1

SCRIPTURILE, O APĂRARE SIGURĂ

Tragedia veacurilor, pag. 601

Trăim în cea mai solemnă perioadă a istoriei acestei

lumi. Viitorul mulțimilor care suprapopulează pământul
este gata să se hotărască. Buna noastră stare viitoare şi
chiar mântuirea altor suflete depinde de calea pe care o
alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziţi de Duhul
adevărului. Orice urmaş al lui Hristos trebuie să întrebe
cu sinceritate: ―Doamne, ce vrei să fac?‖ Avem nevoie
să ne umilim înaintea Domnului, cu post şi cu
rugăciune, şi să cugetăm mult la Cuvântul Său, în mod
deosebit la scenele judecăţii. Ar trebui să căutăm acum
o experienţă vie şi profundă în lucrurile lui Dumnezeu.
Nu avem nici o clipă de pierdut. Evenimente de
importanţă vitală au loc în jurul nostru; ne găsim pe
terenul fermecat al lui Satana. Nu dormiţi, străjeri ai lui
Dumnezeu; vrăjmaşul vă pândeşte de aproape, fiind
gata în orice clipă, dacă slăbiţi vegherea şi aţipiţi, să
sară asupra voastră şi să vă facă prada lui. Mulţi sunt
amăgiţi în ceea ce priveşte starea lor adevărată
înaintea lui Dumnezeu. Ei se felicită pentru faptele rele
pe care nu le fac şi uită să le amintească pe cele bune şi
nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au
neglijat să le facă. Nu este suficient ca ei să fie pomi în
grădina lui Dumnezeu. Ei trebuie să răspundă
aşteptărilor Sale aducând roadă. El îi face răspunzători
pentru că n-au împlinit tot binele pe care-l puteau face,
 2

prin harul Său care i-ar fi întărit. În cărţile cerului, ei

sunt trecuţi ca unii care încurcă locul. Cu toate acestea,
nici cazul acestei categorii nu este fără nici o nădejde.
Inima iubirii, îndelung răbdătoare, încă mijlocește pe
lângă aceia care au dispreţuit mila lui Dumnezeu şi au
călcat în picioare harul Său. ―De aceea zice: ‗Deşteaptă-
te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va
lumina‘. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de
seamă. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele‖
(Efeseni 5, 14-16.). - Tragedia veacurilor, pag. 601

MAREA SPERANȚĂ ȘI BLESTEMUL DIN APOCALIPSA 22

de Debra Fontenot

Există în prezent un impuls mare pentru cartea The

Great Hope sau Marea speranță (în română are titlul
Destinul planetei , vezi www.carteaanului.ro – n.tr.)
care este un rezumat al cărții Tragedia Veacurilor. Ce
importanță a dat sora White cărții Tragedia Veacurilor?:
―Am fost instruită că acele cărți importante, care
conțin lumina pe care a dat-o Dumnezeu cu privire la
apostazia lui Satana din ceruri, trebuie să fie puse mult
în circulație chiar acum; căci, prin acestea, adevărul va
ajunge la mulți oameni. Cărți precum Patriarhi şi
profeți, Daniel şi Apocalipsa (Uriah Smith) şi Tragedia
veacurilor sunt cărți necesare acum mai mult ca oricând
înainte. Ele trebuie puse mult în circulație, deoarece
 3

adevărurile pe care le scot în evidenţă vor deschide

mulți ochi orbi... Mulţi din poporul nostru au fost orbi în
ce priveşte însemnătatea chiar a acelor cărți de care
este cea mai mare nevoie. Dacă s-ar fi dovedit tact şi
iscusință în ce priveşte vânzarea acestor cărți, mișcarea
privind legea duminicală nu s-ar fi aflat în stadiul în
care este acum.‖ (Review and Herald, 16 Feb., 1905)
―În Hristos Lumina Lumii, Patriarhi și Profeți,
Tragedia Veacurilor și în Daniel și Apocalipsa (Uriah
Smith) sunt învățături preţioase. Aceste cărți trebuie
privite ca fiind de o importanţă deosebită şi trebuie
făcut orice efort cu putință pentru a le duce înaintea
oamenilor ‖. Colporter Ministry (Evanghelizarea prin
literatură), pag.123.
„A fost dată lumina că Gânduri despre Daniel şi
Apocalipsa, Tragedia veacurilor şi Patriarhi şi profeți ar
trebui să fie mai mult folosite. Ele conțin întocmai solia
pe care oamenii trebuie să o aibă, lumina specială pe
care Dumnezeu a dat-o poporului Său. Îngerii lui
Dumnezeu vor pregăti calea pentru aceste cărți în
inimile oamenilor. ‖ Evanghelizarea prin literatură,
pag.123.
„Subiecte de o importanță foarte profundă i-au fost
descoperite lui Ioan, subiecte care trebuiau să fie date
lumii pentru a fi citite, înțelese și apreciate. Cărțile
Daniel și Apocalipsa, și Tragedia veacurilor, sunt cărțile
care, mai presus de orice alte cărți, ar trebui să fie
acum puse în circulație. Dați-le oamenilor. Ei trebuie să
 4

aibă lumină și adevăr.‖ Manuscript Releases, vol. 21,

pag. 452
Următorul citat este declarația de deschidere a
siteului ―Marea Speranță‖(Destinul planetei):
―V-ați întrebat vreodată dacă totul are un sens?
Marea Speranță (Destinul planetei) așează totul în
perspectivă, arătând felul în care dragostea lui
Dumnezeu a condus istoria și a modelat lumea în care
trăim. Scrisă prima dată la sfârșitul secolului 19, cartea
a fost retipărită de sute de ori. Marea Speranță
urmărește istoria Creștinismului de la nașterea lui până
la Marea dezamăgire din 1844, încheindu-se cu o
privire asupra a ceea ce spune Biblia despre sfârșitul
lumii… și ce înseamnă acele lucruri pentru noi azi.‖
thegreathope.org
Aceasta declarație induce în eroare, ca să nu zic mai
mult. Nu Marea Speranță (Destinul planetei) a fost
scrisă la sfârșitul secolului 19, ci Tragedia Veacurilor.
Nu Marea Speranță a fost retipărită de sute de ori ci
Tragedia Veacurilor. Nu Marea Speranță (Destinul
planetei) urmărește istoria Creștinismului de la
nașterea lui până la marea dezamăgire din 1844 ci
Tragedia Veacurilor. Întreaga serie Conflictul Veacurilor
de la Patriarhi și Profeți la Tragedia Veacurilor a fost
scris în ordine cronologică. Are sens când vezi
evenimentele desfășurate în ordinea lor.
Marea Speranță (Destinul planetei), oricum, nu este
scrisă în ordine cronologică. Sunt luate mici porțiuni din
 5

capitole și sunt combinate cu porțiuni din alte capitole,

împiedicând cititorul să observe cum un eveniment
conduce la altul, și în felul acesta împiedicând cititorul
să discearnă descrierea adevărului care este ilustrat
după principiul cauză-efect. De-a lungul ascensiunii
istoriei găsim că Marea Speranță (Destinul planetei)
schimbă redactarea originală a cărții Tragedia
Veacurilor, eclipsând astfel dacă nu chiar ascunzând pe
deplin mesajul original și scopul prezentat în Tragedia
Veacurilor.
Capitolele următoare au fost complet omise în
Marea Speranță (Destinul planetei):
capitolul 2 - Persecuțiile din primele secole;
capitolul 4 - Valdenzii; capitolul 5 - John Wycliffe;
capitolul 6 - Huss și Ieronim; capitolul 8 - Luther
înaintea Dietei; capitolul 9 - Reformatorul elvețian;
capitolul 10 - Înaintarea reformei în Germania;
capitolul 11 - Protestul prinților; capitolul 12 - Reforma
în Franța; capitolul 13 - În țările de Jos și în
Scandinavia; capitolul 14 - Reformatorii englezi de mai
târziu; capitolul 15 - Biblia și Revoluția Franceză;
capitolul 16 - Părinții peregrini; capitolul 18 - Un
reformator American; capitolul 19 - Lumină prin
întuneric; capitolul 20 - O mare redeșteptare religioasă;
capitolul 21- O avertizare respinsă; capitolul 22 -
Profeții împlinite; capitolul 23 - Ce este Sanctuarul;
capitolul 24 - În Locul Preasfânt; capitolul 28 - În fața
raportului vieții; capitolul 35 – Scopul papalității;
capitolul 41- Pustiirea Pământului.
 6

Douăzeci și două de capitole au fost lăsate pe

dinafară. Sunt acestea capitole nesemnificative? Nu,
Nu. toate sunt semnificative în lumina marii
controverse. Toată istoria este o înregistrare a
evenimentelor trecute care conduc spre apogeul final al
marii lupte.
Unde arata Marea Speranță (Destinul planetei)
dezamăgirea din 1844, dacă acele capitole au fost
lăsate afară? Articolele din Adventist World spun că
Tragedia Veacurilor ridică mai multe întrebări decât
răspunsuri. Cum se poate așa ceva când atât de multe
capitole au fost lăsate pe dinafară? Cum pot cele
nouăzeci și șase de pagini din Marea Speranță (Destinul
planetei) sa răspundă la mai multe întrebări decât
Tragedia Veacurilor cu întregul ei de 678 pagini (în
eng.)?
Sora White i-a scris o mărturie unei femei din
Launceston, Tasmania în 1895 cu privire la valoarea
cărții Tragedia Veacurilor.
„După ce întâlnirea s-a încheiat, o femeie înaltă și
bine îmbrăcată, s-a grăbit spre stand, mi-a apucat
mâna și a spus – sunt atât de bucuroasă să te vad.
Doresc să-ți mulțumesc pentru scrierea cărții Tragedia
Veacurilor. A fost mijlocul de salvare a sufletului fiului
meu. Era bolnav și știam că nu poate trăi. Mi-a cerut să-
i dau o carte care îl poate ajuta pe plan religios.
Cumpărasem Tragedia Veacurilor, dar eu nu o citisem
încă, și i-am adus-o lui. Fiul meu a citit-o cu un profund
 7

interes, și a spus: 'am găsit în această carte ce nu am

găsit în nici o altă carte din biblioteca ta. De fiecare
dată când o citesc, văd adevărul în mai marea lui
frumusețe. De fiecare dată când o deschid, găsesc ceva
ce mă ajută. Nu mi-e frică să mor acum, fiindcă am
găsit odihnă și pace în Hristos Isus.'
Ea mi-a spus că a murit într-o pace deplină. El avea
în jur de treizeci de ani când a murit, și i-a cerut ca
dacă vreodată o va vedea pe autoarea acelei cărți, să-i
spună cât de mult bine a făcut pentru el acea carte,
netezind cărarea mântuirii pentru picioarele lui. Ea a
spus: 'am împrumutat cartea iar și iar și ea nu se află
acasă în cea mai mare parte a timpului. Cei care au
citit-o au spus că niciodată nu au citit o carte care să
facă Biblia așa de simplă și clară înțelegerii lor ca
această carte.' ‖ Manuscript Releases, volume 19, pag.
269.
Marea Speranță (Destinul planetei) este promovată
ca o 'abreviere' a cărții Tragedia Veacurilor. Cu câteva
săptămâni în urmă eu și soțul meu am mers la
biblioteca locală și l-am întrebat pe conducătorul
bibliotecii și pe asistentul lui ce înseamnă cuvântul
abreviere. Ei au căutat pe google cuvântul și au găsit
următoarele sensuri: scurtat, rezumat, sinopsis, schiță,
sumar etc. , la fel ca definițiile care erau în dicționar și
în enciclopedie. Am mers apoi la biroul ziarului local și
am discutat cu o doamnă despre abrevierea unei cărți
de aproape 700 pagini în 96 pagini. Toate femeile cu
care am vorbit, plus doamna de la ziarul local și cea de
 8

la bibliotecă, au fost realmente șocate când le-am spus

de abrevierea unei cărți de aproximativ 700 pagini la 96
pagini.
Recent am primit un email de la cineva cunoscut
care este un autor publicat și un colaborator permanent
al ziarului local. I-am cerut opinia în privința acestei
chestiuni. Răspunsul lui a fost că o abreviere poate să
scoată afară o propoziție ici și colo. Continuând a zis, că
într-adevăr cu ce aveți de a face acolo pare să fie mai
mult o „condensare‖.
El a declarat că casele de editură de multe ori
condensează cărți pentru oamenii care vor să-și facă
doar o idee despre o anumită carte. Astfel pare cartea
Marea Speranță (Destinul planetei), nu ca fiind o
abreviere ci o condensare a cărții Tragedia Veacurilor.
Nu s-a făcut o abreviere ci a fost ciopârțită/tăiată în
bucăți. Vedem o astfel de „ciopârțire‖ a Cuvântului lui
Dumnezeu undeva în istoria trecută a poporului lui
Dumnezeu?
―Nu ardea inima ucenicilor în ei când Hristos le
vorbea pe drum şi le deschidea Scripturile? Nu a
deschis Domnul Isus Scripturile pentru noi, și ne-a
făcut cunoscute lucruri ținute ascunse de la
întemeierea lumii? Unii au auzit citirea dovezilor
cerințelor obligatorii ale Legii lui Dumnezeu, și
ascultarea de Legea Sa care era poruncită, și au simțit
că caracterele lor erau în așa contrast cu cerințele ei că
dacă s-ar fi aflat în circumstanțe similare cu ale lui
 9

Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi făcut la fel ca el. Un

mesaj special i-a fost trimis pentru a fi citit în auzul lui,
dar după ascultarea a trei sau patru pagini a tăiat sulul
cu un briceag, și l-a aruncat în foc. Dar aceasta nu a
putut distruge mesajul pentru că cuvântul lui
Dumnezeu nu se întoarce nici odată înapoi la El fără
rod. Același Duh Sfânt care a dat prima mărturie, care a
fost refuzată iar sulul ars, a venit la slujitorul Domnului,
același care a făcut ca primul să fie scris în sul, a
repetat același mesaj care a fost respins, făcând ca
scrisoarea sa fie rescrisă, adăugându-i-se și mai multe‖.
„Cei care vor să facă fără efect mesajele drepte și
lămurite ale lui Dumnezeu, pentru a le da la o parte din
fața lor, doar le vor face și mai mare publicitate,
întărind mesajele pe care le-au alungat și respins. Când
Dumnezeu trimite un mesaj vreunui bărbat sau femei
iar ei refuză să fie corectați, refuză să-l primească,
aceasta nu înseamnă în nici un caz sfârșitul mesajului.
Toată acțiunea este înregistrată, și cei care iau parte la
ea, prin refuzul de a fi corectați, își pronunță propria
sentință împotriva lor‖. The New York Indicator, 7 Feb.,
1906.
Astfel vedem istoria Israelului din vechime
repetându-se în zilele noastre. Ce alte avertizări
înfricoșătoare ne sunt date în privința schimbării
Cuvântului lui Dumnezeu?
„Învățăturile despre har și adevăr nu sunt înțelese
așa cum ar trebui de majoritatea studenților și
 10

membrilor bisericii noastre. Orbirea minții a lovit pe

Israel. Interpretarea greșită, forțată, pe jumătate
adevărată sau mistică a cuvintelor lui Dumnezeu
constituie un act care pune în pericol propriul suflet al
celor care fac acest lucru și, de asemenea, și sufletele
altora. "Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din
cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele,
Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta
și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei
proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul
vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta."
(Apoc. 22, 18.19). Aceia care, prin invențiile lor
omenești, fac ca Scriptura să spună ceea ce niciodată
Domnul Hristos nu a așezat în ea, slăbindu-i acesteia
forța, și fac ca glasul lui Dumnezeu în sfaturi și
avertizări să mărturisească un neadevăr - toate acestea
cu scopul de a evita neajunsurile pe care le aduce
ascultarea de cuvintele lui Dumnezeu - au devenit niște
marcaje care arată drumul într-o direcție greșită, pe
cărări greșite, care duc la nelegiuire și la moarte.
Mărturia lui Alfa și Omega cu privire la pedeapsa
pentru vina de a fi făcut lipsit de importanță un singur
cuvânt rostit de gura lui Dumnezeu o constituie
amenințarea înfricoșătoare că ei vor suferi plăgile
despre care se scrie în carte; iar numele lor vor fi șterse
din cartea vieții și din cetatea sfântă.‖. Principiile
fundamentale ale educației creștine, pag. 387.
"Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură
un foc, care îi mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă vrea
 11

cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta".

(Apoc. 11,5). Oamenii nu pot călca Cuvântul lui
Dumnezeu fără să fie pedepsiți. Înțelesul acestei
declarații grozave este arătat în ultimul capitol al
Apocalipsei: "Mărturisesc oricui aude cuvintele
proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva
ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în
cartea aceasta și dacă scoate cineva ceva din cuvintele
cărții acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea
lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în
cartea aceasta". (Apoc.22,18.19)
Aşa sună avertizările pe care Dumnezeu le-a dat
pentru a-i apăra pe oameni împotriva oricărei schimbări
de orice natură a ceea ce El a descoperit sau a poruncit.
Aceste avertizări solemne se aplică tuturor acelora care
prin influența lor îi fac pe oameni să privească cu
ușurință Legea lui Dumnezeu. Ele vor trebui să-i facă să
se teamă şi să tremure pe aceia care socotesc cu
ușurătate că este o problemă lipsită de importanţă a
asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu. Toţi aceia care-
şi înalţă părerile lor mai presus de descoperirea divină,
toţi aceia care vor schimba înţelesul clar al Scripturii
pentru a urma propria comoditate sau pentru a se
conforma lumii îşi asumă o răspundere înfricoşată.
Cuvântul scris, Legea lui Dumnezeu, va măsura
caracterul oricărui om şi îi va condamna pe toţi aceia pe
care această judecată fără greş îi va găsi cu lipsă.‖
Tragedia veacurilor, pag. 268.
 12

Aici sunt doar două exemple a modului în care

editorii Marii Speranțe (Destinul planetei) au modificat
inspirația. Primul îl vom vedea în capitolul ―Capcanele
lui Satana‖.
―Marea luptă dintre Hristos şi Satana, care a fost
dusă aproape şase mii de ani, se va încheia în curând,
astfel încât cel rău îşi dublează eforturile pentru a
nimici lucrarea lui Hristos în favoarea omului, ca să
prindă suflete în cursele lui. Scopul lui este acela de a-i
ţine pe oameni în întuneric şi în nepocăinţă, până când
mijlocirea Mântuitorului se încheie şi nu va mai fi jertfă
pentru păcat‖.
―Când nu se depune nici un efort deosebit pentru a
rezista puterii sale şi când nepăsarea predomină în
biserică şi în lume, Satana nu este îngrijorat; căci nu
este în primejdie să-i piardă pe aceia pe care-i duce
robi după voia lui. Dar atunci când atenţia este atrasă
către lucrurile veșnice, iar sufletele întreabă: ―Ce să fac
ca să fiu mântuit?‖, el este la lucru, căutând să opună
puterea lui puterii lui Hristos şi să contracareze
influența Duhului Sfânt‖. Tragedia veacurilor, pag. 518.
Acum vedem aceste două paragrafe condensate
într-un singur paragraf și reformulat în Marea Speranță
sub titlul ―Ademeniri periculoase‖
―Marea luptă dintre Hristos şi Satana, se va încheia
în curând, și cel rău îşi intensifică eforturile pentru a
contracara lucrarea lui Hristos în favoarea omului.
Scopul urmărit de Satana este acela de a-i ţine pe
 13

oameni în întuneric şi în nepocăinţă, până când lucrarea

de mijlocire a Mântuitorului se va încheia. Când în
biserică predomină nepăsarea, Satana nu-și face griji.
Dar când sufletul se întreabă: Ce trebuie să fac pentru a
fi mântuit? El este prezent, căutând să opună puterea
lui puterii lui Hristos și să anuleze influența Duhului
Sfânt‖. Marea Speranță (Destinul planetei), pag. 19.
După cum vedeți, nu se mai menționează cât de
mult a durat marea luptă, nici vreo menționare despre
capcanele lui Satana, nici despre îndreptarea atenției
oamenilor către lucrurile veșnice. Următorul exemplu îl
vom vedea în capitolul ‖Scripturile, apărarea noastră‖.
‖Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizări atât
de importante, ele fiind reprezentate ca vestite de
îngeri sfinţi zburând prin mijlocul cerului, El cere
fiecărui suflet înzestrat cu puterile rațiunii să ia aminte
la solie. Judecățile înfricoșate, pronunțate împotriva
închinătorilor fiarei şi chipului ei (Apoc. 14,9-11),
trebuie să-i conducă la un studiu atent al profețiilor, să-
i învețe ce înseamnă semnul fiarei şi cum să se ferească
de a-l primi. Dar majoritatea oamenilor nu doresc să
audă adevărul şi se îndreaptă către închipuiri. Apostolul
Pavel declara, privind către zilele din urmă: ―Căci va
veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere
învăţătura sănătoasă‖ (2 Tim. 4,3). Acel timp a venit.
Mulțimile nu doresc adevărul Bibliei, pentru că el vine
în conflict cu dorința inimii păcătoase şi iubitoare de
lume; iar Satana le oferă amăgirile pe care ei le iubesc‖.
Tragedia veacurilor, pag. 595.
 14

Din nou aici, vedem modul în care acest paragraf

din ‖Scripturile, apărarea noastră‖ din Tragedia
Veacurilor a fost condensat și reformulat sub titlul
‖Singura noastră apărare‖
‖Când le trimite oamenilor avertizări, Dumnezeu îi
cere fiecărei persoane înzestrate cu rațiune să acorde
atenție mesajului. Judecățile înfricoșătoare pronunțate
împotriva închinătorilor la fiară și la chipul ei
(Apocalipsa 14:9-11) ar trebui să-i determine pe toți să
afle ce înseamnă semnul fiarei și cum să evite primirea
lui. Marea majoritate a oamenilor nu doresc adevărul
Bibliei pentru că el vine în conflict cu dorințele inimii lor
păcătoase. Satana le oferă amăgirile pe care ei le
iubesc.‖ Marea speranță (Destinul planetei), pag. 54.
Observați că nu este nici o menționare despre
îngerii sfinți care proclamă solii de avertizare, nimic
despre studiul atent al profețiilor pentru a învăța ce
este semnul fiarei și cum să evite primirea lui și
versetul 2 Timotei 4:3 a fost de asemenea lăsat pe
dinafară.
Putem vedea că aceasta este o împlinire tocmai din
aceeași carte Tragedia Veacurilor, în capitolul intitulat
‖Scripturile, apărarea noastră‖ care spune: „Atât de
asemănătoare va fi contrafacerea cu adevărul încât va
fi imposibilă deosebirea fără Sfintele Scripturi. Prin
mărturia lor fiecare afirmație și miracol trebuie
testate‖.
 15

Când comparăm falsul care este Marea Speranță

(Destinul planetei), cu adevărul care este Tragedia
Veacurilor, diferența este vizibilă. Frați și surori, noi
vrem Cuvântul lui Dumnezeu pur, nediluat și necorupt.
Noi trăim în cele mai serioase și solemne vremuri care
au existat vreodată în istoria acestui pământ. Avem
nevoie de o platformă stabilă, o temelie sigură. Haideți
să încetăm a ne încrede în om, și să ne punem
încrederea în Acela care ne-a iubit și și-a dat viața
pentru noi.
„Domnul Hristos este adevărul. Cuvintele Sale sunt
adevăr şi ele au o mai profundă însemnătate decât se
pare la prima vedere. Toate cuvintele Domnului Hristos
au o valoare ce trece dincolo de modesta lor înfățișare.
Mintea care este înviorată de Duhul Sfânt va discerne
valoarea acestor cuvinte. Ea va înţelege prețioasele
nestemate ale adevărului, chiar dacă acestea sunt
comori ascunse.
„Teoriile şi speculațiile omeneşti nu vor conduce
niciodată la înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Cei
care presupun că înțeleg filozofia, gândesc că
explicațiile lor sunt necesare pentru a deschide
comorile cunoașterii Cuvântului, spre a împiedica astfel
pătrunderea ereziilor în Biserică. Dar tocmai aceste
explicații au fost cele care au adus în Biserică teorii
false şi erezie. Oamenii au depus eforturi disperate
pentru a explica pasajele pe care ei le considerau a fi
mai greu de înțeles din Sfintele Scripturi; dar prea
 16

adesea, eforturile lor n-au făcut decât să întunece ceea

ce ei au încercat să clarifice...
„Există primejdia, marea primejdie, ca așa-zișii
înțelepți de astăzi să repete experienţa învățătorilor
iudei. Ei interpretează în mod greşit Cuvântul lui
Dumnezeu şi, ca urmare, multe suflete sunt în confuzie
şi învăluite în întuneric, din cauza greșitei lor concepții
cu privire la adevărul divin.
Sfânta Scriptură nu trebuie citită la lumina palidă,
confuză a tradiției şi speculațiilor omeneşti. Cum am
încerca să luminăm soarele cu o torță, tot aşa ar fi să
încercăm a explica Scripturile prin tradiția sau
închipuirile omeneşti. Cuvântul cel sfânt al lui
Dumnezeu nu are nevoie de lumina tremurândă a unei
torțe pământene pentru a face vizibilă slava Sa.
Scriptura are lumină în ea însăși — slava descoperită a
lui Dumnezeu — şi alături de ea, orice altă lumină
pălește‖. Parabolele Domnului Hristos, pag. 111.