Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
24 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Intensitatea curentului electric, desemnată uneori în limbajul curent prin anglicismul
"amperaj", sau numită eliptic curent electric, este o mărime fizică scalară ce
caracterizează global curentul electric. Se definește ca măsurând sarcina electrică ce
traversează secțiunea unui conductor în unitatea de timp, sau debitul sarcinii electrice
printr-o suprafață dată, de obicei aceasta fiind secțiunea transversală a unui fir
conductor:
Amperul este definit ca fiind intensitatea unui curent constant care, menținut
în două conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinită, de secțiune
transversală circulară neglijabilă și plasate la o distanță de 1 metru unul de
celălalt, în vid, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2·10-7 N pe
unitatea de lungime (metru)[1].
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, în fiecare nod al unui circuit electric,
suma algebrică a intensităților curenților care intră în acel nod este zero.
Drept convenție de semn, se consideră că intensitățile curenților sunt pozitive
dacă aceștia intră în nod și negative dacă ies din nod.
Note