisipos este populat de melcul pulmonat Alexia, diverse
insecte coleoptere (Bledius) şi diptere.
Pentru depozitele în descompunere de alge şi iarbă de mare aruncate la mal sunt
caracteristice amfipodele săritoare (Talorchestia deshayesii, Orchestia gammarella şi O.
montagui), izopodele (Tylos latreillei), coleopterele (Bledius), chilopodele, melcii pulmonaţi
(Truncatella subcylindrica, Ovatella myosotis, Alexia) şi oligochetul Enchytraeus albidus.
Partea superioară a eulitoralului stâncos este caracterizat prin “orizontul ciripedelor albe”,
cu Chthamalus stellatus mai sus şi cu Balanus balanoides mai jos. Aici mai trăiesc melcii Patella
vulgata, Siphonaria şi Nerita. În mările calde aici adesea se g ăsesc crabii Grapsus strigosus şi
Pachygrapsus marmoratus.
În orizontul inferior al eulitoralului stâncos se întâlnesc gasteropode (Patella, Nucella
lapillus, Littorina obtusata, L. littorea, L. littoralis şi Gibbula umbilicalis), poliplacofore (Chiton
cinereus), bivalve (Mytilus edulis), hidrozoare, antozoare ( Actinia equine), spongieri, briozoare,
polichete, crustacee (Sphaeroma serratum, Gammarus olivii.) şi stele de mare ( Asterias rubens).
Comunităţile de midii sunt caracteristice mărilor temperate, în timp ce în mările calde acestea sunt
înlocuite de comunit ăţile de stridii.
În eulitoralul nisipos se întâlnesc turbelariate Otoplana ( subterranean, Convoluta
roscoffensis), polichete (Ophelia bicornis, Pisione remota, Saccocirrus papillocercus şi Nerine
cirratulus), gasteropode (Terebra), bivalve (Donacilla cornea şi Donax spp.), misidacee
(Gastrosaccus sanctus), amfipode (Haustorius, Bathyporeia), izopode (Eurydice dollfusi) şi
decapode (Callianassa, Lysiosquilla, Arenaeus şi Emerita).
68
Eulitoralul mâlos şi mâlos-nisipos este slab reprezentat în specii. Specii caracteristice

întâlnite aici sunt polichetele (Hediste diversicolor, Arenicola marina, Pygospio elegans, Spio
filicornis, Eteone longa), priapulidele (Priapulus caudatus), bivalvele (Macoma baltica, Mya
arenaria, Ceratoderma edule), izopodele (Mesidothea entomon), amfipodele (Corophium
volutator), crabii (Carcinus maenas) şi castraveţii de mare (Echiurus echiurus). O altă comunitate a
eulitoralului mâlos este cea de mangrove din m ările tropicale.
În etajul sublitoral acţiunea atmosferică şi cea continentală este indirectă. Condiţiile de
mediu sunt destul de uniforme, din ce in ce mai atenuate pe m ăsura creşterii adâncimii. Se
prezintă foarte diversificat.
Pe fundurile pietroase predomină formele fixate, reprezentate prin spongieri, hidropolipi,
actinii ( Anemonia sulcata), polichete sedentare tubicole (Pomatoceros triqueter), bivalve (Mytilus
edulis, Pinctada vulgaris, stridii), briozoare şi ascidii. Tot aici se g ăsesc forme mai mult sau mai
puţin mobile – diferite gasteropode, stele de mare ( Marthasterias glacialis, Asterias rubens), arici
de mare (Paracentrotus lividus), crustacee şi peşti bentonici.
Pentru compoziţia comunităţilor de animale de pe substrat dur o importanţă deosebită o are
caracterul epibiozelor vegetale. Un mediu aparte îl reprezintă fitalul, format de desişurile de plante
marine. Ele asigură locul de trai, hrana, adăpostul şi loc pentru înmulţire pentru numeroase
animale, care la fel ca şi locuitorii zonelor stâncoase duc un mod de via ţă fixat sau sedentar. Aici
predomin ă formele
(Membranipora mici, binepolichete
), nematode, camuflate de spongieri,
(Spirorbis hidrozoare
), copepode ( Dynamena
harpacticide, pumila
ciripedul ), briozoare
Balanus , unele
amfipode (Caprella) şi izopode tubicole. Formele coloniale pot acoperi, sub formă de epibioză, cea
mai mare parte a plantelor.
În zonele mai adânci substratul dur trece de obicei în substrat alcătuit din prundiş, apoi în
cel nisipos. Pe fund nisipos predomină formele vagile, cele sedentare fiind rare. Ele trăiesc în
sediment sau se îngroapă temporar în el. Aşa sunt unele bivalve (Mya arenaria, Macoma baltica,
Angulus tenuis), melci (Hydrobia totteni, Nassa reticulata), polichete (Nereis virens, Heteromastus
filiformis, Lanice conchilega, Lumbrineris tenuis), copepode, crevete, echinoderme şi amfioxul
(Branchiostoma lanceolatum). Multe specii vagile prezintă o culoare homocromă, asemănătoare cu
cea a nisipului (cambulă, caracatiţe).
Între fundurile nisipoase şi cele mâloase nu există o delimitare netă, cele două tipuri de
sediment amestecându-se
ceea ce explic ă şi bogăţiaînmai
propor ţii diferite. Resursele de hrană pe fund mâlos sunt mai bogate,
mare a faunei de aici comparativ cu cea de pe fund nisipos.
Predomină formele mobile – turbelariate, polichete, unele izopode şi ostracode dintre crustacee.
Sunt prezente şi numeroase forme săpătoare, care trăiesc în galerii sau tuburi: polichete, molu şte
bivalve şi gasteropode şi echinoderme, dintre care cele mai multe sunt pelofage sau filtratoare.
Datorită abundenţei numerice mari fundurile mâloase sunt foarte productive. Baza trofic ă bogată
de aici asigură dezvoltarea aici a puietului multor specii de peşti cu valoare economică.
Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Apele marine
1. Cele mai mari amplitudini le au:

a) mareele de perigeu
b) mareele de sizigii
c) mareele de nadir
d) mareele mixte
2. În mările tropicale fitoplanctonul este dominat de:

a) cloroficee
b) dinoflagelate
c) diatomee
d) cianobacterii
3. În apele marine concentraţia minimă a oxigenului dizolvat se înregistrează între:

a) 500-100 m adâncime
b) 0-25 m adâncime
69
c) 6000-11.000 m adâncime
4. Salinitatea cea mai mare se înregistrează în:

a) regiunea polară
b) regiunea temperat ă
c) regiunea tropical ă
d) regiunea ecuatorială
5. Dezvoltarea maximă a fitoplanctonului marin din zonele polare se înregistrează:

a) iarna
b) primăvara
c) vara
d) toamna
6. Câmpiile abisale se întind între:

a) 200-3000 m adâncime
b) 3000-6000 m adâncime
c) 6000-11.000 m adâncime
7. Zooplanctonul marin este dominat de:

a) coccolitoforide
b) cladocere
c) copepode
8. Concentraţia oxigenului din apa marină variază:

a) direct proporţional cu temperatura
b) invers proporţional cu salinitatea
c) direct proporţional cu intensitatea respiraţiei organismelor acvatice
9. Circulaţia termohalină a apei marine este dată de:

a)
b) atrac
ţia gravitaţională a Lunii şi Pământului
variaţiile de densitate a apei
c) acţiunea forţei Coriolis
10. Transparenţa cea mai mare se înregistrează:

a) în mările polare
b) în mările temperate
c) în mările tropicale
11. Meroplanctonul este deosebit de dezvoltat în:

a) zona batipelagică
b) provincial neritică
c) provincial oceanică
12. Speciile marine eurihaline sunt caracteristice pentru:

a) estuare
b) recifele de corali
c) zonele abisale
70
Teme pentru examinarea finală
1. Descrieţi regimul termic al lacurilor naturale din zona temperată.

2. Cum se clasifică apele naturale după conţinutul de săruri minerale?
3. Enumeraţi proprietăţile coligative ale apei marine.
4. Care sunt categoriile dimensionale ale bentosului?
5. Enumeraţi deosebirile dintre o mla ştină eutrofă şi una oligotrofă.
6. Ce este ciclomorfoza şi prin ce se explic ă apariţia acestui fenomen?
7. Daţi exemple de organisme care se întâlnesc în potamon.
8. Care este dinamica populaţiilor fitoplanctonice din apele stătătoare din zona temperată?
9. care sunt diviziunile biologice ale domeniului pelagial?
10. Cum se explică faptul că hidratarea tisulară contribuie la creşterea flotabilităţii planctonului?
11. Explicaţi rolul de sistem-tampon al bicarbonaţilor dizolvaţi în apă.
12. Precizaţi rolul manganului în apele marine.
13. Care sunt consecinţele polarizării moleculei de apă.
14. Enumeraţi plantele care fac parte din flora moale
15. Care este semnificaţia biologică a relaţiei neliniare temperatură-densitate?
16. Cum se explică faptul că cele mai multe organisme planctonice au dimensiuni mici?
17.
18. Ce
De este punctul
ce apa marinde compensa
ă nu îngheaţăţ?ie şi care este semnificaţia lui biologică?
71
Bibliografie
Angelier, E., 2000 – Écologie des eaux courantes, Ed. Technique & Documentation, Paris
Antonescu, C.S., 1951 – Plantele de apă şi de mlaştină, Ed. de Stat pentru Literatura Ştiinţifică şi
Didactică, Bucureşti
Antonescu,
BucureC.S.,
şti 1967 – Biologia apelor, ediţia a 2-a revizuită, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bănărăscu, P. 1964. Fauna R.P.R. Pisces-Osteihtyes, vol. XIII, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti.
Bogoescu, C., 1976. Viaţa în apele curgătoare de munte. Natura, 6:
Boişteanu, T., 1980 – Hidrobiologie, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
Burian P.V., 2002 – Lacul de acumulare: Supraveghere biologică, Ed. University Press, Târgu-
Mureş
Buşniţă Th., Brezeanu Gh., Olteanu M., Popescu-Marinescu V., Prunescu-Arion E., Monografia
zonei Porţilor de Fier, Ed. Acad. R.S.R., 1970.
Cărăuşu S., 1957. Curs de hidrobiologie şi limnologie,
Cărăuşu, S., 1952 – Tratat de ihtiologie, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti
Chiriac, E., Udrescu, M., 1965 – Ghidul naturalistului în lumea apelor dulci, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Dussart Al.Limnologie.
Ionescu,B., 1972. Lumea L’étude
algelordes eaux
. Ed. Ştiincontinentales
ţifică, Bucure,şEd. Gauthier
ti. 184 pp. – Villars, Paris, 1966.
Konstantinov, A. S., 1986 – Obşciaia ghidrobiologhia, ediţia a 4-a, Ed. Vâs şaia şkola, Moskva
Lascu, C., Sârbu Ş., 1987 – Peşteri scufundate, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti
Madoni, P. (sub red.), 2005 – Depurazione biologica nei fanghi attivi . Univeristà degli studi di
Parma
Marcoci, S., Popescu, V., 1965 – Hidrochimie şi hidrobiologie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Mălăcea, I., 1969 – Biologia apelor impurificate. Bazele biologice ale protec ţiei apelor, Ed. Acad.
R.S.R., Bucureşti
Mustaţă, Gh., 1998 – Hidrobiologie, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi
Negrea, Ş., Negrea, A., 1975 – Ecologia populaţiilor de cladoceri şi gasteropode din zona
inundabilă a Dunării, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti
Nicoară, M., 2002 – Ecologie acvatică, Casa de Editură Venus, Iaşi
Nikolski, G. V., 1962 – Ecologia peştilor, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti
Nybakken, J.W., 1988 – Marine biology: an ecological approach, ediţia a 2-a, Ed. Harper & Row
Publishers, New York
Papadopol, M., 1978 – Hidrobiologie (Limnologie biologică), Bucureşti
Pârvu C. (sub red.), 1980 – Ecosistemele din România, Ed. Ceres, Bucureşti
Pârvu C., Îndrumar pentru cunoaşterea naturii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981. –
244 p.
Pora, E.A., Oros, I., 1974 – Limnologie şi oceanologie. Hidrobiologie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Pricope, F., 2007 – Hidrobiologie, eduţia a 2-a revizuită, Ed. Rovimed Publishers, Bacău
Surugiu, V., 2005 – Introducere în biologia marină, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
Tufescu, V., Tufescu M., 1981. – Ecologia şi activitatea umană, Ed. Albatros, Bucureşti
Vasiliu, G.D., Bănărescu, P., 1960 – Animale de apă dulce şi răspândirea lor, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti
Zaitsev, Yu.P., 1971 – Marine neustonology, Israel Program for Scientific Translations, Jerusalem
Zernov, S.A., 1949 – Obşceaia ghidrobiologhia, ediţia a 2-a, Ed. Akad. Nauk SSSR, Moskva-
Leningrad
72

Dokumen - Tips Suport Curs Id Hidrobiologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Suport Curs Id Hidrobiologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/10/2018 SuportCursIDHidrobiologie-slidepdf.

Datele de contact ale coordonatorului şi tutorelui de disciplină:

Propuneri tematice pentru activităţi tutoriale:

Obligaţii mimime ale studenţilor în vederea promovării examenului

Modul de stabilire a notei finale:

Teme de licenţă ce pot fi abordate în cadrul disciplinei

1.1. Structura moleculară a apei

1.2. Proprietăţile fizice ale apei

1.2.3. Presiunea hidrostatică

1.2.7. Mişcarea apei

1.3. Proprietăţile chimice ale apei

[H ] = [OH ] = 1/10.000.000 = 1/107 = 10

Sörensen a introdus termenul de exponent de hidrogen, notat cu pH, care reprezintă

Pentru apa pură pH = − log 10 7 = 7·log 10 = 7

În mod asemănător, pOH = − log [OH ] = − log 10 7 = 7

1.3.2. Sărurile dizolvate

Conţinutul procentual al elementelor majore din ap ă poate varia considerabil de la un bazin

1.3.3. Duritatea apei

NH3 ↔ N2 ↔ NO2 ↔ NO3

În ecosistemele acvatice există un echilibru între procesele de nitrificare şi de denitrificare,

1.3.5. Substanţele organice

1.3.6. Gazele dizolvate în apă

Se poate observa o dinamică sezonier ă a concentraţiei oxigenului (figura 1.5.). Deoarece

În apele stătătoare există o variaţie a concentraţiei oxigenului în raport cu adâncimea.

CO2 + H2O ↔ H2CO3

Acidul carbonic poate disocia în două trepte:

H2CO3 ↔ H + HCO3 ; HCO3 ↔ H + CO32

diferitor componente depinzând de pH-ul apei (figura 1.6.).

combinându-se cu ionii de Ca2 , formează un precipitat de CaCO3 şi concomitent are loc

naturale se comportă ca un sistem-tampon ce menţine pH-ul la valori relativ constante.

NH3 + H2O ↔ NH4 + OH + −

La o valoare a pH-ului sub 6,5 nitrificarea stagneaz ă, ceea ce înseamnă că amoniacul nu

Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Proprietăţile apei

3. Încălzirea apelor naturale se datoreaz ă:

4. Ce fel de agregate moleculare predomin ă în apa în stare solidă?

5. Apele din zonele polare prezintă:

6. Densitatea apei depinde:

8. Limita inferioară a zonei oligofotice (disfotice) este dată de:

9. Care dintre organismele enumerate mai jos sunt euriterme:

13. Apele marine sunt:

15. Care dintre ionii enumeraţi conferă apei duritate:

2. Asociaţii de organisme acvatice

2.1.2. Adaptările planctonului

Deoarece protoplasma vie are în medie o densitate de 1,05, greutatea specific ă a

2.2.1. Compoziţia nectonului

marini Pelamys platurus), iguana de Galápagos ( Amblyrhynchus cristatus) şi crocodili (Crocodylus

2.2.2. Adaptările nectonului

Pe lângă forma hidrodinamică a corpului, la asigurarea vitezei mari de deplasare contribuie

2.2.4. Migraţiile nectonului

Particularităţile condiţiilor de mediu au indus apariţia la reprezentanţii hiponeustonului a

2.5.1. Clasificările bentosului

2.5.2. Adaptările bentosului

2.6. Perifitonul sau epibioza

Întrebări de verificare şi evaluare a cunoştinţelor – Asociaţii de organisme acvatice

3. Care dintre următoarele grupări ecologice populează neustalul:

5. Care dintre următoarele adaptări servesc la micşorarea greutăţii restante:

7. Care dintre termenii enumeraţi mai jos desemnează biotopi acvatici:

10. Protoplasma celulară are o densitate medie în jur de:

12. Unde se găseşte cel mai dezvoltat zoopleuston ?

13. Formele bentonice săpătoare prezintă următoarele adaptări:

15. Care dintre următoarele organisme fac parte din hiponeuston ?

3. Tipuri de ecosisteme acvatice

3.1. Apele subterane