Capitolul 1

Doi bătrâni umbla să păcătuiască cu Susana;

judecata morţii asupra Susanei; izbăvirea ei prin Daniel.
1. Era un om cu numele Ioachim, care locuia în
Babilon.
2. Şi şi-a luat femeie, al cărui nume era Susana, fiica
lui Hilchia, frumoasă foarte şi cu frica lui Dumnezeu.
3. Şi părinţii ei, drepţi fiind, au învăţat pe fiica lor
după legea lui Moise.
4. Şi era Ioachim foarte bogat şi avea grădina
aproape de casă.
5. Şi se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în
cinste decât toţi.
6. Şi au fost rânduiţi doi bătrâni din popor judecători
în anul acela, de care zisese Domnul, „că a ieşit
fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se
părea că ocârmuiesc poporul”.
7. Aceştia rămâneau la casa lui Ioachim, şi veneau la
ei toţi cei care voiau să aibă judecată.
8. Când pleca poporul la amiază, ieşea şi Susana în
grădina bărbatului ei.
9. Şi au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieşind şi
umblând, şi s-au aprins cu poftă asupra ei.
10. Au răzvrătit gândul, şi-au abătut ochii dinspre
cer, şi nici nu şi-au adus aminte de judecăţile cele drepte.
11. Şi erau amândoi înfierbântaţi pentru ea şi n-a
spus unul altuia zbuciumul lor, că le era ruşine a-şi spune
poftă, că voiau să se împreuneze cu ea.
12. Şi păzeau cu nevoinţa în toate zilele s-o vadă. Şi a
zis unul către altul: „Să mergem acasă, că este vremea
prânzului”.
13. Şi ieşind, s-au despărţit unul de altul şi,
întorcându-se, au venit la acelaşi loc şi, întrebându-se unul
pe altul pricina, îşi mărturisiră poftă.
14. Şi amândoi împreună au hotărât vremea când o
vor putea afla singură.
15. Şi pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca
de obicei cu două fete să se scalde în grădină, că era foarte
cald.
16. Şi nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni
ascunşi, care o pândeau.
17. Şi a zis fetelor: „Aduceţi-mi untdelemn şi săpun şi
închideţi porţile grădinii ca să mă scald”.
18. Şi au făcut cum le-a zis; au închis uşile grădinii şi,
ieşind pe alături ca să aducă cele ce le-a poruncit, n-au
văzut pe bătrâni ascunşi.
19. Şi după ce au ieşit fetele, s-au sculat cei doi
bătrâni şi au alergat asupra ei şi au zis: „Iată uşile grădinii
sunt închise şi nimeni nu ne vede, şi suntem aprinşi cu
poftă asupra ta.
20. Pentru aceea binevoieşte şi te culcă cu noi; iar de
nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu tine un tânăr şi
pentru aceea ai trimis fetele de la tine”.
21. Şi a suspinat Susana şi a zis: „Sunt strâmtorată
din toate părţile;
22. Ca de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu
voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.
23. Mai bine este pentru mine să nu fac şi să cad în
mâinile voastre decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.
24. Şi a strigat Susana cu glas mare, şi au strigat şi
cei doi bătrâni asupra ei, şi alergând unul a deschis uşile
grădinii.
25. Dacă auziră cei din casa strigătul în grădină,
săriră înăuntru pe uşă cea din dos să vadă ce i s-a
întâmplat.
26. Şi, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au
ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-a grăit cuvânt că
acesta despre Susana.
27. Şi a doua zi, după ce s-a adunat poporul la
Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni plini de
cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.
28. Şi au zis înaintea poporului: „Trimiteţi la Susana,
faţa lui Hilchia, femeia lui Ioachim”, şi ei au trimis.
29. Şi a venit ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate
rudeniile ei.
30. Susana era gingaşă şi frumoasă.
31. Aceşti bătrâni nelegiuiţi au poruncit ca ea să se
descopere, că era acoperită, ca să se sature de frumuseţile
ei.
32. Şi plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care
o ştiau.
33. Şi sculându-se bătrânii în mijlocul poporului,
puseră mâinile pe ea.
34. Ea, plângând, cauta la cer, că inima ei era
nădăjduind spre Domnul.
35. Şi au zis bătrânii: „Umblând noi în grădină, a
intrat ea cu două slujnice şi a închis uşa, dându-le drumul.
36. Şi a venit la ea un tânăr care fusese ascuns şi s-a
culcat cu ea.
37. Noi fiind în colţul grădinii, văzând fărădelegea,
am alergat asupră-le.
38. Şi văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut
opri, că era mai tare ca noi, şi deschizând uşile a fugit.
39. Şi prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era
tânărul acela, şi n-a vrut să ne spună.
40. Aceasta mărturisim”.
41. Şi i-a crezut pe ei adunarea, că pe nişte bătrâni ai
poporului şi judecători, şi au judecat-o spre moarte.
42. Şi strigând cu glas mare Susana a zis:
„Dumnezeule cel Veşnic, Cunoscătorul celor ascunse, Care
ştii toate mai înainte de a se face, Tu ştii că minciuni au
spus ei asupra mea.
43. Şi iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit
aceştia asupra mea”.
44. Şi a auzit Dumnezeu glasul ei şi, când o duceau
să o piardă, a deşteptat duhul într-un prunc tânăr, căruia îi
era numele Daniel.
45. Şi a strigat pruncul cu glas mare: „Curat sunt eu
de sângele acesteia”.
46. S-a întors tot poporul la el, şi a zis: „Ce înseamnă
aceasta?”
47. Şi el, stând în mijlocul lor, a zis: „Oare aşa de
nebuni sunt toţi fiii lui Israel?
48. Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, aţi
osândit pe faţa lui Israel.
49. Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciuni au
spus ei asupra ei”.
50. Şi s-a întors tot poporul degrabă şi i-au zis lui
bătrânii: „Vino de şezi în mijlocul nostru şi ne spune nouă
că ţi-a dat Dumnezeu cinstea bătrâneţilor”.
51. Şi a zis către ei Daniel: „Despărţiţi-i unul de altul
şi-i voi întreba”.
52. Şi după ce s-au despărţit unul de altul, a chemat
pe unul din ei şi a zis către el: „Învechitule în zile rele!
Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte,
făcând judecaţi strâmbe, şi pe cei nevinovaţi învinuind, şi
pe cei vinovaţi slobozind, de vreme ce Domnul zice: Pe cel
nevinovat şi pe cel nedrept să nu-l omorî.
53. Şi de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr,
spune sub ce copac i-aţi prins în fapt?” El a zis: „Sub
mesteacăn”.
54. Zis-a Daniel: „Drept ai minţit asupra capului tău.
55. Acum îngerul lui Dumnezeu, luând porunca de la
El, te va spinteca în două”.
56. Şi punându-l alături, a poruncit să aducă pe
celălalt şi i-a zis: „Sămânţa lui Canaan şi nu a lui Iuda,
frumuseţile te-au înşelat şi poftă a răzvrătit inima ta.
57. Aşa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se
împreunau cu voi; ci n-a suferit faţa lui Iuda fărădelegea
voastră.
58. Acum spune-mi sub ce copac i-aţi prins?” Iar el a
zis: „Sub salcâm”.
59. Şi i-a zis Daniel lui: „Drept ai minţit şi tu asupra
capului tău.
60. Căci aşteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie,
să te taie în două, ca să vă piardă de tot pe voi”.
 61. Şi a strigat toată adunarea cu glas mare şi a
binecuvântat pe Dumnezeu, Cel care izbăveşte pe cei care
nădăjduiesc în El.
62. Şi s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a
dovedit Daniel din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb şi
le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleşug gândit-
au să facă aproapelui lor, şi i-a omorât şi a scăpat sângele
cel nevinovat în ziua aceea.
63. Iar Hilchia şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu
pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei,
şi cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat intru ea lucru
urât.
64. Şi Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din
ziua aceea şi de aci înainte.