Cuprins:

 SUBSTANTIVUL
o Numărul plural
o Articolele
o Tipuri de substantive
 ADJECTIVUL
o ADJECTIVELE POSESIVE
 ADVERBELE
o COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
 COMPARATIVUL
 SUPERLATIVUL
 NUMERALELE
o DATA
o ORA
 PRONUMELE
o PRONUMELE PERSONALE ACCENTUATE
o PRONUME PERSONALE NEACCENTUATE – DATIV ŞI
ACUZATIV
o POZIŢIA PRONUMELOR PERSONALE NEACCENTUATE
o PRONUME PERSONALE DUBLATE
o PRONUMELE REFLEXIVE
o PRONUMELE POSESSIVE
 FORMULA DE POLITEŢE
 DEMOSTRATIVUL
 ESSERE ŞI STARE
 FRAZELE INTERROGATIVE
 VERBELE
o VERBE NEREGULATE
o FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT
o PREZENTUL CONTINUU (STARE + GERUNDIO)
o TRECUTUL APROPIAT
o TIMPUL TRECUT-PASSATO REMOTO
o IMPERFECTUL
o VIITORUL
o CONDIŢIONALUL
o FORMA PASIVĂ
o CONJUNCTIVUL PREZENT
o IMPERATIVUL
 IMPERATIVUL POZITIV
 IMPERATIVUL NEGATIV
o Observaţii speciale
 BISOGNA + Infinitivul
 CI şi NE
 C’È şi CI SONO
SUBSTANTIVUL
Substantivele pot fi de gen masculin sau feminin.

Exemple:

 Masculin: bambino, uomo, telefono, maestro, cane

 Feminin: bambina, donna, casa, maestra, cagna

Numărul plural
Dacă un substantiv se termină în ‘-o’ şi în ‘–e’, formează pluralul adăugând un
i ‘–i’. Dacă un substantiv se termină în ‘-a’ formează pluralul adăugând un ‘–e’.

Exemple:

 Masculin: bambini, uomini, telefoni, maestri, cani

 Feminin: bambine, donne, case, maestre, cagne

Excepţii: unele substantive de gen masculin au pluralul terminat în ‘–a’.

Exemple:

 il dito – le dita
 il ginocchio – le ginocchia
 il paio – le paia
 l’uovo – le uova

NOTĂ: toate substantivele care se termină într-o consoană, sau sunt de

origine străină, sunt invariabile.

Exemple:

 il caffè – i caffè
 il menù – i menù
 la foto – le foto

Substantivele terminate în ‘–ca’/‘-ga’ fac pluralul în ‘–che’/‘-ghe’.

Exemple:

 l’amica – le amiche
 la strega – le streghe

Substantivele terminate în ‘-co’/‘-go’ fac pluralul în ‘–chi’/‘-ghi’, dacă accentul

se află pe penultima silabă.
Exemple:

 il tedesco – i tedeschi
 l’albergo – gli alberghi

Substantivele terminate în ‘-cia’/‘-gia’ fac pluralul în ‘–ce’/‘-ge’:

Exemple:

 la mancia – le mance
 la spiaggia – le spiagge

Substantivele terminate în ‘-io’ fac pluralul în ‘–i’.

Exemple:

 il negozio – i negozi
 il viaggio – i viaggi

Articolele
Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

singular il / lo / l’

plural i / gli

Exemple:

 il bambino, i bambini
 l’uomo, gli uomini
 il telefono, i telefoni
 il maestro, i maestri

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

singular la / l’

plural le

Exemple:

 la bambina – le bambine
 la donna – le donne
 la casa – le case
 la maestra – le maestre
NOTĂ: articolele hotărâte il / la se transformă în l’ înaintea substantivului care
începe cu o vocală.

Exemple:

 l’amica
 l’amico
 l’ape
 l’oca
 l’arancio

NOTĂ: il/l’ se transformă în lo înaintea substantivului care începe cu S +

CONSOANĂ şi literele Z, PS, GN, X.

Exemple:

 lo studente
 lo zoccolo
 lo psicologo
 lo gnocco
 lo xilofono

Tipuri de substantive
Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: il
cappello; il libro; il pesce; il nome; il bambino; l’uomo; il telefono; il giornale; il
denaro; l’edificio; il maestro; il cappotto; l’exempleo; l’amico

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio; l’auto; la iro

Substantivele care se termină într-o consoană sunt de gen masculin, mai ales
dacă sunt cuvinte de origine străină: il bar; il film; il camion; il computer; lo
sport; il gas

Substantivele care se termină în ‘–ma’ sunt de gen masculin: il problema; il

programma; il diploma; il tema; il cinema; il sistema; il clima

De regulă, sunt de gen masculin şi substantivele care se termină în ‘–ore’; ‘-

one’; ‘-ale’; ‘-ile’: il fiore; il sapone; il giornale; il fucile

Substantivele nume de luni şi zile ale săptămânii sunt de gen masculin, cu

excepţia duminicii.

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt, cel mai ades, de gen feminin: la
bambina; la casa; la sorella; la vicina; la rivista; la pelliccia; la frutta; la
finestra; la porta; la taza; la forchetta; la strada; la ragazza; la metropolitana
Excepţii: il pilota; il poeta

Substantivele care se termină în ‘–tà’ şi ‘–tù’ sunt de gen feminin: La libertà; la

gioventù

Substantivele care se termină în ‘–i’; ‘-ione’; ‘-ie’; ‘-ice’ sunt de gen feminin: la
crisi; l’analisi; la lezione; la serie; la lavatrice; la traduttrice

Substantivele care se termină în ‘–e’, în ‘–ista’ şi în ‘-ante’ pot fi atât de gen

masculin, cât şi de gen feminin.

NOTĂ: unele nume comune de persoane, al căror gen masculin se termină în

‘–e’, formează genul feminin în ‘–essa’; şi substantivele în ‘–tore’ formează
genul feminin în ‘-trice’:

 lo studente – la studentessa
 il dottore – la dottoressa
 il traduttore – la traduttrice

Însă, în alte cazuri există o singură formă pentru masculin şi feminin:

 il collega – la collega
 il turista – la turista
 il francese – la francese
 il cliente – la cliente

În general, numărul plural al genului masculin se foloseşte când este vorba de

o pereche sau de un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei. De
exemplu:

 il re e la regina – i re
 il nonno e la nonna – i nonni
 la zia e lo zio – gli zii
 due bambini e otto bambine – dieci bambini

ADJECTIVUL
Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se
aşează în faţa substantivului determinat sau după acesta. Dacă este mai lung,
se aşează după substantiv.

Forma numărului singular a genului masculin:

 un bambino simpatico
 un uomo ricco
 l’autobus blu
 un libro vecchio
  il ristorante nuovo
 un político nazionalista

Forma numărului singular a genului feminin:

 una bambina simpatica

 una donna ricca
 una cartella nuova
 la casa rossa
 un’amica sincera
 la città tranquilla

Forma numărului singular parţial invariabil:

 un libro interessante
 una lezione coinvolgente
 la colazione abbondante
 la signora gentile

NOTĂ: adjectivele ‘bello’ şi ‘quello’, care sunt aşezate în faţa substantivului

urmează aceleaşi reguli ca şi articolul hotărât.

Dar adjectivul ‘buono’ urmează aceleaşi reguli ca şi articolul nehotărât.

 le belle ragazze
 quell’amica
 un buono studente

Numărul plural se formează urmând aceleaşi reguli ca şi substantivele:

Forma numărului plural a genului masculin:

 i bambini simpatici
 gli uomini ricchi
 gli autobus rossi
 i libri vecchi
 i ristoranti nuovi
 dei politici nazionalisti

Forma numărului plural a genului feminin:

 delle bambine simpatiche

 le donne ricche
 delle cartelle nuove
 le case rosse
 delle amiche sincere
 le città tranquille
Forma numărului plural parţial invariabil:

 dei libri interessanti

 delle lezioni coinvolgenti
 delle colazioni abbondanti
 le signore gentili

Adjectivele care exprimă naţionalitatea urmează reguli precise. Unele

schimbă numai numărul, nu şi genul: inglese, francese, portoghese, libanese.

 inglese – inglesi
 libanese – libanesi
 canadese – canadesi

Altele urmează aceleaşi reguli ca şi genul:

 tedesco / tedesca – tedeschi / tedesche

 iracheno / irachena – iracheni / irachene
 spagnolo / spagnola – spagnoli / spagnole

ADJECTIVELE POSESIVE
În italiană adjectivele posesive se acordă în gen şi număr cu substantivul
determinat; numai ‘Loro’ este invariabil.

Pronume Posesiv singular posesiv plural

Io mio, mia miei, mie

Tu tuo, tua tuoi, tue

Lui, lei, suo, sua suoi, sue

Lei

Noi nostro, nostra nostri, nostre

Voi vostro, vostra vostri, vostre

Loro loro loro

Exemple:

 mio fratello, mia sorella, i miei fratelli, le mie sorelle

 il tuo amico ceco, la tua amica ceca, i tuoi amici cechi, le tue amiche
ceche
  il nostro appartamento, la nostra casa, i nostri professori, le nostre
professoresse
 il vostro hotel, la vostra città, i vostri passaporti, le vostre valigie
 il loro paese, la loro città, i loro libri, le loro case

De obicei, adjectivele posesive sunt precedate de articol hotărât.

 La mia casa ha sette piani.

În afară de aceasta, articolul hotărât se mai foloseşte şi în următoarele cazuri:

 înainte de ‘loro’: La loro casa è più grande della nostra.

 dacă după nume urmează un complement: Lui è il mio fratello minore.

NOTĂ: Articolul hotărât nu se foloseşte în faţa adjectivului posesiv în

următoarele cazuri:

 când ne adresăm cuiva direct: Mia cara, ti stai sbagliando!

 în faţa numelor membrilor de familie la singular: Mia madre è molto
giovane.
 la exclamare: Mamma mia!

(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată

pronumelor.)

ADVERBELE
Multe adverbe se formează pornind direct de la adjective, adăugând ‘–mente’
la forma feminină a adjectivului:

 rapida – rapidamente
 precisa – precisamente
 sicura – sicuraramente

Dacă adjectivul nu are gen feminin, vocala ‘–e’ a formei singulare invariabile
se înlocuieşte cu sufixul ‘–mente’

 facile – facilmente
 regolare – regolarmente
 semplice – semplicemente
 reale – realmente

NOTĂ: unele adverbe sunt neregulate:

 buono – bene
 cattivo – male
 leggero – leggermente
  violento - violentemente

COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
COMPARATIVUL

a. Două lucruri diferite se compară adăugând “più” sau “meno” înaintea

adjectivului

 Roma è più grande di Milano. -– Milano è meno grande di Roma.

 La città è più inquinata della campagna. -– La campagna è meno
inquinata della città.
 Noi lavoriamo più di voi. –- Voi lavorate meno di noi.
 Mio fratello è più ricco di me. –- Io sono meno ricco di mio fratello.

NOTĂ:

Prepoziţia “di” se foloseşte:

 înaintea numerelor: Voglio più di due figli.

 cu più/meno + adjectiv + di + substantiv: La seta è più costosa del
cotone.
 cu più/meno + adjectiv + di + pronume: Sono meno puntuale di te.

Însă “Che” se foloseşte cu două substantive, două adjective, două adverbe

sau două infinitive:

 C’erano più uomini che donne.

 L’opera era più triste che interessante.
 È più importante vivere che lavorare.

a. Pentru a exprima egalitatea folosim: ‘(tanto) ... quanto/come ...’

 Marco è (tanto) alto quanto/come Luigi.

a. Între nume, pronume şi verbe la infinitiv: ‘(tanto) ... quanto’, oppure

‘(così) ... come’

 Il lago è (tanto) riposante quanto la montagna.

 Leggere è (così) stimolante come andare al cinema.
 Rossana è (tanto) alta quanto me.

SUPERLATIVUL

‘Più’ şi ‘meno’ se folosesc pentru a distinge o persoană sau un lucru diferit de

un grup determinat:

 Patrizia è l’alunna più intelligente della classe.

  L’Everest è la montagna più alta del mondo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu
altele, se foloseşte ‘molto + adjectiv’ sau ‘-issimo’ / ‘-issima’ / ‘-issimi’ / ‘-
issime’

 molto bello – bellissimo

 molto grande – grandissimo
 molto alta – altissima
 molto magri – magrissimi
 molto care – carissime

Atenţionare: dacă un cuvânt se termină în ‘-co’, sau ‘-go’ se adaugă un ‘-h-’

înaintea ‘-issimo’

 Antico – antichissimo
 Lungo – lunghissimo

‘Buono’, ‘cattivo’, ‘grande’, ‘piccolo’, ‘bene’ şi ‘male’ sunt neregulate:

 più buono = migliore

 più cattivo = peggiore
 più grande = maggiore
 più piccolo = minore

NUMERALELE
0 zero 11 undici 3 trenta 81 ottantuno
0

1 uno 12 dodici 3 trentuno 90 novanta

1

2 due 13 tredici 4 quaranta 91 novantuno

0

3 tre 14 quattordic 4 quarantuno 100 cento

i 1

4 quattr 15 quindici 5 cinquanta 101 centouno

o 0

5 cinque 16 sedici 5 cinquantun 1.000 mille

1 o

6 sei 17 diciassette 6 sessanta 1.001 milleuno

0
7 sette 18 diciotto 6 sessantuno 2.000 duemila
1

8 otto 19 diciannov 7 settanta 1.000.000 un milione

e 0

9 nove 20 venti 7 settantuno 1.000.000.000 un

1 miliardo

10 dieci 21 ventuno 8 ottanta

0

NOTĂ: numeralele terminate în ‘–uno’ şi ‘–otto’ pierd ultima vocală la zecimi:

‘trentuno’, ‘ventotto’.

Numeralele ordinale sunt:

1 primo prima primi prime

2 secondo seconda secondi seconde

3 terzo terza terzi terze

4 quarto quarta quarti quarte

5 quinto quinta quinti quinte

6 sesto sesta sesti seste

7 settimo settima settimi settime

8 ottavo ottava ottavi ottave

9 nono nona noni none

10 decimo decima decimi decime

11 undicesimo undicesima undicesimi undicesime

12 dodicesimo dodicesima dodicesimi dodicesime

13 tredicesimo tredicesima tredicesimi tredicesime

20 ventesimo ventesima ventesimi ventesime

21 ventunesimo ventunesima ventunesimi ventunesime

22 ventiduesimo ventiduesima ventiduesimi ventiduesime

23 ventitreesim ventitreesim ventitreesim ventitreesim

o a i e

100 centesimo

1.000 millesimo

1.000.00 milionesimo
0

NOTĂ: pentru a indica o cantitate aproximativă, când nu este precizat

numărul, se foloseşte:

 una decina = circa zece; Verrano a pranzo una decina di persone.

 una dozzina = circa doisprezece; Compra una dozzina di uova.
 una ventina, una trentina = circa douăzeci, treizeci; Ha invitato una
ventina di compagni di scuola.
 un centinaio, un migliaio = circa o sută, o mie; Al convegno verranno un
centinaio di ospiti.

DATA
Pentru exprimarea datei se folosesc numeralele cardinale:

“Quanti ne abbiamo oggi?”

“Oggi ne abbiamo 21”

Excepţie: prima zi a lunii se exprimă cu numeral ordinal.

 Il 1o maggio è la Festa del Lavoro.

Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘il’, iar în faţa denumirii
lunii se aşează prepoziţia ‘di’, şi în faţa anului prepoziţia ‘del’.

NOTĂ: prepoziţia ‘di’ se poate omite, prepoziţia ‘del’ nu.

 Sono nata il 25 (di) agosto del 1978

Data se poate scrie în două moduri diverse: Bergamo, 6/4/2008 = Bergamo, 6

aprile 2008.

ORA
Pentru a întreba ce oră este spunem: ‘Che ore sono?’, ‘Che ora è?’
Răspundem folosind pluralul: ‘sono le due e mezzo’, ‘sono le quattro e un
quarto’

Excepţie: numărul singular se foloseşte numai pentru exprimarea orei unu:

 è l’una meno cinque

 è l’una e un quarto

Atenţie: pentru amiază şi pentru miezul nopţii nu se foloseşte articolul şi

verbul are numărul singular

 È mezzanotte, vado a dormire.

 È mezzogiorno, vado a preparare il pranzo.
 1.00 – È l’una / È l’una in punto
 1.05 – È l’una e cinque
 2.10 – Sono le due e dieci
 3.15 – Sono le tre e un quarto
 4.20 – Sono le quattro e venti
 5.25 – Sono le cinque e venticinque
 6.30 – Sono le sei e mezza
 7.35 – Sono le otto meno venticinque
 8.40 – Sono le nove meno venti
 9.45 – Sono le dieci meno un quarto
 10.50 – Sono le undici meno dieci
 11.55 – Sono le dodici meno cinque
 12.00 – Sono le dodici / Sono le dodici in punto

Pentru a întreba când se va desfăşura un lucru folosim: “A che ora...?”

Răspundem: “All’... / alle”

Pentru a indica un moment al acţiunii se foloseşte prepoziţia ‘di’, chiar şi

atunci când nu este indicată ora:

 Le tre di mattina (3:00)

 Le cinque di pomeriggio (17:00)
 Le dieci e mezza di sera (22:30)
 Di sera
 Di notte

PRONUMELE
PRONUMELE PERSONALE ACCENTUATE

singular io, tu, lui / lei / Lei

plural noi, voi, loro

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim
‘tu’ la singular şi ‘voi’ la plural.

Formulele de politeţe sau formale sunt ‘Lei’ la singular şi ‘Voi’ la plural. Aceste
două forme se folosesc cu verbul la persoana a treia.

Pronumele personale, de obicei, nu se folosesc, deoarece forma verbului

indică deja persoana.

 Dove vivi? – Vivo a Taormina.

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm persoana

pentru a evita ambiguitatea.

 Come vi chiamate? – Io mi chiamo Alessandra e lei si chiama Cristina.

 Che cosa studiate? – Io studio odontoiatria e lei farmacia.

PRONUME PERSONALE NEACCENTUATE -- DATIV ŞI

ACUZATIV
Există două grupe de pronume personale cu funcţie de complement: forme
accentuate cu accent propriu şi forme neaccentuate fără accent.

Pronume Pronume accentuat Acuzativ Pronume neaccentuat Dativ şi Acuzativ

acentuate

io me mi

tu te ti

lui lui, sé lo, gli, ne, si

lei lei, sé la, le, ne, si

Lei Le La

noi noi ci

voi, Voi voi, Voi vi, Vi

loro loro, sé li, le, ne, si

După prepoziţii se folosesc întotdeauna formele accentuate ale pronumelor

personale.

 C’è posta per te.

  Il capo parla molto bene di te.
 Posso venire al mare con te?

Pronume personal neaccentuat. Acuzativ. Exemple:

 Chi è Vittorio? – No lo so. Non lo conosco.

 Chi è Maria? – No lo so. No la conosco.
 Chi sono Vittorio e Maria? – No lo so. No li conosco.
 Dove sono i miei libri? Non li trovo.
 Dove sono le mie scarpe? Non le trovo.

Pronume personal neaccentuat. Dativ. Exemple:

 Mi dai un bacio?
 Claudio ci telefonerà stasera.
 Vi do il mio numero di telefono.
 Le manderò una mail domani.
 Ti ho chiamato ieri, ma non eri a casa.

Forma reflexivă a persoanei a treia singular şi plural este ‘sé’, care se

întăreşte adesea cu ‘stesso’ / ‘stessa’ / ‘stessi’ / ‘stesse’.

NOTĂ: forma ‘se stesso’, nu are accent pe ‘se’.

Exemple:

 Pensa solo a se stesso e non si interessa agli altri.

POZIŢIA PRONUMELOR PERSONALE NEACCENTUATE

Formele accentuate au accent propriu, de aceea nu se alătură verbului,
dimpotrivă formele neaccentuate se alătură verbului sau se aşează în faţa
acestuia, de aceea le putem găsi în următoarele joncţiuni:

a. după un infinitiv (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘potere’, ‘volere’ după

care urmează infinitivul).

NOTĂ: în acest caz infinitivul pierde vocala

 Non posso farlo. Non lo posso fare.

 Il capo vuole vederti. Il capo ti vuole vedere.

a. după gerunziu:

 Parlandogli forse capirebbe.

a. după participiu:
  Silvia ha accettato il contratto di lavoro propostole.

a. după imperativ

 Rispondimi!
 Lasciami in pace, sto lavorando!

a. După negaţie şi în faţa verbului semantic. Excepţie: ‘Loro’ se aşează

întotdeauna în faţa negaţiei.

 Domani ci vedremo alle 15.00. Domani non ci vedremo alle 15.00.

 Ti amo. Non ti amo.

a. Înaintea verbului auxiliar în forme compuse:

 Dove sono i miei libri? -– Li ho messi sul tavolo.

 Hai scritto a Tommaso? –- Sí, gli ho mandato una mail ieri.

PRONUME PERSONALE DUBLATE

Formele accentuate şi neaccentuate se pot ivi şi în perechi:

a. pronumele ‘mi’ / ‘ti’ / ‘si’ / ‘ci’ / ‘vi’ se transformă în ‘–e’, înaintea unui alt
pronume. De asemenea, dacă în propoziţie avem un pronume
neaccentuat în cazul dativ şi acuzativ pronumele din dativ se află
întotdeauna în faţa pronumelui din acuzativ.

 Ti piace questo libro? Te lo regalo.

 Ce lo diranno stasera.

a. Pronumele dublate se scriu individual, cu excepţia persoanei a treia

‘glielo’.

 Le piace questo maglione? Glielo regalo.

 Devi restituire il libro a Renato. Gliel’ho già restituito, me l’aveva chiesto
due settimane fa.

PRONUMELE REFLEXIVE
Unele verbe se folosesc ca pronume reflexive. Aceste verbe pierd ‘–e’ la
infinitiv şi adaugă ‘–si’, de exemplu: chiamarsi, alzarsi, sedersi, pettinarsi.
Poziţia pronumelui reflexiv este aceeaşi ca şi poziţia pronumelor personale
neaccentuate (vedeţi mai sus).

NOTĂ: în timpurile compuse, verbele reflexive au ca verb auxiliar ‘essere’

(acordul participiului cu verbul ‘essere’ găsiţi în secţia dedicată verbelor,
modul indicativ, timpul trecutul apropiat).
Exemplu:

 Si sono svegliati tardissimo.

Pronumele reflexive sunt:

Subiectul Pronumele reflexiv

io mi

tu ti

lui, lei, Le si
i

noi ci

voi vi

loro si

Exemple:

 Mi chiamo Francesco.
 Come ti chiami?
 Come si chiama il tuo amico?
 Dove possiamo sederci?
 Dove ci possiamo sedere?
 Non si è ancora alzata tua sorella?
 Siediti!
 Si sieda!
 Non andartene!
 Maria e Giuseppe si sposeranno a maggio.

PRONUMELE POSESSIVE
Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se
poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi
număr cu substantivul substituit, cu excepţia “loro”.

 (il) mio – (la) mia – (i) miei --(le) mie

 (il) tuo – (la) tua – (i) tuoi – (le) tue
 (il) suo – (la) sua – (i) suoi – (le) sue
 (il) nostro – (la) nostra – (i) nostri – (le) nostre
 (il) vostro – (la) vostra – (i) vostri – (le) vostre
 (il) loro – (la) loro – (i) loro – (le) loro
Exemple:

 Di chi è questa casa? – È mia.

 Mio padre è più ricco del tuo.
 È vostro questo cane? – Sí, è nostro.
 Sono vostre queste cose? – No, non sono nostre. Sono loro.

FORMULA DE POLITEŢE
Ne putem adresa unor persoane în unul sau două moduri diferite:

 tu (persoana a doua singular) pentru persoane cu care suntem în relaţii

familiale sau de prietenie.
 Lei (persoana a treia singular, cu majusculă) pentru persoane cu care
nu avem o relaţie confidenţială şi în celelalte situaţii formale.

Pronumele pentru Lei sunt ‘La’ / ‘Le’.

 Signor Direttore, La prego di scusare l’interruzione, ma è urgente.

NOTĂ: ‘Lei’ este o formă pentru genul feminin, dar dacă ne adresăm unui
bărbat nu se acordă în gen. Formula de politeţe pentru a ne adresa mai
multor persoane este ‘voi’ (persoana a doua plural).

DEMOSTRATIVUL
Adjectivele şi pronumele demostrative se acordă în gen şi număr cu
substantivul. Se folosesc pentru exprimarea distanţei faţă de cel care
vorbeşte.

Aproape:

Masculin (înaintea consoanei) questo, questi

Masculin (înaintea vocalei) quest’

Feminin (înaintea consoanei) questa, queste

Feminin (înaintea vocalei) quest’

Exemple:

 Questo bambino è mio figlio.

 Quest’albero è molto alto.
 Questi libri sono miei.
 Questa stanza è molto bella.
 Quest’albicocca è marcia.
  Queste alunne sono nuove.

Departe:

Masculin (înaintea consoanei) quel, quei

Masculin (înaintea vocalei) quell’, quegli

Masculin (înaintea s+consoană); z; ps; gn; x quello, quegli

Feminin (înaintea consoanei) quella, quelle

Feminin(înaintea vocalei) quell’, quelle

Exemple:

 Quell’albero è molto alto.

 Quello psicologo è un incompetente.
 Quegli agenti di polizia l’avevano già arrestato.
 Quelle cigliegie sono acerbe.
 Quelle api producono moltissimo miele.

NOTĂ: questa + sera/notte/mattina se abreviază

în sta: stasera, stanotte, stamattina.

Oricum ‘questo’ şi ‘quello’ se pot folosi ca pronume demostrative invariabile şi

neutre:

‘Questo’ equivale a ‘questa cosa’

‘Quello’ equivale a ‘quella cosa’

Exemple:

 Cos’è questo? – Questo è un telefono.

 Questo non mi piace.
 Questo è assolutamente impossibile.

>>ESSERE<< ŞI >>STARE<<
Aceste două verbe sunt identice cu verbele:

 ‘to be’ în engleză

 ‘être’ în franceză
 ‘sein’ în germană
 ‘a fi’ în română

Conjugarea la indicativ prezent este:

 ESSER STAR
E E

io sono sto

tu sei stai

lui è sta

lei è sta

Lei è sta

noi siamo stiamo

voi siete state

loro sono stanno

Lor sono stanno

o

Verbul ‘essere’ indică ceva permanent: identitate, profesie, naţionalitate, o

caracteristică permanentă.

Exemple:

 Identitatea: Io sono Elena. Questa è la mia amica Beatrice.

 Aspectul fizic: È molto alto.
 Originea: Siete inglesi o irlandesi? –- Siamo americani.
 Poziţia: Bolzano è vicino a Trento.
 Profesia: I miei fratelli sono ingegneri.
 Caracteristica: Mio marito è cieco.
 Materialul: Questo tavolo è di legno.
 Forma: È rettangolare.
 Culoarea: È verde.
 Marca: È una FIAT.
 Data, ora: Sono le cinque.

Verbul ‘stare’ indică o situaţie sau o stare temporară.

Exemple:

a. Poziţia, cu aceeaşi semnificaţie ca şi verbul ‘rimanere’:

 Quando lavoro sto seduto tutto il giorno.

 Stai qui! Non andare via.
  Vieni a vedere la partita stasera o stai in casa?

a. Starea fizică:

 Come stai oggi? Sto molto meglio, grazie!

 Shh, stà dormendo.
 Ha mangiato un tiramisù scaduto e adesso sta male.

Pentru a exprima dispoziţia cuiva se foloseşte verbul ‘essere’.

Exemplu:

 Sono molto triste.

 Sono felicissima!
 Sono stanco.

NOTĂ: ‘stare’ se foloseşte şi cu per şi infinitiv, cu semnificaţia de a fi ‘pe

punctul de a’: Sto per arrabbiarmi...Sparecchia la tavola! Il film sta per finire.

FRAZELE INTERROGATIVE
Dacă putem răspunde la întrebări cu ‘da’ şi ‘nu’, aceste întrebări nu au o
structură exactă. Pentru a le diferenţia de întrebările cu răspuns pozitiv,
intonaţia are un ton ascendent la sfârşitul propoziţiei:

Exemplu:

 Venite?
 Usciamo a cena per il tuo compleanno?

Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului şi verbului. Ambele

fraze au aceeaşi semnificaţie:

 È arrivato il capo?
 Il capo è arrivato?

Pronumele interogatorii introduc întrebarea şi de aceea se aşează la începutul

frazei.

CHE (ce) Che cosa hai fatto questo fine settimana?

Cuvântul ‘cosa’ îşi pierde sensul în întrebări şi se foloseşte ca pronumele

‘che’. Che (cosa) fai domani? = Cosa fai domani? Are rolul de a preveni tonul
impertinent al întrebării. Înaintea verbelor essere şi avere si foloseşte forma
scurtată cos’: Che cos’hai detto?
CHI (cine) Chi è venuto a trovarti?

COME (cum) Come stai?

DOVE (unde) Dove vai? Vado dove mi pare.

QUANTO masculin singular (cât timp) Quanto tempo vi fermate qui?

QUANTI masculin plural (cât de mult) Quanti figli hai?

QUANTA feminin singular (cât de multă) Quanta frutta mangi alla settimana?

QUANTE feminin plural (cât de multă) Quante figlie hai?

QUANDO (când) Quando sei andato al mare l’ultima volta?

PERCHÉ (de ce) Perché non mi hai chiamato ieri sera?

În limbajul obişnuit se înlocuieşte adesea ‘perché’ cu joncţiunea ‘come

mai’: Perché non me l’hai detto? = Come mai non me l’hai detto?

QUALE (care) Qual è il tuo cappotto?

QUALI masculin şi feminin plural (care) Quali sono le tue scarpe? Quali sono i tuoi
programmi preferiti?

VERBELE
Verbele se împart în trei categorii, în funcţie de terminaţia acestora:

a. Verbe terminate în ‘–are’

 Exemplu: studiare, parlare, giocare, lavorare, cantare

a. Verbe terminate în ‘–ere’

 Exemplu: chiedere, correre, vedere, vivere, scrivere

a. Verbe terminate în ‘–ire’

 Exemplu grupul A: partire, coprire, aprire, sentire, dormire

 Exemplu grupul B: capire, costruire, preferire, spedire, pulire

(Pentru detalii vedeţi al doilea exemplu al secţiei Particularităţi ale conjugării a

treia)

Verbele se conjugă prin substituirea terminaţiei infinitivului (‘-are’, ‘-ere’, ‘-ire’)

cu terminaţia adecvată în funcţie de timp şi persoană. În italiană nu este
necesar să se menţioneze şi pronumele personal, deoarece după terminaţia
verbului se cunoaşte persoana. Există două verbe regulate şi neregulate.

Verbele reflexive adaugă pronumele ‘–si’ la infinitiv, fără vocală.

Exemple:

 pettinare – pettinarsi

* muovere – muoversi * vestire – vestirsi.

= INDICATIVUL PREZENT = indicativo-presente

Io +o studio, parlo, lavoro

Tu +i studi, parli, lavori

Lui/lei/ +a studia, parla, lavora

Lei

Noi +iam studiamo, parliamo, lavoriam

o o

Voi +ate studiate, parlate, lavorate

Loro +ano studiano, parlano, lavorano

Io +o chiedo, scrivo, vedo

Tu +i chiedi, scrivi, vedi

Lui/lei/ +e chiede, scrive, vede

Lei

Noi +iamo chiediamo, scriviamo, vediam

o

Voi +ete chiedete, scrivete, vedete

Loro +ono chiedono, scrivono, vedono

VERBE REGULATE -IRE

Io +o apro, parto, dormo

Tu +i apri, parti, dormi

Lui/lei/ +e apre, parte, dorme
Lei

Noi +iamo apriamo, partiamo, dormiam

o

Voi +ite aprite, partite, dormite

Loro +ono aprono, partono, dormono

În cazul “Io, tu, lui/lei/Lei” şi “loro” accentul se pune întotdeauna la rădăcina

cuvântului, în timp ce la “noi” şi “voi” accentul se pune la sfârşitul cuvântului.

Particularităţi ale primei conjugări:

a. verbele terminate în ‘–care’ (cascare) şi ‘–gare’ (litigare) adaugă un “h”

înaintea terminaţiei “e, i”.

 Indicativul Prezent: io casco, tu caschi etc; io litigo, tu litighi etc.

 Indicativul Viitor: io cascherò, tu cascherai etc; io litigherò, tu
litigherai etc.

b)verbele terminate în ‘–ciare’ (lanciare) şi ‘–giare’ (arrangiare) pierd “i”

înaintea terminaţiilor “e, i”.

 Indicativul Prezent: io lancio, tu lanci etc;

 Indicativul Viitor: io lancerò, tu lancerai etc.

Particularităţi ale conjugării a doua:

a. verbele terminate în ‘–gnere’ pot pierde sau menţine ‘–i’ ale unor
terminaţii ale indicativului (noi) şi conjunctivului (voi).

 Indicativul Prezent: noi spegniamo = noi spegnamo

 Conjunctivul Prezent: voi spegniate = voi spegnate

a. În passato remoto formele ‘–ei’, ‘-è’, ‘-erono’, se înlocuiesc adesea cu

formele ‘–etti’, ‘-ette’, ‘–erono’.

 Io: temei=temetti
 Tu: temesti
 Lui/lei/Lei: temè=temette
 Noi: tememmo
 Voi: temeste
 Loro: temerono=temettero

Particularităţi ale conjugării a treia:

Cea mai mare parte a verbelor în indicativul prezent şi în conjunctivul prezent
al persoanelor “Io, tu, lui/lei/Lei” şi “loro” şi în imperativul persoanelor
“tu, lui/lei/Lei” şi “loro”, introduc grupul de litere ‘–isc-’.

Exemplu:

INDICATIVUL PREZENT CONJUNCTIVUL PREZENT

Io finisco che io finisca

Tu finisci che tu finisca

Lui/lei/ finisce che lui/lei/Lei finisca

Lei

Noi finiamo che noi finiamo

Voi finite che voi finiate

Loro finiscono che loro finiscano

IMPERATIVUL: finisci tu! finisca lui/lei/Lei! finiamo noi! finite voi! finiscano
loro!

VERBE NEREGULATE
a. Cele mai folosite verbe neregulate ale primei conjugări sunt:
b. ANDAR STAR FARE
E E

Io Vado Sto Faccio

Tu Vai Stai Fai

Lei, lei, Va Sta Fa

lui

Noi Andiamo Stiamo Facciam

o

Voi Andate State Fate

Loro Vanno Stanno Fanno

a. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a doua sunt:

 b. POTERE VOLERE DOVERE SAPERE PIACER BERE
E

Io Posso Voglio Devo So Piaccio Bevo

Tu Puoi Vuoi Devi Sai Piaci Bevi

Lei, lei, lu Può Vuole Deve Sa Piace Beve

i

Noi Possiam Vogliam Dobbiam Sappiam Piaciamo Beviam

o o o o o

Voi Potete Volete Dovete Sapete Piacete Bevete

Loro Possono Vogliono Devono Sanno Piaccion Bevono

o

a. Cele mai folosite verbe neregulate ale conjugării a treia sunt:

b. DIRE USCIRE

Io Dico Esco

Tu Dici Esci

Lei, lei, lu Dice Esce

i

Noi Diciam Usciam

o o

Voi Dite Uscite

Loro Dicono Escono

Verbele tenere, porre, trarre, venire, rimanere, salire, valere adaugă un ‘–g-’ la
persoanele “Io” şi “loro”:

TENER PORRE TRARRE VENIRE

E

Io Tengo Pongo Traggo Vengo

Tu Tieni Poni Trai Vieni

Lei, lei, lu Tiene Pone Trae Viene
i

Noi Teniamo Poniam Traiamo Veniam

o o

Voi Tenete Ponete Traete Venite

Loro Tengono Pongon Traggon Vengon

o o o

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se
desfăşoară în prezent sau într-un moment determinat. De asemenea, se
foloseşte pentru exprimarea unor acţiuni care se vor desfăşura cu siguranţă în
viitor.

Exemplu:

 Viviamo a Torino ma lavoriamo a Milano.

 Martedì prossimo non vengo a lezione. Vado a Napoli.
 La prossima settimana parto per le vacanze.

PREZENTUL CONTINUU (STARE + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii se foloseşte indicativul
prezent al verbului ‘stare’ + gerunziu. Gerunziul se formează adăugând
terminaţia ‘–ando’ (verbelor terminate în ‘–are’) sau ‘-endo’ (verbelor terminate
în ‘–ere’, ‘-ire’).

Exemplu:

 Adesso sto mangiando, ti richiamo più tardi.

 Che cosa stai facendo? – Niente di particolare, sto guardando un film.

TRECUTUL APROPIAT
Se formează în general cu indicativul prezent al verbului ‘avere’ şi cu
participiul verbului principal. În unele cazuri se foloseşte indicativul prezent al
verbului ‘essere’.

Indicativul prezent al verbului ‘avere’:

io ho – tu hai – lui/lei/Lei ha
noi abbiamo – voi avete – loro hanno
Indicativul prezent al verbului ‘essere’:

io sono – tu sei – lui/lei/Lei è

noi siamo – voi siete – loro sono

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ato’ (verbe terminate în ‘–are’), ‘–uto’

(verbe terminate în ‘–ere’), ‘-ito’ (verbe terminate în ‘-ire’).

Exemplu:

 mangiare – mangiato
 bere – bevuto
 dormire – dormito

Unele verbe au participiul trecut neregulat:

Exemple:

 accendere – acceso
 aprire – aperto
 bere – bevuto
 chiedere – chiesto
 chiudere – chiuso
 correggere – corretto
 correre – corso
 cuocere – cotto
 decidere – deciso
 dire – detto
 dividere – diviso
 essere – stato
 fare – fatto
 leggere – letto
 mettere – messo
 morire – morto
 muovere – mosso
 nascere – nato
 nascondere – nascosto
 offrire – offerto
 perdere – perso
 piacere – piaciuto
 piangere – pianto
 porre – posto
 prendere – preso
 ridere – riso
 rimanere – rimasto
 risolvere – risolto
 rispondere – risposto
  rompere – rotto
 scegliere – scelto
 scrivere – scritto
 succedere – successo
 togliere – tolto
 tradurre – tradotto
 uccidere – ucciso
 vedere – visto (veduto)
 venire – venuto
 vincere – vinto

Participiul trecut cu verbul ‘essere’ se foloseşte:

a. cu verbe intranzitive, care nu au complement direct.

 Ieri sera siamo riusciti a vedere tutto il film.

a. cu verbe de

 stare: stare rimanere ...

 mişcare: andare, venire, tornare ...
 schimbare a stării: diventare, nascere, morire ...

a. cu verbe reflexive:

 Mi sono alzato.
 Si sono vestiti in fretta e sono scappati.

a. Cu următoarele verbe
comune: bastare, piacere, sembrare, accadere, parere, succeder
e, costare, mancare, dipendere, dispiacere, toccare, occorrere.

 Sono bastati dieci minuti per tornare a casa.

 Queste scarpe mi sono costate un occhio della testa!

NOTĂ: cu verbul ‘essere’ participiul se acordă cu subiectul în gen şi număr, cu

verbul ‘avere’ nu.

Exemplu:

 Siamo tornati dalle vacanze da poco e non abbiamo voglia di lavorare.

 Gloria ha ordinato un gelato enorme.

Excepţie: Verbul ‘avere’ se acordă întotdeauna cu pronumele ‘lo’, ‘la’, ‘l’’, ‘li’,
‘le’.

Exemple:
  È da tanto tempo che non vedi Silvia e Daniela?
 No, perché? Le ho viste ieri.

Trecutul apropiat se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a
terminat, sau care poate avea încă o legătură cu prezentul.

Exemple:

 Ieri sera ho mangiato troppo e non sono riuscito a dormire tutta la notte!
 Hai finito di fare i compiti?
 Che cosa hai mangiato oggi?
 Sei mai stato in Spagna?
 Hai già pagato la bolletta del telefono?

NOTĂ: Trecutul apropiat se foloseşte îndeosebi în italiana obişnuită a Italei de

Nord, exprimând orice acţiune trecută, substituind passato remoto, care se
foloseşte numai în formă scrisă. În sudul Italiei Passato Remoto se foloseşte
însă şi pentru acţiuni tocmai terminate.

TIMPUL TRECUT-PASSATO REMOTO

Terminaţiile regulate sunt:

Verbe în –are Verbe în –ere Verbe în –ire (grupa Verbe în –ire (grupa b)
a)

Io parlai vendei/vendetti sentii finii

Tu parlasti vendesti sentisti finisti

Lei, lei, lu parlò vendé/vendette sentí finí

i

Noi parlammo vendemmo sentimmo finimmo

Voi parlaste vendeste sentiste finiste

Loro parlarono venderono/ sentirono finirono

vendettero

Verbele ‘essere’ şi ‘avere’ formează Passato Remoto neregulat:

ESSER AVERE
E

Io fui ebbi
Tu fosti avesti

Lei, lei, lu fu ebbe

i

Noi fummo avemm

o

Voi foste aveste

Loro furono ebbero

NOTĂ: formele neregulate se referă, în general, numai la persoanele

io, lui/lei, loro, la celelalte persoane se menţine rădăcina infinitivului.

Exemple:

 ROMPERE: Io ruppi – Tu rompesti – Lei, lei, lui ruppe – Noi rompemmo

– Voi rompeste – Loro ruppero

Cele mai folosite verbe neregulate:

 bere: bevvi
 cadere: caddi
 chiedere: chiesi
 conoscere: conobbi
 correre: corsi
 dare: diedi
 decidere: decisi
 fare: feci
 mettere: misi
 nascere: nacqui
 perdere: persi
 prendere: presi
 rendere: resi
 rispondere: risposi
 rompere: ruppi
 sapere: seppi
 scrivere: scrissi
 spegnere: spensi
 stare: stetti
 tenere: tenni
 vedere: vidi
 venire: venni
 vivere: vissi
 volere: volli
Passato Remoto se foloseşte pentru descierea unei acţiuni desfăşurate în
trecut şi care nu continuă în prezent.

Exemple:

 Alla fine degli anni sessanta l’uomo mise piede sulla luna.
 Quando scoprì l’America Cristoforo Colombo? Nel 1492, quando fece il
suo primo viaggio.

IMPERFECTUL

Verbe în - Verbe în -ere Verbe în -ire

are

Io studiavo bevevo partivo

Tu studiavi bevevi partivi

Lei, lei, lu studiava beveva partiva

i

Noi studiavamo bevevamo partivamo

Voi studiavate bevevate partivate

Loro studiavano bevevano partivano

Imperfectul verbului ‘essere’ este neregulat:

ESSERE

Io ero

Tu eri

Lei, lei, lui

era

Noi eravamo

Voi eravate

Loro erano

Imperfectul se foloseşte:
 a. Pentru exprimarea unor acţiuni care sau desfăşurat în acelaşi timp sau
a unei acţiuni întrerupte de o alta.

 Mentre la nonna guardava la televisione, il nonno leggeva il giornale.

 Mentre facevo la doccia è squillato il telefono.

a. Pentru exprimarea unei acţiuni regulate sau repetate din trecut.

 Da piccola andavo spesso al cinema con mio padre.

VIITORUL
Verbele regulate ale primei conjugări la viitorul simplu transformă vocala
‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.
CANTARE CREDERE SENTIRE FINIRE

Io canterò crederò sentirò finirò

Tu canterai crederai sentirai finirai

Lei, lei, lu canterà crederà sentirà finirà

i

Noi canteremo crederemo sentiremo finiremo

Voi canterete crederete sentirete finirete

Loro canterann crederann sentirann finirann

o o o o

NOTĂ: prima şi a treia persoană singular au accent grafic.

ESSER AVERE
E

Io sarò avrò

Tu sarai avrai

Lei, lei, lu sarà avrà

i

Noi saremo avremo

Voi sarete avrete

Loro saranno avrann
o

Verbele regulate ale viitorului pot:

 pierde vocala infinitivului: andare > andrò; dovere > dovrò; potere >
potrò; sapere > saprò; vivere > vivrò
 pierde vocala infinitivului şi transformă ‘l’sau ‘n’ a rădăcinii în
‘rr’: rimanere > rimarrò; tenere > terrò; venire > verrò; volere > vorrò.
NOTĂ: bere > berrò
 menţine vocala ‘a’ a infinitivului: dare > darò; fare > farò; stare > starò

NOTĂ: la verbele care se termină în ‘-care’ / ‘-gare’, se adaugă un ‘-h-’

înaintea ‘–e’.

 cercare – cercherò
 spiegare – spiegherò

Verbele care se termină în ‘-ciare’ / ‘-giare’ pierd ‘-i-’.

 Annunciare – annuncerò
 mangiare – mangerò

Viitorul Simplu se foloseşte:

a. Pentru exprimarea unei acţiuni care sa va desfăşura în viitor.

 Fra due settimane tornerò a casa.

a. Pentru exprimarea unei incertitudini, unui dubiu cu legătură în prezent.

 Che cosa penseranno di me i tuoi genitori?

a. Pentru exprimarea unei supoziţii.

 Sarai stanco, vai a letto!

NOTĂ: Viitorul simplu se înlocuie cu indicativul prezent, menţinându-se

valoarea viitorului.

 Quest’estate vado in vacanza in Turchia.

CONDIŢIONALUL
Condiţionalul simplu se formează ca şi viitorul simplu şi anume, prin
adăugarea terminaţiei condiţionalului la rădăcina infinitivului verbului.
Terminaţia transformă ‘–a’ a infinitivului ‘-are’ în ‘–e’.
 CANTARE CREDERE SENTIRE FINIRE

Io canterei crederei sentirei finirei

Tu canteresti crederesti sentiresti finiresti

Lei, lei, lu canterebbe crederebbe sentirebbe finirebbe

i

Noi canteremmo crederemmo sentiremmo finiremmo

Voi cantereste credereste sentireste finireste

Loro canterebber crederebber sentirebber finirebber

o o o o

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: ‘andr-’, ‘rimarr-’, ‘berr-’; ‘dar-’.

 Potremmo comprare una macchina nuova.

Condiţionalul se foloseşte şi:

a. pentru exprimarea unei rugăminţi sau dorinţe în mod politicos:

 Mi daresti il numero di tua sorella, per favore?

 Vorrei tanto andare al mare!

a. pentru exprimarea unui dubiu:

 Non so se Giovanni verrebbe a cena da noi stasera, è tardi per

avvisarlo.

a. pentru exprimarea unei informaţii neconfirmate:

 Il Primo Ministro inglese arriverebbe in Italia il mese prossimo.

a. pentru exprimarea unei acţiuni ipotetice cu ‘se’ şi Conjunctivul Imperfect

sau

Trapassato:

 Andrò in vacanza a Riccione se avrò abbastanza soldi.

 Ora non avrei più la febbre se avessi preso qualche antibiotico.
 Se avessi abbastanza soldi, andrei in vacanza alle Maldive.
 Se avessi avuto abbastanza soldi, sarei andato in vacanza alle Maldive.
 Se avessi preso qualche antibiotico, ora non avrei più la febbre.
 a. pentru o exprimare foarte politicoasă cu construcţia: Potrei/vorrei +
infinitiv

 Potrei avere un kilo di pane, per favore?

 Potresti dirmi che ore sono, per favore?
 Vorrei un’acqua tonica con ghiaccio e limone, grazie.

FORMA PASIVĂ
Forma pasivă se formează cu auxiliarul ‘essere’ (la timpuri diferite) şi
participiul trecut. Prepoziţia ‘da’ introduce întotdeauna persoana care execută
acţiunea şi cu care se acordă în gen şi număr (da + articol hotărât).

 Riccardo Borsellino è stato condannato dal giudice a tre anni di carcere

per rapina a mano armata.
 Parma fu fondata dai Romani.
 Oggi l’inglese è studiato nella maggior parte dei paesi.

NOTĂ: se poate construi şi cu verbul ‘venire’ (la timpuri diferite) şi participiul

trecut, având aceeaşi semnificaţie ca şi ‘essere’.

 Oggi l’inglese viene studiato nella maggior parte dei paesi.

Forma pasivă cu verbul ‘andare’(la timpuri diferite) şi participiul trecut, în

general, are semnificaţia lui ‘dovere’.

 L’ultimo film di Bernardo Bertolucci va visto (= deve essere visto)

appena esce; dicono che sia un capolavoro.
 Il divieto di fumare andrebbe esteso (= dovrebbe essere esteso) a tutti i
locali pubblici anche all’estero.

Pasivul se formează numai cu un verb tranzitiv care are complement direct.

 Il bambino è stato morso da un cane.

Mai este posibilă substituirea pasivului cu ‘essere’, ‘venire’ şi ‘andare’ cu

particula reflexivă ‘si’ + forma activă a verbului. Verbul se acordă cu numele
determinat.

 A Firenze si insegna l’italiano a stranieri in molte scuole.

 Sulle Alpi si trovano molti funghi.
 In Italia si spendono molti soldi per costruire nuove autostrade.

NOTĂ: în timpurile compuse auxiliarul este întotdeauna ‘essere’ şi participiul

trecut se acordă în gen şi număr cu numele determinat.

 Si sono viste cose molto interessanti all’ultimo Festival di Venezia.

NOTĂ: în cazul lui ‘si’ impersonal + verbul reflexiv, particula reflexivă ‘si’ se
schimbă în ‘ci’.

 In vacanza ci si alza sempre tardi.

CONJUNCTIVUL PREZENT
(= subjonctiv în alte limbi)

Pentru costruirea conjunctivului prezent al verbelor regulate se foloseşte

vocala corespunzătoare fiecărui grup.

Infinitiv ‘–are’: Conjunctiv Prezent ‘–i’

Infinitiv ‘–ere’ / ‘-ire’: Conjunctiv Prezent ‘-a’

PARLARE Verbe în –are BERE/DORMIRE Verbe în –ere şi -

ire

Io parli viva dorma

Tu parli viva dorma

Lei, lei, lu parli viva dorma

i

Noi parliamo viviamo dormiam

o

Voi parliate viviate dormiate

Loro parlino vivano dormano

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează tot

conjunctivul prezent tot la fel de neregulat.

Prima conjugare:
ANDAR DAR FARE STAR
E E E

Io vada dia faccia stia

Tu vada dia faccia stia

Lei, lei, lu vada dia faccia stia

i
Noi andiamo diam facciam stiamo
o o

Voi andiate diate facciate stiate

Loro vadano diano facciano stiano

Conjugarea a doua:

BERE DOVERE PIACERE POTER SAPERE VOLER

E E

Io beva debba piaccia possa sappia voglia

Tu beva debba piaccia possa sappia voglia

Lei, lei, lu beva debba piaccia possa sappia voglia

i

Noi beviam dobbiam piacciam possiam sappiam vogliam

o o o o o o

Voi beviate dobbiate piacciate possiate sappiate vogliate

Loro bevano debbano piacciano possano sappiano vogliano

Conjugarea a treia:

DIRE USCIR
E

Io dica esca

Tu dica esca

Lei, lei, lu dica esca

i

Noi diciam usciamo

o

Voi diciate usciate

Loro dicano escano

Verbele neregulate cele mai folosite cu care se formează timpuri compuse
sunt:

TENER PORRE TRARR VENIR

E E E

Io tenga ponga tragga venga

Tu tenga ponga tragga venga

Lei, lei, lu tenga ponga tragga venga

i

Noi teniamo poniam traiamo veniam

o o

Voi teniate poniate traiate veniate

Loro tengano pongan traggan vengan

o o o

‘Essere’ şi ‘avere’ au neregularitate proprie:

ESSERE sia – sia – sia – siamo – siate – siano

AVERE abbia – abbia – abbia – abbiamo – abbiate – abbiano

IMPERATIVUL
IMPERATIVUL POZITIV

Modul imperativ pozitiv are de regulă trei persoane.

 Prendi! (Tu)
 Prendiamo! (Noi)
 Prendete! (Voi)

Imperativul pozitiv se formează cu indicativul prezent, cu excepţia persoanei a

doua singular a verbelor primei conjugări, care adaugă vocala ‘-a’.

INDICATIVUL PREZENT Tu mangi.

IMPERATIVUL POZITIV Mangia! (Tu)

Dimpotrivă, pentru imperativul pozitiv a formei de politeţe Lei/Loro se

foloseşte persoana a treia singular şi plural a conjunctivului prezent, aceste
forme sunt rar folosite.

Exemple:
  (Lei) Lavori! Altrimenti dovremo licenziarla.
 Si accomodi pure signora, l’avvocato arriverà tra poco.<<

Verbe neregulate:

AVERE Abbi! Abbiamo! Abbiate!

ANDAR Va! Andiamo! Andate!

E

DIRE Di’! Diciamo! Dite!

SAPERE Sappi! Sappiamo! Sappiate!

ESSERE Sii! Siamo! Siate!

DARE Da! Diamo! Date!

FARE Fa! Facciamo! Fate!

STARE Sta’! Stiamo! State!

Pronumele accentuate împreună cu “ne” şi “ci”, se adaugă la persoana a doua

singular şi plural a verbului.

Exemple:

 Ricordiamoci di chiudere la porta a chiave.

 Passami l’acqua, per favore!
 Parlagliene tu per primo!

Cu forma de politeţe (Lei/Loro) se aşează în faţa verbului.

Exemple:

 Lo guardi attentamente e mi dica se lo riconosce.

NOTĂ: dacă pronumele accentuat împreună cu “ne” şi “ci” se adaugă la

persoana a doua singular al unui verb neregulat, este necesar să se dubleze
consoana pronumelui.

Exemple:

 ANDARE + CI – VACCI: Vacci piano con quel vino! (= non berne

troppo)
 DARE + LE – DALLE: Dalle una mano a sollevare la valigia! (= aiutala)
 FARE + MI – FAMMI: Fammi un favore e spegni la luce!
  STARE + CI – STACCI: Stacci attento, è uno sport pericoloso! (= fai
attenzione)
 DIRE + MI – DIMMI: Dimmi come ti chiami, non fare il capriccioso!

Excepţii: cu “gli” nu se dublează “g”.

 Dagli il mio numero di telefono e digli di chiamarmi al più presto!

IMPERATIVUL NEGATIV

Imperativul negativ se formează adăugând “non” înaintea imperativului pozitiv,

dar modul verbului se schimbă în funcţie de persoană:

Persoana a doua singular se formează cu “non” înaintea infinitivului:

 Non prendere le pastiglie prima dei pasti!

 Non parlarmi adesso, devo risolvere questo problema.

Persoana a doua plural se formează cu indicativul prezent:

 Non prendete le pastiglie prima dei pasti!

Persoana a treia singular şi plural se formează cu conjunctivul prezent:

 (Lui/Lei) Non prenda le pastiglie prima dei pasti!

 (Loro) Non prendano le pastiglie prima dei pasti!

Pronumele în modul imperativ negativ se aşează în faţa verbului sau după

acesta, cu excepţia persoanei a doua singular (infinitiv + pronume).

 Non ditelo a mia madre!/ Non lo dite a mia madre!

Observaţii speciale
BISOGNA + Infinitivul

Bisogna + Infinitiv se foloseşte pentru exprimarea (în mod impersonal)a unei

obligaţii sau necesităţi de a face ceva. Are aceeaşi semnificaţie ca: È
NECESSARIO + INFINITIV.

 Prima bisogna pelare le patate e poi bisogna friggerle. Mai întâi este
necesar să curăţaţi cartofii şi apoi să îi prăjiţi.

>>CI<< şi >>NE<<

‘CI’ poate avea diverse semnificaţii, în funcţie de contextul în care se află:

a. exprimă locul cu sensul de aici, acolo.

  Sei mai stato a Roma? Sì, ci sono stato due anni fa.

a. exprimă un argument în cazul verbelor care se leagă cu prepoziţiile

“a...”, “su...” având semnificaţia de “a questo, a ciò”; su questo, su ciò”;
“a lui/lei/loro”, “su lui/lei/loro”.

 Hai pensato al regalo per Roberta? Sì, ci ho pensato, ma non mi è

venuto in mente niente.
 Posso contare sulla tua presenza al congresso? Sì, ci puoi contare.

‘NE’ substituie un complement sau o frază întreagă introdusă de “di” sau “da”,
având semnificaţia:

a. di questo, di ciò:

 Ti ricordi di Elsa? Sì, me ne ricordo bene.

a. da questo, da ciò; da lui/lei/loro, di lui/lei/loro:

o Chi mi aveva detto che tornerai presto in Italia? Ah, sì, me ne ha
parlato Marta.
b. da questo luogo:
o Sono stato a Chieti. Ne sono appena tornato.

În timpuri compuse participiul se acordă cu numele înlocuit de particula ne.

 Quanti libri hai letto quest’estate? Ne ho letti cinque.

 Quanti turisti arriveranno quest’estate in Italia? Non si sa, ma finora ne
sono arrivati due milioni.

Dar participiul nu se acordă cu complementul introdus de “di”.

 Avete parlato di affari a cena? No, non ne abbiamo parlato.

Ne se foloseşte, de asemenea, pentru exprimarea unei părţi a unei cantităţi,

unui grup sau a unui întreg şi substituie un substantiv.

 Quante sigarette fumi al giorno? Non molte, ne fumo solo quindici.

 Quanti film di Fellini hai visto? Non ne ho visto nessuno.

Ne se foloseşte în locuţiuni verbale:

 Non ne posso più, sono stanchissimo.

 Ciao. Me ne vado.

>>C’È<< şi >>CI SONO<<

Se foloseşte pentru a exprima existenţa, prezenţa cuiva sau a unui lucru.

FORMA AFIRMATIVĂ SINGULAR: CI + È = C’È.

 Sul tetto c’è un gatto.

FORMA AFIRMATIVĂ PLURAL: CI SONO.

 Sul tetto ci sono due gatti.