Investigatii Hidrodinamice Curs IPG Geologie PDF

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ŞI CU

FRECVENłĂ REDUSĂ
CONSTANTIN BRATU DORU STOIANOVICI
INVESTIGATII HIDRODINAMICE
- SUPORT DE CURS ȘI APLICAłII -
PLOIEȘTI 2016
C.Bratu, D.Stoianovici InvestigaŃii Hidrodinamice
INTRODUCERE
InvestigaŃiile hidrodinamice a zǎcǎmintelor de hidrocarburi precum

și a celor de apǎ, cuprind metode și metodologii de estimare a parametrilor
fizici și hidrodinamici ai stratului productiv folosind cercetǎrile prin sonde
și/sau analiza datelor de producŃie.
Spre deosebire de metodele fizico-chimice de cercetare, metodele
hidrodinamice nu se aplicǎ direct obiectului cercetat – zǎcǎmântul – ci unor
efecte ale lui care reprezintǎ autentice mesaje trimise de acesta la cererea
operatorului. Toate aceste mesaje au un conŃinut informaŃional bogat, dar
ascuns. El poate fi pus in evidenŃǎ numai în cadrul unor operaŃiuni
complexe de prelucrare a datelor de observaŃie, care reprezintǎ forme de
detectare a lor comparabile cu transpunerea în termeni generali, inteligibili,
a unui mesaj cifrat.
Cursul este structurat pe parcursul a cinci unități de învățare
(capitole) și are ca obiective principale înŃelegerea metodologiei de
interpretare a datelor de cercetare și/sau producŃie, apelând cronologic la:
bazele matematice ale cercetǎrii hidrodinamice a zǎcǎmintelor, metodele de
estimare a parametriilor fizici ai fluidelor cantonate în zǎcǎminte folosind
relaŃii sau diagrame de corelaŃie din literatura de specialitate, metode de
estimare a parametrilor fizici și hidrodinamici ai zǎcǎmintelor folosind date
de producŃie/cercetare care presupun curgerea în jurul sondelor ca fiind
staŃionarǎ, precum și la metodele de investigare a zǎcǎmintelor care pot da
atât informaŃii cantitative cât și calitative, metode ce au la bazǎ soluŃiile
ecuaŃiilor fundamentale de mișcare nestaŃionarǎ a fluidelor compresibile
prin medii poroase.
Toate aceste metode permit estimarea parametriilor: permeabilitatea
efectivǎ a fluidelor, porozitatea efectivǎ, coeficientul de difuzie hidraulicǎ
sau mobilitatea fluidului, factorul de sondǎ, raŃia de productivitate sau
receptivitate, volumul de pori al stratului, presiunea iniŃială sau presiunea
medie a zǎcǎmântului.
AplicaŃiile prezentate vor ajuta în mod hotǎrâtor la inŃelegerea
metodologiei de interpretare a datelor de cercetare și/sau producŃie.
Acest curs se adreseazǎ în special studenŃiilor Facultǎtii de Ingineria

Petrolului și Gazelor forma de învǎŃǎmant IFR dar și studenŃilor de la alte
forme de învǎŃǎmant din Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești precum și
inginerilor din industria de petrol și din domeniul hidrogeologiei.
2
CUPRINS
Capitolul 1
PROPRIETĂłILE FIZICE ALE MEDIILOR POROASE ŞI ALE
FLUIDELOR CANTONATE ............................................................................................ 7
1.1. Porozitatea ............................................................................................................. 7
1.2. SuprafaŃa specifică ................................................................................................. 9
1.3. Permeabilitatea ....................................................................................................... 10
1.4. Compresibilitatea ................................................................................................... 12
1.5. Factorul de volum al apei ....................................................................................... 13
1.6. Densitatea apelor de zăcământ ............................................................................... 13
1.7. Vâscozitatea apei ................................................................................................... 13
1.8. Compresibilitatea apelor de zăcământ ................................................................... 13
1.9. Factorul de abatere de la legea gazelor perfecte .................................................... 14
1.10. Factorul de volum al gazelor ................................................................................. 15
1.11. Densitatea gazelor .................................................................................................. 15
1.12. Coeficientul de compresibilitate al gazelor ........................................................... 16
1.13. Vâscozitatea gazelor .............................................................................................. 16
1.14. RaŃia de soluŃie ....................................................................................................... 16
1.15. Factorul de volum al petrolului .............................................................................. 16
1.16. Compresibilitatea petrolului .................................................................................. 17
Capitolul 2
ECUAłIILE FUNDAMENTALE ALE MIŞCĂRII FLUIDELOR PRIN MEDII
POROASE ŞI UNELE SOLUłII ALE ACESTORA ..................................................... 18
2.1. EcuaŃiile de stare .................................................................................................... 18
2.2. EcuaŃia de continuitate ........................................................................................... 19
2.3. EcuaŃia lui Darcy ................................................................................................... 20
2.4. EcuaŃiile fundamentale ale mişcărilor fluidelor omogene prin medii 22
poroase...................................................................................................................
2.5. SoluŃiile analitice ale ecuaŃiilor fundamentale de mişcare a fluidelor prin medii 27
poroase
2.5.1. CondiŃii staŃionare ................................................................................. 27
2.5.2. CondiŃii semistaŃionare ......................................................................... 32
2.5.3. CondiŃii nestaŃionare ............................................................................. 33
2.6. Fenomene de interferenŃă în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi .................. 35
Capitolul 3
CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI ÎN REGIM
STAłIONAR DE MIŞCARE ............................................................................................ 39
3.1. Lichide ................................................................................................................... 39
3.2. Gaze ......................................................................................................................... 42
3.3. Fluide multifazice .................................................................................................... 45
3
Capitolul 4
CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI ÎN REGIM
NESTAłIONAR DE MIŞCARE ....................................................................................... 48
4.1. Cercetarea zăcămintelor prin închiderea sondelor ................................................ 48
4.1.1. Sonde extractive de lichide omogene ................................................... 48
4.1.2. Sonde extractive de gaze naturale ........................................................ 58
4.1.3. Sonde extractive de fluide multifazice ................................................. 61
4.2. Cercetarea zăcămintelor la deschiderea sondelor .................................................. 63
4.2.1. Sonde extractive de lichide omogene ................................................... 65
4.2.2. Sonde de gaze ……………………………………………………… 67
4.3. Analiza datelor de cercetare şi de producŃie folosind teoria interferenŃei dintre 69
sonde
4.3.1. Estimarea presiunii iniŃiale de zăcământ ……………………….......... 69
4.3.2. Teste de interferenŃă care necesită oprirea sondelor ............................. 70
4.3.3. Teste de interferenŃă care nu necesită oprirea sondelor ........................ 73
4.3.4. Evaluarea limitelor unităŃilor hidrodinamice ........................................ 73
4.3.5. Folosirea datelor de producŃie în evaluarea parametrilor fizici ai
zăcământului de hidrocarburi ............................................................... 77
Capitolul 5
APLICAłII .......................................................................................................................... 81
ANEXE ................................................................................................................................. 117
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 146
4
Lista principalelor notaŃii
a - constantă, coeficient;
A -secŃiunea de curgere, constantă;
b - factor de volum, coeficient;
cA - factor de formă;
C - factor de înmagazinare a fluidelor în sonde;
d - distanŃa între două puncte (sonde), diametrul echivalent al interstiŃiilor sau
granulele de nisip;
D - diametrul unor baterii de sonde, factorul neDarcy sau factorul inerŃial;
E - funcŃia integral exponenŃială
EI - efectul de interferenŃă;
g - acceleraŃia gravitaŃiei;
G - rezerva de gaze;
∆G - cumulativul de gaze produs;
h - grosimea efectivă a stratului, disipare de energie;
H - sarcina intr-un punct; panta hidraulică;
IP - indice de productivitate;
I (II) - indice de receptivitate;
RP - raŃia de productivitate;
K - coeficient de filtrare;
k - permeabilitatea absolută;
lc - lungimea caracteristică;
L - lungimea;
m - porozitatea absolută;
M - masa unei molecule gram, debit masic;
n - număr de sonde;
N - rezerva de petrol;
N - cumulativ de ŃiŃei extras;
p - presiune;
∆p - diferenŃa de presiune, presiune diferenŃială;
r - raŃie de soluŃie, coordonata cilindrică, raza de investigare;
R - constanta universală a gazelor;
Q - debit volumic;
S - solubilitatea;
s - saturaŃia în fluide, factori de sondă;
t - timp;
T - temperatură;
T* - transmisivitate;
v - viteza de filtrare;
V - volum
x - coordonată;
X - lungime caracteristică;
y - coordonată; concentraŃie molară;
Y - funcŃie specială;
z - coordonată, cotă;
Z - factor de abatere de la legea gazelor perfecte (factor de neidealitate);
5
Indici
a - apă;
ad - apă dulce
ai - apă interstiŃială;
am - amestec
ar - arbitrar;
b - brutr
c - contur;
cr - critic;
d - dinamic;
D - adimensional, factor neDarcy;
e - echivalent
f - fisură;
g - gaze;
i - iniŃial, injecŃie;
id - ideal;
m - medie, matrice;
n - număr;
N - nestaŃionar;
o - condiŃii de referinŃă;
p - petrol, presiune, pori;
r - redus, rocă, real;
R - relativ;
s - staŃionar, sondă, static, standard solid, superficial, specific;
ss - semistaŃionar;
t - tubing;
T - total;
z - zăcământ;
0 - condiŃii normale;
Litere greceşti
α - unghi, parametru;
β - coeficient de compresibilitate;
γ - constanta lui Euler;
Φ - potenŃialul energiei raportat la unitatea de masă;
λ - parametru, mobilitate;
µ - vâscozitate dinamică;
η - coeficient de difuzie hidraulică;
ω - parametru;
ρ - densitate;
ξ - funcŃie generalizată, parametru;
θ - unghi;
6
Capitolul 1
PROPRIETĂłILE FIZICE ALE MEDIILOR POROASE ŞI ALE

FLUIDELOR CANTONATE
Principalele proprietãŃi fizice ale mediilor poroase sunt: porozitatea,

suprafaŃa specificã, permeabilitatea şi compresibilitatea.
1.1. POROZITATEA
Porozitatea este proprietatea mediilor poroase de a prezenta spaŃii
lipsite de materie solidã, numite pori. Ea se caracterizeazã prin coeficientul
de porozitate volumicã m, care prin definiŃie este raportul dintre volumul
porilor Vp şi volumul brut Vb al domeniului ocupat de roca poroasã,
conform relaŃiei
Vp VS
m= = 1− (1.1)
Vb Vb
sau
ρb
m = 1− (1.2)
ρs
unde
• Vp reprezintã volumul porilor,
• Vs – volumul parŃii solide,
• Vb –volumul brut,
• ρ - densitatea.
Dupã modul de formare, porozitatea se clasificã în porozitate primarã
şi porozitate secundarã. Porozitatea primarã este porozitatea depozitelor de
sedimente rezultatã în urma proceselor de compactare şi cimentare, iar
porozitatea secundarã este rezultatul proceselor geologice suportate de roci.
Porozitatea primarã este reprezentatã atãt de porozitatea intergranularã
a gresiilor cât şi de porozitatea intercristalinã şi ooliticã a unor calcare.
Porozitatea secundarã este porozitatea definitã de fracturile apãrute şi de
cantitãŃile generate de procesele de dezvoltare care au loc în cadrul unor
roci calcaroase.
Coeficientul de porozitate volumicã (porozitatea), determinã
capacitatea de acumulare a fluidelor în roca colectoare. În acest sens,
porozitatea absolutã (definitã ca volum total al porilor) are importanŃã
redusã în raport cu porozitatea efectivã (definitã ca volumul porilor
7
intercomunicanŃi).
Dacã Vp ar reprezenta numai volumul porilor în care fluidele sunt în
mişcare, porozitatea poate fi numitã porozitate efectivă me.
Între porozitatea absolutã, efectivã şi dinamicã existã relaŃia
ma > me > md (1.3)
Din cauza existenŃei unor strate de grosimi variate (ce intrã în
compoziŃia materiei) în apropierea suprafeŃei solidului, în care fluidul este
reŃinut staŃionar, volumul de fluid în mişcare este mai mic decât volumul ce
satureazã porii (Vpd < Vpe).
Cauzele acestei reŃineri sunt atribuite forŃelor de atracŃie dintre
moleculele fluidului şi cele ale fazei solide, în echilibru cu forŃele dinamice
(frecare şi impact) exercitate de moleculele fazei fluide în mişcare. La
viteze mai mari ale fluidului, grosimea stratului limită laminar scade, astfel
încât valoarea md tinde către valoarea porozităŃii efective.
Un detaliu semnificativ de reŃinut este acela cã, dacã fluidul circulant
conŃine în soluŃie sau microdispersie, impuritãŃi, sau substanŃe cu moleculă
mare capabile de a fi absorbite şi în particular, dintre cele cu dipolmoment
mare al moleculei, atunci fenomenul de reŃinere ia o amploare deosebită
atât ca grosime a stratului cât şi ca duratã de reeliberare la creşterea
vitezelor numită histereză.
Porozitatea mai poate fi apreciatã şi prin coeficientul de porozitate
superficialã dat de relaŃia
Ap
ms = ; ms ≅ m (1.4)
Ab
unde:
• Ab este aria brutã a unei secŃiuni oarecare a mediului poros,
• Ap - aria porilor determinatã prin analiza microscopicã a secŃiunii
considerate.
Asociind fiecãrui punct aparŃinând domeniului poros câte un cub
centrat în punctul respectiv şi având latura l mult mai mare decât diametrul
echivalent de al granulelor rocii, respectiv mult mai micã decât dimensiunea
minimã de gabarit a domeniului mediului poros, porozitatea poate fi
diferitã ca o funcŃie de punct. În acest sens valoarea porozitãŃii în orice
punct este egalã cu porozitatea cubului centrat în acest punct. Porozitatea
devine astfel o funcŃie continuã de coordonatele spaŃiale x, y, z şi permite,
împreunã cu conceptele permeabilitãŃii funcŃie de punct şi viteza de
filtraŃie, utilizarea ecuaŃiilor mediilor continue. Un mediu poros este
omogen sau neomogen dupã cum funcŃia m(x, y, z) este sau nu egalã cu o
constantã.
8
Rocile colectoare reale prezintã o structurã complexã şi pot prezenta o

porozitate ce variazã între 5 – 40 % cu observaŃia cã valorile mari
corespund rocilor necimentate. Astfel, în cazul rocilor colectoare din Ńara
noastrã porozitatea are valori cuprinse între 30% şi 40% pentru nisipurile
neconsolidate respectiv între 10% şi 30% pentru gresii particularizându-se
în cazul gresiei de kliwa la valori situate între 10% şi 20%.
În general se poate admite cã porozitatea unei roci colectoare este
neglijabilã dacã m < 5%, dacã m se situeazã între 5 şi 10%, medie dacã m
se gãseşte între 10 şi 15%, mare dacã se aflã între 15 şi 20% şi foarte mare
dacã m depãşeşte 25%.
1.2. SUPRAFAłA SPECIFICÃ

SuprafaŃa specifică este definită ca suprafaŃã cumulatã a tuturor
particulelor minerale care alcãtuiesc un volum brut de 1 m3 rocă (As).
Pentru rocile neconsolidate definiŃia nu mai are nevoie de alte
precizãri.
Pentru rocile mai mult sau mai puŃin cimentate, care prezintã şi pori
necomunicanŃi, existã interesul de a defini şi o suprafaŃã specificã
accesibilã schimburilor fizice, chimice şi fizico-chimice, noŃiune
corespunzãtoare celei de porozitate efectivã, cãreia însã i s-a consacrat mai
ales denumirea de suprafaŃã specificã udabilã. G. Manolescu propune
scindarea noŃiunii în douã noŃiuni diferite: prima, o suprafaŃã
corespunzãtoare tuturor golurilor comunicante, spre exemplu o suprafaŃã a
tuturor porilor, canalelor saturabile cu gaze şi o a doua suprafaŃã, efectiv
contactabilã cu o fazã lichidã care udã parŃial suprafaŃa.
În unele domenii din ştiinŃã şi tehnicã existã motivarea ca aria
specificã sã se raporteze la unitatea de volum de substanŃã solidã neporoasã
Am. Pentru a face faŃã unor necesitãŃi de rezolvare a problemelor de
interacŃiune a fluidelor cu roca, se mai distinge suprafaŃa specificã a reŃelei
de canale capilare notatã cu Ac, aria particulelor dintr-un volum de rocã, ce
prezintã un volum de pori, de 1 m3. Între mãrimile Ab, Am şi Ac existã
relaŃiile:
1− m
As = (1-m)Am = mAc şi Ac = Am (1.5)
m
Valoarea mare a ariei specifice reflectã preponderenŃa forŃelor de
frecare şi importanŃa fenomenelor speciale de adsorbŃie manifestate în roca
colectoare şi prezenŃa fluidelor aflate în mişcare sau în repaos.
Manifestãrile fenomenelor supeficiale sunt prezente atât în cadrul formãrii
zãcãmântului când unii compuşi macromoleculari ai petrolului sunt fixaŃi
pe suprafaŃa rocii prin adsorbŃie, cât şi în cadrul exploatãrii secundare când
9
se pune problema evaluãrii capacitãŃii rocii de a adsorbi unii componenŃi

(ca substanŃele tensioactive) din fluidele injectate.
Rocile colectoare de petrol prezintã suprafeŃe specifice în gama 0,2-100
ha/m3 iar cele gazeifere, în gama 1 ÷ 10000 ha/m3 (1 ha/m3 =10000 m-1).
1.3. PERMEABILITATEA
Permeabilitatea prin definiŃie este proprietatea mediului poros de a
permite mişcarea oricãrui fluid prin el sub acŃiunea unui gradient de
presiune, în condiŃiile în care mediul poros este saturat integral cu acel
fluid. Potrivit acestei definiŃii permeabilitatea este de fapt o componentã a
conductivitãŃii unui fluid în mediu poros, pusã în evidenŃã de legea lui
Darcy şi exprimatã pentru mişcarea unidimensionalã sub forma
A k ( p1 − p2 )
Q= (1.6)
µl
unde:
• k este permeabilitatea,
• µ - vâscozitatea dinamicã a fluidului,
• Q - debitul volumic care traverseazã o suprafaŃã de arie totalã
(brutã),
• A – suprafaŃa,
• (p1 – p2) / l - gradientul de presiune .
Raportul între k şi µ se numeşte mobilitate
k
λ= (1.7)
µ
şi corespunde unei mãrimi ce depinde parŃial de fluid (prin intermediul
vâscozitãŃii) şi parŃial de mediul poros (prin permeabilitatea acestuia).
Permeabilitatea k are dimensiunile unei lungimi la pãtrat şi se prezintã
ca o mãsurã a mediei pãtratelor diametrelor porilor.
Atunci când în mediul poros coexistã mai multe fluide nemiscibile,
uşurinŃa cu care curge fiecare dintre acestea este datã de permeabilitatea
efectivã. Raportul dintre permeabilitatea efectivã şi cea absolutã este un
numãr adimensional subunitar denumit permeabilitate relativã.
Caracterul macroscopic al permeabilitãŃii în cadrul legii lui Darcy
implicã pentru stabilirea acesteia considerarea unui volum de mediu poros
care sã conŃinã un numãr apreciabil de pori intercomunicanŃi. Ca şi în cazul
porozitãŃii, se poate defini conceptul de permeabilitate ca funcŃie de punct
asociind fiecãrui punct din mediu poros un cub centrat în punctul respectiv
şi având latura l foarte mare în comparaŃie cu diametrul mediu al porilor.
Permeabilitatea mediului poros din cubul respectiv reprezintã valoarea din
10
centrul cubului.
Permeabilitatea se mãsoarã în SI în m2, putându-se folosi din
considerente practice unitatea pm2 (picometru pãtrat). De asemenea se mai
folosesc unitãŃile de mãsurã darcy (D) şi milidarcy (mD). Unitatea de
mãsurã darcy se definşte în cadrul relaŃiei (1.6) astfel
1D = 0,9869 ⋅10 −12 m 2 = 0,9869 pm 2
În sistemul CGS unitatea de mãsurã a permeabilitãŃii (cm2) se numeşte
perm. Dupã cum este cunoscut atât procesele nemiscibile de recuperare cât
şi cele miscibile depind de o serie de parametrii macroscopici ai mediului
poros aşa cum sunt, porozitatea, permeabilitatea, suprafaŃa specificã,
compresibilitatea etc., dar şi de o serie de parametrii microscopici.
Descrierea la nivel micro este practic la început de drum şi are la bazã
modelele idealizate de mediu poros, modelul reŃea de capilare propus de
Fatt fiind cel mai utilizat.
Dintre parametrii microscopici, cei mai utilizaŃi sunt gradul de
interconexiune al porilor, gradul de accesibilitate şi tortuozitatea.
Gradul de interconexiune, β*, defineşte numãrul de alte canale cu care
comunicã acel canal, însumat pe ambele extremitãŃi ale sale. β* poate varia
între 2 şi 20 (chiar peste) şi variazã în sens invers cu gradul de conectare al
rocii.
Gradul de accesibilitate se referã la pori fãrã intercomunicator fund de
sac.
Tortuozitatea este raportul dintre lungimea celui mai scurt traseu, prin
canalele rocii şi drumul fictiv direct (în linie dreaptã) între douã puncte din
rocã.
În tentativa de a face legãtura între studiul macro şi micro al
dezlocuirii, Dullien introduce indicele structural de dificultate care ia în
considerare distribuŃia poromeriticã. În felul acesta Dullien determinã
heterogeneitatea la scarã microscopicã.
DistribuŃia granulometricã sau "distribuŃia de dimensiuni a particulelor
solide de roci", reprezintã mãsura în care o rocã detriticã necimentatã este
alcãtuitã din particule solide de diferite dimensiuni. La o distribuŃie
granulometricã intereseazã valoarea unui diametru mediu sau echivalent şi
neuniformitatea granulometricã caracterizatã fie prin panta curbei
cumulativ a frecvenŃelor, fie prin parametrul θ , definit prin relaŃia
d 60
θ= (1.8)
d10
în care:
• d10 este diametrul de particule pentru care frecvenŃa cumulativã este 10%,
11
• d60 - diametrul de particule pentru care frecvenŃa cumulativã este

60%.
DistribuŃia porometricã. Porii unei carote dintr-o rocã, chiar în gama
de dimensiuni ce se poate mãsura efectiv, au diametrul variind între 1 µm şi
1000 µm. NoŃiunea de diametru al unui por nu este încã clar definitã. De
cele mai multe ori mediul poros se echivaleazã cu un mãnunchi de capilare
de diferite dimensiuni, pentru care se ridicã curba presiunilor capilare
determinându-se astfel distribuŃia diametrelor acestor capilare.
Cu ajutorul curbelor de distribuŃie poromeritricã se pot depista rocile
cu mai multe familii de canale, de exemplu pori şi fisuri .
1.4. COMPRESIBILITATEA
Compresibilitatea este definitã ca proprietatea corpurilor de a-şi
micşora volumul sub acŃiunea forŃelor de compresiune, se exprimã
cantitativ prin coeficientul de compresibilitate şi în limbajul curent se
identificã cu acesta. Compresibilitatea totalã a unei roci colectoare, are prin
definiŃie expresia
1 ∂Vb
βb = − ⋅ (1.9)
Vb ∂p
unde
• Vb este volumul brut al rocii,
• p - presiunea hidrostaticã aplicatã din exterior.
Pe baza relaŃiei dintre volumul brut, volumul rocilor, volumul pãrŃii
solide şi porozitate, formula (1.9) poate fi scrisã sub forma
1 ∂ V  1 ∂V p  Vb − V p  1 ∂Vs 
βb = − (V p − Vs ) = p − + − 
Vb ∂p Vs  V p ∂p  Vb  Vs ∂p 
care se reduce la relaŃia
β b = mβ r + (1 − m)β s (1.10)
unde:
• βr - este coeficientul de compresibilitate al porilor, numit şi
compresibilitate efectivã a rocii colectoare,
• βs - coeficientul de compresibilitate al pãrŃii solide.
Având în vedere cã în timpul exploatãrii unui zãcãmânt de
hidrocarburi, presiunea exterioarã (litostaticã) rãmâne constantã iar
presiunea fluidelor din zãcãmânt scade, volumul brut al rocii colectoare se
va micşora în concordanŃã cu relaŃia (1.9), iar volumul matricii rocii va
creşte prin destinderea elasticã a pãrŃii solide. Ca urmare volumul parŃial şi
12
deci, porozitatea se vor micşora în conformitate cu relaŃia (1.10).

Coeficientul de compresibilitate al porilor pentru roci colectoare
formate din calcare sau gresii variazã între 0,29 şi 3,625 GPa-1.
1.5. FACTORUL DE VOLUM AL APEI

Factorul de volum al apei ba se defineşte ca raportul dintre volumul
ocupat de 1 m3 apã în condiŃii de zãcãmânt şi volumul ocupat de acesta în
condiŃii normale.
Factorul de volum al apei dulci creşte invers proporŃional cu
presiunea, datoritã lipsei gazelor dizolvate în apă, solubilitatea acestora
fiind micã şi cu atât mai micã cu cãt salinitatea creşte, astfel încãt volumul
apei creşte cu scãderea presiunii, creşterile fiind mici datoritã
compresibilitãŃii mici a apei (β = 4...5⋅10-5 bar-1).
1.6. DENSITATEA APELOR DE ZÃCÃMÂNT

Densitatea apelor de zãcãmânt este mai mare decât densitatea apelor
dulci, valorile sale mai des întâlnite situãndu-se între 1050...1190 kg/m3.
1.7. VÂSCOZITATEA APEI.
Aceastã proprietate a fost considerată în special pentru apele

mineralizate.
ExperienŃele au condus la concluzia cã vâscozitatea apei creşte cu
cantitatea de sãruri dizolvate.
1.8. COMPRESIBILITATEA APELOR DE ZÃCÂMÂNT

Compresibilitatea apelor de zãcãmânt este definitã prin relaŃia
1 ∂Va
β=− (1.11)
Va ∂p
Deoarece în condiŃii de zãcãmânt existã o anumitã solubilitate a

gazelor în apã, compresibilitatea acesteia este mai mare. S-a observat cã cu
cât solubilitatea apei creşte, cu atât cantitatea de gaze dizolvate în apã este
mai micã.
Coeficientul de compresibilitate al apelor de zãcãmânt poate fi estimat
cu relaŃia
β a = β ad (1 + 0,0231 ⋅ S ga ) (1.12)
unde βad este coeficientul de compresibilitate al apei dulci, iar Sga este
solubilitatea gazelor în apă
13
1.9. FACTORUL DE ABATERE DE LA LEGEA GAZELOR PERFECTE

Legea generalã a gazelor perfecte are forma
pV=nRT (1.13)
unde:
• p reprezintã presiunea la care se gãseşte sistemul, N/m2,
• T - temperatura la care se gãseşte sistemul, K,
• V - volumul ocupat de "n" kmol de gaz, m3,
• R - constanta universalã a gazelor (8314,2 J/kmol.K).
Legea (1.13) prin corectarea cu factorul Z, poate fi aplicatã gazelor
reale
pV=nZRT (1.14)
unde factorul de abatere, Z, variazã cu compoziŃia sistemului, presiune şi
temperaturã. Legea stãrilor corespondente stabileşte cã toate gazele,
sisteme monocomponente, au acelaşi factor de abatere şi aceeaşi valoare a
presiunii şi temperaturii reduse. Presiunea şi temperatura redusã se definesc
prin raportul dintre presiunea respectiv temperatura la care se aflã sistemul
şi presiunea respectiv temperatura criticã
p T
pr = ,T= (1.15)
pcr Tcr
Legea stãrilor corespondente a fost în mod convenŃional extinsã şi

pentru cazul amestecurilor cu componenŃi apropiaŃi ca naturã chimicã. În
acest caz, al amestecurilor, se foloseşte denumirea de presiuni şi
temperaturi pseudoreduse
p T
p pr = , Tpr = (1.16)
p pcr Tpcr
unde
n n
p pcr = ∑ pcr ⋅ yi , T pcr = ∑ Tcr ⋅ yi (1.17)
i =1 i =1
în care:
• ppr ,Tpr reprezintã presiunea şi temperatura pseudoredusã,
• ppcr ,Tpcr - presiunea şi temperatura pseudocriticã,
• pcr ,Tcr - presiunea şi temperatura criticã a componenŃilor prezenŃi în
amestec,
• yi - concentraŃiile molare ale componenŃilor prezenŃi în amestec.
14
1.10. FACTORUL DE VOLUM AL GAZELOR

Factorul de volum al gazelor poate fi calculat cu ajutorul relaŃiei
p0 T
b=Z (1.18)
p T0
unde p şi T reprezintã presiunea şi temperatura de zãcãmânt.

În cazul gazelor asociate, factorul de volum al acestora se poate
determina direct.
1.11. DENSITATEA GAZELOR
La presiunea şi temperatura de referinŃã, densitatea gazelor se poate
estima cu relaŃia
M
ρ= (1.19)
22,414
sau în cazul amestecurilor
M am
ρ am = (1.20)
22,414
unde:
• M este masa molecularã a componentului pur, kg/kmol,
• Mam - masa moleculară medie a amestecului,
• Mi - masa molecularã a componentului care participã în alcãtuirea
amestecului cu concentraŃia molarã yi,
•22,414- volumul ocupat de un kmol gaz, indiferent de natura sa, la
presiunea de 1,01325 bar şi 15°C.
Masa specificã a gazelor monocomponente poate fi determinatã cu
relaŃia
pM
ρ= (1.21)
ZRT
iar a amestecurilor de gaze cu relaŃia
pM am
ρ am = (1.22)
ZRT
Folosind proprietãŃile de aditivitate pentru volum şi densitate, relaŃia
(1.22) se poate aproxima în domeniul presiunilor mici
M am
ρ= n
(1.23)
M i yi
∑
i =1 ρ i
15
1.12. COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL GAZELOR

Coeficientul de compresibilitate al gazelor se defineşte prin relaŃia
1 ∂V
β=− (1.24)
V ∂p
unde
nRTZ
V= (1.25)
p
Coeficientul de compresibilitate al gazelor mai poate fi scris şi sub
forma
1 1 ∂Z
β= − (1.26)
p Z ∂p
Deoarece β pr = β ⋅ p pcr , relaŃia (1.26) devine
1 1  ∂Z 
β pr = −  (1.27)
p pr Z  ∂p pr 
T pr
1.13. VÎSCOZITATEA GAZELOR

Vîscozitatea gazelor în condiŃii de zãcãmânt, se poate estima, dacã se
cunoaşte vâscozitatea componenŃilor la presiunea şi temperatura datã
precum şi compoziŃia gazelor, cu relaŃia
n n
µ = ∑ yi M i µ i / ∑ yi M i (1.28)
i =1 i =1
unde µi este vâscozitatea componentului i în faza gazoasã.

CorelaŃia vâscozităŃii se face funcŃie de densităŃi, presiuni şi
temperaturi pseudoreduse.
1.14. RAłIA DE SOLUłIE
RaŃia de soluŃie se defineşte prin cantitatea de gaze exprimată în m 3N

dizolvatã în anumite condiŃii de p şi T într-un m3 de petrol mãsurat la p0 şi
T0 . Pentru petroluri obişnuite, grele şi gaze sãrace, raŃia de soluŃie este
egalã cu produsul dintre presiune şi coeficientul mediu de solubilitate.
1.15. FACTORUL DE VOLUM AL PETROLULUI

Factorul de volum al petrolului poate fi estimat cu ajutorul corelaŃiei
stabilite de Stãnãrîngã şi Beldianu sau pe baza corelaŃiei stabilite de
16
Standing sau cu ajutorul relaŃiei

b = (1 + ∆V p )(1 + ∆VT ) (1.29)
în care se considerã factorul de volum monofazic b ca fiind egal cu unitatea
la care se adaugã o valoare corespunzãtoare volumului gazelor "lichefiate"
prin dizolvare.
1.16. COMPRESIBILITATEA PETROLULUI

Pentru presiuni mai mari decât presiunea iniŃialã de vaporizare,
estimarea densitãŃii petrolului se face Ńinând seama de influenŃa creşterii
presiunii asupra volumului fazei lichide, prin intermediul coeficientului de
compresibilitate al lichidului. Acest coeficient exprimat funcŃie de
densitate, poate fi scris ca
1 ρ p − ρiv
β= (1.30)
piv p − piv
când se considerã cã pe intervalul de presiuni dat coeficientul de

compresibilitate nu variazã.
Dacã β trebuie aflat se foloseşte legea stãrilor corespondente,
determinându-se un coeficient de compresibilitate pseudoredus funcŃie de
densitate, presiune şi temperaturã pseudoredusã.
1  ∂ρ pr 
β pr = (1.31)
ρ pr  ∂p pr 
ρp
ρ pr = (1.32)
ρ pcr
17
Capitolul 2
ECUAłIILE FUNDAMENTALE ALE MIŞCĂRII FLUIDELOR

PRIN MEDII POROASE ŞI UNELE SOLUłII ALE ACESTORA
2.1. ECUAłIILE DE STARE

EcuaŃia de stare este de naturã termodinamicã şi leagã între ele
presiunea, masa specificã şi temperatura fluidului.
Forma generalã a acestei ecuaŃii este
f ( p , ρ, T ) = 0 (2.1)
şi poartã numele de ecuaŃia de stare sau ecuaŃia caracteristicã a fluidului.
Astfel, pentru lichide dacã presupunem cã sunt incompresibile, iar
temperatura este constantã relaŃia devine
ρ = const (2.2)
În anumite cazuri este însã necesar sã se Ńinã seama de
compresibilitatea lichidelor, ceea ce conduce la următoarea relaŃie
ρ = ρ0 ⋅ e β ( p − p0 ) (2.3)
În general, β are valori foarte mici, astfel cã ecuaŃia de stare a
lichidelor compresibile poate fi aproximatã prin relaŃia liniarã
ρ = ρ 0 [1 + β( p − p0 )] (2.4)
obŃinutã prin dezvoltarea în serie a exponenŃialei neglijând termenii care
conŃin puterile lui β.
Pentru gazele ideale, ecuaŃia de stare are forma
M
ρ= p (2.5)
RT
în care R este constanta universală a gazelor şi M masa molarã. Atunci când
procesul este izotermic, aceastã relaŃie devine
p ρ
= (2.6)
p0 ρ0
De asemenea, pentru un proces izentropic se poate scrie

χ
p ρ
=  (2.7)
p0  ρ0 
unde χ este raportul dintre cãldura specificã la presiune constantã şi cãldura

specificã la volum constant ale gazului considerat.
18
Toate formele ecuaŃiei de stare pentru diverse categorii de fluide pot fi

combinate într-o lege generalã de forma
n
 p
ρ = ρ0   ⋅ e β ( p − po ) (2.8)
 p0 
Gazele reale satisfac ecuaŃia (2.5) cu o aproximaŃie suficient de bunã
numai dacã presiunile sunt mici şi volumele moleculare mari. Dacã aceste
condiŃii nu sunt îndeplinite, apare necesitatea corectãrii acestei relaŃii prin
introducerea factorului de abatere de la legea gazelor perfecte
pM
Z= (2.9)
ρ RT
care este o funcŃie de presiune şi temperaturã. Astfel, pentru condiŃii

izoterme, se ajunge la relaŃia
p Z ρ
= (2.10)
p0 Z 0 ρ 0
iar, dacã luãm Z0 = l

p ρ
=Z (2.11)
p0 ρ0
în acest caz Z fiind funcŃie doar de presiune.
2.2. ECUAłIA DE CONTINUITATE

EcuaŃia de bilanŃ masic a unei faze aparŃinând unui fluid multifazic
care traverseazã şi ocupã un domeniu microscopic sau macroscopic de
control, în condiŃiile existenŃei unor surse pozitive sau negative, a
transferului masic interfazic şi a reacŃiilor chimice se exprimã, în raport cu
o duratã de timp precizatã astfel
masa intratã - masa ieşitã + masa datoratã surselor + masa
transferatã interfazic
+ masa de reacŃie chimicã = masa acumulatã (2.12)
Dacã viteza masicã de mişcare a fluidelor printr-un paralelipiped
elementar de mediu poros deformabil are valoarea ρ V în centrul acestuia
aplicând principiul enunŃat, după reducerea termenilor asemenea şi după
simplificare se ajunge la relaŃia
∂
(ρvx ) + ∂ (ρv y ) + ∂ (ρvz ) + ∂ (mρ ) = 0 (2.13)
∂x ∂y ∂z ∂t
sau
19
 → ∂
∇ ρ v  + (mρ ) = 0 (2.14)
  ∂t
Pentru mişcãri staŃionare, ecuaŃia de continuitate se poate scrie sub
forma
→
∇ (ρ v ) = 0 (2.15)
iar dacã fluidele aflate în mişcare sunt incompresibile
→
∇ v  = 0 (2.16)
 
În coordonate cilindrice ecuaŃia de continuitate are forma
1 ∂ 1 ∂ ∂ ∂
(ρrv r ) + (ρvϕ ) + (ρv z ) + (mρ) = 0 (2.17)
r ∂r r ∂ϕ ∂z ∂t
iar pentru mişcãri radial plan simetrice, se reduce la
1 ∂ ∂
(ρrv r ) + (mρ) = 0 (2.18)
r ∂r ∂t
În cazul mişcãrilor staŃionare ecuaŃia (2.18) ia forma
1 ∂
(ρrv r ) = 0 (2.19)
r ∂r
iar pentru fluide incompresibile
1 ∂
( rv r ) = 0 (2.20)
r ∂r
2.3. ECUAłIA LUI DARCY

Conform experienŃei lui Darcy
hL
Q~ A (2.21)
L
unde
• Q reprezintă debitul volumic,
• A – aria secŃiunii transversale a mediului poros,
• hL – pierderile de sarcinã între cele douã secŃiuni
 p   p 
hL =  1 + z1  −  2 + z2  = H1 − H 2 = ∆H (2.22)
ρg  ρg 
RelaŃia (2.22) conduce la concluzia cã pierderile de sarcinã sunt
independente de înclinarea tubului de curent, iar diferenŃa de sarcinã
existentã între douã puncte se consumã în întregime pentru învingerea
20
frecãrilor.
Prin utilizarea coeficientului de filtraŃie K drept coeficient de
proporŃionalitate, relaŃia (2.21) devine
hL
Q=KA (2.23)
L
sau
Q ∆H
v= =K =KJ (2.24)
A L
unde J este panta liniei energetice, egalã cu panta geometricã în cazul
mişcãrilor permanente.
Fãcând apel la relaŃia dintre coeficientul de filtrare şi coeficientul de
permeabilitate absolutã (general valabilã) cu excepŃia mişcãrii reale a
gazelor prin medii poroase, la presiune foarte micã şi anume
ρg
K =k (2.25)
µ
ecuaŃia vitezei (2.24) devine
k ρg
v= ( H1 − H 2 ) (2.26)
µ L
sau
k dp k p1 − p2
v= = (2.27)
µ dL µ L
cu p1 şi p2 presiuni reduse la aceeaşi linie de referinŃă.
EcuaŃia lui Darcy este aplicabilã numai mişcãrilor laminare prin medii
poroase. În acest sens, domeniul de valabilitate al legii lui Darcy, prin
analogie cu mişcarea fluidelor prin conducte, (mediul poros ideal este
imaginat ca fiind format dintr-un fascicul paralel de capilare) poate fi
stabilit de valoarea numãrului Reynolds
ρ v c lc
Re = (2.28)
µ
cu valori maxime cuprinse între 1 şi 10. Pentru lungimea caracteristicã lc
mãsuratã perpendicular pe direcŃia mişcãrii şi pentru viteza caracteristicã vc
se pot utiliza una din valorile d, k , respectiv v, vr , în care d este
diametrul echivalent al granulelor sau interstiŃiilor.
Astfel, pentru determinarea numărului Re la mişcarea prin medii
poroase se poate folosi cu bune rezultate relaŃia lui Scelcacev
21
10ρ v k
Re = (2.29)
m 2,3µ
Pentru mişcãrile laminare neliniare caracterizate prin valori ale
numãrului Reynolds mai mari decât unitatea, mişcãri întâlnite în jurul
sondelor care produc cu presiuni diferenŃiale mari (mai ales sondele
extractive de gaze), ecuaŃia lui Darcy nu mai poate caracteriza întreg
domeniul mişcãrii, ea fiind înlocuitã de o ecuaŃie de forma
∂p ∂v
= av + bv n + c (2.30)
∂x ∂t
unde 1≤ n ≤ 2, iar a, b şi c sunt coeficienŃi care se determină experimental.
2.4. ECUAłIILE FUNDAMENTALE ALE MIŞCÃRII FLUIDELOR

OMOGENE PRIN MEDII POROASE
Aceste ecuaŃii se obŃin prin combinarea ecuaŃiei de continuitate cu
ecuaŃia lui Darcy, fãcând apel la ecuaŃiile de stare corespunzãtoare.
Conform relaŃiei (2.27) componentele vitezei de mişcare au formele
kx ∂ p k ∂p k ∂p
vx = − ; vy = − y ; vz = − z (2.31)
µ ∂x µ ∂y µ ∂z
considerând cã variaŃia vâscozitãŃii fluidelor cu presiunea este neglijabilă.

Astfel, ecuaŃia de continuitate în coordonate carteziene (2.13) devine
∂  ∂p  ∂  ∂p  ∂  ∂p  ∂
 ρk x  +  ρk y  +  ρk z  = µ (mρ ) (2.32)
∂x  ∂x  ∂y  ∂y  ∂z  ∂z  ∂t
iar în coordonate cilindrice (2.17) devine

1 ∂  ∂p  1 ∂  ∂p  ∂  ∂p  ∂
 ρ r kr +  ρ kϕ  +  ρ k z  = µ (mρ ) (2.33)
r ∂r  ∂r  r ∂ϕ  ∂ϕ  ∂z  ∂z  ∂t
Pentru lichidele compresibile şi pentru medii poroase rigide (m =

const.) relaŃia (2.32) devine
∂ 2 p    ∂p   ∂p  
2 2 2
 ∂2 p ∂2 p  ∂p 
 k x 2 + k y 2 + k z 2  + β k x   + k y   + k z    +
 ∂x ∂y ∂z    ∂x 
  ∂y   ∂z  
(2.34)
 ∂p ∂k x ∂p ∂k y
∂p ∂k z  ∂p
 + +  = m µ β
 ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z  ∂t
Pentru mişcãrile plan radial simetrice ecuaŃia (2.33) se scrie

2
1 ∂  ∂p  1 ∂kr ∂p  ∂p  mβ µ ∂p
r  + + β  = (2.35)
r ∂r  ∂r  kr ∂r ∂r  ∂r  kr ∂r
22
Dacã compresibilitatea lichidelor este micã, permeabilitatea este

constantã şi izotropicã, iar gradienŃii de presiune sunt mici, astfel încât
termenii ce conŃin pãtratul acestora se pot neglija în aşa fel încât ecuaŃiile
(2.33) şi (2.34) devin
∂ 2 p ∂ 2 p ∂ 2 p m µ β ∂p
+ + = (2.36)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 k ∂t
sau
1 ∂p
∇2 p = (2.37)
η ∂t
k
unde η = este coeficientul de piezoconductibilitate, sau prin analogie
µβm
cu ecuaŃia difuziei termice, coeficient de difuzie hidraulicã.
Folosirea ecuaŃiei lui Darcy, a ecuaŃiei de stare pentru gaze ideale şi a
ecuaŃiei de continuitate, ecuaŃia fundamentalã de mişcare nestaŃionarã a
gazelor prin medii poroase, în coordonate carteziene şi condiŃii izoterme
devine
∂ 2 p 2 ∂ 2 p 2 ∂ 2 p 2 2 m µ ∂p
+ + = (2.38)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 k ∂t
iar în coordonate cilindrice ecuaŃia devine
1 ∂  ∂p 2  2 m µ ∂p
r = (2.39)
r ∂r  ∂r 2  k ∂t
Pentru gazele reale, utilizând ecuaŃia de stare (2.9) în coordonate

carteziene, se ajunge la urmãtoarea formã
∂  p ∂p  ∂  p ∂p  ∂  p ∂p  m ∂  p 
 +  +  =   (2.40)
∂x  µZ ∂x  ∂y  µZ ∂y  ∂z  µZ ∂z  k ∂t  Z 
iar în coordonate cilindrice

1 ∂  p ∂p  m ∂  p 
 r =   (2.41)
r ∂r  µZ ∂r  k ∂t  Z 
În cazul gazelor reale µ şi Z sunt funcŃii de presiune, la temperaturã

constantã, astfel încât ecuaŃia (2.41) poate fi rezolvatã doar prin metode
numerice.
SoluŃii analitice semi-riguroase se obŃin prin utilizarea funcŃiei de
pseudopresiune, definită de relaŃia
p
p
u=2∫ dp (2.42)
p ar
µ( p) ⋅ Z ( p)
23
unde par este o valoare arbitrarã a presiunii. Rezultã

1 ∂  p ∂p  1 ∂  ∂u 
r = r 
r ∂r  µZ ∂r  r ∂r  ∂r 
şi
1 ∂  ∂u  m µ β ∂u
r  = (2.43)
r ∂r  ∂r  k ∂t
care este o ecuaŃie cvasi-liniarã analogã cu ecuaŃia de mişcare a lichidelor
prin medii poroase.
Pentru presiuni mai mici de 140 bar, produsul µ Z poate fi considerat
p2
constant, astfel încât u = , unde "i" se referã la valorile acestor
µ i Zi
parametri atunci când presiunea este egalã cu presiunea iniŃialã. În aceste
condiŃii ecuaŃia (2.43) devine
∂ 2 p 2 1 ∂p 2 m µ β ∂p
+ = (2.44)
∂r 2 r ∂r k ∂t
fiind o ecuaŃie liniarã în p2.
2 pi
Pentru presiuni mai mari de 200 bar, u = p şi ecuaŃia (2.43) devine
µ i Zi
∂ 2 p 1 ∂p m µ β ∂p
+ = (2.45)
∂r 2 r ∂r k ∂t
identicã cu ecuaŃia fundamentalã de mişcare a lichidelor prin medii
poroase.
ObŃinerea unor soluŃii general valabile pentru ecuaŃia (2.43), impune
cunoaşterea proprietãŃilor fizice ale gazelor naturale, acestea fiind redate de
obicei funcŃie de presiunea şi temperatura redusã (pseudoredusã) definite
astfel
p T
pr = , Tr =
pcr Tcr
unde p şi T reprezintã presiunea şi temperatura de zãcãmânt, iar pcr şi Tcr

presiunea criticã şi temperatura criticã a gazului sau a amestecului de gaze.
O formulare completã şi riguroasã a ecuaŃiilor pentru curgerea
multifazicã va trebui sã ia în consideraŃie distribuŃia fiecãrui component în
sistemul hidrocarburi - apã, ca o funcŃie de timp. Orice hidrocarburã lichidã
în condiŃiile atmosferice, obŃinutã prin vaporizarea diferenŃialã, va fi
denumită ŃiŃei. Când vorbim, de faza gazoasã ne vom referi numai la gaz,
simplu, fãrã a lua în consideraŃie compoziŃia lui şi se va lua în consideraŃie
solubilitatea gazului în fazele ŃiŃei şi apã.
24
În orice moment, un element al zãcãmântului, va conŃine anumite

volume de ŃiŃei, gaze şi apã, care, reduse la condiŃiile standard vor fi
modificate, ca rezultat al mobilitãŃii gazelor în ŃiŃei şi apã, şi al
compresibilitãŃii oricãrei faze. Raportul dintre volumul de gaz eliberat
dintr-un volum de ŃiŃei, este factorul de solubilitate Ssp .Asemãnãtor, un
factor de solubilitate a gazului faŃã de apã poate fi definit şi notat Ssa .
Folosirea unui factor de volum care sã Ńinã seama de schimbãrile în
volum care apar în fiecare fazã la trecerea de la condiŃiile de temperaturã şi
presiune din zãcãmânt, la condiŃiile standard de temperaturã şi presiune de
la suprafaŃã, este un procedeu bine cunoscut (bt, ba, bg).
În plus faŃã de aceste cantitãŃi trebuie sã introducem conceptul de
permeabilitate relativã. Când trei fluide imiscibile (de exemplu ŃiŃei, gaz şi
apã) curg simultan printr-un mediu poros, permeabilitatea rocii pentru
fiecare fazã de curgere depinde de tensiunea interfacialã dintre fluide şi de
unghiurile de contact dintre rocã şi fluide. S-a constatat cã pentru condiŃiile
obişnuite întâlnite, permeabilitatea rocii faŃã de fiecare fazã este
independentã de proprietãŃile globale ale fluidului şi de debitul de curgere
(pentru curgere laminarã) şi este funcŃie numai de saturaŃia fluidului.
PermeabilitãŃile relative pentru fiecare fazã sunt definite ca raportul dintre
permeabilitatea unei faze, în acele condiŃii de saturaŃii care sunt
predominante şi permeabilitatea rocii faŃã de o singurã fazã. Astfel pentru
fazele ŃiŃei, gaz şi apã avem:
k t (s t , s a )
k rt = (2.46)
k
k g (st , s a )
k rg = (2.47)
k
k a (s t , s a )
k ra = (2.48)
k
unde st + sa + sg = 1.
Se considerã o unitate de volum dintr-un zãcãmânt. În acest volum
m st
existã o masã de ŃiŃei datã de relaŃia ρts şi o masã de apã datã de relaŃia
bt
m sa
ρ as unde ρts şi ρas sunt densitãŃile ŃiŃeiului şi apei în condiŃiile standard.
ba
m sg
În acelaşi zãcãmânt mai existã o masã de gaz liber ρ gs şi o masã
bg
m rs ρ gs st m rsa ρ as sa
de gaz dizolvat + , astfel cã masa totalã de gaze pe
bt ba
25
msg mrs ρ gs st mrsaρ as sa

unitatea de volum a rezervorului este ρ gs + + , unde rs şi
bg bt ba
rsa sunt raŃiile de soluŃie ale gazelor dizolvate în ŃiŃei şi apã.
Înlocuind în ecuaŃia de continuitate (2.18) scrisã pentru medii poroase
deformabile, vitezele masice ρ v date de ecuaŃia lui Darcy:
k p ∂p p 1
ρp vp = − ρ ps (2.49)
µ p ∂r bp
ka ∂pa 1
ρa va = − ρ as (2.50)
µ a ∂r ba
k g ∂p g 1 k p ∂p p 1 k ∂p 1
ρg vg = − ρ gs − ρ gs s gp − a a ρ gs s ga (2.51)
µ g ∂r bg µ p ∂r bp µ a ∂r ba
Neglijând efectele gravitaŃionale şi diferenŃiale dintre presiunile

capilare ale fazelor, se obŃine, dupã simplificãri, urmãtorul sistem de
ecuaŃii:
1 ∂  k p ∂p  ∂  s p 
r = m (2.52)
r ∂r  µ p bp ∂r  ∂t  bp 
1 ∂  ka ∂p  ∂  sa 
r = m  (2.53)
r ∂r  µ a ba ∂r  ∂t  ba 
1 ∂   k g k k  ∂p 
r  + p s gp + a s ga   =
r ∂r   µ g bg µ p b p µ a ba  ∂r
 
(2.54)
∂  s s s 
= m g + p s gp + a s ga 
∂t   bg bp ba 

la care se adaugã
sp + sa + sg = 1, (2.55)
unde sgp şi sga reprezintã solubilitatea gazelor în petrol şi respectiv apã.
RelaŃiile (2.52)÷(2.55) reprezintã un sistem de patru ecuaŃii cu
urmãtoarele necunoscute: distribuŃia de presiune şi distribuŃiile de saturaŃie
în fiecare fazã componentă. Acest sistem complex poate fi rezolvat numai
prin metode numerice.
Martin a arãtat cã în cazul în care termenii de ordin superior pot fi
neglijaŃi în dezvoltarea în serie a cantitãŃilor din ecuaŃiile (2.52) ÷ (2.55),
aceste ecuaŃii pot fi combinate matematic şi duc la
26
1 ∂  ∂p  ∂ 2 p 1 ∂p m βT ∂p
r  = + = (2.56)
r ∂r  ∂r  ∂r 2 r ∂t  k  ∂t
 
 µ T
unde βT este compresibilitatea întregului sistem datã de relaŃia
βT = s pβ pa + saβ aa + s g β g + β r (2.57)
în care:
• βpa , βaa reprezintã compresibilitatea aparentã a ŃiŃeiului şi apei,
• βg - compresibilitatea gazelor,
• βr - compresibilitatea rocii.
 b  ∂r  1  ∂b   b  ∂r  1  ∂b   1  ∂b 
βT = st  g  s  −  t  + sa  g  sa  −  a  + sg −  g  + β r (2.58)
 bt  ∂p  bt  ∂p   ba  ∂p  ba  ∂p   bg  ∂p 
k k
şi cantitatea   este suma mobilităŃilor   fluidelor,
µ T µ  
adică
 k   k p k g k a 
  = + + (2.59)
 µ T  µ p µ g µ a 
În condiŃiile presupuse, curgerea multifazicã printr-un mediu poros
poate fi descrisã prin ecuaŃia de difuzivitate cu un coeficient de difuzivitate
dependent de presiune. Acest fapt important constituie fundamentul
procedeelor de interpretare a presiunii în cazul curgerii multifazice.
2.5. SOLUłIILE ANALITICE ALE ECUAłIILOR

FUNDAMENTALE DE MIŞCARE A FLUIDELOR PRIN MEDII
POROASE
În funcŃie de condiŃiile la limită corespunzãtoare modelelor fizice
adoptate ecuaŃia (2.37) poate avea o infinitate de soluŃii. Cea mai comunã şi
folositã dintre acestea denumitã soluŃia debitului limitã constant pentru care
condiŃia iniŃialã este aceea a unui anumit timp la care zãcãmântul este în
echilibru la presiunea iniŃialã, sonda producând cu debitul Q, la raza r egalã
cu raza sondei rs. CondiŃiile pentru care aceastã soluŃie este dedusã sunt:
nestaŃionare, semistaŃionare şi staŃionare, fiecare aplicabile la momente
diferite de la începutul exploatãrii.
2.5.1. CONDIłII STAłIONARE

Pentru un zãcãmânt a cãrui formã se asimileazã cu un cilindru, pe
27
conturul cãruia raza r = rc, presiunea p = pc este constantã, ce este

exploatat printr-o sondã centralã de razã rs, în care se admite cã presiunea
dinamicã este constantã, determinarea parametrilor hidrodinamici, debit,
presiune, vitezã se poate face prin integrarea ecuaŃiei fundamentale (2.37),
∂p
particularizatã pentru mişcare staŃionară, dacă = 0 , obŃinându-se
∂t
∇2 p = 0 . (2.60)
SoluŃia generalã a acestei ecuaŃii este de forma
p = a ln r + b, (2.61)
unde coeficienŃii a şi b se determinã punând condiŃiile la limitã:
r = rs p = pd
r=r p=p
În aceste condiŃii distribuŃia de presiune capãtã forma
Qµ r
p = pd + ln (2.62)
2 π h k rs
Pentru condiŃia r = rc, p = pc rezultã debitul volumic

2 π k h( pc − pd )
Q= (2.63)
r
µ ln c
rs
Considerând secŃiunea de curgere, A = 2 π r h rezultã expresia vitezei de

mişcare a lichidului
k pc − pd 1
v= ⋅ (2.64)
µ ln rc r
rs
În cazul gazelor, se pleacã de la ecuaŃia fundamentală pentru mişcarea

staŃionară
∇2 p2 = 0 (2.65)
Folosind acelaşi raŃionament ca în cazul lichidelor se obŃine
ρ 0 π k h( pc2 − pd2 )
M = (2.66)
rc
µ p0 ln
rs
unde M reprezintã debitul masic în condiŃii izoterme.

Debitul volumic, distribuŃia de presiune şi viteza de mişcare a gazelor
rezultã imediat:
28
M π k h ( pc2 − pd2 )
Q= = ( 2.67)
ρ0 r
µ p0 ln c
rs
Q p0 µ r
p 2 = pd2 + ln (2.68)
πk h rs
k pc2 − pd2 1 1
v= (2.69)
µ ln rc 2 p r
rs
În condiŃii de suprafaŃă, debitul de fluid la nivelul stratului obŃinut cu

relaŃia (2.63) devine
2 π k h ( pc − pd )
Q= (2.70)
r
µ b ln c
rs
unde b este factorul de volum al fluidului produs.

În cazul gazelor reale, debitul volumic cu care produce o sondã de
gaze se poate obŃine înlocuind în relaŃia (2.70) valoarea factorului de volum
al gazelor reale, considerând cã presiunea de zãcãmânt este egalã cu media
aritmeticã între presiunea staticã şi dinamicã
T p0
b=Z (2.71)
T0 pc + pd
2
unde Z este factorul de abatere de la legea gazelor perfecte.
În aceste condiŃii debitul volumic capãtã expresia
π k h T0 ( pc2 − pd2 )
Q= (2.72)
r
µ Z T p0 ln c
rs
unde p0 şi T0 sunt presiunea şi temperatura în condiŃii standard.

Utilizarea pseudopresiunii pentru gazele reale, ∆2(u) = 0, conduce la
urmãtoarea expresie a debitului volumic de producŃie
π k h T0 (uc − ud )
Q= (2.73)
r
T p0 ln c
rs
Pentru o mişcare plană radial simetrică a unui fluid bifazic petrol-

gaze, sistemul de ecuaŃii fundamentale se reduce la:
1 ∂  k p ∂p 
r =0 (2.74)
r ∂r  µ pbp ∂r 
29
1 ∂   k g k 
r  + p S gp  = 0 (2.75)
r ∂r   µ g bg µ p bp 

şi
sp +sg =1. (2.76)
Acest sistem de ecuaŃii a fost studiat de Perrine, Weller, West s.a pe
larg şi a fost soluŃionat numeric folosind tehnici de calcul moderne.
Prin integrarea relaŃiilor (2.74)...(2.75) sau prin scrierea egalităŃii
vitezelor lui Darcy, pentru fiecare fază, cu vitezele rezultate din împarŃirea
debitelor la o secŃiune vie de curgere situată la distanŃa r de sondă se obŃine
k p dp Qp
= (2.77)
µ p b p dr 2 π r h
şi
 kg k  dp Qg
 + p s  = (2.78)
 µ b µ b gp  dr 2 π r h
 g g p p 
După separarea variabilelor şi integrarea între limitele:
r = rs p = pd r = rc p = pc (2.79)
se obŃin următoarele relaŃii pentru calculul debitelor de petrol şi de gaze cu
care produce o sondă
kp
pc
2π k h k dp
rc p∫ µ p bp
Qp = (2.80)
ln d
rs
şi
 kg kp 
pc 
2πk h  k k s dp
r ∫
Qg = + (2.81)
ln c p d  µ g bg µ pbp 
gp

rs  
Efectuarea integralelor din relaŃiile (2.80) şi (2.81) se poate face doar
după înlocuirea funcŃiilor k = f(s) cu funcŃiile k = f(p) prin intermediul
raŃiei gaze – petrol definită astfel
Qg k g µ pbp
RGP = = + sgp (2.82)
Qp k p µ g bg
Cunoscând că în mişcările staŃionare RGP este o constantă ca urmare

a constantei debitelor fluidelor ecuaŃia (2.82) se poate transcrie sub forma
30
kg RGP − sgp
(s L ) = (2.83)
kp ψp
unde
µ pbp
ψ( p ) = (2.84)
µ g bg
Cu ajutorul funcŃiei Histranovici definită prin

kp
p
H = ∫ k dp (2.85)
0
µ pb p
ecuaŃiile debitului şi a distibuŃiei de presiune se reduc la următoarele

expresii
2 π k h( H c − H d )
Qp = (2.86)
r
ln c
rs
şi respectiv
Hc − Hd r
H = Hd + ln (2.87)
rc rs
ln
rs
asemănătoare relaŃiilor mişcării plan radial simetrice ale fluidelor omogene.
Pentru calculul debitului de petrol şi pentru determinarea distribuŃiilor
presiunii şi saturaŃiilor se utilizează următoarea metodologie:
• a) din analizele PVT, din probe iniŃiale se obŃin mărimile sgp, mp, bp,
mg, bg, funcŃii de presiune;
• b) reprezentarea grafică a funcŃiei ψ (p);
• c) etalonarea sondelor în vederea determinării RGP;
kg
• d) trasarea funcŃiei = f (sL ) pe baza relaŃiei (2.83);
kp
• e) ridicarea curbelor permeabilitate - saturaŃie pe o carotă
reprezentativă pentru zăcământ, sau în lipsa acestuia, apelarea la o
astfel de diagramă din literatura de specialitate;
• f) citirea pe diagramă k g / k p = f (s L ) a saturaŃiei în lichid
corespunzătoare valorii k g / k p citită la punctul d);
• g) citirea în diagrama de la punctul e) a valorii permeabilităŃilor
relative k rg / k rp corespunzătoare saturaŃiei obŃinute la punctul f);
• h) reprezentarea grafică a funcŃiei ψ (p) funcŃie de presiune;
• i) planimetrarea ariei A delimitată de curba ψ (p) axa absciselor şi
31
ordonatele pc şi pd şi calculul debitului cu formula

2πk h
Qp = ⋅A (2.88)
rc
ln
rs
În acelaşi mod pot fi tratate problemele referitoare la mişcările

bifazice sau trifazice de tipul petrol –apă, petrol-apă-gaze.
2.5.2. CONDIłII SEMISTAłIONARE

CondiŃiile semistaŃionare de mişcare se regãsesc în zãcãmintele care
au produs o perioadã suficient de mare pentru ca perturbaŃiile depresionare
sã fi atins limitele zãcãmântului. Fiind vorba de zãcãminte finite, lipsa de
∂p ∂p
aflux la limita lui conduce la concluzia cã = 0 la r = rc şi = constant
∂r ∂t
la orice r şi t.
Pornind de la definiŃia coeficientului de compresibilitate se ajunge la
expresia
∂p Q
=− (2.89)
∂t β π r 2c h m
Înlocuirea expresiei (2.89) în ecuaŃia fundamentalã de mişcare (2.37)
conduce la
1 ∂  ∂p  Qµ
r  = − 2 (2.90)
r ∂r  ∂r  π rc k h
∂p
Integrarea acestei relaŃii la condiŃiile la limitã r = rc şi = 0 ,conduce
∂r
la expresia constantei de integrare
Qµ
C1 =
2π k h
iar
∂p Qµ  1 r 
=  − 
∂r 2 π h k  r rc2 
Pentru condiŃiile la limitã

r = rs, → p = pd ; r = r → p = p
distribuŃia de presiune devine
Qµ  r r2 
p = pd +  ln − 2  (2.91)
2 π h k  rs 2rc 
32
iar pentru r = rc
2 π k h ( pc − p d )
Q= (2.92)
 r 1
µ  ln c − 
 rs 2 
Deoarece este mai uşor de mãsurat presiunea dinamicã decât cea
staticã, se foloseşte valoarea presiunii medii ponderatã pe volum, care dupã
simplificãri capãtã forma
rc
2
pm =
rc2 ∫ p r dr
rs
(2.93)
iar înlocuind relaŃia (2.91) rezultã

r
2 Qµ c  r r 2 
rc 2π k h r∫s  rs 2rc2 
pm − pd = 2 r  ln − dr (2.94)
sau
Qµ  rc 3 
pm = pd +  ln −  (2.95)
2π k h  rs 4 
În cazul în care ariile de influenŃã (drenaj) ale sondelor nu au o formã

circularã, ecuaŃia (2.95) se modificã prin introducerea factorului de formã
CA al lui Dietz.
RelaŃia (2.95) mai poate fi scrisã sub formele:
 
Qµ  1 π rc2 
pm = pd +  ln 3  (2.96)
2πk h  2 2 2 
 π rs e 
sau
Qµ  1 4A 
pm = pd +  ln  (2.97)
2π k h  2 γC Ars2 
γ fiind constanta lui Euler (1,781).
2.5.3. CONDIłII NESTAłIONARE (TRANZITORII)

În perioada în care condiŃiile nestaŃionare sunt aplicabile se presupune
cã distribuŃia de presiune în zãcãmânt nu este afectatã de prezenŃa limitelor
exterioare, astfel încât zãcãmântul apare ca fiind infinit. În cercetarea
hidrodinamicã a zãcãmintelor sunt aplicate aceleaşi condiŃii când se
33
urmãreşte variaŃia presiunii prin schimbarea debitelor sondelor pe perioade

scurte de timp.
Rezolvarea ecuaŃiei (2.37), a fost efectuatã atât pentru cazul "sondei
fizice" cât şi pentru cazul "macrosondei" ce reprezintã o sondã echivalentã
de razã egalã cu raza zonei saturatã cu hidrocarburi, limitã pe care
presiunea este egalã cu presiunea medie a zãcãmântului, iar debitul este
egal cu suma debitelor sondelor fizice exploatate, rezultând soluŃia
Qµ  r2 
p = pi − Ei   (2.98)
4 π k h  4η t 
Deoarece timpul de închidere al sondei este relativ mic în comparaŃie

cu timpul ei de producŃie, unda de presiune nu a ajuns la limita
zăcământului, astfel încât acesta se comportă ca un zăcământ infinit. În
acest caz distribuŃia de presiune va fi dată de relaŃia (2.98) pe baza faptului
că debitul de producŃie se măsoară la suprafaŃă, iar în sonda (r = rs),
presiunea va fi egală cu presiunea dinamică
Qµb  mµβT rs2 
pd = pi + Ei  −  (2.99)
4π k h  4k t 
sau
Qµ b   mµβT rs2 
pd = pi − − Ei  −  (2.100)
4π k h   4k t 
Din dezvoltarea în serie a funcŃiei integral exponenŃiale

x x2 x3
Ei (− x ) = ln x + 0,5772 − + − + ... (2.101)
1.1! 2.2! 3.3!
în care γ = 1,781 este constanta Euler (ln 1,781=0,5772), se pot reŃine

kt
numai primii doi termeni dacă argumentul x ≤ 0,01 adică tad = > 25 ,
mµβ rs2
tad fiind timpul adimensional.
Cu aceste precizări ecuaŃia (2.99) se transformă în
Qµb  4kt 
pd = pi −  ln 2
− 0,5772  (2.102)
4π k h  mβµ rs 
sau
2,3 Qµ b  k 
pd = pi −  log t + log 2
− 0,351 (2.103)
4π k h  mβµ rs 
DiferenŃierea ecuaŃiei (2.52) conduce la
34
1 k p ∂p ∂k p  1  ∂p ∂  1  ∂p k ∂2 p ∂ s 
+ + kp  + p = m  p  (2.104)
 
r µ p bp ∂r ∂r  µ p bp  ∂r  
∂r  µ pbp  ∂r µ p bp ∂r 2
∂t  bp 
sau
k p  ∂ 2 p 1 ∂p  ∂k p  1  ∂s p ∂p ∂  1  ∂p ∂p ∂  s  ∂p
 +  +   + kp = m  p  (2.105)
µ p b p  ∂r 2
r ∂r  ∂s p  µ p b p  ∂r ∂r ∂p  µ p b p  ∂r ∂r ∂p  b p  ∂t
Considerând că variaŃia presiunii, permeabilităŃilor efective şi

saturaŃiilor sunt mici cu raza şi că infiniŃii mici de ordin superior se pot
neglija ecuaŃia (2.105) devine
m  ∂s p s p ∂b p  ∂p
∇2 p = − (2.106)
 k p   ∂p b p ∂p  ∂t
 
µ 
 p
În acelaşi mod ecuaŃiile pentru apă şi gaze sunt
m  ∂sa sa ∂ba  ∂p
∇2 p =  −  (2.106)
 ka   ∂p ba ∂p  ∂t
 
 µa 
şi
m  ∂s g s g ∂bg s p ∂S gp s a ∂S ga  ∂p
∇2 p =  − + bg + bg  (2.107)
 k g   ∂p bg ∂p b p ∂p ba ∂p  ∂t
 
µ 
 g
ScoŃând din relaŃiile (2.106) – (2.107) mobilităŃile celor trei faze,
adunându-le şi Ńinând cont de relaŃia
∂s g ∂s p ∂sa
=− − (2.108)
∂p ∂p ∂p
se ajunge la
mβT ∂p
∇2 p = (2.109)
 k  ∂t
 
 µ T
2.6. FENOMENE DE INTERFERENłĂ ÎN EXPLOATAREA

ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI
La exploatarea unui zăcământ printr-un număr oarecare de sonde ce
produc simultan, sau producerea simultană a mai multor zone de petrol care
35
sunt cantonate pe acelaşi acvifer, face posibilă apariŃia fenomenului de

interacŃiune cunoscut sub denumirea de interferenŃă; fenomenul se
identifică printr-un consum mai mare de energie de zăcământ, măsurată sub
forma presiunii diferenŃiale, pentru producerea cu acelaşi debit ca al unei
sonde sau zone de petrol care ar produce independent.
Fie un orizont productiv exploatat simultan prin, n sonde care produc
cu debitele Q1…. Qn presiunea diferenŃială a unei sonde pentru a produce
cu debitul Q1 va fi
∆p1 = pi –pd1 = ∆p11 +∆p12 + …+ ∆p1n (2.110)
în care:
µ Q1  rs2 
∆p11 = Ei  −  (2.111)
4π k h  4ηt 
µQ2  d12− 2 
∆p12 = Ei  −  (2.112)
4π k h  4ηt 
µQn  d12− n 
∆p1n = Ei  −  (2.113)
4π k h  4ηt 
astfel (2.110) se transcrie

µ   rs2   d12− n 
∆p1 = 
 1 i
Q E − 
 + ... + Q E  − 4ηt 
n i (2.114)
4π k h   4ηt   
unde:
•d1-n este distanŃa între sondele 1 şi n,
•∆p11 – căderea de presiune necesară producŃiei proprii,
•∆p1n - căderea de presiune indusă în sonda 1 de către producerea
sondei n cu debitul, •Qn - cădere de presiune de interferenŃă.
În acelaşi mod, dacă într-o zonă de apă de întindere foarte mare se află
cantonate zăcăminte exploatate la debit constant în regim elastic de
destindere a apei, scăderea de presiune în fiecare zăcământ este
µ Qi µ n
∆pi = ∆pii + ∆pij =
2π k h
pad (t adi ) + ∑ Q j pad (radij , t ad )
2π k h i =1
(2.115)
j ≠1
unde
k ti Ai di− j
t adi = ; ri = ; radij =
mµ s ri 2 π rj
•Q1 , Q2, …, Qn sunt debitele zăcămintelor,
•dij ( i=1,2,..,n; j = 2,..n) – distanŃele dintre centrele suprafeŃelor
36
productive,
•A1, A2,…, An – ariile suprafeŃelor productive asimilate cu cercuri,
•t1,t2,…,tn – duratele curente de exploatare ale zăcămintelor.
Daca n = 2 sistemul (2.115) ia forma:

µ Q1 µ Q2
∆p1 = pad (tad 1 ) + pad (rad 12 , tad 2 ) (2.116)
2π k h 2π k h
µ Q2 µ Q1
∆p 2 = pad (tad 2 ) + pad (rad 21 , tad 1 ) (2.117)
2π k h 2πk h
în care
d1− 2 d
rad 12 = ; rad 21 = 1− 2 (2.118)
r2 r1
Din punct de vedere hidrodinamic fenomenele de interferenŃă sunt cel

mai bine caracterizate de parametrul “efect de interferenŃă“, definit ca
raportul dintre suma debitelor sondelor sau zăcămintelor interferate şi suma
acestor debite în cazul când sondele ar produce independent, adică
Q1 + Q2 + ... + Qn
EI = (2.119)
nQ
În cazul grupurilor de sonde ce exploatează un orizont productiv, de

exemplu o baterie circulară de raza R, formată din n sonde ce produc cu
debitele Q1, Q2, …Qn căderea de presiune în sonda i este dată de relaŃia
(2.114) în care:
µQ1  rs2 
∆pi1 = Ei  − 
4 π k h  4ηt 
 ϕ
4 R 2 sin 2 
µQ2  2
∆pi 2 = Ei  −
4π k h  4ηt 

 
  n −1  
 4 R 2 sin 2  ϕ
∆pin =
µ Qn 
Ei −  2 
4π k h  4ηt 
 
 
astfel încât
37
  2ϕ    n − 1  
 d 2 sin 2  ϕ  
µ 
2
 rs2   d sin 
∆pin = Qi Ei  −  + Qi +1 Ei  − 2  + . + Qn +1− i Ei  −  2  
4π k h    
 4ηt   4ηt  4ηt
    
  
(2.120)
Debitul întregii baterii de sonde în cazul producerii acestora cu aceeaşi
presiune diferenŃială va avea forma
4 π k h( pi − pd )
Q=n (2.121)
  2  i − 1  
  r 2  n  d sin 
2
ϕ  
 
µ Ei  − s
 + ∑ Ei −   2  
  4ηt  i =1  4ηt 
  
  
iar efectul de interferenŃă conform relaŃiei (2.119) se va putea determina cu
formula
1
EI = (2.122)
  i −1  
n
 d 2 sin 2  ϕ
−  2 
∑
i =1
Ei
 4ηt 
 
1+  
 rs2 
Ei  − 
 4ηt 
Din relaŃia (2.122) se pot obŃine expresiile efectului de interferenŃă
pentru diferite scheme de exploatare.
Pentru a putea aplica soluŃia sursei punctiforme la aflarea căderii de
presiune într-un punct oarecare cauzată de exploatarea unui şir de sonde
aflate în apropierea unui contur liniar, ne folosim de faptul că la zăcăminte
infinite conturul liniar se confundă cu cel de forma circulară.
Dacă şirul de sonde se amplasează paralel cu axa X, dar destul de
departe de ea astfel încât să nu poată fi influenŃată de perturbaŃiile
depresionare (condiŃia de infinitate), iar axa y trecând printr-una din sonde,
căderea de presiune în orice punct “M”al zăcămantului va fi dată de relaŃia
µ n  rM2 − i 
∆pM = ∑ i i  − 4ηt 
4 π k h i =1
Q E
 
unde rM2 −i = [x + (n − 1)d ]2 + y 2
În aceste condiŃii efectul de interferenŃă poate fi calculat cu formula
38
1 (2.123)
EI =
n  (id )2 
∑ Ei  −
4η t


1+
i =1  
 rs2 
Ei  − 
 4ηt 
Capitolul 3
CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI ÎN

REGIM STAłIONAR DE MIŞCARE
Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi sau apă are
ca principal scop determinarea unor parametrii ca: permeabilitatea efectivă
a fluidelor, capacitatea de curgere a stratului, indicele de productivitate etc.
Estimarea valorilor acestor parametrii se poate face prin metode geodezice,
prin metode fizico-chimice caracteristice cercetărilor de laborator sau din
date de producŃie corelate cu cercetări hidrodinamice efectuate în şantier
prin sonde. Valorile datelor utilizate sunt cu atât mai credibile, cu cât
mişcarea în jurul sondelor are un grad mai mare de stabilitate.
Mişcarea fluidelor este stabilizată atunci când în orice punct al zonei
de influenŃă a sondei unii parametrii hidrodinamici (presiune statică, debit,
viteză) nu variază în perioada cercetărilor.
3.1. LICHIDE
EcuaŃia generală a fluidelor prin medii poroase se reduce pentru
mişcările staŃionare la forma
∂p
= av + bv n (3.1)
∂x
Pentru mişcarea plan radial simetrică, la cercetarea sondelor extractive
de lichide, utilizând gradienŃi moderaŃi de presiune, ecuaŃia (3.1) devine
∂p µ
= v (3.2)
∂x k
identică cu ecuaŃia lui Darcy. EcuaŃia debitului volumic se poate scrie
Q = IP( pc − pd ) (3.3)
unde I P, indicele de productivitate are expresia
39
2π hk
IP = (3.4)
r
µ b ln c
rs
unde
• h reprezintă grosimea efectivă a stratului,
• pc – presiunea statică,
• pd – presiunea dinamică,
• µ – vâscozitatea,
• b– factorul de volum.
Raza zonei de influenŃă a sondei rc se consideră a fi egală cu jumătate
din distanŃa dintre două sonde (doar în cazul mişcării staŃionare).
Reprezentarea grafică a datelor de debit menŃinut constant şi a celor
de presiune conduce la obŃinerea diagramei indicatoare.
Conform ecuaŃiei (3.3), diagrama indicatoare arată, o variaŃie liniară
între debit şi presiunea diferenŃială. Panta acestei drepte reprezintă indicele
de productivitate
Q
tgα = IP = (3.5)
pc − pd
Capacitatea de curgere a stratului se poate determina cu ajutorul relaŃiei

rc
µb ln
rs
kh = IP (3.6)
2π
iar permeabilitatea efectivă a stratului cu relaŃia
k=
(k h) (3.7)
h
Valoarea permeabilităŃii efective obŃinute în acest mod este mai
reprezentativă decât cea obŃinută din analiza pe carote, pentru motivul că
este implicată întreaga zonă de influenŃă a sondei şi Ńine cont şi de prezenŃa
saturaŃiei în apă interstiŃială.
Compararea productivităŃii mai multor sonde care produc în aceleaşi
condiŃii din acelaşi strat, dar pe intervale perforate diferite, impune
utilizarea indicelui specific de productivitate definit ca raportul dintre
indicele de productivitate şi grosimea efectivă a stratului
IP Q
IPS = = (3.8)
h h ( pc − p d )
Pentru sondele exploatate prin erupŃie artificială sau pompaj de

adâncime presiunile statice şi dinamice se calculează cu relaŃiile:
40
pc = ρ m g (H − H c ) (3.9)
pd = ρ m g ( H − H d ) (3.10)
unde:
• ρm este densitatea medie a fluidelor din sondă,
• H - adâncimea măsurată de la un reper al capului de erupŃie până la
nivelul perforaturilor sau la baza stratului,
• Hc, Hd – adâncimi măsurate de la acelaşi reper al capului de erupŃie
până la nivelul de lichid cu sonda închisă,
• g – acceleraŃia gravitaŃională.
Există posibilitatea ca permeabilitatea stratului productiv în jurul
găurii de sondă să fie mai redusă decât în întreaga zonă de influenŃă ca
efect al traversării şi completării imperfecte a stratului productiv.
Reducerea permeabilităŃii în jurul sondei se poate asimila cu o cădere
suplimentară de presiune proporŃională cu debitul de producŃie.
Pentru mişcarea plan radială căderea suplimentară de presiune va fi
dată de relaŃia
ro r
Qµ b ln Qµ b ln 0
rs rs Qµ b  k  r
∆p 0 = − =  − 1 ln 0 (3.11)
2π k0 h 2π k h 2 π k h  k0  rs
unde k este permeabilitatea originală şi k0 - permeabilitatea modificată în
cilindrul de rază r0.
Adimensional, căderea suplimentară de presiune are forma
2π k h k  r
∆p0 =  − 1 ln 0 = s (3.12)
Qµ b  k0  rs
Valorile pozitive ale factorului s (factorul pelicular) indică existenŃa în
jurul sondei a unei zone de blocaj, iar valoarea negativă a acestuia, indică
prezenŃa unei zone de permeabilitate mai mare.
Factorul de sondă s, nu poate fi determinat cu ajutorul relaŃiei (3.12)
deoarece nu sunt cunoscute k0 şi r0 totuşi el poate fi determinat din ecuaŃia
debitului ce rezultă din expresiile (3.3) şi (3.4) retranscrise astfel
2 π k h ( pc − p d )
Q= (3.13)
 r 
µ b s + ln c 
 rs 
factorul de sondă s având semnificaŃia unei rezistenŃe suplimentare în calea

mişcării fluidelor către sondă.
Exploatarea zăcămintelor de petrol sau apă la presiuni diferenŃiale
mari conduce la variaŃii neliniare între debite şi presiuni diferenŃiale, de
41
forma
Q
pc − p d = + EQ 2 (3.14)
IP
sau
pc − pd ∆p 1
= = + EQ (3.15)
Q Q IP
iar relaŃia (3.15) reprezentată grafic permite determinarea indicelui de

productivitate din ordonată la origine şi a valorii constantei E ca tangenta
dreptei.
Pentru sondele de injecŃie de apă, analog indicelui de productivitate,
se defineşte indicele de injectivitate sau de receptivitate I.R. ce
caracterizează capacitatea de recepŃie a unui strat, fiind definit ca raportul
dintre debitul de apă injectat printr-o sondă la o presiune diferenŃială
constantă
Qinj 2πk h
IR = = (3.16)
pinj − pc r
µ b ln c
rs
unde pinj şi pc sunt presiuni medii şi de zăcământ. Valoarea indicelui de

receptivitate obŃinută prin intermediul relaŃiei (3.16) este doar în partea
finală a desfăşurării unui proces de injecŃie şi anume când sondele de
reacŃie încep să se inunde, deoarece doar în această perioadă mişcarea apei
în zăcământ este cvasistaŃionară. Dacă injecŃia de apă are loc într-un
obiectiv a cărui presiune este mai mică decât presiunea de saturaŃie,
mişcarea va avea un caracter nestaŃionar, debitul de injecŃie urmând a scade
în timp chiar dacă presiunea de injecŃie se menŃine constantă.
3.2. GAZE
Pentru sondele de gaze în jurul cărora există un regim liniar de filtrare,
iar procesul este izoterm, debitul de producŃie se deduce din ecuaŃia (3.13)
prin înlocuirea factorului de volum al gazelor
T p0
b=Z (3.17)
T0 pc + pd
2
calculat la presiunea medie artimetică dintre presiunea statică şi dinamică şi
se obŃine
42
Q=
(
π k hT0 pc2 − pd2 ) (3.18)
 r 
µ Z T p0  s + ln c 
 rs 
Indicele de productivitate normal se obŃine din diagrama indicatoare

Q
IP = (3.19)
p − pd2
2
c
indicele specific de productivitate

O
I .P.S . = (3.20)
(
h p − pd2
2
c )
iar capacitatea de curgere a stratului
 r 
µZTp0  s + ln c 
 rs 
(kh) = IP (3.21)
πT0
şi permeabilitatea efectivă pentru gaze
k=
(kh) (3.22)
h
Prin reprezentarea grafică a ecuaŃiei de curgere în cazul în care în jurul
sondei există o mişcare situată în regimul neliniar, pot fi determinaŃi
parametrii stratului gazeifer.
∆p 2 pc2 − p d2
= = A + BQ (3.23)
Q Q
unde A şi B sunt constante posibil de citit din diagrama indicatoare.

m
Analitic, aceste constante pot fi deduse din ecuaŃia (3.1) în care A =
k
iar B = ρ D, unde D este coeficientul de turbulenŃă sau coeficientul mişcării
neliniare (ne - Darcy).
Multiplicând relaŃia (3.1) cu densitatea, în cazul mişcării radiale, se
obŃine
= (ρv ) + D(ρv 2 )
dp µ
ρ
dr k
M
şi pentru că ρ v = , după separarea variabilelor şi integrare, pentru
2π r h
p 1
mişcări în regim izoterm pentru care, ρ = ρ0 se ajunge la
p0 Z
43
∆p 2 µ Z p0 rc∗ Zρ p
= ln + D 20 2 0 Q (3.24)
Q πk h rs 2 π h rs
M
unde debitul volumic Q = şi rc∗ este valoarea razei de influenŃă a sondei
ρ0
atinsă în perioada cercetării. Aceasta se poate determina prin încercări cu
expresia
rc∗
pc ln
rs
rc∗ = 0,23 (3.25)
mhA
Comparând ecuaŃiile (3.23) şi (3.24) rezultă
µZp0 rc∗
A= ln (3.26)
πkh rs
şi
Zρ 0 p0
B=D (3.27)
2π 2 h 2 rs
Dacă datele obŃinute şi reprezentate grafic nu se înscriu pe o dreaptă
valorile constantelor A şi B se determină analitic după metoda pătratelor
minime folosind expresiile:
∆p 2 ∆p 2
∑ Q ∑ Q 2 − ∑ Q∑ Q
A= (3.28)
N ∑ Q 2 − (∑ Q )
2
∆p 2
N ∑ ∆p 2 − ∑ Q ∑
Q
B= (3.29)
N ∑ Q 2 − (∑ Q )
2
unde N este numărul cercetărilor efectuate. Aceste cercetări constau în

măsurarea timp de o oră, a debitelor de gaze cu care produce sonda şi a
presiunii dinamice, folosind trei duze diferite, de obicei diametre
crescătoare.
Cu parametrii A şi B astfel determinaŃi, relaŃiile (3.26) şi (3.27) se
obŃin:
• capacitatea de curgere a stratului
∗
(kh) = µ Z 0 p0 ln rc (3.30)
πA rs
• permeabilitatea efectivă
44
µ Z p0 rc∗
k= ln (3.31)
πh A rs
• coeficientul de inerŃie (ne - Darcy)

2 π 2 h 2 rs
D= B (3.32)
Zρ 0 ps
• indicele de productivitate
1
IP = (3.33)
A
• debitul potenŃial al stratului
pc2
Q pot = (3.34)
A
CorelaŃia între debitul de producŃie şi presiunea diferenŃială pentru
ambele regimuri de mişcare a gazelor prin medii poroase, poate fi scrisă şi
sub forma
Q=
A
(
1 2
pc − pd2 )
n
(3.35)
iar prin logaritmare

1
(
log Q = log  + n log pc2 − p d2 ) (3.36)
 A
relaŃia permite prin reprezentarea grafică a funcŃiei Q = f (D p2) în
coordonate dublu logaritmice obŃinerea unor drepte a căror pantă este n.
Cu valorile lui n, utilizând perechi de valori Q, ∆p2 în relaŃia (3.36) se
poate determina indicele de productivitate, respectiv constanta A,
capacitatea de curgere a stratului, permeabilitatea efectivă, indicele de
productivitate specific, debitul potenŃial al stratului şi gradul de
neliniaritate al mişcării.
3.3. FLUIDE MULTIFAZICE

Odată cu scăderea presiunii de zăcământ sub valoarea presiunii de
saturaŃie, prin stratul productiv are loc o mişcare bifazică petrol- gaze, dacă
apa de talpă este inactivă.
Utilizarea funcŃiei Hristianovici conduce la transcrierea expresiei
debitului pentru faza petrol sub forma
45
2 π k p h(H c − H d )
Qp =
r
ln c
rs
iar construirea diagramei indicatoare Qp = f (Hc – Hd) permite, prin panta sa

în origine, obŃinerea indicelui de productivitate
2π k p h
(IP )H =
r
(3.37)
ln c
rs
şi a permeabilitaŃii efective pentru faza petrol

rc
ln
rs
k p = (IP )H (3.38)
2π h
Valorile funcŃiei Hristianovici pot fi estimate cu relaŃia recomandată

de G.A.Mamedov
H ∗ = C p∗( ) n
(3.39)
în care
H p µg
H∗ = ε , p∗ = ε, ε= RGP (3.40)
p0 p0 µp
iar
• C = 0,154; n = 1,2 pentru nisipuri consolidate,
• C = 0,178; n =1,3 pentru nisipuri neconsolidate.
Pentru prevederea comportării în exploatare a zăcămintelor care
produc în regim de gaze dizolvate şi a proiectării unui proces de recuperare
secundară prin injecŃie de apă de importanŃă deosebită este determinarea
kg kp
funcŃiilor = f (S L ) şi = f (S a ) , SL şi Sa fiind saturaŃia totală în lichid şi
kp ka
în apă. Conform relaŃiei (2.83) fiecărei valori a raportului permeabilităŃilor
efective pentru gaze şi petrol
(S L ) = RGP − r
kg
(3.41)
kp ψ( p )
îi corespunde o saturaŃie în lichid dată de relaŃia

 ∆N  b p
S L = S ai + (1 − S ai )1 −  (3.42)
 N  b pi
unde
46
• ∆N este cumulativul de ŃiŃei extras, căruia îi corespunde un factor de

volum bp,
• N - rezerva geologică iniŃială,
• bpi - factorul de volum la presiunea iniŃială de zăcământ
• r - rsŃia de soluŃie.
kg
Astfel relaŃiile (3.41) şi (3.42) permit trasarea funcŃiei = f (S L ) .
kp
kp
Determinarea funcŃiei = f (S a ) se face apelând la teoria dezlocuirii
ka
tip fracŃional a ŃiŃeiului aparŃinând lui Buckley şi Leverett, după care
fracŃiunea de fluid dezlocuit din curentul de fluid în condiŃii de zăcământ
are forma
1
fa = (3.43)
kp µa
1+
ka µ p
rezultată prin neglijarea efectelor capilare şi graviaŃionale. De aici rezultă

kp 1 − fa
= (3.44)
ka µ
fa a
µp
Prin definiŃie,
Qa ∆(∆W )
fa = = (3.45)
Qa + Q p ∆(∆W ) + ∆(∆N )
unde ∆(∆W) reprezintă cumulativul de apă extras la un moment dat.

SaturaŃia în apă va fi dată de relaŃia
∆Nf a − ∆W (1 − f a )
sa = s ai + (3.46)
Vp
unde Vp este volumul poros al panoului de injecŃie.
Când datele de producŃie sunt incerte (la începutul exploatării)
raportul permeabilităŃilor efective petrol - apă se poate aproxima cu relaŃia
kp
= A exp(− Bsa ) (3.47)
ka
coeficienŃii A şi B urmând a fi determinaŃi din date de comportare.
47
Capitolul 4
CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR DE HIDROCARBURI ÎN

REGIM NESTAłIONAR DE MIŞCARE
Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi, când în
jurul sondelor se realizează un regim nestaŃionar de mişcare, are ca scop
determinarea parametrilor fizici şi hidrodinamici ai stratelor productive
(capacitatea de curgere, permeabilitatea efectivă, coeficientul de difuzie
hidraulică, mobilitatea fazelor, porozitatea, indicii de productivitate,
factorii de sondă, raŃia de productivitate, presiunea statică), necesari
prevederii exploatării zăcămintelor, inclusiv mărirea afluxului de fluide
către sonde.
FuncŃie de nivelul energetic al zăcământului investigat se poate face
apel la una dintre metodele de cercetare utilizate frecvent, respectiv, prin
oprirea sau nu a sondelor de producŃie, inclusiv durata cercetării.
4.1. CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR PRIN ÎNCHIDEREA

SONDELOR
4.1.1. SONDE EXTRACTIVE DE LICHIDE OMOGENE

Această cercetare constă în producerea unei sonde la un debit
constant o perioadă de timp - de ordinul orelor sau zilelor – astfel încât în
jurul sondei distribuŃia de presiune să fie cât mai uniformă şi apoi
închiderea acesteia pentru o perioadă de timp (∆t). În toată această perioadă
la talpa sondei se află un manometru de fund prevazut cu termometru
maximal. Acesta are rolul de a măsura variaŃia în timp a presiunii dinamice
în sondă (curba de restabilire a presiunii).
În timpul producerii sondei la debit constant presiunea va varia conform
declinului ei, aferent formei de energie a zăcământului cercetat, după care, în
timpul închiderii, presiunea dinamică va creşte continuu tinzând asimptotic, la
infinit, către valoarea presiunii statice (fig. 4.1 şi 4.2).
48
Fig 4.1. VariaŃia debitului şi presiunii înainte şi dupa închiderea sondei
Fig 4.2. VariaŃia presiunii înainte şi dupa închiderea sondei
a. ZĂCĂMINTE INFINITE
Deoarece timpul de închidere al sondei este relativ mic în comparaŃie
cu timpul ei de productie, unda de presiune nu a ajuns la limita
zăcămîntului, astfel incât acesta se comportă ca un zăcămînt infinit. În acest
caz distribuŃia de presiune va fi dată de relaŃia
49
Qµ  r 2 
p = pi − Ei  −  (4.1)
4πkh  4ηt 
Ńinând cont că debitul de producŃie se masoară la suprafaŃă, iar în sondă (r = rs),

presiunea va fi egală cu presiunea dinamică:
Qµb  mµβT rs2  (4.2)
pd = pi + Ei  − 
4πkh  4kt 
sau
Qµb   mµβT rs2  (4.3)
pd = pi − - E i  − 
4πkh   4kt 
Din dezvoltarea în seria a funcŃiei integral exponenŃială E(-x)=ln x +

0,5772 - …… , unde ln γ=0,5772, γ=1,781 este constanta lui Euler, se reŃin
numai primii doi termini dacă argumentul x≤0,01, adică tad=kt/mµβrs2>25.
Cu aceste precizări presiunea dinamică se poate scrie:
Qµb  4kt 
(4.4)
pd = pi −  ln 2
− 0,5772 
4πkh  mµβT rs 
sau
2,3Qµb  k 
(4.5)
pd = pi −  lg t + lg 2
+ 0,351
Deoarece această soluŃie a ecuaŃiei difuziei se poate aplica numai

functiilor continui, ea nu poate fi aplicată acestui gen de cercetare care
reprezintă un caz tipic de discontinuitate.
Pentru inlăturarea acestui impediment se apelează la principiul
suprapunerii de efecte: căderea totală de presiune este egala cu căderea de
presiune datorită producerii sondei cu debitul +Q pe perioada t+∆t, plus
căderea de presiune datorată producerii sondei cu debitul –Q pe perioada
∆t, adică ∆p = ∆p (t + ∆t ) (+ Q ) + ∆p ∆t (− Q ) în care
2,3Qµb  k 
∆p(t + ∆t ) (+ Q ) =  lg(t + ∆t ) + lg 2
+ 0,351 (4.6)
4πkh  mµβ T rs 
şi
2,3(− Q )µb  k 
∆p(∆t ) (− Q ) =  lg(∆t ) + lg 2
+ 0,351 (4.7)
Din însumarea acestor relaŃii rezultă
2,3Qµb t + ∆t
p∆t = pi − lg (4.8)
4 πkh ∆t
50
p ∆t fiind valoarea presiunii dinamice în orice moment după închiderea

sondei pentru cercetare.
2,3Qµb t + ∆t
Reprezentarea grafica a funcŃiei p∆t = pi − lg conduce la o
4 πkh ∆t
variaŃie liniară intr-o reprezentare semilogaritmică. Din această diagramă se
2,3Qµb
citeşte panta dreptei i= [bar/ciclu], din care se determină
4 πkh
2,3Qµb
capacitatea de curgere a stratului kh = şi permeabilitatea efectivă a
4π i
kh
mediului poros pentru lichidul care îl saturează k = .
h
Deoarece nivelul dinamic va atinge nivelul static după un timp infinit
de închidere, înseamnă ca prin extrapolarea dreptei la un timp de închidere
infinit, adică
(t + ∆t ) = 1 , se va obŃine valoarea presiunii iniŃiale a
∆t
zăcămîntului.
În viaŃa unei sonde, debitul de producŃie nu se poate menŃine constant,
ceea ce atrage după sine invaliditatea condiŃiei de stabilizare a mişcarii în
2,3Qµb t + ∆t
jurul sondei, şi deci invaliditatea relaŃiei p∆t = pi − lg . În
4 πkh ∆t
această situaŃie se procedează la aproximarea variatiei debitului sondei
înainte de închidere printr-o variaŃie în trepte, urmând să se aplice
principiul suprapunerii de efecte.
Deoarece numărul de trepte de debit poate fi foarte mare şi calculele
devin anevoioase, se preferă să se lucreze cu un timp aparent de productie
al sondei, definit ca raportul dintre cumulativul de fluid produs de sondă
până în momentul închiderii acesteia pentru cercetare şi debitul constant cu
∆N
care a produs acea sondă înainte de inchidere, t = . Curba de restabilire
Q
a presiunii arată ca în figură (Fig. 4.3), de-a lungul ei putându-se evidenŃia
existenŃa a trei zone:
I – zona dominată de efectele de sondă;

2,3Qµb t + ∆t
II – zona corespunzatoare relaŃiei teoretice p ∆t = pi − lg
4 πkh ∆t
III – zona în care se fac simŃite efectele de limitare a zăcământului.
51
Fig. 4.3. Curba de restabilire a presiunii

Efectele de sondă cauzează o reducere (blocaj) sau o mărire a vitezei
de refacere a presiunii dinamice în sondă şi deci o cădere suplimentară de
presiune (+/-) în calea miscării fluidelor către sonde. În această categorie
intră reducerea permeabilitaŃii în zona imediată din jurul sondelor ca
urmare a traversării stratului productive cu un fluid necorespunzător şi
cimentarii acestuia, sau creşterea permeabilităŃii ca urmare a operaŃiilor de
stimulare. Căderi suplimenrare de presiune provoacă şi imperfectiunea
sondelor după modul sau gradul de deschidere a stratului, producerea
sondelor la presiuni diferenŃiale mari, care generează miscări neliniare în
jurul sondelor etc.
Efectele de sondă pot fi luate în calcul ca o cădere suplimentară de presiune
proporŃională cu debitul de productie al sondei:
 Qµb 
∆p s = s  (4.9)
 2 πkh 
rezultă expresia
 k 
pd = pi − i lg t + lg 2
+ 0,351 + 0,87 s  (4.10)
 mµβT rs 
care pentru timpi mici de închidere relativi la timpul aparent de productie,

devine
52
pd = pi − i (lg t − lg ∆t ) (4.11)
Prin scăderea celor doua relaŃii, rezulta expresia factorului de sonda
 p − pd k∆t 
s = 1,151 ∆t − lg 2
− 0,351 (4.12)
 i mµβT rs 
În cazul în care se ia ca bază valoarea presiunii dinamice după o oră

de la inchidere, relatia factorului de sondă devine
Fig. 4.4. Valoarea presiunii dinamice la 1 ora de la închidere

p − p∆t = 0 k∆t 
s = 1,151 ∆t =1ora − lg 2
− 0,351 (4.13)
 i m µβ r
T s 
Valoarea presiunii dinamice în orice moment după închiderea sondei

se evidenŃiază prin relaŃia
p∆t = p∆t =1ora + i lg ∆t (4.14)
Se poate determina in continuare, căderea suplimentară de presiune
datorita factorilor de sondă
∆ps = 0,87 ⋅ s ⋅ i (4.15)
indicele real de productivitate
Q
(IP )r = (4.16)
pi − p∆t = 0
indicele ideal de productivitate
Q
(IP )i = (4.17)
pi − p∆t = 0 − ∆p s
53
şi raŃia de productivitate
RP =
(IP )r =1−
∆ps
(4.18)
(IP )i p i − p ∆t = 0
care are valori subunitare pentru sondele cu blocaj şi supraunitare pentru
sondele stimulate.
Factorul de sondă total poate fi exprimat prin relaŃia:
s = sb + s p + sh + s D + sθ (4.19)
unde:
- sb - factorul de sondă datorită blocajului ;
- sp - factorul de sondă datorat imperfecŃiunii sondelor după modul de
deschidere;
- sD -factorul de sondă datorat exploatării sondelor la presiuni
diferenŃiale mari;
- sθ - factorul de sondă datorat înclinării sondei în stratul productiv,
faŃă de verticală.
În perioada iniŃială, curba de restabilire a presiunii în sondă este
dominată de “efectul inchiderii la suprafaŃă”. Sonda se închide la suprafaŃă
iar stratul continuă să debiteze până când efectul închiderii la suprafaŃă se
transmite la talpa sondei. Coeficientul de inmagazinare de fluid în sondă
este definit ca raportul între variaŃia volumului de fluid în sondă raportat la
variaŃia presiunii la talpă,
∆Vs Qb∆t Qb
C= = = (4.20)
∆p ∆p ∆p
∆t
O observaŃie empirică se referă la timpul tc după care efectele de
inmagazinare a fluidului în sondă dispar. Acesta se poate determina cu
relaŃia
ktc
tad = 50 ⋅ Cad ⋅ e 0,14⋅ s = (4.21)
mµβT rs2
sau pe cale grafică prin translatarea spre dreapta cu un ciclu şi jumătate a
timpului corespunzător ultimului punct care se înscrie pe dreapta cu pantă
unitară (Fig. 4.5). Punctele care se află la valori ale timpului ∆t > tc sunt
 t + ∆t 
cele cerute pentru reprezentarea funcŃiei p∆t = f  lg  care va conduce
 ∆t 
la obŃinerea corectă a variaŃiei liniare.
54
Fig. 4.5. Curba de restabilire; evidenŃierea timpului de inmagazinare
b. ZĂCĂMINTE FINITE
În cazul zăcămintelor de întindere mică sau în cazul cercetării
sondelor pe perioade mari de timp unda de presiune atinge limita
zăcământului astfel încât acesta apare finit din punct de vedere fizic. În
aceste situaŃii soluŃia ecuaŃiei generale de mişcare nestaŃionară a fluidelor
compresibile prin medii poroase are forma
p∆t = p ∗ −
2,3 Qµ b
log
(t + ∆t ) (4.22)
4 π kh ∆t
în care pseudopresiunea p* are valoarea

Qµ b
p* = pi − Y (t ) (4.23)
4 π kh
Iar Y(t) = f (timpul adimensional, de dimensiunile zăcământului şi de

rădăcinile unei ecuaŃii de tip Bessel).
Reprezentarea grafică a funcŃiei (4.23) va conduce la o variaŃie liniară
intr-o diagramă semilogaritmică, dacă cercetarea este concludentă
(suficient de lungă raportată la permeabilitatea stratului). Citirea pantei
acestei drepte (bar/ciclu) va permite determinarea capacităŃii de curgere a
stratului şi a permeabilităŃii efective în zona de influenŃă a sondei.
Prelungirea acestei drepte la timp de inchidere (∆t) infinit, adică
(t+∆t)/∆t=1, va permite determinarea valorii unei pseudopresiuni p* mai
mică decât presiunea iniŃială corespunzătoare zăcămintelor infinite cu o
Qµ b
valoare Y (t ) care reprezintă cădereă suplimentară de presiune la limita
4π kh
zăcământului finit ca urmare a lipsei de aflux.
Prelungirea ultimei porŃiuni curbate, a curbei de restabilire a presiunii
până la timpul de închidere infinit ar trebui să ne dea, dacă acest timp s-ar
55
putea obŃine, valoarea presiunii medii din zona de influenŃă a sondei.

Deoarece această valoare nu se poate estima dintr-o astfel de diagramă, au
fost construite grafice pentru funcŃia
 kt 
Qµ b
(
4 π kh ∗
)
p − pm = f   (4.24)
 m µ βT A 
pentru diverse forme ale zăcământului şi diverse poziŃii de amplasare a
sondei cercetate din care se poate deduce valoarea pm . (fig. 4.6 – 4.9).
Fig. 4.6
 kt   2,3Qµb 
p m = pi* − i ⋅ f   i = 
 m µ βT A   4 πkh 
Din ecuaŃia de bilanŃ material rezultă:
Q⋅t
pi = p m +
mβAh
56
Fig. 4.7
Fig. 4.8
57
Fig. 4.9
În aceste diagrame (tad) reprezintă timpul adimensional care
corespunde începutului mişcării semistaŃionare care este acelaşi cu timpul
corespunzător sfârşitului variaŃiei liniare a curbei de restabilire a presiunii.
După obŃinerea presiunii medii în zona de drenaj a fiecărei sonde, se
poate trece la determinarea presiunii medii a zăcământului ponderată
volumetric
Q1 Q Q
pm = pm 1 + pm 2 2 + ....... + pm n n (4.31)
QT QT QT
4.1.2. SONDE EXTRACTIVE DE GAZE NATURALE

SoluŃia ecuaŃiei fundamentale a mişcarii nestaŃionare a gazelor prin medii
poroase are următoarea formă pentru cazul producerii sondei la debit
constant
QTp0  mµ iβ i rs2t 
u d = ui + Ei  −  (4.32)
2 πkhT0  4k 
Conform valorilor calculate pentru gazul metan, redate în tabelul 4.1 sub
forma funcŃiei u=f(p) pentru valori ale presiunii de zăcământ de până la
140 bar, când produsul µZ=ct, relaŃia (4.32) devine
58
Q(µZ )Tp0  mµ iβ i rs2t  (4.33)

pd2 = pi2 + Ei  − 
2 πkhT0  4k 
identică cu soluŃia ecuaŃiei fundamentale scrisă pentru gazele perfecte;

pentru presiuni mai mari de 200 bar, când produsul µb=ct, ecuaŃia (4.32) se
transformă în
Q(µb )Tp0  mµ iβ i rs2t  (4.34)
pd = pi + Ei  − 
2 πkhT0  4k 
identică cu soluŃia ecuaŃiei mişcării lichidelor prin medii poroase.

Prin dezvoltarea în serie a funcŃiei integral exponentiale şi reŃinerea
primilor doi termeni (dacă timpul adimensional este mai mare decât 25),
ecuaŃia (4.32) devine
2,3QTp0  k 
(4.35)
u d = ui −  lg t + lg 2
+ 0,351
2πkhT0  mµβT rs 
Apelând, ca şi în cazul lichidelor, la principiul suprapunerii de efecte

∆u = ∆u(t +∆t ) (+ Q ) + ∆u ∆t (− Q ) (4.36)
unde
2,3QTp 0  k  (4.37)
∆u (t + ∆t ) (+ Q ) =  lg (t + ∆t ) + lg 2
+ 0,351
2πkhT0  mµβ T rs 
şi
2,3(− Q )Tp0  k  (4.38)
∆u (∆t ) (− Q ) =  lg(∆t ) + lg 2
+ 0,351
2πkhT0  mµβ T rs 
rezultă prin scădere

2,3QTp0 t + ∆t
u∆t = ui − lg (4.39)
2 πkhT0 ∆t
relaŃie care reprezentată grafic intr-o diagramă semilogaritmică conduce la
o dreaptă cu panta
2,3QTp0
i= (4.40)
2πkhT0
Din valoarea pantei se pot deduce capacitatea de curgere a stratului
2,3QTp0
kh = (4.41)
2πT0 ⋅ i
şi permeabilitatea efectivă
59
kh 2,3QTp0
k= = (4.42)
h 2πT0 h ⋅ i
Prelungirea dreptei la timp de închidere infinit conduce la obŃinerea

pseudopresiunii iniŃiale a zăcământului.
În condiŃiile existenŃei factorilor de sondă, ecuaŃia (4.35) se
completează astfel
2,3QTp0  k 
(4.43)
u d = ui −  lg t + lg 2
+ 0,351 + 0,87 s 
2πkhT0  mµβT rs 
Scăzând această expresie din

u ∆t = ui − i(lg t − lg ∆t ) (4.44)
se ajunge la expresia factorului de sondă
u − u ∆t =0 k 
s = 1,151 ∆t =1ora − lg 2
− 0,351 (4.45)
 i m µβ r
T s 
Se poate determina în continuare, căderea suplimentară de pseudopresiune

∆us = 0,87 ⋅ s ⋅ i (4.46)
∆us
RP = 1 − (4.47)
ui − u∆t = 0
Pentru presiuni de zăcământ mai mici de 140 bar relaŃiile de mai sus
se transformă astfel
2,3QµZTp0
kh = (4.48)
2πT0 ⋅ i
 p 2 ∆t =1ora − p 2 ∆t =0 k 
s = 1,151 − lg 2
− 0,351 (4.49)
 i mµβT rs 
∆p 2 s = 0,87 ⋅ s ⋅ i (4.50)
∆p 2 s
RP = 1 − (4.51)
p 2 i − p 2 ∆t = 0
Dacă presiunea zăcământului este mai mare ce 200 bar, relaŃiile anterioare
se înlocuiesc cu cele corespunzătoare lichidelor.
60
Tabelul 4.1
p
p µ Z µZ µb=µZ/p Du u = 2∫ dp pr
µZ
bar cP - cP cP bar2/cP bar2/cP -
6
60 0.01782 0.901 0.016060 0.000255 0.235x10 0.235x106 1.31
80 0.01880 0.872 0.01640 0.000191 0.183x106 0.418x106 1.77
100 0.02008 0.850 0.01790 0.000165 0.226x106 0.644x106 2.18
6 6
110 0.02074 0.843 0.01748 0.000154 0.126x10 0.770x10 2.40
120 0.02138 0.836 0.0179 0.000149 0.132x106 0.902x106 2.62
125 0.02203 0.830 0.0183 0.000148 0.067x106 0.969x106 2.73
130 0.02236 0.829 0.0185 0.000142 0.079x106 1.038x106 2.84
135 0.02252 0.828 0.0186 0.000138 0.0714x106 1.109x106 2.95
140 0.02268 0.825 0.0187 0.000136 0.073x106 1.192x106 3.06
160 0.02398 0.817 0.0196 0.000123 0.310x106 1.449x106 3.49
180 0.02528 0.819 0.0207 0.000115 0.337x106 1.481x106 3.93
190 0.02592 0.820 0.0213 0.000112 0.176x106 1.657x106 4.15
195 0.02624 0.822 0.0216 0.000110 0.045x106 1.702x106 4.26
200 0.02657 0.825 0.0219 0.00011 0.045x106 1.747x106 4.37
205 0.02689 0.829 0.0233 0.00011 0.091x106 1.838x106 4.48
210 0.02754 0.832 0.0229 0.00011 0.091x106 1.929x106 4.59
220 0.02851 0.840 0.0239 0.00011 0.182x106 2.111x106 4.80
4.1.3. SONDE EXTRACTIVE DE FLUIDE MULTIFAZICE

EcuaŃia generală a mişcării nestaŃionare a fluidelor multifazice prin
medii poroase are forma
mβT ∂p
∇2 p = (4.52)
 k  ∂t
 
 µ T
identică ca structură cu ecuaŃia mişcării nestaŃionare a lichidelor, astfel încât
soluŃia acesteia pentru exploatarea la debit constant este
 k  
2,3(Qb )T   µ 
pd = pi −  lg t + lg   T
+ 0,351 + 0,87 s  (4.53)
4π k  h 
2
mµβT rs 

 µ T  
Pentru a folosi şi în acest caz aceeaşi metodologie de interpretare a
curbei de restabilire a presiunii se consideră că în acelaşi por presiunea are
aceeaşi valoare în fiecare fază, admiŃându-se că valoarea presiunilor capilare
este neglijabilă. Pe baza acestor consideraŃii curba de restabilire în fiecare
fază va avea aceeaşi formă, astfel încât panta porŃiunii liniare a funcŃiei
pDt=f[lg(t+∆t)/∆t] va avea expresiile, pentru cele trei faze
2,3Q p µ p b p
ip = (4.54)
4 πk p h
2,3(Qg − Q p S gp − Qa S ga )µ g bg
ig = (4.55)
4 πk g h
61
2,3Qaµ aba
ia = (4.56)
4 πka h
Explicitând mobilităŃile din aceste trei relaŃii şi adunându-le rezultă
mobilitatea totală a sistemului
k
  =
2,3
[
Q pbp + (Q p − Q p S gp − Qa S ga )bg + Qaba ] (4.57)
 µ T 4 πh i
În aceste relaŃii Qp, Qg şi Qa reprezintă debitele constante de petrol, gaze şi
apă cu care a produs sonda înainte de închidere. De asemenea, din relaŃiile
(4.54 ... 4.56) se pot determina capacităŃile de curgere şi permeabilităŃile
efective pentru fiecare fază în parte.
Factorul de sonda se determină cu relaŃia
 k  
p  µ 
− p   (4.58)
s = 1,151 ∆t =1ora ∆t =0
− lg T
− 0,351
 i mµβT rs2 
 
 
iar indicii de productivitate şi raŃia de productivitate cu formulele (4.16),
(4.17) şi (4.18) pentru zăcăminte infinite; în cazul zăcămintelor finite
presiunea iniŃială pi va fi înlocuită cu p*.
În tabelul 4.2 sunt redate relaŃiile de calcul pentru determinarea
parametrilor fizici şi hidrodinamici pentru zăcămintele de fluide omogene,
gaze perfecte, gaze reale, fluide multifazice şi procese de injecŃie.
62
Tabelul 4.2
Lichide Gaze Gaze reale Fluide Proces
omogene perfecte multifazice injecŃie
2 ,3Qb 2,3QTp0 2 ,3QZTp0 2,3(Qb)T 2,3(Qb)T
i=
4πT *
i=
( )
2π TT* T0
i=
2πkhT0
i=
( )
4π TT *
i=
( )
4π TT *
p −p 
s = 1,151 1 1k − ξ   p2 − p2 
 i   1k − ξ   U − U 1k   p − p1k   p − p1k 
s = 1,151 1  s = 1,151 1 − ξ  s = 1,151 1 − ξ  s = 1,151 1 − ξ 
 i   i   i   i 
 
Q IPr =
Q Q (Qb )T IPr =
Qa
IPr = IPr = IPr =
p1 − p1k p12 − p12k U 1 − U 1k p1 − p1k p ∆t − p*
Q
IPtd = Q Q (Qb )T Qa
p1 − p1k − ∆ps IPtd = IPtd = IPtd = IPtd =
p12 − p12k − ∆ps U1 − U1k − ∆ps p1 − p1k − ∆ps p∆t − p* − ∆ps
4.2. CERCETAREA ZĂCĂMINTELOR LA DESCHIDEREA

SONDELOR
Cercetarea sondelor la deschidere constă în producerea sondei cu un
debit constant Q pe o anumită perioadă şi măsurarea variaŃiei în timp a
presiunii dinamice (figura 4.10). Înainte de începerea testului, sonda se
închide câteva ore sau zile pentru ca presiunea formaŃiunii să se egalizeze
la valoarea presiunii statice. Testul durează câteva ore sau zile în funcŃie de
proprietăŃile formaŃiunii şi de posibilitaŃile menŃinerii debitului de
producŃie la o valoare constantă. Cu cât permeabilitatea efectivă a stratului
este mai mică, cu atât durata testului trebuie să fie mai mare.
Fig 4.10. VariaŃia în timp a debitului şi a presiunii
63
Deoarece cercetarea necesită existenŃa unei distribuŃii uniforme a

presiunii în zacământ se recomandă ca testul, care are ca scop analiza
curbei de declin a presiunii funcŃie de timp, să se efectueze pentru sonde
noi, sonde oprite temporar din motive tehnice, sonde oprite pentru cercetare
şi ale căror date sunt neconcludente.
Analiza curbei de declin a presiunii permite estimarea capacităŃii de
curgere a stratului, permeabilitatea efectivă a fluidelor, factorul de sondă,
raŃia de productivitate şi estimarea volumului de pori al unui zăcământ.
O curbă de declin a presiunii poate fi împărŃită în trei perioade distincte
(figura 4.11):
Fig. 4.11. Curba de declin a presiunii

1. perioada nestaŃionară de mişcare, care durează din momentul începerii
cercetării până la valoarea timpului adimensional
k
tad 1 = t1 ≤ 0,1 (4.59)
mµβT rc2
2. perioada de tranziŃie, care durează până la valoarea timpului
adimensional
k
tad 2 = t 2 ≤ 0,3 (4.60)
mµβT rc2
3. perioada staŃionară sau semistaŃionară, care începe odată cu valori ale
timpului adimensional t ad > 0,3 , adică odată cu atingerea limitei
zăcământului de către undele depresionale; aceste valori ale timpilor
adimensionali sunt valabile pentru sonde centrice relative la limitele
zăcământului.
64
4.2.1. SONDE EXTRACTIVE DE LICHIDE OMOGENE

a) Perioada nestaŃionară
În timpul producerii la debit constant, comportarea presiunii dinamice
a unei sonde care exploatează un zăcământ infinit decurge conform relaŃiei
Qµb   mµβT rs2  
(4.61)
pd = pi − - Ei  −  + 2s 
4πkh   4kt  
care se poate retranscrie sub forma
2,3Qµb  k 
(4.62)
pd = pi −  lg t + lg + 0,351 + 0,87 s 
4 πkh  mµβT rs2

Reprezentarea grafică a funcŃiei pd = f (lg t ) conduce la o variaŃie

lineară. La timpi mici de cercetare, punctele înregistrate se situează
deasupra dreptei datorită efectelor de sondă şi datorită efectului de
înmagazinare a fluidelor în sondă. Deoarece sonda a fost închisă înaintea
testului, în sondă există un volum oarecare de fluid care se descarcă odată
cu punerea sondei în producŃie. Până ce echilibrul de masă este restabilit în
sondă, debitul măsurat la suprafaŃă este egal cu debitul stratului plus debitul
descărcat de sondă. Timpul necesar refacerii echilibrului de masă din sondă
se poate estima cu relaŃia
tad = (60 + 3,5s )Cad (4.63)
La timpi mari de cercetare, punctele înregistrate se situează sub
dreaptă datorită efectului limitelor zăcământului şi corespunde perioadei
mişcării semistaŃionare (staŃionare) (figura 4.12). Panta porŃiunii lineare a
funcŃiei pd = f (lg t ) ne permite determinarea capacităŃii de curgere a stratului
productiv
2,3Qµb (4.64)
kh =
4π i
şi a permeabilităŃii efective a lichidului

kh 2,3Qµb
k= = (4.65)
h 4π i ⋅ h
Factorul de sondă (analog cu cercetarea la închidere) se determină cu

relaŃia
 p − p∆t =1ora k 
s = 1,151 i − lg 2
− 0,351 (4.66)
 i mµβT rs 
căderea suplimentară de presiune datorită acestor efecte este
65
∆ps = 0,87 ⋅ s ⋅ i (4.67)

∆ps
RP = 1 − (4.68)
pi − p∆t =1ora
CURBA DE DECLIN A PRESIUNII
255
250
pd=1ora
245
pd , bar
i
240
235
230
0.000 0.500 1.000 1.500 2.000 2.500 3.000 3.500
log t
Fig. 4.12. Perioada mişcării staŃionare
b) Perioada semistaŃionară
Dacă testul de declin al presiunii dinamice durează o perioadă
suficientă de timp, mişcarea în zăcământ devine semistaŃionară, presiunea
dinamică având expresia
Qµb  2kt r 3 
(4.69)
pd = pi −  2
+ ln c − + s 
4 πkh  mµβT rc rs 4 
sau
Qb Qµb  rc 3 
(4.70)
pd = pi − 2
t+  ln − + s 
2β T rc πhm 4πkh  rs 4 
Reprezentarea datelor de cercetare într-o diagramă pd = f (t ) (figura

4.13) conduce la obŃinerea unei drepte cu panta
Qb
i= (4.71)
2βT rc2 πhm
66
din care se poate deduce volumul de pori

Qb
Vp = (4.72)
2βT i
CURBA DE DECLIN A PRESIUNII - PERIOADA

SEMISTATIONARA
250
245
i=(235,4-233,3)/(460-319)=0,0149
pd, bar
240
235
230
0 100 200 300 400 500
t, ore
Fig. 4.13. Perioada mişcării semi staŃionare
4.2.2. SONDE DE GAZE

a) Perioada nestaŃionară
Expresia variaŃiei presiunii dinamice în cazul exploatării zăcămintelor
de gaze naturale, ca soluŃie a ecuaŃiei generale de mişcare a gazelor prin
medii poroase, făcând uz de funcŃia de pseudo-presiune
p
p
u = 2∫ dp (4.73)
0
µ( p ) ⋅ Z ( p )
are forma
2,3QTp0  k 
(4.74)
u d = ui −  lg t + lg 2
+ 0,351 + 0,87 s 
2 πkhT0  mµβT rs 
care, pentru presiuni mai mari de 200 bar devine

2,3Q (µb )  k 
p d = pi −  lg t + lg + 0,351 + 0,87 s  (4.75)
4 πkh  mµβ T rs2 
67
şi
2,3Q (µZ )Tp 0  k 
(4.76)
p d2 = p i2 −  lg t + lg 2
+ 0,351 + 0,87 s 
2πkhT0  mµ i β i rs 
dacă presiunea de zăcământ este mai mică de 140 bar. Din reprezentarea
grafică a funcŃiei ud = f (t ) într-o diagramă semi-logaritmică, va rezulta o
variaŃie liniară de pantă
2,3QTp0
i= (4.77)
2 πkhT0
Din această expresie se poate deduce capacitatea de curgere a stratului

şi permeabilitatea efectivă pentru gaze. Factorul de sondă va fi
 u − u d =1ora k 
s = 1,151 i − lg 2
− 0,351 (4.78)
 i mµβT rs 
căderea de presiune
∆us = 0,87 ⋅ s ⋅ i (4.79)
∆us
RP = 1 − (4.80)
ui − ud =1ora
Ńinând cont că u = f ( p).
b) Perioada semistaŃionară
Pentru perioada semistaŃionară, pseudopresiunea dinamică are expresia
QTp0  2kt r 3 
(4.81)
u d = ui −  2
+ ln c − + s 
2 πkhT0  mµ iβ i rs rs 4 
sau
QTp0 QTp0  rc 3 
(4.82)
u d = ui − t+  ln − + s 
rc2 πhmT0µ i β i 2 πkhT0  rs 4 
care, pentru presiuni mai mari de 200 bar, când produsul mb rămâne
constant, devine
Qb Qµb  rc 3 
(4.83)
pd = pi − 2
t+  ln − + s 
2β T rc πhm 4πkh  rs 4 
iar pentru presiuni de zăcământ mai mici de 140 bar , când mZ = constant
QZTp0 QµZ  rc 3 
(4.84)
pd2 = pi2 − 2
t+  ln − + s 
πrc hmT0β i 2 πkhT0  rs 4 
68
Reprezentarea grafică a funcŃiilor ud = f (t ) şi pd2 = f (t ) va conduce la

variaŃii liniare, din pantele cărora se pot deduce volumele de pori ale
zăcămintelor
QTp0
Vp = (4.85)
iT0β i µ i
respectiv
QZTp0
Vp = (4.86)
iT0 βi
4.3. ANALIZA DATELOR DE CERCETARE ŞI DE PRODUCłIE

FOLOSIND TEORIA INTERFERENłEI DINTRE SONDE
Într-un test de interferenŃă, o sondă produce cu un anumit debit
constant, variaŃia presiunii înregistrându-se în una sau mai multe sonde care
exploatează acelaşi orizont productiv. Din acest motiv, testele de
interferenŃă sunt folosite pentru a caracteriza din punct de vedere al
proprietăŃilor mediului poros – permeabil o zonă mult mai mare decât cea
acoperită prin cercetări efectuate într-o singura sondă. VariaŃia presiunii la
o anumită distanŃă faŃă de sonda în care are loc modificarea debitului este
mult mai mică decât în cazul testelor cu o singură sondă, fapt pentru care
testele de interferenŃă necesită aparatură mult mai sensibilă şi o durată mai
mare de desfăşurare a testului. Testele de interferenŃă pot fi folosite în
analizele curbelor de refacere a presiunii sau a curbelor de declin al
presiunii. Testele de interferenŃă permit şi evaluarea unor parametri care
caracterizează prezenŃa unor “limite” precum: falii etanşe, acvifere active,
prezenŃa unui cap de gaze.
4.3.1. Estimarea presiunii iniŃiale de zăcământ
Există numeroase cazuri, mai ales la zăcămintele mature, în care
presiunea iniŃială nu a fost determinată în momentul săpării şi punerii în
producŃie a primei sonde. Cercetări efectuate ulterior, de multe ori după ani
de exploatare, când numărul de sonde a devenit apreciabil, au dus la
determinarea unei presiuni medii pe zăcământ la momentul respectiv.
Cunoaşterea presiunii iniŃiale de zăcământ are o importanŃă deosebită în
proiectarea exploatării, atât la zăcămintele de petrol, cât şi la cele de gaze.
Estimarea presiunii se poate face în orice moment al exploatării, folosind,
de exemplu, cercetarea prin închidere a unei sonde asociată cu teoria
interferenŃei sondelor.
Pentru exemplificare, se presupune că la momentul iniŃial (t = 0), o sondă A
a fost pusă în producŃie; la momentul 1 (t = t1), sonda B începe să producă,
iar la momentul 2 (t = t2) sonda B este închisă în scopul efectuării unui test
69
de cercetare hidrodinamică pentru deducerea parametrilor fizici şi

hidrodinamici ai stratului, ca şi a presiunii statice p2*. Estimarea presiunii
iniŃiale se face parcurgând următorii paşi:
1. Se estimează presiunea statică p1* la
sfârşitul perioadei 0 – t1, când a produs numai sonda A, folosind
relaŃia
µbp  Q   mβ t µrs2 
p1* = pi +   Ei  −  (4.87)
4πk  h  A  4kt1 
unde t1 este timpul aparent de producŃie, dat de

 ∆N A 
t1 =  
 QA 0 − t1
2. Se estimează presiunea statică p2* din

datele de cercetare la închidere a sondei B. łinând cont de faptul că
în perioada t1 – t2 sondele A şi B au produs simultan, presiunea
statică p2* se determină cu relaŃia
µbp  Q   mβt µrs2   Q   mβt µd 2 
p2* = p1* +   Ei  −  +   Ei  −  (4.88)
4πk  h  B  4kt2   h  A  4kt1 
unde d este distanŃa dintre sondele A şi B, iar t2 se calculează cu relaŃia

 ∆N B 
t 2 =  
 QB  t1 −t2
3. Se elimină presiunea p1* între relaŃiile (1) şi (2) şi Ńinând cont că în
perioada t2 – t3 sonda B a fost închisă, se obŃine, pentru presiunea
iniŃială, relaŃia
µbp Q  mβtµrs2  Q  mβtµrs2  Q  mβt µd2 
pi* = p2* −   Ei − +  Ei − +  Ei −  (4.89)
4πk  h A  4kt1   h B  4kt2   h A  4kt3 
unde t3 se calculează cu relaŃia

 ∆N A 
t3 =  
Q
 A  t 2 − t3
În mod asemănător, poate fi estimată presiunea iniŃială a sondelor de gaze.
4.3.2. Teste de interferenŃă care necesită oprirea sondelor
Pentru efectuarea unui test de interferenŃă, se utilizeaza două sau mai multe
sonde, una fiind sonda de observaŃie. Sondele se închid, iar din curbele de
restabilire a presiunii obŃinute se determină permeabilitatea efectivă din
70
zona de influenŃă a fiecărei sonde, presiunea statică, precum şi alŃi

parametri de interes. După cercetarea la închidere, sonda / sondele de
reacŃie se deschid, menŃinând debitul de producŃie constant. Sonda de
observaŃie rămâne închisă, înregistrându-se căderile de presiune induse de
sonda / sondele care produc. Astfel, presiunea sondei de observaŃie, în
cazul în care produc n sonde cu debitele Qj, j = 1, 2,..., n, poate fi calculată
cu relaŃia
t + ∆t Qµbp n Qj   mβtµdoj   mβtµdoj 
2 2
Qµbp
pob = pi −
2πkh ∆t
ln + ∑ i E − − E − 
2πkh j=1 Q   4k(t j + ∆t j )   4ktj 
i (4.90)
unde: Q – debitul sondei de observaŃie înainte de închidere;

t – timpul aparent de producŃie a sondei de observaŃie;
∆t - timpul de închidere a sondei de observaŃie, pentru obŃinerea
curbei de restabilire;
tj - timpul aparent de producŃie a sondei de reacŃie j înainte de
închiderea sondei de observaŃie;
∆tj - timpul de producŃie a sondei j, în timpul testului de
interferenŃă.
Deoarece
Qµb p t + ∆t
p∆t = pi − ln (4.91)
2 πkh ∆t
relaŃia (4) se scrie sub forma
Qj  
n mβt µdoj2   mβt µd oj2 
∆pob = p∆t − pob = −i ∑  Ei −   − E −  (4.92)
j =1 Q 
 4k (t + ∆t )  i  4 kt 
  j j   j 
Termenul (p∆t – pob) reprezintă diferenŃa dintre curba teoretică de refacere a
presiunii şi cea reală, adică suma căderilor de presiune de interferenŃă
induse în sonda de observaŃie de sondele de reacŃie care produc (figura
4.14). Citind de pe diagramă această valoare corespunzatore unui moment
oarecare ∆t, din ecuaŃia (4.92) se poate determina valoarea porozităŃii pe
direcŃia a două sau mai multe sonde.
71
p∆t
∆p0
log
(tp+∆t)/ ∆t
Fig. 4.14. InfluenŃa căderii de presiune de interferenŃă asupra curbei de
refacere a presiunii
Datele de cercetare pot fi interpretate simplu, prin folosirea curbei etalon

(figura 4.15), care nu este altceva decât funcŃia integral exponenŃială.
log
pD
log
tD/rD2
Fig. 4.15. Curba etalon (funcŃia integral exponenŃială)
Ştiind că
Qµbp  mβt µd 2 
pob = pi + Ei  −  (4.93)
2πkh  4k∆t 
prin folosirea variabilelor adimensionale

k∆t d 2πkh( pi − pob )
tD = 2
; rD = ; pD =
m β t µd rs Qµbp
72
se ajunge la
 r2 
p D = − Ei  − D 
 4t D 
EcuaŃia (4.93) presupune că factorul de sondă nu influenŃează valoarea
căderii de presiune indusă în sonda de observaŃie de către sonda de reacŃie,
iar efectele de înmagazinare sunt neglijabile în ambele sonde. Utilizarea
curbei etalon presupune identificarea unui punct comun, din ale cărui
coordonate, [(pD, ∆pob), (tD/rD2, ∆t)], se deduc permeabilitatea şi porozitatea
Qµbp  pD 
k=   (9)
2 πh  ∆p 
k ∆t
m=
β t µd 2 t D
rD2
4.3.3. Teste de interferenŃă care nu necesită oprirea sondelor

Testele de interferenŃă care nu necesită oprirea sondelor folosesc
aceeaşi tehnologie ca în cazul sondelor de interferenŃă care necesită oprirea
sondelor. Deoarece soluŃiile ecuaŃiilor fundamentale de mişcare prin medii
poroase (ecuaŃia difuziei, a căldurii) sunt valabile numai pentru funcŃii
continue, mediile infinite pot fi investigate folosind teoria oglindirii, astfel
încât un spaŃiu finit poate fi echivalent cu un spaŃiu infinit prin oglindirea
sursei faŃă de toate limitele impermeabile, sau a celor cu presiune constantă
(contactul gaz – lichid; în cazul exploatării în regim mixt, energia
suplimentară fiind asigurată de un acvifer activ, la contactul petrol – apă
gradientul de presiune fiind considerat constant).
4.3.4. Evaluarea limitelor unităŃilor hidrodinamice
Sonda aflată în apropierea unei bariere impermeabile (falie etanşă)
Faliile etanşe, acceptate ca limite impermeabile sau ca limite ale unor
zone de facies diferit, pot fi identificate folosind teoria investigaŃiei
hidrodinamice la închidere sau la deschidere şi/sau teoria interferenŃei
dintre sonde. Dacă o sondă R se află la distanŃa d, necunoscută, faŃă de o
falie F (figura 4.16), folosirea soluŃiei sursei punctiforme implică oglindirea
sondei reale faŃă de falie, respectiv sonda imaginară I. Dacă sonda reală
produce cu debitul constant Q, căderea totală de presiune va fi egală cu
suma dintre căderea de presiune datorată producŃiei proprii şi căderea de
presiune indusă în sonda reală de “producerea”, cu acelaşi debit Q, a sondei
imaginare,
∆p R = ∆p RR + ∆p RI
73
sau
Qµbp   mβt µrs2   mβt µd 2 
pd = pi +  i
E  −  + E  − 4kt  ,
i (4.94)
4πkh   4kt   
R I
d d
Fig. 4.16. Sondă în apropierea unei falii etanşe
La timpi aparenŃi de producŃie mici, aportul sondei de observaŃie este

practic nul, iar ecuaŃia căderii de presiune devine
p d = i log t + p d ,t =1ora (4.95)
unde i este panta dreptei pd = f(logt).
Cunoscând panta, se poate determina capacitatea de curgere a stratului
productiv, precum şi permeabilitatea acestuia.
Dacă efectul de înmagazinare este mare sau sonda este prea aproape de
falie, porŃiunea liniară a graficului pd = f(logt) este mascată.
La timpi suficienŃi de mari, aportul sondei imaginare devine important, iar
ecuaŃia căderii de presiune devine
p d = 2(i log t + p d ,t =1ora ) (4.96)
ceea ce arată că funcŃia pd = f(logt) va prezenta o a doua porŃiune liniară, cu
panta dublă faŃă de prima. În aceste condiŃii, ecuaŃia (4.94) devine
4πkh( pi − pd )  mβt µrs2   mβt µd 2 
+ Ei  −  = − Ei  − 
Qµbp  4kt   4kt 
Din funcŃia integral exponenŃială se poate deduce distanŃa de la sondă la

falie, pentru t = tx, tx fiind timpul după care cele două drepte se
intersectează.
Sondă amplasată echidistant faŃă de două limite impermeabile poziŃionate
la 90º
În această situaŃie, (figura 4.17), căderea de presiune adimensională poate fi
scrisă sub forma
74
  mβ µr 2 
 
2∆pD = − Ei  − t s

 mβt µL2 

+ 2Ei  − 
 mβ µ 2L 2 2 
+ Ei  − t  ( ) (4.97)
   
  4kt   4kt 

4kt


sau
  1   1   2 
2 pD = −  Ei  −  + 2 Ei  −  + Ei  −  (4.98)
  4t D   4t DL   4t DL 
unde tDL, timpul adimensional definit în raport cu lungimea L – distanŃa de
la sonda R la fiecare din cele două limite impermeabile, are expresia
kt
t DL =
mβ t µL2
I R
L L
I
I
Fig. 4.17. Sondă amplasată echidistant faŃă de două limite impermeabile
ortogonale
Sondă situată echidistant faŃă de trei limite impermeabile ortogonale

(dreptunghi deschis)
În figura 4.54 este prezentată schema amplasării echidistante a unei sonde
într-un dreptunghi deschis. Căderea de presiune adimensională, în acest
caz, are expresia
  1  n
 n2 + 1  n
 n2   1 
2 pD = −  Ei  −  + 2∑ Ei  −  + 2∑ Ei  −  + Ei  −  , (4.99)
  4t D  i =1  4t DL  i =1  4t DL   4t DL 
unde n este numărul de imagini necesare pentru atingerea convergenŃei.
75
I I
L
I L L R
I
I
Fig. 4.18. Sondă situată echidistant fata trei limite impermeabile
ortogonale
Sondă situată în centrul unui pătrat

Modelul unei astfel de sonde este ilustrat în figura 4.17, iar căderea de
presiune adimensională are expresia
  1   1   2 
2 pD = −  Ei  −  + 4 Ei  −  + Ei  −  (4.100)
  4t D   4t DL   4t DL 
I I I
L
I L L R L L I
I I
I
Fig. 4.19. Sondă situată în centrul unui pătrat
76
4.3.5. Folosirea datelor de producŃie în evaluarea parametrilor fizici ai

zăcămintelor de hidrocarburi
Există posibilitatea estimării unor parametri fizici şi hidrodinamici ai
zăcămintelor, pe direcŃia a două sau mai multe sonde, fără efectuarea unei
cercetări hidrodinamice prin sonde, dacă se cunosc la un moment dat:
presiunea statică şi dinamică, debitul şi proprietaŃile fluidelor din zăcământ.
Conform teoriei interferenŃei dintre sonde, căderea de presiune necesară
producerii unei sonde j cu debitul constant Qj, este egală cu suma căderilor
de presiune datorate, pe de o parte producŃiei proprii, iar pe de alta, celor
induse în sonda j de celelalte sonde aflate în producŃie în acelaşi timp, la
acelaşi orizont productiv, adică
 mβ µr 2  µbp n  mβt µd 2jk 
− ∆p j = −( pc − pdj ) =
Qj µbp
Ei  − t s  + ∑ k i  − 4kt 
4πkh  4ktj  4πkh k=1
Q E (4.101)
k≠ j
 k 
RelaŃia (4.101) este valabilă în cazul sondelor care produc lichid.

Dacă presiunea diferenŃială la care produc sondele este acceaşi, relaŃia
(4.101) devine
4 πkh∆p  mβ t µrs2  n  mβ t µd 2jk 
C= = −Q j Ei  −  + ∑ Qk Ei  −  (4.102)
µb p  4kt j  k =1  4ktk 
 k≠ j
 
sau
4πmβt h∆p  r2 1  n  d2 1 
C= η = −Q j Ei  − s  + ∑ Qk Ei  − jk  (4.103)
bp  4t η  k =1
 j  k≠ j  4tk η 
unde η este coeficientul de difuzie hidraulică, iar tj şi tk sunt timpii de

producŃie ai sondelor j şi k (k = 1, 2, ..., n; k ≠ j),
k ∆N j ∆N k
η= ; tj = ; tk = (4.104)
mβ t µ Qj Qk
EcuaŃiile (4.102) si (4.103) sunt de tip implicit, putând fi soluŃionate prin

metoda încercare – eroare, folosind un program de calcul, sau prin metoda
grafică. În cadrul metodei grafice, soluŃia se află la intersecŃia dreptei
(termenul din partea stângă al ecuaŃiei (4.103)) cu curba integral
exponenŃială (termenul din partea dreaptă al ecuaŃiei (4.103)), aşa cum este
ilustrat în figura 4.20.
77
k/µ
C
Fig.4.20. Rezolvarea grafică a ecuaŃiei (4.103).
Valori diferite ale coeficientului de difuzie vor indica zone de facies

diferit în cadrul zăcământului.
Dacă se cunoaşte permeabilitatea efectivă a stratului din alte cercetari, din
expresia coeficientului de difuzie se poate estima porozitatea efectivă,
k
m=
ηβ t µ
În cazul zăcămintelor de gaze, relaŃia (4.147) capătă forma

2 πmβ iµ i hT0 ∆U  rs2 1  n  d 2jk 1 
 4t η  ∑
C= 
η = −Q j Ei −  + Qk Ei  −  (4.105)
Tp0 4t η 
 j  k≠ j
k =1  k 
unde
k
η=
mβiµ i
Dacă presiunea de zăcămînt este mai mică decât 140 bar, relaŃia (4.105)
devine
C=
( )
2 πmβ i µ i hT0 pc2 − pd2  r2 1  n  d2 1 
η = −Q j Ei  − s  + ∑ Qk Ei  − jk  (4.106)
zTp0  4t η  k =1
 j  k≠ j  4t k η 
Când presiunea de zăcământ este mai mare decât 200 bar, rămâne valabilă
relaŃia (4.105).
Dacă spre sondă curg simultan mai multe faze, coeficientul global de
difuzie hidraulică este
78
k
 
ηT =  T
µ
mβ T
şi poate fi obŃinut din ecuaŃia

4 πmβT h∆p  r2 1  n  d2 
C= ηT = −Q j Ei  − s  + ∑ Qk Ei  − jk 1  (4.107)
bp  4t η  k =1  
 j T 
k≠ j
 4tk ηT 
Teoria interferenŃei sondelor permite definirea şi a altor parametri care

intervin în cercetarea sondelor, precum: timpul de interferenŃă, raza de
drenaj a sondelor.
ConvenŃional, timpul de interferenŃă a fost definit ca fiind timpul după care
căderea de presiune de interferenŃă are valoarea 0,1 bar. Cunoaşterea
acestui timp de interferenŃă este foarte importantă în cercetarea
zăcămintelor de hidrocarburi, în special în proiectarea cercetărilor prin
închidere a sondelor, respectiv în stabilirea timpului de închidere a
sondelor.
Raza de drenaj (influenŃă) a sondelor productive este distanŃa de la sondă
până la intersecŃia curbei sale depresionare cu curba depresionară a sondei
vecine. Pentru aceleaşi proprietăŃi fizice ale fluidelor şi mediilor poroase,
valoarea sa depinde de debitele sondelor.
Căderea de presiune într-un punct M situat între două sonde 1 si 2 (figura
4.21), situate la distanŃa d una faŃă de alta este
∆p M = ∆p M 1 + ∆p M 2 (4.108)
unde
Q1µb p  mβ t µr 2 
∆pM 1 = pc − pM 1 = − Ei  −  (4.109)
4 πkh  4kt1 
Q2µbp mβt µ (d − r )2 
∆pM 2 = pc − pM 2 =− Ei  −  (4.110)
4πkh  4kt2 

r M d-r
1 2
Fig. 4.21. PoziŃionarea unui punct M între două sonde
Reprezentarea grafică a celor două funcŃii ∆pM1 = f(r) şi ∆pM2 = f(r)

duce la obŃinerea căderii de presiune în punctul de intersecŃie ale curbelor
79
depresionare şi a razelor de influenŃă ale sondelor (figura 4.22), la

momentul t căruia îi corespund timpii de producŃie t1 şi t2,
∆N 1 ∆N 2
t1 = ; t2 =
Q1 Q2
În cazul zăcămintelor de gaze reale şi a celor de petrol care produc în regim

de gaze dizolvate, ecuaŃiile (4.109) şi (4.110) se modifică, astfel:
Q1Tp0  mβi µ i r 2 
uM 1 = us + Ei  −  (4.111)
2πkhT0  4kt1 
Q2Tp0  mβiµ i (d − r ) 
2
uM 2 = us + 
Ei −  (4.112)
2πkhT0  4kt2 

pM1
pM2
rc1 rc2
1 2
Fig. 4.22. Determinarea razelor de influenŃă ale sondelor prin metoda
grafică
Pentru fluide multifazice, ecuaŃiile (4.109) şi (4.110) se modifică astfel:

(Q b )  r2 
Ei  − 
1 p T
pM 1 = ps + (4.113)
k  4ηT t1 
4 π  h
 µ T
(Q b )  (d − r )2 
pM 2 = ps + Ei  − 
2 p T
 (4.114)
k 4 η t
4 π  h  T 2 
 µ T
80
ANEXE
Măsurarea mărimilor fizice. Sisteme de unităŃi de măsură
Mărimea este un atribut al elementelor unei mulŃimi de obiecte sau fenomene cărora li se
poate asocia un criteriu de comparaŃie. Măsurarea unei mărimi constă în compararea ei cu o altă
mărime de aceeaşi natură, luată ca unitate de măsură.
Mărimea m asociată unei mulŃimi de obiecte sau fenomene fizice de aceeaşi natură se
numeşte mărime fizică.
Rezultatul măsurării este un număr m , care trebuie asociat cu unitatea de măsură folosită
u, conform relaŃiei
m = mu .
Pentru mărimile fizice fundamentale, unităŃile de măsură (UM) sunt alese arbitrar. Pentru
mărimile fizice derivate, UM sunt definite prin produsul sau câtul UM ale mărimilor
fundamentale şi, eventual, ale mărimilor suplimentare, pe baza relaŃiilor dintre aceste mărimi.
Un sistem de UM foloseşte 7 mărimi fizice fundamentale şi anume: 3 pentru mecanică, 1
pentru termodinamică, 1 pentru electricitate, 1 pentru optică şi 1 pentru chimia fizică. Sistemul
InternaŃional (SI) a optat pentru următoarele mărimi fizice fundamentale: lungime, masă, timp,
temperatura termodinamică, intensitatea curentului electric, intensitatea radiaŃiei luminoase şi
cantitatea de substanŃă, cu unităŃile de măsură: metru, kilogram, secundă, kelvin, amper, candelă
şi kilomol.
Mărimile fizice suplimentare sunt măsura unghiului plan şi măsura unghiului sferic
(solid).
Un sistem de UM este coerent atunci când UM ale mărimilor derivate se obŃin din UM
ale mărimilor fundamentale şi, eventual, suplimentare folosind ca unic factor numeric valoarea 1.
81
SI este primul sistem de UM coerent. A fost adoptat în anul 1960, la cea de-a XI-a
ConferinŃă Generală de Măsuri şi GreutăŃi. SI a fost legiferat în România în august 1961.
UM ale mărimilor fundamentale ale SI sunt definite în continuare.
1. Metrul (m) este lungimea egală cu 1.650.736,73 lungimi de undă, în vid, ale radiaŃiei emise
de ato,mul de kripton 86 la tranziŃia între nivelele energetice 5d5 şi 2p10.
2. Kilogramul (kg) este masa prototipului de platină iridiată păstrat la Biroul InternaŃional de
Măsuri şi GreutăŃi de la Sèvres (FranŃa).
3. Secunda (s) este intervalul de timp egal cu 8.192.631.770 perioade de oscilaŃie ale radiaŃiei
emise la tranziŃia între două nivele hiperfine (F = 4, MF = 0 şi F = 3, MF = 0) ale stării
fundamentale 3S1/2 a atomului de cesiu 133.
4. Amperul (A) este intensitatea unui curent electric constant care, menŃinut în doi conductori
rectilinii şi paraleli, de lungime infinită şi secŃiune neglijabilă, aflaŃi în vid la distanŃa de 1 metru
unul de altul, produce între aceştia o forŃă de 2·10–7 N pe fiecare metru de lungime.
5. Kelvinul (K) este unitatea de măsură pe scara termodinamică de temperatură în care pentru
punctul triplu al apei se alege valoarea 273,16 K
6. Candela (cd) este intensitatea luminoasă în direcŃie normală a unei suprafeŃe cu aria de
1/600.000 m2 a unui corp negru aflat la temperatura de solidificare a platinei, la presiunea
atmosferică normală.
7. Kilomolul (kmol) este cantitatea dintr-o substanŃă a cărei masă, exprimată în kg, este numeric
egală cu masa moleculară a substanŃei.
UM ale mărimilor suplimentare sunt:
1. Radianul (rad) – unghiul plan care subîntinde un arc de cerc cu lungimea egală cu raza (1 rad =
57° 17’ 44,8”).
2. Steradianul (sr) – unghiul solid sub care se vede din centrul unei sfere suprafaŃa sferică egală
cu R2.
Tabelul 1.1
Formula
Unitate de măsură
dimens.
Simbol
Nr.
Mărimea fizică
crt.
MKfS
SI CGS mixt
(tehnic)
1 lungime l L m m cm cm
2 masă m M kg kgf·s2/m g kgf·s2/cm
3 timp t T s s s s
4 viteză v LT–1 m/s m/s cm/s cm/s
5 acceleraŃie a LT–2 m/s2 m/s2 cm/s2 cm/s2
6 forŃă F MLT–2 kg·m/s2 = g·cm/s2 =
kgf kgf
N dyn
2 –2
7 lucru mecanic, L ML T
dyn·cm =
cantitate de N·m = J kgf·m kgf·cm
erg
căldură, energie
8 putere P ML2T–3 J/s = W kgf·m/s; CP erg/s kgf·cm/s
9 presiune p ML–1T– N/m2 = kgf/m2;
2 dyn/cm2 kgf/cm2 = at
Pa kgf/cm2 = at
10 debit volumic Q L3T–1 3
m /s m3/s cm3/s cm3/s
11 vâscozitate q ML–1T– 2
N·s/m = dyn·s/cm2 =
1 kgf·s/m2 cP
dinamică Pa·s P
2 –1
12 vâscozitate q LT
m2/s m2/s cm2/s = St cSt
cinematică
–3 3 2 4 3
13 masă specifică q ML kg/m kgf·s /m g/cm kgf·s2/cm4
82
14 greutate specifică q ML–2T–

2 N/m3 kgf/m3 dyn/cm3 kgf/cm3
15 permeabilitate k L2 m2 m2 cm2 D
Alte UM pentru presiune
1 At = 1 atm = 101.325 Pa = 760 mm Hg = 10,332 m H2O (atmosfera fizică)
1 at = 1 kgf/cm2 = 9,80665·104 Pa = 10 m H2O (atmosfera tehnică)
1 torr = 1 mm Hg = 133,322 Pa
1 bar = 105 Pa = 10,197162 m H2O = 750,062 mm Hg
1 mm H2O = 133,322 Pa.
ObservaŃie: valoarea standardizată a acceleraŃiei gravitaŃionale este g = 9,80665 m/s2;

pentru latitudinea Bucureştiului, valoarea exactă este g = 9,806 m/s2, valoare acceptată în
continuare pentru aplicaŃiile numerice.
Alte UM pentru energie

1 eV = 1,602107·10–19 J (electron volt)
1 kWh = 3,6·106 J (kilovat oră)
1 calIT = 4,18674 J (caloria internaŃională)
1 cal15 = 4,1855 J (caloria de 15 grade)
DefiniŃii
1 eV este energia câştigată de un electron care străbate o diferenŃă de potenŃial acceleratoare
egală cu un volt.
1 calIT este cantitatea de căldură necesară ridicării cu un kelvin a temperaturii unui gram de apă, între
19,5 °C şi 20,5 °C.
1 cal15 este cantitatea de căldură necesară ridicării cu un kelvin a temperaturii unui gram de apă, între
14,5 °C şi 15,5 °C.
Alte unităŃi de măsură pentru putere
1 CP = 75 kgf·m/s = 735,499 W (cal putere)
1 HP = 1,01387 CP = 745,70012 W (horse power)
Multiplii şi submultiplii UM ale SI se formează cu ajutorul următoarelor prefixe:

Ordin de Simbol Nume Ordin de Simbol Nume
mărime mărime
101 da deca 10–1 d deci
2
10 h hecto 10–2 c centi
103 k kilo 10–3 m mili
6
10 M mega 10–6 q micro
109 G giga 10–9 n nano
12
10 T tera 10–12 p pico
1015 P penta 10–15 f femto
1018 E exa 10–18 a atto
21
10 Z zetta 10–21 z zepto
1024 Y yotta 10–24 y yocto
SI recunoaşte următorii multipli şi submultipli cu denumire specială:

Nume litru tonă dină bar erg poise
Simbol l t dyn bar erg P
Conversia 10–3 m3 103 kg 10–5 N 105 Pa 10–7 J 10–1 Pa·s
83
1 darcy (D) este permeabilitatea unui mediu poros cu lungimea de 1 cm şi aria suprafeŃei
secŃiunii transversale de 1 cm2 prin care un fluid cu vâscozitatea dinamică de 1 cP filtrează
unidimensional la o diferenŃă de presiune de 1 atm cu debitul de 1 cm3/s.
1 cm3 s ⋅ 1cP ⋅ 1 cm 10 −6 m 3 s ⋅ 10 −3 Pa ⋅ s ⋅ 10 −2 m
1D= = = 0,986923 ⋅ 10 −12 m 2 ≅ 10 −12 m 2 = 1 µm 2 .
1 cm 2 ⋅ 1 atm 10 − 4 m 2 ⋅ 101.325 Pa
Sistemul de unităŃi de măsură anglo–saxon

În sistemele de UM folosite în Europa, unităŃile de măsură sunt divizate în 10 părŃi egale
(de exemplu, 1 m = 10 dm; 1 dm = 10 cm; 1 cm = 10 mm). În Sistemul anglo-saxon, folosit încă
în Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, India, Canada etc.) unităŃile de
lungime sunt divizate în 2, 4, 8, 16… părŃi egale, astfel încât valorile lungimilor, diametrelor
ş.a. se exprimă sub forma unor numere raŃionale. De exemplu, pentru materialul tubular, gama
de diametre ale valorile: 23/8, 27/8, 31/2, 4, 41/2, 51/2, 53/4, 65/8, 83/8 (…) inches.
Numărarea obiectelor are la bază, în Sistemul anglo-saxon, duzina (dozen), egală cu 12
obiecte; multiplii duzinei sunt;
small gross = 12 doz = 12·12 = 144 obiecte;
great gross = 12·12 doz = 12·12·12 = 1.728 obiecte.
UnităŃi de măsură pentru lungime

1 inch (in) = 0,0254 m 1 fathom = 2 yds = 1,8288 m
1 foot (ft) = 12 in = 0,3048 m 1 furlong = 110 fathoms = 220 yds = 201,168
m
1 yard (Imperial Standard Yard, yd) = 3·12 in 1 statute mile = 8 furlongs = 1.609,344 m
= 3 ft = 0,9144 m
UnităŃi de măsură pentru aria suprafeŃei

1 square inch = 6,4516·10–4 m2 1 square yard = 9 sq. ft = 1.296 sq. in =
0,83613 m2
–2 2
1 square foot = 144 sq. in = 9,2923·10 m 1 acre = 4.840 sq. yds = 4.046,8561 m2
UnităŃi de măsură pentru volum
1 cubic inch = 1,6387·10–5 m3 1 cubic yard = 27 cu. ft = 46.656 cu. in =
0,76455 m3
1 cubic foot = 1.728 cu. in = 2,83168·10–2 m3 1 ton register (tonă registru) = 100 cu. ft =
2,83168 m3
UnităŃi de măsură pentru capacitatea vaselor
1 gill = 0,14206·10–3 m3 1 peck (pek) = 2 gals = 8 qts = 16 pts = 64
gills = 9,09193·10–3 m3
1 pint (pt) = 4 gills = 0,56824·10–3 m3 1 bushel (Bu) = 4 peks = 8 gals = 32 qts = 64
pts = 256 gills = 36,3677·10–3 m3
1 quart (qt) = 2 pts = 8 gills = 1,13642·10–3 m3 1 quarter = 8 Bu = 32 peks =64 gals = 256 qts
= 512 pts = 2.048 gills = 0,29094 m3
1 gallon (Imperial Standard Gallon, gal) =4 qts
= 8 pts = 32 gills = 4,54597·10–3 m3
UnităŃi de măsură pentru capacitatea masă
1 dram = 1,771845·10–3 kg 1 Hundred-weights (Cwt) = 4 Qr = 112 lbs =
50,80234 kg
1 ounce (oz) = 16 drams = 28,34952·10–3 kg 1 short-ton (tonă navală engleză ) = 917,1846
kg
1 pound (lb) = 16 oz = 256 drams = 0,45359 1 long-ton (tonă engleză) = 20 Cwt = 80 Qr =
kg 1.016,0468 kg
84
1 quarter (Qr) = 28 lbs = 448 oz = 7.168 drams

= 12,700585 kg
Alte unităŃi de măsură anglo-saxone
1 psi (pound-mass per square inch) = 1 barrel per day = 1,840131·10–6 m3/s
6.894,757 Pa
1 foot of water (4 °C) = 2.988,98 Pa 1 gallon per minute = 6,309020·10–5 m3/s
85
Factorul de abatere de la legea gazelor perfecte funcŃie de condiŃiile pseudoreduse
Obs: ºF = 32 + 1,8 · ºC
VariaŃia vâscozităŃii unui gaz la presiunea standard funcŃie de densitatea lui relativă în
raport cu aerul, funcŃie de temperatura de zăcământ.
86
VariaŃia raŃiei de vâscozitate funcŃie de presiunea şi temperatura pseudoredusă
87
Factorul de sondă datorat imperfecŃiunii după modul de deschidere
88
Factorul de sondă datorat imperfecŃiunii dupa gradul de deschidere
89
Factorul de sondă datorat înclinării sondelor
90
91
Forma zăcământului şi CA ln CA Forma zăcământului şi CA ln CA

poziŃia sondei
t As poziŃia sondei
t As
31,6 3,453 0,1 4,86 1,581 1,0
30,9 3,431 0,1 2,07 0,727 0,8
31,6 3,453 0,1 2,72 1,001 0,8
27,6 3,318 0,2 0,232 –1,46 2,5
27,1 3,299 0,2 0,115 –2,16 3,0
21,9 3,086 0,4 3,39 1,221 0,6
22,6 3,118 0,2 3,13 1,141 0,3
5,38 1,683 0,7 0,607 –0,50 1,0
2,36 0,859 0,7 0,111 –2,20 1,2
12,9 2,557 0,5 0,098 –2,32 0,9
4,57 1,519 0,5 19,1 2,950 0,1
zăcământ cu împingere de
apă
10,8 2,379 0,3 25,0 3,219 0,1
zăcământ cu regim
necunoscut
Valorile factorului de formă CA pentru diferite forme geometrice ale suprafeŃei

zonei aferente sondei şi anumite poziŃii ale sondei
92
( )
Graficele funcŃiei f t pA în cazul sondei situate în centrul suprafeŃei productive de formă regulată
93
( )
Graficele funcŃiei f t pA în cazul sondei situate într-un pătrat
94
( )
Graficele funcŃiei f t pA în cazul sondei situate într-un dreptunghi având raportul laturilor 2/1
95
( )
Graficele funcŃiei f t pA în cazul sondei situate într-un dreptunghi având raportul laturilor 4/1
96
( )
Graficele funcŃiei f t pA în cazul sondei situate în centrul unui pătrat sau în centrele unor dreptunghiuri
cu diferite raporturi dimensionale
97
VariaŃia compresibilităŃii pseudoreduse a gazelor cu temperatura şi presiunea

pseudoredusă
98
VariaŃia compresibilităŃii pseudoreduse a gazelor cu temperatura şi presiunea

pseudoredusă
99
Nomogramă pentru determinarea presiunii de saturaŃie
100
Nomogramă pentru determinarea factorului de volum
101
Vâscozitatea ŃiŃeiului “mort” la temperatura de zăcământ şi presiune atmosferică
102
Vâscozitatea ŃiŃeiului saturat la temperatura şi presiunea de zăcământ
103
Nomogramă pentru determinarea compresibilităŃii hidrocarburilor lichide saturate
104
Nomogramă pentru determinarea compresibilităŃii apei distilate
Compresibilitatea apei distillate la 100000 ppm NaCl
105
106
Compresibilitatea efectivă a formaŃiei funcŃie de porozitate
107
BIBLIOGRAFIE
1. Agarwal, R.G. - A new method to account for producing – time effects when drawdown
type curves are used to analyze pressure buildup and other test data, paper SPE 9289
presented at the SPE 55th annual technical conference and exhibition, Dallas, sept 21 –
24, 1980
2. Al–Hussainy, R.,Ramey, H.J.Jr. and Crawford, P.B. - The flow of real gases through
porous media, J. Pet. Tech. (may 1966)
3. Amanat U. Chaudhry – Oil Well Testing Handbook – Advanced TWPSOM Petroleum
Systems, Inc. Houston, Texas (2004)
4. Craft, B.C. and Hawkins, M.F.Jr.- Applied Petroleum Reservoir Engineering, Prentice -
Hall Book Co., Inc., Englewood Cliffs, NJ (1959)
5. CreŃu , I. - Hidraulica generală şi subterană – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
,1983
6. CreŃu, I. - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, vol I, II ,Editura Tehnică, Bucureşti,
1987
7. Dake, L.P. – Fundamentals of reservoir engineering Elsevier Scientific Publishing
Company, Amsterdam – Oxford – New York, 1978
8. Earlougher, R.C.J.R. – Advances in well test analysis – S.P.E. of A.I.M.E New York –
Dallas, 1977
9. Georgescu, G.–Tehnologia forării sondelor - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1993
10. Holditch, S.A. and Morse, R.A.- The effects of Non-Darcy Flow on the Behaviour of
Hydraulically Fractured Gas Wells, J. Pet. Tech. (oct. 1976)
11. Horner, D.R.- Pressure Buildup in Wells, Proc., Third World Pet.Cong., The Hague
(1951) sec II, 503 - 523
12. Ioachim, G.R., Popa, C. – Exploatarea zăcămintelor de ŃiŃei - Editura Tehnică, Bucureşti,
1979
13. Katz, D.L. et al. - Handbook of Natural Gas Engineering, McGraw-Hill Book Co. Inc.,
New York (1959)
14. Kuduk, F., Ayestaran, L. – Analysis of Simultaneously Measured Pressure and Sandface
Flow Rate in Transient Well Testing – SPE Annual Technical Conference, San
Francisco (1983)
15. Lee, J. – Well testing S.P.E. of A.I.M.E. New York – Dallas, 1982
108
16. Manolescu, G., Soare, E. – Fizico – chimia zăcămintelor de hidrocarburi - Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
17. Matthews, S.C., Russel, G.D. – Pressure buildup and flow tests in wells S.P.E. of
A.I.M.E. – New York – Dallas, 1967
18. Minescu, F. – Fizica zăcămintelor de hidrocarburi - Editura U.P.G. , Ploieşti, 1994
19. Pârcălăbescu, I.D. – Proiectarea exploatării zăcămintelor de hidrocarburi, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
20. Perrine,R.L.- Analysis of Pressure Buildup Curves, ,Drill. and Prod. Prac., API, Dallas
(1956)
21. Popescu, C., Coloja, M.P. – ExtracŃia ŃiŃeiului şi gazelor asociate - Editura Tehnică,
Bucureşti, 1993
22. Raghavan, R. – Well Test Analysis – The University of Tulsa, Tulsa, OK. (1978)
23. Ramey, H.J.Jr. - Non – Darcy Flow and Wellbore Storage Effects on Pressure Buildup
and Drawdown of Gas Wells, J. Pet. Tech. (feb. 1965)
24. Reynolds, A. C. Jr., Chen, J. C., Raghavan, R. – Pseudo Skin Factor due to Partial
Penetration – J.Pet.Tech. (dec.1984)
25. Schechter, R. S., - Oil Well Stimulation - Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. (1982)
26. Slider, H. C., - Application of Pseudo-Steady-State Flow to Pressure BuidUp Analysis –
SPE-AIME Regional Symposium, Amarillo, Texas (1966)
27. Smith, R. V., - Practical Natural Gas Engineering – PennWell Publishing Co., Tulsa,
OK. (1983)
28. Smith, R. V., - Unsteady-State Gas Flow into Gas Wells – J. Pet. Tech. (1961)
29. Soare, Al.,Bratu C., - Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de hidrocarburi –
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987
30. Soare, Al. – InvestigaŃii hidrodinamice – Editura U.P.G., Ploieşti, 2005
31. Soare, Al. şi alŃii – Ingineria zăcămintelor de hidrocarburi, vol I, II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981
32. Soare, Al., Zamfirescu, M. – Înmagazinarea gazelor naturale - Editura U.P.G., Ploieşti,
2005
33. Soare, Al., Bratu, C. – Estimation of pressure distribution in gas fields producing at very
high pressure gradients Revue Roumaine des Sciences Techniques – serie de
Mecanique Appliquee – mai – iunie 1988
34. Soare, Al., Bratu, C. – A methodology for evaluating a water flooding process in oilfields
which produce in a gas drive regime, Buletin U.P.G., Ploieşti, Vol XLI, Nr.2,1989
35. Stoicescu, M., Stoianivici, D. – Teste hidrodinamice în sonde, Ed. U.P.G., Ploieşti, 2010
109
36. Wattenbarger, R. A. and Ramey, H.J. - Gas Well Testing With Turbulence, Damage,
and Wellbore Storage, J. Pet. Tech. (aug. 1968 )
37. Back Pressure Test for Natural Gas Wells, Revised edition, Railroad Commission of
Texas (1951)
38. Pressure Analysis Methods – SPE Reprint Series No., Dallas (1967)
39. Theory and Practice of the Testing of Gas Wells, Energy Resources and Conservation
Board, Calgary (1978)
40. Well Analysis Manual - Dowell Schlumberger
110

Investigatii Hidrodinamice Curs IPG Geologie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investigatii Hidrodinamice Curs IPG Geologie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ŞI CU

CONSTANTIN BRATU DORU STOIANOVICI

- SUPORT DE CURS ȘI APLICAłII -

InvestigaŃiile hidrodinamice a zǎcǎmintelor de hidrocarburi precum

Acest curs se adreseazǎ în special studenŃiilor Facultǎtii de Ingineria

Lista principalelor notaŃii

PROPRIETĂłILE FIZICE ALE MEDIILOR POROASE ŞI ALE

Principalele proprietãŃi fizice ale mediilor poroase sunt: porozitatea,

Rocile colectoare reale prezintã o structurã complexã şi pot prezenta o

1.2. SUPRAFAłA SPECIFICÃ

se pune problema evaluãrii capacitãŃii rocii de a adsorbi unii componenŃi

• d60 - diametrul de particule pentru care frecvenŃa cumulativã este

deci, porozitatea se vor micşora în conformitate cu relaŃia (1.10).

1.5. FACTORUL DE VOLUM AL APEI

1.6. DENSITATEA APELOR DE ZÃCÃMÂNT

1.7. VÂSCOZITATEA APEI.

Aceastã proprietate a fost considerată în special pentru apele

1.8. COMPRESIBILITATEA APELOR DE ZÃCÂMÂNT

Deoarece în condiŃii de zãcãmânt existã o anumitã solubilitate a

1.9. FACTORUL DE ABATERE DE LA LEGEA GAZELOR PERFECTE

Legea stãrilor corespondente a fost în mod convenŃional extinsã şi

1.10. FACTORUL DE VOLUM AL GAZELOR

unde p şi T reprezintã presiunea şi temperatura de zãcãmânt.

1.12. COEFICIENTUL DE COMPRESIBILITATE AL GAZELOR

1.13. VÎSCOZITATEA GAZELOR

unde µi este vâscozitatea componentului i în faza gazoasã.

1.14. RAłIA DE SOLUłIE

RaŃia de soluŃie se defineşte prin cantitatea de gaze exprimată în m 3N

1.15. FACTORUL DE VOLUM AL PETROLULUI

Standing sau cu ajutorul relaŃiei

1.16. COMPRESIBILITATEA PETROLULUI

când se considerã cã pe intervalul de presiuni dat coeficientul de

ECUAłIILE FUNDAMENTALE ALE MIŞCĂRII FLUIDELOR

2.1. ECUAłIILE DE STARE

De asemenea, pentru un proces izentropic se poate scrie

unde χ este raportul dintre cãldura specificã la presiune constantã şi cãldura

Toate formele ecuaŃiei de stare pentru diverse categorii de fluide pot fi

care este o funcŃie de presiune şi temperaturã. Astfel, pentru condiŃii

iar, dacã luãm Z0 = l

în acest caz Z fiind funcŃie doar de presiune.

2.2. ECUAłIA DE CONTINUITATE

2.3. ECUAłIA LUI DARCY

2.4. ECUAłIILE FUNDAMENTALE ALE MIŞCÃRII FLUIDELOR

considerând cã variaŃia vâscozitãŃii fluidelor cu presiunea este neglijabilă.

iar în coordonate cilindrice (2.17) devine

Pentru lichidele compresibile şi pentru medii poroase rigide (m =

Pentru mişcãrile plan radial simetrice ecuaŃia (2.33) se scrie

Dacã compresibilitatea lichidelor este micã, permeabilitatea este

Pentru gazele reale, utilizând ecuaŃia de stare (2.9) în coordonate

iar în coordonate cilindrice

În cazul gazelor reale µ şi Z sunt funcŃii de presiune, la temperaturã

unde par este o valoare arbitrarã a presiunii. Rezultã

unde p şi T reprezintã presiunea şi temperatura de zãcãmânt, iar pcr şi Tcr

În orice moment, un element al zãcãmântului, va conŃine anumite

msg mrs ρ gs st mrsaρ as sa

Neglijând efectele gravitaŃionale şi diferenŃiale dintre presiunile

2.5. SOLUłIILE ANALITICE ALE ECUAłIILOR

2.5.1. CONDIłII STAłIONARE

conturul cãruia raza r = rc, presiunea p = pc este constantã, ce este

Pentru condiŃia r = rc, p = pc rezultã debitul volumic

Considerând secŃiunea de curgere, A = 2 π r h rezultã expresia vitezei de

În cazul gazelor, se pleacã de la ecuaŃia fundamentală pentru mişcarea