Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exemple:
Formarea pluralui
Dacă un substantiv se termină în vocală, se adaugă ‘s’. Dacă se termină în consoană se adaugă ‘es’.
Exemple:
Articolele
Singularel
Plural los
Exemple:
SingularPlural
Plural las
Exemple:
SingularPlural
Singularun
Plural unos
Exemple:
Singular una
Plural unas
Exemple:
Singular Plural
Tipuri de substantive
Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: el niño; el teléfono; el periódico;
el banco; el cambio; el dinero; el edificio un diccionario; un abrigo; un libro; un piso; un baño; un litro;
un ejemplo
Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt cel mai ades de gen feminin: la niña; la casa; la ventana; la
puerta; la mesa; la luna; la boca una revista; una palabra; una sonrisa; una taza; una camisa; una
carretera
Excepţii: el día; el mapa; el idioma; el programa; substantivele care se termină în ‘-ema’ (de exemplu: el
problema; el tema; el sistema)
Substantivele care se termină în ‘–dad’, ‘-tad’, ‘-ión’ sunt cel mai ades de gen feminin: una ciudad; la
libertad; la igualdad; la televisión; una conversación; una nación
Numai puţine substantive feminine cu ‘a’ sau ‘ha’ accentuat la începutul cuvântului se uneşte (la
singular) cu articolul ‘el’ sau ‘un’: el agua, el ala, el alma, un área, el hambre
Există substantive care pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin:
Terminate în ‘–ista’: un/una turista, el/la economista, el/la artista, un/una tenista
Pentru substantivele terminate în ‘–e’ sau într-o consoană nu există nici un fel de reguli. el coche, la
calle; el golpe, la gripe; el arroz, la voz; el fin, la crin
NOTA 1: Există o tendinţă modernă de a crea genul feminin din substantive care în trecut au fost de
genul masculin (de exemplu: el abogado –- la abogada, el médico -– la médica). O altă tendinţă modernă
este de a nu folosi genul masculin dacă nu se cunoaşte sxul persoanei. Pentru aceasta se folosesc
diferite forme. De exemplu: el/la pasajer/a, sau se repetă ambele forme (el pasajero o la pasajera).
De obicei, se foloseşte numărul plural masculin dacă este vorba de o pereche sau un grup de persoane
alcătuit din bărbaţi şi femei.
De exemplu:
O altă tendinţă modernă este de a evita folosirea pluralului comun şi folosirea joncţiunii: los pasajeros y
las pasajeras; los/las pasajeros/as; l@s pasajer@s
NOTA 2:
ADJECTIVUL
Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se aşează cel mai ades după
substantivul determinat. Adjectivele care se termină în consoană, în ‘–ista’, sau în ‘e’ nu au gen feminin
şi masculin. Schimbă numai numărul.
un coche bonito
un niño simpático
el hombre rico
el ministro nuevo
un libro interesante
el autobús azul
un político nacionalista
la mujer rica
la ministra nueva
la casa azul
Adjectivele ‘bueno’, ‘malo’, ‘grande’ se pot afla în faţa substantivului. În acest caz, masculinul singular al
‘bueno’ şi ‘malo’ se schimbă în ‘buen’ şi ‘mal’ şi ‘grande’ se schimbă în ‘gran’ la masculin şi feminin.
Exemple:
Adjectivele care exprimă naţionalitatea şi care sunt terminate în consoană adaugă un ‘a’ pentru a forma
femininul:
SingularPlural
español-española españoles-españolas
inglés-inglesa ingleses-inglesas
francés-francesa franceses-francesas
SingularPlural
italiano-italiana italianos-italianas
checo-checa checos-checas
noruego-noruega noruegos-noruegas
eslovaco-eslovaca eslovacos-eslovacas
ADJECTIVELE POSESIVE
Yo mi mis
Tú tu tus
Exemple:
tu amigo checo, tu amiga checa, tus amigos checos, tus amigas checas
NOTĂ: ‘su’ / ‘sus’ se pot referi la: él, ella, usted, ellos, ellas sau ustedes
ADVERBELE
Multe adverbe se formează direct din adjective. Se adaugă ‘–mente’ la genul feminin al adjectivului:
Dacă adjectivul nu are gen feminin, se adaugă `–mente’ la forma singulară invariabilă:
fácil –- fácilmente
total -– totalmente
simple -– simplemente
real -– realmente
COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
COMPARATIVUL
Madrid es más grande que Salamanca. – Salamanca es menos grande que Madrid.
La ciudad es más ruidosa que el campo. – El campo es menos ruidoso que la ciudad.
Nosotros trabajamos más que vosotros. – Vosotros trabajáis menos que nosotros.
Mi hermano tiene más dinero que yo. – Yo tengo menos dinero que mi hermano.
SUPERLATIVUL
‘más’ şi ‘menos’ se folosesc şi pentru a face diferenţa dintre o persoană sau un lucru faţă de un grup:
Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu altele, se foloseşte ‘muy +
adjectiv’ sau ‘-ísimo / -ísima / -ísimos -ísimas<<’
muy guapo – guapísimo
NUMERALELE
Cuvântul cien se utilizează numai pentru exprimarea numeralului 100 (de exemplu ‘Cien euros’). Pentru
celelalte se foloseşte: ciento uno, ciento dos, etc.
‘y’ se foloseşte în zecimi începând de la treizeci: treinta y uno, cuarenta y uno, cincuenta y uno, sesenta
y uno, setenta y uno, ochenta y uno, noventa y uno.
Numeralele nu au gen cu excepţia sutelor:
DATA
“Tres de abril.”
Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘el’ şi se adaugă prepoziţia ‘de’ înaintea denumirii
lunii şi anului.
Articolul ‘el’ se foloseşte şi pentru zilele săptămânii: “El viernes voy al oculista.”
ORA
Întrebarea pentru oră este întotdeauna la singular: ‘¿Qué hora es?’ Răspundem întotdeauna la plural:
‘Son las dos.’, cu excepţia orei unu: ‘Es la una.’
Pentru a afla când se produce o acţiune folosim: “¿A qué hora......?” Şi răspundem: “A la / las.....”
Dacă nu este stabilită ora, folosim prepoziţia ‘por’ înaintea părţii zilei:
Por la mañana
Por la tarde
Por la noche
PRONUMELE
PRONUMELE PERSONAL
SingularPlural
yo nosotros / nosotras
tú vosotros / vosotras
Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tú’la singular şi ‘vosotros’
(masculin) sau ‘vosotras’ (feminin) la plural.
Formele de politeţe sau formale sunt ‘usted’ la singular şi ‘ustedes’ la plural. De obicei se scriu Vd. şi Vds.
şi se folosesc cu verbul la persoana a treia. Pronumele personale, de regulă, nu se folosesc, terminaţia
verbului indicând persoana gramaticală.
Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm o persoană, informaţii, opinii etc.. pentru
a evita ambiguitatea:
¿Cómo os llamáis? – Yo me llamo Raquel y ella se llama Elena.
Prima şi a doua persoană a singularului se shimbă. Celelalte persoane rămân neschimbate. După
prepoziţiile (a, para, de, por etc.) se folosesc formele ‘mí’ şi ‘tí’.
Exemple:
Dar:
El jefe habla muy bien de nosotros nosotras / vosotros / vosotras /ellos / ellas / Vds.<<
Exemple:
Formele pronumelor la persoana întâi şi a doua sunt aceleaşi ca şi pentru complementul direct şi
indirect; se schimbă numai persoana a treia.
yo me me
tú te te
él le lo
ella le la
usted le lo
vosotros / as os os
La sfârşitul infinitivului (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘poder’, ‘querer’ urmate de infinitiv)
* ¿Dónde están mis libros? -– Los he puesto sobre la mesa. * ¿Has escrito a Tomás? -– Sí, le he enviado
un email ayer.
Dacă într-o propoziţie se întâlnesc două pronume, cel din dativ se aşează în faţa celui la acuzativ. În acest
caz ‘le’ sau ‘les’ se transformă în ‘se’.
Exemple:
PRONUMELE REFLEXIVE
Unele verbe se folosesc cu pronume reflexive. Aceste verbe adaugă –se la infinitiv, de exemplu:
llamarse, levantarse, sentarse, ducharse. Pronumele reflexive au aceeaşi poziţie ca şi pronumele
personale cu funcţie de complement (vedeţi mai sus). Pronumele reflexive sunt:
yo me
tú te
el, ella, Vd. se
vosotros as<< os
Exemple:
Me llamo Pepe.
¿Cómo te llamas?
¡Siéntate!
¡Siéntese Vd.!
¡No te vayas!
PRONUME POSESIVE
Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele
posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit.
Exemple:
‘suyo’ etc. pot fi aceleaşi pentru ambele genuri, de aceea le putem folosi: de él, de ella, de Vd., de ellos,
de ellas, de Vds.
Exemple:
Aceste forme se pot folosi după un substantiv. În acest caz se numesc ‘adjective posesive accentuate sau
dure’.
Exemple:
un amigo mío
la profesora nuestra
ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE
Aproape:
Femininesta, estas
Departe:
Şi mai departe:
Femininaquella, aquellas
Exemple:
Exemple:
Există trei pronume demostrative invariabile şi ‘neutre’ – nici masculine, nici feminine: ‘esto’ indică ‘esta
cosa’, ‘eso’ indică ‘esa cosa’, ‘aquello’ indică ‘aquella cosa’.
Exemple:
No me gusta eso.
Eso es imposible.
Ser şi Estar
Aceste două verbe corespund verbului ‘to be’ în engleză, ‘être’ în franceză, ‘sein’ în germană, ‘a fi’ în
română.
SER ESTAR
yo soy estoy
tú eres estás
él es está
ella es está
Vd. es está
Exemple:
Forma: Es rectangular.
Culoarea: Es negra.
Marca: Es un Ford.
Data, ora: Son las cinco.
Situaţia (exemple):
Starea (exemple):
FRAZELE INTERROGATIVE
În cazul în care la întrebări putem răspunde cu da / nu, aceste întrebări au o structură specială. În limba
vorbită intonaţia ascendentă le distinge de frazele afirmative. În forma scrisă se adaugă semnul
întrebării la începutul şi sfârşitul propoziţiei ¿ ...?
Exemple:
¿Vienes?
Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului cu verbul, sensul este acelaşi:
cuándo când
cómo cum
por quéde ce
qué ce
cuál care
quién cine
VERBELE
Verbele se conjugă prin înlocuirea terminaţiei infinitivului (‘-ar’, ‘-er’, ‘–ir’) cu terminaţia
corespunzătoare, în funcţie de timp şi persoană. În spaniolă nu este necesar să se menţioneze
întotdeauna pronumele personale. Există verbe regulate şi neregulate care, cu mici excepţii, au aceeaşi
terminaţie. Verbul reflexiv adaugă pronumele ‘–se’ la infinitiv.
INDICATIVUL PREZENT
VERBELE REGULATE -AR
În cazul yo, tú, él--ella, ellos--ellas accentul se pune întotdeauna la rădăcina cuvântului, iar la
>>nosotros--nosotras, ellos-ellas accentul se pune întotdeauna la sfârşitul cuvântului.
VERBELE NEREGULATE
În cazul multor verbe vocala rădăcinii, dacă este accentuată, se transformă la toate persoanele, cu
excepţia ‘nosotros’ şi ‘vosotros’. Un astfel de verb poate face parte din orice grupă de conjugare şi
păstrează terminaţiile grupei respective de conjugare.
Vocala rădăcinei ‘e’ se transformă în ‘ie’.
Exemple:
Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: tener (pero ‘yo tengo’), sentar, cerrar, pensar,
empezar, comenzar, sentir, preferir, venir (pero ‘yo vengo’)
Exemple:
Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: volar -– recordar -– costar -– morir – doler
Verbul ‘jugar’ se conjugă după acest model. Vocala ‘u’ se transformă în ‘ue’: Jugar: juego -– juegas -–
juega – jugamos -– jugáis – juegan
Există aproximativ 30 de verbe terminate în ‘...ir’ a căror vocală a rădăcinii ‘e’ se transformă în ‘i’ dacă
vocala este accentuată. Exemple:
Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: decir (primera persona ‘digo’), servir, medir,
vestir, repetir, reír, impedir, seguir, conseguir, sonreír
Persoana întâi neregulată. Există un grup de verbe frecvent folosite care au numai persoana întâi
neregulată. Celelalte persoane au forme regulate. Exemple:
SABER: yo sé -– tú sabes -– él, ella, usted sabe – nosotros, nosotras sabemos -– vosotros, vosotras sabéis
-– ellos, ellas, ustedes saben
HACER: yo hago -– tú haces -– él, ella, usted hace – nosotros, nosotras hacemos -– vosotros, vosotras
hacéis -– ellos, ellas, ustedes hacen
Toate verbele terminate în ‘-ecer’, ‘-ocer’, ‘-ucir’ formează persoana întâi neregulat cu ajutorul ‘-zco’.
Dacă un verb este neregulat, acelaşi lucru este valabil şi pentru vebul compus corespunzător:
Aparecer – aparezco
Atraer – atraigo
Componer – compongo
Desaparecer – desaparezco
Deshacer – deshago
Distraer – distraigo
Rehacer – rehago
Suponer – supongo
Persoana întâi neregulată şi alte schimbări: Tener, venir, decir, oír, estar. Aşa cum s-a menţionat mai sus,
unele verbe cu persoana întâi neregulată şi alte schimbări:
nosotros, nosotras vamos –- vosotros, vosotras vais –- ellos, ellas, ustedes van
nosotros, nosotras somos –- vosotros, vosotras sois -– ellos, ellas, ustedes son
nosotros, nosotras hemos –- vosotros, vosotras habéis –- ellos, ellas, ustedes han
‘Haber’ are şi o formă impersonală invariabilă ‘hay’ (ca în engleză ‘there is’, ‘there are’ sau eîn franceză
‘il y a’). De asemenea, este un verb auxiliar cu care formează timpuri compuse.
Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se desfăşoară în prezent, dar şi pentru
exprimarea viitorului, dacă este vorba de o acţiune care se va desfăşura cu siguranţă în viitor.
Vivimos en Toledo pero trabajamos en Madrid.
Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii, putem folosi şi indicativul prezent al verbului
‘estar’ + gerunziul. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbele în ‘–ar’) sau ‘-iendo’
(verbele în ‘–er’, ‘-ir’).
Exemple:
Se formează cu prezentul verbului auxiliar ‘haber’ şi participiul verbului principal. Timpul prezent al
verbului ‘haber’:
nosotros, nosotras hemos -– vosotros, vosotras habéis -– ellos, ellas, ustedes han
Participiul se formează cu terminaţia ‘–ado’ (verbe în ‘–ar’) sau ‘–ido’ (verbe în ‘–er’, ‘-ir’)
Exemple:
cantar -– cantado
comer –- comido
estar –- estado
tener –- tenido
salir - salido
abrir –- abierto
decir –- dicho
hacer -– hecho
escribir -– escrito
poner –- puesto
ver -– visto
romper –- roto
volver – vuelto
Pretérito Perfecto se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care poate
avea încă legătură cu prezentul.
Exemple:
¿Habéis terminado?
NOTĂ: În unele zone din Spania, de exemplu Madrid, Pretérito Perfecto se foloseşte pentru toate
acţiunile terminate în trecut:
În alte zone din Spania şi în multe ţări ale Americii Latine, Pretérito Perfecto se utilizează foarte rar. În
locul acestuia se foloseşte Pretérito Indefinido.
Tú hablaste comisteviviste
Unele verbe în ‘-ir’, ca de exemplu pedir sau sentir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–e-’ în
‘–i-’. Verbele în ‘-ir’, ca de exemplu dormir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–o-’ în ‘–u-’.
pediste sentistedormiste
Verbele ‘ser’ şi ‘ir’ formează Pretérito Indefinido neregulat şi au următoarele forme: fui, fuiste, fue,
fuimos, fuisteis, fueron
Pretérito Indefinido se folosşte pentru a exprima o acţiune care s-a desfăşurat într-un moment concret
în trecut.
ser ver ir
Exemplu:
película muy buena en la tele, así que me quedé toda la tarde en casa.<<
VIITORUL
Terminaţiile viitorului se adaugă la infinitivul verbelor şi sunt aceleaşi pentru toate cele trei conjugări:
Folosirea viitorului
Pentru exprimarea unor acţiuni sau evenimente viitoare putem folosi viitorul, dar şi alte modalităţi:
Viitorul se foloseşte pentru exprimarea obiectivă a unor acţiuni viitoare, indiferent de momentul vorbirii.
Se mai foloseşte şi pentru exprimarea unei supoziţii:
Lo haré si puedo.
Dacă este vorba de un plan, proiect sau de ceva inevitabil se foloseşte ir a + infinitiv:
Timpul prezent se foloseşte pentru exprimarea unei decizii luate sau pe care tocmai am luat-o:
CONDIŢIONALUL
Modul condiţional se formează la fel ca viitorul. Şi anume, prin adăugarea terminaţiilor condiţionalului la
infinitivul verbului. Terminaţiile sunt aceleaşi pentru toate verbele.
Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: podría etc, tendría etc, querría etc.
Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unor planuri sau idei posibile, dar şi ceea ce ne dorim să
realizăm:
Primero tienes que encender el ordenador y luego tienes que abrir el programa.
Forma impersonală ‘hay que’ se foloseşte pentru a exprima o obligaţie sau o necesitate de a face ceva,
fără a se indica cine trebuie să o facă. Corespunde expresiei ‘es necesario’:
Primero hay que encender el ordenador y luego hay que abrir el programa.
FORMA PASIVĂ
Forma pasivă se foloseşte în primul rând în formă scrisă şi în mijloacele de comunicaţie. De exemplu:
El ministro y su mujer fueron detenidos por la policía. Su mujer fue puesta en libertad.
Adesea, forma pasivă normală se poate înlocui cu aşa-numita formă pasivă reflexivă, dacă nu este
necesar să se cunoască cine a efectuat acţiunea. Forma pasivă reflexivă se formează cu ‘se’ + persoana a
3ª singular sau plural. Exemple:
PREZENTUL CONJUNCTIVULUI
Verbele cu neregularităţile ‘e’ > ‘ie’ şi ‘o’ > ‘ue’ la indicativul prezent au aceleaşi neregularităţi şi la
conjunctiv prezent.
verb INDICATIV CONJUNCTIV
Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează conjunctivul prezent cu aceleaşi
neregularităţi. Exemple:
Conjunctivul:
Verbele în ‘...e..-ir’ (‘sentir’) schimbă şi ‘e’ în ‘i’ la persoana întâi şi a doua plural. Verbele în ‘...sau...-ir’
(‘dormir’) schimbă ‘–o-’ în ‘–u-’.
Imperativul afirmativ
Imperativul afirmativ are forme speciale numai la persoana a doua singular (tú) şi la persoana a doua
plural (vosotros/as)
Tu: Imperativul prezintă aceeaşi formă ca la persoana a treia singular la indicativ prezent.
Mira esto.
poner pon
ser sé
decir di
ir ve
hacer haz
salir sal
tener ten
venir ven
Vy: Imperativul se formează schimbând ‘-r’ al infinitivului cu ‘–d’. Exemple: mirar –- mirad; salir –- salid.
Nu există excepţii.
Pentru formulele de politeţe voi sau noi la imperativ folosim forma corespunzătoare cojunctivului
prezent.
Dacă sunt mai multe pronume, pe primul loc se va afla pronumele în dativ şi apoi pronumele în acuzativ:
Imperativul negativ
No lleguéis tarde.
Pronumele stau în faţa verbului. Pronumele la acuzativ şi dativ ‘le’ sau ‘les’ se transforma în ‘se’.
No lo hagas así.
No se lo digan todavía.
SUBJONCTIVUL IMPERFECT
Subjonctivul imperfect se formează prin omiterea terminaţiei -ron la persoana a treia plural a oricărui
verb regulat sau neregulat, obţinând astfel rădăcina cuvântului, şi prin înlocuirea acestei terminaţii cu
terminaţia persoanei corespunzătoare. Există două posibilităţi de conjugare, una cu -ra şi una cu -se. Se
pot folosi ambele. Exemple:
Verbul HABLAR – Pretérito Indefinido (Persoana a3ª Plural ): ‘hablaron’ omite terminaţia ‘–ron’ şi adaugă
terminaţiile:
sau
Subjonctivul imperfect se foloseşte la fel ca cojunctivul prezent, dar în trecut. Are trei folosiri principale:
Exprimă subiectivitatea după aceleaşi verbe şi expresii impersonale sau joncţiuni ca şi în conjunctivul
prezent. Dacă folosim subjonctivul imperfect, propoziţia principală a frazei, trebuie să fie la timpul trecut
pretérito indefinido, imperfecto sau la modul condiţional:
Formule de politeţe: