CUPRINS:

 SUBSTANTIVUL
o Formarea pluralui
o Articolele
o Tipuri de substantive
 ADJECTIVUL
o ADJECTIVELE POSESIVE
 ADVERBELE
 COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
o COMPARATIVUL
o SUPERLATIVUL
 NUMERALELE
 DATA
 ORA
 PRONUMELE
o PRONUMELE PERSONAL
o PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE
o PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI
INDIRECT
 Poziţia pronumelor însoţite
o PRONUMELE REFLEXIVE
o PRONUME POSESIVE
 ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE
 Ser şi Estar
 FRAZELE INTERROGATIVE
 VERBELE
o INDICATIVUL PREZENT
 VERBELE REGULATE -AR
 VERBELE REGULATE -ER
 VERBELE REGULATE -IR
 VERBELE NEREGULATE
 FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT
o PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO
o VIITORUL
 Folosirea viitorului
o CONDIŢIONALUL
 EXPRIMAREA OBLIGAŢIEI ŞI A NECESITĂŢII
  TENER QUE + Infinitiv
 HAY QUE + Infinitiv
 FORMA PASIVĂ
 PREZENTUL CONJUNCTIVULUI
 IMPERATIVUL
 Imperativul afirmativ
 Imperativul negativ
 SUBJONCTIVUL IMPERFECT

SUBSTANTIVUL
Substantivele pot fi de gen masculin sau feminin.

Exemple:

 Masculin: niño, hombre, teléfono, profesor

 Feminin: niña, mujer, casa, profesora

Formarea pluralui
Dacă un substantiv se termină în vocală, se adaugă ‘s’. Dacă se termină în
consoană se adaugă ‘es’.

Exemple:

 Masculin: niños, hombres, teléfonos, profesores

 Feminin: niñas, mujeres, casas, profesoras

Articolele
Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

Singular el

Plural los

Exemple:

Singula Plural
r
el niño los niños

el los
hombre hombres

el los
teléfono teléfonos

el los
profeso profesores
r

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

Singular la

Plural las

Exemple:

Singular Plural

la niña las niñas

la mujer las mujeres

la casa las casas

la las
profesora profesoras

Articolele nehotărâte de gen masculin sunt:

Singular un

Plural unos

Exemple:
un niño unos niños

un hombre unos hombres

un teléfono unos teléfonos

un unos
profesor profesores

Articolele nehotărâte de gen feminin sunt:

Singular una

Plural unas

Exemple:

Singular Plural

una niña unas niñas

una mujer unas mujeres

una casa unas casas

una unas
profesora profesoras

Tipuri de substantive
Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: el
niño; el teléfono; el periódico; el banco; el cambio; el dinero; el edificio un
diccionario; un abrigo; un libro; un piso; un baño; un litro; un ejemplo

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt cel mai ades de gen feminin: la
niña; la casa; la ventana; la puerta; la mesa; la luna; la boca una revista; una
palabra; una sonrisa; una taza; una camisa; una carretera
Excepţii: el día; el mapa; el idioma; el programa; substantivele care se termină
în ‘-ema’ (de exemplu: el problema; el tema; el sistema)

Substantivele care se termină în ‘–dad’, ‘-tad’, ‘-ión’ sunt cel mai ades de gen
feminin: una ciudad; la libertad; la igualdad; la televisión; una conversación;
una nación

Numai puţine substantive feminine cu ‘a’ sau ‘ha’ accentuat la începutul

cuvântului se uneşte (la singular) cu articolul ‘el’ sau ‘un’: el agua, el ala, el
alma, un área, el hambre

Există substantive care pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin:

Terminate în ‘–ista’: un/una turista, el/la economista, el/la artista, un/una

tenista

Terminate în ’–ante’: el/la cantante, un/una representante, el/la estudiante

Pentru substantivele terminate în ‘–e’ sau într-o consoană nu există nici un fel
de reguli. el coche, la calle; el golpe, la gripe; el arroz, la voz; el fin, la crin

NOTA 1: Există o tendinţă modernă de a crea genul feminin din substantive

care în trecut au fost de genul masculin (de exemplu: el abogado –- la
abogada, el médico -– la médica). O altă tendinţă modernă este de a nu folosi
genul masculin dacă nu se cunoaşte sxul persoanei. Pentru aceasta se
folosesc diferite forme. De exemplu: el/la pasajer/a, sau se repetă ambele
forme (el pasajero o la pasajera).

De obicei, se foloseşte numărul plural masculin dacă este vorba de o pereche

sau un grup de persoane alcătuit din bărbaţi şi femei.

De exemplu:

 el padre y la madre – los padres

 el rey y la reina – los reyes
 la abuela y el abuelo --los abuelos
 la tía y el tío – los tíos
 dos niños y ocho niñas – diez niños

O altă tendinţă modernă este de a evita folosirea pluralului comun şi folosirea

joncţiunii: los pasajeros y las pasajeras; los/las pasajeros/as; l@s pasajer@s
NOTA 2:

 A + EL se abreviază în AL: Voy a el cine. = Voy al cine.

 DE + EL se abreviază în DEL: Voy de el hotel a el cine. = Voy del hotel
al cine.

ADJECTIVUL
Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se
aşează cel mai ades după substantivul determinat. Adjectivele care se
termină în consoană, în ‘–ista’, sau în ‘e’ nu au gen feminin şi masculin.
Schimbă numai numărul.

Forma masculină singular:

 un coche bonito
 un niño simpático
 el hombre rico
 el ministro nuevo
 un libro interesante
 el autobús azul
 un político nacionalista

Forma feminină singular:

 una casa bonita

 una niña simpática
 la mujer rica
 la ministra nueva
 una clase interesante
 la casa azul
 una ministra pacifista

Adjectivele ‘bueno’, ‘malo’, ‘grande’ se pot afla în faţa substantivului. În acest

caz, masculinul singular al ‘bueno’ şi ‘malo’ se schimbă în ‘buen’ şi ‘mal’ şi
‘grande’ se schimbă în ‘gran’ la masculin şi feminin.

Exemple:

 un día bueno – un buen día

 tiempo malo – mal tiempo
 un problema grande – un gran problema
  una parte grande – una gran parte

Numărul plural se formează după aceleaşi reguli ca şi sustantivul:

 adăugând ‘s’ dacă adjectivul se termină în vocală ‘o’,‘a’, ‘e’

 adăugând ‘es’ dacă adjectivul se termină în consoană.

Forma masculină plural:

 unos coches bonitos

 unos niños simpáticos
 los hombres ricos
 los ministros nuevos
 unos libros interesantes
 los autobuses azules

Forma femenină plural:

 unas casas bonitas

 unas niñas simpáticas
 las mujeres ricas
 las ministras nuevas
 unas clases interesantes
 las casas azules

Adjectivele care exprimă naţionalitatea şi care sunt terminate în consoană

adaugă un ‘a’ pentru a forma femininul:

Singular Plural

español- españoles-
española españolas

inglés-inglesa ingleses-inglesas

francés-francesa franceses-francesas

Unele au gen invariabil: iraní, iraquí, belga, estadounidense, canadiense

Celelalte respectă regulile de formare a genului:

Singular Plural

italiano-italiana italianos-italianas

checo-checa checos-checas

noruego-noruega noruegos-noruegas

eslovaco- eslovacos-
eslovaca eslovacas

ADJECTIVELE POSESIVE
În spaniolă, adjectivele posesive se acordă cu substantivul determinat. Toate
adjectivele posesive se acordă în număr. La prima şi a doua persoană plural
se acordă şi în gen.

Pronume Posesivul Singular Posesivul Plural

Yo mi mis

Tú tu tus

Él, ella, usted su sus

Nosotros / nuestro, nuestra nuestros,

Nosotras nuestras

Vosotros / Vosotras vuestro, vuestra vuestros, vuestras

Ellos, ellas ustedes, su sus

Exemple:

 mi hermano, mi hermana, mis hermanos, mis hermanas

 tu amigo checo, tu amiga checa, tus amigos checos, tus amigas checas
 nuestro piso, nuestra casa, nuestros profesores, nuestras profesoras
 vuestro hotel, vuestra ciudad, vuestros pasaportes, vuestras maletas
 su pueblo, su ciudad, sus libros, sus casas

NOTĂ: ‘su’ / ‘sus’ se pot referi la: él, ella, usted, ellos, ellas sau ustedes
(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată
pronumelor).

ADVERBELE
Multe adverbe se formează direct din adjective. Se adaugă ‘–mente’ la genul
feminin al adjectivului:

rápida –- rápidamente, precisa –- precisamente, segura –- seguramente

Dacă adjectivul nu are gen feminin, se adaugă `–mente’ la forma singulară

invariabilă:

 fácil –- fácilmente
 total -– totalmente
 simple -– simplemente
 real -– realmente

COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
COMPARATIVUL
a. Pentru a compara lucruri diferite se foloseşte más / menos que

 Madrid es más grande que Salamanca. – Salamanca es menos grande

que Madrid.
 La ciudad es más ruidosa que el campo. – El campo es menos ruidoso
que la ciudad.
 Nosotros trabajamos más que vosotros. – Vosotros trabajáis menos
que nosotros.
 Mi hermano tiene más dinero que yo. – Yo tengo menos dinero que mi
hermano.

a. Pentru a exprima egalitatea a două lucruri se foloseşte:

Adjective şi adverbe: ‘igual de ... que’, sau ‘tan ... como’

 Paco es igual de alto que Juan.

 Paco es tan alto como Juan.

Cu verbele: ‘igual ... que’ şi ‘tanto ... como’

  Mi hija se llama igual que mi madre.
 Mi hijo come tanto como su padre.

SUPERLATIVUL
‘más’ şi ‘menos’ se folosesc şi pentru a face diferenţa dintre o persoană sau
un lucru faţă de un grup:

 Pepe es el alumno más inteligente de la clase.

 El Monte Everest es la montaña más alta del mundo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu
altele, se foloseşte ‘muy + adjectiv’ sau ‘-ísimo / -ísima / -ísimos -ísimas<<’

 muy guapo – guapísimo

 muy grande – grandísimo
 muy alta – altísima
 muy delgados – delgadísimos
 muy caras – carísimas

Bueno, malo, grande, pequeño, bien şi mal au forme neregulate:

 más bueno / más bien = mejor

 más malo / más mal = peor
 más grande = mayor
 más pequeño = menor

NUMERALELE
0 cero 11 once 30 treinta 81 ochenta y
uno

1 uno 12 doce 31 treinta y uno 90 noventa

2 dos 13 trece 40 cuarenta 91 noventa y

uno

3 tres 14 catorce 41 cuarenta y uno 100 cien

4 cuatr 15 quince 50 cincuenta 101 ciento uno

o
5 cinco 16 dieciséis 51 cincuenta y 1.000 mil
uno

6 seis 17 diecisiete 60 sesenta 1.001 mil uno

7 siete 18 dieciocho 61 sesenta y uno 2.000 dos mil

8 ocho 19 diecinuev 70 setenta 1.000.000 un millón

e

9 nueve 20 veinte 71 setenta y uno

10 diez 21 veintiuno 80 ochenta

Cuvântul cien se utilizează numai pentru exprimarea numeralului 100 (de

exemplu ‘Cien euros’). Pentru celelalte se foloseşte: ciento uno, ciento dos,
etc.

‘y’ se foloseşte în zecimi începând de la treizeci: treinta y uno, cuarenta y uno,

cincuenta y uno, sesenta y uno, setenta y uno, ochenta y uno, noventa y uno.

Numeralele nu au gen cu excepţia sutelor:

 200 doscientos hombres -– doscientas mujeres

 300 trescientos – trescientas
 400 cuatrocientos – cuatrocientas
 500 quinientos – quinientas
 600 seiscientos – seiscientas
 700 setecientos – setecientas
 800 ochocientos – ochocientas
 900 novecientos – novecientas

Până la numărul 10 numeralele ordinales sunt:

1º primero primera primeros primeras

2ª segund segund segundo segunda

o a s s

3ª tercero tercera terceros terceras

4º cuarto cuarta cuartos cuartas

5º quinto quinta quintos quintas

6º sexto sexta sextos sextas

7º séptimo séptima séptimos séptimas

8º octavo octava octavos octavas

9º noveno novena novenos novenas

10º décimo décima décimos décimas

Începând cu numărul 11 numeralele ordinale se folosesc rar. Se folosesc

numeralele cardinale.

 “Carlos V” se lee Carlos Quinto.

 “Alfonso XIII” se lee Alfonso Trece.

DATA
Data se exprimă cu ajutorul numeralelor cardinale.

“¿Qué día es hoy?”

“Tres de abril.”

Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘el’ şi se adaugă

prepoziţia ‘de’ înaintea denumirii lunii şi anului.

“Yo nací el 3 de marzo de 1968.”

Articolul ‘el’ se foloseşte şi pentru zilele săptămânii: “El viernes voy al

oculista.”

ORA
Întrebarea pentru oră este întotdeauna la singular: ‘¿Qué hora es?’
Răspundem întotdeauna la plural: ‘Son las dos.’, cu excepţia orei unu: ‘Es la
una.’
Pentru a afla când se produce o acţiune folosim: “¿A qué hora......?” Şi
răspundem: “A la / las.....”

Pentru a exprima ora folosim:

 1.00 – Es la una / Es la una en punto

 1.05 – Es la una y cinco
 2.10 – Son las dos y diez
 3.15 – Son las tres y cuarto
 4.20 – Son las cuatro y veinte
 5.25 – Son las cinco y veinticinco
 6.30 – Son las seis y media
 7.35 – Son las ocho menos veinticinco
 8.40 – Son las nueve menos veinte
 9.45 – Son las diez menos cuarto
 10.50 – Son las once menos diez
 11.55 – Son las doce menos cinco
 12.00 – Son las doce / Son las doce en punto

Pentru a exprima um moment din cursul zilei folosim prepoziţia ‘de’:

 Las tres de la mañana (3:00)

 Las cinco de la tarde (17:00)
 Las diez y media de la noche (22:30)

Dacă nu este stabilită ora, folosim prepoziţia ‘por’ înaintea părţii zilei:

 Por la mañana
 Por la tarde
 Por la noche

PRONUMELE
PRONUMELE PERSONAL

Singular Plural

yo nosotros /
nosotras

tú vosotros / vosotras
él, ella, ellos, ellas,
usted ustedes

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim

‘tú’la singular şi ‘vosotros’ (masculin) sau ‘vosotras’ (feminin) la plural.

Formele de politeţe sau formale sunt ‘usted’ la singular şi ‘ustedes’ la plural.

De obicei se scriu Vd. şi Vds. şi se folosesc cu verbul la persoana a treia.
Pronumele personale, de regulă, nu se folosesc, terminaţia verbului indicând
persoana gramaticală.

‘¿Dónde vives?’ – ‘Vivo en Avilés y trabajo en Gijón.’

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm o persoană,

informaţii, opinii etc.. pentru a evita ambiguitatea:

 ¿Cómo os llamáis? – Yo me llamo Raquel y ella se llama Elena.

 ¿Qué estudiáis? – Yo estudio Medicina y él estudia farmacia.

PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE

Prima şi a doua persoană a singularului se shimbă. Celelalte persoane rămân
neschimbate. După prepoziţiile (a, para, de, por etc.) se folosesc formele ‘mí’
şi ‘tí’.

Pronume personal yo, tú

Pronume după prepoziţie mí, tí

Exemple:

 Esta carta es para tí.

 El jefe habla muy bien de tí.

Dar:

 Esta carta es para él / ella / Vd.

 El jefe habla muy bien de nosotros nosotras / vosotros / vosotras
/ellos / ellas / Vds.<<

În cazul prepoziţiei ‘con’ se folosesc formele speciale: conmigo y contigo.

Exemple:

 ¿Quieres ir conmigo? - Sí, quiero ir contigo.

PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI

INDIRECT
Formele pronumelor la persoana întâi şi a doua sunt aceleaşi ca şi pentru
complementul direct şi indirect; se schimbă numai persoana a treia.

Subiect Complement Indirect (dativ) Complement Direct (acuzativ)

yo me me

tú te te

él le lo

ella le la

usted le lo

nosotros / nos nos

as

vosotros / os os
as

ellos les los

ellas les las

ustedes les los

Exemple complement direct:

 ¿Quién es Alberto? – No sé. No lo conozco.

 ¿Quién es María? – No sé. No la conozco.
 ¿Quiénes son Alberto y María? – No sé. No los conozco.
 ¿Dónde están mis libros? – No los encuentro.
 ¿Dónde están mis gafas? – No las encuentro.
Exemple complement indirect:

 ¿Me das un beso?

 Claudio nos ha enviado una carta.
 Os doy mi número de teléfono.
 Les enviaré un email mañana.

Poziţia pronumelor însoţite

a. La sfârşitul infinitivului (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘poder’, ‘querer’

urmate de infinitiv)
o No puedo hacerlo. – No lo puedo hacer.
o El jefe quiere verte. – El jefe te quiere ver.
b. La sfârşitul gerunziului (sau înaintea verbelor ‘estar’ urmate de
gerunziu:

* Estoy pensándolo. Lo estoy pensando.

a. Înaintea verbului conjugadt, dar după negaţie:

* Las veré mañana. – No las veré mañana. * Te quiero. – No te quiero.

a. Înaintea verbului auxiliar în timpuri compuse:

* ¿Dónde están mis libros? -– Los he puesto sobre la mesa. * ¿Has escrito a

Tomás? -– Sí, le he enviado un email ayer.

a. La sfârşitul unui verb la imperativ:

* ¡Házlo ahora! * ¡Contéstame!

a. Între negaţie şi verb la modul imperativ negativ:

* ¡No lo hagas ahora! * ¡No me contestes!

Dacă într-o propoziţie se întâlnesc două pronume, cel din dativ se aşează în
faţa celui la acuzativ. În acest caz ‘le’ sau ‘les’ se transformă în ‘se’.

Exemple:

 ¿Te gusta este libro? Te lo regalo.

 ¿Le gusta a Vd. este libro? Se lo regalo.
 Este jersey es muy bonito. Me lo ha regalado mi mujer.
  ¿Has dado el libro a Jaime? – Sí, se lo he dado.
 Nos lo dirán mañana.

PRONUMELE REFLEXIVE
Unele verbe se folosesc cu pronume reflexive. Aceste verbe adaugă –se la
infinitiv, de exemplu: llamarse, levantarse, sentarse, ducharse. Pronumele
reflexive au aceeaşi poziţie ca şi pronumele personale cu funcţie de
complement (vedeţi mai sus). Pronumele reflexive sunt:

Subiect Pronume reflexiv

yo me

tú te

el, ella, Vd. se

nosotros  as<< nos

vosotros  as<< os

ellos, ellas, se
Vds.

Exemple:

 Me llamo Pepe.
 ¿Cómo te llamas?
 ¿Cómo se llama tu amigo?
 ¿Dónde podemos sentarnos?
 ¿Dónde nos podemos sentar?
 ¿Tu hermana no se ha levantado todavía?
 ¡Siéntate!
 ¡Siéntese Vd.!
 ¡No te vayas!
 María y Pepe van a casarse en mayo.
 María y Pepe se van a casar en mayo.

PRONUME POSESIVE
Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se
poate folosi pronumele posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi
număr cu substantivul substituit.

(el) mío (la) mía (los) míos (las) mías

(el) tuyo (la) tuya (los) tuyos (las) tuyas

(el) suyo (la) suya (los) suyos (las) suyas

(el) (la) (los) (las)

nuestro nuestra nuestros nuestras

(el) (la) (los) (las)

vuestro vuestra vuestros vuestras

Exemple:

 ¿De quién es esta casa? – Es mía.

 Mi padre tiene más dinero que el tuyo.
 ¿Es vuestro este dinero? – Sí, es nuestro.
 ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son suyas.

‘suyo’ etc. pot fi aceleaşi pentru ambele genuri, de aceea le putem folosi: de
él, de ella, de Vd., de ellos, de ellas, de Vds.

Exemple:

 ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son de ellos.

 ¿Estos zapatos son tuyos? – No, son de él.

Aceste forme se pot folosi după un substantiv. În acest caz se numesc

‘adjective posesive accentuate sau dure’.

Exemple:

 un amigo mío
 la profesora nuestra
 unas amigas suyas
 cuatro alumnos suyos
ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE
Adjectivele demostrative se acordă în gen şi număr cu substantivul
determinat. Se folosesc pentru exprimarea distanţei faţă de cel care vorbeşte.

Aproape:

Masculin este, estos

Feminin esta, estas

Departe:

Masculin ese, esos

Feminin esa, esas

Şi mai departe:

Masculin aquel, aquellos

Feminin aquella, aquellas

Exemple:

 Este tren va a Madrid.

 Estos libros son míos.
 Esta habitación es muy bonita.
 Estas gafas son mías.
 Ese hombre se llama Paco.
 Esa puerta no abre bien.

Pronumele demostrative au aceeaşi formă, dar pot fi accentuate.

Exemple:

 ¿Qué color prefieres? ¿Éste o ése?

 ¿Te gustan estas flores, o prefieres aquéllas?
Există trei pronume demostrative invariabile şi ‘neutre’ – nici masculine, nici
feminine: ‘esto’ indică ‘esta cosa’, ‘eso’ indică ‘esa cosa’, ‘aquello’ indică
‘aquella cosa’.

Exemple:

 ¿Qué es esto? Esto es un teléfono.

 No me gusta eso.
 Eso es imposible.
 Aquello es una iglesia.

Ser şi Estar
Aceste două verbe corespund verbului ‘to be’ în engleză, ‘être’ în franceză,
‘sein’ în germană, ‘a fi’ în română.

Conjugarea la prezentul indicativ este:

SER ESTAR

yo soy estoy

tú eres estás

él es está

ella es está

Vd. es está

nosotro somo estamo

s s s

vosotro sois estáis

s

ellos son están

ellas son están

Vds. son están

Verbul ‘ser’ exprimă lucruri permanente: identitatea, profesia, naţionalitatea, o
caracteristică permanentă.

Exemple:

 Identitatea: Yo soy Beatriz. Esta es mi amiga Elena.

 Originea: ¿Sois ingleses o irlandeses? – Somos americanos.
 Profesia: Mis hermanos son ingenieros.
 Caracteristica: Mi marido es ciego.
 Materialul: Esta mesa es de madera.
 Forma: Es rectangular.
 Culoarea: Es negra.
 Marca: Es un Ford.
 Data, ora: Son las cinco.

Verbul ‘estar’ exprimă o situaţie sau o stare temporară.

Situaţia (exemple):

 ¿Dónde está el jefe? -– Está tomando un café en el bar.

 Estamos aquí de vacaciones.
 La farmacia está muy cerca.
 ¿Dónde están mis llaves?

Starea (exemple):

 Estoy muy cansada.

 María siempre está de buen humor.
 Shh, está dormido.
 Luis es el que está sentado a la derecha.

FRAZELE INTERROGATIVE
În cazul în care la întrebări putem răspunde cu da / nu, aceste întrebări au o
structură specială. În limba vorbită intonaţia ascendentă le distinge de frazele
afirmative. În forma scrisă se adaugă semnul întrebării la începutul şi sfârşitul
propoziţiei ¿ ...?

Exemple:

 ¿Vienes?
 ¿Vamos a la playa mañana?
Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului cu verbul, sensul este
acelaşi:

 ¿Ha llegado el jefe? ¿El jefe ha llegado?

Interogativele se scriu cu accent şi se aşează la începutul întrebării:

dónde unde

cuándo când

cómo cum

por qué de ce

qué ce

cuál care

cuáles (plural) care

quién cine

quienes (plural) cine

cuánto (masc.) cât

cuánta (fem.) cât

cuántos (masc. pl.) cât

cuantas (fem. pl.) cât

VERBELE
Verbele se clasifică în trei tipuri de conjugări, în funcţie de terminaţia lor:

1: Verbe terminate în ‘–ar’. Exemplu: estudiar, hablar, jugar, trabajar, cantar

2: Verbe terminate în ‘–er’. Exemplu: aprender, comer, leer, correr, ver

3: Verbe terminate în ‘–ir’. Exemplu: vivir, decidir, escribir, salir, pedir

Verbele se conjugă prin înlocuirea terminaţiei infinitivului (‘-ar’, ‘-er’, ‘–ir’) cu

terminaţia corespunzătoare, în funcţie de timp şi persoană. În spaniolă nu
este necesar să se menţioneze întotdeauna pronumele personale. Există
verbe regulate şi neregulate care, cu mici excepţii, au aceeaşi terminaţie.
Verbul reflexiv adaugă pronumele ‘–se’ la infinitiv.

Exemplu: ducharse, peinarse, moverse, vestirse

INDICATIVUL PREZENT
VERBELE REGULATE -AR
Yo +o hablo, trabajo, estudio

Tú +as hablas, trabajas, estudias

El, Ella, usted +a habla, trabaja, estudia

Nosotros/as +amo hablamos, trabajamos,

s estudiamos

Vosotros/as +áis habláis, trabajáis, estudiáis

Ellos/as, +an hablan, trabajan, estudian

Ustedes

VERBELE REGULATE -ER

Yo +o aprendo, como, leo

Tú +es aprendes, comes, lees

El, Ella, usted +e aprende, come, lee

Nosotros/as +emo aprendemos, comemos,

s leemos

Vosotros/as +éis aprendéis, coméis, leéis

Ellos/as, +en aprenden, comen, leen

Ustedes

VERBELE REGULATE -IR

Yo +o aprendo, como, leo
Tú +es aprendes, comes, lees

El, Ella, usted +e aprende, come, lee

Nosotros/as +imo aprendemos, comemos,

s leemos

Vosotros/as +ís aprendéis, coméis, leéis

Ellos/as, +en aprenden, comen, leen

Ustedes

În cazul yo, tú, él--ella, ellos--ellas accentul se pune întotdeauna la rădăcina

cuvântului, iar la >>nosotros--nosotras, ellos-ellas accentul se pune
întotdeauna la sfârşitul cuvântului.

VERBELE NEREGULATE

a. Verbele cu schimbarea vocalei: quiero, puedo, juego....

În cazul multor verbe vocala rădăcinii, dacă este accentuată, se transformă la

toate persoanele, cu excepţia ‘nosotros’ şi ‘vosotros’. Un astfel de verb poate
face parte din orice grupă de conjugare şi păstrează terminaţiile grupei
respective de conjugare.

Vocala rădăcinei ‘e’ se transformă în ‘ie’.

Exemple:

Querer quiero – quieres -– quiere -– queremos -– queréis -– quieren

Perder pierdo -– pierdes -– pierde -– perdemos -– perdéis –- pierden

Entender entiendo -– entiendes -– entiende -– entendemos -– entendéis -– entienden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: tener (pero ‘yo

tengo’), sentar, cerrar, pensar, empezar, comenzar, sentir, preferir, venir (pero
‘yo vengo’)

Vocala rădăcinei ‘o’ se transformă în ‘ue’.

Exemple:

Poder puedo -– puedes -– puede -– podemos -– podéis -– pueden

Dormir duermo -– duermes -– duerme -– dormimos -– dormís -– duermen

Encontrar encuentro -– encuentras -– encuentra -– encontramos -– encontráis -– encuentran

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: volar -– recordar -–

costar -– morir – doler

Verbul ‘jugar’ se conjugă după acest model. Vocala ‘u’ se transformă în ‘ue’:
Jugar: juego -– juegas -– juega – jugamos -– jugáis – juegan

a. Verbele cu schimbarea vocalei:

Există aproximativ 30 de verbe terminate în ‘...ir’ a căror vocală a rădăcinii ‘e’

se transformă în ‘i’ dacă vocala este accentuată. Exemple:

Pedir pido – pides – pide – pedimos – pedís – piden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: decir (primera persona

‘digo’), servir, medir, vestir, repetir, reír, impedir, seguir, conseguir, sonreír

a. Persoana întâi neregulată. Există un grup de verbe frecvent folosite

care au numai persoana întâi neregulată. Celelalte persoane au forme
regulate. Exemple:

SABER: yo sé -– tú sabes -– él, ella, usted sabe – nosotros, nosotras

sabemos -– vosotros, vosotras sabéis -– ellos, ellas, ustedes saben

HACER: yo hago -– tú haces -– él, ella, usted hace – nosotros, nosotras

hacemos -– vosotros, vosotras hacéis -– ellos, ellas, ustedes hacen

Alte verbe importante care au persoana întâi neregulată sunt:

Caer caigo, caes ...

Dar doy, das ...

Decir digo, dices ...

Estar estoy, estás ...

Poner pongo, pones ...

Salir salgo, sales ...

Tener tengo, tienes ...

Traer traigo, traes ...

Valer valgo, vales ...

Venir vengo, vienes ...

Toate verbele terminate în ‘-ecer’, ‘-ocer’, ‘-ucir’ formează persoana întâi

neregulat cu ajutorul ‘-zco’.

Agradecer agradezco, agradeces ...

Conducir conduzco, conduces ...

Conocer conozco, conoces ...

Introducir introduzco, introduces ...

Parecer parezco, pareces ...

Traducir traduzco, traduces ...

Dacă un verb este neregulat, acelaşi lucru este valabil şi pentru vebul compus
corespunzător:

 Aparecer – aparezco
 Atraer – atraigo
 Componer – compongo
 Desaparecer – desaparezco
 Deshacer – deshago
 Distraer – distraigo
 Rehacer – rehago
 Suponer – supongo
 a. Persoana întâi neregulată şi alte schimbări: Tener, venir, decir, oír,
estar. Aşa cum s-a menţionat mai sus, unele verbe cu persoana întâi
neregulată şi alte schimbări:

Decir digo -– dices –- dice –- decimos –- decís – dicen

Tener tengo – tienes – tiene – tenemos – tenéis – tienen

Venir vengo -– vienes –- viene –- venimos –- venís –- vienen

Este acelaşi caz şi pentru:

Oír oigo -– oyes -– oye -– oímos – oís -– oyen

Estar estoy -– estás -– está -– estamos -– estáis -– están

a. Verbele total neregulate: ir, ser, haber.

Ir yo voy – tú vas – él, ella, usted va

nosotros, nosotras vamos –- vosotros, vosotras vais –- ellos, ellas, ustedes van

Ser yo soy – tú eres – él, ella, usted es

nosotros, nosotras somos –- vosotros, vosotras sois -– ellos, ellas, ustedes son

Haber yo he – tú has – él, ella, usted ha

nosotros, nosotras hemos –- vosotros, vosotras habéis –- ellos, ellas, ustedes han

‘Haber’ are şi o formă impersonală invariabilă ‘hay’ (ca în engleză ‘there is’,
‘there are’ sau eîn franceză ‘il y a’). De asemenea, este un verb auxiliar cu
care formează timpuri compuse.

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se

desfăşoară în prezent, dar şi pentru exprimarea viitorului, dacă este vorba de
o acţiune care se va desfăşura cu siguranţă în viitor.

 Vivimos en Toledo pero trabajamos en Madrid.

 El próximo martes no vengo a clase. Voy a Barcelona.
 La semana que viene marchamos de vacaciones.
PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)
Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii, putem folosi şi
indicativul prezent al verbului ‘estar’ + gerunziul. Gerunziul se formează
adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbele în ‘–ar’) sau ‘-iendo’ (verbele în ‘–er’, ‘-
ir’).

Exemple:

 Espera un momento. Estoy hablando por teléfono.

 ¿Qué haces? –- Nada, estoy escuchando música.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO

Se formează cu prezentul verbului auxiliar ‘haber’ şi participiul verbului
principal. Timpul prezent al verbului ‘haber’:

yo he – tú has – él, ella, usted ha

nosotros, nosotras hemos -– vosotros, vosotras habéis -– ellos, ellas, ustedes
han

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ado’ (verbe în ‘–ar’) sau ‘–ido’ (verbe în

‘–er’, ‘-ir’)

Exemple:

 cantar -– cantado
 comer –- comido
 estar –- estado
 tener –- tenido
 salir - salido

Unele verbe cu participiul neregulat:

 ser –- sido
 abrir –- abierto
 decir –- dicho
 hacer -– hecho
 escribir -– escrito
 poner –- puesto
 ver -– visto
 romper –- roto
  volver – vuelto

Pretérito Perfecto se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a
terminat, sau care poate avea încă legătură cu prezentul.

Exemple:

 Hola, Pepe. ¿Dónde has estado?

 ¿Habéis terminado?
 ¿Qué han hecho Pepe y María hoy?
 ¿Has estado alguna vez en España?
 Nunca he visitado Madrid.
 ¿Has pagado la cuenta?

NOTĂ: În unele zone din Spania, de exemplu Madrid, Pretérito Perfecto se

foloseşte pentru toate acţiunile terminate în trecut:

 ¿Cuándo han llegado? – Han llegado ayer.

 ¿Has terminado tus estudios? – Sí, los he terminado el año pasado.

În alte zone din Spania şi în multe ţări ale Americii Latine, Pretérito Perfecto
se utilizează foarte rar. În locul acestuia se foloseşte Pretérito Indefinido.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO

Terminaţiile regulate sunt:

Verbe în –ar Verbe în –er Verbe în -ir

hablar comer vivir

Yo hablé comí viví

Tú hablaste comiste viviste

Él, ella, usted habló comió vivió

Nosotros / as hablamos comimos vivimos

Vosotros / as hablasteis comisteis vivisteis

Ellos/as hablaron comieron vivieron
ustedes

Unele verbe în ‘-ir’, ca de exemplu pedir sau sentir, schimbă la persoana a

treia singular şi plural ‘–e-’ în ‘–i-’. Verbele în ‘-ir’, ca de exemplu dormir,
schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–o-’ în ‘–u-’.

pedir sentir dormir

pedí sentí dormí

pediste sentiste dormiste

pidió sintió durmió

pedimos sentimos dormimos

pedistei sentistei dormistei

s s s

pidieron sintieron durmiero

n

Verbele ‘ser’ şi ‘ir’ formează Pretérito Indefinido neregulat şi au următoarele

forme: fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron

Alte verbe au în Pretérito Indefinido rădăcină neregulată:

Estar estuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron

Tener tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron

Poder pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron

Poner puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron

Saber supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron

Querer quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron

Hacer hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron

Venir vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron

Decir dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron

Pretérito Indefinido se folosşte pentru a exprima o acţiune care s-a desfăşurat

într-un moment concret în trecut.

 ¿Qué hiciste el domingo? – Fui al parque.

 ¿Has hablado con el jefe? – Sí, hablé con él ayer.
 ¿Cuándo descubrió Colón América? – Hizo su primer viaje en 1492.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO

Verbe în -ar Verbe în -er Verbe în -ir

yo estudiaba comía vivía

tú estudiabas comías vivías

el, ella, usted estudiaba comía vivía

nosotros / as estudiábamo comíamos vivíamos

s

vosotros / as estudiabais comíais vivíais

ellos, ellas, estudiaban comían vivían

ustedes

Există trei verbe neregulate:

ser ver ir

Yo era veía iba

Tú eras veía iba

El, ella, usted era veía iba

Nosotros / as éramo veíamo íbamo

 s s s

Vosotros / as erais veíais ibais

Ellos, ellas, eran veían iban

ustedes

Pretérito Imperfecto se foloseşte pentru descrierea unor acţiuni în cursul

cărora s-a desfăşurat o altă acţiune sau pentru descrierea unor tradiţii şi
deprinderi din trecut.

Exemplu:

 ¿Qué hiciste el sábado? - Nada. Llovía, mi novio trabajaba, ponían una

película muy buena en la tele, así que me quedé toda la tarde en casa.<<

 Cuando yo era joven me gustaba mucho jugar al fútbol.

VIITORUL
Terminaţiile viitorului se adaugă la infinitivul verbelor şi sunt aceleaşi pentru
toate cele trei conjugări:

Persoana Terminaţi estar ser ir

a

Yo -é estaré seré iré

Tú -ás estarás serás irás

Él, ella, usted -á estará será irá

Nosotros / as -emos estaremo seremo iremo

s s s

Vosotros / as -éis estaréis seréis iréi

s

Ellos/as -á estarán serán irán

ustedes
Unele verbe au rădacina neregulată, dar păstrează terminaţiile.

querer querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán

decir diré, dirás etc.

hacer haré, harás etc.

haber habré, habrás etc.

saber sabré, sabrás etc.

poder podré, podrás etc.

poner pondré, pondrás etc.

salir saldré, saldrás etc.

tener tendré, tendrás etc.

venir vendré, vendrás etc.

Folosirea viitorului

Pentru exprimarea unor acţiuni sau evenimente viitoare putem folosi viitorul,
dar şi alte modalităţi:

Timpul viitor “En enero iré a Roma”

Timpul prezent ‘ir’ + a + infinitiv “En enero voy a ir a Roma”

Indicativul prezent “En enero voy a Roma”

1. Viitorul se foloseşte pentru exprimarea obiectivă a unor acţiuni viitoare,

indiferent de momentul vorbirii. Se mai foloseşte şi pentru exprimarea
unei supoziţii:

 Mañana lloverá y bajarán las temperaturas.

 Lo haré si puedo.
 ¿Cuántos años tendrá? – No tengo ni idea.

1. Dacă este vorba de un plan, proiect sau de ceva inevitabil se foloseşte

ir a + infinitiv:
  El próximo domingo voy a ir a Madrid.
 Va a llover por la tarde.

1. Timpul prezent se foloseşte pentru exprimarea unei decizii luate sau pe

care tocmai am luat-o:

 Esta semana lo llamo.

 ¿Vienes a clase mañana?

CONDIŢIONALUL
Modul condiţional se formează la fel ca viitorul. Şi anume, prin adăugarea
terminaţiilor condiţionalului la infinitivul verbului. Terminaţiile sunt aceleaşi
pentru toate verbele.

Persoana Terminaţia estar ser ir

Yo -ía estaría sería iría

Tú -ías estarías serías irías

Él, ella, usted -ía estaría sería iría

Nosotros / as -íamos estaríamo seríamo iríamo

s s s

Vosotros / as -íais estaríais seríais iríais

Ellos  as -ían estarían serían irían

ustedes<<

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi

viitorul: podría etc, tendría etc, querría etc.

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unor planuri sau idei posibile,

dar şi ceea ce ne dorim să realizăm:

 Podríamos ir a la montaña este fin de semana.

 ¿Te gustaría venir conmigo?

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unei rugăminţi politicoase:

  ¿Podrías venir un momento a mi despacho, por favor?
 ¿Podría usted ayudarme?
 ¿Te importaría hacerme un favor?
 ¿Les importaría (a ustedes) cerrar la puerta, por favor?

Condiţionalul se foloseşte, de asemenea, în propoziţii cu ‘si’ (şi cu un verb la

timpul imperfecto de subjuntivo –- vezi mai jos) pentru exprimarea unei
sopoziţii privind nişte acţiuni posibilă:

 Estudiaría más si tuviera más tiempo.

 Compraríamos un ordenador nuevo si pudiéramos.
 ¿Qué harías si te tocase la lotería?

EXPRIMAREA OBLIGAŢIEI ŞI A NECESITĂŢII

>>TENER QUE<< + Infinitiv

Tener que + infinitiv se foloseşte pentru exprimarea obligaţiilor şi pentru a da

instrucţiuni:

 Primero tienes que encender el ordenador y luego tienes que abrir el

programa.
 Mañana tengo que pagar la factura del teléfono.

>>HAY QUE<< + Infinitiv

Forma impersonală ‘hay que’ se foloseşte pentru a exprima o obligaţie sau o

necesitate de a face ceva, fără a se indica cine trebuie să o facă. Corespunde
expresiei ‘es necesario’:

 Primero hay que encender el ordenador y luego hay que abrir el

programa.
 Lo primero que hay que hacer es enviarles un email.

FORMA PASIVĂ

Forma pasivă se foloseşte în primul rând în formă scrisă şi în mijloacele de

comunicaţie. De exemplu:

 El ministro y su mujer fueron detenidos por la policía. Su mujer fue

puesta en libertad.

Adesea, forma pasivă normală se poate înlocui cu aşa-numita formă pasivă

reflexivă, dacă nu este necesar să se cunoască cine a efectuat acţiunea.
Forma pasivă reflexivă se formează cu ‘se’ + persoana a 3ª singular sau
plural. Exemple:

 Este coche fue fabricado en Eslovaquia. -– Este coche se fabricó en

Eslovaquia.
 La factura será pagada mañana. -– La factura se pagará mañana.
 La casa no ha sido vendida todavía. –- La casa no se ha vendido
todavía.
 Estos ordenadores son fabricados en China. – Estos ordenadores se
fabrican en China.

PREZENTUL CONJUNCTIVULUI

Prezentul conjunctivului se formează cu vocalele corespunzătoare fiecărui

grup.

Infinitiv ‘-ar’: Prezentul Conjunctivului -e

Infinitiv ‘-er/ -ir’: Prezentul Conjunctivului -a

HABLAR COMER VIVIR

hable coma viva

hables comas vivas

hable coma viva

hablemo comamo vivamo

s s s

habléis comáis viváis

hablen coman vivan

Verbele cu neregularităţile ‘e’ > ‘ie’ şi ‘o’ > ‘ue’ la indicativul prezent au
aceleaşi neregularităţi şi la conjunctiv prezent.

verb INDICATIV CONJUNCTIV

quere quiero quiera, quieras, quiera, queramos, queráis, quiera
r n

poder puedo pueda, puedas, pueda, podamos, podáis, puedan

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează

conjunctivul prezent cu aceleaşi neregularităţi. Exemple:

Persoana 1ª indicativ: hago, tengo, salgo, conozco, pido

Conjunctivul:

haga tenga salga conozca pida

hagas tengas salgas conozcas pidas

haga tenga salga conozca pida

hagamo tengamo salgamo conozcamo pidamo

s s s s s

hagáis tengáis salgáis conozcáis pidáis

hagan tengan salgan conozcan pidan

Verbele în ‘...e..-ir’ (‘sentir’) schimbă şi ‘e’ în ‘i’ la persoana întâi şi a doua

plural. Verbele în ‘...sau...-ir’ (‘dormir’) schimbă ‘–o-’ în ‘–u-’.

 sentir – sintamos – sintáis

 dormir – durmamos – durmáis

Alte verbe cu neregularităţi proprii:

saber sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan

ir vaya, vayas, vaya, vayamos, vayáis, vayan

haber haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan

ver vea, veas, vea, veamos, veáis, vean

ser sea, seas, sea, seamos, seáis, sean

estar esté, estés, esté, estemos, estéis, estén

IMPERATIVUL
Imperativul afirmativ

Imperativul afirmativ are forme speciale numai la persoana a doua singular

(tú) şi la persoana a doua plural (vosotros/as)

Tu: Imperativul prezintă aceeaşi formă ca la persoana a treia singular la

indicativ prezent.

 Pasa, por favor.

 Mira esto.

Există opt excepţii:

poner pon

ser sé

decir di

ir ve

hacer haz

salir sal

tener ten

venir ven

Vy: Imperativul se formează schimbând ‘-r’ al infinitivului cu ‘–d’.

Exemple: mirar –- mirad; salir –- salid. Nu există excepţii.

 Pasad, por favor.

 Venid aquí. Mirad esto.

Pentru formulele de politeţe voi sau noi la imperativ folosim forma

corespunzătoare cojunctivului prezent.
  Pase, por favor.
 Vengan ustedes aquí.
 Mire usted esto. Hablemos con él.

Pentru toate formele imperativului afirmativ, pronumele se alătură verbului sau

îl succedă.

 Tráiganla mañana, por favor.

 Déjalo ahí encima.

Dacă sunt mai multe pronume, pe primul loc se va afla pronumele în dativ şi
apoi pronumele în acuzativ:

 Tráemelo, por favor.

 Cómprenselo. Es muy bueno.

Imperativul negativ

Pentru toate persoanele se folosesc formele subjonctivului prezent.

 No lleguéis tarde.
 No fume, ni beba alcohol.

Pronumele stau în faţa verbului. Pronumele la acuzativ şi dativ ‘le’ sau ‘les’ se
transforma în ‘se’.

 No lo hagas así.
 No se lo digan todavía.

SUBJONCTIVUL IMPERFECT

Subjonctivul imperfect se formează prin omiterea terminaţiei -ron la persoana

a treia plural a oricărui verb regulat sau neregulat, obţinând astfel rădăcina
cuvântului, şi prin înlocuirea acestei terminaţii cu terminaţia persoanei
corespunzătoare. Există două posibilităţi de conjugare, una cu -ra şi una cu -
se. Se pot folosi ambele. Exemple:

Verbul HABLAR – Pretérito Indefinido (Persoana a3ª Plural ): ‘hablaron’ omite

terminaţia ‘–ron’ şi adaugă terminaţiile:

-ra, -ras, -ra, -ramos, -rais, -ran

sau
-se, -ses, -se, -semos, -seis, -sen
NOTĂ: În forma noi ale ambelor conjugări, accentul trece la ultima silabă a
rădăcinii.

Exemple de verbe regulate:

Verbe în ‘–ar’ Verbe în ‘–er’ Verbe în ‘-ir’

1ª P. Sing. hablara / hablase comiera / comiese viviera / viviese

2ª P. Sing. hablaras / hablases comieras / comieses vivieras / vivieses

3ª P. Sing. hablara / hablase comiera / comiese viviera / viviese

1ª P. habláramos / hablásemo comiéramos / comiésemo viviéramos / viviésemo

Plural s s s

2ª P. hablarais / hablaseis comierais / comieseis vivierais / vivieseis

Plural

3ª P. hablaran / hablasen comieran / comiesen vivieran / viviesen

Plural

Exemple de verbe neregulate:

1ª P. Sing. hiciera/ hiciese tuviera / tuviese fuera / fuese

2ª P. Sing. hicieras/ hicieses tuvieras / tuvieses fueras / fueses

3ª P. Sing. hiciera/ hiciese tuviera / tuviese fuera / fuese

1ª P. hiciéramos / hiciésemo tuviéramos / tuviésemo fuéramos / fuésemo

Plural s s s

2ª P. hicierais / hicieseis tuvierais / tuvieseis fuerais / fueseis

Plural

3ª P. hicieran / hiciesen tuvieran / tuviesen fueran / fuesen

Plural

Subjonctivul imperfect se foloseşte la fel ca cojunctivul prezent, dar în trecut.

Are trei folosiri principale:
1. Exprimă subiectivitatea după aceleaşi verbe şi expresii impersonale sau
joncţiuni ca şi în conjunctivul prezent. Dacă folosim subjonctivul
imperfect, propoziţia principală a frazei, trebuie să fie la timpul trecut
pretérito indefinido, imperfecto sau la modul condiţional:

 Quería que lo hicieras.

 Fue una lástima que no pudiera venir.
 Yo no lo haría aunque me pagases mucho dinero.

1. Formule de politeţe:

 Quisiera dos libros, por favor.

 Quisiéramos cenar, por favor.

1. Fraze condiţionale cu ‘si’ şi cu joncţiunea ‘como si’:

 Si tuviera dinero, iría contigo.

 Nos miraron como si fuésemos locos.