Marius Miclaus

Diavolul a creat lumea in sase zile

...pana cand moartea ne va desparti

Pentru Kate - dragostea mea, inima mea, viata mea

Exista in strafundurile acestei natii o putere de rezistenta
extraordinara.

Scena urmatoare va fi plasata oa sfarsitul cartii, inainte de epilog,

dupa impuscatura. Pot folosi textul cu "bubuitura reverbera si
luminaa il atragea inexorabil".

V-am promis, odata, ca vom aborda relatia Dumnezeu-Diavol si cum

de este diavolul atst de puternic. Cum va spuneam atunci, una dintre
ipoteze este aceea ca diavolul este lasat in mod deliberat sa fie atst de
puternic caci Dumnezeu, dacacar vrea l-ar distruge intr-o clipita caci,
nu-i asa?, Dumnezeu poate face si desface orice. Evident, se pune
intrebarea de ce l-a crewtvdumnezeu pe diavol? Un raspuns simplist ar
fi acela ca este un pervers nenorocit, un sadic. Am mai diascutat asta
si am demonstrat ca este asa. Dar acum vin cu o alta ipoteza care cred
ca este, de fapt, o axioma: Dumnezeu este o plasmuire. Nitzsche
spunea ca Dumnezeu e mort.
Eu cred ca, de fapt, Diavolul a creat lumea iar Dumnezeu nu exista.
Este doar o inventie a Diavolului. Lumea aceasta, asa cum este, nu
poate fi o creatie divina. Numai o minte bolnava ar fi putut-o crea,
doar un spirit malefic ar fi putut imagina o creatie atat de stramba, de
nedreapta si atat de impefecta. Perversitstea Creatorului e atat de mare
incat l-a inventat pe Dumnezeu pentru a avea pe cine sa dea vina iar el
isi rade in barba multumit de cat de bine i-a reusit sarada. Sau, daca
vreti alta abordare, Dumnezeu e Diavolul insusi pentru ca lasa sa se
intample toate nenorocirile care s-au intamplat, toate crimele care s-
au petrecut, incepand cu prima crima, aceea a lui Cain. Apoi, lumea s-
a nascut din incest pentru ca, la inceput nu au fost decat doi oameni.
Este evident ca urmasii lui Adam si ai Evei au facut sex intre ei pentru
a crea generatia urmatoare, ori Adam si Eva au facut copii cu propriii
lor copii. Indiferent de varianta, este incest in toata regula iar asta
doar un spirit malefic ar fi putut sa o puna la cale atunci cand le-a zis
cresteti si va inmultiti. Ca urmare, cel Dcare a creat lumea in sase zile
este Diavolul.

Nu lua prea in serios viata. La urma-urmei oricum nu scapi viu din ea.

Se uita dezorientat in jurul lui. La dracu, isi zise, m-am ratacit. Si doar ii
spusese receptionerul sa isi ia harta. Dar te pui cu prostul? Acum ce ma
fac? Daca ma dau pe mana unui taximetrist si ma simte ca sunt strain
ma ocoleste asta pe la mama dracu. Daca esti prost, baiete, mai bine
stai acasa, nu pleci in excursie in strainatate. Dar, cum bine imi spunea
profesorul de literatura comparata, prostul cand are imaginatie se
crede destept. Si tu ai imaginatie cu carul, dragul meu. Era prima lui
vizita la Paris si nu cunostea orasul absolut deloc. Pe viu, caci altfel
Parisul era unul dintre orasele lui de suflet, alaturi de Roma si Bucuresti.
Stia Parisul din carti, din lecturile copilariei, adolescentei si ale
maturitatii. Pardaillan, Fausta, , Lagardere, D'Artagnan si alti eroi ai lui
Dumas si Paul Feval si mai pe urma eroii lui Victor Hugo, Balzac, Zola si
altii si altii il facusera sa iubeasca Parisul, sa ii cunoasca strazile,
podurile, cladirile pe care si le imaginase odata cu fiecare carte citita.
Notre Dame, Pont Neufe, Bastilia, Ile de la Cite, Louvreul, Versaillesul,
gradinile Louxembourg, Place de la Concorde, Champes Elisee si chiar
oribilul Tourn Eiffel despre care credea ca urateste, de fapt, Parisul,
erau locurile pe care vroia sa le vada cu ochii lui, aievea, nu in
imaginatie, pe care vroia sa le simta sub pasii lui. Iubea Parisul si isi
dorea sa-l simta cu toatr simturile, nediluat, nefalsificat. Iubea Parisul
ca pe o femeie pe care vroia sa o descopere incet-incet. De aceea
mergea singur, uneori la intamplare. Si totusi, in ciuda unui
extraordinar simt de orientare, de data aceasta se ratacise pentru ca
omisese sa isi ia repere. I se mai intamplase odata, la Bruxelles unde, la
fel ca si la Paris, nu cunostea limba caci franceza nu era preferata lui.
Considera ca engleza e suficienta sa te descuri oriunde pe lumea asta.
Din pacate, nu era valabil si la Paris. Aflase, din auzite, ca francezii sunt
foarte nationalisti si nu iti raspund daca nu le vorbeti in limba lui
Voltaire. Stia, pe de alta parte, din propie experienta, ca tinerii vorbesc
engleza, aproape in orice tara te-ai afla, poate cu o singura exceptie:
Bulgaria. I se intamplase sa afle pe propria piele cat de inutil este sa
vorbesti engleza in Bulgaria.Acum, statea in mijlocul Parisului cautandu-
si repere dar si incercand sa repereze pe cineva care ar putea sa il
scoata din incurccatura.Soarele se lasa bland peste Montparnase si isi
imprastia cu ultimele puteri stralucirea crepusculara peste apele Senei.
- Escusse moi, madmaosille-yes?-Do you speak english
-Yes, I do.-tell me, please, where I am?-Sorry?-la dracu, engleza mea
nu-i prea grozava!, mormai el in barba, suficient de tare, insa, incat
femeia sa prinda farmecul graiului valah.-domnule, vorbiti romaneste?-
oricum, mai bine decat engleza, raspunse el, mai mult din reflex,
nerealizand ca in mai putin de doua minute se exprimase, fara prea
mare succes, in trei limbi....Piuitul intermitent si strident al aparatul
care monitoriza ritmul cardiac se repeda obsedant de monoton.
Obsedant, monoton si insistent. Atat de insistent incat patrundea in
creier, in strafundurile cortexului in spatele caruia piuitul nu mai era un
piuit, ci se transforma in sirena unei ambulante care fugea pe malurile
senei in crepusculul unei frumoase zile de vara. -Oare cine o fi
nefericitul? intreba, mai mult retoric, femeia, urmarind cu privirea
ambulanta care alerga nebuna sa salveze o viata. -Scuza-mi cinismul,
dar el e mai norocos decat mine deoarece are cine sa il duca acolo unde
trebuie sa ajunga. Eu inca nu stiu exact unde ma aflu si nici cum sa
ajung unde vreau sa ajung.-Fiti optimist, domnule. Sigur nu veti dormi
pe strada. Veti fi fost cazat la un hotel, presupun....Avionul atinse lin
pista in aplauzele pasagerilor. Daca am supravietuit si de data asta
atunci nimic rau nu mi se mai poate intampla, isi spuse el, convins ca,
acolo sus, cineva il iubeste. simtea o frica teribila de avion, pe care si-o
infrunta de fiecare data, ca un pariu cu sine, ca pe o provocare pe care
si-o adresa singur. Curajos nu este cel caruia nu ii e frica, ci acela care,
desi se teme, isi infrunta temerile, era crezul lui, leit motivul dupa care
actionase toata viata. Si, de cele mai multe ori, ii reusise. Si mai avea
inca un principiu dupa care se ghida: nu rata nicio oportunitate. Si nu a
lasat, decat arareori si constrans de imprejurari, sa ii scape vreo ocazie.
Mai bine sa regreti ca ai facut, decat sa te intrebi toata viata ce-ar fi fost
daca? Asa proceda si in viata profesionala, si in viata sentimentala.
Daca in primul caz lucrurile iesisera destul de bine, in cel de al doilea
lasau mult de dorit. Iata-l acum, la 41 de ani, singur intr-o casnicie
esuata, pe cale a se destrama. Vina era, in mare parte si a lui caci era
extrem de sensibil la farmecele sexului frumos iar fidelitatea nu era
punctul sau forte asa ca, desi casatorit, ii trecusera prin pat multime de
femei, unele dintre ele facand fala cluburilor bucurestene. Multa vreme
a testat cu succes viata de burlac caci tinea foarte mult la libertatea de
a nu face nimic atunci cand avea chef sa nu faca nimic si detesta jugul
casniciei. Casnicia omoara pasiunea, obisnuia el sa spuna. Dar casnicia
mai insemna si o singura femeie, iar el nu era barbatul unei singure
femei. Iar femeile nu ii lipsisera niciodata. Desi nu era chiar un Adonis,
avea un farmec aparte, era inalt, suplu, avea privirea intunecat-verzuie
ca o padure vara si, peste toate astea, avea o inteligenta care ii
permitea sa sustina o conversatie pe orice subiect, ceea ce dadea gata
aproape toate gasculitele care misunau in jurul lui. Spune-i unei proaste
ca e frumoasa si une-i urate ca e intelgenta si proasta va crede ca e
ijteligenta, iar urata ca frumoasa spunea el adeseori si actiona in
consecinta. Desi din punct de vedere strict logic rationamentul lui avea
mari lacune, din punct de vedere practic era imbatabil. Cu toate astea,
a reusit perfofmanta sa se prinda in propria capcana caci a incurcat
lucrurile si i-a spus unei femei frumoase ca e frumoasa si astfel si-a pus
singur jugul casniciei dar cel putin a avut trista satisfactie sa constate ca
a avut dreptate: casnicia omoara pasiunea. Acum, infruntand cu succes
un nou zbor cu avionul si simtind sub picioare pamantul ferm al Micului
Paris, gandul ii zbura la adevaratul Paris, acolo unde se ratacise ca un
taran la Mall. Acolo unde o cunoscuse pe ea, cea care il salvase dintr-o
situatie penibila in care se varase singur.-Sigur ca stau la un hotel, dar
m-am bazat prea mult pe inteligenta mea si am pornit de unul singur sa
cercetez orasul si iata-ma acum stand ca un prost care nu stie incotro s-
o apuce.-Hotelul acela are si un nume, presupun?-Evident ca are.-Si e
secret?-Nu inteleg- Cum se numeste hotelul, domnule? Poate reusesc
sa te ajut.-A, scuze! V-am spus, inteligenta nu ma da afara din casa. stau
la ....bla bla...-Cred ca soarta m-a scos in calea dv. Cunosc hotelul Am
stat acolo cand am fost prima data la PAris. -pai, eu chiar sunt prima
data la paris..-cred ca este evident, schita ea un zambet ce ii lumina
chipul, lasand sa i se intevada dintii albi si mari, care ii dadeau un
farmec aparte. Invartea, ganditor, intre degete, cartea de vizita. Natasa
Nicllaut. Numele ii alerga printre sinapse, il rostogolea in gand, il repeta
obsesiv: Natasa Niclaut, Natasa, Natasa, si tot repetandu-l revedea
despartirea lor din lobby-ul hotelului unde ea il condusese ca pe un
naufragiat recuperat din mijlocul oceanului si unde el o invitase la o
cafea. -iti multumesc, Natasa. M-ai salvat.-Cu placere, Marcus. Chiar
aveai aerul cuiva care are nevoie sa fie salvat.-Cred ca vrei sa spui ca
aveam aerul unui bou care nu isi gaseste staulul, dar iti multumesc ca
imi menajezi amorul propriu. - Din nou, cu placere, zambi ea, de data
aceasta cu toata gura si i se lumina nu doar fata, ci i se luminara si ochii
iar el se indragosti instantaneu si iremediabil. Ea nu paru sa observe
umbra care ii intuneca pentru o clipa chipul caci el simti ca un junghi in
inima, dar nu avu curajul sa spuna ce simte caci, uneori, era prizonierul
propriilor convingeri, una dintre acestea fiind ca nu ii spui cuiva te
iubesc daca nu esti convins ca instantaneu persoana respectiva va
spune si eu te iubesc. S-au despartit relativ protocolar, el afisand o
nepasare menita sa ii mascheze sentimentele iar ea neintelegand
raceala lui. I-a oferit, totusi, o carte de vizita.-Poate ma cauti, ii spuse ea
strangandu-i mana si intorcandu-i spatele mult prea repede, mai
repede decat si-ar fi dorit el. A avut totusi puterea sa ii strige numele,
dar nu a vut curajul sa ii spuna ce simte:-Natasa!-Da?-Nimic. Vroiam
doar sa-ti spun ca te voi suna.- Ok, astept.Acum el invartea ganditor
intre degete cartea de vizita si se intreba daca isi va incalca promisiunea
si nu stia raspunsul caci nici lui nu ii era prea clar ce va face fiindca nu
stia ce sa ii spuna deoarece singurul lucru pe care ar fi vrut sa i-l spuna
nu indrazenea sa i-l spuna si altceva ce sa ii spuna? Detesta discutiile de
dragul discutiilor. Si atunci, cu un gest smucit, rupse in bucati cartea de
vizita. Rupea farama dupa farama, cu furie, dar si ca o eliberare. Totul
sau nimic, obisnuia adesea sa spuna si asa actiona de multe ori.
Impulsiv si irational. Cateodata regreta, dar nu se putea opune siesi. Nu
te poti lupta cu tine insuti caci oricum pierzi, indiferent de rezultatul
luptei..-Si cum a fost la Paris, draga mea?-Nici mai rau, nici mai bine
decat altadata. Chiar un pic obositor.-Totusi, nu ai intalnit tu niciun
francez care sa-ti ofere un croissant?Carmen, draga, stii ca nu prea
consum carbohidrati. Ingrasa..-lasa, draga mea, pentru un Pierre
mititel, dar vanjos a fi putut face o exceptie. Deci, nimic, nimic?-ca sa fu
sincera si sa ti-o spun pe cea dreapta, am intalnit pe cineva, dar nu era
francez, ci roman de-al nostru..
-Ca sa vezi, draga, au invadat valahii champes elisee!

- nu rade, ca si tu ai fost la paris de nu stiu cate ori.

-Lasa asta, zii mai bine cu a fost cu valahul?

-a fost ceva haios. Se ratacise ca fraierul in mijlocul parisului.

-si tu, fata buna, l-ai ajutat sa ajunga acasa..-ei, nu chiar acasa, ci doar
pana la hotel.
-Si, acolo?...-Si acolo, nimic, dupa cum ti-am spus.
-Draga, pe masura ce imbatranesti devii tot mai plictisitoare.
.-lasa, carmen, compensezi tu pentru amandoua..Cele doua pietene
izbucnira in ras, un ras cristalin, sincer si binefacator.
-Totusi, nu ti-a placut chiar deloc?, relua Carmen subiectul.Natasa se
imbjora subit.
-Aaaa, ti-a cazut cu tronc junele valah, o tachina pritena ei.
-Recunosc, mi-a placut putin.-Draga, dupa cum te cunosc, nu esti tu
persoana care sa se multumeasca cu putin. Eu cred ca e ceva mai mult.
Haide, detaliaza.
-Pai, cum ti-am zis, nu sunt multe detalii. Se ratacise si m-a abordat
cerandu-mi sa-l indrum incotro s-o apuce.-Ai tu, asa, un aer de mama a
ranitilor. Si, apoi?
-Si, apoi, l-am condus la hotel. Intamplarea face sa fi fost vorba despre
hotelul unde am stat prima data cand am fost la Paris.-Si, zii mai
departe. -Si nimic, ti-am zis. I-am lasat cartea de vizita dar inca nu m-a
sunat.-Lasa, draga, ca te suna el. Nu dispera.-Asa ma stii tu, disperata?
-Nu, tocmai de aceea zic sa nu iti faci griji. Si, altceva ce ai mai facut?-N-
am mai facut nimic. Tocmai m-am intors de la Paris. Ce naiba e cu tine?-
Cu mine nu e nimic, draga mea. De Paris vorbesc si eu. Cred ca tie ti-a
ramas gandul la Paris din alte motive, continua Carmen sa o
tachineze.Natasa se imbujora din nou.
-Lasa, draga, nu te rusina. Ai 44 de ani si te porti ca o adolescenta. -Stii
ca nu sunt genul care face confidente, dar fata de tine e greu sa ma
ascund caci ma cunosti asa de bine.-Uneori te cunosc chiar mai bine
decat te cunosti tu insati. Uite, acum pot sa iti spun ca esti indragostita
sau pe cale sa devii.
-Sa nu exageram, respinse Natasa, deloc convingator, supozitia
prietenei sale.-Asa zic si eu: sa nu exageram. Esti o femeie libera,
divortata, frumoasa, barbatii ar trebui sa se bata pe tine si, din cate stiu,
chiar se bat.-Pe mine nu ma intereseaza, stii foarte bine. Ma simt bine
asa cum sunt. Am o fata de crescut. Asta e cel mai important lucru
pentru mine. Daca, vreodata, va fi sa intalnesc pe cineva care sa faca sa-
mi palpite inima va fi bine, daca nu - iarasi bine. -Dar acum iti palpita
putin gandindu-te la junele asta. Hai, recunoaste!-Nu pot zice nu, dar
problema e deja de domeniul trecutului. Se pare ca lui nu ii palpita. -Dar
tu nu ai cum sa dai de el?
-Nu, pentru ca avea cartile de vizita in camera si a zis ca oricum nu-i
nevoie fiindca o sa ma caute el.-Bine, sa incheiem subiectul si sa vorbim
de lucruri mai vesele.

Privea tacut in gol. Ochii ii erau goi. Sufletul ii era gol. Durerea ii era,
insa, plina. Forfota din salonul de spital trecea prin el ca printr-un abur.
Nu auzea nimic, nu vedea nimic Si totusi vedea. Privirea ii mangaia,
galesa, formele unduitoare ale coapselor, liniile armonioase ale trupului
aramiu, rotunjimea perfecta a sanilor mici si fermi. Se apropie incet si o
cuprinse tandru in brate, ii mangaie parul negru ca abanosul si ii umezi
buzele cu buzele lui tremurande. Femeia fremata usor si incepu sa
toarca precum o pisica. Gura i se deschise, fierbinte si el ii sorbi
rasuflarea. Limbile lor se luptau cu salbaticie, se incolaceau, se
zvarcoleau, se cautau si se respingeau cu voluptate.-
-Ce-mi place!, murmura ea, in extaz. Se uita la ceas. Trecusera aproape
10 minute peste ora stabilita. Era iritat. Nu ii placea sa astepte si nici sa
se lase asteptat. Punctualitatea este politetea regilor spunea adesea si
actiona in consecinta. Tocmai se pregatea sa plece cand auzi in spatele
sau:-Scuza-ma ca am intarziat, dar stii cum e traficul in Bucuresti.-Da,
eterna scuza cu traficul. -De data asta e pe bune.-Ma rog, iti accept
scuzele si ma prefac ca te cred, doar esti prietenul meu. Despre ce
vroiai sa discutam?-Direct la subiect, ca intoteauna.-Stii ca nu imi plac
ocolisurile.-Stiu. Uite, am nevoie de niste bani si tu esti ultima mea
speranta.-Apelezi la coarda sensibila. Ma santajezi sentimental. Adica,
daca eu nu te ajut nu mai ai nicio speranta, asta vrei sa sugerezi.
Psihologie avansata, mesaj subliminal, cam tot ce se practica in
maniularea maselor. Se vede ca lucrezi in publicitate, isi tachina el
prietenul.-Da, cam asa ceva, dar cu tine nu tin figurile astea. Am apelat
la tine ca prieten.
-Oho, trecem la un nivel superior: psihologie inversa. Adica, daca te
refuz, sunt un om fara suflet care isi lasa prietenul la greu. Bravo Mihai,
chiar ca esti bun, raspunse el, zambind.Prietenul sau se destinse
vazandu-i zambetul.-Acum, ca m-ai lasat fara nicio arma din arsenalul
advertaisingului iti spun ca am apelat la tine ca prieten si ca tu esti
ultima mea speranta. Si amandoi izbucnira in ras.-Hai sa comandam
ceva de mancare ca mi s-a facut foame asteptandu-te. In timp ce
asteptau sa li se aduca mancarea, Mihai il observa ca se uita insistent la
o femeie aflata la o masa alaturata.-Frumoasa tipa, il tachina el. Cred ca
ati face o pereche potrivita.- Cred ca nu exista femeia potrivita pentru
mine. Probabil ca vina imi apartine. De aceea cred ca nici casnicia mea
nu a mers.-Cum mai stai cu divortul?-Suntem la al doilea termen.-Nicio
sansa de impacare?
-Stii cum sunt eu: daca ceva s-a rupt, nu-l mai innoda; daca s-a stricat,
lasa-l stricat caci oricum ca nou nu va mai fi.
-Da, stiu, tu esti cam intransigent cateodata.-Poti sa spui si asa, dar cred
ca nu are rost sa raman intr-o relatie care nu mai merge sperand ca,
cine stie?, poate va incepe sa merga. Eu nu sunt asa. Mai bine sa fiu
singur cu mine insumi decat sa port povara unei singuratati in doi.-Si nu
se arata, totusi, nimic la orizont?-Nu am starea psihica necesara sa
incep o noua relatie, desi, cateodata, parca simt nevoia sa vorbesc cu
cineva.-Acum nu fac pe psihologul, dar chiar cred ca ti-ar prinde line sa
vorbesti cu cineva.-Poate, dar nu sunt pregatit sa incep o noua relatie.-
Uite, am o idee care s-ar putea sa te ajute: fa-ti un cont pe un site de
dating. Nu zic sa-ti gasesti iubirea vietii, dar poate iese de-o aventura.
Sunt multe femei disperate, dezamagite, nesatisfacute care asteapta o
vorba buna, iar tu esti mare maestru la vorbe.-Dar tu cum te stii atatea
despre siteurile astea?-Ehei, dragul meu, barbatul trebuie sa se mai si
destinda din cand in cand, nu doar sa munceasca. Am ceva experinta si
din experienta iti vorbesc. Tot secretul e sa le atingi la coarda sensibila
si sa lasi sa pluteasca un pic de mister.-Adica?-Iti faci un profil cat mai
interesant, gen barbat romantic, care mai crede in iubire dar care e
putin dezamagit si alte vrajeli de tipul asta.
-Pai, si daca ma recunoaste cineva?-Doar nu iti dai numele adevarat.-
Dar daca ma recunoate dupa fotografie?-Nu ti-am zis? Lasi sa pluteasca
un pic de mister: fara fotografie.-Nu stiu ce sa zic, nu am dispozitia
necesara.-Mergi pe mana mea. Iti fac eu un cont. Sa-mi zici doar ce
nume iti alegi.-Pai, cred ca asta e cel mai simplu de rezolvat. Dupa cum
stii, in afara de numele oficial, pe care nu pot sa mi- l dau, asta e
evident, eu mai am doua nume neoficiale. Stii povestea lor, nu?-Vag.-pe
scurt: de certificatul meu de nastere si de declarrea numelui s-a ocupat
bunicul din parta mamei. Mama vroia un nume, cel pe care il port, iar
tata vroia altul, de fapt doua. Tipa de la primarie i-a zis bunicului:
"Tataie, sunt prea multe. Alege si dumneata unul". Si el a ales. Evident,
numele pe care l-a vrut mama. Interesant ca nimeni din familie nu mi se
adreseaza cu acest nume. Tatal meu si toti cei din familia lui imi spun
Dragos, iar mama, cand traia, si toti cei din familia ei imi spuneau
Robert. Deci eu le voi impreuna si imi voi zice Dragos-Robert.-Buna
alegere. Are o rezonanta macho. O sa ma ocup, cum ti-am promis si vei
vedea ca nu va fi in zadar..Sa scriu si despre Shell, cu articolul tinut la
sertar, aveam documente oficiale ca pompele lor furau. Sa scriu si
despre top 300, despre Catarama, despre cei care platesc sa nu apara,
despre cei care platesc sa apara.Sa nu uit de Arsenie Boca. Trebuie sa
detaliez scena spovedaniei si o descriere mai ampla a multimii de
credinciosi. Trebuie sa vad pe viu cum se intampa.Curtea manastirii era
intesata de lume. O lume pestrita si eteroclita, formata din oameni de
diferite conditii, barbati si femei, deopotriva. Asteptau rabdatori sa ii
primeasca Sfantul, sa le citeasca in suflet ca intr-o carte deschisa.
Fratele Macarie era renumit pentru extraordinara sa capacitate de a
prevedea viitorul. Dar o facea rar, caci harul cu care era daruit de
Dumnezeu avea nevoie sa se reincarce. Era o mare onoare sa fii
acceptat pe lista celor care puteau sa-i cada in genunchi si sa i se
marturiseasca si sa se elibereze de toate pacatele strnse in suflet.
Sfantul, SA MA DOCUMENTEZ DESPRE ARSENIE BOCA cum era numit
pentru viata lui de sihastru, era un batran venerabil, cu o privire
scrutatoare care iti patrundea in strafundurile sufletului. Nu era nevoie
sa spui ce vrei si pentru ce ai venit. Oricum nu conta caci Sfantul avea
propriile criterii de a judeca oamenii si nevoile lor si aproape de fiecare
data stia mai bine decat ei de ce au nevoie. Aici vo detalia un pic. Voi
descrie multimea care statateau la rand. Dupa o asteptRe care parea sa
nu se mai sfarseasca, Natasa ajunse in fata Sfantului si i se prosterna la
picioare.u, Nse-Fata mea, tu esti singura si nefericita, dar nu va trece
mult si vei intalni un alt barbat care te va iubi mai mult decat viata.
Natasa deschise gura vrand sa intrebe ceva dar, vazand mana ridicata
ca pentru binecuvantare, nu mai indrazni sa spuna nimic. Saruta mana
Sfantului, se ridica si iesi din biserica aproape in transa. Esti singura si
nefericita, dar vei intalni un alt barbat care te va iubi mai mult decat
viata. Cuvintele Sfantului i se tot invarteau in cap, ii patrundeau in
creier ca un sfredel si credea in adevarul lor caci Sfantul nu se insela
niciodata. Fraza urmqtoare poate o folosesc undeva caci imi place cum
suna.Se uitau unul la celalalt si nu stiau ce sa isi spuna-Katinka...,
incerca el un inceput de fraza, care ramase nerostita, dar in aceasta
nerostire puse toata dragostea ce i-o purta.-Natasa, cred ca e timpul sa-
ti gasesti si tu pe cineva.-Multumesc, carmen, dar mi-e bine asa cum
sunt.Draga, au trecut doi ani de cand ai divortat. Macar pentru
amuzament si tot cred ca nu ar fi rau sa cunosti un barbat.-Ai dreptate,
barbatii sunt foarte amuzanti.-Stii tu ce am vrut sa spun. Uite, daca vrei,
iti fac eu un cont pe un site de dating. Daca ai chef si cand ai timp poti
intra macar sa mai schimbi cate o vorba, sa faci schimb de frustrari si,
cine stie ce poate iesi.-Ce naiba sa iasa?! Tu crezi ca poti, intr-adevar,
gasi vreun barbat cu mai mult de doi neuroni pe un asemenea site..Lasa
draga neuronii, ca nu pentru neuroni sunt utili barbatii. Daca vrei
neuroni, mergem intr-o zi la o sedinta a Academiei.- Ma rog, daca esti
asa insistenta, ocupa-te, fa-mi contul si daca am chef poate intru, de
amuzament.-Pai doar de amuzament, ca doar nu pentru discutii despre
fizica cuantica si teoria stringurilor se intalnesc femeile cu barbatii. Dar,
scuza-ma, tu nu ai de unde sa stii, ca nu ai mai avut o intalnire de pe
vremea Razboiului de Independenta.-Poti sa razi cat vrei, dar stii ca am
o fata de crescut si de educat.- Nu rad, draga mea, de tine. Doar te
tachinez caci te iubesc, doar esti cea mai buna prietena a mea. Deci, ce
zici?-Carmen, stii ca nu am timp de asa ceva. Si, in plus, nu prea ma mai
intereseaza barbatii. Am stat 15 ani langa unul care m-a lecuit de toti.-
Stiu prin ce ai trecut, dar nu strica sa incerci. Eu ce sa mai zic cu doua
casnicii esuate la activ?-Nu imi e prea clar: te dai exemplu pozitiv sau
negativ?, isi tachina ea prietena.-Depinde cum privesti lucrurile, dar eu
zic ca sunt exemplu pozitiv: nici dupa doua casnicii esuate nu am
renuntat sa sper ca mai exita pe lumea asta macar un barbat care sa mi
se potriveasca si, in consecinta, il caut. Inclusiv pe site-uri de dating. -
Fara prea mare succes, insa.-Corect, dar cate-o aventura tot mai iese
din cand in cand.-Carmen, stii ca nu sunt genul aventurier. -Stiu, dar
poate ca exista si pentru tine barbatul potrivit.Nu stiu daca exita. Daca
exista, nu stiu daca e liber. Si, daca e liber, nu stiu daca si-a facut cont
pe un site de asta, de care zici tu.-Nu pierzi nimic, crede-ma. Ai sa vezi
ca poate fi si distractiv la un moment dat. Intr-o pauza de cafea intri si
tu si flirtezi, mai iesi dintre cifre.-Daca nu te-as cunoaste si nu mi-ai fi
pietena, as putea crede ca ai un interes special, poate ai cota-parte la
site-urile astea. -Noroc ca ma cunosti, nu?-Da, te cunosc si stiu cat de
buna prietena imi esti. Ok, ca sa nu mai lungim discutia, ocupa-te si
daca am chef intru.-Si ce nume ti-ar placea? Adica?Pai, doar nu o sa iti
dai numele adevarat?-A, nu, evident. Chiar nu stiu.-Lasa ca ma gandesc
eu, si zicand asta chiar adopta o mina ganditoare.-Gata, am gasit. -Care
e?- inca nu stiu sigur…- Buna alegere.- …dar, daca pe tine te cheama
Natasa, cred ca tot un nume rusesc te-ar prinde. Ce zici de Aniuska?-
Nu. E prea copilaros. Alta ideea n-ai?Atunci ce zici de Katinka? - Parca
merge mai bine. Fie, Katinka sa ramana.
Isi tinea capul in palme si privea in gol. Ochii ii erau goi. Sufletul ii era
gol. Durerea ii era, insa, plina. Forfota din salonul de spital trecea prin el
ca printr-un abur. Piuitul intermitent si strident al aparatului care
monitoriza ritmul cardiac se repeda obsedant de monoton. Obsedant,
monoton si insistent. Atat de insistent incat patrundea in creier, in
strafundurile cortexului unde capata o muzicalitate aparte: You’ve got a
mail!Si atunci, ca in transa, ochii sai goi vazura clipocind iconita de pe
monitorul computerului. Fata i se lumina. Primise un nou mesaj. Spera
ca este mesajul asteptat. Intinse mana, apuca mouse-ul si dadu dublu
click:Katinka <katinka_3310@yahoo.com>20 ian Hello, Dragos!Vreau
sa-ti spun ca sunt de accord cu propunerea ta de a continua discutia
noastra pe mail. Pe site nu imi placea nici mie prea mult, iar pe mess nu
stiu daca ne intersectam. Eu nu prea stau pe mess. Nu am timp. Varianta
propusa de tine mi se pare foarte potrivita. Kiss!Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 20 ian.Hi, again, Katinka!Acum este
mai ok, cel putin pt mine. Se poate vedea ce a spus fiecare, nu mai
trebuie sa cauti prin mesajele anterioare, daca le mai gasesti. Oricum,
pana sa ne cunoastem - ce suntem, cum suntem fiecare dintre noi -
remarc fapul ca avem un hobby comun: calatoriile. Cam costisitor, dar
un hobby ramane un hobby. Si, la un asemenea hobby iti trebuie si un
partener:)Ramane sa descoperim daca ne vom putea suporta unul pe
celalalt intr-o calatorie:)O zi buna iti doresc! Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> 23 ian. către mine
Buna! si pt mine este ok ....pt ca nu stau pe mess, cum ti-am
zis, ,deschid cind imi aduc aminte .....(poate si prin natura
jobului ,timpul o ia razna si uit .....)Da ,cei drept imi place sa
calatoresc ,mi-am propus sa vad in fiecare an cite o capitala (odata sau
de doua ori ........timp si iar timp)Anul trecut am fost de sf Nicolae la
Viena......Anul acesta nu am hotarit destinatia ..... pupici Dragos
Robert <dragos.robert@gmail.com> 24 ian. :)Nici eu nu m-am decis
pentru vara asta. ma gandeam si eu la Viena, dar imi e asa de dor de
Grecia ca nu stiu ce sa fac. Daca am timp si imi mai raman bani, poate
imi indeplinesc ambele dorinte:)Katinka <katinka_3310@yahoo.com>
24 ian. către mine Ca sa fiu sincera nu am ajuns in Grecia....am
auzit ca este super.... dar am ajuns in Portugalia la capatul lumii
Faro.... poate o sa ajung si prin frumoasa Grecie....Nu prea imi place sa
stau la soare (plaja ) ma plictisesc ....mai bine hoinaresc....si cum nu stiu
sa inot ...am omis Grecia ,Turcia pina acum Oseara buna!pupici Dragos
Robert <dragos.robert@gmail.com> 25 ian. către Katinka Pai,
cum vine asta, Katinka: in Atalntic stii sa inoti, dar te temi de Egeea?Cat
despre prajitul la soare, nici eu nu sunt mare fan, dar imi place, in
schimb, sa inot. Oricum, daca vom face vreodata concediul impreuna, va
trebui sa rezolvam problema cu inotul:) Pe de alta parte, nici nu-i mare
lucru. Apa de mare e atat de sarata incat, practic, plutesti singur. Imi
place spiritul tau de "traveler". Oricum, o excursie e mai interesanta si
mai incitanta daca ai un partener, asta e clar. O noapte linistita! Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> 25 ian. către mineSi cum iti
spuneam ..nu stiu sa inot .... am o teama de apa si am doar 54 kg m-ar
tine o Egee la suprafata!!!!. Cit despe oceanul Atlantic pot sa iti spun ca
am intrat in apa doar pina la glezne ....si stind la plaja am prins fluxul si
refluxul ...palpitant si uite asa oceanul mi-a luat telefonul si mi-a rupt
legatura cu tara 2 zile ...pina l-am uscat.Este ffff frumos o excursie in doi
....o el si o ea..... e interesanta si incitanta (mai ales cind nu stii sa
inoti!!!) pupiciweekend linistit Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 25 ian. către KatinkaLa 54
de kg te tin cu o mana:) Si, am auzit ca NASA lucreaza in secret la o
inventie fantastica ce permite celor care nu stiu sa inoate sa poata totusi
intra in apa fara teama de inec. Cica inventia s-ar numi colac, sau asa
ceva...Cat despre excursia in doi, asta chiar ma preocupa la modul cel
mai serios. Inca nu pot cumpara nicio excursie deoarece nu stiu cu cine
voi pleca si, uite asa, ratez toate ofertele early booking:)Un weekend
frumos si tie!Katinka <katinka_3310@yahoo.com> 28 ian.
către mine Buna! uite acum am ajuns si eu la birou(cam tirziu
....dar cu putina lene .....) si citind emailul m-ai facut sa zimbesc...Ce ti-
e si cu Nasa asta inventeaza si iar inventeaza.......O sa incerc
varianta ...folosind colac..dar cind vezi o tipa la 44 ani cu colac nu prea
da bine ...este ideea uite-o si pe mindra asta .... Merg pe principiu sa nu
spui niciodata niciodata.. O sa incerc sa inot daca ma ajuti caci astfel vai
de mine (ma inec uitindu-ma la apa) pupici----- Forwarded Message -----
From: Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com>To: Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 28 ian. către Katinka Cu
certitudine te voi ajuta. De fapt, inotul e o chestie naturala: te pui pe
burta, apa de tine la suprafata, iar tu dai din maini si din picioare. Daca
nu iti place varianta asta, gasim noi ceva. Important e sa fim impreuna,
in apa, pe uscat, asta chiar nu mai conteaza daca voi fi cu tine:)O zi buna
si tie!PSAm pus un zambet nu pentru ca nu ar fi serios ceea ce am spus,
ci poate ca iti place sa crezi ca te tachinezKatinka
<katinka_3310@yahoo.com> 29 ian. către mine O sa
inot...inot.... cred ca o sa ne iasa ceva .....cum ai spus important e
prezenta noastra....si vom vedea asta.Totusi ce mai faci tu in general
avind in vedere ca am gasit cit de cit o solutie tehnica pentru a invata sa
inot. Eu ,uite ma agit cu niste hirtii(ele imi ocupa cea mai mare parte a
timpului) si ma gindeam ce faci!!!! ,fapt pt care am deschis emailul si
mi-am insusit tehnica..zimbind ----- Forwarded Message -----From:
Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com>To: Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 29 ian. catre Katinka Strict
tehnic vorbind, si eu tot cu hartii imi omor timpul:)Ce imi place cel mai
mult la tine este relaxarea pe care o afisezi si pe care o transmiti. Ne
simtim bine impreuna, cat de "impreuna" pot fi doi oameni in mediul
virtual, glumim, ne tachinam, tu accepti glumele si tachinarile intr-un
mod care mi se pare natural.O relatie se construieste pe compatibilitate.
Pentru ca nu ne mai aflam la la varsta inocentei suntem, poate, mai
circumspecti, dar putem sa facem asta si relaxat. Important e ca ne
simtim bine. Important, pentru mine, e ca imi spui: "m-am gandit ce mai
faci". Apropo de ce mai fac. Tocmai am terminat de citit o carte
extraordinara, care imi scapase: Zazie dans le metro. Daca nu ai citit-o
ti-o trimit eu pe mail. Ti-o recomand. Va fi o desfatare sa o citesti.Legat
de inot, iata o intamplare draguta: Un tip, in concediu in Africa, pe malul
oceanului, tot ezita sa intre in apa. "De ce nu intri", il intreaba unul
dintre angajatii hotelului unde era cazat. "Mi-e frica de crocodili". "Nu
sunt crocodili". Atunci tipul intra in apa. La un moment dat intreaba:
"Da de ce nu sunt crocodili?". "I-au mancat rechinii":)O seara frumoasa
si o zi buna maine, caci, probabil maine vei citi mesajul:)I kiss U
Katinka <katinka_3310@yahoo.com> 31 ian. Buna
dimineata! (10.30) dar niciodata nu-i prea tirziu. Cei drept m-ai ,,citit ,,
putin poate ma vei citi si mai mult in sensul ca sint o tipa super de
optimista ,imi place sa ma inconjor de lume ce gindeste pozitiv(de ce m-
as incarca nu negativisme ,,,??!!! ) Citeodata e bine sa iti impui starea de
bine , concluzionind ca asta e problema si trebuie intr-un fel rezolvata.
Ma mai relaxez si in altfel :cind sint suparata ....hoinaresc prin magazine
si daca este sa imi cumpar ceva cu atit mai bine daca nu...nu! (sint o
femeie cocheta -asortare bratara cu pantofi>>etc)Nu stiu daca crezi in
astre ,zodii ....dar la un moment dat mi-ai spus de compatibilitate berbec
-leu....iti spun ca este ok pt ca prietenele mele ,amicele mele sint in zodia
BERBEC si nu m-am certat niciodata cu ele ( cred ca imi place sa
aplanez conflicte ...pt ca am ascendentul in balanta) iti spun asta pt ca
imi precizasi compatibilitatea virtuala.--poate va fi si live(nu
zimbi)..Vreau sa-mi trimiti cartea (nu am citit-o)mi-ar face placere mai
ales ca mi-o trimiti tu (citind-o ....ma mai gindesc la tine).Eu momentan
citesc ,,FII DEMN<< de Puric ,imi place ca scriitor fff mullt (am fost
saptamina trecuta la un spectacol cu el--demential omul) pupicii de
rigoare ! ----- Forwarded Message -----From: Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com>To: Katinka <katinka_3310@yahoo.com>
Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com> 31 ian. catre
Katinka O femeie este, prin definitie, cocheta dar unele au bun gust,
altele nu. Despre tine nu imi pun nicio problema legat de gust, doar
conversezi cu mine, deci ai bun gust :)Sa stii de la mine (sau poate ca
deja stii) ca adevaratul test prin care verifici daca un barbat te iubeste
sincer si cu disperare este sa-l cari cu tine prin magazine, sa probezi zeci
de rochii si sute de perechi de pantofi. Daca rezista, sunteti facuti unul
pentru celalalt, daca nu, da-i papucii! Niciun barbat nu suporta sa
colinde magazinele... pentru femei. Dar cel care te iubeste va rezista, va
inghiti in sec si va suferi ca un mucenic.Berbecii sunt incompatibili cu
aproape toate zodiile:sunt firi voluntare, incapatanate (sau determinate,
daca privesti latura pozitiva), posesive dar si foarte pasionale. Se spune
ca doar doua sunt zodiile care i se potrivesc unui berbec: taur, ce mai
buna combinatie posibila (n-am testat, inca) si leu - in curs de
testare:)Stii, Katinka, desi totul a pornit ca o gluma sau in gluma, eu simt
tot mai mult ca e posibil ca aceasta, sa-i zicem, relatie, sa depaseasca
acest statut si sa treaca la alt nivel. Viitorul ne va arata ce va fi pana la
urma...I kss U tooPSTi-am atasat cartea. Subiectul e zero virgula zero
zero, ca valoare, ca intriga, punct culminant si deznodamant dar modul
in care e scrisa e fabulos. E clasificata in top 100 carti ale sec. XX. N-o
stiam, asa ca acum trei, patru zile,cand am dat intamplator peste topul
respectiv, am descarcat-o de pe net si am citit-o pe nerasuflate. Sper sa-ti
placaKatinka <katinka_3310@yahoo.com> 1 feb. către mine
Zimbesc ,zimbesc .Citeam emailul si zimbeam si in acelasi timp ma
intrebam;De ce vreau sa ajung in fata laptopului (la birou) si sa
conversez cu tine,,?,,,,si raspuns....pt ca imi face din ce in ce mai multa
placere...Acasa mi-am propus sa nu deschid nici un laptop(toata ziua
hirtii si calculator .....)ci sa citesc si sa savurez in acelasi timp un pahar
de vin rosu(indicat de medic) ,un program admnistrativ
etc.........................dar i-l voi deschide si acasa pt ca astept sa vorbesc cu
tine.Daca vrei sa testam...in timp ...un shopping....? te asigur ca prefer sa
beau o cafea cu tine sau sa mincam ceva si probez eu rochia
altadata......Sint situatii cind nu probez articole de imbracaminte mizez
pe marimea . pe care o port(38) (am luat si am plecat....)Si leii sint
pasionali >>>deci compatibilitate .....nu zimbi!!!Cit despre
incapatinare ....nu trebuie sa-i dai motive unui berbec de asta(vorbesc de
partea feminina catre partea masculina).... defel femeia se repliaza fff
mult barbatului ....mai ales daca tine la el si-i pasa ......nu mai zic daca
si-l iubeste.......Cartea o s-o incep s-o citesc in
weekend .PUPICIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII! -----
Forwarded Message -----From: Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com>To: Katinka <katinka_3310@yahoo.com>
Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com> 1 feb. catre Katinka Stii,
Kate (m-am decis sa-ti spun Kate, adica varianta amerikna pentru
Katinka. Mi se intampla ca persoanelor fata de care am anumite
sentimente sa le schimb numele, sa le spun intr-un fel care ma leaga pe
mine de acea persoana, intr-un fel in care nimeni nu mai spune. Deci:
Kate) ce-mi place cel mai mult la tine? Firea deschisa si maniera
dezinhibata in care comunici. Nu stiu ce experienta de viata ai avut - am
impresia ca esti divortata, din cate imi aduc aminte si parca ziceai ceva
si de niste copii, la profil) - dar indiferent cat te-ar fi incercat viata, e clar
ca nu te-a doborat. Eu sunt, cateodata, mai morocanos, daca raman cu
mine insumi, dar daca as avea alaturi o persoana ca tine - sau chiar pe
tine:) - sunt sigur ca latura mea pozitiva ar ramane tot timpul la vedere.
E bine si sa fii si serios, dar nu foarte des, caci, altfel, trece viata pe
langa tine, tu pe langa ea, nu gasesti motive de bucurie, caci oamenii
prea seriosi ttrebuie sa fie sobri si, deci, nu stiu sa se bucure. Nu spun
nici sa zambesti ca un idiot cand ti-a luat foc casa, caci exista o masura
in toate, dar gandirea pozitiva chiar are efect. La mine a functionat la un
moment dat,intr-o perioada mai grea a vietii mele.Pur si simplu am
schimbat paradigma si, intamplator sau nu, s-au schimbat si lucrurile din
viata mea din rele in bune.Cineva ca tine mi-ar schimba complet viata.
In bine. Eu am o gena speciala pentru suferinta: desi ma doare, iubesc
suferinta si o indur, insa doar pentru ca nu a avut cine sa imi schimbe
paradigma. Starea de spirit se transmite empatic. E dovedit. Eu insumi
am constatat lucrul acesta. Daca ai un partener care degaja energie
pozitiva, vrei, nu vrei, te incarci situ de energie pozitiva.Evident, este
nevoie si de compatibilitate. Energia pozitiva se transmite mai greu daca
cele doua persoane nu sunt pe aceeasi frecventa, spre deosebire de
energia negativa care se propaga mai usor si mai accentuat. ...Devin un
pic melodramatic si nu vreau. Imi doresc sa pastram acelasi ton al
discutiei ca si pana acum. Tocmai asta cred ca a contribuit la apropierea
noastra, faptul ca am discutat liber, dezinhibat si, evident, o anumita
compatibilitate intre noi doi, trebuie s-o recunoastem.Apropo de
compatibilitate. Spui ca nu trebuie sa-i dai motive unui berbec sa fie
incapatanat. Pai tocmai asta-i secretul: fii deschis, maleabil cu un berbec
si iti va da totul, chiar sacrificandu-se pe sine tocmai pentru ca un berbec
apreciaza puterea compromisului. Acum ma descriu pe mine, ca sa fiu
sincer:) Dovedeste-mi ca ma respecti, respecta-ma sincer, caci nu imi
place ipocrizia si am un aparat special casre o detecteaza imediat - si vei
face din mine sclavul tau, ma refer la modul impersonal cand spun "al
tau". Daca, dimpotriva, nu esti deschis la dialog, nu accepti ca s-ar putea
sa nu ai dreptate, atunci chiar ca starnesti incapatanarea proverbiala a
berbecului din mine si nu mai exsita nici cale de mijloc, nici cale de
intoarecere: izbesc cu coarnele fara ma uit, fara sa stau pe ganduri. ...
Dar nu imi fac griji. Ai spus niste lucruri minunate, inclusiv printre
randuri si daca sunt sincere, si nu am motive sa cred altceva, pai sa fii
sigura ca poti proba cate 1000 de rochii si cate 1000 de perechi de
pantofi ca eu voi avea rabdare. Repet: cu mine e mai simplu si mai
inteligent sa fii de acord ca sa obtii ce vrei tu! Iti pun in mana aceasta
'arma", dezvaluindu-ti aceasta latura paradoxala a personalitatii mele.
Stiu ca nu vei abuza de ea, dar te rog sa tii minte si sa o folosesti ori de
cte ori consideri ca va fi cazul. in legatura cu iesitul la o cafea.... oricand,
cu placere. PSEu sunt nascut in noaptea de 21 spre 22 martie. Nu stiu
cum vine asta, dar asa mi-a spus tatal meu atunci cand nu prea ma
interesa subiectul zodiacal fiind prea mic. Intre timp, mama a murit
(cand aveam17 ani) iar de tatal meu nu mai stiu nimic. Iti voi povesti
alta data, daca va fi cazul si daca vei fi interesata. Deci nu mai am cum
sa ma lamuresc cand m-am nascut exact.Dar sa zicem 22 martie, deci la
granita cu pestii, de unde am mostenit sensibilitatea. Aceasta
sensibilitate, coroborata cu un talent nativ, ma face sa mai scriu cate o
poezie atunci cand exista cineva care sa ma inspire. Inca lucrez la poezia
in cauza, sursa de inspiratie fiind tu. Deocamdata e gata doar prima
strofa:Ti-as da sa bei luminaIn cupe de cristalSa-ti fie viata linaSi cerul
de opal...Katinka <katinka_3310@yahoo.com> 1 feb. către
mine Nu am avut rabdare si a trebuit sa deschis emailul inainte sa plec
de la birou........Imi era dor sa vad ce faci :.....ai citit emailul meu ...ce
imi scriii.!!!!In principiu sint o fire ffff deschisa, chiar daca am trecut in
viata prin DIVERSE (ni le povestim la momentul oportun daca este
cazul ...deoarece as vrea sa spun ,, a fost istorie,,) ......Toti cred ca am
fost ,,,doboriti,, de probleme (si eu am avut momentele mele cind am
plins in baie si ma intrebam de ce eu? de ce mie?)si incercam sau am
incercat sa le rezolvam.Citeodata am vrea sa se rezolve repede dar
timpul este cel care ne ajuta... Si eu am momentele mele cind vreau sa
fiu eu cu mine ,nu vreau sa raspund la telefon , nu vreau sa vorbesc si
spun doar atit ;mi-e lene sa ascult pe cineva ,sa vorbesc cu cineva dar
asta cind chiar ffff obosita ,dupa zile cu citit legislatie fiscala calculat si
iar calculat la hirtii.Dar, cu toata oboseala o sa iti iti spun :hai sa ne
urcam in masina sa mergem sa mincam ceva sau sa bem ceva ,sa vedem
un film.Da! am divortat dupa 15 ani de casnicie(spunem istorie) si am o
pustoaica 17 ani si 2 luni (ma tine in priza cu perioada asta
adolescentina) ce ma considera sora ei mai mare( pt ca asa cum spuneai
sint deschisa la orice ....accept lucrurile ,sfatuiesc ,ma adaptez,,,etc)Nu
mai spune niciodata ca ai o gena a suferintei.... scoateti din minte
asta ...........esti asa cum esti cu defecte si calitati (nimeni nu este
perfect),dar avind in vedere ca ai trecut prin viata prin multe probabil ai
avut momentul de a nu mai ,,lupta,, cu tine....ai lasat timpul sa ti-o
inainte ,cred ca ai gindit : acum am obosit..... Eu simt ca esti un tip ffff
sensibil....lasam la o parte incapatinarea berbecului (face parte din
calitatile zodiei) si te deschizi pt ca asa esti TUUUUUUUUUUUUUU.
Poezia este dementiala ,imi place esti TUUUUUUUUUUU.Si iar
pupiciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! ----- Forwarded Message -----From:
Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com>To: Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 1 feb. catre Katinka Kate,
tot ce ni s-a intamplat in viata ne marcheaza, ne formeaza dar nu
neaparat ne reprezinta. Noi suntem o suma a experientelor traite.Cel mai
important, pentru mine in mod sigur, este daca putem, daca avem
capacitatea si poate chiar determinarea sa invatam ceva. Dar nu e totul sa
invatam 'ceva"; bine ar fi sa invatam ce trebuie, sa tragem concluzia
corecta. Oricum, eu am invatat. Sper sa fi reusit sa identific corect
concluzia. Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat este ca un cuplu
inseamna doi dar inseamna si "unu plus unu" care s-ar putea sa nu faca
doi daca tu ("tu" egal fiecare dintre cei doi membri ai ecuatiei) nu crezi,
nu simti si nu actionezi tot timpul ca si ca intr-un cuplu; daca spui mai
des "eu" decat "noi" unu si cu unu nu va da doi, chiar daca e un paradox
matematic, dar viata nu e matematica, viata nu e o stiinta exacta. Trebuie
sa iti iubesti, dar si sa iti respecti partenerul si sa ai incredere in judecata
lui, in capacitatea lui de analiza. Atunci iti va fi mai usor sa renunti la
ideile tale, pe un anumit subiect, si sa le accepti pe ale lui. Evident,
partenerul trebui sa iti castige respectul.Mai sunt si alte lucruri pe care
le-am invatat, pe care viata m-a fortat sa le invat, unele lectii fiind
dureroase, dar cu atat mai valoroase.Eu nu fac promisiuni, pentru ca
nimeni nu poate prevedea viitorul si nu stie ce se va intampla, dar iti
promit, totusi, ca nu te voi face sa plangi. Nu iti voi da motive sa plangi.
Asta nu exclude posibilitatea sa plangi si fara motiv:)Ma bucur pentru
relatia pe care o ai cu pustoaica ta. E o perioada complicata adolescenta,
doar am trait-o si noi, dar trece:)Cat priveste sensibilitatea mea ai
dreptate. Sunt foarte sensibil, in sensul romantic, dar si in sensul ca pot
fi ranit usor, cu atat mai usor cu cat mai apropiata este relatia cu
persoana care m-a ranit. Dar, chiar ranit fiind, eu ma ridic intotdeauna.
Iar despre poezie,ce sa zic? Iti multumesc pentru apreciere.Acum am
varianta finala:Ti-a da sa bei luminaIn cupe de cristal,Sa-ti fie viata
linaSi cerul de opal.Ti-as da sa bei din soareRazele lui calde,Dragostea
s-omoareCine oare poate!Ti-as da un curcubeuSa-ti faci din el
bratara,M-as da pe mine eu,Chiar daca-o sa ma doara...Ti-as da... Ce nu
ti-as da!...Sufletul din mine,Viata de-as putea Mi-as da-o pentru
tine...Katinka <katinka_3310@yahoo.com>2 feb către mineDupa o zi
agitata::facut cumparaturi,spalat masina ,pregatit ceva de mincare(m-am
agitatcu un pui indian-pt prima data),o baie fierbinte pt relaxare iti spun
un buna !putin obosit.Citind poezia mi-am incarcat
bateriile.........multam!Si
pupiciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii(imi place
ffffffffffffffff mult).Cred ca vom invata mereu cite ceva ,,,,cred ca asa e
in viata.. Realitatea vietii este formatadin mici si marunte realitati care
ne marcheaza si uite asa invatam cite ceva daca vrem sinu picam in
continuare in mreja greseliiAi perfecta dreptate in ceea ce definesti
cuplul.,.......................pt ca doar asa iti pasa de celde alaturi ,iubeste-
l ,respecta-l si da-i increderea totala.Amindoi avem o poveste de viata....
si cred ca am putea scrie o carte......poate o vom facela batrinete ,pina
atunci mai trebuie sa vedem lumea :Europa ,Asia ,America si vreausa-i
multumim lui D-zeu pt tot ce sintem si avem .(se vede optimismul din
mine si stareapozitiva-vreau sa ti-o transmit!!!)Tot ce imi dai.... sufletul
tau,viata le primesc in inima si sufletul meu.A ta,! Kate Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 2 feb. catre Katinka Stii,
Kate, sunt momente in viata cand simti nevoia sa te ciupesti sa vezi daca
nu cumva visezi, cand totul este ireal de frumos pentru a fi adevarat. Eu
ma tot ciupesc de cateva zile si realizez ca sunt treaz dar nu pot sa nu ma
intreb, totusi: daca e un vis in vis, daca doar visez ca sunt treaz? Cat de
mult mi-as dori sa nu fie un vis! Sau, daca este un vis, macar sa nu ma
trezesc...Sa nu te mire sau sa te contrarieze tonul mesajului meu. Pur si
simplu mi-e teama. Nu de trezirea la realitate, daca acum traiesc intr-un
vis, caci sunt invatat cu dezamagirile, ci pentru ca, daca ar fi vis, mi-as
dori sa nu ma mai trezesc.Nu sa traiesc, sa dorm as vrea mereu.In somn
iti voi asterne fara teamaPe trupul tau cu straluciri de-aramaUn nesfarsit
sarut, prelung si greu... 4 feb. Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> către mine Hi!Sint momente in viata ...
(rare)...,mai cele frumoase ,cind ne aduce la starea de,, fluturi in
stomac,, si intrebarea ;e adevarat ce se intimpla??Ca sa fiu
sincera ,niciodata,nimeni mi-a scris o poezie(constat ca se poate...... ca
inima si sufletul pot sa tresalte ,sa gindesti la persoana de dincolo de
calculator(la tine) si asta pt ca iti voi relata ce am trait (o parte din
povestea vietii mele ):Asa cum ti-am spus ,am divortat dupa 15 ani ,am
stat alaturi de o persoana narcisista (m-am repliat ffff mult relatie,pt ca
aveam un copil,,,,,la un moment dat am primit niste pumni(nu te mint )
si un comportament josnic(se intimpla ceva in relatie) si atunci am
hotarit despartirea(singuratea in doi e cea mai dureroasa.....asa am gindit
eu). Din momentul acela mi-am zis nici un barbat nu merita nimic.....
( ca sa vorbim de dejamagire).....,la 41 ani mi-am luat soarta in,, miini ,
(am un copil de crescut ,de educat), si am zis;viata merge mai departe,
de asta ai vazut in mine si vei vedea in mine o femeie deschisa ,optimista
.Am avut nevoie (ca orice femeie de putina tandrete , de vorbe bune in
momente naspa, sa ii pese cit de cit si nu mai zic de iubire....) Cind ti se
intimpla ceva frumos nu ti vine sa crezi(chiar sint o femeie
sensibila....acum mi-a curs o lacrima ) dar peste putin timp ....se va
vedea sobrietatea din mine.pt ca incep activitatea profesionala... Pupicii
nu i-am terminat....dar merge >>.i kiss you!PS . am inceput sa citesc
cartea si in place de Zazie(credeam ca este un substantiv comun
nicidecum propriu)----- Forwarded Message -----From: Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com>To: Katinka <katinka_3310@yahoo.com>
4 feb Kate, imi pare teribil de rau ca te-am pus in situatia de a retrai
momentele penibile (ma refer la fostul tau sot cand spun 'penibil", caci
este injositor sa lovesti o femeie, si pentru femeie, si pentru tine ca
barbat, daca te poti numi barbat) si dureroase din viata ta. Dar, daca imi
vei permite, iti voi sterge eu lacrimile pe care le-am provocat involuntar.
La propriu ti le voi sterge, cu sarutarile mele, cu imbratisarile mele, cu
dragostea mea. Poate parea exagerat - nici macar nu te-am vazut, dar ti-
am vazut si ti-am simtit sufletul, si ceea ce am vazut este minunat. Spui
ca nimeni nu ti-a scris o poezie pana acum. Nu ai intalnit pe nimeni ca
mine pana acum. Nu sunt vorbe goale, nu sunt vorbe aruncate cu
usurinta, nici macar nu sunt vorbe aruncate, ci daruite din suflet. Sufletul
meu vibreaza alaturi de al tau si plange acum pentru ca te-am intristat.
As vrea sa ma ierti dar si sa ma intelegi. Imi este teama de fericire. Nu e
un paradox. Nu am mai fost fericit de mult si, cand ceva ce iti doresti
intens vine pe neasteptate parca te blochezi.Desi relatia noastra a pornit
mai mult in gluma, tachinandu-ne, a evoluat spectaculos si incredibil de
repede. Acum, in momentul in care iti scriu, as vrea sa te tin in brate, sa
te mangai si sa te alint, sa te legan si sa iti sterg lacrimile si sa iti arat
cum stie un barbat sa iubeasca si sa pretuiasca o femeie.Imi e dor de
tine, Kate, imi este ingrozitor de dor. Ma gandesc la tine tot timpul, te
visez noaptea cu ochii inchisi, te visez ziua cu ochii deschisi.Cand ma
gandesc la tine,Tu, visul meu din urma,Eu simt ca nu am aer, Suflarea
mi se curma.Cand ma gandesc la tine,Genunchii mi se-nmoaie Si simt ca
nu am aer,Suflarea mi se taie.Cand ma gandesc la tine,Zeita mea
frumoasa,Eu simt cum ca in mineIubirea se revarsa... 4 februarie 2013,
Katinka <katinka_3310@yahoo.com> Dragul meu nu m-ai pus in
situatia de a trai momente penibile din viata mea ,mi-a curs o lacrima
doar de fericire si nimic mai mult. Am concluzionat ca poate exista pe
lume o persoana(doar tu) care m-a facut sa ma simt bine ,sa ma faca sa-
mi deschid sufletul si sa-mi fie dor.Ce-i drept si eu ma gindesc la
tine( nu mi-ai cunoscut decit sufletul ,dar o sa ma cunosti si live-asa
cum imi este sufletul asa sint si eu ).Asa cum spui ,in momentul cind ti
se intimpla ceva superb nu iti vine sa crezi.Chiar sint FERICITA si mi-e
dor de tine .......................... un sarut lunggggggggggggg!imi place
enorm cind imi spui Kate ..........acum zimbesc !!!!Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 5 feb. catre Katinka Cand
m-am trezit, dimineata, si am vazut soarele stralucind si cerul limpede
sufletul mi s-a incarcat de bucurie. Urasc iarna si orice zi smulsa ei e o
bucurie pentru mine. Astazi a fost o veritabila zi de primavara, iar eu
sunt nascut primavara, Kate,dupa cum stii si iubesc primavara, care mi
se pare cel mai frumos anotimp, si iubesc mai ales luna Martie nu doar
pentru ca atunci m-am nascut, ci pentru ca reprezinta renasterea, viata,
semnifica ciclul perpetuu al vietii. De aceea m-am bucurat de ziua de
azi, care arata ca o veritabila zi de primavara si sufletul mi s-a incarcat
de bucurie. Dar el, bietul suflet, nu stia ce-l asteapta, nu avea de unde sa
stie ca va da pe afara de atata bucurie, caci adevarata bucurie, enorma
bucurie a zilei de astazi a fost mesajul tau. Nu doar faptul ca am primit
un mesaj de la tine, ceea ce ma face fericit de fiecare data - si nu e un
apropo sa scrii mai des; sau poate e?:))) - ci mai ales sensul mesajului
tau, tonul lui, bucuria si fericirea care razbateau din el. Ma bucur, Kate,
intreit ma bucur: in primul rand pentru ca esti fericita, apoi pentru ca eu
sunt cel ce te face fericita si, in al treilea rand, pentru ca nu a mai trebuit
sa imi incep mesajul cu "Imi pare rau, Kate". As vrea, mi-as dori din tot
sufletul ca niciodata sa nu mai fiu nevoit sa iti spun "Imi pare rau,
Kate!". Faptul ca ti-ai deschis sufletul in fata mea ma onoreaza. Faptul
ca ai avut puterea sa iti iei viata in propriile maini si sa pleci la un nou
drum, singura, cu un copil de 14 ani, te onoreaza. Acum, Dumnezeu a
vrut sa intersecteze drumurile a doi oameni care au plecat pe un nou
drum si poate ca planul Lui Divin este sa faca din cele doua drumuri,
deocamdata intersectate, unul singur. Eu mi-as dori asta. Am atata iubire
stransa in suflet pe care as vrea sa ti-o daruiesc. Ma rog la Dumnezeu sa
nu imi refuze sansa de a putea dovedi cum trebuie iubita si pretuita o
femeie ce merita, la randul ei, sansa de a fi iubita si pretuita si respectata
si alintata, si mangaiata caci aceasta femeie nu a comis nicio crima si
merita si ea, ca si mine, dreptul la fericire. Asa ma rog eu lui Dumnezeu
si il mai rog sa nu fie crud si sa ma amageasca si doar sa imi arate
Taramul Fericirii. Il rog pe bunul Dumnezeu sa ma lase sa intru pe
Taramul Fericirii. Si il mai rog, de asemenea, sa ma lase sa ajut o mama
sa nu isi creasca fata fara tata, chiar daca va fi un tata vitreg, sufletul lui
nu va fi nici pe departe vitreg si va sti sa iubeasca fata ca si cum ar fi a
lui. Cam asa ma rog eu lui Dumnezeu, Kate. Sper doar ca pacatele mele
ori sa fie iertate, ori macar puse intre paranteze si decontul sa fie amanat
pentru Judecata de Apoi, dar, oricum, sper ca multele mele pacate sa nu
precumpaneasca in decizia pe care Dumnezeu o va lua. Te imbratisez cu
drag si dorPSEste a doua oara cand pomenesti despre o posibila intalnire
"live". Nu sunt sigur daca este o promisiune, sau o sugestie. Nu vreau sa
pic de idiot in ochii tai in cazul in care este o sugestie iar eu nu am
inteles-o. Oricum ar fi, vreau sa stii ca din punctul meu de vedere nu este
nicio problema: ne putem intalni ORICAND VREI TU. Nu fortez nimic,
nu vreau sa te pun in situatia de a face altfel decat iti doresti. Desi imi
este ingrozitor de dor de tine, desi te visez cum ma strangi in brate, desi
abia astept sa adulmec mireasma parului tau, voi avea rabdare atata timp
cat va fi nevoie si atata timp cat vei dori si pana vei dori tu. Asta nu ma
impiedica, insa, sa iti spun de fiecare data cat imi este de dor de tine.
Katinka <katinka_3310@yahoo.com> a scris: 6 feb.
către mine Ca sa fiu sincera si mie imi place primavara ,perioada 01.03-
15.03...si de ce?? pt ca vezi ghioceii ,freziile si zambilele peste tot ,nu
mai porti cizme(nu zimbi), iti creeaza starea de bine .......putin mai mult
soare ............intr-un cuvint imi place ......te trezeste la viata ,Si eu de
fiecare data astept sa imi transmiti si sa transmit starea mea de
bine .................pt ca imi este dor ............de tine ,,,,,vorba aia de tine,,
Marioara ,,sau pt tine ,,Marioara,,Inersectia drumurilor am creeat-o si
cred ca am intrat amindoi pe drumul drept ... eu ma indrept spre tine (am
devenit melancolica asa de dimineata) iar tu ..imi intinzi
bratele ...................ca sa fiu sincera ...........chiar ma arunc in bratele
tale .Nu credeam vreodata ca pot exprima in cuvinte ceea ce
simt.................m-am considerat o femeie sobra(1.68/54 kg -imbracata
office), o femeie inchisa din punct de vedere al exprimarii
sentimentelor.............dar o fac pt ca asa simt. Mi-e
doooooooooooooooooooooooor de tine!Hotarim impreuna cind sa ne
intilnim................ O Kate fericita! ----- Forwarded Message -----From:
Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com>To: Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> Dragos Robert
<dragos.robert@gmail.com> 6 feb. catre Katinka Kate,
poate parea ca tot repet ca prostul, ca un patefon stricat, dar nu ma pot
opri s-o spun deoarece cred sincer: ne potrivim in tot ce facem, in tot ce
gandim. Unul dintre motivele pentru care nu imi place iarna - nu cel mai
important, dar unul dinte ele - este faptul ca sunt obligat sa port "mai
multe straturi succesive de haine", deci nu am de ce sa zambesc cand imi
vorbesti despre cizme.Iar acum, cand iti scriu si am citit ce spui despre
ghiocei si zambile, imi vine in minte o scena, un titlu al unui capitol din
'Apostol", de Cezar Petrescu, care suna aproximativ asa: Primavara toti
devenim mai buni. Am citit cartea cu mai mult de 20 de ani in urma si e
foarte interesant cum mi-a venit in minte tocmai acest capitol si aceasta
scena. O explicatie este: e vorba despre o poveste de iubire in capitolul
respectiv, dar am citit sute de carti cu povesti de dragoste. De ce tocmai
asta! Poate ca e un mesaj subliminal, poate e un semn ca va veni
primavara si pe strada noastra, ca vor rasari ghioceii si in gradina
noastra. Cat priveste exprimarea sentimentelor, Kate, nu esti "o femeie
inchisa". Esti o femeie minunata, se simte din fiecare mesaj al tau, esti o
femeie plina de viata, asa cum te-am perceput de la primul mesaj. Sincer
iti spun, de la primul mesaj am simtit ceva deosebit fata de, dar mai ales
dinspre tine. Nu ti-ai exprimat sentimentele poate fiindca nu ai avut
pentru cine, poate ca psihicul tau (vechii grecii spuneam pshihic la
suflet) isi crease un mecanism de autoaparare, dar asa a vrut Dumnezeu,
sa imi creez un cont mai mult in gluma (de fapt, mi l-a creat un prieten)
si sa dai tu peste profilul meu, poate din intsmplare iar eu sa iti raspund
si sa avem, astfel, o tema comuna (iarasi ceva comun, ceva la care ne
potrivim), respectiv calatoriile si astfel sa continuam sa corespondam
pana la stadiul la care am ajuns sa simtim ceva unul fata de celalalt.
Daca privesti din afara lucrurile pare un subiect de roman, cum ai spus si
tu la un moment dat, un roman de dragoste care sper din tot sufletul sa
aiba happy end. Inca imi este teama ca e prea frumos sa fie adevarat si
nu ma pot opri sa ma intreb: oare Dumnezeu ma iubeste atat de mult
incat mi te-a daruit, sau ma amageste doar, vrand sa ma pedepseasca
pentru ca, daca va fi sa te pierd voi suferi enormVoi afla raspunsul, asta
este clar...In asteptarea raspunsului lui Dumnezeu iti transmit toata
dragostea mea. Toata, Kate. Eu nu umblu cu jumatati de masura, eu nu
sunt prefacut, imi lipseste gena ipocriziei. Eu sunt Berbec, nascut sub
semnul lui Marte, semn de foc, pasional, ceea ce ma face sa ard intens,
de aceea iti transmit tot focul pasiunii mele. Sper, doar, ca acest foc sa
nu imi parjoleasca sufletul, ci sa ne incalzeasca pe amandoi.Te sarut si te
imbratisez cu un imens dor de tineÎn data de 6 februarie 2013, Katinka
<katinka_3310@yahoo.com> a scris: către mine Am luat o pauza,si m-
am gindit sa deschis emailul (oare ce faci .???.......si ma intreb iarasi ce
imi faci tu mie????)Sa iti spun o alta potrivire......si mie mi-a facut acest
cont o prietena de- mea ,spunindu-mi:delecteaza-te....e doar pt delectare
pt ca multa lume e pe aici cu mici si mari frustari..............Uite asa am
ajuns eu sa dau peste profilul tau......................si uite asa asa am ajuns sa
impartasesc sentimente pt tine ..................probabil nimic nu este
intimplator in viata ................Atit berbecul cit si leul sint
pasionali .................cind iubesc iubesc. Un sarut dulce !!!....am luat chiar
o gura de ciocolataKate ..melancolica si dupa amiaza ----- Forwarded
Message -----From: Dragos Robert <dragos.robert@gmail.com>To:
Katinka <katinka_3310@yahoo.com> 6 feb. catre Katinka Trebuie sa-
mi dai adresa de mail sau nr. de telefon al prietenei tale sa ii multumesc
personal pt binele pe care mi l-a facut:)Cat despre frustrari, cred ca sunt
printre putinii de pe acolo care nu se poate lauda cu asa ceva. Dovada e
faptul ca tocmai mi-am inchis contul. Asta cred ca spune multe. De fapt,
spune totul: nu ma mai intereseaza, eu am gasit ceea ce cautam, adica o
femeie deosebita, facuta parca anume pentru mine, care sa ma iubeasca
si pe care sa o iubesc. Gestul acesta este o dovada si o declaratie de
dragoste si ma reprezinta, imi defineste si imi contureaza felul de a fi:
totul sau nimic. Sper sa fie totul."<katinka_3310@yahoo.com> 7
feb. către mine Incep,,,,,,prin a-ti
spune :MIEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE
DOOOOOOOOOOOOOOOOOOR DE TINE!Chiar aseara i-am spus
prietenei melede tine ...........pt ca m-a vazut intr-o stare euforica.........(sa
citez: parca te-a luat valul ,s-a intimplat ceva cu tine?)Nu credeam ca se
poate intimpla pe lumea asta ,,,mai ales la 45 ani ,,,sa gindesti no stop la
o persoana.........Vreau sa ne intilnim! ,dar pt asta trebuie sa ne punem de
acord ,zi ora ,loc.si totusi ........04510.561.229 KATE. intr-un
totul.....................----- Forwarded Message ----- Dragos Robert
dragos.robert@gmail.com To: Katinka <katinka_3310@yahoo.com> 7
feb. catre Katinka Ca s-ajung pana la tineI-am zis calului-
Grabeste!Pune-ti aripi ca in basmeSi te-nalta pan' la nori,Tot mai sus,Tot
mai departe,Ca siragul de cocoriCe pluteste colo-n zare...Haide calule,
grabeste!Ca s-ajung pana la tineI-am zis vantului:Da-mi manaSi taraste-
ma cu tine Pana unde poti patrunde,Pana-n zarea-insangerata Unde
soarele se-ascunde.Ca s-ajung cat mai degrabaHaide vantule, da-mi
mana!Ca s-ajung pana la tineI-am zis mortii:Mergi-nainteSi coseste fara
milaTot ce-i viu si-mi tine calea,Netezeste muntii-n zareSi-umple de
cadavre valeaDintre ea si dintre mine...Ca s-ajung pana la tinePentru
mine-au mers drum dreptPrin vazduh si prin
pustiiCalul,Vantul,Moartea....Eu inca te asteptSa vii...PSNe vedem
sambata.Piuitul intermitent si strident al aparatul care monitoriza ritmul
cardiac se repeda obsedant de monoton. Obsedant, monoton si
insistent. Atat de insistent incat patrundea in creier, in strafundurile
cortexului in spatele caruia "vedea" un alt piuit, acela al cititorului de
preturi:- Doua sute cincizeci de lei El scoase cartea de credit si o intinse
vanzatoarei.Macar rochia e frumoasa, isi spuse. Chiar daca era o
cheltuiala neprevazuta, nu putea sa o lase pe ea sa plateasca. Doar
fusese ideea lui sa colinde magazinele atunci cand ii trimisese mesajul
in care stabilea detaliile primei intalniri. « Kate, vreau sa-ti spun ca sunt
mai bine de zece ani de cand nu am mai fost la o intalnire. Este inutil ;
sa-ti spun ca am emotii ca la 16 ani, desi tocmai am facut-o. Stiu ca cel
mai important este sa ne cunoastem, dar la fel de important este sa ne
simtim bine. Eu m-am gandit ca, cel putin in ceeea ce ma priveste, cea
mai buna solutie pentru a scapa de inhibitii, caci vreau sa fiu natural cu
tine si in preajma ta, este sa facedm un tur de shopping, mai probam un
rand de haine, ne obisnuim unul cu celalalt, ne destindem, apoi putem
merge la un film si incheiem seara la o cafea, daca e prea tarziu pentru
cina. E doar o propunere. Am emotii, Kate, deoarece aceasta intalnire
conteaza ff mult pt mine. Acum astept sa imi spui si t u cum vezi
lucrurile si daca ai vreo preferinta privind locatia. Oricum, in varianta
propusa de mine vorbim despre unul dintre mall-uri si acum imi vin in
minte AFI Cotroceni si Mall Vitan. La AFI am fost doar de vreo doua ori,
cunosc mai bine Mall Vitan. Oricum, cum ziceam, asept sa-ti aflu
parerea »« Dragul meu, este cea mai buna varianta mall vitan. Probam
ce vrei tu si programul e ok. Mi-e dooor »Lucrurile iesisera exact asa
cum le programase. Se intlnisera, colindasera magazinele, mergand fara
rost, de fapt, caci amandoi aveau emotii pe care incercau sa si le
mascheze si in cele din urma ea se hotari sa probeze o rochie. Ii venea
minunat. Croiala putin cambrata ii scotea in evidenta mijlocul subtire,
iar albastrul inchis al al rochiei, precum marea inaintea furtunii, ii facea
remarcate trasaturile fine ale fetei.Rememorand, acum, cele aproape 10
ore petrecute in urma cu o zi impreuna cu ea si privind telefonul
gandindu-se la mesajul pe care vroia sa i-l trimita, ii veni in minte un
adevar de care arareori tinea cont: ai grija ce iti doresti caci s-ar putea
indeplini. Nu ii parea rau dupa bani caci cel putin avusese sansa sa ii
fure un sarut cand o insotise in cabina de proba, un sarut ca o promisiune
a unor desfatari ulterioare, dar, totusi, banii nu il dadeau afara din casa si
ea degaja un aer de prosperitate care il complexa caci simtea ca nu se va
putea ridica la standardele pe care le pretindea o femeie ca ea. Si se simti
un nimic, un zero barat care nu valora nici cat o ceapa degerata. Si
atunci se decise: mai bine incheie relatia acum, inainte de a se implica
prea mult, inainte de a fi prea tarziu, inainte de a suferi mai mult decat
sufera acum. Si puse mana pe telefon. Si incepu sa scrie :« Kate, m-am gandit
mult la noi in ultimele zile, la relatia noastra aproape ireala si imi pare rau s-o spun, dar noi doi nu putem fi
impreuna. O spun cu durere, cu o sfasietoare durere in suflet. Sufletul meu, de fapt, nici nu mai exista. E facut zob,
tandari, e distrus, sfasiat si aruncat la caini. E prea mare diferenta dintre noi. Suntem, din lumi diferite. Cineva ca
tine nu poate, nu trebui e sa se coboare pana la unul ca mine. Tu esti femeia visurilor mele, esti frumoasa, esti
inteligenta, arati exact asa cum imi doresc eu sa arate o femeie, dar, din pacate, esti iun vis interzis. Nicvi macar sa
visez la tine nu mai pot. Standardele tale sunt prea ridicate pentru mine. Comparativ cu tine, eu sunt un amarat. Te
vei simti proist cu mine fata dep rietenii tai si vei ajunge sa ma detesti, ceea ce m-ar ucide. Eu nu voi putea nici
macar sa-ti cumpar o amarate de rochie. Sau sa te duc un weekend la munte. Nivelul meu material nu imi permite sa
tin pasul cu standardele tale. Ma doare sa o spun, e umilitor, dar oricum nu mai conteaza, caci fara tine nici macar
amarata asta de viata nu mai conteaza…Te iubesc atat de mult ! Mi-as da viata penttru tine, dar n u mai poti fi a
mea. Chiar nu putem fi impreuna si nu stiu ce voi face caci fara tine viata nu mai are niciun sens » Si, intr-adevar,
simti ca pentru el viata nu mai avea niciun sens, simti toata ironia soartei care il facuse sa ghiceasca toate numerele
de la loto dar el pierduse biletul. Si se puse pe asteptat. Nu stia nici el ce asteapta, nu stia ce sa isi doreasca. Si orele
treceau si odata cu ele crestea chinul lui. Daca era un lucru pe lumea asta pe care nu il putea suporta acela era
incertitudinea. Si orele treceau, una dupa alta si telefonul refuza sa prinda glas. In cele din urma chinul i-a fost
curmat. Sunetul sms-ului i-a dat de veste ca a venit raspunsul asteptat. Dar, era, oare, raspunsul asteptat ? Si cum
putea fi raspunsul asteptat cand nici el n u stia ce asteapta, cand nici macar el nu era sigur ce vrea. . « MA
SOCHEZI,M-AI SOCAT.........De ce ,de ce gindesti asa? Nici nu stiu ce sa zic...cind am primit sms-ul eram in trafic
(Buzau)si mi-a palpitat inima.Eu pot sa spun ca nu este asa.......mi-e imi placi asa cum esti.........nu m-am gindit la
nimic(tu vad ca analizezi de zor) . Daca sint incoerenta intelege-ma.... Vorbind de atita timp cred ca fiecare si-a dat
seama cu cine vorbeste.Eu am vorbit si vorbesc cu un tip destept( nu am atita cultura generala ca tine pe fiscalitate
ma pricep recunosc pt ca din asta si cu asta imi desfasor activitatea) imi place asa cum esti , nu mi-am pus problema
materiala si nu am analizat lucrul asta .Pot iar sa spun si crede-ma esti un tip ffff sensibil(latura care am constatat-o
eu si nu ma insel). Avind in vedere ca ai trecut prin niste perioade naspa ale vietii inteleg de ce ginindesti asa din
cind in cind si iar inteleg multe .Pentru mine nu esti un amarit (asa cum ai precizat tu si nu stiu de ce, spui asta) si
nici nu m-am gindi si voi gindi vreodata acest lucru.,te rog uita tot ce ai scris....Eu vreau sa precizez cind iti place de
cineva ,iti place dar cu atit mai mult sa-l iubesti e OKKKKKKKKKKKk.Sint fff bulversata ,!!! Muncesc f
mult ,am de crescut un copil, daca nu alerg nu am cu ce plati pregatirea mindrei ,creditul masinii si chiria
sediului .Indiferent cit de greu imi este (pt ca imi este citeodata) nu o sa ma vezi sau auzi vaitindu-ma ,mi-am creeat
mie inoculat ideea ca altii au mult mai mari probleme ca mine .Cred ca alta este problema nu ceea ce mi-ai
scris .....eu am cunoscut un tip pe nume Marius pe care i-l iubesc si nimic mai mult .In emailurile anterioare ti-am
spus ca prefer ca instantaneu sa spun ;;;vin si hai sa mergem la un film ,la o cafea .....asta sint eu .Nu mai
analiza....cind D-zeu ti-a intins un deget nu trebuie sa analizezi incearca sa ii ei toata mina.Cunostintele
mele,prietenii ii numeri pe degete(am o prietena de suflet,ti-am zis) sint oameni normali ;economisti ,someri ,
ingineri ,bucatari etc .nu au nivelul pe care ti-l inchipui tu ....top 300,BAIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII, pt mine esti
tuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.Cred ca te contrazici citeodata ......din cauza asta te rog nu mai analiza ....................

As vrea sa te prezint unor

Mai vorbim...............Acum ..pling ........mai pot sa sriu doar Kate

prieteni de-ai mei. Cred ca iti vor placea. Sunt la fel de nonconformisti
ca si tine si sunt sigura ca veti avea o discutie interesanta.-Dorinta ta e
porunca pentru mine, dragostea mea.-NNu, serios, sunt niste persoane
foarte interesante si vei avea ocazia sa dezbati unele dintre lucrurile ce
te preocupa atat de mult..Si a avut dreptate. Ca intotdeauna. O iubea si
avea incredere in ea ca in el insusi. Rareori se intampla ca unul sa spuna
ceva iar celalalt sa nu fie de acord. Gandeau la fel, erau facuti unul
pentru celalalt, erau suflete-pereche.Si ea a avut dreptate si de data
aceasta. Prietenii pe care ii prezentase nu l-au dezamagit. Mai mult
decat atat, l-au introdus intr-un cerc restrans de persoane
nonconformiste, oameni de un nivel intelectual care ii satisfacea
propriile criterii privind. IQ-ul. Tigara de foi imprastia un miros placut si
lui aproape ca ii parea rau fiindca renuntase la fumat. Printre
rotocoalele de fum, il privi pe Andrei care se lansase intr-o digresiune
despre fenomenalul talent al femeii de a pune la incercare rabdarea
barbatului. - Nu este chiar un lucru fara insemnatate sa poti suporta o
sesiune de cumparaturi alaturi de o femeie. Iti vei descoperi, cu
surprindere, calitati pe care nici macar nu banuiai ca le ai. - Ce vrei sa
insinuiezi, Andrei?, intreba Elena, viitoarea lui sotie, asta daca viitorul
poate fi prevazut si, mai ales, daca se poate pune baza pe cuvantul unei
femei. -Nu vreau sa insinuez nimic. O spun de-a dreptul: sa merg la
shopping cu tine reprezinta un veritabil test de rezistenta psihica si de
rabdare. Din fericire, l-am trecut cu bine. Cel putin asa sper.-Aveti voi,
barbatii, un extraordinar talent de a va plange singuri de mila, ceva ce
nu s-a mai vazut, apara Kate, din oficiu, pozitia femeii in societate.-
Iubito, Andrei are dreptate, interveni el in discutie. Scuze, Elena, nu e
niciun apropo, dar eu am aceeasi parere ca si Andrei. Uite, Kate poate
sa confirme ca i-am spus acelasi lucru: daca vrei sa stii sigur ca un
barbat tine la tine cu adevarat ia-l la o sesiune de shopping. Dar nu asa,
de complezenta, ci una adevarata, cum va place voua, femeilor. Daca
dupa cateva ore nu pretexteaza o intalnire urgenta de care, chipurile,
tocmai si-a adus aminte, atunci acel barbat iubeste ca un nebun caci
doar un nebun ar putea indura un asemenea test.-Ha, ha, ha, ce sa zic!,
rase ironic Elena. Nu faceti altceva decat sa va plangeti.- Esti degeaba
acida, Elena, zise el. Daca Andrei a trecut testul eu sunt de parere sa nu
mai eziti. Astfel de barbati sunt rari. Doi dintre ei se afla la aceasta
masa. Iti trebuie un talent special, o pregatire adecvata pentru asa
ceva. Eram cu Kate prin Mall, la prima noastra intalnire si hoinaream
prin magazine. Intr-unul dintre ele vedem un baietel de vreo 10-12 ani
stand pe o bancuta cu niste sacose langa el si avand o figura foarte
trista si plictisita. "Iata cum se antreneaza de mic pentru ceva mult mai
dur prin care va trece atunci cand va fi mare", ii zic eu lui Kate. Si ea, ce
credeti ca face? Zambeste si ma aproba. Deci voi stiti, de fapt, la ce chin
ne supuneti caci sunteti foarte nehotarate si va vine foarte greu sa
alegeti.-De fapt, nu alegere e grea, interveni Andrei. Uite, noi, de
exemplu. Eram la Singapore si Elena se uita la niste bijuterii. Alegerea
nu a fost prea dificila. Ma rog, rezonabil, doar vreo 10 minute. Dar
credeti ca am scapat asa usor? Nu, stati linistiti. Cel mai dificil a fost sa
se convinga daca printre celelalte 2000 de bijuterii nu cumva se gaseste
una mai frumoasa. Boule!...Se uita la el cu o privire tampa care
indreptatea apelativul ce ii fusese adresat. Cautatura bovina era, insa,
punctul sau forte. Aproape ca iti taia elanul de a-l plesni peste fata
umflata, ca de copil supraponderal. Intru-un copil cu fata de bou, sau
intr-un bou cu fata de copil nu iti vine pfea usor sa dai. Dar un boule
poti sa ii arunci din varful limbii si din fundul rarunchilor..-...ti-am zis de
atatea ori ca spaga pentru domnul ministru e in plicul galben, iar cea
pentru presedintele Cnvm in plicul maro. Acum ce dracu facem?! Boul
nu era curios sa afle "ce facem", dar stia sigur ce va face el. Si mai stia
ceva: razbunarea boului e crunta.Vezi ca te cauta cineva care zice ca e
important. Esti?- vezi ce vrea si spune-i ca il caut eu.-- zice ca e foarte
important si ca vrea sa vorbeasca doar cu tine.ok, fa-mi legatura- poti
vorbi. El ridica receptorul plictisit, convins ca e o pierdere de timp, dar
un ziarist de investigatii e obligat sa isi piarda timpul din cand in cand
caci nu se stie niciodata de unde poate aparea un pont care se poate
transforma intr-un articol bomba.-Alo!. Cu cine vorbesc?-Numele meu e
mai putin important. Cel putin pentru moment. Mai important este
ceea ce vreau sa va spun.-Ramane de vazut cat de important este. Va
ascult.-Nu la telefon. As dori sa ne intalnim fata in fata. Va promit ca nu
va fi o pierdere de vreme-Daca as avea cate un dolar pentru fiecare
promisiune de genul asta acum as fi in Ibiza cu o Margarita in mana
stanga si cu o Margareta in dreapta.-Va apreciez umorul, dar chiar este
ceva important. Merita sa va sacrificati cateva minute din timpul
dumneavoastra.-Totusi, un indiciu cred ca se impune.-Sa spunem ca un
personaj important are o putere de convingere nefireasca asupra altui
perdonaj important rezultatul fiind o crestere nenaturala a unor conturi
bancare.-Cam vaga descrierea. Ar putea insemna orice.Da, ar putea
insemna orice dar inseamna exact ceea ce va ganditi ca inseamna si
ceea ce ati dezvaluit de atatea ori. Deci?-Deci voi risca daca platiti
cafeauaVa fi integrat fragmentul in discutia despre coruptie, despre faptul ca
poporul roman e corupt, despre sinonime spert, mita etc, despre capra vecinului
despre sinonimele lui dracu si dzeu. Sinonimele pt mita au fost luate de la
toate popoarele invecinate: spert de la nemti, spaga de la slovaci, bacsis
de la turci, mita de la rusiTrebuie sa ma decid cinee ziaristul. Ori unul
oarecare, ori el. Daca este el, atunci publicarea articolului a fost
blocata. El anunta un prieten de la DNA si DNA-ul "scapa" inregistrarea
in presa, gen cazul Caltabosul. Daca aleg varianta asta, trebuie sa
modific un pic scena urmatoare.Ce parere aveti despre ce aparut azi in
presa in legatura cu ministrul industriilor si Pelin? ii intreba AndreiNu
am am vazut. Ce s-a intamplat?, isi exprima el curiozitatea.Pai, ascultati
aici, ca e foarte interesant ce metotda de codificare au gasit astia. Si lua
ziarul pregatindu-se sa citeasca.-Dupa ce citesti, va spun eu cum stau
lucrurile, zise profesorul"Si Andrei incepe sa citeasca:l-.Domnule
ministru, sunt onorat ca v-ati facut timp sa ma sunati si sa va rupeti
cateva minute din laborioasa activitate a execelentei voastre.--Lasa
stilul asta bombastic, domnule Pelin, se auzi la celalalt capat al firului.
Spune-mi mai bine ce s-a intamplat?-S-a intamplat ceva, Excelenta?-l-
Domnule Pelin, nu am timp de sarade-Ma scuzati, onorabile, dar daca
ati putea fi mai explicit.-Pai, este vorba despre ideea dumitale de act
normativ pe care spuneai ca vrei sa mi-o trimiti.-Excelentissime, dar am
trimis-o azi dimineata prin curier special. Nu a ajuns?-Domnule Pelin, de
ajuns a ajuns, dar lipsesc cateva capitole importante, fundamentale as
zice, pentru ca proiectul sa poata prinde contur si sa fie prezentat in
sedinta de guvern. Asa cum e acum arsta mai degraba ca o nota de
fundamentare, daca intelegi ce vreau sa spun.-Domnule ministru, ma
surprinde ceea ce aud, dar voi verifica personal si daca lipseste vreun
capitol voi avea grija ca situatia sa fie remediata.-Domnule Pelin, sper
ca nu imi pui cuvantul la indoiala. La cabinetul meu nu se pierd
documente, te asigur.-Domnule ministru, daca imi permiteti, cam cate
capitole lipsesc?-Cum ziceam, la mine a juns doar nota de
fundamentare.-Excelenta, sunteti sigur ca nu erau si cateva articole din
proiectul de ordonanta?-Absolut sigur. Am verificat personal. Lipsesc
cam 50 de articole.-Imposibil, Excelenta, daca imi dati voie. Intregul
proiect avea 50 de articole cu tot cu nota de fundamentare. Inca 50, sa
zicem 60 de articole ar fi programate pentru normele de aplicare.-imi
pare rau domnule pelin, dar nu pot sa ma duc la premier cu in proiect
asa subtire.-cum, premierul se arata interesat de proiectul meu de
ordonanta?-Nu, domnule, ce iti inchipui? Premierul primeste de la 1000
de articole in sus, ca doar are atatea ministere in subordine.Apoi
profesorul va spune ca din cate stie el, si stiu, credeti-ma, asistentul lui
Pelin l-a turnat la DNA pentru ca il umilea tot timpul.In tara asta nu se
va schimba nimic, niciodata, zise El. Daca il citesti pe Caragiale zici ca a
fost scris acum cateva zile. (poate gasesc schita cu incndiul dn dealul
spirii); daca il citesti pe tanase, zici ca a fost scris ieri. Intamplator, am
dat ieri peste un editorial al meu scris acum 12 ani. Zici ca a fost scris azi
dimineata. Il citez Si atunci va intreb: chiar credeti ca se va schimba
ceva in tara asta? Chiar credeti ca putem noi schimba ceva in tara asta?-
Cu oameni ca tine, care vad lucrurile in adevarata lor lumina, eu sunt
convins ca putem schimba ceva, zise profesorul.-Una hirundo non facit
ver, profesore.-De acord, insa cu un amendament: daca randunica
aceea e regina tuturor randunicilor, ea poate aduce primavara daca
vrea.-Stiu unde bati, Profesore, si ma onoreaza faptul ca ma considerati
demn de a reprezenta oameni atat de influenti ca dv i prietrnii dv,dar
politca nu ma atrage. Sau, mai exact, clasa politica autohtona.-Eu zic sa
nu te grabesti cu raspunsul. Ai timp sa te obisnuiesti cu toate. Esti inca
tanar pentru politica. Daca vei dori sa iti pui in practca ideile, sau macar
sa le faci cunoscute trebuie sa intri in politica. Noi te vom sprijini. Te
vom brendui temeinic, exact cum scrie la manual. Arati bine, deci
electoratul feminin e gata cucerit, adica ce e mai important. Oricum, nu
e ceva de azi pe maine. Deocamdata omul nostru, Micul Titulsscu, isi
face bine treaba, dar tu poti fi urmtorul pe lista.- Sunt onorat,
profesore. Mai vorbim.Da, nu iti cer sa imi dai acum un raspuns, dar
mediteaza la asta.Dumnezeu e un ticalos pervers. Vorbele
naucitoare avura darul de a lasa fara grai pe toti cei prezenti. Desi erau,
cu totii, niste nonconformisti, asa ceva inca nu apucasera sa auda, dar
nici nu se mirau prea mult. Doar ca ramasesera fara replica. Cu o
exceptie: Profesorul.-Lasa, ca nici cu tine nu mi-e rusineRasetele care
urmara avura darul de a deschide apetitul pentru replici acide.-
Profesore, ai dreptate. In DEX, la ticalos e poza lui, iar la pervers e
trecut numele lui. Si, pana la Dumnezeu, cred ca mai cunoastem noi
cativa muritori care corespund descrierii.-.Nu ma luati asa repede, ca
ma pierd. Nu neg, dar nici nu confirm, sa se consemneze - poate ca un
pic perves sunt, dar ticalos nu sunt. In orice caz, nu mai mult decat voi.-
Ticalosule Rasetele reincepura.Dar, daca Dumnezeu e un ticalos
pervers, atunci noi, cu totii sntem niste ticalosi perversi. Doar suntem
facuti dupa chipul si asemanarea sa. -Asta este, intr-adevar o tema ce
merita dezbatuta si propun chiar s-o dezbatem intr-o sedinta viitoare.
Cuvintele Maestrului avura darul sa linisteasca zumzetul din incaperea
impozanta, de pe ai carei pereti ii priveau figurile severe ale unui intreg
sir de Mari Maestri ai Ordinului Mesagerilor. Sa supunem la vot, asadar,
tema viitoarei intruniri, precum si persoana locatorului. (SA CAUT UN
CUVANT IN LATINA)Atunci, toti cei prezenti isi ocupara locurile la
imensa masa ovala in jurul careia se aflau 22 de scaune.-Dixit (Voi
traduce in latina, ulterior)Singurul care statea in picioare era Marele
Maestru.Urmatoarea sedinta a Adunarii Ordinului Mesagerilor va
dezbate tema: Este Dumnezeu un ticalos pervers?-Scena urmatoare
poate fi completata cu o discutie mai ampla despre
poporul roman: in dictionarul de sinonime, la "munca"
scrie: calvar, cazna, chin, durere, supliciu, torura. Dracu
are cateva zeci de sinonime, Dumnezeu doar sase. Deci,
Dracu e mai important pt romani.Romanii sunt niste
lenesi si delasatori care asteapta sa le pice totul din cer. Mergeam,
odata, cu niste ajutoare pentru sinistrati, in Moldova. Era o vreme de-ti
venea sa-ti bati nevasta si sa-ti fugaresti copiii. Imi aduc aminte cum
camionul in care eram inainta greoi prin malul mocirlos revarsat de
apele involurate ale Siretului. Cat vedeai cu ochii nu zareai nimic atceva
decat peisjul dezolnat al puhoaielor care se retrageau luand cu ele case,
dobitoace, oameni, vieti. Vieti naruite ale unor oameni care traiau ca
niste dobitoace, morti vii ce isi duceau existenta seabada de pe o zi pe
alta si care nu cunoasteau alta distractie decat betia crunta pentru ca
apoi, intorsi acasa de la carciuma la droaia de copii zdrentarosi si morti
de foame, sa isi supuna nevestele indobitocite de munca la supliciul
unui act sexual brutal si si dezumanizant in urma caruia rezultau si mai
multi copii zdrentarosi si morti de foame.-Futu-i!, rasuna deodata in
cabina uriasului Volvo care aducea ajutoare pentru sinistrati. -Futu-i
gatu' masii de treaba, continua glasul baritonal al camiongiului
imprecatiile la adresa cuiva nedefinit dar care cu certitudine avea o
mama, asta daca pui pret pe logica unui camionagiu. -Asta mai lipsea,
sa ne impotmolim in nenorocirea asta de glod, continua soferul sa isi
reverse furia. Eram plecati dis-de-dimineata. Eram obositi si lesinati de
foame. Avea dreptate si el: asta mai lipsea, sa ne impotmolim in
nenorocirea de glod.-Sa trimitem pe cineva dupa ajutor, propun eu.
Satul in care mergeam cu ajutoare nu era departe. Asa am facut, am
trimis pe cineva dupa ajutor. -Si ce credeti? Nu a venit nimeni sa ne
ajute. Toti erau la carciuma sau stateau acasa sa isi pazeasca lucrurile,
sa nu si le fure unii de la altii. Pana la urma am reusit sa dezpotmolim
camionul. Cand am ajuns in sat ziceai ca a venit revolutia. Veneau de
peste tot, ca ulii. Se impingeau, se imbranceau, se injurau, aproape ca
isi smulgeau unii altora pachetele cu ajutoare. Astia sunt romanii, asta e
Romania adevarata. O tara de de lenesi si de pomanagii.Poate voi aveti
alta parere, dar eu am trait pe viu si nu imi poate spune nimeni ca nu a
fost asa cum am vazut cu ochii mei ca s-a intamplat.Toata saptamana
nu a facut altceva decat sa se gandeasca la ziua de vineri, cand avea de
gand sa ii faca o surpriza ducandu-se la Ploiesti. Pentru ca surpriza sa ii
reuseasca a procedat la o tactica de invaluire.-Iubito, nu putem sa ne
vedem saptamana asta, sunt foarte ocupat. Abia sambata sunt liber.-
Nu-i nimic dragul meu. Ne vedem sambata. Asadar, prima momeala
fusese aruncata. Acum terenul era pregatit pentru surpriza pe care i-o
pregatise. Vineri era 8 martie si constituia o excelenta oportunitate sa ii
ofere un cadou. Nu ar fi acceptat pentru nimic in lume sa nu o vada
tocmai intr-o asemena zi. Stia ca ea va primi flori de la unii dintre
colaboratorii ei si spunandu-i ca nu se pot intalni decat sambata ea nu
se va astepta ca el sa vina sa o vada. Asta era surpriza pe care o
pregatise toata saptamana: sa se duca sa o vada si sa ii ofere cel mai
frumos buchet de flori dintre toate cele pe care le va primi.Si mai
pregatise o surpriza: sa inchirieze un apartament si sa petreaca noaptea
impreuna. Stia ca ea se va duce la o petrecere de Ziua Femeii care era
stabilita pe la cinci dupa amiaza, asa ca toata noaptea era a lor.Gasise
deja apartamentul, il rezervase pentru noaptea de vineri. Nu stia zona,
caci in afara de bulevardul principal Ploiestiul ii era total necunoscut,
asa ca, utilizand aceeasi tactica a invaluirii, i-a cerut ei detalii.-Strada
Mihai Bravu iti spune ceva?-Da, este la iesire spre Tancabesti. De ce ma
intrebi?-E acolo un club de noapte.-Interessnt ca stii tu de la Bucuresti
si nu stiu eu care locuiesc aici. De ce ma intrebi, vrei sa mergem intr-un
club?-Poate, mai vedem, incerca el aceeasi tactica a diversiunii.Asadar
terenul era pregatit pentru o zi de 8 martie memorabila, dar el uita
ceea ce isi repeta siesi de fiecare data cand intocmea un plan: daca
lucrurile par sa mearga bine cu siguranta ai omis ceva. Si lucrurile
pareau sa mearga chiar foarte bine ceea ce ar fi trebuit sa-l puna pe
ganduri, dar el nu mai gandea cu mintea, ci cu sufletul, iar sufletul nu
este prea faimos pentru spiritul analitic.Primul semnal de alarma ar fi
trebuit sa fie schimbarea orei petrecerii.--Draga mea, as vrea sa vorbim
maine, dar sa-mi zici cand esti libera deoarece nu vreau sa imi respingi
apelul sau sa discutam pe fuga.-Da, iubirea mea, o sa iti spun. Oricum,
putem vorbi dupa amiaza pentru ca petrecerea nu mai incepe la cinci.
S-a mutat la opt.El simti ca i se ridica brusc adrenalina si aproape ca nu
mai putea articula niciun cuvant asa ca o lasa pe ea sa vorbeasca, ceea
ce nu parea a fi nicio problema caci ei chiar ii placea sa vorbeasca si cu
greu o puteai opri. Incerca sa isi revina sau macar sa lase impresia ca
nu-i nicio problema, desi simtea ca nu mai este in stare sa scoata niciun
sunet asa ca era chiar bucuros ca ea vorbea si vorbea penttu ca altfel
vocea l-ar fi tradat.Asadar, planul ii fusese dat peste cap, seara pe care
planuise s-o petreaca impreuna era compromisa. E bine si asa, isi spuse
el, imi ramane macar o jumatate de noapte, ceea ce e mai bine decat
nimic si avea dreptate: o jumatate de noapte e mai bine decat nimic,
dar mai bine decat jumatate din nimic oare ce este? Dar la asta nu se
gandise, caci nimeni nu se gandeste atunci cand face un plan ca acesta
se va narui, chiar daca toate semnalele arata ca planul e gresit, mai ales
atunci cand planul include o intalnire romantica.Ploiestiul l-a
intampinat cu o veritabila vreme de primavara. Soarele inunda orasul,
care ii placea prin aerul lui provincial, linistit, in contrast cu atmosfera
agitata a Bucurestiului. Era bucuros, astepta cu nerabdare sa ii vada
expresia fetei cand se va trezi cu el la usa. Adora sa o ia prin surpindere,
asa cum facuse cu o saptamana in urma. Era 1 martie si venise special
sa ii ofere un martisor, o pereche de cercei. Surpriza fusese intr-adevar
foarte mare, iar bucuria de pe chipul ei cand s-au intalnit i-a incalzit
sufletul. Dar, inainte de a se intalni o sunase.-Ce faci, dragostea mea?-
Am iesit la masa. Tu ce faci?-Ma plimb.-Asa, care v-a sa zica: unul trage
sa moara, iar altul se plimba. Era una dintre expresiile ei favorite, care
lui i se parea de-a reptul incantatoare.-Dar intreaba-ma pe unde ma
plimb.-Pe unde te plimbi, dragul meu?-Merg dinspre Gara de Sud spre
centru.-Manca-ti-as, esti la Ploiesti! Emotia si surpriza din glasul ei nu le
va putea uita niciodata, pentru ca bucuria lui era s-o vada fericita si el
sa fie cel care o face fericita. Spera ca si de data aceasta sa ii faca o
surpriza la fel de placuta. Vremea frumoasa, de primavara autentica ii
incalzea sufletul, il facea sa ii fie draga viata care nu fusese prea
generosa cu el. Era 8 martie, Ziua femeii si la fiecare colt de strada
gaseai pe cineva care vindea flori, dar el era pretentios. Nimic din ce
vedea nu ii placea caci dorea sa ii ofere un buchet deosebit in care sa
puna toata dragostea lui, toata recunostinta pe care i-o purta pentru ca
facuse din el un barbat fericit, toata bucuria pe care i-o daruise. O iubea
cum nu mai iubise pe nimeni in toata viata lui zbuciumata in care
avusese o multime de aventuri. O iubea cum nu credea ca este posibil
sa iubeasca cineva. O iubea, o respecta si ii era recunoscator. Ar fi dorit
sa ii ofere un cadou scump, in care sa puna toate sentimentele pe care
le avea pentru ea, dar nu isi permitea, asa ca se multumea cu un buchet
de flori. Dar macar acel buchet trebuia sa fie deosebit. A strabatut tot
orasul cautand ceva sa-i placa, ceva sa-i placa ei. In cele din urma,
obosit si aproape enervat s-a oprit intr-o piata unde vanzatorii de flori
erau mai multi decat vanzatorii de zarzavat. Si a inceput sa aleaga. La
inceput cu ochii. Alegea florile, combina culorile, gandindu-se la ea, la
ce credea ca i-ar fi placut. In cele din urma buchetul a fost gata. Era
urias. Trandafirii, crinii, orhideele, crizantemele si cateva flori de camp,
pentru diversitate, alcatuiau o veritabila simfonie de culori. Era
multumit. Foarte multumit. Tinea buchetul cu ambele maini, ca pe un
trofeu, si se uita mandu in jur cand observa privirile admirative ale
trecatorilor.Mai avea un singur lucru de facut, ultima etapa a planului
elaborat atat de minutios timp de aproape o saptamana. Trebuia sa se
asigure ca ea este la birou.-Ce faci iubito, unde esti?-Am iesit putin, dar
acum ma duc la birou.Totul era perfect, gandea el, dar perfectiunea nu
exista, si iarasi uita sa isi aduca aminte de acest adevar implacabil.Si a
gresit drumul. S-a ratacit intr-un orasel cu nici doua, trei strazi mai
acatarii. Asta pentru ca in urma cu o saptamana nu fusese atent la
detalii. Era absorbit de ea, de toata fiinta ei, asa cum i se intampla de
fiecare data cand i se afla in preajma. L-a salvat, insa, extraordinara sa
capacitate de orientare care ii permitea sa se descurce in orice loc din
lumea asta. Si-a adus aminte de un amanunt - o biserica, de unde i s-a
luminat calea, ca si cum Dumnezeu insusi i-ar fi aratat drumul, acelasi
Dumnezeu in care el credea cu foata fiinta sa, desi il contesta in fata
altora mai mult ca o incercare de confirmare din partea celorlalti a
propriilor certitudini. Iata-l ajuns in fata usii si pregatit pentru ultima
lovitura de maestru, ultimul amanunt care sa incununeze eforturile de a
realiza o surpriza ce stia ca o va incanta pe ea, iar el nu isi dorea aktceva
pe lumea adta decat sa o vada si sa o faca fericita. -Draga mea, ai ajns la
birou?-Da, si in timp ce ea ii raspundea, el batu cu putere in usa.-
Asteapta putin, iubitule, bate cineva la usa. Si el astepta cu inima
aproape iesindu-i din piept ca ea sa deschida usa. Si a deschis-o. Si cand
i-a vazut fata luminata de zambet, desi uimita, i-a cazut in genunchi, asa
cum planuise toata saptamana, si i-a spus "Iubito, primeste acest
modest buchet ca o dovada a iubirii ce ti-o port".SA NU UIT DE
MOARTEA CLINICA A LUI KATE. SA O RELATEZ PE LARG.Bubuitura
rasuna ca un tunet si reverbera pe holurile lungi starnind tipete isterice
si ingrozite. Mintea i se intuneca si el aluneca incet-incet intr-un somn
lung-lung, cat veacurile de lung. Deodata vazu o lumina. orbitoare ce
parea sa-l atraga inexorabil, o lumina la a carei chemare nu se putea
impotrivi, iar in mintea lui, ce se intunecase cu doar cateva clipe
inainte, aparura alte lumini, stralucitoare.-Hai sa 9intram un pic aici,
zise ea si il trase de mana, ca pe un copil, in magazinul de haine,
luminat aproape orbitor de zecile de neoane. Cand o vazu ceecetand cu
privirea camasile barbatesti, stiu ca ii pregateste un nou cadou. Nu era
prima data cand ii cumpara haine. Cu o alta femeie, in alta conjunctura,
s-ar fi simtit jignit si umilit si nu ar fi acceptat, dar intre ei lucrurile
fusesera lamurite.Ea alesese deja camasa, se vedea din privirea ei, din
felul cum o cerceteaza. Ii placea si lui. -Ce marime porti? il intreba ea.-
39, raspunse el.-Dar nu au decat 41, constata ea cu atata dezamagire in
glas incat el era gata-gata sa o ia si asa, marimea 41, chiar daca stia ca
nu il avantajeaza. Privirea ii fu atrasa, insa, de un rand de camasi roz, o
culoare care lui ii placea foarte mult. Ducandu-se sa vada mai bine
modelul, o auzi pe ea: -Dar rozul nu iti place?-Iubito, cand tie iti place
ceva, nici nu trebuie sa ma mai intrebi caci sigur imi place si mie
deoarece noi doi gandim la fel.Intra in cabina de proba, isi puse camasa
si constata ca ii venea ca turnata. In plus, culoarea il avantaja, ii scotea
in evidnta tenul si ii dadea un aer foarte sexy. Deodata perdeaua fu
trasa si ea intra in cabina.-Iti vine foarte bine, ii spuse, dar el nu ii
raspunse. O cuprinse in brate si pur si simplu o izbi lipind-o cu spatele
de oglinzile care inconjurau cabina. Se repezi ca hamesit, ii framanta
sanii, ii asupri gura apoi mainile lui coborara grabite mangaindu-i, in
trecere, mijlocul, coapsele, gleznele. Ii ridica zmucit fusta si ii trase
grabit chilotii dezvaluind fructul feminitatii ei din care buzele lui
muscara ca dintr-o smochina. -Nuuu!, il implora ea sa nu se opreasca,
gemand in soapta. El continua sa ii incolaceasca, molcom, fructul
smochiniu, limba lui coborand in adancul tot mai fierbinte si umed.-Te
rog, nu!El se opri. O iubea atat de mult incat s-ar fi sacrificat pe sine
doar sa-i faca pe plac si o respecta la fel de mult astfel ca orice dorinta a
ei era si dorinta lui. Ii ridica tandru chilotii, ii cobori delicat fusta si o
saruta lung, lung si apasat.- Daca sunt camere de luat vederi? intreba
ea ingrijorata ca joaca, fara voie, intr-un film erotic.-Nu sunt, iubito.
Este ilegal sa pui camere in cabinele de proba..Ea se linisti si trase
perdeaua vrand sa iasa, apoi se razgandi, il apuca de camasa si ii
apropie fafa de fata ei, ii musca buzele, ii cauta limba si se lasa in voia
simtamintelor, parca usurata de lipsa camerelor video, indiferenta la
glasurile ce se auzeau din celelalte cabine.-Stii ca ne pot vedea in
oglinda?, o informa el interogativ.A, da?! se ingrijora ea si izbucni in ras,
iar el rase alaturi de ea, caci iubea tot ce facea ea, o iubea cum nimeni
nu mai iubise vreodata vreo femeie. Aici pot introduce una dintre
discutiile cu grupul de liberali. .Privea tacut in gol. Ochii ii erau goi.
Sufletul ii era gol. Durerea ii era, insa, plina. Nu auzea nimic, nu vedea
nimic. Forfota din salonul de spital trecea prin el ca printr-un abur. O
infirmiera ii puse usor mana pe umar, intrebandu-l: o cafea?Se uita la
ea fara sa o vada, dar totusi vedea:-Poftim?-Te-am intrebat daca bem o
cafea.-Cum vrei tu, draga mea.-Eu as bea. Sunt foarte obosita.-Atunci sa
bem.-Unde preferi, la Strabacks sau la Gloria?-Starbacks, iubito. Mereu
confunzi Strabag, cu Starbacks si iti iese Strabacks, iti spuse el cu
duiosie. Ii era draga, mai draga decat viata si iubea chiar si greselile ei,
nevinovatele si amuzantele ei greseli.- -Starbacks, Starbacks. Deci, unde
vrei?-Sa mergem la Gloria.O lua delicat de mana. Ii placea atingerea ei,
pielea ei fina, ii placea sa isi incolaceasca degetele in jrul degetelor
ei.Pornira sa urce pe uriasa scara rulanta din uriasul Mall unde la placea
sa isi petreaca serile. Deodata, el se puse in genunchi, ii cuprinse
mainile in causul palmelor sale si i le saruta. -Ridica-te!, spuse ea
aproape ingrozita. Se uita lumea la noi.-Nu ma intereseaza. Nu imi este
rusine ca te iubesc si nici sa imi arat iubirea fata de tine.-Te rog, ridica-
te!-Daca ma saruti, o santaja el, zambindu-i cu duiosie.Ea se apleca
grabita si ii umezi buzele in fuga. Atunci el se ridica si o cuprinse in
brate, isi apropie gura de gura ei si buzele lor se contopira muscandu-se
cu furie, parca. -Se uita copii astia la noi, incerca ea un ultim argument,
aratand cu ochii spre doi tineri care ii priveau mirati.-Ce ne pasa?-Pai,
ce-or sa zica: uite-i si pe astia, au 40 de ani si le arde sa se sarute.--Dar
noi nu avem voie sa ne iubim? Doar ei au dreptul? Dragostea nu are
varsta. De ce ar avea voie sa se iubeasca si sa se sarute in public doar
cei tineri si fraieri, iar noi, care suntem si mai destepti, si mai
experimentati nu avem voie?El ii intelegea retinerile, inhibitiile, dar
cauta sa o faca sa scape de ele. O iubea ca un nebun si nu se sfia sa
arate acest lucru. Pe de alta parte, ea nu cunoscuse niciodata iubirea
adevarata. Fusese prizoniera intr-o casnicie nefericita si ceea ce i se
intampla acum poate ca visase sa i se intample, dar nu mai credea ca e
posibil. El spera, insa, ca in cele din urma sa o scape de inhibitii
aratandu-i cat de mult o iubeste si o respecta sarutand-o in mijlocul
strazii, ingenunchind in fata ei in centrul orasului pentru ca ea era
centrul universului sau. Poate fi folosit in discutia despre pretoti si
biserica:Parinte, am pacatuit.cum, fata mea?Pai, a venit aseara ion pe la
mine, inceput sa ma dezbrace, mi-a scos chiloti si...Si, si?Si a intrat
mama peste noi.Fir-ar mata a dracu!SA POVESTESC DESPRE AVENTURA
MEA LA PLOIESTI. PROBABIL CA VOI INSERA ACEST LUCRU RELATAND
EXCURSIA LA CHEIA SI BRASOV. SA INSIST PE COPILARIA
NEFERICITA.POT SA DEZVOLT TEMA DEPRESIEI LA COPII INSERAND-O IN
DISCUTIA DESPRE PRIETENII EI CARE NU VROIAU SA DIVORTEZE PENTRU
CA AR FI FACUT COPILUL LOR DEPRESIE SI KATE ZICEA CUM SA FACA UN
COPIL DEPRSIE SI EU II SPUN CA POATE SA FACA SI II POVESTESC CUM
AM FACUT EU CUM. AM INCERCAT SA MA SINUCID CUM AM FUGIT DE
ACASA LA TAITU IN PIELEA GOALA CUM DOBITOCUL DE DOCTOR A ZIS
DE SANTAJUL SENTIMENTAL SA I SPUN DE DOBITOCUL DE TAICA MEU
ETC.Poti sa-mi spui Mario? Cu numele asta vreau sa ma brenduiesc.Ea
izbucni in ras. Vrei sa te brenduiesti?! Da, este noul meu preudonim:
Mario Valverde. Bubuitura rasuna ca un tunet si reverbera pe holurile
lungi starnind tipete isterice si ingrozite. Mintea i se intuneca si el
aluneca incet-incet intr-un somn lung-lung, cat veacurile de lung.
Deodata vazu o lumina. orbitoare ce parea sa-l atraga inexorabil, o
lumina la a carei chemare nu se putea impotrivi, iar in mintea lui, ce se
intunecase cu doar cateva clipe inainte, aparura alte lumini,
stralucitoare.-Stinge, veioza, te rog!, ii spuse ea. El intinse mana si,
apasand butonul, camera fu invaluita de intuneric. Apoi o cuprinse usor
in brate, ii adulneca mireasma parului, ii sorbi parfumul subtil, palmele
sale ii mangaiara delicat spatele arcuit, isi apropie usor gura de buzele
ei carnoase, isi facut loc printre ele cu limba si ii opri, rasuflarea. Ii
cuprinse capul in palme, i-ldadu pe spate si ii linse, lacom gatul ca de
alabastru, ii musca delicat urechea ii care, apoi ii sufla usor aerul cald al
rasuflarii sale iar ea se infiora de placere. -Ai studiat femeia Leu?!,
constata ea, interogativ. El continua s-o sarute pe gat, cobori incet spre
adancitura pe care o formau sanii ei mici, ii sorbi mireasma trupului in
timp ce degetele lui grabite ii descheiau nasturii bluzei. Ii dezgoli umerii
din care musca lacom apoi, cu o miscard smucita aproape ii smulse
sutienul.O aseza delicat pe pat si continua sa o dezbrace. Ii scoase fusta
apoi ii trase usor, unul cate unul, ciorapii lasand privirii picioarele lungi
si subtiri. Se apleca usor si ii saruta coapsele apoi isi ingropa fata ii
mijlocul feminitatii ei.Se uita la ea cu duiosie si recunostinta. Pur si
simplu ii schimbase viata, ii schimbase felul de a fi, smucit, impulsiv,
uneori brutal. Comandasera mancarea de mai bine de o jumatate de
ora si ospatarul nu le adusese decat doua bete si trei pachetele de
primavara. -Hai sa plecam, ii spuse el. Mi se pare bataie de joc. Dupa ce
ca nu sunt decat trei clienti in tot restaurantul, asteptam ca prostii de
atata timp.-Sa mai stam, totusi, sugera ea. Ai sa vezi ca in cinci minute o
sa vina mancarea.Desi din punct de vedere logic nu era un argument, ci
o simpla supozitie, el accepta, de dragul ei, chiar daca se sacrifica pe
sine, caci avea diabet si fluctuatiile glicemiei ii provocau, uneori, o
senzatie de foame aproape insuportabila. Si a fost cum a spus ea: in
cateva minute le-a fost adusa mancarea. El manuia cu dexteritate
betele. Ea il privea si, privindu-l ii spuse:- Chiar eram sigura ca stii sa
mananci cu betele. Desi nu era mare lucru, el se simti mandru ca nu a
dezamagit o femeie ca ea, fie si intr-o situatie atat de ridicol de banala
cum era aceasta. Mancau fara graba, luand, uneori, unul din farfuria
celuilalt, ceea ce pentru el reprezenta dovada legaturii ce se crease
intre ei, a faptului ca erau deja un cuplu care isi imparte totul. El se se
simtea, din cand in cand, putin complexat de faptul ca ea era cea care
platea intotdeauna iesirile lor in oras, dar accepta gandind ca in cateva
luni se va termina partajul, va vinde casa si va avea suficienti bani sa
inceapa o afacere si sa fie el cel care va plati. Chiar daca stia ca pentru
ea nu contau banii, doar renuntase la sute de mii de euro numai sa
scape dintr-o casnicie ca o inchisoare, el isi dorea sa aiba sufiecienti
bani incat sa isi permita sa ii satisfaca orice capriciu. Privi cu durere la
ceas. Minutele se scurgeau inexorabil apropiind clipa despartirii. Nu
fusese chiar cum isi imaginase el aceasta zi de 8 martie. Cea mai crunta
dezamagire a fost abandonarea ideii de a petrece noaptea impreuna.
Apartamentul pe care el il rezervase nu era ceea ce asteptase a fi. Era,
in schimb, urat mirositor, intunecat, mizer, intr-un bloc mizer, intunecat
si urat mirositor de dincolo de periferie, aproape in plin camp-. Nu imi
place, spuse ea si el fusese nevoit sa ii dea dreptate. Pentru nimic in
lume nu ar fi adus-o intr-un asemenea loc. Dorea sa o stranga in brate,
sa o framante, sa ii amusine mireasma trupului fierbinte, sa isi ingroape
fata in pantecele ei, dar nu acolo. Insa in alta parte nu se putea. Si el se
bosumfla. Ca un copil caruia i s-a luat jucaria. Planul ui, cladit cu atata
migala toata saptamana, se naruise. Visul lui frumos se destramase.
Daca totul pare sa mearga bine cu siguranta ai omis ceva, iar el omisese
sa isi aduca aminte sa nu uite acest adevar. Acum statea in masina si se
uita in gol cu o privire de caine alungat de stapan ce asteapta o
mangaier de la primul trecator ce-i va iesi in cale. POVESTESC APOI
TOATA INTAMPLAREA CU INVITATIA LA O CAFEA LA EA ACASA
INTALNIREA CU DENISA SI TOT CE A MAI FOST ASA CUM A FOSTó. . Si a
venit prima cearta. S-a starnit aproape din senin, ca o furtuna de vara
ce nu este prevestita de nimic. Dar nimic nu se starneste dn senin.
Trebuie sa stii sa citesti semnele pe cer pentru ca furtuna sa nu te ia
prin surprindere; trebuie sa stii sa citesti in sufletul celuilalt pentru a
evita o cearta ca o furtuna de vara ce risca sa se transforme intr-un
uragan care distruge totul in cale. Si nu a lipsit mult ca totul sa se
naruie, ca relatia lor sa se sfarseasca. Furtunos, asa cum incepuse. Erau
doua caractere puternice, doua firi orgolioase care nu se lasau calcate
in picioare de nimeni si de nimic. Iar caracterele orgolioase nu sunt
dispuse la compromis, dar nici la analiza. Totul sau nimic, asts este felul
lor de a gand si de a actiona.Semnele rau-prevestitoare le fusesera
presarate in cale de-a lungul intregii zile, dar cine sta sa citeasca
semnele, cine asculta avertisementele atunci cand si-a facut in plan pe
care vrea sa il duca la capat cu orice pret, fie chiar si cu pretul naruirii?
Poate o persoana mai slaba de inger, o fire precauta, dar in niciun caz
un berbec. Sau un leu.Era 22 martie, ziua lui de nastere, pe care
hotarasera sa o petreaca impreuna. Planuisera sa mearga doua-trei zile
undeva la munte. -Mi-ar placea sa merg la mamastirea Curtea de
Arges.-Stii, eu chiar ma gandisem sa te duc la Curtea de Arges de ziua
ta.Nu se mira, nu se mira absolut deloc. Dimpotriva, ar fi fost cu
adevarat mirat daca ea nu i-ar fi ghicit gandurile, daca nu i-ar fi
anticipat intentiile. Era cu adevarat uimitor modul in care se completau
unul pe celalalt, era cu adevarat uimitoare telepatia care se crease intre
ei. Era cu adevarat uimitor daca priveai din exterior, dar pentru ei nu
era nimic uimitor. Legatura ce se crease intre ei era atat de puternica
incat nimeni si nimic nu o putea rupe, cu o exceptie: ei insisi.- Chiar mi-
ar placea sa mergem la Curtea de Arges, continua el. Nu am mai fost de
cand eram mic. Manastirea este considerata una dintre minunile
arhitectonice autohtone.DlDar nu a fost sa fie. Contemplarea
arhitecturii manastirii a trebuit amanata. Vremea s-a stricat brusc si
accentuat. Aproape de sfarsitul lui martie iarna s-a intors. -Stii, m-am
gandit sa vin eu in Bucuresti de ziua ta. La munte o sa fie frig si nu o sa
putem face nimic, l-a anuntat ea, iar el a simtit ca ii fuge pamantl de
sub picioare. Asteptase cu nerabdare aceasta excursie in care ar fi putut
sta impreuna mai multe zile si, mai ales, mai multe nopti. Ii era dor de
ea, de trupul ei fragil, ca al unei fetiscane. Ii era dor sa o mangaie si sa o
framante, sa ii simta parfumul. Ii era dor sa o auda cum geme sub el, in
extaz. Dar nu a fost sa fie si el s-a ales doar cu dorul.Acesta a fost primul
semn, pe care nu l-a luat in seama. Pe 22 martie urma sa se mai
intample ceva, un cadou pe care si-l pregatise singur: divortul la notriat.
Special programase divortul de ziua lui, pentru a-i conferi o semnificatie
simbolistica: in ziua in care s-a nascut isi va recastiga libertatea. Si a
venit ziua de 22 martie si, odata cu ea al, doilea semn: era sa intarzie la
propriul divort, era gata-gata sa piarda cadoul pe care si-l facuse singur.
De fapt, ea fusese cea care platise cadoul.-Ma deranjeaza faptul ca
nevasta-mea nu vrea sa-si plateasca taxa la notariat pentru divort si eu
nu prea am bani sa platesc pentru amandoi.-Iti dau eu banii. Alesesem
un ceas sa ti-l fac cadou, dar iti dau banii si tu faci ce vrei cu ei. Iar el a
ales sa isi cumpere libertatea. Lui i se parea extraordinar faptul ca isi
recapata libertatea cu ajutorul ei. Chiar tinea sa ii confere aceasta
simbolistica intrgii intamplari.Si totul era sa se naruie pentru ca, obosit
fiind, nu s-a trezit la timp, iar sotia lui a amenintat ca daca intarzie ea
nu il asteapta. Si a fost al doilea semn.Apoi s-a intors din drum. De doua
ori. Dar el nu era superstitios si nu a luat in seama semnele ce ii fusesea
presarate in cale si, astfel, nu a stiut sa prevada si sa evite cel mai dificil
moment al relatiei lor, care ar fi putut duce la o ruptura definifiva caci
amndoi erau incapatanati si orgoliosi.Desi hotarasera sa se vada la
BUcuresti, el a ales sa mai castige o ora impreuna cu ea si sa se duca la
Ploiesti uramand sa faca impreua drumul spre Bucuresti. Si, ca de
obicei, a ales sa nu ii spuna ca va veni fiindca ii placea enorm sa o
surprinda, sa ii vada lumina din ochi si de pe chip cand se va trezi cu el
la usa. Dar de data aceasta alesese un moment nepotrivit sa ii faca o
surpriza caci ea era suparata, aproape furioasa, desi nu a lasat sa se
vada lucrul acesta iar el nu a vazut nici acest semn caci ea si-a ascuns
supararea pentru care el nu era vinovat cu nimic dar parca totul le era
impotriva in aceasta zi pe care el si-o dorea a fi deosebita. Suprarea ei
era provocata de unele probleme profesionale pe care nu a fost
capabila sa le lase in urma si le-a adus cu ea in drumul lor spre
Bucuresti. Atmosfera din masina era incarcata. El simtea ca ea nu este
cea pe care o stia si cea pe care ar fi vrut sa o aiba alaturi in aceasta zi
speciala. -Se intampla ceva cu tine, ii spuse el, sperand, dorindu-si sa se
insele. Nu ma mai iubesti la fel de mult, incerca sa o tachineze, sperand
sa ii smulga un zambet, dar rezultatul a fost tocmai pe dos.-Ce vrei sa
spui cu asta? Cum adica nu te mai iubesc?-Am glumit.-Asta nu e gluma,
izbucni ea aproape furiosa. Tu stii ca astazi am reziliat un contract
pentru care am muncit de mi-au sarit ochii? Dar el nu stia si aproape se
simtea vinovat ca nu putea citi gandurile. Si simti, de asemenea, cum
lacrimile dadeau sa curga, dar si le opri. Cu greu, dar le intoarse, totusi,
din drum. Il durea ca nu era cum spera sa fie aceasta zi. Il durea ca ea
nu se putea bucura alaturi de el in ziua pe care o iubea cel mai mult,
caci era ziua in care venise pe lume.Si s-a lasat tacerea. Era o tacere
stanjenitoate, apasatoare, aproape dureroasa, daca tacerea ar putea
durea. Apoi au inceput sa discute, dar nu ca doi iubiti, ci in
contradictoriu. Si a venit replica ei:-Hai, gata, ca incep sa ma enervez.El
a simtit ca pamantul se invarte, brusc, mai repede. A vrut sa ii spuna sa
opreasca masina. A vrut sa o paraseasca acolo.Pe loc. S-a gandit, insa, la
ea, la faptul ca nu putea sa o lase sa faca singura drumul de intoarcere.
S-a gsndit si ca ar trebui sa ii dea inapoi banii si ca nu are de unde si,
aducandu-si aminte de bani, i-a venit in minte, deodata, tot ce a facut
ea pentru el si a iertat-o. Pe loc. Si a simtit ca ii era draga. Din nou. Dar
leoaica din ea nu se lasa.-Daca vrei sa vorbim, opresc masina si vorbim,
ii propuse, dar era o propunere ca o amenintare si el simti pericolul. Din
fericire.-Nu vreau sa purtam aceasta discutie pe marginea drumului.
Vreau sa ne tinem de mana si sa ne privim in ochi. Vreau sa discutam
dupa ce ajungem, aproape ca o implora el. Si ea accepta. Din fericire.
Kate privi oripilata un grup de tigani care isi faceau simtita prezenta
prin cele doua caracteristici specifice rasei lor: zgomotul si mirosul.-
Oare de ce tiganii miros asa urat?, intreba ea mai mult retoric.-Pentru
ca sunt o rasa primitiva, pentru ca nu cunosc un alt mod de viata. Ei
sunt o rasa inferioara, nu au o cultura, nu au o litratura, nu au o limba
structurata grsmaticsl, sintactic si morfologic. Sunt o specie needucata.
Sunt un popor nomad, care nu a fost obisnuit sa respecte regulile unei
societati asezate, civilizate.El verifica biletul. Avea, ca de obicei, vagonul
33. De data aceasta, loc era 109.-Aseara ai a avut 106, constata Kate.-
Da, iar data viitoare voi ave 109 si apoi pe tampon.Ea izbucni in
ras.Grupul de tigani continua sa se faca remarcat.-Uite, astia ne fac de
ras in strainatate. Lumea ii asociaza cu romanii. Am vazut un reportaj la
Discovery despre niste tigani. Reportajul avea o tenta relativ pozitiva.
Era vorba despre o fundatie umanitara, prin Franta, care ii ajuta pe
tigani sa se ntegreze. Dar nu le ziceau tigani, ci romani, deoarece pe
pasaport scrie ca sunt romani, iar ei nu stau sa analize. Scrie roman pe
pasaport desi e tigan? Atunci romanii sunt tigani. La fel gandim si noi
despre arabi, de exmplu. Noi ii cunoastem doar pe cei din Romania si
spunem ca arabi sunt sgomotosi, imputiti si neciviljzati. Dar am fost noi
in Arabia? Cunoatrm noi cultura lor? Cati scriitori arabi cunoastem noi,
ca sa ne dam cu parera despre civilizatia araba, despre cultura araba? Si
cu toate astea noi ii dispretuim pe arabi deoarece ii asociem pe toti cu
cei pe care ii cunoastem. La fel este si cu tiganii. Pentru ca 99 la suta
sunt infractori, toti tiganii din strainatate comit infractiuni. Pentru ca
scrie pe pasaportul lor "romani", automat se formeaza legatura aparent
logica ca romanii sunt tigani si, deci, toti romanii sunt niste infractori
nespalati, vulgari si needucati.Dar, pe de alta parte, parerea este
indreptatita. Rasele sudice sunt necivilizate.Cand am fost la Brussel am
intalnit trei situatii care au iesit din normal: soferul itslian de sutocar,
negrul cu q7 si magrebianul care era sa ma calceHotul de buzunare din
133: Ma impingi degeaba ca nu am nimicPoftim?Aaa, puteti sa ma
impingeti ca nu ma supar, nu am nimicApoi m-am imprietenit cu
el.Proverbele romanilor, sa moara capra vecinului sinonimele pt spaga
si dracu vs dzeu. Eschimosii au o suta de cuvinte pt albRomeo si
julieta , care-i scopul?Doi batrani pe o banca. Trece o femeie prin fata
lor.Unul dintre ei zice:Iti mai aduci aminte, cand eram tineri, ce le mai
sarutam si ce le mai mangaiam?Da, dad parca le mai faceam
ceva...Vibratiile telefonului il trezira din reverie. Se gandea la Kate. De
fapt, asta nu era ceva neobisnuit. Tot timpul se gandea la ea. De data
aceasta, insa, era preocupat de felul in care va privi ea micul lui
experiment.-Am o rugaminte la tine, iubito. Ti-am mai vorbit despre
asta. Vreau sa testez marijuana, sa vad cum este, care este starea pe
care o provoaca. Am nevoie sa simt eu personal, sa intru in pielea
personajului. Unul dintre personajele cartii La un moment dat, mai
inainte de scena asta, trebuie sa inserez discutia despre carte si sa ma
folosesc de sms-urile scrise pe tema astase drogheaza si vreau sa vad
cum este pentru a descrie in mod realist senzatiile traite si pentru asta
am nevoie de ajutorul tau.-Cum pot sa te ajut eu?-Vreau sa fii langa
mine si sa ma filmezi pentru a vedea ulterior cum m-am comportat.-
Daca asa vrei tu, accepta ea, dar era o acceptare de complezenta si de
conjunctura.-Da, asa vreau. Am decis sa aleg marijuana pentru ca nu
face rau, desi cineva mi-a sugerat sa incerc cocaina, dar nu cred ca voi
accepta-.Nu, in niciun caz sa nu faci asta. Cocaina e prea periculoasa.-IN
plus e si mult mai scumpa. O doza de marijuana e 60 de lei, pe cand una
de cocaina e 250 de lei.-Mai bine imi iau o geanta cu banii astia, aduse
ea un argument care nu avea nicio logica deoarece el nu ii ceruse niciun
ban si nici nu se oferise sa ii dea. Acum, privind telefonul si vazand ca il
suna Andrei, ii reveni in minte discutia despre marijuana caci il rugase
pe Andrei sa ii faca rost de o doza.-Salut, Andrei! Ce faci?-Salut! Uite, ti-
am facut rost de ce m-ai rugat.-Ok, raman dator.-Stai linistit ca pentru
asa ceva nu trebuie sa-mi ramai dator. Si, daca nu eram prieteni si nu
insistai atat de mult nu te-as fi ajutat, dar avand in vedere motivul
pentru care o faci, sau pentru care cel putin spui ca o faci, am decis sa
te ajut.-Iti multumesc, Andrei. Si crede-ma, motivul este cel pe care il
cunosti. Nu am niciun scop ascuns. Este un experiment cu un scop pur
artistic-.Ok. Poti sa vii oricand sa o iei.Si s-a dus in aceeasi zi. Era
oarecum incitat de idee, vroia sa faca experimentul, dar era si ceva
inedit pentru el. Refuzase toata viata sa ia droguri pentru ca l-ar fi facut
sa isi piarda controlul iar el ura sa nu poata controla lucrurile, sa nu se
poata controla pe sine, sa nu isi poata controla reactiile, sa nu mai fie
stapana pe el insusi. Acum, experimentul pe care il pregatea ii dadea,
totodata, ocazia sa isi confirme supozitiile. Sau sa si le infirme. Sub
efectul acestei stari de spirit, in drum spre Ploiesti, unde se intalnea cu
Andrei, o suna pe Kate.--Iubito, am nevoie de ajutorul pe care ti l-am
cerut referitor la micul meu experiment.-Inteleg ca ai facut rost pana la
urma de marijuana. Deci tot nu te lasi?, afirma ea interogativ, cu o
umbra de sperante naruite in glas. -Dragostea mea, ti-am explicat care-i
scopul.-Da, bine, fie, nu mai reluam discutia, accepta ea, abandonand. -
Unde esti acum?, spuse el mai mult ca sa nu taca deoarece simtea ca
daca ar fi tacut intre ei s-ar asterne umbra iritarii.-Tocmai ma duc la o
intalnire pentru a discuta despre un contract.-Si cam cand crezi ca
termini?-Nu stiu sigur. Vorbim-.Ok. E cineva la tine la birou? Te astept
acolo.-Da, este Elena.-Bine, atunci, ne vedem dupa ce termini. Te
iubesc!-Si eu te iubesc, auzi el raspunsul asteptat, dar simti o tristete in
glasul ei.Dupa ce se intalni cu Andrei cumpara o sticla de Campari si una
de suc de portocale deoarece Campari orange era bautura lor preferata
si dorea sa sarbatoreasca impreuna cu ea reusita experimentului sau si
sa incheie aceasta etapa care simtea ca apasa oarecum asupra relatiei
lor.La birou o gasi pe Elena, asa cum se astepta.-Salut, il intampina ea.
Mi-a zis Andrei ca te pregatesti sa testezi o noua stare spirituala.-Nu
rade, Elena. Pentru mine e important, dar nu mai sunt asa de sigur daca
vreau sa mai fac ceea ce mi-am propus.-De ce?-Kate nu e prea
incantata.-Da, nu stiu ce sa zic. Eu iti inteleg curiozitatea artistica, dar
decizia iti apartine pana la urma. Tu stii ce este mai important pentru
tine.-Da, stiu sigur ce mai important pentru mine, spuse el si se decise,
brusc, sa renunte pentru ca nu era nimic pe lume mai important ca
iubirea ei si ar fi fost in stare de orice sacrificiu pentru a nu o pune in
pericol. Acum, luand decizia de a renunta, astepta ca nerabdare
intoarcera ei pentru a-i spune ca nu trebuie sa isi mai faca griji. Iar el
stia ca ea isi facea griji.-Un colaborator al meu, caruia i-a murit sotia de
cancer, mi-a spus ca a reusit sa treaca peste durere fumand marijuana.
Eu l-am intrebat ces simte cand fumeaza marijuana. "Simt ca nu imi mai
pasa de nimic. Ma simt liber. Daca vad o groapa in fata mea ma arunc in
ea fara sa-mi pese cat de adanca e", mi-a zis. Uite, de aia mi-e teama ca
poate va incepe si tie sa iti placa.Rememorand acest dialog, el isi
aducea aminte cum a incercat sa o convinga de faptul ca nu are de ce sa
isi faca griji deoarece e stapan pe sine si suficient de puternic pentru a
rezista oricreei tentatii.Acum o astepta sa se intoarca pentru a-i spune
ca nu mai trebuie sa fie ingrijorata si sa ii demonstreze ca el a avut
dreptate si ca a fost suficient de puternic sa nu se lase tentat de ceva ce
ar fi putut sa le puna relatia in pericol.Minutele treceau insa, unul dupa
altul, si el inca astepta iar ea se lasa asteptata.-Simt ca imi vajaie capul
de atatea cifre, o auzi pe Elena lamentandu-se. As bea ceva.Atunci lui ii
fugira ochii la sticla pe care o cumparase-.Am niste Campari, daca vrei.-
N-ar fi rau. Am o stare de agitatie. De azi dimineata tot verific la
bilanturi.-Ce sa-ti fac daca ti-a placut cartea si ti-ai luat licenta in
contabilitate, o tachina el.-Sa faci bine si sa-mi torni un pahar de
Campari.-Cu placere. Cred ca am sa beau si eu unul.Dar el avea unele
cunostinte despre dreptul roman care spunea ca "unul egal cu
niciunul". Chiar daca acest principiu se refrea la martori, el era sigur ca
daca ar fi descoperit Campari-ul romanii ar fi aplicat acelasi principiu
asa incat a decis ca, intr-adevar, unul egal cu niciunul si, ca urmare,
numarul paharelor date pe gat a crescut astfel incat sa respecte dreptul
roman....Privea cu tristete cum ultimele picaturi se preling incet in
pahar.-Se spune ca daca vei goli o sticla de bautura in propriul pahar,
pana la sfarsitul anului vei fi ori insurat, ori spanzurat.-Atunci ai 50 la
suta sanse sa scapi de spanzuratoare, il incuraja prieteneste, Elena.-Nu
stiu, insa, sigur daca spanzuratoarea e cea mai rea dintre cele doua
variante. Eu am fost insurat si te asigur ca nu de putine ori as fi preferat
streangul daca mi s-ar fi oferit aceasta alternativa. -Bautura vad ca te
face melancolic, il sustinu moral Elena al carei glas avea unele modulatii
oarecum nenaturale din cauza dreptului roman aplicat la Campari. -Si,
daca tot ai scurs sticla si nu mai avem cu ce ne potoli setea, zii mai bine
ce faci cu marijuana aia?-Nu fac nimic, ti-am zis. Am renuntat. -Pai, in
cazul asta e pacat sa se piarda bunatate de ierburi aromate. Eu simt ca
mi s-a facut brusc pofta sa trag cateva fumuri.-Cum vrei, eu oricum nu o
mai folosesc.Si, zicand asta, a scos din buzunar pliculetul cu marijuana.
Elena l-a luat si a inceput sa rasuceasca, experta, tigara. Dupa cateva
fumuri ochii incepura sa-i sticlesca.--Nu vrei sa incerci si tu? ii spuse ea
ininzandu-i tigara.-Nu. Nu stiu. Nu cred, raspunse el reducand, treptat
gradul de siguranta din glas.-Doar un fum, sa vezi, totusi, cum e. Nu o sa
iti faca rau si eu nu o sa te spun.-Nu stiu ca sa zic. Nu sunt sigur, mai
cobori el cu o treapta nivelul impotrivirii. Din pacate, era ultima
treapta.-Bine, fie, doar un fum, accepta in cele din urma uitand, in
aburii alcoolului, hotararea luata mai devreme, dar aducandu-si aminte
de stramosii romani si al lor principiu, astfel ca unul nu a fost
suficient-.Aha, eram sigura ca iti va placea, constata Elena careia nu
doar ca ii sticleau ochii si i se impleticea limba, dar ii si vajia capul, i se
incinsese sangele, simtea furnicaturi in tot corpul si, mai ales, simtea
cum ii iau foc coapsele. Si nu era decat o singura cale sa stinga acel foc.
Iar el nu se impotrivi. Nu avea de ce. Doar se mira: "Kate, iubirea mea,
ai venit!"Si se apropie incet si o cuprinse tandru in brate, ii mangaie
parul negru ca abanosul si ii umezi buzele cu buzele lui tremurande. Si
simti cum femeia fremata usor si incepe sa toarca precum o pisica. Si
simtind cum gura i se deschide, fierbinte, el ii sorbi rasuflarea. Si simti
cum limbile lor se luptau cu salbaticie, se incolaceau, se zvarcoleau, se
cautau si se respingeau cu voluptate-Kate, dragostea mea, ce dor mi-a
fost de tine, se auzi pe sine, in timp ce isi ingropa fata in pantecele
femeii iar limba lui ii incolacea frucful smochiniu asa cum ii placea ei si
cum o facuse de atatea ori si in atatea locuri.Deodata femeia inceput sa
strige. Nu intelegea. De ce tipi, Kate?, se mira el. Dar ce se intampla? De
ce Kate il priveste din usa? Dar cum poate fi Kate la usa cand el face
dragoste cu ea!Si auzi un nou tipat care ii patrunse in creier, in
strafundurile cortexului n spatele caruia tipatul nu mai era un tipat ci se
transforma in piuitul intermitent si strident al aparatului care
monitoriza ritmul cardiac. Lumea presei este o lume mizerbila, iar
meseria de jurnalist este una umilitoare daca ai onoare. Dar sunt multi
carora le place gustul cacatului si nici nu au onoare asa incat ei sunt cei
care au iesit in fata. Ca in orice domeniu, dupa furtuna ies la suprafata
gunoaiele. Majoritatea covarsitoare a celor pe care ii vezi la televizor
sunt niste inculti. Iti garantez asta. Iti dau un exemplu care imi vine
acum in minte. Era o emisiune moderata de o grasa, i-am uitat numele,
una care s-a plimbat de la Irealitstea la Antena 33, o proasta. Aia care
face sau facea echipa, ca nu mai stiu acum care e situatia fiindca nu ma
mai uit la televizor, Adrian Mursu, alt incult plin de ifose. Deci, dezbatea
ea nu stiu ce raport al Curtii de Conturi in care se spunea ca la Casa de
Asigurari, parca, se cumparasera scaune stil Louis Phillipe si ca de ce s-
au cumparat scaune scumpe? Adica, e clar, PDL-ul isi bate joc de banii
bietilor contrivuabili si, clar, Basescu e de vina ca e un dictator
nenorocit care duce tara la dezastru. Stii placa astora de la Antena 33 si
Irealitatea. Acum, incultii dracu isi puneau problema ca cine e Louis
Phillipe? Oarecum surprinzator pentru mine a fost faptul ca, desi in
studio se aflau si oameni cu mai multa scoala decat proasta de
moderatoare, niciunul nu a stiut sa ii raspunda incultei cine e Louis
Phillipe. Printre invitati era si Abramburica si sincer m-am bucurat sa
vad cat e de inculta pentru ca eu cred sincer ca si ea e o proasta, desi a
fost ministru si mai e si rector.Acum, iti zic asa: daca nu esti prost si ai in
dram de cultura, faci urmatorul rationament: mobila stil poarta, in
general, nume de regi. Ludovic al XIII lea, al XIV lea etc. Deci Louis
Philipe e rege. Apoi, nu exista niciun rege al Frantei cu numele Ludovic.
Doar noi, romanii le spunem asa. Ei, toti Ludovicii astia, se numesc
Louis. Ca urmare, in romana, Louis e Ludovic. Deci Louis Phillipe e
Ludovic Filip. Cati regi ai Frantei ai purtat doua nume? Eu nu stiu decat
unul: Ludovic Filip. Acum, zii si tu, cat de prost si de incult sa fii si sa nu
il cunosti pe singurul rege al Frantei care a purtat doua nume. In plus,
de el este legata revolutia din 1830, a fost cunoscut cu supranumele de
regele burghez, daca nu ma insel, si a domnit pana la urmtoarea
revolutie, cea de la 1848. Deci e un personaj cunoscut. Ergo, doar un
incult nu ar fi auzit de el si nu ar fi putut spune cine dracu e Louise
Philipe. Pereoanele de fata se exclux. Ei bine, tot rationamentul de mai
sus eu l-am facut in vreo doua secunde. Nu vreau s spun ca eu sunt cult,
ci sa scot in evidenta incultura lor.Si asta e doar un exemplu. Daca esfi
curioasa, la fiecare emisijne poti gasi exemple de incultura, greseli
flagrante de exprimare. Si, cei mai inculti dintre toti ziaristii sunt cei de
sport. Cu unele exemple notabile, nu ii pun pe toti in aceeasi oala. Cei
destepti se stiu ei singuri si ii stiu si cititorii. Cum iti spuneam, meseria
asta e de fapt una umilitoare. Din toate punctele de vedere. Daca scrii
ceva cu adevarat important, fie nu se publica (santajul si etajul, articolul
meu despre Shell) fie nu ia nimeni in seama ce ai scris, fie de dau in
judecata. Eu de ce m-am imvolnavit? Din cauza celor sproape doi ani de
proces cu un dobitoc de la PDL. Cand am vazut ca l-au pus presedintele
Autoritatii Rutiere imi venea sa sparg televizorul.O alta uminta,
oarecum mai subtila, o reprezinta asa-zisele cocktailuri de dupa
conferintele de presa. Eu insumi am pafticipat la peste 1000. De fapt,
nu se serveste niciun cocktail, ci doar mancare, din belsug. Si sa-i vezi
cum se reped ca hamesitii la platoruile cu mancare. Eu ma mandresc cu
faptul ca primul lu ru pe care il cautam era somonul fume. E de fapt si
asta o forma de infatuare caci si eu le-am mancat mancarea. Unii
organizau asa-zise seminarii pe la munte si pe la mare cu scopul unei
spagi mascate, cu intentia stravezie de cumparare a bunavointei. Am
participat si la asa ceva. Imi mai salveaza onoarea doar faptul ca am
lucrat la publicatii importante si mai dat, din cand in cand cate o
lovitura cu vreo ancheta mai acatarii, cu vreo informtie mai de doamne-
ajuta dar care imi era oferita, recunosc, din interes. Daca ti-as spune
cate articole la comanda am scris! Fa-l pe ala, ataca-l, distruge-l sau
invers, scrie de bine de X. Asa se face treaba in presa romana. Cine iti
spune altfel minte.In plus, meseria de jurnalist, ma refer la amartii care
lucreaza 10-12 ore pe zi, sase zile din sapte, e deprimanta. Cand toata
lumea se duce duminica in parc si tu te duci la un serviciu de cacat
trecand pe langa parc cum crezi ca re simti?Ma intrebai de Zf. Nu stiu
cum e acolo, dar sa fi vazut la capital ce cadouri trimiteau de craciun si
de paste bancile si companiile de asigurari. Si atunci, tu cum sa mai scrii
de rau de ei, desi motive sunt cu zecile?Bubuitura rasuna ca un tunet si
reverbera pe holurile lungi starnind tipete isterice si ingrozite. Mintea i
se intuneca si el aluneca incet-incet intr-un somn lung-lung, cat
veacurile de lung. Deodata vazu o lumina. orbitoare ce parea sa-l atraga
inexorabil, o lumina la a carei chemare nu se putea impotrivi, iar in
mintea lui, ce se intunecase cu doar cateva clipe inainte, aparura alte
lumini, stralucitoare. Inchise ochii, apoi ii deschise si luminile
fluorescente care inundau biroul il orbeau, dar totusi reusi sa vada, ca
prin ceata, insa nu intelegea: cum putea Kate sa stea in usa cand el
facea dragoste cu ea? Apoi, ca prin vis, o vazu cum se prabuseste. Dar
daca Kate s-a prabusit in fata usii el cu cine a facut dragoste? Si se uita
la femeia de langa el. Elena! Si atunci avu un soc care ii alunga, subit,
aburii alcoolului fi fumul de marijuana. Si tipa cu disperare, cu groaza:-
Kate, Kaaate! Tragandu-si pantalonii, alerga innebunit spre usa, acolo
unde ea se prabusise ca secerata sub efectul socului de a-si fi surprins
iubitul facand sex cu cea mai buna prietena, o cuprinse in brate, incepu
sa o legene si sa o alinte, tanguitor: Kate, Kate, Kate, dragostea mea,
trezeste-te!Dar ea nu se trezea. Si el continua sa o legene in brate si sa
o alinte, tanguitor: Kate, Kate, Kate, dragostea mea, trezeste-te! Nu ma
parasi, iubita mea, viata mea, sufletul meu, lumina ochilor mei.
Trezeste-te! Si lacrimile ii curgeau, siroaie, si trupul i se zguduia,
tremurator, si plasul il copelsea, apasator, si simtea ca innebuneste si
de durere, si de disperare, si continua sa o legene si sa o alinte, cu o
durere sfasietoare: Kate, sufletul meu, viata mea, Kate, frumoasa mea,
leoaica mea frumoasa, trezeste-te!Jeluirea sa tanguitoare, plansetul sau
sfasietor, urletul sau cutremurator scosesera de prin birouri oameni
curiosi care priveau si nu intelegeau scena ce li se infatisa inaintea
ochilor: un barbat dezbracaf pana la brau care tinea in brate o femeie
lesinata in timp ce o alta femeie, aflata in fata lor dupa un birou isi
incheia nasturii bluzei. -Sa cheme cineva o ambulanta!, se auzi din
mulfimea de curiosi glasul unui om grijuliu, gata oricand sa dea un sfat,
dar nicicand pregatit sa actioneze el insusi. Dupa un timp, nedefinit,
caci timpul pentru el nu mai exista, totul in jurul sau disparuse si
ramasese doar el cu durerea sa, strangand-o in brate pe Kate , simti
doua brate vanjoase care incercau sa il smulga de langa ea. -Nuuu!
Nuuuu!, urla el, disperat, innebunit, ingrozit. -Nuuu! Kaaate! Incerca sa
se desprinda din stransoare, se zbatea, se zvarcolea, musca, zgaria,
scuipa, se zbuciuma ca in spasmele mortii.-Tine-l bine pana ii fac un
calmant, auzi el, ca in transa si apoi aluneca incet-incet intr-un somn
lung-lung, cat veacurile se lungDupa ce el se linisti si fu urcat pe targa,
medicul ii lua mana lui Kate si ii cauta pulsul. Nimic. Nu simtea nimic.
Facu acelasi lucru la vena jugulara. Nimic. Nu simtea nimic. Lua apoi
stetoscopul si ii asculta inima. Nimic. Nu auzea nimic. -Fibrilatie
ventriculara, puse el diagnosticul, si vocea ii deveni grava. -Dati-mi
defibrilatorul, ceru el cu o voce devenita ingrijoata apoi, cu o miscare
brusca, ii smulse nasturii camasii, care zburara care-ncotro precum pop-
cornul in tigaie. Dupa prima incercare inima lui Kate se incapatana sa
ramana tacuta. La fel si dupa a doua. Din ce in ce mai ingrijorat, medicul
trecu la manevra de resuscitare prin presarea cu ajutorul palmelor. -
Tineti-i capul drept, spuse el, apoi ii sufla aera pe nas si pe gura. Inima
ei se incapatana sa ramana tacuta.-Dati-mi din nou defibrilatorul, ceru el,
autoritar.Nmic. Inca o incercare. Nimic.-Mariti puterea. Acul care indica
nivelul impulsului electric ce urma a fi trimis spre inima tacuta a lui
Kate facu un arc de cerc pana aparoape de nivelul maxim.Piu, piu, piu!
se auzi deodata din aparatul care monitoriza ritmul cardiac, insotind
acest zgomot cu mici oscilatii luminoase pe cadranul intunecos.
Trecusera aproape 30 de minute de incercari disperate. In cele din urma
inima lui Kate se hotari sa reinceapa a bate. Slab, abia perceptibil,
incoerent, dar totusi batea. Creierul ei, insa, refuza contactul cu
realitatea. Kate se prabusise intr-o coma profunda.-Urgent, la spital! E o
chestiune de ore, dadu medicul ordinul de plecare.-Si-a revenit, auzi el
ca prin vis. Deschise incet ochii si lumina alba din salon aproape il orbi
Ii inchise la loc.-Haide, deschide-i!, auzi el aceeasi voce. Esti pe maini
bune. Ii deschise, cu precautie, de data aceasta. -Da' stiu ca ne-ai dat
ceva de furca, auzi aceeasi voce. Paramedicul care te-a imobilizat va
avea o vreme amintiri de la tine. Nu mare lucru: cateva zgarieturi, vreo
doua vanatai si un dinte lipsa.Brusc, el isi aduse aminte de toata
intamplarea si sari din pat ca muscat de sarpe:-Kate! Unde-i Kate?-
Linisteste-te, incerca medicul sa il calmeze.-Kate! Unde-i Kate?-Daca te
potolesti atunci poate reusesc sa iti spun.El se calma brusc, dar era doar
un calm aparent. Nelinistea i se citea pe chip.-Deci, unde-i Kate?-Am
inteles ca era logodnica ta... -Era?! Cum adica "era"?, intreba el si groaza
i se incuibari in ochi si pe figura. -Ma rog, este logodnica ta. Iata, deci
cum stau lucrurile, dar inainte de asta vreau sa imi promiti ca vei fi calm.
Suntem, totusi, intr-un spital. Si trebuie sa te comporti ca un barbat, ce
dracu, doar nu esti o femeie isterica!, isi iesi medicul din pepeni. -Ok, m-
am calmat.-Asadar, logodnica ta a suferit un atac de cord care a provocat
o fibrilatie ventriculara.-Mai exact?Asteapta. Vorbeam, deci, de o
fibrilatie ventriculara determinata cel mai probabil de un soc. Asta
inseamna ca inima pur si simplu s-a oprit si nu a mai trimis sangele la
creier ceea ce a determinat o intrerupere a majoritatii functiilor vitale.
Mai pe scurt, logodnica ta se afla acum in coma iar inima a suferit
leziuni grave ceea ce inseamna ca are nevoie urgenta de un transplant.-
Cat de urgent?-Foarte urgent. Maximum doua zile. Dar as zice ca dupa
36 de ore deja sansele scad spre zero, chiar daca printr-o minune gasim o
inima.Privea tacut in gol. Ochii ii erau goi. Sufletul ii era gol. Durerea ii
era, insa, plina. Forfota din salonul de spital trecea prin el ca printr-un
abur. Nu auzea nimic, nu vedea nimic Si totusi vedea.Aici pot insera
sms-urile. Stand in spital langa Kate, in timpul noptii, probabil, mai vad
eu, el rememoreaza o parte a povestii lor recitind sms-urile. Baga mana
in buzunar si simtind fierul rece al revolverului il strabatu un fior. Apoi
se linisti. Stia ce avea de facut. Totul era cum trebuie sa fie. Multumi
cerului pentru faptul ca in spitale nu erau detectoare de metale si ii
multumi, in gand, Profesorului pentru ca i-a facut rost de revolver.
Singur nu ar fi reusit. Oricum, nu atat de repede pe cat si-ar fi dorit si pe
cat de repede ar fi avut nevoie.Acum totul va fi cum trebuie sa fie: Kate
va trai. Asta era tot ce conta.Deschise usor usa camerei de reanimare,
parca ezitand. Privi aparatul care monitoriza ritmul cardiac, ii asculta
piuitul strident si inima i se stranse.Apoi se uita la ea. Era parca mai
frumoasa ca oricand. Paloarea aproape cadaverica ii dadea o stralucire
aparte, ii scotea in evidenta trasaturile.Se apropie usor, se apleca si ii
umezi buzele cu buzele sale iar lui i se umezira ochii. Lacrimile prinsera
a se prelinge pe obraji, le simti gustul sarat si le sorbi de pe buzele ei.Ii
lua capul in causul palmelor, ii mangaie delicat fata, i atinse fruntea, ii
dezmierda parul apoi isi culca usor capul pe pieptul ei si o cuprinse in
brate.O legana usor si cu un glas tanguitor ii spuse:-Kate, iubirea mea,
viata mea, sufletul meu, lumina ochilor mei, iarta-ma! Iarta-ma,
dragostea mea! Te iubesc asa cum nimeni nu a iubit pe cineva vreodata
si asa cum nimeni nu va iubi vreodata pe cineva. Tu esti totul pentru
mine. Fara tine viata mea nu are sens pentru ca tu ai dat un sens vietii
mele. Te-am ranit, te-am ranit de moarte comoara mea. Iarta-ma! Eu
voi pleca, dragostea mea, voi pleca departe, dar te voi veghea de acolo
de unde voi ajunge. Adio, dragostea mea!Se ridica incet, apoi apasa
butonul de alarma de la capatul patului dupa care baga mana in
buzunar si scoase revolverul pe care si-l vari in gura. Astepta cateva
clipe si, cand auzi pasi grabiti ce se indreptau spre camera de
reanimare, apasa pe tragaci.Bubuitura rasuna ca un tunet si reverbera
pe holurile lungi starnind tipete isterice si ingrozite. Mintea i se
intuneca si el aluneca incet-incet intr-un somn lung-lung, cat veacurile
de lung. Deodata vazu o lumina. orbitoare ce parea sa-l atraga
inexorabil, o lumina la a carei chemare nu se putea impotrivi, iar in
mintea lui, ce se intunecase cu doar cateva clipe inainte, aparura alte
lumini, stralucitoare. Zecile de becuri aproape il orbeau din cauza
contrastului dintre lumina posomarata de afara si explozia de lumini din
interior. Se uita la ceas: trei fara douazeci. Privi indiferent multimea
care forfotea pe holurile Mallului gandindu-se cu emotie la clipa
intalnirii. Venise mai devreme, asa cum obisnuia, de fapt, caci nu ii
placea sa intarzie si, acum mai mult ca niciodata, nu ar fi intarziat
pentru nimic in lume. Se duse la toaleta pentru o ultima verificare a
tinutei. Se privi in oglinda si fu multumit de sine. Inca mai poti sa faci o
femeie sa ii bata inima mai tare, se incuraja singur. Scoase din buzunar
sticlutia cu parfum pentru o ultima tusa, pentru argumentul final, cel
olfactiv.Privi din nou ceasul. Mai avea un sfert de ora. Ajuns la
Starbucks isi alese strategic un loc din care putea urmari parcarea.
Comandase un ceai gandindu-se ca daca ar lua o cafea ar fi obligat sa ii
cumpere si ei una si asta ar fi insemnat sa stea de vorba fata in fata iar
el avea emotii si, oricum, i-ar fi dat peste cap planul care prevedea sa
colinde magazinele caci s-ar fi simtit mai in largul lui avand pretextul
unor discutii pe teme vestimentare.Paharul cu ceai era aproape gol.
Uitandu-se din nou la ceas se hotari sa plece. Deja trecusera cinci
minute peste ora fixata iar el nu accepta acest afront. Se simtea
oarecum umilit ca luase teapa, dar isi spunea ca e o experienta din care
macar a invatat ceea ce stia: sa nu ai incredere intr-o femeie. Amana,
insa, plecarea, gandindu-se ca era pacat de banii dati pe ceai asa ca
macar sa il termine de baut. Poate ca isi cauta argumente sa mai
ramana, sperand ca ea, totusi, va veni.Se uita pentru a patra oara la
ceas: 3:10. Era deja prea mult. Nu a asteptat niciodata o femeie atat. Se
ridica sa plece dar avu o ultima speranta, aceea a inecatului care se
agata de un pai. Puse mana pe telefon si ii trimise un mesaj: inca te
astept. Si, intr-adevar, astepta. Dupa cateva secunde inima era sa-i sara
din piept. Auzi sunetul sms-ului. Cu o graba ce ii trada emotia si
nerabdarea apuca telefonul si citi: eu sunt aici.Arunca ochii prin cafenea
dar nu vazu nicio femeie de peste 40 de ani avand aerul ca ar cauta pe
cineva asa ca ii trimise un nou mesaj: ies in fata la H&M, dupa care se
ridica de parca l-ar fi propulsat un arc.Si o vazu. Si ea pe el. Si se
indreptara unul spre celalalt. .Deodata, in ochii ei mari ca doua margele
de ametist aparu stralucirea unor ape unduitoare ce pareau sa iasa din
matca. Lacrimile ei il nedumerira, dar paru, totusi, sa inteleaga: plangea
de fericire. Se uitau unul la altul si ochii lor vorbeau pentru ei. El intinse
mana si ii cuprinse varfurile degetelor lungi si subtiri. Ea tresari usor sub
atingerea delicata si fierbinte a degetelor lui si schita un gest ca de
impreunare. Si amandoi revazura in minte soarele ce se lasa bland
peste Montparnase si isi imprasita cu ultimele puteri stralucirea
crepusculara peste apele Senei.-Natasa?!-Marcus?!Doctorul intra ca o
furtuna strigand, aproape:-Pregatiti sala de operatie. Avem
inima.Trupul lui zacea inert. Din craniul zdrobit se prelingeau bucati de
creier, sangele i se imprastiase pe fata de nerecunoscut. -Semnele vitale
lipsesc, spuse doctorul. Activitatea cerebrala este inexistenta. Din
punctul meu de vedere poate fi declarat oficial decedat. Desi normele
prevad o repetare a procedurii peste sase ore, suntem contratimp si
cred ca lucrurile sunt clare. Ceilalti doi medici confirmara tacit si
semnara raportul.Intra-adevar se aflau in criza de timp. Starea pacientei
impunea o interventie de urgenta. Pe de alta parte, orice intarziere ar fi
contribuit la deteriorarea inimii donatorului, caci Marcus se declarase
donator. In plus, il rugase pe Profesor sa intervina pentru a o pune pe
Kate in capul listei pacientilor care au nevoie de transplant. Lucrul
acesta se rezolvase relativ usor. In primul rand, starea ei o plasa destul
de sus pe aceasta lista. Restul, pana a o aduce in fruntea listei il facuse
Profesorul prin intermediul influentei pe care o avea. Era insa o
problema:-Cu asta pot sa te ajut, Marcus, dar inima nu am de unde sa
iti fac rost. Oricat as tine la tine si oricata influenta as avea, nu pot face
rost de o inima la comanda. Cunosti principiile morale care ne ghideaza,
aceleasi pe care le impartasesti si tu si tocmai de aceea te-am pretuit,
printre altele.-Nu iti face probleme, Profesore. Trece-o in capul listei si
de inima voi face eu rost.Profesorul se schimba la fata. Intelese.
Intelese si ii accepta sacrificiul.-Ok, va fi in capul listei.-Mai am o
rugaminte, Profesore. Te conjur sa nu ma refuzi. Stiu ca ma intelegi. Imi
trebuie un revolver. Profesorul intelese si accepta si de aceasta data.-Il
vei avea.Marcus ii intinse in plic.-Ai aici testamentul meu. Te-am numit
executor testamentar. Doresc sa fiu incinerat. Nu vreau un mormant la
care sa mi planga cineva. Daca Kate va supravietui nu vreau sa fie legata
de o umbra. Vreau sa isi continuie viata, nu doresc sa se simta legata de
trecut. Te rog, in numele prietenie noastre, in numele respectului pe
care stiu ca mi-l porti, sa imi promiti ca vei respecta ceeea ce ti-am
cerut.-Iti promit. Cu inima grea, dar iti promit.-Iti multumesc.Trecu un
an si Kate se hotari sa faca o noua excursie la Paris, acolo unde il
intalnise prima data pe Marcus. Era un fel de calatorie in memoriam,
dar si o incercare de uitare prin aducere aminte, precum si de aducere
aminte incercand sa uite ceea ce credea ea ca nu va putea uita
niciodata. Nu mai stia nimic de el, desi incercae sa afle, dar parca
intrase in pamant. Prietenii lor, cunoscutii - cu totii ridicasera din umeri
cand ii intrebase unde e Marcus, daca stiau ceva de el. Singurulucru pe
care reusise sa-l afle era ca plecase din tara. Si asta o stia chiar de la el,
dintr-o scrisoare pe care i-a adus-o un prieten al lui. -Marcus m-a rugat
sa-ti dau scrisoarea asta. M-a mai rugat sa-ti transmit ca ii pare rau si ca
te va iubi pana la sfarsitul veacurilor si dincolo de sfarsitul eternitatii
caci dragostea lui pentru tine este fara sfarsit. Asta fost tot ce a putut
sa afle iar acum strabatea strazile Parisului prin locurile in care il
intalnise, intr-o incercare de uitare prin aducere aminte. Il iubise mult,
ca o nebuna. Fusese singurul barbat din viata ei care o facuse sa isi
piarda mintile, asa cum nu crezuse ca i se poate intampla. Il iubise cu o
dragoste aproape maladiva. Fusese singurul barbat din viata ei care o
facuse sa isi piarda mintile si care o facuse sa planga atunci cand a
crezut ca l-a pierdut. Niciun barbat nu o facuse sa planga de dor,
niciunui barbat nu i se daruise asa cum i se daruise lui. L-a iubit aprig,
intens, cu patima. Dar acum vroia doar sa uite desi nu putea uita
tradarea lui. O inselase cu cea mai buna prietena a ei. Si isi aducea
aminte cand el i-a promis ca nu o va insela niciodata.
"Kate, voi pleca departe-departe, chiar daca te iubesc mai mult decat
viata. De fapt, tocmai pengru ca te jubesc mai mult decat viata voi face
aceasta calatorie fara intoarcere. Ti-as spune sa ma uiti, desi intr-un colt
de suflet mai palpaie speranta ca totusi iti vei aduce aminte de mine din
cand in cand si ca poate ca nu ma vei uri.Iar ea nu il ura. Doar ca nu
intelegea. Si cat de mult si-ar fi dorit sa inteleaga. Si cat de mult si-ar fi
dorit sa il mai vada, sa ii vorbeasca si pe masura ce se gandea la el
revazand locurile in care il intalnise simtea cum inima ii bate mai tare si
se ruga cerului sa ii mai dea o sansa. Si, deodata, privirea ii intalni o
persoana care se uita dezorientata in jur, ca si cum atunci ar fi picat din
Luna si cauta sa-si dea seama unde se afla si incotro s-o apuce. Si, ca
prin vis, ea vazu Soarele ce se lasa bland peste Montparnase si isi
imprastia cu ultimele puteri stralucirea crepusculara peste apele Senei.
-Excuse moi, madmoisile!
-Yes? raspunse ea ca in transa.

-Do you speak english?

Si atunci sarpele o ispiti pe Eva, spunandu-i ca nu trebuie sa ii ramana
credincioasa umbrei unui barbat necredincios. Si atunci, umbra lui
Lucifer se pogori asupra ei si o invalui cu totul, patrunzandu-i in suflet
si in minte si ii sfredeli creierul soptindu-i ca fructul oprit trebuie
gustat pentru ca viata sa aiba gust si femeia a vazut ca pomul era bun
de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida
mintea . A luat, deci, din rodul lui si a mancat:
- Yes, I do...

... si,astfel, diavolul a terminat de creat lumea in sase zile.

-Familia si banii sunt inventii ale diavolului, arunca el, ca o
sentinta, vorbele ce ii lasara fara cuvinte pe ceilalti. Se uitau la
el la ca un lunatec.-Cred ca de data asta exagerezi, spuse
Profesorul. Oricum, ii dai prea mare importanta diavolului. -
Profesore, diavolul are exact importanta pe care i-o acordam
fiecare dintre noi. Cred, de fapt, ca diavolul este in noi insine, in
egala masura in care este si Dumnezeu. Depinde ce alegem.
Cateodata alegem sa facem rau si atunci ii dam intaietate
diavolului. Cand alegem sa facem bine ii dam intaietate lui
Dumnezeu..-E un punct de vedere.-E un punct de vedere destul
de aproape de adevar.-Pretinzi ca detii cheia adevarului?-
Departe de mine gandul asta. Pretind, in schimb, ca sunt un
spirit liber, care nu se lasa manipulat. Dubito ergo cogito, cogito
ergo sum.-Asadar iti arogi un mod de gandire cartezian. -Daca
vrei sa pui problema in felul acesta atunci, de dragul discutiei,
sa zicem ca este asa.
-Daca este asa si te revendici de la Decartes, cel putin citeaza-l
corect.-Pai, nu l-am citat corect? Ma-ndoiesc, deci cuget, cuget,
deci exist. -Partial corect sau, mai exact, incomplet deoarece,
nu ma indoiesc ca stii, ciatatul tau face parte dintr-un
silogism...-Da, ai dreptate. Am citat premisele, concluzia fiind
ergo Deux est.-Corect: ergo Deux est.-Dar eu nu am contestat
existenta lui Dumnezeu. Nu acum. Asta este o alta tema pe care
poate o vom aborda cu alta ocazie. Eu doar mi-am exercitat
dreptul la liberul arbitru conferit de Dumnezeu insusi noua,
oamenilor. In consecinta, mi-am luat libertatea de a nu ma lasa
manipulat sau macar de a-mi crea iluzia ca nu ma las
manipulat.-Manipularea, dragul meu, imbraca diferite forme,
unele atat de sofisticate incat ne lasa sa credem ca avem
libertatea de a decide cand, de fapt, orice decizie am lua
ajungem in acelasi punct diferenta fiind ca putem alege un
drum mai scurt ori un drum mai lung, o cale mai usoara sau o
cale mai grea, dar ne zbatem degeaba caci in cele din urma
sfarsitul e acelasi. Maestrii papusari care cordoneaza jocul ne
fac sa jucam dupa cum vor ei, lasandu-ne iluzia ca ne miscam
singuri, ca luam singuri deciziile. Este o aparenta.-Exact asta
spuneam si eu. Nu intram in contradictie absolut deloc. Suntem
manipulati in mod subtil, noi, cei obisnuiti sa gandim si sa ne
indoim, sau in mod grosolan ceilalti, majoritatea covarsitoare,
prostii, marea masa a populatiei. Si ajungem, astfel, la afirmatia
initiala: familia si banii sunt inventii ale diavolului.-Sau ale lui
Dumnezeu. Nu stim cine-i maestrul papusar.-Prefer sa cred ca
diavolul si-a bagat coada. Putem analiza ambele ipoteze dar sa
mergem pe aceasta, emisa de mine, deocamdata.-De acord. Sa-
ti auzim argumentele. -In primul rand, familia, ca si concept,
este o forma de egoism de grup, ca sa fortez putin etimologia.-
Te contrazic. Familia reprezinta o forma de altruism. -De fapt,
nu ma contrazici, ci ma aprobi. Prin egoism de grup inteleg acea
forma de altruism limitat la membrii grupului, respectiv la
familie. Pentru familie suntem dispusi la orice sacrificiu. Ne
donam organe pentru familie punandu-ne in pericol propria
viata. Facem orice pentru persoanele la care tinem. Uneori
suntem dispusi chiar sa ne dam viata cu totul. Cati parinti nu si-
au dat viata pentru copii lor? -Si nu este normal?-Nu vreau sa
dezvolt acum, caci ma indepartez de la tema, dar, daca m-ai
intrebat, atunci iti voi raspunde loconic: nu este normal.-De ce
spui asta?-Profesore, ma deturnezi de la argumentatia
principala.-Te temi ca iti fug ideile?-Nu ma tem si stii asta foarte
bine. Atata doar ca as fi vrut sa imi continuu expozeul despre
familie si diavol. Totusi, iti voi raspunde. Nu cred ca este normal
sa iti dai viata pentru copii. Fiecare fiinta umana are dreptul la
viata. In fiecare dintre noi exista instinctul de conservare.
Acesta este anulat de dragul unui copil. Dar copii se mai pot
face. Si apoi, ce conteaza atat de mult, pentru specia umana, un
copil in plus sau in minus?-Cam dure afirmatii.-Poate pentru
prosti. Pentru oameni de calibrul nostru sunt doar teme de
discutie si nicio tema, precum si nicio abordare nu pot fi
excluse.- De acord cu tine.-Si totusi, desi un copil in plus sau in
minus nu semnifica nimic la nivel planetar, acceptam sa ne
sacrificam anihiland instinctul de conservare. Esti de acord,
sper, ca vorbim in cazul acesta despre o actiune inutila, ilogica
si sinucigasa in acelasi timp. Ca urmare, familia, in numele
careia facem toate acestea, ne determina sa comitem actiuni
impotriva noastra, impotriva propriei vieti si a-ti lua viata este o
actiune condamnata inclusiv de biserica, deci, prin analogie,
este condamnata de Dumnezeu, iar opusul lui Dumnezeu este
diavolul, deci familia este o inventie a diavolului.-Totusi,
sacrificiul, ca si concept, nu este ceva condamnabil.-Dar eu nu
vorbesc in termeni de condamnnabil si acceptabil. Iata, eu
insumi sunt in stare sa-mi dau viata pentru Kate...-Dar te
contrazici.-Absolut deloc. Eu nu ma pun deasupra celorlalti
oameni. Diavolul este si in mine, la fel de mult ca si in ceilalti.
Poate doar la materie cenusie sa fie o diferenta, dar oricum
este irelevant caci influenta diavolului este colosala. Si, ca o
paranteza in care doar voi schita tema unei viitoare discutii,
cum poate fi diavolul atat de puternic? Ori e lasat, ori nu poate
fi impiedicat. Dar discutia asta o vom avea alta data.Cum
spuneam, eu insumi sunt dispus sa imi dau viata pentru Kate si,
crede-ma, nu sunt vorbe spuse de dragul arumentatiei. Simt
asta cu toata fiinta mea. Sper ca Dumnezeu sa nu ma puna la
incercare, dar nu as ezita.-Si eu sper sa nu fii pus la incercare,
dar atunci vei avea cu adevarat ocazia sa-ti verifici teoria. Pe de
alta parte, tu nu esti casatorit cu Kate si strict tehnic ea nu este
familia ta.-Aparent asa este, dar aparentele inseala.-Atunci sa
nu operam cu aparente intr-o argumentatie logica. Daca este
asa cum spui, si nu iti voi aduce afrontul te a-ti pune cuvantul la
indoiala, atunci nu familia este inventia diavolui, ci
sentimentele sunt inventia diavolului.-Am retinut nuanta si o
accept, dar prin familie intelg persoanele la care tinem. -
Includem aici si prietenii? Si daca raspunsul este afirmativ, pana
unde mergem cu extinderea cercului: colegii de serviciu,
vecinii? -Nu am zis ca raspunsul este afirmativ. Limitam cercul
strict la familie. . -Atunci sa auzim celelalte argumente.-Pentru
familie esti dispus la orice sacrificiu, cum ziceam, ceea ce nu
este corect fata de tine insuti. Apoi, pentru familie ii
nedreptatim, uneori, pe altii, ceea ce nu este corect fata de cei
nedreptatiti. Iata, deci, doua forme de nedreptate comise in
numele familiei. Si doar pentru asta contesti tu familia?-Nu am
spus ca o contest, dar nici nu zic ca nu o fac. Pur si simplu nu ma
pronunt, ci doar argumentez. -Nu foarte convingator, daca imi
dai voie s-o spun.-Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile.
Sa zicem ca iti este rapit propirul copil, alaturi de un alt copil si
tu esti negociator in cadrul politiei si ii convingi pe rapitori sa il
elibereze pe unul dintre copii iar rapitorii accepta insa te pun sa
algi. Pe care dintre cei doi il vei alege?-Evident ca voi alege
propriul copil. Este normal.-Este normal doar pentru ca asa am
fost obisnuiti, asa e-a fost inoculata ideea, dar nu este corect
fata de celalalt copil.-Este un pic cam fortata analogia.-Poate
fiindca este vorba despre o situatie ipotetica si putin probabila.
Sa iti dau, atunci, un exemplu in care grija pentru familie a
influentat soarta omenirii sau macar a unei parti insemnate.-
Astept cu nerabdare.-Iti sugerez sa asculti cu rabdare si
rabdarea iti va fi rasplatita. Ma voi referi la Henric al VIII-lea al
Angliei. Dupa cum sunt sigur ca stii, Henric al VIII-lea este
faimos pentru cele sase sotii ale sale, dintre care pe doua le-a
decapitat. -Si care-i legatura cu tema noastra?-Pentru ca nu a
reusit sa obtina un baiat de la prima sotie, a vrut sa divorteze.
Vroia un baiat pentru a-si asigura perpetuarea dinastiei, deci
pentru familie. Cum spuneam, a vrut sa divorteze, dar papa nu i-
a acordat divortul. Ca urmare, a decis sa se rupa de Roma si a
infiintat Biserica Anglicana. A urmat o perioada de represiuni
sangeroase impotriva catolicilor, a celor care nu au imbratisat
noua relgie. Retine, totul in numele familiei, de dragul familiei.
Urmarea o cunosti: desi initial i-a urmat la tron un baiat, acesta
nu a lasat mostenitori, iar apoi s-au urcat pe tron, succesiv, cele
doua fete pe care initial le repudiase, respectiv Maria, cunoscuta
ca Blody Mary si Elisabeta, The Virgin Queen. Niciuna nu a
avut copii, iar dinastia Tudorilor s-a stins. Dar exemplul acesta
este relevant dovedind cat de nedrepti putem fi de dragul
familiei, fara sa ne pese de consecinte, cu riscul de a face sa
sufere chiar si milioane de oameni. Deci diavolul are un rol, nu
crezi?-Sa admitem ca asa este. Cum ramane, insa cu banii?-
Banii sunt o forma de exploatare. Cea mai perversa si mai
sofisticata forma de exploatare.-Poti fi ceva mai explicit?-
Imediat ce imi vei auzi argmentele imi vei da dreptate. Am pus
in relatie directa cele doua elemente, respectiv familia si banii
deoarece pentru familie muncim de dimineata pana seara ca sa
avem ce pune pe masa copiilor. Banuiesc ca ai auzit de
nenumarate ori acest argument in diferite situatii.-Asa este, dar
cine vrei sa-ti creasca si sa-ti imbrace copiii? -Daca nu ar exista
familie nu ar fi copii.-Si specia umana cum s-ar perpetua?-
Foarte simplu: copii ar fi conceputi in vitro, materialul genetic ar
fi atent selectat, mamele purtatoare ar fi alese dintre specimenele
cele mai reusite din punct de vedere medical iar de cresterea si
educarea copiilor s-ar ocupa institutii specializate.-O idee de-a
dreptul revolutionara, as putea spune, daca n-ar fi cu adevarat
bulversanta.-Doar aparent bulversanta. Gandeste-te la avantajele
care decurg din punerea in practica a unei azemenea idei. Poate
dezvolt un putin accentuand pe selectia genetica, copii facuti
dupa programare astfel ca se controleaza evolutia
demografica si avantajele pt docietate, dar si pt familii ale
cresterii copiilor de catre specialisti. Familiile nu se mai
sacrifica, timp si bani, iar copii sunt educati mult mai bine
decat de potentislele familii care ii rasfata, ii invata sa injure,
ii cresc inculti, ii invata sa fure, sa asculte manele, fiecare
dupa specific. In pus, copii facuti dupa progrsm si selectie
genetica vor fi destinati unor cariere ei se potrivesc si de
care societatea are nevoie. Daca desfiintam institutia
casatoriei si eliminam copii, toata lumea e fericita. Nu mai
exista trauma divortului, nici pt parinti, nici pt copii, poti sa
faci sex cu cine vrei fara pericolul adulterului. Daca te
plictisesti de cineva il poti parasi foarte usor, nu mai exista
subiectul partajului, nu vor mai fi casatorii din interes.
Completarea asta poate o inserez in paragraful in care
vorbesc despre casatorii, despre procentul mare de
divorturi. Sau poate nu:) Merge foarte bine si aici. -Accept
doar de dragul argumentatiei, dar iti dai seama ca asa ceva nu se
va putea pune in practica niciodata.-Niciodata e un cuvant prea
mare dar sansele sunt intr-adevar mici.-Ca sa fim corecti, sunt
foarte aproape de zero.-Iti dau dreptate, dar asta nu ma
impiedica sa imi exprim opiniile, indiferent cat de bulversane ar
fi. Evident, nu o fac in fata oricui, pentru ca oamenii, im
majoritate covarsitoare, sunt robii unor automatisme de gandire,
sunt incuiati la minte si resping orice trece de orizontul lor
limitat. Asemenea idei pot fi dezbatute, chisr daca sunt
contestate, cu oameni deschisi la minte, cum ne pretindem a fi
noi, dispusi sa accepte ca nimic nu este etern si ca un lucru nu
este neaparat bun doar pentru ca asa considera cei mai multi.-
Ai dreptate, teoretic, dar recunosc ca m-ai socat chiar si pe
mine.-Atunci voi continua sa te sochez afirmand ca si institutia
casatoriei este perimata si nedreapta, chiar. Sunt suficiente
exemple in acest sens, ale unor oameni, fie ei barbati sau femei,
care pur si simplu isi doresc cu disperare sa iasa dintr-o casnicie
si fie nu pot, fie o fac dupa lungi perioade de chin. Si am
argumentul suprem de data aceasta, chiar daca, aparent, ma
contrazic singur deoarece am spus ca un lucru nu este neaparat
corect doar pentru ca cei mI multi cred asta: peste jumatate
dintre casnicii se destrama. Asta inseamana ca ceva este gresit
si, in consecinta, trebuie indreptat. -Poate ca este asa cum spui,
dar cum rezolvam problema, daca privim cele expuse de tine ca
o problema?-Este asa cum spun. Si pe mine m-a socat sa aflu ca
mai mult de jumatate dintre cei care isi jura ca vor fi impreuna
pana cand moartea ii va desparti decid sa nu lase despartirea pe
seama mortii.-Dar nu vad nimic anormal ca oamenii sa se mai si
desparta.-Profesore, nu ar fi nimic anormal daca procentul
divorturilor s-ar situa sub zece la suta, sa zicem, dar cand
depaseste cincizeci la suta vorbim deja de un fenomen. Practic
sunt mai putine casniciile care nu se destrama decat cele de care
se alege praful. -Este intr-adevar un fenomen ingrijorator care,
trebuie s-o recunosc, naste intrebari si isca indoieoi cu privire la
institutia casatoriei.-Eu cred ca am si un raspuns in legatura cu
asta.-Oare pentru ce nu ai tu un raspuns?-Mai sunt si lucruri
pentru care nu am un raspuns, dar in cazul de fata chiar sunt
sigur ca am raspunsul corect: casnicia omoara pasiunea.Voi
dezvolta ideea. Daca vezi in fiecare zi aceeasi persoana te
plictisesti, iti piere cheful, iti taie pofta. E ca si cum ai manca in
fiecare zi aceeasi mancare. In momentul in care ii vezi cuiva,
zilnic, chilotii, sutienul, dispare romantismul. Mai sunt si alte
obiceiuri, ticuri, pe care nu le putem ascunde tot timpul si atunci
se duce dracului pasiunea. Pentru ca o relatie sa dureze la
intensitate maxima are nevoie de adrenalina. iti doresti mai mult
un lucru cand nu il poti avea. Faptul ca nu poti fi tot timpul cu
cineva cu care vrei sa fii tot timpul iti alimenteaza dorinta, iti
hraneste pasiunea. In clipa in care te-ai casatorit si esti zi de zi si
noapte de noapte cu persoana in cauza dorinta dispare, caci
scopul a fost atins, telul a fost indeinit, iar fara un tel, fara un
scop, fara dorinta moare si pasiunea si de aceea casatoria
omoara pasiunea si fara pasiune ajung sa se destrame atat de
multe casatorii. -Revin cu intrebarea: ce facem?-Noi doi, sau in
general?-Noi doi stim ce facem, dar nu suntem puncte de reper.-
Nu stiu ce se poate face cu adevarat sau, mai bine-zis, nu stiu
daca se poate face ceva, dar macar sa discutam , sa aducem in
atentia publica acest lucru putem sa o facem.-Cu asta sunt de
acord. Putem dezbate subiectul, dar sa fii sigur ca va fi greu,
chiar imposibil sa schimbi din temelii o institutie cum este cea a
casatoriei.-Lucrurile se leaga si, daca analizezi atent, vei ajunge
la concluzia mea: familia este o inventie a diavolului pentru ca
dezavantajele sunt mai mari decat avantajele. Pentru umanitate,
vreau sa spun. Multi oameni isi sacrifica pur si simplu viata doar
pentru a cresteun copil desi, daca analizezi obiectiv, de fapt
copiii iti distrug viata. Adio concedii, adio iesiri in oras. Un
copil e ca un caine, pe care trebuie sa il scoti in fiecare zi la
plimbare, dar e chiar mai rau decat un caine. Ani de zile nu faci
altceva dcat sa fii sclav. Si care-i scopul final? Sa cresti un
element inutil al societatii. Sunt femei care renunta la cariera,
la propria fericire doar pentru a-si creste copiii, facand din asta
un scop in viata. Si cu ce rezultat? Din ce in ce mai multi prosti
pe lumea asta.Procentul celor instruiti cu adevarat este infim.
Toti copiii astia, crescuti cu atatea sacrifcii ajung niste adulti
needucati si inculti. Conform unor studii, aproximativ nouazeci
la suta din populatie este inculta, deci valoarea adaugata pentru
umanitate este zero. -In principiu iti dau dreptate, dar tot nu vad
cum se poate rezolva problema si, de asemenea, nu vad care
mama ar renunta sa isi creasca si sa isi educe copiii.-Exemple
sunt destule. Nu vorbesc de starurile de cinema care nu renunta
la cariera, si bine fac, pentru a creste niste plozi inutili, ci
angajeaza bone sa se ocupe de aceasta treaba neplacuta. Nu iau
ca reper acest exemplu deoarece nu cunosc rezultatul. Nu am un
studiu la dispozitie pentru ca nu s-a gandit nimeni pana acum sa
puna in discutie acest aspect dar sunt convins ca acei copii
crescuti de bone au reusit in viata intr-un procent mai mare decat
copiii crescuti de propriile mame. Asta este, insa, doar o
presupunere, dar avem la dispozitie exemple cunoscute de toata
lumea ale modelului descris de mine: printii si printesele,
persoanele de sange albastru, in general, inalta aristocratie. -
Dragul meu, nu suntem si nici nu putem fi toti aristocrati. -Ai
dreptate, majoritatea populatiei o constituie neamurile proaste,
grobienii, necioplitii, needucatii, incultii, legume vegetative,
creiere inerte, masa amorfa perfecta pentru marii maeztri ai
manipularii, sclavii propriei promiscuitati in care isi duc viata
searbada muncind de dimineata pana seara pentru ca a doua zi sa
o ia de la capat facand o munca ce nu le aduce nicio satisfactie
intelectuala deoarece nu intelectul si-l folosesc pentru a castiga
niste amarati de bani care sa le asigure acest trai de moluste fara
niciun orizont, care nu isi pun nicio intrebare existentiala, care
traiesc de pe o zi pe alta in mod inutil si care nu ar fi nicio
pierdere pentru specia umana daca si-ar inceta brusc existenta
mizera. -Desi, aparent, sunt niste afirmatii radical de transante,
trebuie sa-ti dau dreptate. Ai facut, in mod concis, o radiografie
perfecta a societatii in care traim si noi, sa nu uitam asta, totusi.-
Traim si noi, e adevarat, dar noi incercam sa gandim cu propriile
tartacute. Incercam sa nu ne lasam manipulati si poate chiar
reusim intr-o oarecare masura.-E discutabil cat de mult reusim.
Alta data iti voi spune, poate, mai multe si vei ajunge atunci la
concluzia ca nimeni nu este scutit de manipulare, ca nu este om
pe lumea asta care sa nu aiba pretul sau si care sa nu fie dispus
sa accepte orice i se cere pentru pretul corect Va trebui sa
introduc, ulterior acestei discutii, un paragraf in care
profesorul isi dezvaluie oarecum apartenenta la o societate
oculta sa citesc cartea despre societatile secrete si simpatia
pentru Marcus fapt care l-a facut sa le vorbeasca despre el
csmarazilor lui din societatea in cauza ca despre un potential
candidat la primirea in societate.-Banuiesc ca nu te referi doar
la bani cand vorbesti despre pret.-Nu despre bani este vorba.
Sunt oameni care si-ar vinde mama pentru un pumn de arginti,
dar sunt altii pe care nu poti sa ii convingi sa comita un lucru
imoral chiar daca la oferi tot aurul de la Fort Knox dar care, in
schimb, ar face orice pentru o idee. Pentru fiecare in parte exista
solutii, pentru fiecare este o metoda de manipulare.
-Chiar si pentru tine, profesore?- Teoretic, si pentru mine.
Nimeni nu este exclus. Dar nu vom discuta acum acest subiect.
Poate alta data. Sa revenim la copii.-Spuneam ca cel mai
relevant exemplu privind modelul cresterii copiilor de catre
persoane si institutii specislizate il reprezinta inalta aristocratie
care isi incredinteaza doicilor crestrea progeniturilor iar pentru
educatia lor angajeaza profesori particulari. Nu cred ca Ludovic
al XIV-lea i-a zis lui Ludovic al XV-lea pe cand nu era inca
rege: sa nu te scobesti in nasuc, dragul meu, ca nu e frumos. Nu
cred ca Ana de Austria (sa vad exact cum o chema pe regina) i-a
spus sa nu scoata limba la invitati, sa nu vorbeasca urat, sa nu
scuipe, sa nu manance seminte, sa nu se uite la telenovele ori sa
nu asculte manele. Cu toate astea, nu exista nicio relatare
potrivit careia Ludovic la XV-lea ar fi facut vreunul dintre acele
lucruri. In schimb, chiar daca aproape toate mamele din zilele
noastre isi invata copiii sa nu se scobeasca in nas, sa nu scuipe,
sa nu asculte manele rezultwtul e tocmai pe dos. Asadar, daca
analizezi cele doua modele, vei ajunge la concluzia ca,
procentual, modelul cresterii copiilor de catre persoane
specializate in domeniu a dat rezultate mai bune.Noi, ca specie
suntem condamnati la involutie daca vom continua sa producem
noi specimene inculte si needucate care nu au alt scop in viata
decat sa isi duca existenta searbada de pe o zi pe alta muncind
de dimineata pana seara doar pentru a avea ce manca. Si
ajungem de unde am plecat: familia si banii sunt inventii ale
diavolului, care ii fac pe oameni sclavi pe viata. Muncim sa ne
crestem copii, elemente inutile ale societatii, cum am
demonstrat, iar pentru asta avem nevoie de bani. Iar diavolul,
prin reprezentantii lui, respectiv bancherii, ne tine sclavi. Va
trebui sa dezvoltAstazi ne vom delecta cu o tema savuroasa din
domeniul literar-lingvistic, asezonata cu o discutie despre
pudibonderia exagerataEminescu:N-am venit sa-ti tulbur
somnul...Vreau sa aduc in discutie, folosind de wxemplu al
pudibonderiei exagerate, celebra Poveste a pulei, a lui Creanga.
Cunoasteti subiectul?-Vag, spre deloc.
-Era un taran la camp, usor catranit. Intamplator, treceau pe
acolo Dumnezeu si Sfantu Petru. Probabil ca era o wcurtatura
spre Rai. Oricum, politicosi din fire, il intreaba pe taran ce face.
"Saman", zice taranul, iritat. Dumnezeu si sfsntu Petru nu se lasa
ei asa usor intimidati de artagul unui taran si isi manfesta in
continuare curiozitatea, caci oricum alta treaba nu aveau, caci ce
treaba sa aiba Dumnezeu si sfantu Petru? Asadar, il intreaba din
nou pe taran: "Da' ce sameni?". Pesemne ca vorbeau si
moldoveneste, daca e sa-l credem pe Creanga. Acum, cred ca si
eu m-as fi enervat. Adica, ce pastele matii te ntereseaza pe tine
ce fac eu, ce seman si de ce? Dar taranul a fost mai politicos.
Probabil ii recunoscuse pe cei doi, poate ii mai vazuse trecand
pe acolo, plimbandu-se fars nicio grija di fara nici o treaba si
iritand oamenii. Oricum, le raspunde: "Iaca, pule saman".
Dumnezeu, bun de sa-l pui la rana, ii binecuvanteaza recolta:
"Pule sameni, pule sa rasara!" Si daca nici Dumnezeu nu le
nimereste atunci cand proroceste ceva, atunci chiar nu vad cne
ar putea-o face. Ca urmare, taranul s-a umplut de pule si de aici
incepe epopeea caci, spirit pragmatic, s-a gandit sa scoata un
profit de pe urma binecuvantarii divinw ce s-a abatut peste el.
Parerea mea e ca povestea asta a scris-o Creanga dupa o betie
crunta cu Eminescu, probabil cu ocazia unei orgii sexuale la
care au chemat-o si pe Smarandita popii, dar nu conteaza cum,
cand si de ce a scris-o. Importsnt este ca e scrisa, apare
semantura lui pe ea, se cheama ca este o operw literara. Acum,
spuneti si voi, cum poti sa il cenzurezi pe Creanga, unul dintre
clasicii literaturii romane, recunoscut ca atare de toti criticii,
scriitr inclus in manuale, pe care il cunosc si copiii de opt ani?
Daca el a vrut sa isi intituleze lucrarea POvestea pulei, cum
dracu sa ii schimbi titlul in Povestea povestilor?! Si, culmea
ironiei, strict semantic, povestea povestilor inseamna, de fapt, ca
este "cea mai prima", ca sa ma exprim ca pe vremea lui Creanga,
adica cea mai tare poveste dintre toate povestile.-Eu cred ca
argumentul pentru care s-a luat aceasta decizie a fost acela de a
nu crea un precedent astfel incat ai altii sa foloseasca tot felul de
cuvinte vulgare.-Dar nu ai voie sa schimbi titlul unei opere
literare a unui scriitor clasic. E ca si cum l-ai corecta pe
Eminescu, sa zicem care are in scrisoarea a II, parca, celebrul
vers fara virgule "cand cu gene ostenite sara suflu-n lumanare"
rezultand ca sufla in lumanare cu genele. Dar nu-i treaba
noastra, nu-i treaba nimanui sa corecteze opera unui scriitor. E
doar treaba lui si el stie ce a vrut sa spuna. Daca noi intelegem -
bine, daca nu nu-i vina lui, ci a noastra fiindca suntem prosti. Ca
urmare, revenind la Creanga, nu ai voie sa ii schimbi titlul unei
opere Si apoi, chiar daca ai schimbat titlul, tot nu ai facut nimic,
caci in ext apare cuvantul pula de paispe mii de ori.-Corect, dar
titlul unei opere literare este mai cunoscut decat textul.-O
explicatie exista, evident, pentru orice se intampla, dar eu acuz
pudibonderia exagerata. In dictionarul oficial al limbii engleze,
de exemplu, apare cuvantul fuck si este normal caci toata lumea
il foloseste. La fel ar fi trebuit sa se intample si la noi. S-a
discutat in comisia de cultura a senatului. solutia: dupa miezul
noptii. Moneda nationala a Botswanei stiti cum se numeste? Ati
ghicit: pula. Ma intreb ce s-ar intampla daca ar deveni valuta
forte si sar tranzactiona pe piata interbancara. Parca il si vad pe
Isarescu anuntand cursul: un leu - o pula. Oricum, multi amarati
din tara asta, care muncesc de dimineata pana seara primesc in
loc de salariu o pula. Ca sa vedeti pana unde se poate ajunge cu
pudibondria. Stiti, cred, ca in Croatia este o localitate, chiar o
zona turistica, ce se numeste Pula. Odata, juca echipa nationala
de fotbal chiar in localitatea respectiva si, in paranteza fie spus,
a facut o pula, ca de obicei. Comentatorii au schimbat insa
geografia si in loc de Pula spuneau Pola. Mi se pare o cretinitate
fara margini. Cuvantul nu are nimic vulgar in el, daca ne referim
la o denumire geografica sau la moneda unei tari. De asemenea,
vreau sa va spun ca in perioada interbelica a aparut o revista care
se numea Pula si care avea subtitlul organ universal. Chiar mi-
am propus sa fac un drum la BIblioteca Nationala si sa vad cu
ochii mei. Oricum, am citit ca s-a vandut un exemplar la o
licitatie la Somerstby cu vreo 16 de euro. Nu a aparut decat un
numar dar editorii, printre care Aurel Baranga, i-au trimis un
exemplar lui Iorga cu urmatoarea dedicatie: Tu ai? N-ai. Deci nu
sunt singurul care il considera pe Iorga un jeg de om. Paragraful
urmator il voi insera in una dintre discufiile despre dumnezeu
sau isus.-Si care este raspunsul tau la toate astea? Tu crezi in
Dumnezeu?-Eu nu am un raspuns cert pentru fiecare tema
discutata. Cred ca nimeni, dintre muritori, nu detine adevarul
absolut. Stii cum se spune, un singur lucru este absolut adevarat:
nimic nu e absolut adevarat.-Corect, dar aceasta afirmatie este,
de fapt un paradox deoarece, daca ar fi advarata, ar fi falsa.
Poate explic un pic. Poate mai introduc si alte paradoxuri, cel al
barbierului, cel al mincinosului, poate si unele dintre
paradoxurile lui Zenon. -Da, asa este, dar nu despre semantica
vreau sa vorbim acum. Spuneam, doar, ca nu am un raspuns cert
la ceeea ce dscutam si la tot ceea ce am discutat de cand ne
cunoastem insa, ca un spirit liber ce ma pretind, nu ma pot opri
sa imi pun intrebari, sa am indoieli si, discutand cu oameni de
calibrul vostru, sa aflu alte opinii sau sa mi le confirm pe ale
mele. Sunt impotriva ideii de indoctrinare. Mai exact, resping
orice lucru ce nu corespunde cu modul meu de gandire si asa
cred ca ar trebui sa facem fiecare dintre noi, nu ma refer la cei
de fata, ci la toti oamenii in general. Sa nu ne mai lasam
indoctrinati si manipulati. Sa gandim cu popriul cap, sa ne pun
propriile intrebari si, daca suntem sufiecient de inteligenti, sa ne
gasim propriile raspunsuri iar daca nu suntem chiar asa destepti
cum ne credem, vezi cazul de fata, cel putin sa punem toate
intrebarile care ne framanta unora mai destepti ca noi. "Cel ce
facuta-a lumea, Iehova ori Satan/ Nu prevazut-a mintea si-n
minte un dusman". Aceste versuri ale lui Arghezi, care a fost in
mod cert mai destept decat mine, imi dau dreptate: maestrii
papusari se tem de spiritele libere, de oamenii care gandesc cu
propriul cap. Iti repet, profesore, crezul meu: nu e important sa
gasim raspunsul, ci sa ne punem intrebarile corecte. Raspunsul
poate il vom gasi daca vom fi mai multi cei care ne vom intreba.
Stiu, poate parea ca luptam cu morile de vant, dar e si asta o
ocupatie, la urma-urmei. Daca ceea ce discutam noi ramane doar
intre peretii acestei camere nu facem mare lucru, dar este totusi
important pentru noi insine, pentru constiinta noastra, pentru
sufletul nostru, pentru intelectul nostru. Daca, in schimb, vom
reusi sa facem cunoscute ideile dezbatute de noi, determinand o
discutie publica, facandu-i pe oameni sa se indoiasca si sa
cugete, dubito ergo cogito, cum spuneam la un moment dat,
poate ca vom reusi sa schimbam ceva, poate ca oamenii vor
incepe sa isi puna intrebarile potrivite si macar sa se indoiasca
de adevarurile in care au crescut ei, parintii lor si in care ii vor
creste pe copii lor. -Crezi tu ca vei fi lasat sa faci publice
asemenea idei?-Poate voi scrie o carte.-Poate nu o vei publica,
poate nu vei fi lasat sa o publici.-Sigur voi gasi o editura dispusa
sa riste.-Dar, chiar si asa, vei fi combatut, vei fi etichetat ca
nebun, inconstient, vei fi atacat, compromis pentru ca nu poti lua
in seama ideile unui nebun, ale unui inconstient, ale unui om
compromis. Esti constient ca se poate intampla asta.-Se poate
intampla si asta, dar nu putem prevedea viitorul. Daca as fi
ipocrit as spune ceva de genul "nu-i nicio problema` important
este ca oamenii sa cunoasca adevarul, chiar daca ma sacrific pe
mine insumi". Dar ma stii, profesore: ipocrit nu sunt. Ma doare
in cot de oameni. Oricum, parerea mea este ca sunt prea multi
oameni, ca majoritatea fac degeaba umbra pamantului, ca sapte
miliarde de sclavi nu pot contribui la proresul speciei, ca specia
umana a luat-o pe o cale gresita, cea tehnologic si ca progresul
tehnologic nu aduce nicio contributie la dezvoltarea noastra ca
specie, la dezvoltarea intelectului speciei umane si, oricum, este
doar o aparenta faptul ca am progresat.-Dar nu poti contesta, nici
macar tu, progresul tehnologic.- Zici ca ni poate fi contestat?-Eu
asa zic. Este evident, il vedem in jurul nostru zi de zi.-Ca il
vedem, ca ne fosim de el este, intr-adevar evident, dar eu intreb
daca am progresat cu adevarat.-Si nu am progresat?-Am sa-ti
raspund printr-o alegorie pe care am vazut-o intr-un film pentru
copii. Ea nu a fost prezentata asa, ca o alegorie si ca o contestare
a ideii de progres, ci ca o simpla poanta intr-un film pentru
copii, dar mie mi-a sugerat tema discutiei de mai-nainte. -Acum
chiar sunt curios sa aflu cum o persoana ca tine a putut extrage o
concluzie serioasa dintr-un film pentru copii. Si, apropo, cum de
te-ai uitat tu la in film pentru copii?
-Iti place sa ma tachinezi, profesore...-Ii tachinam doar pe cei la
care tinem.-Stiu si iti multumesc, dar tocmsi de aceea nu iti voi
raspunde decat tot in gluma: butonam televizorul cautand
Discovery Science. Si acum, lasand gluma la o parte, iata gluma
ce mi-a sugerat o tema atat de serioasa: un pusti din zilele
noastre se intoarce in timp, prin anii '50 si ca sa se dea mare ii
arata unui alt pusti din perioada respectiva un aparat si ii zice:-
Uite, eu am un aparat la care pot sa ascult o mie de melodii.-
Cum se numeste?
-Mp3.
-Ce mare lucru? Eu am un aparat la care pot sa ascult cate
melodii vreau.
-Cum se numeste?
-Radio.
-Intr-adevar, buna gluma.-Gluma e buna, dar partea serioasa este
ca in esenta noj nu sm progresat, ci chiar am involuat.
-Un pic metafizica abordarea, dar in esenta cred ca ai dreptate.-
Strict metafizic vorbesc si eu. Progresul tehnologic nu ne-a facut
mai fericiti ci am devenit sclavii tehnologiei. Daca are loc o
pana de curent, daca se intrerupe legatura cu satelitii suntem
morti. Chiar si eu, fara telefonul mobil, pe care il folosesc ca pe
un computer portabil mai degraba, dar si ca pe un instrument de
comunicare, sunt distrus.
- Cred ca ne gasim cu totii in aceeasi situatie dar nu vad ce s-ar
putea face.-Macar sa gandim. Abordarea mea e strict
intelectuala. Daca si altii isi vor obosi creierul in loc sa vegeteze
ca niste legume poate ca se va schimba ceva, nu se stie
niciodata.-Da, ai dreptate, nu se stie niciodata, rosti profesorul,
ca pe o profetie. Inaintea paragrafului urmator trebuie sa inserez
una dintre discutiile despre Dumnezeu sau despre Isus, sau
despre Biserica. Mai degraba despre Isus, caci la asta se refera
luternanismul.-Ceea ce spui tu aduce cu luternanismul, cu
protestantismul.-Poate, dar trebuie sa ma crezi ca am gandit cu
propriul cap tot ce am spus. Nu vreau sa sustin ca sunt un fel de
Martin Luther, dar ideile sunt ale mele. Toate. Cea mai buna
dovada e faptul ca nu suSnt structurate si nu am raspunsuri.
Poate ca daca as fi avut suficient timp si suficienta rabdare
pentru meditatie as fi reusit sa intemeiez o scoala filozofica, un
nou curent de gandire sau chiar o noua religie.-Asta, cu o noua
religie m-a dat gata.-Stiu ca poti aprecia ironia fina si ca poti
intelege autoironia, iar eu eram autoironic. Vezi Platon- alegoria
pesterii in legatura cu toate falsele adevaruri si de aceea oamenii
refuza sa creada ceea ce contravine umbrelor care le-au fost
prezentate drept adevaruri, iar adevarul il resping pentru ca
lumina adevarului ii orbeste. Ca urmare, mergand pe analogia
lui Platon, este nevoie dw cineva care sa ii traga cu forta din
intunecata pestera a ignorantei spre lumina adevarului.Vezi
Nitzsche- Asa grait-a Zaratustra: Dumnezeu e mort.E inutil sa
iei de la bogati si sa dai la saraci.Tema misoginismului plecand
de la Eminescu, sa caut citate.Era Eminescu misogin, sau avea
dreptate: femeile sunt niste curve? Daca femeia era buna de ceva
avea si Dumnezeu una. Cel ce facuse lumea, Iehova ori
Satan,Nu prevazuse mintea si-n minte un dusman.Sa scriu
despre Nicolae Cristache, Boss, ca era un om onest, sa-i scriem
cu domnule, poti sa-i spui "domnule, esti un bou", faza cu Doru
Dendiu si "sire" , care mis-a parut culmea linguselii. Sa scriu si
de Gardianul, de comenzile pro si conta lui Matei Agathon, cand
Gabi Stanescu a aflat ca a sponsorizat alte ziare si pe noi nu.Sa
scriu si alte intamplari interesate, cum ar fi tipul de la ICCV care
mi-a cerut bani sa imi dea raportul inainte de a-l face
public.Oamenii, dragii mei, in general si poporul roman in
special, pot fi caracterizati printr-o fraza spusa mie de Ion
Carsion la o varsta la care nu pricepeam mare lucru, chiar daca
fraza respectiva se referea la contestatarii lui Arghezii, ea poate
fi extrapolata la intreaga populatie a frumoasei noastre patrii,
alta expresie cretina si apt fals mit, acela ca avem o tara
frumoada cum nu-i alta pe lume. In realitate avem o tara
mizerabila, plina de gunoaie, si la propriu, si la figurat. Zonele
cu adevarat frumoase, caci sunt si din astea, reprezinta poate o
zecime din teritoriul Romaniei. Nu este asta tema discutiei, dar
dsca tot a venit vorba, m-am gandit sa lamurim si acest fals
adevar cu tara noastra ca in basme.-In principiu iti dau dreptate.
Romania este o tara mizerabila. E plina de gunoaie, cum bine
zici, inclusiv umane. Iti este scarba sa strabati aceasta tara.-
Profesore, nu te recunosc. Pare ca am facut schimb de
personalitate. Eu pot sa ma exprim asa, caci sunt mai slobod la
gura, dar pe tine nu te reprezibta, desi ai dreptate. -Imi cer scuze
ca m-am aprins, dar mi-a venit in minte o intamplare ce m-a pus
intr-o situatie jenanta, cand insoteam niste prieteni din
strainatate undeva spre munte, venind de la Bucuresti si mi-a
crapat obrazul de rusine cand, nemaiputand indura peisajul
dezolant si mizerabil al cocioabelor si gunoaielor de pe
marvinea drumului, unul dintre invitati nu s-a mqi putut abtine si
a rabufnit: urata tara aveti!-Profesore, ma bucur ca si altii au
constatat asta, ca nu sunt singurul care o crede si o spune. Si eu
am fost intr-o situatie similara, asa ca te inteleg perfect.
Revenind la ceea ce spuneam, cuvintele lui Ion Caraion spuse
copilului care am fost odata caracteizeaza perfect poporul
roman: o masa amorfa, constipati si ticalosi, ignoranti si
ipocriti, idealisti raniti, invidii necamuflate, ofensati si caiafe,
poticniti si bonti, tample opace, trepafusi mizera ili, demagogi,
oprtunisti, borfasi.Iorga s-a dovedit cel mai nedrept si mai
penibilArghezi: ideile evolueaza sub condeiIorga: poliglot,
mare istoric, profesor universitar, sef de partid politic, ministru
in mai multe randuri, oraor, ziarist virulent si cu ecou la public,
poet neconvingagor, dramaturg slab, membru de onoare al mai
multor academii, critic depsit, polemist extrem de subiectiv.
Revista Cuget clar si Bilete de papagal Elev fiind, prin clasa a
doua sau a treia de liceu, in vacanta de primavara, mi-au cazut
in mana cateva numere din revista Cuget clar, sau muget clar,
cum i se spunea in deradere. Am descoperit ca Arghezii era
injurat cu regularitate. Cu patima, cu necinste, cu labartari
vulgare, fara talent. A fost pentru mine, cel de atunci, o lovitura.
Vulgaritatea, pornirea vrajmasa, reaua-credinta, insistenta imi
erau de neinteles si cu atat mai inexplicabile cu cat veneau din
partea Apostolului neamului. Dar ceea ce depasea limitele
oricarui elementar spirit de orientare in psihologia cititorului era
altceva: se dadeau citate! Se ofereau extrase care sa ilustreze
acuzele si persiflarea, iar citatele erau, vai!, fermecatoare,
dovedind nu nedreptatea, ci paraponul agresorului. Ele
convingrau tocmai de contrariul celor pretinse de "marele om de
stat si de... sezut" - cum i-a zis mai pe urma Arghezii. Iorga avea
suficienta popularitate incat sa-si ingaduie luxul de a considera
ca poate fi crezut pe cuvant cand risca o acirmatie. De ce se mai
ostenea, afunci, sa o probeze cu versuri, superbe versuri?
Rautatea hai sa spunem ca o intelegeam, desi ranise dintr-odata
si pentru totdeauna sufletul copilului din mine, dar opacitatea nu
o mai puteam pricepe.Oare efwu momente in care inteligenta lui
Iorga adormea? Poate. Oricum, eram adanc dezamagit si avea
sa-mi fie imposibil sa mai cred in autoritstea scrisului acelei
semnaturi, cel putin in problema amintita, pentru xa or nu avea
gust, ori iiipsea probitatea, ori si una, si alta. Cum sa dovedesti
ca Arghezi nu are talent apucandu-te sa citezi dn el?Si uite asa,
din cauza cruntei invidii si nesabuinte ale lui Iorga, m-am
intalnit eu cu poezia lui Arghezii. Abia intors la scoala am
sterpelit din biblioteca liceului, fara stirea profesorului de limba
romana pe care il mai ajutam sa aiba grija de carti, cateva
volume ale lui Arghezii. Pentru ca locuiam la internat eram
nevoit sa le citesc pe ascuns, dupa ora stingerii. Ca o ironie a
sortii, pe cand duceam inapoi cartile "imprumutate" am fost
prins. Profesorul m-a certat dar a si fost uimit: Cum, tu il citesti
e Arghezii?! Nu e pentru tine" Ce stia el? Oricum, era prea
tarziu. Arghezii imi mersese la suflet. Definitiv. Si am fost socat
sa aflu cat de nedrepte erau criticile lui Iorga. Si mi-am exprimat
parera, sub pseudonim, intr-o revista de provincie. Marele
profesor si academician nu s-a lasat pana nu a aflat cine este
impertinentul care isi permite sa il critice pe el. Si nu s-a
multumit doar cu asta. A insistat, a presat, pana a obtinut
exmatricularea mea. Retine, copile, marele Nicolae Iorga se
ocupa, in 1940, cand totul se prabusea in jurul nostru, cand pe
harta lumii se facea tot mai intuneric, cu razbunarea impotriva
unui baietandru care avusese impertinenta sa isi spuna parerea.
Asa ceva era, insa, inacceptabil pentru Apostolul
neamului.Sufletul meu de copil a fost zguduit. Eram o fire
impresionabila. Crescusem in cultul lui Nicolae Iorga, dar atunci
m-am bucurat ca a fost asasinat. Acum nu ma mai bucur, dar
atunci eram un copil si este de inteles reactia mea emotionala. Si
de atunci il consider pe Nicolae Iorga un suflet meschin, un om
mizerabil si o spun oricui am ocazia si de cate ori am ocazia
pentru ca mi se pare ceva de o josnicie fara margini sa tw
razbuni pe un copil pana la a-i distruge viata, cai exmatrcularea
echivala cu distrugerea vietii, doar pentru ca a avut indrazneala
sa te contrazica. Sper ca sesizati dispropotia dintre cei doi eroi ai
intamllarii relatate de mine.Toate aceste lucruri pot fi inserate ca
un dialog intre mine - eroul cartii si Ion Caraion pe care l-am
intalnit in copilarie.Era prieten de familie si i-am facut o vizita.
Eu l-am intrebat despre Iorga si legionari, stiind ca l a fost
legionar.-Nene Cara, dumneata ai fost legionar...Uimirea si
groaza se intiparisera pe chipurile alor mei. Astea nu erau lucruri
care trebuiau spuse. Si, mai ales, astfel de lucruri nu trebuiau
discutate in fata unui copil, caci un copil "da tot din el". Daca ii
spui unui copil "sa nu spui ce ai auzit" el nu va spune, va pastra
secretul, dar in felul sau.A zis tata ca nu e acasa.Ion Caraion,
care avea atnci vreo..... de ani, si-a dat seama de penibilul
situatiei si a rezolvat lucrurile in felul sau caracteristic, luand
taurul de coarne, asa cum a facut toata viata.spus ca mi-a placut
volumul lui Arghezi. pe care il primisem de ziua mea (ce vrei sa
iti cumpar: jucarii sau o carte. Am zis o carte si mi-a luat o carte
care era pentru el, si astfel a ochit doi iepuri dintr-o lovitura). -
Nene Cara, asa ii spuneam in familie, nu inteleg cum te-a dat
Iorga afara din liceu. La noi in familie Iorga era idolatrizat.
Crescusem in cultul lui Iorga. Mai pustiulica, imi spune Ion
Caraion, hai sa-ti povestesc eu cum a fost cu Iorga. Ca sa vedeti
cat de ironica poate fi viata, uneori. Cautam jurnalul lui Ion
Caraion, doream sa imi improspatez informatiile despre Iorga si
m-am dus la Biblioteca Nationala. Cand dau sa intru in sala de
lectura, pe usa vad un citat: Un popor care nu isi cunoaste istoria
este ca un copil ce nu isi cunoaste parintii. Cine credeti ca era
autorul textului citat? Nicolae Iorga. Este ironic, caci despre
istorie, despre cunoasterea adevaratei istorii ma dusesem la
biblioteca si, mai mult decat atat, ma dusesem sa ma
documentez despre Iorga si Iorga ma intampina la usa
spunandu-mi sa dezvalui adevarul. Ironic, cum spuneam, dar si
un semn de la Dumnezeu. Oamenii trebuie sa afle cine a fost
Nicolae Iorga ca om. Ce om josnic, ce suflet mic a fost
Apostolul neamului.Discutia cu IOn Caraion a fost inaintea
publucarii cartii. Ce am vorbit noi a apqrut in prefata.El o
inseala pe Kate cu Andreea. Ma pot folosi de mesajul cu Pastele,
de indoielile lui cu privire la sotie, de mila fata de ea, de
buchetul de Florii, de faptul ca nu stia sigur ce vrea, ori cu Kate,
ori cu Keghe, ca se gandea sa se duca cu ea la teatru, ca asa i-a
venit imediat ideea sa ii ceara biletele lui Kate. Oricum, Kate ii
lasa biletele la Andreea, el se intalneste cu Andreea pe care o
invita la teatru, ies impreuna, o conduce acasa si fac sex. Kate ii
trimite un mesaj de regret, de impacare, de repros. El are
remuscari. Se duce la biserica si jura ca nu o va mai insela. Iti
jur, Kate, ca nu te voi mai insela niciodata. Daca, totusi, se va
intampla, acesta va fi ultimul lucru din viata mea.Sa abordez si
tema Celui de al Doilea Razboi Mondial - Romania a fost ferita
de invazie. Americanii ne-au bombardat. 23 August - o tradare,
Mihai era un frustrat, dorul de mama, un tata tiranic, el insusi o
fire de papa-lapte. Romania nu a castgat nimic: a fost
considerata tara invinsa si toti mortii si toate cheltuielile au fost
in zadar.Biblia este o idiotenie, din multe puncte de vedere. Ma
refer la Vechiul Testament. Eu insumi am constatat o multime
de inadvertene. Apoi s-a intamplat sa imi cada in mana Biblia
vesela pe care doar am rasfoit-o dar care m-a facut sa citesc din
nou Vechiul Testament cu scopul de a identifica erorile,
inadvertentele, contradictile flagrante. Te fapt, concluzia mea,
precum si a lui Leo Taxil, autorul Bibliei Vesele, este aceea ca
Sfanta scriptura nu are nimic sfant, fiind de fapt, o cretinitate
daca ne raportam la felul in care este descrisa Geneza sau la
capitolul despre potop. Privind lucrurile din perspectiva zilelor
noastre, autorul Genezei era un incult si este evident ca vorbim
despre un om, nu despre o inspiratie divina. Greselile care apar
in Geneza, ca sa nu mai vorbesc despre stilul bolovwnos de
exprimare, dovedesc natura pur omeneasca a Bibliei, caci
autorul, un incult raportst la ceeea ce stim astazi, cum am mai
zis, prezinta lucrurile din perspectiva nivelului informational de
la data respectiva, adica din urmq cu cateva mii de ani. Daca ar
fi fost vreo sursa divina aceste greseli si imbecilitati care apar in
Geneza nu ar fi fost posibile wi nu sunt admisibile. Lumina a
fost facuta in ziua intai si tot atunci Dumnezeu a despartit
lumina de intuneric dar abia in ziua a patra a facut soarele ca sa
desparta lumina de intuneric. Sa dau citatul. Sa mai dau cateva
citate cu "si a vazut ca era bine" Totusi, Dumnezeu este
omniscient. El ar fi trebuitsa stie ca este bine, nu intai sa faca si
sa vada ce iese.-Dar caracterul omniscient i-l atribuim noi.-Asa
esteApoi, ar fi putut sa le faca pe toate intr-o zi, nu in sase.-Daca
e sa spunem adevarul, ar fi putut sa le faca intr-o fractiune de
secunda, doar pocnind din degete. -Corect.Dumnezeu este
hermafrodit: Dumnezeu a facut pe om dupa chipul sau; parte
barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu l-a facut pe
om ierbivor: Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dar orice iarba care
face samanta si care este pe fata pamantului si orice pom care
are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Iar tuturor
fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor
care se misca pe pamant care au in ele o suflare de viata...-O
exprimare de tot rasul....- le-am dat ca hrana toata iarba verde. Si
asa a fost". Dar noi stim ca nu a fost asa si ca nu este asa. Totusi,
Dunezeu nu stia caci iata ce se zice mai departe: Dumnezeu s-a
uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.-Bune pe dracu!-
Stii ca asta-i un oximoron.-Sper ca nu m-ai injurat de mama, in
latina!-Nu, drwgul meu, stai linistit. ...Iar in ziua a saptea s-a
odihnit. Pai, cum dracu putea Dumnezeu sa sa odihneasca? Ce,
Dumnezeu oboseste? Apoi, nu doar ca s-a odihnit, dar s-a mai si
declarat multumit de lucrarea lui, desi fqcuse ceva de tot rahatul,
incurcase lucrurile, il facuse pe om ierbivor, precum ierbivori ii
facuse si pe lei, leoparzi, hiene, jaguari, tigri, lupi si alte fiare
salbatice recunoscute in toate manualele de zoologie ca fiind
carnivore. O alta cretinitate care apare in asa-zisa sfanta
scriptura si care dovedeste ca Dumnezeu e un idiot, un nesimtit,
un mincinos, un cretin congenital si un pervers e chestia cu
pomul si marul. Si, recunosc, mi-a scapat si mie, de vreo cateva
ori, dar tot recitind Geneza, la un moment dat am avut o
revelatie, respectiv ce am spus mai sus: Dumnezeu e un idiot, un
nesimtit, un mincinos si un pervers: el i-a interzis doar lui Adam
sa manance din pomul cunoasterii binelui si raului spunandu-i ca
daca o va face va muri. Pe Eva inca nu o facuse, deci ei nu i se
interzisese si se stie, este un principiu juridic clasic: tot ce nu
este interzis este permis. Apoi, iarasi este un fapt de notorietate
planetara: Adam nu a murit mancand din mar. Sa dau citate.
-Mincinos, hai sa zicem a inteleg. Adica l-a mintit pe Adam ca
va muri. Dar nesimtit si pervers si ce alte blestemstii ai spus tu,
cum explici?-Sa le luam pe rand: e nesimtit deoarece a pedepsit-
o pe Eva pt ceva ce ii fusee interzis lui A dam si pe Adam pt
ceva ce facuse Eva. Cretind deoarece a uitat ca doar lui Adsm i-
a interzis sa manance din pom. Si, in sfarsit, pervers deoarece i-a
pus o tentatie in xale lui Adam. Ba., mai mult decat atat, fiind
omniscient, el stia e se va intampla, ceea ce reprezinta culmea
perversiuniiIn plus, Dmnezeu era si croitor, un fel de Catalinn
Botezatu, caci le-a facut haine de piele si i-a imbracat cu ele. sa
dau citatul Dar de inde luase pielea? Cu ce le-a cusut?-Daca
privesti asa lucrurile si citesti cu spirit critic atunci Biblia este,
intr-adevar, o idiotenie. -Nu cu spirit critic ci analitic. Am mai
discutat odata: dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Confirmarea
definitiva si indubitabila a faptului ca Dumnezeu era un mare
nesimtit este scena jertelor aduse lui de Cain si Abel: Dupa o
bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din
roadele pamantului. Abel a adus si el o jertfa de macare din oile
intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit
cu placere spre Abel si spre jertfa lui". Probabil fiindca ii placea
sa manance mai gras. Va dati seama cat avea colesterolul?! Si pe
tot pamantul niciun nutritionist. Sa continuam. Asadar, Domnul,
cum apare cu numele mic in Biblie, era multumit de grasimea
oferita de Abel. In schimb, "spre Cain si spre jertfa lui n-a privit
cu placere". Cred si eu ca nu a privit cu placere, nesimtiul naibii.
Aiti vazut voi mancator de saorma cu de toate care sa prefere
"roadele pamantului"?.Oricum, urat din partea lu' Domnu' asta,
care numai ca un domn nu s-a comportat. A avut o atitudine de
marlan, de badaran, de prost-crescut, de nesimtit. Pai, cum poti
tu, ma Domnu', sa fii asa de neam-prost incat sa nu ii multumesti
cuiva care ti-a adus un cadou din ce avea si el la indemana? Ba,
mai mult decat atat, te-ai mai si uitat urat la el incat l-ai fqcut pe
bietul om sa isi piarda cumpatul si sa-i ia viata fratelui sau din
cauza ta, criminal nenorocit ce esti!-Imi place stilul tau
nonconformist si direct in care te exprimi, dar tin sa iti atrag
atentia ca este un pic blasfemiator. -Ba deloc. Un asemenea
personaj nu are nimic sfant in el si, deci, , nu este nicio
blasfemie.-Esti constient, totusi, ca asemenea idei, exprimate in
public, iti vor aduce multe critici. Poate vei fi chiar
excomunicat, anatemizat.-Criticile venite din partea unor
habotnici ma lasa rece. Ce poti discuta cu cineva care nu
gandeste cu propriul cap, care se lasa indoctrinat si gandeste
maniheist? Absolut nimic nu poti discuta pentru ca asemenea
personaje au o singura idee si aceea fixa.De asemenea,
eventualele critici venite din partea clerului nu sunt credibile
deoarece ar face o pledoarie Pro Domo.-Oximoron-Iata ca
discutiile noastre au ceva instructiv. Revenind la ceea ce
spuneam, clerul nu e credibil cum nu e credibil un asemnea
Dumnezeu. Dar e dreptul fiecaruia sa creada in ce vrea, la fel
cum si eu sm dreptul sa ma indoiesc de orice ori sa cred in orice.
Pentru mine credinta este ceva intim. Urasc ideea de a-ti clama
credinta. Urasc prizelitismul deoarece le ia oamenilor tocmai
dreptul de a gandi cu propriul creierParagrwful urmator va fi
inserat intr-un capitol separat, o discutie despre ISus, sau mai
vad eu-Dar credinta a avut un rol important in istoria
umanitatii.-Nu contest importanta rolului jucat de credinta, dar a
fost un rol malefic. Culmea, cele mai multe si mai atroce crime
au fost savarsite de catre crestini si in numele crestinismului. Si
nu o spun doar eu. Au fost si alte spirite libere care au exprimat
aceasta idee. Unul dintre acestea este Mark Twain, care sustine,
intr-o lucrare mai putin cunoscuta si mai putin promovata, poate
fiindca prezints lucrurile intr-o maniera dura si greu de acceptat
atat de catre maestri papusari cat si de catre masa de sclavi, ca
civilizatia care a perfectionat mijloacele de a ucide eficient
oamenii este crestinismul, ca ucigasii cei mai inzestrati si mai
capabili sunt crestinii si ca in curand paganii or sa dea fuga la
scoala crestinilor nu ca le invete religia, ci ca le dobandeasca
pustile. -Nu stiam aceasta lucrare a lui Mark Twain. Te trec
fiorii cand te gandesti la adevaul cuvintelor lui.
-Cu atat mai mult cu cat au fost scrise cu mai bine de o suta de
ani in urma si acum putem conststa cum paganii, ca sa il citez pe
Mark Twain, ii ucid pe crestini cu propriile arme.
-Aici ai dreptate. Crestinii au comis cele mai atroce crime din
istoria umanitatii.
- Si toate astea sunt in contradictie flagranta cu ideea de
crestinism asa cum a propovaduit-o Isus Cristos care a promovat
un mesaj de conciliere si de iubire. Intoarce si obrazul celalalt
este ideea de baza a crestinismului. -Dar nu poti sa intorci tot
timpul obrazul caci se poate sa te plictisesti sa tot iei palme.-
Daca toti crestini ar respecta aceasta regula, acest lucru
extraordinar care mi se pare quintesenta crestinismului, atunci ea
ar deveni inutila deoarece nu ar mai avea de ce sa se aplice.-Poti
fi ceva mai nuantat?-Ideea de baza a acestei invataturi a lui Isus
Cristos este concilierea. Ca urmare, daca toti am fi concilianti,
intelegatori unul fata de celalalt -iubeste-ti aproapele ca pe tine
insuti - atunci nu ar mai fi motive sa intoarcem si celalalt obraz
deoarece nu ar exista cauza primordiala. -Asta in teorie, caci in
practica e mai greu.-Asa este, dar eu vorbesc despre morala
crestina care este minunata dar care a fost incalcata cu
brutalitate, cu o cruzime feroce chiar de catre aparatorii
crestinismului in numele crestinismuli. Cred ca cele mai multe
crime din istoria umantatii au fost comise de catre Biserica.-
Cum asa?-Gandeste-te la exterminarea unor popoare intregi,
cum ar fi incasii si aztecii. Apoi, sutele de mii, daca nu chiar
milioanele de oameni schingiuiti si arsi pe rug de catre Biserica.
Gandeste-te la prigoana impotriva oamenilor de stiinta. Biserica
a tinut omenirea in ignoranta si inapoiere si nu cativa ani, ci
aproape 1000 de ani. Asta este o crima impotriva umanitatii.
Cati oameni de stiinta, cate minti luminate nu au sfarsit pe rug?
Doar Galileo Galilei a scapat fiindca era un personaj celebru, era
bine vazut la Vatican si a abjurat, dar chiar si asa tot nu s-a putut
abtine sa nu spuna e pur si move.-Dar toate astea au fost opera
catolicismului. -Doar crimele atroce, dar ignoranta a fost
instrumentul de lucru predilect al Bisericii ca institutie,
indiferent ca vorbim de cqtolici sau ortodoxi. -De acord cu tine.
Pentru mine, Biserica nu are nimic sfant.-Ba chiar dimpotriva
daca ne gandim ca principalul scop al Bisericii il reprezinta
banii, cat mai multi bani, iar banul este ochiul dracului. Prin
analogie, Biserica se inchina la Dracu, nu la Dumnezeu. Pentru
Biserica, Dumnezeu este doar un obiect pe care il tranzactoneaza
si in numele caruia tranzactioneaza sentimentele oamenilor,
credinta sau temerile lor intr-un mod foarte profitabil. Pentru
Biserca, Dumnezeu este un instrument de marketing, foarte
profitabil, cum spuneam, in beneficiul adevaratului actionar,
care este Diavolul insusi.
-Asta este o tema de discutie foarte interesanta, dar va
propun sa lasam pentru altadata relatia Biserica-Dumnezeu-
Diavol. Este o tema fascinanta dar tocmai de aceea as vrea sa
ii dedicam o sesiune speciala.-Eu nu am nimic impotriva.-As
vrea, totusi, sa spun eu ceva pe tema asta, a profitului
obtinut de Biserica si a modului in care obtine acest profit,
interveni Robert in discutie.Undeva, la inceputul discutiei,
trebuie sa il prezint pe Robert. Un invitat, un prieten din
Germania, ceva de felul asta. Apoi voi relata inregistrarea
discutie mele cu Robert si Silviu.Obsesia unor evrei cu
antisemitismul. Rabinul e de vina ca e antisemit. Totusi, nu
putem nega faptul ca evreii l-au ucis pe Isus Cristos - detalii,
dar nu putem uita ca Isus insusi a fost evreu. Lary David -
urinarea pe icoana cu Isus.Il iubesc pe Isus Cristos. Curios
ca nu pot sa imi dau seama daca iubesc ca om sau ca
Dumnezeu. Ma fascineaza. Chiar daca sunt multe
inadvertente chiar si in cazul lui, vezi evangheliile, spiritul
meu cartezian, analitic si uneori nihilist, recunosc, este
adormit, pus intre paranteze, anihilat. Relatia mea cu Isus
Cristos este una speciala, perceptia mea despre el este una
speciala si provine din copilarie cand bunicul, cantaret in
strana, imi povestea despre Dumnezeu si Isus. Nu
intelegeam eu mare lucru, chiar daca povestile bunicului
aveau un profund caracter morallizator, sau poate tocmai de
aceea, dar cel mai importsnt e faptul ca in mintea mea de
copil de cinci, sase ani, totul era un basm, iar Dumnezeu si
Isus erau personaje de basm. Imi aduc aminte ca am fost
socat, profund marcat intelectual si spiritual atunci cand, tot
copil fiind, dar ceva mai maricel, vreo noua, zece ani,
probabil, am aflat ca Isus a existat cu adevarat. S-a petrecut
ceva in mintea si in sufletul meu care m-a marcat pe viata si
care m-a urmarit toata viata: dragostea pentru Isus Cristos.
Ideile se combat cu idei, nu se cenzureaza. Apropo de
antisemitism si propagarea ideilor fasciste. Culpabilizarea
penala a negarii holocaustului mi se pare o mare porcarie a
propagandei evreiesti si alimenteaza, de fapt, anti-
semitismul. Eu nu wunt antisemit, dar cei care au impus
aceasta decizie sunt niste idioti. In plus, nu exista un
echlibru in judecarea faptelor. Bombardamentele de la
Hiroshima si Nakasaki sunt printre cele mai atroce crime in
masa din istoria umantatii dar, cu toate astea, autorii nu au
fost condamnati. Cel putin moral, ca nu mai poti sa il scoti
acum rin groapa pe Truman si sa-l impusti. Sau raderea de
pe fata panantului a Dresdei, unde au murit vreo 45000 de
civili. Si chiar bombardarea de catre aceiasi criminali de
americani a Bucurestiului, care nu era pe linia frontului,
care nu avea trupe sau fabrici de armament. Cu toate astea,
nenorocitii de Aliati au omorat si pe la noi niste civili
nevinovati, ca peste tot in lume, de altfel. Kate: eu nu am
nimic cu evreii. Si nici cu tiganii. Gasesti si printre ei oameni
de treaba.-Nici eu nu am nimic cu ei. Totusi, chiar si cei mai
civilizati si educati tot isi arata carentele.-Acelasi lucru se
poate spune si despre romani. Oricum, mie imi place cum
lucreaza ei oalele, castroanele si ce alte lucruri mai fac ei. Mi
se par ca sunt niste oameni cinstiti, care muncesc din greu sa
isi castige painea.-Cinstiti, zici? Atunci sa iti povestesc eu o
intamplare amuzanta din copilarie, cu mine si un tigan
mestesugar din astia pe care ii lauzi tu. Eram la bunicii mei,
in vacanta. Sa fi avut vreo opt ani. In fiecare am, vara, in
satul bunicilor mei, in apropierea casei lor, pe un teren viran
isi aseza satra un grup de tigani caldarari sau asa ceva.
Rememorand, acum, aceasta intamplare ramasa intr-un
ungher de minte, imi aduc aminte de scena cu Melchior si
tiganii lui din Un veac de singuratate. Pe Melchiorul meu il
chema Gheorghe. Gheorghe-tiganu', si la fel cum Melchior il
fermecase pe Antonio Buenda cu toate minunile lui si mai
ales cu gheata, la fel si Gheorghe-tiganu al meu ma
fermecase, dar nu cu gheata, ci cu focul. Mai exact, cu un
instrument rudimentar format dintr-o teava subtire de
cupru, un cui si o curea de cauciuc. In teava de cupru se
turna fosfor pisat, pe care il obtineai racaind betele de
chibrituri. Apoi trageai de curea care elibera cuiul, acesta
izbea fosforul care se aprindea si exploda cu un pocnet
asurzitor. Pentru un copil de cativa ani era ceva fascinant.
Eram pur si simplu fermecat de acel mecanism si mi-l
doream cum rar imi dorisem ceva in viata mea. Gheorghe-
tiganu' pricepu imediat interesul meu, fascinatia mea pentru
jucaria lui rudimentara si se decise ca era momentul sa
profite de naivitatea unui copil prost. Imi intinse palaria lui
uriasa si imi zise ca imi da pocnitoarea daca ii umplu palaria
cu oua. Stii cat de mari sunt palariile tiganilor. Cred ca
intrau lejer 40 de oua. Am golit toate cuibarele si i-am adus-
o intr-un suflet, plina-ochi. Ma mir ca nu m-am impiedicat la
cat de surescitat si de grabit eram sa pun mana de
pocnitoarea promisa. -DDaca nu crezi nu existi. Fiecare om
trebuie sa creada in ceva, fiecare trebuie sa aiba un
ideal.Mihai Viteazu si Tudor Vladimirescu au fost ucisi in
mijlocul propriilor osti.