Alimentatie Varianta Finala Corectata

Alimentație???
GHID ONEST ȘI AUTENTIC
PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI
Dr. Sorina Soescu

© Toate drepturile de autor aparțin Fundației Simile
Constanța, 2021. Nu este permisă reproducerea în întregime
sau a unei părți din prezenta lucrare fără solicitarea
permisiunii autorului.
Concept grafic: Silvia Soescu
Dr. Sorina Soescu
Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI
2021
2 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

„Oamenii sunt făpturi ale obișnuinței.” – Carlos Castaneda
„Cunoașterea puțină este cunoaștere periculoasă.” – Theun Mares
„Foarte mulți oameni cresc într-o lume în care pot mânca orice doresc.
Este foarte greu să îți schimbi obișnuințele alimentare după ce toată viața ai mâncat numai ce ai vrut.
Aceste obișnuințe ni se par parte integrantă din identitatea noastră.
Din păcate, ele induc dependențe ascunse și alegeri nepotrivite.
Cu toții avem pofte dar este foarte important să nu le confundăm cu vocea intuiției noastre. De multe
ori simțim o dorință intensă de a consuma un anumit aliment, confundând-o cu o nevoie a corpului
nostru, care ne spune să consumăm un cheeseburger cu bacon sau după o omletă.
Oamenii mănâncă tot ce există sub soare, expunându-și astfel ficatul, pancreasul, vezicula biliară,
inima și alte organe unor produse pline de grăsime, periculoase, procesate, prăjite, dar cu pretenții
gastronomice deoarece sufletul și corpul lor nu sunt aliniate.
Din păcate, greutățile cu care ne confruntăm pe această planetă ne deteriorează sufletul. Noi încercăm
apoi să umplem acest gol interior cu mâncare, amorțindu-ne astfel emoțiile neplăcute. Lucrurile nu
funcționează însă așa. Prin consumarea acestor alimente nepotrivite, noi ne îmbolnăvim și mai tare,
iar sufletul nostru are și mai mult de suferit.
Dacă ai probleme de sănătate (de orice natură), trebuie să schimbi regulile jocului. Consumul
alimentelor vindecătoare și regeneratoare, dublat de eliminarea celor care generează probleme,
reprezintă aspectul cel mai critic al procesului de vindecare.”
Anthony William – Medium medical

CUPRINS
INTRODUCERE 12
ALIMENTAȚIE SAU MEDICAȚIE?
CAPITOLUL 1 5
CE NU ESTE ALIMENTAȚIE
CAPITOLUL 2 85
PROCESELE DE DETOXIFIERE,CHEI ȘI CAPCANE
CAPITOLUL 3 142
ALIMENTAȚIA IDEALĂ PENTRU CORPUL OMENESC
CAPITOLUL 4 156
ALIMENTAȚIE PENTRU SITUAȚII SPECIALE
CAPITOLUL 5 170
ALTE SURSE DE NUTRIȚIE PENTRU OAMENI
CAPITOLUL 6 183
DESCIFRAREA LIMBAJULUI CORPULUI
CAPITOLUL 7 191
MÂNCĂM SĂ TRĂIM SAU TRĂIM SĂ MÂNCĂM?
BIBLIOGRAFIE 198

Introducere - Alimentație sau medicație?
Introducere
Alimentație
sau medicație?

Alimentație
sau medicație?
Viața modernă este un amestec din ce în ce mai complex de teorii, ipoteze, manipulări sociale
și nevoi de supraviețuire.
Câteodată mi se pare un hățiș de povești, care acoperă lucruri simple, bazice, nu foarte
comode dar structural situate la fundamentul societății umane.
În timpul lungilor ani în care m-am ocupat de propria mea ajustare alimentară și de procesul
de înțelegere a corpului, a semnalelor sale și de o punere în practică perseverentă a măsurilor
necesare pentru a-mi fi bine și a rămâne în viață, am ajuns la o concluzie:
Trăiesc într-o junglă.

Pentru că am avut privilegiul să mă plimb în jungla tropicală din America de Sud și Asia și să
experimentez la prima mână amestecul de fascinație și teamă intensă pe care mersul în junglă
îl declanșează în corp, am realizat la un moment dat paralela.
În Jungla urbană sunt nenumărate pericole: șerpii,

păianjenii, insectele minuscule sugătoare de sânge,
“Viața urbană și lipitorile, felinele și șerpii anaconda sunt înlocuiți cu
alimentația modernă, lumea interlopă, lumea financiară
civilizația sunt tot un
care îți suge rezervele de bani mai rapid decât o fac
fel de junglă. Doar că căpușele din junglă, lumea farmaceutică și medicală, ce
îți poate face mai mult rău decât bine dacă nu știi de unde
diferă de cea creată de
să începi călătoria și multe altele.
mama Natură.”
Mă uitam cu admirație la băștinașii din Jungla peruană,
obișnuiți să stea în pielea goală în mijlocul acelei Naturi
amestecate și aparent ostile, trăind o viață întreagă prin
dobândirea unor abilități și îndemânări extraordinare. Am văzut oameni capabili să prindă
pești cu mâna goală, sau să se cațăre în arbori cu abilitatea maimuțelor, am văzut copii
de 4-5 ani conducând canoe din lemn printre curenții înșelători ai Amazonului sau femei
crescând zeci de copii în apropierea apelor pline de crocodili.
Mi-a trecut de multe ori prin cap

faptul că eu n-aș fi putut supraviețui
în acele condiții. Dar în același
timp, am realizat că eu am avut
posibilitatea să ajung să vizitez acea
țară și acel loc, pe când acei oameni
din junglă nu aveau idee cum să
călătorească prin restul lumii, să
poată să vadă și să admire orașele și
țările lumii.

Dacă ar fi venit, ei nu s-ar fi descurcat mai deloc în jungla urbană. Ar fi avut necazuri din
primele momente, dacă n-ar fi avut un ghid și o călăuză cu ei la fiecare pas. La fel cum și eu
am avut nevoie de ghid și călăuză în fiecare moment al șederii mele în jungla tropicală.
“Omul este o minune

necunoscută lui însuși,
spunea un mare înțelept
al lumii.”
Fiecare dintre noi s-a adaptat și s-a antrenat la condițiile din jungla pe care a avut-o la
dispoziție.
Deși aparent am dobândit abilități diferite, de fapt am învățat și ne-am educat să facem
același lucru: să supraviețuim.
Am simțit o mare admirație pentru ființa umană și „dotările” sale încarnate.
Și o mare recunoștință pentru Creator și perfecțiunea Creației sale.
Am realizat că organismul uman este o mașinărie biologică extraordinară, perfecționată în

sute de mii de ani de evoluție și capabilă de lucruri admirabile.
În decursul experienței mele personale am descoperit că influența fundamentală în dezvoltarea

generală a oamenilor o are alimentația.
Dieta este cea care face o diferență enormă între diferitele poziții pe care oamenii le ocupă
în Jungla civilizației. În Natură, un grup de entități care au hrană de o anumită calitate se
dezvoltă într-un anumit fel. Oamenii nu fac excepție.

Pentru că m-a preocupat alimentația chiar din adolescența mea cu multe probleme de
sănătate și de greutate, apoi a rămas preocuparea mea fundamentală ca adult și medic ce s-a
ocupat direct de pacienți de peste 30 de ani, am studiat, am aplicat și am cercetat continuu.
Și nu am terminat încă.
Procesul este în plină desfășurare.
Dar s-au strâns destule informații și am ajuns la multe concluzii încât este momentul să
realizez o nouă carte, o nouă sinteză a informațiilor deținute până acum. Variantele digitale
de carte îmi permit creativitatea maximă și așezarea diferită a textului și ilustrațiilor pentru
a oferi o calitate crescută a expozeului. Așa încât, pregătiți-vă pentru un ghid practic prin
Jungla alimentației moderne, prin amestecul de diete, mode nutriționale și curente veșnic
schimbătoare.
Vom avea capitole dedicate alimentației optime, sub formă de principii generale, cu adaptare
și ajustare la diferitele grupe de vârstă și în diferite circumstanțe mai speciale. Dar și capitol
despre procesul de detoxifiere prin alimentație și principalele sale chei și capcane (o să vă
povestesc mai ales despre capcanele în care am căzut eu însămi și cum am ieșit din fiecare
dintre ele).
“Întreaga carte este scrisă Voi dezvălui într-un capitol informații despre limbajul
corpului, inclusiv modul în care poate fi folosit ca un ghid
la modul foarte personal.
sau călăuză.
Este o conversație directă, Presupun că dacă alegi să iei cartea să o parcurgi, cauți
autentică și onestă între răspunsuri la întrebările care m-au făcut și pe mine să caut
întreaga viață. Doresc să-ți dezvălui cât mai multe dintre
scriitor și cititor.” cele pe care le-am descoperit nu doar experimentând direct
dar și fiind alături de sute alte persoane care au făcut același
proces.
Am avut privilegiul să observ tipare și moduri de reacție comune.
M-am aflat într-o poziție în care alți oameni mi-au împărtășit poveștile lor. Sute de mii de
povești. Am învățat mult din ele și le-am integrat în propria poveste. Tot ce este prezentat și
oferit în această carte este opinia mea personală pe care mi-o asum în totalitate. Acolo unde
pot, mă bazez pe dovezile științifice dar în multe situații acestea sunt insuficiente și mai ales,
fragmentare și incomplete.

De aceea mă bazez pe propriile experiențe, pe propriile opinii, pe conexiunea pe care o am cu

Divinul (ce m-a susținut și ghidat continuu) și pe forța iubirii ce mă conectează de toți oamenii
și care m-a determinat să devin medic și nu altceva.
De-a lungul drumului, a apărut o întrebare, pe care am formulat-o în multe feluri.
Alimentația oamenilor este nutriție?

Sau este doar medicație de amorțire?
Ne hrănim sau primim sedative pentru ținerea fiecăruia dintre noi într-o stare de semi-adormire,
din fragedă pruncie?
Te-ai gândit vreodată la alimentație în felul acesta?
Alimentația ca „drog” pentru amorțit gândirea și conștiența?
Ai văzut dincolo de instincte și dincolo de hrană?
Te invit să călătorești alături de mine cât mai adânc în „vizuina iepurelui”.
Pe parcurs, fă propriile observații, testări, experimentări.
În drumul prin care am trecut în ultimii 30 de ani, am observat multe.

Voi prezenta în această carte ce simt că a fost validat și a devenit o nouă realitate în propria
trăire. Îți recomand să o parcurgi cu mintea deschisă.
Și să nu ai reacții emoționale, indiferent de concluziile la care voi ajunge.
Este important să avem informație. Indiferent cum este aceasta.
Este important să cunoaștem Adevărul, indiferent cum arată la prima vedere.
Am învățat ceva determinant pentru drumul meu prin lume până în acest moment al vieții.
Îmi este bine să ies din Dualitate. Din judecata situațiilor ca fiind „bune sau rele”, corecte
sau greșite. Adevărul este așa cum este. Nici bun, nici rău, nici corect, nici greșit. Este ceea ce
este. Îl prezentăm. Îl aflăm. Ne poziționăm cât mai bine funcție de el, așa cum este.
Dacă locuiesc în Jungla tropicală

îmi antrenez un set de abilități
pentru a supraviețui.
Dacă locuiesc în Jungla urbană

îmi antrenez un alt set de
abilități și îndemânări pentru a
rezista cât mai bine.
Îmi trăiesc viața cât mai favorabil cu putință, acolo unde sunt, cu
tot ceea ce sunt, în cel mai eficient și favorabil mod în binele cel mai
înalt al tuturor celor implicați, raportându-mă cu respect la Natură
și la toate formele de viață cu care co-exist.
Să pornim la drum și să explorăm pas cu pas hățișurile

Junglei alimentației așa cum este ea în prezent.

Capitolul 1 - Ce nu este alimentație
Capitolul 1
Ce nu este
alimentație

Ce nu este
alimentație
Într-un moment al existenței mele, aflându-mă într-un supermarket imens, plin de rafturi
pe care se afla mâncare m-am trezit că nu mai pot să consum nimic din ce era acolo. Totul
îmi făcea rău, totul îmi declanșa reacții de respingere, alergii, dureri și suferință imensă. Mă
învârteam printre rafturi, flămândă și slăbită și am realizat că nimic din ce era acolo nu era
alimentație pe care să o primească corpul meu.
A fost o constatare dureroasă. Emoțiile umane naturale în aceste momente, disperarea și

victimizarea au ieșit la suprafață cu toată forța.
Dar Creatorul m-a înarmat cu o abilitate importantă ce a fost motorul meu în viață până în
prezent: perseverența. În ciuda tuturor obstacolelor, provocărilor și ușilor închise.

Trebuie să fie o soluție.

Nu există nicăieri în Univers o provocare fără soluție.
Creativitatea Vieții este infinită.
Dacă există o soluție am să o găsesc.

Acest gând mi-a dat forță și m-a ajutat să ies din Supermarket și să decid: aici, nu este soluția.
Asta este clar. Atunci, unde este?
Ce era în acel supermaket și nu reprezenta alimentație?
Haideți să facem un scurt rezumat, să ne reamintim care nu sunt alimentele care să mențină
în stare de bine corpul omenesc.
Nu doar eu spun asta. Ci și colegii mei de drum din trecut și din prezent.
Marii nutriționiști și cercetători ai lumii au studiat mult mai mult problema decât am făcut-o
eu. De la Arnold Ehret, Dr. Otto Buchinger, dr. Johanna Budwig și alții din Școala germană
de nutriție la Robert Morse, Paul și Patricia Bragg, Brian și Anna Maria Clement (Institutul
Hippocrates) din Școala americană de nutriție, de la dr. Max Gerson la Colin Campbell, mai
recent de la Anthony William la întreaga mișcare a Kristinei Bucharan Charillo (www.fullyraw.
com) sau Gino di Serio (masterfastsystem.com) au existat mulți oameni care și-au dedicat
viața experimentării și studierii alimentației și efectelor sale asupra corpului.
În România doresc să amintesc doar câțiva pe care îi stimez și admir: Valeriu Popa, Elena
Niță Ibrian, părintele Ghelasie Gheorghe, Pavel Chirilă, Dr Laza, Ovidiu Bojor, dl Ilie Radu
Mânecuță dar sunt mult mai mulți cei care s-au străduit să descifreze tainele alimentației și
nutriției.
Îi salut pe colegii mei de călătorie Cristela Georgescu, Ligia Pop, Alec Blenche și mulți alți ca
ei. Ne-am întâlnit și intersectat de multe ori pe drum, fiecare explorând alt cotlon al Junglei
alimentației.
În Bibliografie intenționez să trec o parte dintre cărțile din biblioteca mea ce mi-au fost buni
tovarăși în rătăcirile mele prin Jungla alimentației. Sunt conștientă că voi uita sau trece cu
vederea mai mult decât intenționez, de aceea îmi cer iertare pentru că nu pot aminti pe
fiecare dintre cei care m-au susținut, influențat sau învățat lecții importante.

Să ne întoarcem la supermarket-ul din care nimic nu era alimentație pentru corpul

omenesc. Să trec în revistă într-un mod ordonat tot ce am aflat și tot ce am experimentat
direct, prin corpul meu, că nu este alimentație pentru ființa umană:
1) Lactatele
2) Grăsimile și uleiurile
3) Semințele, nucile, alunele
4) Făinoasele (cerealele)
5) Zahărul și dulciurile
6) Proteinele animale (carnea și peștele)
7) Ciupercile
8) Ouăle
9) Icre, fructe de mare
10) Alcoolul
11) Băuturile acidulate
12) Conservele (de fructe, legume)
13) Cafeaua și ceaiul
14) Țigările
15) Frunzele și rădăcinile plantelor
16) Vlăstari și semințe germinate
17) Sare și piper
18) Maioneza, ketchupul și muștarul
19) Fructele și legumele crescute cu îngrășăminte, pesticide și
insecticide, tratate cu radiații și etilenă
20) Apa îmbuteliată în ambalaj de plastic
21) Sucurile în cutii de carton (și cu folie de aluminiu interioară)
22) Amestecurile (de orice fel)
Stai un pic!
O să strigi speriat.
Dar... asta este tot ceea ce avem disponibil pentru mâncare.
Cum adică, nu este mâncare pentru oameni?

V-am spus că Adevărul nu este comod.

Tot ce ni s-a prezentat ca „alimentație” de către o industrie agresivă și profitabilă este doar
un amalgam de substanțe cu acțiune atractivă și potențial de creare de dependență.
Nu cu mult diferit de medicamente și droguri recreaționale.
Oamenii sunt dependenți de mii de ani de substanțe care îi mențin într-o anumită stare
energetică, mentală și emoțională, pentru a putea fi convinși să rămână soldații sistemelor
pe care îi servesc.
Civilizația modernă rezistă datorită alimentației moderne.
Haideți să detaliem puțin fiecare categorie din cele de mai sus, pentru a observa ce anume
face fiecare, cum ne leagă bio-chimic și emoțional de ceilalți oameni și de sisteme.
Dacă aveți curajul, vă invit să pătrundem și mai adânc în „vizuina iepurelui”

și să-l privim mai de aproape.

1) Lactatele sunt în capul listei.
În cartea „Studiul China” a lui Colin Campbell am aflat detaliat despre efectele dăunătoare
asupra sănătății a acestei categorii alimentare. Urmând personal o dietă macrobiotică, după
principiile lui George Oshawa și Michio Kushi, intermediată de un elev al lor, Adalbert Nelissen
din Amsterdan (fostul director al institutului Kushi din Europa - https://www.macrobiotics.nl/
teachers/adelbert.html) am aflat direct și prin experimentări vreme de circa 10 ani despre
efectele profunde ale lactatelor asupra corpului. La un moment dat am fost prinsă între dieta
Budwig si dieta macrobiotică ca într-o capcană mare și mi-a luat timp să-mi găsesc drumul la
exterior.
După ce am înțeles importanța sistemului limfatic, din informațiile dr. Robert Morse și după ce
am curățat suficient încărcătura emoțională legată de conexiunea cu mama mea, am reușit să
aprofundez importanța și magnitudinea efectelor pe care lactatele le mențin în corpul nostru.
Dar numai după ce am putut să înțeleg mai bine vacile și modul în care oamenii se poartă cu
ele, am priceput în mod real și adevărat manipularea.
Vacile sunt o specie de viețuitoare ce trăiesc pe acest pământ la dispoziția și capriciile ființelor
umane. Nu mai pot supraviețui singure în sălbăticie, pentru că Natura a fost complet luată
și exploatată de ființele umane, o specie cotropitoare, lacomă și arogantă. Vacile sunt prea
masive și voluminoase, cu ciclu de viață complex și vulnerabil, ce nu ar mai putea supraviețui
în mod spontan în Natură, datorită predatorilor umani.
Au fost construite lagăre de concentrare pentru vite, numite „ferme de vaci”, în care aceste
animale inteligente, sociabile și blânde, dar masive și uneori periculoase sunt ținute, selectate
și exploatate după bunul plac al altei specii.

Cea mai crudă manipulare dintre toate este faptul că vacile care nasc nu pot rămâne cu puii
lor. Pentru a li se exploata laptele, puii le sunt luați foarte devreme și mamele rămân cu
tristețea și jeluirea lor. Vițeii sunt hrăniți artificial, iar vacile mame sunt mulse zilnic și laptele
lor este trimis spre producția multora dintre produsele care ajung pe mesele oamenilor.
Asta consumăm mereu alături de lactate: jeluirea mamelor care și-au pierdut copiii. Jeluirea
animalelor prizoniere, aflate la bunul plac al unor predatori. Ființe mici și neputincioase
(oamenii, desigur), dar istețe și care știu să păcălească ușor. David și Goliath, într-o altă
variantă.
Am văzut vaci plângând și jeluind după puișorii luați. Am auzit povești despre vaci care s-au
ascuns pentru a făta și pentru a reuși să-și păstreze măcar mai multe zile puii în apropiere.
Inteligența acestor animale extraordinare poate fi aflată de oricine care are curiozitatea să
le privească în ochi, să se apropie de ele, să aibă o relație cu o altă specie. Este o experiență
care te trezește și te zguduie până în prăsele. Nu se poate să nu-ți atingă inima.
Când am înțeles că lactatele de vacă (la fel și cele de oaie, capră) accentuează dinamica
relației mamă-copil și ne mențin energetic în stare de „papă lapte” și „bietul de mine”
(stare de jeluire interioară), am observat cu atenție în jurul meu.
M-am observat pe mine, cu și fără lactate, perioade lungi de timp.

I-am observat pe alții, cu și fără lactate, perioade lungi de timp.
Aceleași constatări.

Cu lactate: mucus nazal, nas înfundat, senzație de nod în gât și nevoie de dregere a vocii, cap
greoi, gândire încețoșată, somnolență și stare de plângăceală, nevoie de jeluire și de agățare
de cei din jur, stare de neputință, lipsă de energie, încetineală a acțiunilor motorii, genunchi
înțepeniți, transpirație la mișcări ușoare, miros neplăcut al gurii, al corpului, al tălpilor, al
transpirației. Constipație, dureri abdominale și colici, tulburări de somn, cu coșmaruri, alergii
și diferite erupții pe piele.
Fără lactate: tranzit intestinal ușor, dispariția mucusului nazal și senzației de nod în gât,
oprirea transpirațiilor, putere fizică și ușurința mișcărilor genunchilor. Dispariția durerilor
de cap, erupțiilor de pe piele, minte limpede, gândire clară, viziune largă, înțelegerea mai
cuprinzătoare a conceptelor, ușurință de învățare și memorizare.
Am repetat de multe ori acest proces, pentru a fi sigură că nu mă înșel:
Cu lactate: somnolență, stare de prosteală și jeluire, dependență de ceilalți și mai ales de o

figură de tip matern. Multe simptome fizice.
Fără lactate: prezență, trezire, autonomie, fără simptome fizice.
Experiențele directe și apoi urmărirea altor oameni au întărit constatările practice.
Lactatele nu fac bine corpului uman. În niciun mod, în niciun fel.

La bărbați, efectele lor s-au dovedit a fi și mai dezastruoase, pentru că apărea o „înmuiere”
a bărbăției (cu tulburări ale erecției și ejaculare precoce, dar și o diminuare a libidoului).
Bărbații consumatori de lactate se transformau destul de repede în viață în vițeluși supuși, ce
puteau fi ușor manipulați de orice femeie ce dorea să apuce hățurile de la căpăstru.
De cele mai multe ori, femeia era mama, care observa transformarea și o menținea deliberat,
oferind zilnic la masă produse lactate. Mama observa cum își „îmblânzea” băiatul, cum
neutraliza agresivitatea masculină naturală dacă oferea plăcintă cu brânză, mămăligă cu
brânză, paste cu cașcaval ras, sarmale cu smântână sau papanași cu smântănă. Mamele de
băieți nu se sfiesc să folosească lactate de vacă în cantități impresionante, dacă ar putea la
fiecare dintre cele trei mese ale zilei. În felul acesta, au băieți cuminți, supuși și ascultători.
Din păcate, pe măsura trecerii timpului, efectele consumului regulat de lactate asupra
corpului masculin (și feminin) sunt dezastruoase. După vârsta de 30 de ani, apar deformări
importante ale structurii fizice: dispariția taliei, colaci de grăsime pe mijloc, pe șolduri,
pe coapse, pe umeri și la sâni (femeile consumatoare de lactate au sânii uriași, adevărate
„lăptării” ambulante).
Consumul de lactate animale de către omul adult blochează tiroida, ficatul, rinichii și întregul
sistem limfatic. Industria produselor lactate, care este mare și are interese comerciale
importante, folosește toate miturile și poveștile posibile pentru a ademeni consumatorii
(asta fac toate industriile).
Dar produsele lactate nu sunt la finalul zilei decât niște anestezice pentru corpul omenesc,
care împiedică mintea și creierul să vadă reala manipulare: a speciei bovine și a speciei
umane, deopotrivă.

Concluzie personală:
“Lactatele nu sunt
alimente pentru corpul
omenesc.
Lactatele sunt substanțe
pentru amorțire, sedare
și anestezie.”
D R . S O R I N A SOESCU

2) Grăsimile și uleiurile
Dacă nu ați citit niciuna dintre cărțile lui Anthony William – Medium medical (Vindecarea
ficatului, Vindecarea tiroidei, Alimente care vă pot schimba viața, Alimentație și detoxifiere
etc) vă rog să o faceți. De la acest specialist am aflat mai detaliat (după ce corpul meu mi-a
predat varianta practică a lecției) despre cât de dăunătoare sunt toate formele de uleiuri și
grăsimi.
Nu am înțeles și nu am acceptat mult timp că iubitele mele semințe, nuci, alune, sau adoratul
meu avocado, ori cocosul și untul de cacao din ciocolată mi-au blocat ficatul și mi-au
îmbătrânit pielea.
Nu am acceptat ani de zile că petele maronii de pe piele, pistruii și toate alunițele, pielea
uscată și restul de eczeme cu mâncărimi și cruste se datorau tocmai încăpățânării mele de a
folosi zilnic surse de grăsimi, chiar într-o hrană cu multe crudități.
Mi-a fost mult mai greu să mă desprind de grăsimi decât de lactate și făinoase. Și încă mai
am nostalgia lor și în prezent, agățându-mă când și când de câte una ocazional.
Uleiurile sunt substanțe înșelătoare pentru corp. Promit o nutriție intensivă și savuroasă, în
schimb, nota de plată este ca la un contract de împrumut bancar: plătești cu dobândă și încă
pe deasupra.
Fierea și ficatul muncesc enorm pentru a le atenua efectele asupra corpului.

Și aceste organe sunt deja foarte ocupate să detoxifice și impactul altor noxe asupra corpului
uman: produșii petrolieri, gazele de eșapament, substanțele chimice cosmetice și de uz
casnic, antibioticele și pesticidele din alimente, radiațiile de la telefonie și sistemele electrice
folosite și multe altele.

Ficatul și fierea oamenilor moderni nu mai au putere să digere și neutralizeze uleiuri și

grăsimi, la cei mai mulți dintre noi, după vârsta de 20 de ani.
Consumul regulat de alimente prăjite în ulei în prima parte a vieții (minunații cartofi prăjiți,
gogoșile, clătitele și toate bunătățile tip șnițel și omletă, papanași și frigănele) determină un
blocaj treptat al funcției biliare, înfundarea sistemului limfatic și compromiterea procesului
natural de detoxifiere.
Supraviețuirea în zonele climatice temperate (zone cu ierni lungi și friguroase) ne-a făcut pe
noi, oamenii, să depindem de surse de grăsimi și uleiuri luni de zile într-un an.
Corpul o poate face, cu prețul blocajului ficatului.
Și al compromiterii funcțiilor importante ale veziculei biliare.
Un exemplu de înțelegere a rolului grăsimilor în economia corpului este dieta Budwig, care
presupune consumul de brânză dulce de vacă amestecat cu ulei de semințe de in. Logica
prezentată în explicația protocolului are parțial sens, dar efectele acestuia asupra corpului
sunt dezastruoase. Cel puțin acesta a fost cazul organismului meu.
Am căutat ani de zile „uleiuri sănătoase” – explorând variantele tip ulei de semințe de
struguri, ulei de in și de cânepă, uleiuri de măsline de toate calitățile și varietățile și multe
altele. M-am sprijinit pe teorii și explicații din cărți și de la specialiști. Iar corpul meu care s-a
degradat cel mai rapid și a îmbătrânit în câțiva ani vizibil, pe consum de grăsimi mai mare
(gen dietă ketogenică) îmi preda lecția contrară cărților și specialiștilor.
Am ales să-mi ascult corpul, pentru că era evidentă evoluția sa.
Și ulterior am găsit și explicația teoretică, la un specialist american.
Anthony William în cartea sa Vindecarea ficatului are cele mai bune și clare explicații cu
privire la efectele uleiurilor și grăsimilor asupra ficatului și fierii. Vă invităm să le urmăriți,
dacă aveți nevoie de mai multe informații.

“Grăsimile și uleiurile nu
sunt alimente pentru corpul
omenesc.
Sunt doar substanțe de

acoperire a gustului altor
alimente și substanțe pentru
îngreunarea și încetinirea
funcțiilor corpului.”

3) Nucile, alunele, semințele
Sunt la fel de grele ca uleiurile și predispun la abuzuri. Nu m-am putut niciodată opri în a
mânca o nucă și atât, sau 2-3 alune. Până nu am terminat o pungă sau un castronel plin, sau
până nu a apărut senzația de greață, nu m-am putut opri.
De multe ori îmi luam lângă mine, la un film sau când scriam la o carte, un castronel de alune
de pădure, de caju sau de miez de nucă și nici nu-mi dădeam seama când acesta se golea.
Ronțăiala îmi relaxa musculatura încordată a mandibulei, care apare atunci când mă
concentrez intelectual sau doresc să fiu mai focalizată pe ceva anume.
Mi-am blocat ficatul cu consumul acestor produse în special în perioada în care am ales să
mănânc raw-vegan. Am descoperit beneficiul consumului de hrană crudă, dar am dat în
capcana folosirii exagerate de alune, nuci și semințe. În prăjiturile gustoase cu caju-uri. În
toate budincile și înghețatele raw. În sosurile de la salate sau în supele tip „raw”, semințele
mici (in, cânepă, susan, chia) sau cele mai mari (pin, caju, floarea soarelui, dovleac, alune de
pădure, alune de pământ, nuci de toate felurile – ador nucile Macadam sau cele braziliene,
dar și nucile românești).

Când ficatul nu le mai poate procesa, se ajunge la un moment dat când o singură sămânță
declanșează o criză de fiere. Am trăit personal de mai multe ori această experiență.
Untul de cacao este un produs din semințele de cacao. La fel ca și untul de arahide. Sau
ca pasta tahini din susan. Gustoase. Căutate de papile și poftele noastre copilărești. Și
dezastruoase pentru economia fierii și ficatului.
După fiecare consum de nuci, alune și semințe am observat cum mi se reduce acuitatea vederii
și cum toate simțurile mele sunt diminuate (nu doar văzul, ci și auzul, mirosul și gustul). Ca
și cum ceva m-ar fi afectat profund pe interior.
Înainte de a renunța la consumul lor ajunsesem să am grijă să NU consum ciocolată, sau orice
dressing cu caju sau susan înainte să conduc mașina, pentru că nu mai vedeam la distanță.
Când mă feream de ele, nu aveam nicio problemă cu vederea.
Sunt constatări practice.

Nu aruncați cu pietre în mesager.
Ascultați mesajul și verificați-l.
Așa am făcut și eu. Am testat și am încercat continuu.

“Natura nu a menit semințele,

nucile și alunele pentru consum
(oameni sau animale), ci pentru
multiplicarea plantelor.
Când le consumăm, o facem

pe propriul risc, fără măcar
să realizăm consecințele
blocajelor interioare ale
corpului.
Nucile, alunele, semințele nu

sunt alimente pentru corpul
omenesc.”

4) Făina de grâu, făinoasele și cerealele
Am fost crescută cu obișnuința și dependența de produsele făinoase. Găsind o fișă medicală

din copilăria mea, am putut să văd o însemnare a introducerii unei mese cu măr ras și biscuiți
rași de la vârsta de 3 luni. Așadar, corpul meu a primit informația cerealelor de la începutul
vieții. Și a considerat că ronțăitul de biscuiți (preparați cu grăsime de porc, bicarbonat de
sodiu, făină de grâu, zahăr rafinat și sare) este cea mai sănătoasă și naturală alimentație.
Satisfacția imediată a consumului

de produse făinoase este observată
la toată lumea.
Copiii mici, care încep să mănânce

pâine și biscuiți, paste și covrigei,
prăjituri cu blat și cocături le cer
apoi iar și iar.
Făinoasele dau o dependență

instant: de senzația la consum,
de efectele de după, de procesul
alimentației (satisfacția ronțăielii).
După consumul de bunătăți din cereale am observat mereu cum mă apuca lenea. Nu mai
aveam chef (energie? putere?) să fac nimic fizic. Nu mai reușeam nici măcar să-mi duc
cotoarele de măr la gunoi sau să-mi spăl farfuria din care am mâncat.
Lene, lehamite și amânare.
Asta era energia pe care o resimțeam după orice fel de produs făinos (cu făină de grâu, dar și
din alte cereale).
Și nu doar o lene fizică. Ci și o lentoare mentală, ideatică, creativă.
Când consum cereale (ocazional, mai consum galete din orez sau din porumb), observ același
efect. Ce durează 3-4 zile după un consum moderat.

„Pâinea prostește” spuneau oamenii din popor. Și mămăliga are același efect, dar nu se
observă atât de evident și intensiv ca la grâu.
Toate cerealele au un efect evident de încetinire a proceselor mentale, de ”sedare” și

somnolență, de lehamite și puturoșenie fizică.
Ca orice drog sedativ.

Însă momentul consumului cerealelor eliberează serotonină și oferă o plăcere intensă, deși
de scurtă durată.
Plăcere intensă versus efect neplăcut de durată.
Cu nevoia de a repeta doza, pentru a repeta efectul.
Vă este cunoscută dinamica?

Vorbim despre „droguri” sau despre făinoase și cereale?
Pentru că reprezintă baza alimentației omenirii de pe întregul glob, cerealele au fost supuse
celor mai intense manipulări genetice (hibridizări, încrucișări, selecționări), astfel încât în
prezent în lume există puține variante disponibile, cu mare producție la hectar, cu o cantitate
uriașă de carbohidrați (amidon) și gluten și valoare nutritivă redusă (astfel încât necesită
cantitate mare la consum, pentru a da sațietate).
Descoperirea combinațiilor între făinoase și proteine și transformarea lor în produse ce au

devenit „modele” fundamentale pentru alimentația modernă, mai ales a tinerei generații, a
fost pasul important prin care ele au pătruns în casele tuturor.
Cum așa? Sub formă de pizza, sandwich-uri, tarte, deserturi și alimente festive (torturi,
prăjituri, patiserii aniversare).

Ce am aflat prin proprie experiență?
Cerealele îngrașă.
Cei care consumă constant cerealele moderne, hibridizate și mult tratate cu substanțe chimice,
pentru a rezista, a se înmulți și a produce intensiv, au descoperit că este rapidă creșterea în
greutate („burta de grâu”) și foarte dificilă reducerea greutății (eforturile și consumul de
energie sunt foarte mari).
Cerealele constipă
La majoritatea pacienților, experiența simplă a opririi consumului de făină de grâu și
reînceperea după 2-3 luni duce la observarea evidentă a efectului de încetinire a eliminărilor
intestinale. Constipația stă la baza stagnării limfatice și acidozei generale a corpului, urmată
de creșterea în greutate și alte tulburări.
Cerealele usucă
Efectul este evident și la copii/tineri (vedem mătreața, vedem eczemele uscate pe mâni sau
pe corp), dar este mai ales vizibil la adulți și vârsnici (când pielea capătă aspect pergamentos
și făinos). Efectul poate fi cel mai bine probat dacă se face o pauză de 3-4 luni de consum și
apoi se reia alimentația. Pielea este primul loc în care se observă clar efectul cerealelor.
Cerealele încetinesc
Memoria, atenția, vigilența, prezența, agerimea, puterea de concentrare – toate sunt afectate
de consumul zilnic de cereale.
Dar și metabolismul general, rata de creștere, toate procesele de vindecare (a rănilor și
leziunilor) sunt la rândul lor încetinite. Totul este mai lent, în prezența cerealelor în corp.
Cerealele „agață”
Dependența de gust și plăcerea inițială produsă de consumul de cereale este mare. Dacă
există și fungi (Candida) consumatori de carbohidrați, dependența de produsele din cereale
este irezistibilă.
Capcana este foarte mare.

“Cerealele nu sunt
omenesc.
Sunt substanțe sedative

și blocante, care mențin
corpul într-o stare de
semi-amorțire ușor
controlabilă.”

5) Zahărul și dulciurile
Zahărul este „cârligul” cu care am fost prinși

din copilărie în negocierile cu părinții și bunicii.
Dependența de zahăr și dulciuri se bazează pe
un proces natural și important din corp: nevoia
ficatului și creierului de glucoză. Aceste organe
atât de importante în economia corpului au
nevoie continuu de combustibil, pentru a-și
îndeplini funcțiile vitale.
Desigur că și restul celulelor au nevoie de

glucoză, așa încât „pofta de dulce” apare în momentele de stres, de suprasolicitare, dar în
special în folosirea intensivă a creierului (cum se întâmplă în prima parte a vieții, copilăria
mică și perioada de școală).
Corpul nostru așteaptă un dulce natural, precum mierea sau fructele dulci, amidoanele și
carbohidrații blânzi (din dovleac, cartofi, orez sau mămăligă).
Când îi oferim varianta prelucrată chimic de zahăr alb (zahăr tos), corpul intră într-o stare
de alertă, pentru că se trezește în interior cu o substanță pe care trebuie să o proceseze și
detoxifice, pentru a o putea folosi.
Zahărul vine cel mai frecvent combinat cu făinoase (cereale) sau grăsimi (unt de cacao, în
ciocolată), iar ficatul nostru, cu toate strădaniile sale, nu îl poate folosi ca și combustibil. Este
nevoit să muncească atât de mult ca să se elibereze de grăsimi și gluten, încât nu ajunge să
folosească glucidul asociat.
Cu alte cuvinte, după consumul de dulciuri din comerț, ficatul se simte flămând și supra-
obosit (pentru că a muncit din greu).
Așa încât, se intensifică și mai tare pofta de dulce.
Și se inițiază „cercuri vicioase” din care se iese cu mare greutate.

În volumul 6 din Colecția Curcubeu (disponibilă pe www.centrulnatura.ro) se discută extensiv

despre Zahăr, influența sa asupra corpului și metabolismului, plus impactul asupra sănătății
generale.
În acest moment doresc să amintesc pe scurt doar efectele observate după consumul de
zahăr, la nivelul comportamentului și corpului fizic:
• Imediat după consum apare agitație, nervozitate, stare de neliniște interioară, nevoia de
mișcare (dar fără structurare, mișcare haotică);
• Agresivitate, nemulțumire, iritare, reactivitate la cel mai mic stimul neplăcut;
• Lipsa atenției, focalizării, concentrării (mai mare decât la consumul de făinoase);
• Sete intensă, nevoia de consum de fluide, cu senzația de uscăciune a mucoasei gurii;
• Nevoia de urinare frecventă, în cantități mici, uneori și cu usturimi la urinare;
• Nevoia de eliminare scaun, uneori moale și exploziv (cu materii fecale lipicioase, care
aderă de vasul de toaletă și se șterg cu greu);
• Mâncărimi ale pielii, în special în zona dintre omoplați sau pe umeri (stagnarea limfatică
în zona de drenaj a ficatului și pancreasului);
• Uneori, dureri abdominale, în jurul ombilicului, sau puncte dureroase sub coaste, pe
dreapta (ficatul, fierea) sau pe stânga (splina, pancreasul);
• Dureri ale monturilor, mai ales pe dreapta sau dureri la nivelul articulațiilor mici ale
degetelor de la mâini și picioare;
• La o oră după consum apare somnolență, toropeală, nevoia de odihnă, slăbiciune, chiar
stare de tremur și leșin (hipoglicemie).
Nu toată lumea are întreaga paletă a simptomelor descrise, dar dacă ne observăm atent,
mai ales experimentând perioade întregi de pauză de consum și apoi consumând alimente
dulci, vom constanta validitatea celor de mai sus. Pe măsură ce avansăm în vârstă și corpurile
noastre sunt mai slăbite și mai îmbătrânite, descoperim că efectele dulciurilor devin din ce
în ce mai devastatoare.
Nu este o mare uimire marea epidemie de diabet zaharat din populația generală.

“Zahărul și dulciurile nu
sunt alimente pentru
corpul omenesc. Sunt
doar substanțe de
agrement, care oferă
falsa speranță a susținerii
energetice, dar oferă doar
plăcere de moment, cu
prețul unei intoxicații
lente și în timp.”

6) Proteinele animale (carnea și peștele)
Oamenii au supraviețuit ca vânători – culegători mii de ani.

Consumul de carne a fost alimentul cel mai „la îndemână” “Ființele umane au
pentru a se menține în viață.
simțit încă de la apariția
Omul este un predator de top, din categoria canidelor lor pe pământ nevoia
(lupilor) și felinelor (leii și lupii), iar vănâtoarea și prinderea
prăzii reprezintă nu doar o ocupație de necesitate (pentru
de a prelua conducerea
hrănire), cât mai ales o demonstrație de forță și autoritate speciilor existente.”
(printre speciile vii de pe pământ).
Pas cu pas, pe măsură ce Forța Vieții a permis, oamenii s-au dezvoltat și au devenit principalii
manipulatori ai celorlalte specii pe pământ. Au folosit și exploatat Natura, arborii și plantele
în bunul lor plac. Le-au multiplicat pe cele care le erau de folos și le-au distrus complet pe
cele inutile pentru nevoile lor. La fel au făcut și cu animalele. Cele care s-au lăsat domesticite
și organizate în modul în care a ales omul (caii, vacile, porcii, oile, caprele, găinile, gâștele și
rațele, plus felinele mici și câinii) au devenit servitorii și companionii oamenilor. Celelalte
animale, care nu au agreat procesul de „domesticire” și au ales să rămână „sălbatice”,
continuând legile Naturii, au fost continuu vânate și micșorate ca număr și zonă de influență .
Consumul de carne menține

în oameni agresivitatea și
instinctele tip ucigaș. Este
posibil ca aceste instincte
să fie necesare în vederea
supraviețuirii într-o lume nu
foarte prietenoasă, la prima
vedere.
Nu am suficiente informații
și nici viziunea de ansamblu
să înțeleg Forța Vieții și
intențiile sale pentru speciile
de pe pământ.

Ce am observat din propria mea experiență este

că se poate trăi, în corp fizic, cu multă ușurință,
fără consum de carne și pește.
Corpul fizic chiar nu are nevoie de proteine

animale, în ciuda sutelor de cărți de nutriție
moderne, care propovăduiesc contrariul
Nu a fost doar experiența mea. Am discutat cu

zeci și sute de fructarieni, vegani sau vegetarieni.
Ce am observat că au aceștia în comun?
Sunt persoane mai liniștite, mai așezate, mai puțin agresive și doritoare de pace.
Dar în același timp, vegetarienii și fructarienii s-au dovedit a fi și mai fixiști, judecători și mai
ales, prinși în capcana „importanței de sine”.
Motto-ul lor pare a fi „eu sunt mai bun decât tine”, „de ce nu faci și tu ca mine?”
Vegetarienii devin misionari insistenți și devin destul de agresivi, prin poziționarea lor, pentru
ceilalți oameni care aleg opusul experienței.
Întrucât prin descompunerea în tubul digestiv a proteinelor

(carne și pește) se produc amino-acizi. Acizii produc acidoza
“Consumul de carne limfatică.
menține corpul fizic

Acidoza afectează intensiv ficatul și rinichii.
într-o stare continuă
Se observă la feline și canide apariția problemelor de ficat și de
de acidoză.” articulații, de rinichi și de păr, unghii și dinți. Se observă aceleași
probleme la oameni (la copii și adulți deopotrivă).
Carnea și peștele sunt alimente pretențioase, potențial periculoase (se deteriorează cu

ușurință, dacă nu sunt menținute în condiții speciale de depozitare) și greu de digerat.
Somnolența și starea de îngreunare a corpului fizic ce apare după o masă de carne sunt mai
intense ca la orice alimente.

Combinațiile carne cu cereale (făinoase), gen pâine cu salam sau șnițel (unde există în plus
și uleiul prăjit) furnizează o toxicitate suplimentară pentru ficat, ce are nevoie de 2-3 zile să
se elibereze de reziduurile produse. Putem doar să ne imaginăm ce se întâmplă în interiorul
nostru dacă noi consumă de 2-3 ori pe zi aceste tipuri de alimente.
Beneficiul cărnii și peștilor este reprezentat de aportul de neurotransmițători (substanțe

precum adrenalina), care susțin suprarenalele foarte slăbite și obosite ale celor mai mulți
oameni. Este posibil ca acest beneficiu să fie cel observat chiar de la începutul consumului
alimentar al cărnii și să mențină o uriașă industrie a cărnii activă și înfloritoare.
Atunci când oamenii consumă carne în cantitate moderată, precum o făceau străbunii
ce locuiau în mediul rural (doar o dată pe săptămână sau la două săptămâni), susținerea
suprarenalelor prin compusii din carne ajuta la starea de bine a corpurilor fizice.
Anumite tipuri de carne sunt mai „agresive” pentru ficat, rinichi și sistemul limfatic, decât
altele. Combinația proteine și grăsimi este cea mai dificil de procesat de ficatul nostru
muncitor. Așadar, carnea de porc și carnea de pui (crescut industrial), bogate în grăsimi, sunt
foarte grele pentru corpul nostru. Aceste variante se recomandă a fi folosite cât mai rar și cât
mai disciplinat (cantități mici și calitate bună).
Dacă nu sunt disponibile alte alimente mai adaptate pentru organismul omenesc, carnea
rămâne o opțiune, în ciuda efectelor sale de acidifiere. Dar cu o conștientizare a efectelor
asupra energeticii corpului și menținerea vibrației generale în spectrul animal. Nota de plată
asupra umanității rămâne destul de încărcată.

“Nu am nevoie de carne

și pește pentru a mă
menține în viață pe
Pământ. Cât timp am
alte variante, mai puțin
solicitante pentru corp
și mai puțin agresive
pentru celelalte specii,
le pot alege pe acelea .”

7) Ciupercile
Sunt considerate variante de „înlocuire” a cărnii și au fost mult promovate în nutriția vegană
și vegetariană. Dar ciupercile nu reprezintă variante de ales pentru corpurile noastre, dacă
dorim să ne menținem energia în vibrație mai rafinată.
Ciupercile (fungii) sunt organisme ce apare

atunci când există procese de descompunere
și moarte. Ele sunt unii dintre gunoierii
naturali ai lumii.
Dacă ne gândim doar la mucegaiurile care

apar pe alimentele vechi sau prin colțurile
stagnante și umede ale caselor, putem să
realizăm că ciupercile reprezintă o parte
din lanțul trofic al pământului ce are un
rol foarte bine stabilit: descompunerea
materiei moarte și reciclarea acesteia în
marele cerc al vieții.
Ciupercile sunt alimente „de nevoie”, când altele nu sunt disponibile, pentru oamenii din
diferite zone de climă temperată. Ei au descoperit prin proprie experiență că unele dintre
aceste ciuperci, dacă sunt pregătite și preparate „cu îndemânare” pot să amintească gustul
și savoarea cărnii.
Ficatul nu este niciodată încântat la consumul de ciuperci (crude sau preparate termic). Dacă
sunteți atent și observați reacțiile corpului înainte și după consumul ciupercilor, veți avea
aceleași senzații de „neplăcere” (oboseală, somnolență, dureri pe partea dreaptă, balonare,
îngreunare a zonei abdominale, stare generală morocănoasă și iritabilă).
La fel ca și la consumul de carne, unul dintre cele mai neplăcute efecte ale alimentelor tip
„mortăciune” (cadavre de animale, ciuperci, drojdii etc) este starea energetică de vibrație
joasă și neplăcută: nemulțumire, iritare, neplăcere, nimic și nimeni nu ne intră în voie,
judecată, critică, bârfă, invidie și gelozie.
Pentru o ființă umană, ce are nevoie să fie socială și să colaboreze cu toți și toate, în vederea
eficientizării vieții pe Pământ, consumul de ciuperci nu reprezintă o opțiune înțeleaptă.

“Ciupercile nu sunt
omenesc. Dacă pot
să le evit și nu sunt
nevoită să le consum
pentru supraviețuire,
aleg să o fac.”

8) Ouăle
Sunt alte proteine pe care nutriția modernă le impune în standardele sale de consum.
Dar Anthony William, în cartea sa Vindecarea

ficatului, vine cu o mulțime de argumente pentru
demolarea acestei poziții a științei oficiale a
nutriției. Și din observațiile mele clinice, plus
experiența personală, am aflat pe propriul corp că
are dreptate.
Ouăle au încetat să mai fie alimentele atât de

slăvite, utile pentru corpul omenesc.
De fapt, nu au fost niciodată.
În disperarea căutării diferitelor surse posibile de
hrană, omenirea flămândă și în continuă creștere
a testat orice a putut să includă în dieta sa.
Dar ouăle au deveni și obiectul de studiu al unei științe medicale foarte intensive, care a
dezvoltat substanțe precum antibioticele, vaccinurile și anti-inflamatoriile, folosind de cele
mai multe ori proteinele din ou.
Pentru corpurile noastre, mai ales pentru

ficat, oul este un fel de „minibombă” de
grăsimi, carbohidrați și proteine, 3 în
1, care nu oferă prea multă nutriție, în
schimb necesită multă energie pentru
detoxifiere.
Nu este greu să experimentăm o oprire

a consumului, pentru 2-3 luni, atât a
ouălelor cât și a produselor care le conțin,
și apoi să reluăm consumul.
S-ar putea să aveți o mare revelație cu privire la reacția ficatului și splinei, odată consumate
primele ouă, după o pauză mai lungă.

“Ouăle nu sunt alimente

pentru corpul omenesc,
dacă dorește să-și
mențină vibrația rafinată
și echilibrată. Dacă nu
am nevoie de ele pentru
supraviețuire, aleg să nu le
folosesc în nutriție. ”

9) Icre, fructe de mare
Sunt alte proteine, sau amestecuri de grăsimi și proteine, cu acțiune grea asupra ficatului.
Ele au fost folosite de grupele populaționale ce au supraviețuit la malul mării, și ulterior, prin
lanțurile alimentare globale, au devenit disponibile tuturor oamenilor.
Icrele sunt „ouă” ale peștilor.

Ca și ouăle zburătoarelor, sunt combinație
„bombă” de grăsimi, proteine și carbohidrați.
Menirea lor, ca și menirea semințelor, nucilor

și alunelor, este multiplicarea speciilor
respective, nu consumul de către alte specii.
Fructele de mare (scoicile, melcii, calamarii,

creveții etc) sunt viețuitoare din regnurile
inferioare ale apelor mărilor și oceanelor.
Consumul lor aduce în corp metalele grele și substanțele toxice care în prezent inundă apele
lumii.
Pentru multă lume, reprezintă un substitut mai acceptat pentru carne și pește. Și recunosc
că ocazional, în momentele de nostalgie cu privire la vechea alimentație, m-am întors la icre
(în special la cele mari, de păstrăv, sau de sturioni), atunci când am găsit de bună calitate și
nu foarte sărate.
Ce s-a întâmplat după consumul incidental de icre sau fructe de mare?

Corpul s-a îngreunat, a apărut somnolență intensă, a existat nevoia de a sta cu ochii holbați
în ecrane la filme, fără putere fizică de a mai face orice altceva. Dimineața m-am trezit cu
pleoapele și gleznele umflate (rinichii protestau zgomotos) și cu dureri în articulațiile mici
ale degetelor la mâini, pe care nu le mai puteam strânge în pumn, cu ușurință. Plus o stare de
confuzie și probleme de concentrare, ce a persistat 4-5 zile.
Pofta de icre sau fructe de mare a apărut în momente de mare oboseală, de suprasolicitare
și mai ales, de stres emoțional. Este posibil ca suprarenalele să-și fi căutat consolarea, dar
evident pentru ficat și pentru rinichi, nu au reprezentat varianta fericită.

Stând de vorbă cu multe mame, am aflat că aceste alimente nu sunt acceptate de cei mici,
la începutul introducerii lor. Majoritatea refuză gustul și consistența atât a icrelor, cât și a
fructelor de mare.
Copii sunt segmentul de testare cel mai fidel și sensibil pentru aflarea alimentelor favorite
corpului omenesc. Mă refer la copii de 3-5 ani, care nu au dat de gustul dulciurilor și făinoaselor.
Aceștia pot să realizeze cel mai bine ce face bine corpului și ce nu.
Ulterior, aflăm din statisticile medicale că fructele de mare reprezintă categoria alimentară
la care se înregistrează cele mai multe alergii și reacții tip șoc anafilactic (respingeri masive
din partea organismului).
Semnalele sunt clare și evidente, pentru oricine dorește să se uite mai de aproape. Corpul
omenesc nu dorește această categorie de substanțe în interiorul său.
Dar oamenii, în căutarea frenetică a varietății și a diversității, mențin prezența lor printre
„trufandalele” și așa-zisele alimente scumpe și selecte, ce reprezintă mai mult simboluri
ale unui anumit statut social și ale posibilităților economice ale persoanei (deci validarea
importanței persoanei) decât alimente hrănitoare și utile pentru corp.
Ca și peștii, atât fructele de mare cât și icrele prezintă un potențial pericol suplimentar pentru
cei care le preferă. Riscul consumului acestora este de introducere a unei cantități prea mari
de sare, de metale grele, de reziduuri petroliere, și de prea multe grăsimi și hormoni de
creștere.

“Icrele și fructele de
mare nu fac parte dintre
alimentele preferate de
corpul meu fizic (sau de
corpul omenesc). Dacă
nu îmi sunt necesare
pentru supraviețuire,
aleg să nu le consum.”

10) Alcoolul
Nu este un aliment esențial. În schimb este principala substanță folosită pentru relaxare și
ușurarea presiunii vieții (resimțită ca tensiune musculară și agitație mentală).
Efectul sedativ (în doze moderate) al consumului de vin, bere sau băuturi spirtoase este bine
cunoscut în special bărbaților. Dar și efectele narcotice profunde sunt bine-cunoscute și
încercate de foarte mulți dintre cei care nu dețin controlul propriei voințe.
Alcoolul nu este o substanță prietenoasă pentru

ficat ori pentru sistemul nervos.
Dacă ficatul și pancreasul dețin cantități suficiente

dintr-o enzimă numită alcool dehidrogenaza, ce
scindează molecula de alcool în apă și dioxid de
carbon (adică transformă o moleculă toxică, în două
molecule mai mici și inofensive, ce pot fi eliminate
prin aer și apă – plămâni și rinichi), atunci corpul
nu va simți mare lucru din consumul de alcool.
Cunoaștem cu toții persoane ce pot consuma cantități impresionante de alcool, fără ca

sistemul nervos să fie lovit fundamental. Devin doar mai relaxați și mai joviali. Sau mai
vorbăreți și glumeți.
Dacă în schimb nu posedăm gena care se ocupă de sinteza alcool dehidrogenazei (precum se
întâmplă la populațiile arabe și musulmane), atunci doze mici de alcool se suie direct la cap.
Și sistemul nervos o ia razna, producând aberații comportamentale. De aceea legiuitorii din
lumea arabă au impus regula de „fără alcool”, pentru că observaseră sensibilitatea oamenilor
la consumul acestei substanțe intoxicante.
Se pare că femeile, în majoritate, au deficiențe ale acestei gene, de aceea asupra corpului
feminin, consumul de alcool este mai toxic decât la bărbați.
De asemenea, adolescenții în perioada pubertății sunt mult mai ușor afectați de consumul
de băuturi alcoolice, pe care le testează la presiunea colegilor și pentru a-și demonstra
apartenența la grup. Primele beții nu sunt decât intoxicații uriașe cu suferință masivă din
partea ficatului. Și afectare a întregului corp.

Oamenii moderni folosesc alcoolul în multe circumstanțe. Mai ales cu ocazia ritualurilor
sociale (naștere, moarte, căsătorie, absolvire).
Exact în ocaziile de sărbătorire. Ca și cum singura modalitate de a sărbători ceva este să

te amorțești (anesteziezi), sau să te intoxici (să te droghezi) cu ceva care îți poate afecta
memoria, comportamentul și starea fizică.
În încercarea mea de a înțelege și cunoaște mai multe despre băuturile alcoolice, am ales și
experiența degustărilor profesionale de vinuri, în cele mai selecte crame ale Europei.
Am rămas uimită de cantitatea de substanțe chimice care se adaugă în procesul de producție
al vinului, pentru a se obține licoarea delicată apreciată de consumatori.
Am înțeles că și în procesul de producție al berii, ca și al băuturilor spirtoase se întâmplă toate

aceste manipulări și procesări chimice. Așa încât, cele mai multe dintre produsele alcoolice
de pe piață sunt chimie îmbuteliată. Din produsul natural cu care s-a început (strugurele,
orzul, ienupărul sau altele) nu mai rămân într-un final decât ușoare urme.
Alcoolul pune ficatul la muncă suplimentară (neplătită) și încarcă sistemul limfatic. Mai ales
atunci când consumul de alcool vine combinat cu cel de carne (proteină+grăsime).
Și de cele mai multe ori, alcoolul este însoțitorul constant al meselor copioase și îmbelșugate.

“Băuturile alcoolice
nu sunt alimente.
Sunt substanțe
intoxicante cu efecte
de drog, ce modifică
chimia corpului și
comportamentul.”

11) Băuturile acidulate
Succesul răsunător al chimiei moderne și sursa de venit masivă pentru companii miliardare
sunt aceste lichide dulci și acidulate, care dau dependență de la primele guri și declanșează
o stare de acidoză în corp greu de controlat ulterior.
Ele sunt promovate în campanii mass-media

ce vizează adunările de oameni (concerte,
evenimente sportive, sărbători naționale,
sărbătoriri diferite) și fac obiectul celui mai
agresiv marketing de produs existent pe piața
alimentară.
Fără a mai avea nici cea mai mică asemănare cu

substanțele de origine din Natură, aceste băuturi
de culori interesante (țipătoare și variate) atrag prin originalitate și prin arome.
Totul este chimie, aromele, gusturile, senzațiile, toate sunt orchestrații măiestrite să păcălească
corpul să le ceară iar și iar. Ceea ce se și întâmplă. Se ajunge să nu se mai poată fără ele.
Am văzut oameni în detoxifiere leșinați (la propriu) dacă nu își consumau paharul de Cola, sau
doza de Fanta. Am realizat că dependența chimică este una adâncă și nu simplu de depășit.
Exact precum dependența de droguri.
“Eliberarea de capcana
Chimia organică și geniul uman pus în slujba zeului ban
chimiei este foarte grea.
realizează minuni. Cunosc oameni talentați ce lucrează la
Necesită multă voință și firme ce se ocupă cu dezvoltarea și comercializarea de arome
multă energie. Și ispitele chimice cât mai asemănătoare cu „aromele naturale”.
sunt atât de puternice, Sunt biochimiști talentați care își oferă serviciile companiilor
multinaționale. Știu câtă muncă este implicată în fiecare pas
încât recăderile sunt
al procesului. Dar efectele directe asupra corpului uman ale
aproape regula.” produselor lor nu sunt deloc minunate. Ba exact contrariul.
Sucurile acidulate agresează ficatul, pancreasul splina, întregul tub digestiv, sistemul
limfatic, sistemul nervos și sistemele de eliminare (rinichii și vezica urinară, rectul și vaginul,
la femeie, plus pielea).

“Băuturile acidulate nu au
niciun beneficiu, aparent
sau mai îndepărtat.
Reprezintă doar variante
„legale” de droguri și
substanțe care produc
anestezie și sedare. Fac
parte din arsenalul principal
al industriei alimentare și
sunt baza unei industrii atât
de profitabile încât nu va
putea fi vreodată oprită din
expansiunea continuă.”

12) Conservele
Da, alimentele conservate, deși sunt considerate variantele cele mai bune pentru oamenii
care nu dispun de produse proaspete în perioada iernii, nu reprezintă variante sănătoase
pentru corpul nostru.
În toate eforturile de detoxifiere am descoperit că toate conservele, chiar și cele simple, în

apă cu sare, încarcă ficatul și rinichii și determină apariția în corp de stări de slăbiciune și
somnolență (ca majoritatea mâncării gătite).
În plus, cele mai multe dintre conservele de pe rafturile supermarket-urilor sunt făcute cu
apă și zahăr (zahărul fiind un conservant mai puternic decât sarea). Sau foarte multe conțin
substanțe chimice diferite (acid acetil-salicilic = aspirina, acid benzoic, acid citric, acid lactic
etc). De fapt, nu sunt atât de „diferite” pentru că elementul comun este acidul.
Ce sunt „conservanții”? Ce au în comun aceste substanțe de sunt folosite pentru a permite

păstrarea o perioadă lungă de timp a alimentelor de toate felurile, fără a fi degradate de
micro-organisme (microbi, ciuperci, viermi etc)? Aciditatea.
Acizii au acțiuni binecunoscute și descrise îndelungat în cartea „Sănătate 5D” de pe www.

centrulnatura.ro (eshop). Substanțele acide și acizii distrug și mumifică (usucă, deshidratează,
indurează) țesuturile, plus determină dispariția florei bacteriene care produce degradarea,
fermentarea sau putrezirea și astfel, ele pot fi păstrate o perioadă mai lungă de timp.

Oamenii au observat în decursul timpului acțiunile tip „conservare” ale sării, mai nou ale
zahărului, dar și ale substanțelor chimice moderne (aspirina a intrat rapid în bucătăria
conservelor și murăturilor, când s-a demonstrat că preparatele „țin” mai mult).
Dar dacă toate aceste substanțe ajung în corpul nostru, oare ce

“Acestea este secretul
produc acolo?
conservării: oprirea prin Nu cumva exact același efect?
blocare a procesului De mumificare, deshidratare, uscare, indurare a țesuturilor?

De distrucție a florei bacteriene existente (și de care intestinele
natural de degradare noastre au nevoie pentru digestie)?
prin care trece orice Nu produc același efect pe țesuturile vii ale corpului nostru,
țesut viu, când rămâne cum produc pe țesuturile alimentelor vii, la care se adaugă
pentru conservare?
fără viață. ”
Te pune pe gânduri această logică simplă. Și te face să te uiți
de două ori mai atent la etichetele de pe conserve (că sunt borcane sau recipiente metalice).
Alte procedee de conservare tradiționale sau moderne sunt fierbere, afumarea, pasteurizarea,
tratarea cu radiații, dar și păstrarea în ulei, congelarea, vidarea sau uscarea forțată
(deshidratarea). Fiecare dintre ele prelucrează într-un anume fel alimentele, astfel încât se
blochează procesul natural de degradare și se transformă fundamental structura inițială.
Produsele finale, conservele sau produsele conservate au o viață de raft mai lungă, pot fi
depozitate în cămări și dulapuri perioade de timp variabile, dar beneficiul nutrițional este
îndoielnic.
Conservele sunt folosite de cei care călătoresc mult, de turiști (în cadrul marșurilor de zile
întregi prin munți), de cei care nu găsesc timp și disponibilitate a produselor proaspete.
Dar și de fiecare dintre noi, într-o zi extrem de alergată și aglomerată. În copilăria mea,
conservele cele mai prezente în casă și bucătărie erau pateul de ficat și conservele de pește,
dar și gemurile, compoturile și murăturile.
Se putea încropi rapid o gustare cu o felie de pâine cu pateu și muștar, sau o conservă de pește
cu pâine. Sau un mic dejun ori cină cu o felie de pâine cu unt și gem, alături de o cană de ceai.
Toate aceste variante îmi sunt familiare. La fel si durerile de burtă și starea de somnolență ce
apărea inevitabil după consumul lor.

“Conservele nu sunt benefice

pentru corp. Dacă îmi pot
permite să iau produse
proaspete, chiar și cele aduse
prin globalizare din alte țări,
prefer să o fac. Între fructele
mele, congelate și păstrate
luni de zile în frigider și fructe
proaspete, de import, din
super-market, aleg ultima
variantă. Dar vă las să vă faceți
propriile alegeri, pentru că
putem avea opinii diferite.”

13) Cafeaua și ceaiul
Nu sunt alimente. Deși sunt mult folosite ca alimentele, în consumul zilnic.
Cafeaua este o băutură stimulatoare. Cofeina acționează asupra ficatului și suprarenalelor din
faza de aromă. Doar mirosul și ingerarea aburilor de la cafea (ce se întâmplă în corpul tuturor
celor aflați în preajma unei căni cu cafea aburindă)
afectează sistemul nervos vegetativ, tonifiind o stare
de somnolență și susținând corpul în activitatea fizică
în ciuda oboselii sau lipsei de somn.
Cafeaua este doar o substanță stimulatorie. Nu are

valoare nutritivă. Deși am găsit în literatură zeci de
cărți de preparare a „cafelei perfecte”, acest obicei
de consum este mai mult legat de ritualuri și senzații
emoționale, decât de beneficiu fizic propriu zis.
Consumul unei cești de cafea este simbolul pauzei, micii plăceri care oprește perioada de
muncă, dar și arhetipul stimulării care ajută rapid epuizarea.
Cafea este pentru corpul uman exact precum electricitatea sau apa curentă de la robinet.
Furnizează energie instant, la o apăsare pe buton (s-au inventat deja și mașini ingenioase de
făcut cafea, care realmente funcționează doar cu o apăsare de buton).
Ocupația favorită a omului modern, foarte leneș și cu multe așteptări este apăsarea pe un
buton și obținerea unui efect. El așteaptă să obțină totul printr-un click. Alături de alcool,
țigări, băuturi acidulate și pizza, cafeaua desăvârșește robotizarea ființei umane. Relaxarea
și stimularea sunt obținute prin apăsare pe buton.
Nu mai trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre și consecințele lor.
Apăsăm pe buton, obținem pizza și alcool (comandă on-line), plătim (on-line), obținem
sedarea, anestezia și somnolența (după consumul combinațiilor) și ulterior, avem nevoie de
stimulente să ne trezim, atunci când ni se cere vigilență și atenție (și apăsăm alte butoane
pentru a obține cafeaua).

Ceaiul din frunze (alb, verde, negru) are acțiuni similare cafelei (prin substanța activă numită
teină); face parte din consumul ritualic al pauzelor la multe culturi din lume (ceaiul de la ora
5 al englezilor este deja o „instituție” în
sine).
Dar și în multe țări asiatice, servirea

ceaiului face parte din ritualuri elaborate,
care sunt combinate cu meditația sau cu
trăiri emoționale profunde și complexe.
Obiceiurile și rutinele sunt cele care

blochează ființa umană în fixități și
rigiditate. Iar asupra corpului fizic
au efecte treptate de îmbătrânire și
degradare (oricât de mult încearcă oamenii de știință să atribuie și ceva efecte benefice, tip
anti-oxidante, consumului de ceai și cafea).
Repetiția zilnică determinată de dependența de cafea și ceai (una din cele mai puternice
existente) menține robotizarea ființei umane. O ființă liberă și fluidă se transformă într-o
entitate disperată după doza zilnică de „drog”, agățându-se cu puterea dependenței de orice
îi poate furniza plăcerea.
Am fost martora degradării corpului fizic al tatălui meu, apoi și al socrului meu, care au folosit
zilnic cafeaua și țigările, ca obiceiuri de susținere a corpului.
Am văzut cum acopereau o stare de

epuizare evidentă și progresivă cu
aceste substanțe tonice.
Și am asistat cum ficatul, apoi rinichii

și ulterior inima, au cedat lupta cu
stimulenții și ceilalți intoxicanți
(pentru că erau toți la un loc, zilnic).

“Cafeaua și ceaiul nu au
nicio valoare nutritivă. Nu
sunt alimente. Nu au ce
căuta într-un corp uman
sănătos și echilibrat.
Prezența lor ne arată
gradul de amorțire al
simțurilor celor care nu
realizează ce este aliment
și ce este medicament.”

14) Țigările
Știm că nu sunt alimente. Dar folosirea cavității bucale pentru obținerea plăcerii și înlocuirea
meselor prin țigări le transformă în substitute alimentare recunoscute de oameni.
Circa jumătate din oamenii lumii nu au puterea și curajul să înfrunte fără stimulente Jungla
urbană zilnică. Sau Jungla vieții.
Cei care simt nevoia să țină în gură un deget, să-l sugă ca atunci când erau bebeluși (că exact
asta sunt fumătorii), nu au destulă putere personală să înfrunte greutățile vieții în mod direct.
Pentru confruntarea presiunilor vieții, aleg să se înconjoare de o perdea de fum și privind

prin ceața rezultată, realitatea nu li se pare atât de copleșitoare.
Fumătorii sunt niște copii pe interior, care nu au reușit să facă transformarea în adulți, mai
ales la nivel de viziune asupra vieții. Ei continue să păstreze ideile și conceptele din copilărie,
să se agațe de idealuri și vise absurde, să urmărească fantasme și idei care nici nu le aparțin
(le-au preluat de la părinți sau de la cei din jur) și nu se acordează cu ușurință la realitatea
crudă și brutală a lumii fizice.
Suprarenalele și ficatul slăbite chiar de la naștere, sau în copilărie/adolescență îi transformă

pe acești adulți în invalizi energetici, ce au nevoie continuu de cârje și susținere. Ca și în
copilăria mică, atunci când doreau liniștire și primeau biberonul sau își sugeau degetul, tot
așa și acum, la agitație sau nervozitate, neliniște sau îngrijorare, își introduc cu voluptate
țigara în gură.

Țigara și cafeaua călătoresc de obicei împreună, alături de oamenii cu ficatul slăbit și

suprarenalele epuizate. Și pentru că ele realizează stimularea artificială, este nevoie de un
alt „buton comutator” pentru relaxare și sedare, să se poată odihni.
Și atunci, dacă ne uităm cu atenție în viața

consumatorilor de țigări (și cafea) vedem cum
apare în aceeași zi consumul de alcool sau de
dulciuri (zahărul se transformă în alcool în
corpul nostru; consumului zahărului este tot un
fel de beție, ca și consumul de alcool).
Butonul de pornire (on) al sistemului nervos

vegetativ, starea de tonus și stimulare continuă,
apăsat de țigări, cafea, băuturile energizante
trebuie dezactivat prin apăsarea unui buton
de închidere/oprire (off). Aici sunt folosite
substanțele relaxante, alcoolul, dulciurile și
chiar mâncarea grea (combinația de grăsimi și
prăjeli). Uleiul prăjit este una dintre cele mai
sedative opțiuni existente. Somnolența ce apare după consumul de șnițel, cartofi prăjiți,
omletă, gogoși sau clătite este intensă și evidentă.
Vă povesteam că am fost martora degradării corpurilor bărbaților adulți din familia mea. I-am
văzut cât de rapid s-au îndreptat spre moarte, în jurul vârstei de 60 de ani, complet terminați
de abuzul și folosirea exclusivă a tuturor substanțelor descrise mai sus.
Am înțeles mult mai târziu combinația dintre slăbiciunea organelor fizice, vulnerabilitatea
emoțională, inadaptabilitatea socială și folosirea continuă, zilnică, a „drogurilor” legale ce
promiteau să rezolve rapid toate senzațiile neplăcute existente.
Am văzut cum pe patul de moarte, tot ce-și dorea tata era să mai fumeze o țigare.
Și am fost alături de mulți pacienți care au ales să moară, dar nu s-au lăsat de fumat.
Pot înțelege acest nivel de dependență.

“Țigările alimentează
slăbiciunea umană și neputința.
Ele maschează și ascund
provocările prin care Sufletul
nostru este menit să crească.
Și împiedică desfășurarea
destinului complet al oamenilor.
Nu sunt alimente pentru corp.
Dar hrănesc părți din noi,
care ne mențin în blocaje și
limitări. Eliberarea din capcana
lor presupune creștere și
maturizare interioară. Adică
disciplină, stăpânire de sine
și asumarea responsabilității
pentru propria viață. ”

15) Frunzele și rădăcinile plantelor
În acest moment, sigur vei protesta:

Cum adică? Nici măcar frunzele sau rădăcinile plantelor nu ne mai rămân?
Cu siguranță, dacă ai ajuns până aici cu lectura, te-a luat cu amețeală și cu tremurat.
Și eu... eu cu ce mă hrănesc?
După ce am epuizat prezentarea acelor componente alimentare despre care sigur am aflat
că NU reprezintă cea mai bună opțiune pentru nutriția corpului uman, trecem la alimentele
pe care toată lumea le consideră „sănătoase”. Dar care nu sunt chiar așa cum se povestește.
Dar sunt variante identificate de oamenii ce trăiesc în teritorii cu climă aspră, cu veri scurte
și cu disponibilitate redusă de fructe de bună calitate.
Frunzele sunt componente alimentare

amare, greu de mestecat și digerat
(vacile, oile și caprele, care le folosesc
ca și combustibil principal, au
stomace formate din patru camere, ce
macină continuu materia vegetală),
producătoare de fermentație și gaze
și destul de iritante pentru mucoasa
intestinală.
Tranzitul fibrelor vegetale este rapid

prin intestine, și dacă se consumă după
cereale sau amidoane, rămân blocate
pe parcurs și intensifică fermentația
(apar colici, balonări și gaze – asta se întâmplă uneori și la vaci sau cai, chiar dacă ele nu
consumă pizza ori gogoși).
Sfaturile despre consumul salatelor generoase, cu multe frunze și amestecuri de verdețuri

sunt date de oameni care NU aplică practic ei înșiși aceste sfaturi. Oricine a consumat o salată
de frunze goale știe că este imposibil să-ți placă gustul amărui al frunzelor (chiar și salata de
seră, mult hibridizată și transformată într-o variantă mai accesibilă ca și gust, tot ușor amăruie
este). Pentru a le putea consuma, ai nevoie să le combini cu diferite alte componente: ulei,
oțet, lămâie, dressing de roșii, diferite alte adaosuri (mai ales sare sau mirodenii).

Chiar dacă îți faci salata perfectă, cu dressing și tot ce trebuie, nu te poți sătura cu o salată de
frunze. După consumul ei, la 20-30 minute se intensifică foamea și scade glicemia. Ai da orice
să mănânci ceva dulce. Același lucru se întâmplă după o mâncare gătită din frunze (spanac,
urzici, ciorbă de ștevie, de lobodă etc). Dacă suntem onești și observăm corpul cu atenție,
pofta de dulce după consumul de frunze este foarte mare (intensivă).
Acest lucru se întâmplă datorită scăderii glicemiei, pentru că ficatul a muncit intensiv să
digere frunzele introduse și nu a primit combustibilul așteptat (fructoza / glucoza pură). Își
cere intensiv plata, pentru munca asiduă depusă: dulcele (glucoza sau fructoza).
Da, cam aceasta este realitatea pe care toți veganii și vegetarienii o află prin experiența lor
directă. Frunzele NU sunt hrănitoare. Ele reprezintă doar fibre de „umplutură” pentru senzația
de „plin”de care au nevoie cei mai mulți oameni. Pentru prelucrarea și eliminarea lor, ficatul
nostru și restul tubului digestiv muncesc mult, consumă energie și nu primesc nicio răsplată.
Dar protestele minții nu sunt atât de mari cât cele ale corpului,
mai ales atunci când NU i se oferă reala nutriție de care are nevoie.
“Adevărul nu este
ușor de acceptat. În perioada în care am ținut prelungit diete vegane și vegetariene,
mi-a fost mai foame ca niciodată în viața mea, aproape tot timpul
aveam o poftă irezistibilă de dulce concentrat (am consumat
Și cu siguranță
borcane întregi de miere și cutii pline de curmale, spre disperarea
poate declanșa dentiției mele – care a protestat zgomotos la acest abuz).
proteste.”
Practic, consumul de frunze a dus la senzație de foame (slăbiciune,
tremur, gol în stomac,nervozitate, lipsă de concentrare, cu adevărat
hipoglicemie, nu reală „foame”), care a intensificat consumul de zaharuri concentrate (fructe
uscate, miere) ce au suprasolicitat și muncit pancreasul și ficatul (da, prea mult NU înseamnă
mai bine), au susținut multiplicarea candidozei și altor ciuperci pe piele și mucoase, au
declanșat degradarea dentiției și producția de mucus în zona capului (nas înfundat, urechi
înfundate, erupții tip coșuri pe față) și senzația per total a fost de mare nemulțumire și lipsă
de energie.
Am aflat prin experiență directă că o dietă vegetariană cum era promovată în cărți și mass-
media nu făcea bine corpului meu (și vorbind cu sute și mii de oameni, am aflat același lucru
despre alții).

Și cu rădăcinile, mă veți întreba?

Ce am cu rădăcinile?
Mintea mea este obișnuită să le considere
alimente și le consumă fără să stea pe
gânduri. Mai ales când este vorba de
cartofi, morcovi, gulii, sfeclă (formele lor
„gustoase”).
Corpul meu a primit vagoane întregi de
amidon din rădăcinoase.
Morcovii, sfecla, dar mai ales cartofii au
reprezentat baza alimentației ani buni din
această viață în corp fizic.
Dacă acest combustibil i-ar fi făcut bine, forma sa fizică și aspectul său exterior ar fi fost
înfloritor și tineresc.
Dar pielea mea uscată, celulita, intestinele „cântătoare” și crampele frecvente apărute după
consumul amidoanelor din rădăcini mi-au arătat că ele nu sunt chiar combustibilul favorit al
corpului. Le acceptă, când nu are altceva disponibil. Dar o face cu mare consum de energie
(apare somnolența după consumul de cartofi, patate, napi, gulii, morcovi, pătrunjel rădăcină,
țelină sau sfeclă, mai ales prelucrate termic).
Rădăcinile sunt menite să susțină plantele, nu să fie sursă de consum pentru o specie
flămândă, cum este specia omenească.
Dacă noi consumăm rădăcini, distrugem plantele.
Vecinii noștri de viață pe Pământ, plantele, au creat alte forme de hrană pentru noi și alte
animale: fructele (special pentru a împrăștia semințele cât mai departe de plantele mamă).
Da, rădăcinile pot fi o sursă de hrană, atunci când nu avem la dispoziție fructele.
Mai ales în climatele planetare în care sezonul rece este mai lung și complet lipsit de
posibilitatea cultivării plantelor cu fructe.
Consumul rădăcinilor, ca și cel al frunzelor, se face cu atenție, economie și multă cumpătare.

Corpul nostru nu are nevoie de mult, dar are nevoie de calitate.
Și dacă îl ascultăm, acordându-ne la senzațiile și reacțiile sale cu multă atenție, vom ști exact
ce anume, când și cât să-i oferim.

Dacă nu avem alte opțiuni, folosim rădăcini și frunze, pentru că ele ne pot ajuta să rămânem în
viață. Dar o vom face mereu cu un efort sporit de digestie din partea ficatului și pancreasului,
ce vor munci suplimentar pentru digestie (alături de întregul tract digestiv, ce are multe de
eliminat).
Și aici o mențiune despre predatorii umani, care jefuiesc fără scrupule Natura. Ucidem
plantele pentru a mânca și a rămâne în viață, la fel cum ucidem
animalele. Alimentația vegetariană nu este mai puțin agresivă
decât cea „cu de toate” proteinele animale. “Natura predatorie
a oamenilor se
Dintr-un animal sacrificat, poate mânca o familie întreagă, o
regăsește din plin și
săptămână sau mai mult.
în zona vegetariană.
Dar un singur vegetarian sacrifică zeci și sute de rădăcini și Poate chiar mai
frunze, pentru a-și prepara iubitele alimente familiare. Omorâm
intensiv decât la
multe ridichi și salate verzi, pătrunjel și cartofi, doar pentru a
ne prepara un prânz sau o cină.
carnivori. ”
Nu ne place să ne considerăm agresivitatea interioară ca fiind evidentă.

O ascundem sub etichete meșteșugite și agreăm să fim considerați „mai buni” pentru că nu
consumăm carne.
Nu suntem deloc mai buni.
Este doar o altă alegere.
Atât.
Și dacă o facem, ea nu este nici bună, nici rea.

Este o alegere și ne-o asumăm.
Fără să ne lăudăm cu ea, fără să discutăm despre

ea, și mai ales, fără să o impunem altora.
Frunzele și salatele sunt opțiuni pentru oamenii

ce locuiesc în zonele temperate ale globului,
dar nu sunt preferatele corpurilor, așa cum am
discutat deja.

O mențiune suplimentară despre produsele din magazine.

Majoritatea oamenilor culeg mâncarea de pe rafturile supermarket-urilor.
Și aici ele sunt depozitate după ce au fost radiate, stropite și ambalate în plastic, adică au
fost „dezinfectate” întocmai precum podelele și mediul înconjurător.
Simțurile noastre obișnuite să interacționeze direct cu fructele de pe crengile arborilor sau

plantele direct crescute în sol nu reușesc să se conecteze și să ne ofere informații corecte
despre mâncarea artificial preparată.
Doar așa se justifică apariția unei cărți precum cea de față.
În mod natural, nimeni nu ar trebui să vă spună ce este mâncare și ce nu este mâncare

pentru corpul vostru.
El știe singur, mai bine, fiind creația perfectă a unui Creator perfect.
Când folosim cuvinte multe, o facem pentru a înlocui prea puțina simțire. Dacă nu ne
obișnuim să ne observăm corpul, să-i analizăm reacțiile, să înțelegem semnalele pe care
le transmitem și să învățăm ce îi trebuie și ce nu îi trebuie dintre potențialele alimente,
rămânem în ignoranță. Și devenim dependenți de cuvintele sau opiniile unui specialist. Fără
să avem ocazia de a învăța și a urma Maestrul: corpul nostru biologic, minune a Creației și
entitate biologică perfectă.

“De câte ori am la dispoziție

fructe, le folosesc pe acestea.
În perioada iernii și în anumite
momente ale vieții (atunci când
călătoresc, sau dacă nu am alte
opțiuni disponibile), frunzele
și rădăcinoasele sunt opțiuni
de considerat, cu înțelegerea
efectelor ce apar după
consumul lor. Dacă mă ating de
fruze și rădăcini cu economie și
cumpătare, le pot transforma în
surse de hrană mulțumitoare.”

16) Vlăstari și semințe germinate
Așa cum plantele nu au destinat rădăcinile și frunzele lor pentru consum, nici semințele nu au
destinația de a deveni hrana omenească.
Semințele au ca scop multiplicarea
plantelor.
De aceea, conțin multe substanțe

destul de toxice, menite să descurajeze
consumul lor de către speciile din jur.
Ființele umane, în creativitatea și

ingeniozitatea lor, indusă de o foame
interioară uriașă, au descoperit
modalități să inactiveze o parte din
substanțele potențial toxice din semințe,
prin prelucrare termică. Și apoi au învățat să se joace cu plantele, să le hibridizeze, încrucișeze
și manipuleze genetic, pentru a le transforma în surse de hrană.
În prezent, majoritatea plantelor folosite pentru semințele lor sunt manipulate genetic,
tratate cu substanțe chimice și intens dăunătoare pentru corpul omenesc.
În categoria „semințelor” includem toate cerealele (grâul, secara, porumbul, orezul, ovăzul,
orzul, hrișca și alte variante de cereale, precum spelta, kamut etc), toate leguminoasele
(fasolea, mazărea, năutul, lintea, bamele, bobul și altele), semințele mari și mici (floarea
soarelui, dovleac, caju, fistic dar și cânepa, inul, chia, susanul), nucile (braziliene, macadam,
nucile obișnuite) și alunele (de pădure, de pământ). Cu toate produsele care se prepară
pornind de la ele.
În trend-ul modern al dietelor prezentului, vegetarienii și veganii, orbiți de teoria „consumului

de proteine” au introdus vlăstarii și semințele germinate. Acestea dețin cantități imense de
amino-acizi (sunt alimente FOARTE acide) și mulți hormoni de creștere.
Dacă se dorește consumul lor (deși nu este neapărat necesar) trebuie făcut cu economie și în
doze foarte mici și ocazionale.
Consumul exagerat al acestor produse declanșează iritații intestinale și reacții ale ficatului și
rinichilor foarte greu de controlat și de înțeles.

Chiar dacă inițial par a oferi o stare de bine și tonus, ulterior apar reacții neplăcute și respingere
evidentă din partea corpului. În experiențele mele personale, în care excesele au jucat un rol
important, am reușit să consum și germeni/vlăstari în cantități „exagerate” (în salate sau în
smoothie-uri). Reacțiile rinichilor și ficatului au fost identice cu cele apărute după consumul
de pește sau icre: dureri, arsuri, usturime la urinare, constipație și senzație de îngreunare.
De multe ori, m-am uitat la plantele mici precum mă uit la animalele mici: drept „copii”,
puișori.
Și corporal, din străfundurile mele, nu-mi vine să mănânc „copii”, plantele tinere sau
vlăstarele. Îmi vine să le las să crească, să se maturizeze și să văd ce fructe îmi oferă.
Este o senzație naturală pe care am avut-o mereu față de entitățile din jur (plante sau animale).
Observ cum oamenii, în goana lor după surse de hrană, sacrifică puii la fel de ușor cum o fac
cu ouăle. Consumul de vlăstare și semințe germinate mi se pare la fel de predator precum
uciderea mieilor de paște sau a puilor de găină, la fiecare sărbătoare.
Pentru a furniza un ambalaj moral realei condiții umane, aceea de agresor-predator, știința
oficială a oferit multe teorii, care să furnizeze povești de justificare.
Teoria cu „proteinele, glucidele și lipidele” de care ar avea nevoie corpul nostru este o
simplificare mentală a unei realități complexe din Natură. Încercând să înțeleagă structura
chimică a alimentelor, oamenii au ajuns la unele simplificări exagerate (și chiar naive). Acestea
au „prins” foarte rapid la public, pentru că puțini sunt dispuși să facă munca obositoare a
studiului teoretic și cunoașterii practice directe a interacțiunii alimente-corp.
Mai degrabă, se acceptă poveștile spuse de narativul oficial, care este întotdeauna destinat
să furnizeze consumatori uriașelor industrii aducătoare de profituri – industria alimentară și
industria medicală (farmaceutică și terapeutică, la un loc).
Numind vlăstarii și germenii „alimente sănătoase”, am oferit o scuză perfectă oamenilor

pentru a explora o altă nișă tip nutriție, chiar cu bucurie și îndreptățire. Dacă este „sănătos”,
atunci consum.

“Nu voi mai alege vreodată

folosirea acestor variante
pentru nutriție. Nu îmi
aduc în corp un real
beneficiu și nota de plată
după consumul lor este
prea mare. Țin prea mult
la ficat și mai ales, la
rinichii mei, să le mai dau
suplimentar de muncă.”

17) Sare și piper
”Cunoașterea puțină este cunoaștere periculoasă” - Theun Mares
Pentru că am vorbit de „simplificarea” mentală pe care o face mintea umană, când încearcă
să cuprindă o realitate complexă, situația acestor două substanțe este o ilustrare minunată a
modului în care corpul uman este manipulat să accepte otrăvuri.
Prelucrarea termică a alimentelor, pentru a face digerabile surse de alimentație improprii

pentru oameni (carnea, ouăle, peștele, semințele, rădăcinile, frunzele etc) duce la dispariția
celor mai multe dintre substanțele care „dau gust” alimentelor.
Cine a stat în bucătărie și a gătit, cunoaște realitatea: alimentele prelucrate termic nu au

niciun gust. Nu sunt în niciun fel atractive pentru papilele gustative. Luați o bucată de carne
simplă, prelucrată termic. Și consumați-o. După 1-2 guri, corpul nu mai vrea deloc.
Adăugarea de sare, piper sau condimente face toate

alimentele atractive pentru simțuri și acceptate
mai ușor de corp.
Practic, le mascăm și le deghizăm în ceva ce numim

apoi „alimente” (când ele nu sunt în realitate decât
mortăciuni sau fibre indigerabile).
Sarea este o substanță despre care am scris mult în

cartea „De la celulă la univers” (www.centrulnatura.
ro, ebook pe eshop) și vă invit să parcurgeți acele
rânduri mult documentate.
Corpul nostru nu poate digera substanțele anorganice (cum este sarea), întrucât sunt
„substanțe moarte”. La fel cum nu putem mânca cuie sau sârme (pentru fier) sau var (pentru
calciu), nu suntem în stare să procesăm sarea din pământ.
În schimb, corpul are nevoie de săruri, de compuși chimici vii, care se găsesc din plin în
fructele legumelor (castraveți, zucchini, roșii, ardei, vinete etc).

Sarea ne păcălește intens simțurile și ne blochează rinichii și sistemul limfatic. Datorită

adaosului de sare consumăm multă apă, care ne încarcă inutil
aceeași rinichi și același sistem limfatic. “Sarea este un
O carne sau un ou mai vechi, sărate masiv, pot fi consumate fără
cal troian, prin
să realizăm pericolul la care ne expunem. intermediul căruia
ajung în corp
Sarea se jocă cu întregul nostru sistem.
substanțe care altfel
La fel o face și piperul.
ar fi fost oprite de
Piperul este un condiment asiatic stimulator, nimic altceva decât celelalte simțuri. ”
semințe ale plantelor din familia Piperaceae. În corp, face cam
același lucru ca și sarea: oferă gust acolo unde nu este decât ceva fad.
Combinația „sare și piper” (alb și negru) a prins

foarte ușor la mintea umană duală, care vede totul
în termeni de „alb sau negru”.
Pentru că povestea oficială spune că pe orice masă

se află o solniță cu sare și mai modern, o olivieră
cu sare, piper, ulei și oțet – adică substanțe de
mascare a lipsei de gust a mâncării – oamenii au
acceptat normalitatea acestei situații.
Să repetăm motto-ul pe care îl vom folosi în toată cartea:

oamenii sunt făpturi ale obișnuinței.
Și să mai repetăm ce am spus în cartea „De la celulă la univers” și ceea ce Dr. Max Gerson
spune în cărțile sale, și Dr. Robert Morse plus Anthony William subliniază în scrierile lor: sarea
blochează rinichii, ficatul și sistemul limfatic. Piperul blochează ficatul și sistemul limfatic.
Uleiul și oțetul blochează ficatul și sistemul limfatic.
Realitatea practică se contrazice cu întreaga teorie gastronomică.

Iar starea de sănătate deplorabilă a oamenilor care mănâncă „de toate”, la care adaugă din
belșug sare, piper, ulei și oțet – ne arată că această direcție a jocului este eronată.

“Corpul se simte minunat

fără sare. Acceptă cu drag
sărurile disponibile din
legume și alge și când
mai dă de gustul sării
de bucătărie, se scutură
dezgustat. Este un gust
respingător și ulterior, apare
un efect blocant vizibil.
Sarea și piperul sunt doar
substanțe utilizate pentru
manipularea preferințelor
alimentare ale oamenilor.”

18) Maioneză, muștar și ketchup
Sper că mai poți să rămâi alături de mine, chiar dacă nu îți place prea mult ce citești.
Viziunea pe care ți-o prezintă este aparent brutală, dar dacă ai puțină răbdare, voi veni și cu
soluțiile la provocare
Sarea și piperul?
Vorbeam despre simplificare?
Vorbeam despre acoperirea gusturilor / sau lipsei gustului mâncării?
Iată că am ajuns la maeștrii mascării lipsei de gust și de viață din mâncare, adaosurile care se
regăsesc în toate restaurantele sau fast-food-urile. Minunile din ambalaje de plastic colorate,
fără de care copii și tinerii moderni nu concep așezarea la masă.
Maioneza din super-market-uri este un aliment 100% artificial, creat în laborator, pornind de
la diferite componente îndelung prelucrate (multe, cu bază petrolieră). Nu are nici cea mai
mică asemănare cu acel compus din gălbenușuri și ulei, descoperit de gospodinele dornice
să creeze combinații alimentare atractive.
Maioneza industrială este o toxină pentru ficat în orice cantitate și în orice combinație. Nu
este un aliment. Este o substanță grasă, emulsionată și grea pentru ficat, care masă de masă,
ne face să ne simțim mai slăbiți, mai dezenergizați și mai nefericiți.
Este o creație benefică pentru marile industrii creatoare de consumatori: industria alimentară
(care o prezintă ca pe un minunat adaos la masă) și industria farmaceutică (care vinde sute
de produse de reparat stricăciunile făcute asupra fierii și ficatului de consumul ei).

Muștarul fluid din magazine nu are nicio legătură cu planta muștar și semințele sale iritante.
Este tot un „prelucrat” chimic, în care se regăsește aroma plantei familiare muștar, iar rostul
lui este să acopere cele mai prelucrate și nenaturale produse din carne: parizerul, crenvurștii,
salamurile și micii (cel puțin în bucătăria românească).
În plus, majoritatea produselor tip muștar sunt pline de sare. Într-o perioadă în care am
căutat pe piață un produs de muștar cu mai puțină sare, am descoperit că peste 30 de mărci
și tipuri diferite de muștar au o cantitate suprinzător de mare de sare. Chiar și variantele bio
și cele considerate „mai sănătoase”.
Ketchup-ul are aromă de roșii, are culoare roșie dar nu are nicio legătură cu roșiile.
La fel cum maioneza nu are legătură cu ouăle, sau muștarul cu planta numită muștar.
Toate sunt combinații chimice complexe, obținute din cercetări de-a lungul anilor și strădanii
ale oamenilor de științe de a identifica în laborator compuși care să imite gusturi și arome
din natură.
“Sursele de Și așa cum v-am prezentat deja la sucurile acidulate, oameni
origine ale acestor talentați au transformat derivații petrolieri în sosuri și creme

tentante și gustoase.
compuși chimici
sunt produșii Da, maioneza, muștarul și ketchup-ul sunt foarte gustoase. Cei
care le manufacturează au grijă mare să le facă de-a dreptul
petrolieri.” irezistibile. Și imposibil de replicat la domiciliu.
Dacă un copil se îndrăgostește de o maioneză dintr-un restaurant sau de un ketchup de la o

pizzerie, nu va mai regăsi acel gust vreodată, oricât se străduie mama lui să combine legumele
și mirodeniile în bucătărie. Mamele nu au la dispoziție substanțele chimice atractive ce oferă
gusturi inconfundabile pentru produsele industriale
Și uite așa, oamenii prezentului consumă cantități impresionante de produși petrolieri.
Să nu uităm că toate aceste pseudo-alimente stau depozitate în recipiente de plastic (ca și

majoritatea produselor ambalate). Plasticul este un produs petrolier prin excelență.
Asta este o realitate dureroasă – oamenii consumă zilnic plastic fără măcar să realizeze.
Are gust bun? Atunci ce mai contează?

“Aceste substanțe nu
sunt alimente. Chiar
dacă sunt prezentate și
folosite ca atare. În plus,
sunt atât de periculoase
pentru binele corpului,
încât le-aș pune un semn
de toxicitate, cum au
recipientele cu substanțe
împotriva insectelor.”

19) Fructele și legumele tratate cu diferite substanțe

chimice sau iradiate
Produsele naturale precum fructele și legumele sunt foarte perisabile. Cine a avut livadă sau
grădină de legume și a cules mai mult decât era nevoie pentru consumul zilnic își amintește
de starea fructelor și legumelor după 24 ore: veștejite, uscate, cu început de degradare. Chiar
după momentul culegerii, enzimele vitale dispar în 10-15 minute și procesul de degradare
și oxidare este rapid și evident, de la o oră la alta. De aceea, consumul optim de fructe și de
legume se face chiar după culegere, lângă pom sau la puțin timp după aceea.
O relație naturală cu plantele presupune să nu culegem mai mult decât avem nevoie pentru
consumul imediat. Pe un copac, fructele se coc într-un ritm diferit, funcție de expunerea lor
la soare: unele mai repede, altele mai încet. Dacă stăm în preajma unui arbore, reușim să
consumăm zilnic fructele cele mai coapte.
Agricultura modernă nu-și permite să respecte nimic din naturalețea procesului de maturizare
al plantei sau oamenilor: totul este standardizat și forțat. Arborii sunt stropiți cu substanțe
cu efect hormonal, pentru a permite maturizarea și coacerea fructelor în același timp, sunt
culese apoi toate fructele odată (uneori traumatic pentru copaci, prin zguduire sau scuturare)
și sunt iradiate sau stropite cu substanțe pentru a rezista cât mai mult la transport și pe
rafturile magazinelor.
Cele mai multe dintre cojile fructelor și legumelor din magazine nu mai sunt potrivite pentru
consum. La nivelul lor se localizează cantitatea cea mai mare de substanțe chimice (petroliere,
desigur) și le transformă în aceleași otrăvuri lente, ca și maioneza, muștarul și ketchup-ul din
ambalajele de plastic.
Orice fruct sau legumă cumpărate din magazin sau super-market, mai ales ambalat în caserole
de plastic, nu mai posedă forță vitală și suficienți nutrienți pentru corp. După consumul
lor, ne vom simți în continuare flămânzi. Vrem mai mult, și mai mult, pentru că organismul
s-a umplut, dar nu s-a săturat. Și nu înțelegem deloc ce se întâmplă, întrucât convingerea
mentală este că „mănâcăm sănătos”.

“De câte ori pot, consum

fructe și legume proaspete
și organice. Mă feresc de
produsele din supermarket.
Dar atunci când le aleg,
pentru că nu am alte
opțiuni, le îndepărtez
cojile și înțeleg reacțiile
corpului. Îmi găsesc cele
mai bune combinații și
variante, pentru a mă simți
confortabil chiar și cu
consumul lor.”

20) Apa îmbuteliată în ambalajele din plastic
Am descoperit cât de multe produse petroliere consumăm zilnic. Apa este cel mai cunoscut
dintre toate. S-au scris zeci de cărți și se discută îndelungat despre ce fel de apă să consumăm,
despre calitatea apei și despre toate beneficiile acestei substanțe atât de utile pentru corpul
viu.
Experiența practică pe care o am de zeci de ani mi-a dovedit că organismul meu NU are
nevoie de apă. Cel puțin NU de apa așa cum este ea în prezent, ambalată în plastice sau de
la robinet.
Apa este minunată pentru spălat, curățat și menținut igiena casei și corpului.
Dar pentru consumul zilnic, apa nu este potrivită.
Corpul meu o respinge și a respins-o dintotdeauna.
Și mi-a trebuit foarte mult timp să înțeleg de ce.
Mă refer la apa din sticlele de plastic sau apa îmbuteliată.
Dacă această apă este transformată în ceaiuri, supe, blend-uri sau alte preparate în combinație
cu fructe, legume sau frunze (o limonadă de lămâie cu miere și mentă, de exemplu), corpul
o acceptă (deși nu știu cât de mult este un fel de „cal troian” ca și în cazul sării, piperului,
uleiului și oțetului).
Cel mai mult corpul iubește sucurile proaspăt stoarse din fructe și legume, nimic altceva decât
apa ce a fost trecută printr-o plantă și încărcată de nutrienții din aceasta. Aceasta este apa pe
care o recunoaște interiorul corpului ca fiind fluidul nutritiv și curățător de care realmente
are nevoie.
Trăiesc de ani de zile fără să consum apă îmbuteliată. Rareori, dacă nu am altă posibilitate,
o gură sau două, bine ținută în gură minute bune, să se încarce cu saliva și energia corpului
meu, pot să folosesc apa din sticlele de plastic. Dar îmi este foarte bine fără ea. În schimb,
nu-mi lipsesc zilnic fructele și legumele proaspete, pline cu „apă vie”, precum și preparatele
gen fresh-uri și blend-uri din fructe și legume. Supele din legume crude, la care adaug mereu
fructe, sunt printre cele mai iubite combinații acceptate de corp, ca și hrană fluidă.
Așa că îmi este greu să răspund la întrebarea „care apă este cea mai bună?” ce mi se pune la
fiecare întâlnire cu oamenii. Pentru că răspunsul pe care mi l-a oferit corpul meu a fost: „apa
vie din plante”. Nu „apa moartă” din adâncurile pământului.

“Corpul meu, care

dorește să rămână viu,
se acordează cu ușurință
la vibrația viului. Preferă
mereu „apa vie” a
fructelor și legumelor și
se ține departe de „apa
moartă” din robinete sau
ambalajele de plastic.”

21) Sucurile în cutii (cu folie de aluminiu)
Multe sunt oferite sub eticheta de „sucuri naturale”. Ele sunt în realitate conserve, procedeul
favorit de conservare fiind pasteurizarea. De cele mai multe ori, sunt amestecuri sau dilutii
din pulpe sau piure-uri de fructe. Nu prea se justifică termenul de „natural” în cazul acestor
produse ambalate, dar sună bine pentru mintea noastră. Nu sunt cu nimic mai bune decât
sucurile acidulate sau mascatorii de gust despre care am discutat.
Dar aceste oferte ale alimentației moderne pot fi utile (uneori) în procesele de detoxifiere.
Am experiențe personale de detoxifiere cu suc pasteurizat de struguri (la cutie) timp variabil
(de la 2 săptămâni, la 2 luni și jumătate). În acea perioadă, mă interesa curățarea interioară
a corpului, nu hrănirea sau nutriția sa.
Depinde care este intenția pe care o avem când consumăm aceste sucuri. Ele pot fi utile,
dacă înțelegem procesul. Dacă ne amăgim că ele aduc vreun aport de ceva, în afară de gustul
dulce și senzația plăcută a consumului, atunci trăim într-o lume de fantezie. Dacă știm că le
folosim pentru curățenie și spălare interioară, în doze potrivite și combinația de strategie
aleasă (pentru ficat, pentru rinichi, pentru sistemul limfatic) atunci se pot dovedi foarte utile.
Pe piață există produse de calitate variabilă, unele foarte bune calitativ, altele de-a dreptul
ridicol de „chinuite”. Fiecare își poate face experiențele și identifica ceea ce i se potrivește mai
bine. Una dintre plăcerile primei părți a vieții a fost testarea și încercarea tuturor produselor
de pe rafturile supermarket-urilor, imediat ce acestea au răsărit pretutindeni pe teritorul țării
noastre (însămânțate de culegătorii de profit).
Folia de aluminiu de care am amintit și în alte cărți poate să elibereze datorită sucurilor
acide (pentru că toate sucurile din cutii au pH acid) cantități minuscule de aluminiu, care să
se acumuleze și depoziteze în ficat. Tot acest aluminiu din corpul nostru (ce poate fi estimat
prin Analiza minerală tisulară – sau analiza firului de păr) afectează sistemul nervos și întregul
sistem limfatic. Literatura modernă face conexiuni strânse între intoxicația cu aluminiu și
boala Alzheimer.

“Nu sunt alimente, dar sunt

produse utile în curele de
detoxifiere. Nu au aport
nutritiv, dar sunt „detergenți”
interiori excelenți, pentru
„spălare și curățare”. Nu pentru
asta folosim și noi cele mai
multe produse petroliere?
Hidrocarburi (din petrol) sau
carbohidrați (din sucurile de
fructe și legume la cutie) –
efectul este același.”

22) Amestecurile (de orice fel)
Corpul nostru adoră simplitatea. De unde știm?

Din experiența tuturor mămicilor, cu alimentația copiilor.
Dacă încercăm să dăm copiilor combinații foarte laborioase și sofisticate, aceștia le vor scuipa
și refuza. Desigur, dacă insistăm și continuăm să hrănim copii cu ceea ce dorim noi (piureuri
din borcănele), copilul va accepta la un moment dat, de foame, orice.
Dar dacă lăsăm corpul natural să decidă, el adoră simplitatea.
Partenera mea Cristela Georgescu, mămică a doi copii la vârsta pubertății, cu multă experiență
în gătitul pentru vârstele mici ale copilăriei, m-a învățat că cei mici adoră simplitatea. Unui
copil îi poți găti puțin orez fiert, pe care să-l servești cu castraveți și roșii. Sau îl poți lăsa
pentru masa de seară doar cu câteva fructe de mango bine coapte.
Ori cu 2-3 felii de pepene. Sau câteva portocale.
Și copilul va fi foarte fericit și mulțumit.
Amestecurile sofisticate și obișnuirea de la 1-2 ani a copiilor cu salamuri, sarmale și ciorbe

făcute cu „de toate” ruinează la propriu abilitatea simțurilor corpului de a se acorda la
naturalețea fructelor, legumelor și celorlalte ingrediente alimentare.
Gătitul modern și statul îndelung în bucătărie nu este decât o preparare de amestecuri

„vrăjitorești”, care pun la muncă ficatul, pancresul și rinichii și declanșează la nivel general o
stare de amorțeală, anestezie și confuzie. Și de cele mai multe ori somnolență imediată.
Am văzut oameni picotind și adormind

în timp ce mâncau mâncarea (la o ciorbă
de burtă sau sarmale, cu amestecuri de
ingrediente variate).
Siesta mediteraneeană sau somnul

după masă au fost inventate după
ce „amestecurile” numite mâncăruri
moderne au fost decretate „alimentația
pentru ființele umane”.
Ficatul nostru detestă amestecurile.

Stomacul este îngrozit de amestecuri, mai ales de cele care îl pun în stare de muncă
forțată (precum amestecul dintre proteine și carbohidrați, la aceeași masă – adică pâine cu
brânză, plăcintă cu brânză, carne cu pâine sau cartofi, pește cu mămăligă - sau shaworma,
hamburgher, pizza etc).
Amestecurile nu sunt alimente pentru corp. Ele îmbătrânesc, usucă și îmbolnăvesc corpul.
Priviți la alunițele de pe pielea copiilor, ce apar pe măsură ce corpul lor se umple de
amestecurile de pe rafturile magazinelor, numite „dulciuri” sau „patiserie”.
Zahărul modern este o substanță

chimică. La fel sunt premix-urile din
făină, ce stau la baza panificației
și patiseriei moderne. Drojdiile și
coloranții, conservații și potențatorii
de gust, emulgatorii și substanțele
anti-mucegaiuri sunt printre multele
substanțe chimice adăugate în toate
alimentele ce sunt ambalate și au
perioadă de depozitare îndelungată.
Pentru pancreas, ficat, rinichi și

întregul sistem limfatic, alimentația
modernă este o tortură.
Oamenii și-au măsurat leucocitele, glicemia și alte constante sanguine imediat după masă.
Și în mod constant au ieșit semne de inflamație: leucocite foarte crescute, glicemie foarte
crescută, colesterol, trigliceride și acid uric foarte crescute, creatinină crescută.
Când un medic identifică aceste analize crescute și modificate la un pacient, diagnosticul

este de insuficiență hepatică și renală.
Dar dacă ele apar constant la analizele post-prandiale (adică după masă)? Ce spunem atunci?
Că ficatul și rinichii au muncit până la epuizare.
Și exact asta este senzația majorității oamenilor, după vârsta de 30-35 de ani, când rezervele
de energie ale corpului sunt deja consumate: epuizarea.

“Amestecurile nu
sunt benefice pentru
corp. Menținerea
simplității în
alimentație permite
simplitatea vieții.”

În loc de final...
Am trecut împreună printr-un capitol foarte lung, dar absolut necesar al listării, articol cu
articol, a tot ceea ce NU este alimentația noastră ce ne hrănește și ne dă viață. Cu alte cuvinte,
90% din ceea ce mâncăm nu ne hrănește, ci ne distruge încetul cu încetul. Toți medicii și
terapeuții lumii care văd realitatea așa cum este sunt de acord cu acest adevăr dureros. Și
empatizez cu oamenii ce îl descoperă prin propria suferință. Pentru că acela a fost locul
din care am pornit și eu explorarea. Am scris deliberat atât de mult despre ceea ce NU este
mâncare, hrană, nutriție, tocmai pentru a justifica nevoia unui capitol la fel de mare, despre
detoxifiere.
Sunt mereu întrebată de ce vorbesc continuu despre detoxifiere? Și atunci am simțit nevoia
să explic faptul că majoritatea dintre noi NU ne hrănim, ci ne otrăvim lent, ușor, treptat, pas
cu pas. De fapt, mai corect ar fi să spun că ne intoxicăm. De aceea detoxifierea este atât de
necesară. Mai ales dacă dorim să păstrăm o calitate bună a vieții care ne mai rămâne.
Iti mulțumesc ca ai avut răbdare să mă însoțești în vizita din „vizuina iepurelui”, în profunzimile
și cotloanele sale. Nu este confortabil și este greu de digerat ce aflăm, pe masura ce mergem
mai adânc. A fost nevoie de o sinteză a tuturor informațiilor strânse în decursul anilor,
teoretice și practice. Am păstrat ca realitate doar ce mi-a validat organismul și doar ce am
întâlnit în practică în experiențele celorlalți oameni.
Îmi doresc să-ți fie util, măcar pentru deschiderea ochilor.

Pentru a face „lumină” în labirintul căutărilor explicațiilor.
ȘI te voi ruga să nu te grăbești sau să te pripești.

Nu este nevoie să arunci toată mâncarea de pe masă și din frigider.
Ci să deschizi ochii și să iei decizii înțelepte în fiecare zi când mergi la cumpărături.
O decizie pe zi sau pe săptămână sunt suficiente, atâta timp cât intenționezi să acumulezi
energie pentru a ieși din lanțurile obișnuințelor.
Pentru că știu că alegi libertatea, dacă ai ajuns cu lectura până în acest moment al cărții.
Iar cea mai importantă parte din libertate este să nu lași obișnuințele să-ți limiteze viața. Așa
că, te invit să continuăm drumul împreună, parcurgând alte informații despre detoxifiere,
proces natural al corpului, ce poate fi susținut cu alimentație și remedii naturale.

Capitolul 2 - Procesele de detoxifiere, chei și capcane
Capitolul 2
Procesele de
detoxifiere,
chei și capcane

Procesele de
detoxifiere,
chei și capcane
Ce este detoxifierea, de fapt?

Nimic altceva decât oprirea intoxicării.
Să ne oprim din tot ce ne face rău este o tehnică numită de înțelepții lumii „non-acțiune”. Scopul
acesteia este recuperarea de energie pe care o pierdem în acțiunile care ne fac să o pierdem.
Detoxifierea este o „non-acțiune”.

Nu intenționez să dau alte definiții sau să discut amănunțit despre proces, pentru că prefer
să descriu părțile sale practice. Sunt mulți alți autori ce descriu detaliat „de ce” și „cum”.
Nu intenționez să vorbesc despre acele proceduri pe care le-am folosit și nu au funcționat.
Sunt prea multe și nu ar avea loc într-o singură carte. Prefer să vă descriu procedurile care
funcționează, pe care le-am testat cu succes pe mine și pe alții și au dat rezultate pozitive de
fiecare dată. Voi descrie diferitele aspecte ale detoxifierii, cu cele trei componente importante:
detoxifierea continuă (zilnică), detoxifierea sezonieră și detoxifierea regenerativă.

Dr. Robert Morse a fost primul care m-a ghidat pe terenul detoxifierii regenerative. De la el
am aflat pas cu pas despre ceilalți înaintași care au scris despre post și detoxifiere, precum
Arnold Ehret sau Paul Bragg. Și apoi am citit o bibliotecă întreagă despre diferitele experiențe
(diete vegane, raw vegane, fructariene, dieta Budwig cu brânză de vaci și ulei de in și multe
altele). Ultimul autor pe care îl citesc în prezent și cu care rezonez mult este Anthony William
cu seria lui Medium medical. Cărțile lui Vindecarea ficatului și Vindecarea tiroidei m-au ajutat
să fac și mai multe conexiuni între rezultatele practice pe care le obțin zi de zi și înțelegerea
teoretică dobândită în școala de medicină și practica zilnică la cabinet.
Discuțiile periodice și apropiate cu prietena și colaboratoarea mea Cristela

“Detoxifiere? Georgescu m-au ajutat să înțeleg și să integrez și mai mult întregul proces prin
care trec. Cristela a studiat alături de mine cu dr. Morse, în SUA, dar și-a făcut
propriul proces de detoxifiere, individual și particularizat situației ei specifice.
Nu există Am avut multe experiențe asemănătoare, dar și altele diferite, din care am învățat
detoxifiere!” continuu. Iar lucrul cu pacienții ne ajută să observăm mai mult elementele
comune și tiparele existente în corpul omenesc.
Am citit în multe cărți medicale, mai ales ale medicilor nutriționiști „la modă” din România
o critică vehementă la adresa termenului de „detoxifiere” pe considerentul că „ce toxine? Nu
există toxine! Detoxifierea este o poveste!”
Corpul meu spune o altă poveste din copilărie. De la

primele vaccinuri și primele alimente, corpul meu
a reacționat de parcă ar fi fost intoxicat sau otrăvit.
Dureri mari de burtă, erupții pe piele și mucus, răceli
frecvente, sinuzită și ulcioare la ochi, constipație și
creștere în greutate, tulburări de circulație periferică
și hipotensiune (leșin în camere neaerisite sau în
autobuz), tristețe, melancolie și stări de depresie,
toate aceste simptome mi-au transformat prima parte
a vieții într-un mic coșmar.
Dar cea mai proastă parte din acest coșmar erau vizitele la spital, așteptările cu orele la
ușile medicilor, atitudinea lor rece și lipsită de compasiune, manevrele brutale și dureroase
(corpul meu nu uită puncțiile de sinusuri maxilare sau operația brutală de polipi și amigdale,
făcută aproape pe viu) și tratamentele injectabile zi – noapte ce mă torturau indescriptibil.

Corpul meu a scos și scoate continuu mucus și secreții toxice. Îmi arată că este maxim de
intoxicat. Și în prezent continuă procesul, chiar dacă de peste 30 de ani iau măsuri intensive
de curățenie și detoxifiere. Dar abia fac față valului de toxicitate care devine din ce în ce mai
intensiv și mă acoperă, în ciuda măsurilor conștiente și schimbărilor mari realizate în dietă
și stil de viață.
“Suntem bombardați
Îi mulțumesc din suflet lui Anthony William că în cartea
Vindecarea ficatului a petrecut timp prețios să listeze
zilnic de toxine: chimice,
detaliat toxinele care afectează și blochează ficatul. La fizice, biologice, radiații
pagina 258 în capitolul 36 intitulat „Substanțe nocive și diferite alte surse ce
pentru ficat” el detaliază amănunțit multiplele surse de
agresiune pentru ficat. Vă invit să-l parcurgeți pentru că
ne influențează câmpul
este revelator. electromagnetic delicat.”
Suntem intoxicați maxim cu toții, de-a lungul vieții, numai și pentru faptul că mâncăm
mâncarea ce ne este prezentată ca și hrană pentru oameni. În forma în care ne este prezentată
de industria alimentară.
Da, ne amorțim, ne sedăm, ne blocăm și ne intoxicăm zilnic cu propria mâncare. Aceasta este
realitatea cu care se confruntă orice om care
deschide ochii.
De aceea detoxifierea continuă, detoxifierea

profundă periodică – sezonieră și detoxifierea
regenerativă reprezintă soluția pentru cei
care doresc să rămână în viață cu corpul
integru, cu simțurile funcționând optim, cu
energia disponibilă și cu o stare emoțională
bună. Numai așa putem să ne bucurăm de
viață și să înțelegem realmente iubirea în
această lume.
Să detaliăm încă puțin despre detoxifiere și să trecem apoi la chei și capcane, pentru că
reprezintă subiectele cele mai interesante din punct de vedere practic.

Tipuri posibile
de detoxifiere

1) Detoxifierea continuă
Este procesul prin care susținem zilnic corpul să realizeze eliminarea optimă a substanțelor
toxice pătrunse voluntar sau involuntar în sistem.
Cum se realizează practic?

Printr-o dietă simplă, ușoară și echilibrată (fără alimente muco-formatoare, gen lactate,
făinoase, dulciuri și grăsimi) și prin aplicarea consecventă a postului alternativ. Ce înseamnă
acest „post alternativ”? Oprirea din consum de mâncare și băutură timp de 12-14-16 ore
zilnic (cât este posibil pentru fiecare).
Mai concret, ce este de făcut?

De seara de la ora 19.00-20.00 până a doua zi dimineață la ora 8-9 sau chiar până la ora
prânzului (12.00-13.00) nu se mănâncă și nu se bea nimic. Făcând această pauză, corpul
termină digestia și începe să se ocupe de eliminări (mai ales că odihna și repausul de noapte
permit ficatului, rinichilor și circulației să se elibereze de multe toxine).
În paralel cu postul alternativ, în „fereastra de

alimentație” de 8-10 cel mult 12 ore – se consumă în
prima parte alimente crude, zemoase, hidratante.
Cu alte cuvinte, primul lucru după un „post” se
consumă fluide pentru a înmuia și elimina mai bine
toxinele colectate noaptea.
Un pahar de apă cu suc de lămâie.

Un suc proaspăt stors de măr, măr cu țelină, de
portocală sau pepene (funcție de sezon), 100-150
ml (până la 500 ml) băut gură cu gură (nu dat peste
gât ca apa). Un smoothie din 2-3 fructe și puține
frunze verzi (banană, măr, kiwi și câteva frunze de pătrunjel).
Nu se întrerupe postul de noapte cu mâncare solidă (exemplu un sandwich, sau ou fiert

ori cafea) sau excitantă. Este ca și cum i-am dat direct un pumn ficatului, de la prima oră
a dimineții, drept răsplată pentru toată munca de noapte făcută să ne ușureze de toxinele
existente. Dacă doriți să mai consumați cafea, se consumă numai DUPĂ ce ați început cu ceva
fluid și „viu”, ce înmoaie și curăță limfa toxică și facilitează eliminările.

Pentru începerea alimentării în fiecare zi și întreruperea postului se pot consuma fie sucuri
fresh de fructe, sau chiar combinații fructe legume (măr, apio, morcov), fie fresh-uri de citrice
(limonadă, fresh portocale) sau alte combinații.
Suntem unici și avem nevoi personalizate.
După preferințe, pot fi mai multe fructe, mai multe legume, gusturi și combinații diferite.
Cele doua principii simple ale detoxifierii continue sunt:
• Postul alternativ (12-14 ore)

• Întreruperea postului cu fluide
Dacă le înțelegeți, le puteți introduce în viața voastră zilnic fără dificultate.
Nu mă credeți pe cuvânt.
Nu credeți nimic din ce citiți acum.
Aplicați. Observați. Simțiți. Și luați-vă propriile decizii.
Observați energia corpului, starea de claritate a minții, posibilitatea de a face mai multe
treburi în cursul zilei și abilitatea de a vă conecta cu ceilalți oameni mai înțelegător și tolerant.
Aceste câștiguri ale detoxului continuu m-au câștigat definitiv și m-au determinat să-l includ
în stilul meu de viață și în obișnuințele pe care le am.

2) Detoxifierea profundă sezonieră
Am observat că la trecerea între sezoane, în perioadele de Echinocții și Solstiții (înainte sau

după, depinde de energie) pot intensifica măsurile de detoxifiere și corpul chiar mă încurajează.
Există două săptămâni foarte bune pentru acest proces, la fiecare trecere între anotimpuri.
Pentru cei care doresc să-și reamintească:

Echinocțiul de primăvară este pe 21 martie (ziua egală cu noaptea)
Solstițiul de vară este pe 21 iunie (ziua cea mai lungă)
Echinocțiul de toamnă este pe 23 septembrie (ziua egală cu noaptea)
Solstițiul de iarnă este pe 21 decembrie (noaptea cea mai lungă)
Cu ce se poate face detoxifierea profundă sezonieră?

Folosind următoarele principii:
1) post (pauză alimentară)
2) consum de fluide (disponibile în fiecare sezon)
3) adaos de produse naturale de stimulare a eliminărilor (prin rinichi și intestine).
Fiecare zonă geografică a lumii are specificul său. Pentru că am avut privilegiul să mă
aflu în Asia, unde există două anotimpuri (nu patru, ca în zona temperată), am învățat să
folosesc apa de cocos, în anotimpul uscat și fresh-ul de portocale (în anotimpul umed) ca și
fluide importante de detoxifiere. Dar în România sunt condiții specifice și particularități ale
procesului de detoxifiere.

Detoxifierea profundă sezonieră în România
La Echinocțiul de primăvară detoxifierea în România se poate face cu Seva de mesteacăn.
Detoxifierea cu Sevă de mesteacăn
În mai multe locuri din România există posibilitatea de a merge la cabane și case de vacanță
aflate în apropierea pădurilor de mesteceni (de pe domeniile private ale oamenilor).
Direct de la arbori, care sunt exploatați

blând și cu respect pentru Natură, se
recoltează prima Sevă de primăvară,
o apă vie încărcată cu minerale și cele
mai delicate și pure zaharuri.
Are aproape consistența laptelui

matern (care este transparent și
dulceag). Realmente senzația pe care
o dă consumul acestei ape vii este de
viață, resuscitare, perfuzie, revigorare.
Se consumă între 500 ml și 1 litru pe zi (se poate și mai mult, dar devine prea mult pentru
corp, mai ales pentru oamenii moderni), bând gură cu gură de-a lungul zilei. Fiecare persoană
poate să se comporte diferit: să stea pe Sevă de mesteacăn cea mai mare parte a zilei și să
consume doar o masă pe zi, foarte ușoară, pe seară. Sau să mănânce 1-2 mese pe zi și Seva
între mese.
Nu se consumă în această perioadă de detoxifiere cu sevă de mesteacăn proteine animale

(carne, pește, ou, lactatate), nu se consumă proteine vegetale (leguminoase, ciuperci,
vlăstari, nuci, semințe, alune), nu se consumă gluten (făinoase și produse) și nici zahăr
(dulciuri).
Regimul este ușor și simplu: fructe, salată de fructe, salată de legume crude cu cartofi la
cuptor sau piure, orez cu legume, mămăligă cu praz și măsline sau piure de spanac. Este un
regim de cruțare pentru ficat și rinichi și permite Sevei de mesteacăn să facă o curățare și
hidratare profundă a corpului.

Cu Seva de mesteacăn se pot curăța pielea, părul, unghiile (spălați-vă pe față, pe păr, pe ochi,
pe mâini cu puțină sevă); efectul benefic al curățeniei interioare și exterioare este rapid.
Cura de Sevă de mesteacăn durează de la 1-2 zile la 10-14 zile, cât are loc procesul de urcare al
sevei. La un moment dat, gustul ei se schimbă și știm că trebuie să ne oprim să mai recoltăm
acel copac. Sau chiar se oprește din curgere. Când a venit căldură și apar mugurii și frunzele,
seva de mesteacăn nu mai are proprietățile detoxifiante.
Pentru că această perioadă scurtă de până la 14

zile este atât de importantă pentru corp, există
o întreagă plănuire strategică în luna martie
(final) și început de luna aprilie pentru a prinde
cea mai bună perioadă posibilă.
După câțiva ani de încercări și observații am

învățat să putem recunoaște în Natură semnalele
clare pentru pregătirea sezonului de Sevă de
Mesteacăn. Anticipăm schimbările de vreme
care permit ridicarea sevei și posibilitatea de a o
recolta și consuma.
Am învățat să recunoaștem Momentul potrivit în care să ne re-întoarcem aproape de Natură

și de arbori, pentru a ne conecta la energia vindecătoare ce vine prin intermediul Sevei de
Mesteacăn.
Nu recomand sticlele de Sevă de mesteacăn cu conservanți de pe piață pentru o cură de

detoxifiere. Nu au niciun efect detoxifiant.
Sunt foarte bune ca și fluide de consum ocazional (mult mai bune decât alte sucuri sau
piureuri de fructe și legume pasteurizate).
Dar detoxifierea reală cu Sevă de mesteacăn se face doar locuind în apropierea arborilor
și consumând seva proaspăt recoltată, de câte ori este posibil. Conexiunea cu arborii și
recunoștința pentru folosirea sevei acestora ne hrănește în egală măsură. Beneficiul nu se
datorează doar consumului de seva, ci în special întregii experiențe, care ne amintește de
Forța Vieții. Ea curge atât în arbori, cât și în corpul nostru și ne menține vii.

La Solstițiul de vară, în România cura de detoxifiere se face cu cireșe.
Cura de detoxifierea cu cireșe
Este o altă tehnică de curățare a intestinelor și rinichilor, de înmuiere și eliminare a plăcii

mucoide din intestine.
Cum se realizează?
Optim, se locuiește în apropierea unei livezi de cireșe sau într-o casă la țară în curtea căreia
sunt 2-3 cireși pe rod. Și zilnic se consumă cireșele de la pom (doar atâtea câte trebuie pentru
fiecare masă) de-a lungul întregii zile.
Am încercat zile de monofruct cu cireșe (să consum doar cireșe 2-3 sau mai multe zile).
Depinde de arbori, de an, de încărcătura de apă a cireșelor și de starea organismului.
Au fost ani în care am reușit 3 zile de monofruct (doar cireșe), alți ani în care seara am
consumat alte alimente (de cele mai multe ori o salată de legume simplă, sau asezonată cu
dovlecel sau brocolli la abur).
Ideea acestei cure de detoxifiere sezonieră

este să se consume cireșe în prima parte a
zilei, cât permite corpul și cât intră. Când
este vorba de consumul cireșelor „vii”
direct din copac, există o limită naturală a
corpului, un semnal clar de stop. Nu veți
putea nicodată să consumați dincolo de
acest semnal clar de „stop”, așa că nu vă
faceți griji. Luați după cât are nevoie corpul.
Cireșele de la piață, culese cu zile în urmă, nu ma sunt vitale, nu mai sunt energizate și nu
declanșează „stop-ul” natural. Poți consuma 1-2 kilograme, poți să fii plin și cu o burtă mare,
dar să nu ai senzația de sațietate sau de satisfacție. Parcă tot ai mai mânca ceva. Dacă veți
experimenta aceste diferențe măcar o singură dată, nu le veți mai uita. Veți înțelege de ce
consiliez aceste cure de cireșe pentru detoxifiere doar lângă livadă, doar consumând fructe
direct din copaci și numai în preajma Solstițiului. Ca și la Seva de mesteacăn, energiile se
schimbă de la o săptămână la alta.

Dacă nu prindeți cura de detoxifiere cu cireșe, puteți în timpul verii să beneficiați de un bonus
– cura profundă de detoxifiere cu pepene roșu.
Detoxifierea cu pepene roșu (și/sau galben)
Pepenele este un fruct blând, alcalin și zemos, ce realizează una dintre curățeniile interioare
cele mai temeinice și profunde. Se poate consuma ca atare (monofruct) zile întregi.
Știu pe cineva care a consumat 40 de zile în timpul verii doar pepene roșu. Da, greutatea
a scăzut și au dispărut colăceii de grăsime și gușa. În schimb, ficatul și rinichii s-au reglat
atât de bine încât energia suplimentară ce a fost primită a permis în acel an, iarna, începerea
lecțiilor de ski la 54 de ani și stăpânirea rapidă a tehnicii numai după câteva ore de învățare.
A fost o dovadă extraordinară a energiei ce se recuperează când eliberăm ficatul și rinichii de

toxinele care ne îngreunează, ne obosesc și ne îmbătrânesc.
Sunt persoane ce nu pot consuma pepenele,

pentru că apar stări de rău, dureri,
bolboroseli. Aceste stări arată gradul mare
de toxicitate interioară al corpului. Pe
măsură ce dieta și stilul de viață se schimbă
și ajustează, cu răbdare, va putea fi tolerat
și pepenele. Nu considerați aceste simptome
drept semne că organismul nu poate digera
acest fruct. Ci doar indicii cu privire la starea
reală a ficatului și fierii.
Dacă cel mai simplu și zemos fruct disponibil

nu poate să treacă rapid prin tubul digestiv (în 3-4 ore își face un tranzit complet, de la
consum la eliminare), înseamnă că drumul este îngustat, îngreunat sau blocat. Și atunci
încep problemele.
Pepenele este unul dintre fructele care se consumă de unul singur, înainte de orice alte fructe
și de cele mai multe ori, pe stomacul gol. Nu se combină cu nimic altceva (în niciun caz cu
pâine sau cu brânză) și nu se consumă după alte mese sau alte alimente. Odată ce ați început
să mâncați orice altceva, nu mai consumați pepene (dacă nu doriți crampe, gaze și balonări).

La Echinocțiul de toamnă, în România detoxifierea se face cu struguri
Cura de detoxifiere cu struguri
Este una dintre cele mai puternice și mai profunde detoxifieri și nu este potrivită oricui.
Persoana trebuie să aibă ceva timp și experiență cu lucrul la detoxifierile profunde și să își
observe și adapteze corpul la cantitatea, calitatea și efectele profunde ale procesului.
La fel ca și în celelalte situații, sfatul este să locuiți lângă o plantație de viță de vie, sau la o
casă ce se află lângă o vie și să culegeți proaspăt doar strugurii necesari pentru a face suc în
ziua respectivă.
Se va consuma gură cu gură sucul proapăt de struguri de-a lungul zilei.

În unele zile intră 500-600 ml suc pe toată ziua (se poate alterna cu apă proaspătă de izvor).
În alte zile intră și peste 1 litru de suc. Iar în altele poate intra și mai puțin (200-300 ml).
Depinde de struguri, depinde de starea pământului, depinde de starea corpului.
Uneori, în afară de sucul de struguri, corpul cere și ceaiuri din plante.

M-am împăcat bine cu ceaiul de gălbenele, cel de sunătoare, cu roinița și salvia, dar sunt
sigură că pot fi utile orice alte plante își găsesc drum către voi.

După consumul de suc de struguri, corpul cerea în unele zile 1-2 căni de infuzie din plante.
Se pot face cure de 2-3 zile sau mai mult doar de suc de struguri (cu sau fără infuzie de
plante, ceaiuri fitoterapice), sau ca și în cazul celorlalte detoxifieri profunde se poate adăuga
o singură masă a zilei către după-amiază (ceva foarte simplu și ușor). Sau se pot consuma
chiar struguri ca atare, către seară, pentru a realiza o cură „monofruct”. Depinde de fiecare
persoană în parte.
“Nu este o cură de Eliminările prin scaun sunt impresionante după această detoxifiere
detoxifiere pentru cu suc de struguri. Și dacă există sensibilitate a intestinelor, corpul

va protesta și va reacționa (dureri, sângerări de hemoroizi, usturimi
începători sau la evacuare, tenesme rectale etc).
persoane cu sistem
limfatic foarte O alternativă la această detoxifiere foarte intensă este varianta
lui Anthony William cu sucul de măr și țelină apio (tije de țelină)
stagnant.”
– citiți și documentați-vă în oricare dintre cărțile sale indicate în
Bibliografie.
Pe perioada toamnei sucul de mere cu țelină sau sucul de pere cu țelină reprezintă alternative
de detoxifieri profunde – mai ales atunci când sunt consumate preponderent în cursul zilei
și doar seara se adaugă o singură masă pe zi – perioade de câteva zile până la 14 zile.
Sau perioade variabile, funcție de fiecare persoană care alege procedura.

La Solstițiul de iarnă detoxifierea profundă se face cu portocale sau citrice.
Cura de detoxifiere cu citrice
Aceste fructe sunt disponibile și foarte gustoase iarna, fiind în sezon în țările din care se
importă (unde este vară sau sunt condiții pentru creșterea portocalelor).
Schema cea mai obișnuită de detoxifiere este consumul de suc de citrice în cea mai mare
parte a zilei și o singură masă pe zi, seara, zilnic, 10-14 zile.
În preajma Solstițiului de iarnă, în plin Post Ortodox al Crăciunului și înainte de Sărbătorile

de final de an această detoxifiere ajută mult ficatul (în mod deosebit) și intestinele să facă
față și să echilibreze abuzuri și amestecuri.
Ce fel de sucuri de citrice se recomandă?
Suc de portocale bio (cât mai coapte și mai

dulci posibile) sau suc de grefe bio (la fel,
varianta cea mai dulce și satisfăcătoare)
băute cu răbdare și savurate gură cu gură;
astfel pot să satisfacă foamea în prima
parte a zilei și să fie însoțite de pomelo
(pe post de masă solidă) și de o salată mai
consistentă către seară.
Uneori, în unele dimineți, o limonadă

(apă cu lămâie și miere) reprezintă o
alternativă, la sucurile de portocale sau
grefe.
Este o altă detoxifiere destul de profundă și corpul va spune persoanei cât și cum poate să
o țină (uneori 1-2 zile alteori chiar întreaga perioadă de 14 zile, o săptămână înainte și una
după Solstițiul de iarnă).

Să recapitulăm pentru a reține mai bine principalele detoxifieri profunde sezoniere:
Echinocțiul de primăvară – detoxifierea cu Seva de mesteacăn

Solstițiul de vară – detoxifierea cu cireșe (alternativă - detoxifierea cu pepeni)
Echinocțiul de toamnă – detoxifierea cu struguri (alternativă – detoxifierea cu suc de măr/
pară și țelină)
Solstițiul de iarnă – detoxifierea cu citrice (portocale, grefe, lămâi, pomelo)
Acestea se adaugă detoxifierii continue, și împreună, realizează o „pauză digestivă”

importantă și creează o oportunitate pentru ficat să-și elimine și elibereze reziduurile și
stagnările acumulate.
Pot apare simptome neplăcute?

Desigur că pot apare.
De aceea nu recomandăm detoxifierea sezonieră făcută chiar la întâmplare. Dacă nu ai

experiență cu dietele și cu detoxifierea, cel mai bine ar fi să cauți pe cineva care știe despre
ce este vorba și să începi procesul ghidat. Pe măsură ce capeți încredere în propriile tale
abilități și înțelegi ce se întâmplă cu corpul, te vei descurca foarte bine și singur.

3) Detoxifierea regenerativă
Este cel mai profund și mai dificil nivel de detoxifiere și este predat de dr. Robert Morse în
cadrul Școlii Internaționale de Detoxifiere din Florida.
Acest nivel presupune o trecere treptată spre o alimentație crudă și apoi o alimentație
preponderent fructariană și combinarea tuturor tehniclor de detoxifiere deja menționate
(detoxifierea continuă zilnică, cu detoxifierile profunde sezoniere, cu dieta simplă și crudă și
cu perioade de posturi negre intercalate).
De asemenea, sunt adaptate și tehnici de respirație și oxigenare ale corpului, tehnici de

curățare profundă (folosind clisme sau ocazional, hidrocolonterapie – funcție de nevoi),
tehnici de recapitulare și eliberare energetică de balast emoțional profund și perioade lungi
de stat în Natură (pentru cultivarea tăcerii mentale, tăcerea interioară a dialogului minții).
Pentru a ne putea regenera, exact așa cum o fac arborii, este

“Detoxifierea
nevoie să recurgem la mecanismele vegetative: hibernarea,
regenerativă este un oprirea din eforturile fizice consumatoare de energie, oprirea
nivel de măiestrie periodică a dialogului minții și intrarea în starea lentă,
a principiilor de parasimpatică, a relaxării.
nutriție, stil de viață

Nu ne vom putea relaxa stând în lume, gândind sau producând
și detoxifiere, dar și
bani. Și nu ne vom putea regenera dacă adrenalina ne
un nivel de evoluție îmboldește să alergăm continuu. Avem nevoie de contactul
interioară, personală, cu Natura (arborii se regenerează, pe când puține dintre
ca și om.” animalele superioare pe care le știm o fac) pentru a ne reaminti
aceste principii.
Se întâmplă doar după o perioadă mai îndelungată de exersare pe principiile simple

alimentare și numai atunci când corpul se simte pregătit. Din experiența mea personală,
doar după perioada de 7 ani de trecere spre un alt tip de dietă și eliberarea intensivă de
balastul emoțional și de programarea primei părți a vieții este posibilă treptat trecerea spre
etapa de detoxifiere regenerativă. Până atunci, la fiecare pas pândesc nenumărate capcane
și provocări. Vei cădea în fiecare capcană. Doar așa vei învăța să te uiți pe unde mergi. La
început, vei fi exact precum copiii mici, care nu știu să se aplece atunci când ajung în dreptul
unei mese. Dau cu capul și fac mai multe cucuie până învață reflexul de ferire.

Capcane în
detoxifiere

Cel mai mult în detoxifiere discutăm despre capcane. Ele reprezintă învățătorii deghizați în
provocări și stimulii pentru creștere interioară.
Întregul material ce urmează provine din practica mea personală și mi-a făcut mare plăcere
să-l scriu.
Vă voi povesti în special despre marile

capcane în care am căzut (și continui să
cad) și sper ca ghidarea mea să vă fie de
folos în a economisi timp (să ieșiți mai
repede de acolo). Pentru că vizitarea
capcanelor va fi inevitabilă.
Cum știți că sunt și în ce fel sunt, dacă nu

le experimentați direct?
Așa că, scopul acestei părți din capitolul

de detoxifiere nu este să vă ajute să evitați
capcanele. Ci cum să le recunoașteți mai
repede, când sunteți în ele. Și cum să ieșiți de acolo, fără prea multe daune energetice.
Este util să cădem în capcane. Învățăm cel mai bine ce să NU facem. Mult mai bine decât ce
să facem. Așa învață copiii de oameni. Așa învățăm și noi, adulții.
Principalele capcane ale detoxifierii sunt legate de:
• Motivația detoxifierii (de ce mă apuc să o fac?)
• Alegerea momentului potrivit pentru detoxifiere (când o fac?)
• Alegerea strategiei care mi se potrivește cel mai bine (cum o fac?)
Le vom lista într-o ordine pur întâmplătoare, pentru că de regulă vom cădea în 2-3 sau mai
multe capcane deodată. Așa că este util să le identificăm și să le înțelegem mai mult.

Capcana dialogului mental

(motivația detoxifierii – de ce o fac?)
Mintea îmi oferă justificarea pentru orice.
Cea mai frumoasă lozincă a minții (mintea care minte) este „fac orice pentru sănătatea mea”.
Când am ajuns personal în impasul în care am spus această lozincă și mi s-au oferit primele
opțiuni (dietele tip dieta macrobiotică, dieta Gerson, dieta raw-vegană, dieta Budwig, dieta
dr. Buchinger, procedeul Andreas Moritz) mi-am dat seama că nu sunt în stare să fac orice
pentru sănătatea mea.
Îmi place să mă cred că aș fi în stare să fac asta.

Dar am realizat că dialogul mental este cea mai mare capcană.
Mi-am supraestimat puterile și posibilitățile de zeci de ori. Mi-am spus: „cât de greu poate
fi?” începând diferite tehnici de detoxifiere. Și am aflat că este foarte greu.
Dincolo de posibilitățile mele mentale, conceptuale, emoționale, fizice și economice.
Am fost nevoită de zeci de ori să recunosc că m-am înșelat.

Am început cu entuziasm și cu o gură mare, propovăduind tuturor ce diete minunate și cu
efecte miraculoase țin eu și am finalizat simțindu-mă și rău, și rușinată de vorbăria inutilă, și
fără energie sau rezultate.
Mintea m-a băgat în multe conflicte cu oameni care încercau să se apere de atacurile mele
verbale. Eu știam mai bine. Eu aveam cheia și rețeta vindecării și a sănătății.
Și încercam să-i conving pe toți.
„Sindromul salvatorului” se manifesta din plin și

importanța mea de sine (eu, marele salvator al tuturor)
era în ofensivă.
Rezultatul?
Conflicte uriașe.
Cu cei din jur. În interiorul meu.
Dialogul meu mental neținut în control a produs război.

Am văzut asta în toată mișcarea „dietelor” din România și din lume. Veganii, vegetarienii, cei
care țin diete macrobiotice, paleo, keto sau altele sunt foarte intoleranți cu restul oamenilor.
Sunt de-a dreptul extremiști. Devin atât de agresivi în susținerea punctelor lor de vedere și
atât de intoleranți cu opiniile celor din jur încât încep să se atace între ei.
Am descoperit agresivitate, disonanță și dizarmonie vibrațională și în comunitățile spirituale

și vegetariene, la fel ca în lumea în care toți mănâncă „de toate”. Nu am văzut nicio diferență.
Și am înțeles ce se întâmplă. Am priceput capcana dialogului mental, a oferirii de sfaturi

nesolicitate, a „îndrituirii” (am dreptul să impun opinia mea asupra celorlalți) și a poziției
extremiste a ne-experimentatului.
Înțelegeți mai bine acest citat pe care îl repet deliberat de mai multe ori
“Cunoașterea de-a lungul acestei cărți?
puțină este Nu știi prea multe, dar crezi că le știi pe toate.

cunoaștere Și te comporți ca și cum tu le-ai știi pe toate și ceilalți habar nu au de nimic.
periculoasă.”
Este postura adolescenților, perioada vieții în care judecățile „bine/rău”
Theun Mares sau „corect/greșit” sunt la maxim. La fel am pățit continuu în timpul
dietelor mele experimentate în timp.
La ultimele diete nu am discutat mai nimic cu nimeni, doar am testat, am constatat, am văzut
ce merge și ce nu merge. De ce nu merge ce nu merge și de ce merge ceea ce merge.
Și cu fiecare dietă încercată am mai integrat ceva nou în viața mea.
Astfel încât, după peste 30 de ani de încercări directe cu detoxifierea, dar după mai mult de
40 de ani de experimentări variate cu nutriția mi-am construit și creat propria variantă de
alimentație, de stil de viață, de mod de raportare la Natură și la lume, plus de conectare cu
oamenii din jur.
Ieșirea din capcana dialogului mental s-a terminat când am realizat că eu pot control calul
nărăvaș al minții, antrenând și repetând cuvinte bune și blânde, folosind expresii pozitive și
pregătind temeinic fiecare zi.

Mintea continuă să mă poarte în direcția programării copilăriei și adolescenței mele, oferind

mâncare „importanței de sine” ( judecăți și critici). Faptul că eu am devenit conștientă de joc
nu înseamnă că acesta s-a oprit.
Dar pot să văd jocul, observ continuu cu vigilență tendințele, știu când acestea devin mai
puternice (pe oboseală sau suprasolicitare) și îmi iau măsuri să nu ajung în situația în care
mintea să mă controleze cum vrea ea.
Experiența vieții a ajutat mult. Plus toate cucuiele, vânătăile și rănile primite.
După ce am descoperit că am rămas în viață, în ciuda dezamăgirilor, decepțiilor, minciunilor,

ridicolului și judecăților critice ale celorlalți, am descoperit puterea din interior.
Dar și aici mă raportez cu precauție.
A doua lecție importantă a acestei capcane a fost că nu mai supra sau subestimez nimic,
nicio sarcină. Când am ceva nou de făcut sau învățat, știu că va fi mereu diferit. Mă poziționez
cu respect și fac tot ce pot, cât mai bine, fără să pun presiune pe mine și să am așteptări
distorsionate. Și mai ales, tăcând și făcând. Lăsându-i pe ceilalți să facă ce știu ei mai bine.
Și eu văzându-mi de ceea ce eu am de făcut.
Am învățat să nu mai dau raportul asupra activităților mele zilnice, nici măcar celor apropiați.
Dacă este ceva ce-i poate ajuta și îi susține și pe ei, le spun.
Dacă este ceva ce mă privește doar pe mine, de ce să le încarc lor mintea cu „treaba mea”?
Așa că am învățat să tac, să țin pentru mine ce am de ținut pentru mine și să împărtășesc cu
ceilalți dar ce-i poate susține și ajuta.
Exact cum fac în acest moment scriind (cu efort, cu dedicație și cu implicare) această carte.
Vă las cu această cugetare interesantă:
Eu îmi fac treaba mea.

Tu îți faci treaba ta.
Dumnezeu își face treaba lui.
Dacă eu fac treaba ta și a lui Dumnezeu, pe a mea cine o mai face?

Capcana timpului (când fac detoxifierea?)
Când suntem tineri, ne comportăm ca niște nemuritori.

Avem senzația fermă că avem mult timp la dispoziție.
Irosim energia, resursele și corpul omenesc cu multă larghețe și naivitate.
În plus, ne iluzionăm că vom fi mereu sprijiniți de cei din jur, orice s-ar întâmpla.
Trăim cu fantezia mentală că sistemele sociale sunt create pentru a ne susține.
Cine intră în sistemele medical, economic sau juridic află adevărul.
Sistemele există pentru a se susține pe ele, NU pe noi.
Când real avem nevoie să fim puternici pentru a ne susține corpul aflat într-un impas, este
destul de târziu.
Bateria este descărcată.
Și ne trezim că în suferință fizică suntem singuri.
Nimeni nu se află în interiorul corpului nostru decât noi înșine.

Oricât de mult ar dori să ne ajute soțul sau soția, copiii sau părinții, durerea fizică o ducem
singuri. Corpul fizic neglijat și abuzat suferă și nimeni nu-l poate ajuta și susține.
Pastilele, tratamentele, umblatul prin spitale și pe la medici nu aduc alinare.

Ci adaugă stres, substanțe chimice și reacții emoționale intense.

Medicii sunt oameni reci, detașați, antrenați să fie rezistenți la ororile cu care se confruntă și
fără multă compasiune. Se întâlnesc zilnic cu suferința și moartea și-și construiesc carapace
de protecție să poată supraviețui. Dacă vă așteptați la susținere umană, cuvinte blânde și
soluții salvatoare de la medici, înseamnă că trăiți în țara de povești a copilăriei. Uneori, puteți
să mai găsiți persoane amabile, care să vă ofere cuvinte de sprijin. Dar de cele mai multe ori,
veți fi expediați pe hol, cu hârtii în mână și multe întrebări nerăspunse în minte.
Singurii care vă puteți ajuta să rămâneți întregi și sănătoși (la minte, la suflet și la corp)
sunteți voi înșivă.
Tu singur, dragă cititorule poți lua măsuri să-ți susții

corpul cât de bine poți, pornind de la factorul cheie
pentru biologie: alimentația.
Împuternicirea pe care ți-o ofer prin aceste rânduri

depășește paginile cărților. Freacă-ți puțin palmele și
încălzește-le bine. Chiar acum. Și pune-le pe abdomen
sau pe zona spatelui (lombară). Simte-te. Asta este o
parte din tine. Aceea care se simte direct. Corpul fizic.
El este acea parte din tine ce are nevoie de ajutor și
susținere.
Când se începe detoxifierea?

Acum.
Este momentul cel mai bun, atunci când informația ajunge la tine. Nimic nu este întâmplător
în această lume logică și magică, în același timp. Dacă ai aflat informația, începe să lucrezi
cu ea.
Nu mai amâna să începi când ești în concediu, când ai timp liber, când ai bani, când ai
dispoziție sau la Echinocții ori Solstiții. Începe cu măsurile de detoxifiere zilnică.
Am pierdut ani buni de viață așteptând să apară un moment potrivit să schimb alimentația și
stilul de viață. Să fac mai multă mișcare și să consum mai multe fluide vii. Să fac exerciții de
respirație și să aplic tehnica de recapitulare. Și când au apărut durerile și m-a lăsat complet
energia corpului am realizat că amân totul pentru un viitor imprevizibil.

Dacă oamenii decid ca specie să facă o prostie, iar unii dintre noi nu sunt de acord, mulțimea
câștigă.
Dacă oamenii vor să trăiască cu mască pe față, trebuie toți să ne supunem,

că suntem sau nu de acord. Folosirea sistemului represiv și a șantajului
“Anul 2020 mental (porți mască pentru sănătatea altuia) reprezintă tehnici comuniste
mi-a arătat că și fasciste cu care suntem mulți familiari.

Nu este nimic necunoscut.
nu există ziua Aceleași tehnici, context diferit.
de mâine.” Așadar, nu există viitor. Peste noapte, alți oameni poți să-ți decidă destinul.
Nu avem decât ziua de azi.
Dacă acum doresc să fac ceva pentru corpul meu, pentru sănătatea mea, pentru binele meu,
încep acum.
• Deschid frigiderul și arunc (sau donez) toate alimentele

care îmi îngreunează ficatul.
• Umblu prin dulapurile bucătăriei și scot toate E-urile,
conservele, făinoasele și dulciurile și le pun într-un sac
de plastic lăsându-le la tomberon. (asta a făcut și Victoria
Boutenko, creatoarea „Revoluției smoothie-urilor verzi”)
• Îmi fac ordine în casă. În dulapuri. În baie și bucătărie.
• Mă reorganizez.
• Imi iau fructe și legume proaspete.
• Procur două-trei cărți bune (le recomand călduros pe cele
ale lui Anthony William, sunt minunat concepute pentru
începători).
• Mă uit pe site-uri după rețete și experiențele celor care au
trecut prin ce trec eu acum.
Cristela Georgescu și cu mine vă așteptăm mereu cu brațele

deschise și multă informație pe site-urile noastre pline-ochi
de materiale scrise sau video:
www.centrulnatura.ro
www.cristelageorgescu.ro

Aplic zi de zi și observ. Îmi fac un Jurnal alimentar și jurnal emoțional și-mi notez zi de zi ce
se întâmplă. Scriu ora, cât, ce și cum mănânc și senzațiile pe care le am. Și apoi săptămânal
fac un rezumat al experienței.
Dacă am dificultăți reale de sănătate cer ajutorul pentru o susținere individuală (eu sunt
mereu disponibilă pentru cei care realmente doresc să se ajute pe ei înșiși; din câte știu,
Cristela are și ea aceeași deschidere, sprijinind cu entuziasm pe cei care se străduie să aplice
măsurile pentru ei). Dar sunt și atâția alți oameni care au experiența detoxifierii, mulți în țara
noastră sau pe glob. Internetul ne ajută să avem acces practic la oricine, dacă intenționăm și
asta este nevoia noastră.
Ai mare grijă la capcana timpului.

Începe acum și nu mai amâna măsurile de refacere ale energiei vieții.
Timpul este o capcană mare, dar la fel de mare este și amânarea.

Capcana amânării - este o componentă a capcanei timpului.
Este o capcană parșivă, insidioasă și otrăvitoare.

Este compusă din lenevia specific umană, din lipsa de energie, datorită alimentației „normale”
și din lipsa de informație de calitate și testată practic.
Amânarea este o capcană a minții.
Face parte din conversația mentală derulată continuu în timp ce ne trăim viața.
Mintea explică viața pe măsură ce o derulează. Și pentru ca povestea ei să se potrivească cu

realitatea din exterior, unele dintre comportamentele noastre devin auto-destructive.
Așa este amânarea.
Frica de eșecuri și teama de reacțiile celorlalți în perioada neîndemânatică a începutului ne

fac să nu ne mai apucăm de nimic.
“Amânarea este Se iese foarte greu din ea (de regulă, de aici te dă afară Divinul, cu
un șut în fund, unul foarte dureros).
blocajul minții
la năzuințele Când nu mai suntem conștienți de propria mortalitate și avem
senzația că dispunem de tot timpul din lume să începem să avem
Sufletului.” grijă de noi, ne afundăm până peste cap în capcana amânării.
Amânăm să începem să facem lucrurile real utile și importante pentru noi

În schimb găsim timp pentru toate fleacurile pe care le facem pentru alții.
Un înțelept al lumii a spus că oamenii își ocupă tot timpul pe două categorii de ocupații:
• Împlinirea așteptărilor celorlalți (care ne ia cea mai mare parte din energia personală)
• Divertismentul (de toate felurile), care ne consolează și răsplătește pentru că am fost atât
de muncitori și am făcut ce au așteptat ceilalți de la noi.
Pentru că atunci când permitem, cei din jur ne copleșesc cu așteptările și solicitările lor,
toată energia noastră se consumă pe activități ce nu au nicio relevanță cu propria noastră
stare de bine.

Amânăm să facem mișcare sau să practicăm un sport.

Amânăm să învățăm un instrument sau o aptitudine sportivă (înotul sau skiatul).
Amânăm să învățăm să gătim sănătos sau să aplicăm măsuri de detoxifiere, la primele semne
de disconfort ale corpului fizic.
Amânăm să ne odihnim mai mult, să ne relaxăm sau să găsim
ocupații ce ne fac plăcere și ne aduc bucurie. “Amânarea
Amânăm să ne împlinim visele și năzuințele sufletului.
este capcana
Dacă reușim să începem detoxifierea, amânăm să trecem dintr-o supraestimării
etapă în alta. Suntem mulțumiți cu primele măsuri și rămânem
timpului și a puterilor
satisfăcuți doar că am introdus 2-3 fructe la masa de dimineață.
noastre interioare.”
Este privirea prea optimistă a puterilor viitorului „Eu”, pe care îl
investim cu o forță ce nu se regăsește în prezent.
În cartea „Voința, o super-putere” (de pe www.centrulnatura.ro, ebook pe eshop) veți găsi

mai multe detalii despre Eu-l viitor, o iluzie mentală dăunătoare și creatoare de confuzie.
Eu-l viitor este o fantezie mentală. Îl considerăm mai puternic decât Eu-l prezent.
Dar dacă acum nu fac pași mici, pe care să-i repet iar și iar, să cresc puterea, cum va reuși Eu-l
viitor să facă ceva ce Eu care sunt acum nu este în stare?
Capcana amânării este capcana minții.

Care ne face să uităm frecvent de efemeritatea și
scurtimea vieții.
Oricât de dificil sună, ieșirea din capcana amânării
se face folosind Moartea ca sfetnic.
Propria moarte sau a cuiva apropiat și drag.
Moartea vine când vine. Nu știe nimeni niciodată
când se va întâmpla.
Nimeni nu ne garantează viața. În orice minut se
poate întâmpla imprevizibilul.
Asta am aflat în 2020. Și continuăm să primim repetat lecția.

Moartea, ca sfetnic, ne învață valoarea vieții.

Capcana grabei
Este o altă capcană mare, componentă a capcanei timpului.
Detoxifierea nu se poate face în 5 sau 7 zile, nici măcar într-o lună, “Detoxifierea
printr-un sejur într-o stațiune minunată, sau o clinică de specialitate,
inundând corpul cu sucuri și supunându-l la spălături intensive
este un proces
interioare.
de o viață.”
Toate aceste proceduri pot realiza forțaje și declanșa neplăceri greu de
gestionat ulterior.
Straturile de mucus uscat, deshidratat, lipit de pereții vaselor și de țesuturi în ani de abuzuri,
nu pot fi înmuiate după câteva săptămâni de sucuri și eliminat prin spălare cu jet cu presiune
(cum facem cu mașinile la spălătoriile self).
Și ce facem cu metalele grele și alte substanțe foarte toxice, pe care le eliberăm în corp,
prin circulația sângelui în timpul măsurilor
grăbite și forțate de curățare?
Dar cu emoțiile și toate gândurile distructive?
Ce facem cu animalul interior, care își
eliberează forța nestăpânită, în momentele
în care nu mai este amorțit cu alimentația?
Tu știi cine ești și cum ești cu adevărat?

Vei afla multe despre tine la un post cu sucuri.
Și nu prea îți va plăcea ce vei descoperi.
Vom relua discuția și la capcana succesului
ușor, în curând.
Modele „vindecărilor” rapide au prins foarte mult în comunitatea celor preocupați de

sănătate și stare de bine. Dar pentru că energia timpurilor prezente, care înseamnă viteză și
multi-direcționalitate, au impregnat inclusiv domeniul sănătății, au apărut diferite aberații și
fantezii, ce sunt prezentate ca posibile soluții unei omeniri mai suferinde, dar și mai confuze
ca niciodată.

Există un nivel de detoxifiere, în care procesul durează câteva zile. Am vorbit deja de el.
Dar acest nivel se aplică ulterior, în detoxifierea profundă și este util de făcut sezonier (având
condițiile sale).
Oamenii se iluzionează că pot să o facă în acest fel. Rapid, intensiv, forțat.
Mintea m-a atras pe teritorii descrise ca magice și precum sirenele lui Odiseu, n-am putut
rezista cântecelor sale. Am stat în această capcană de multe ori.
Am fost la institute de „înfometare” din Germania și din România și am crezut că „mă vindec”
(de fapt, m-am dat și mai tare peste cap – pentru că am trecut apoi de la un detox extrem
la un intox extrem, pentru că nu înțelegeam încă bine ce îmi făcea bine și ce îmi făcea rău).
După ce petreceam 2-3 săptămâni de foame intensă, reîncepeam să consum amestecuri care
mă blocau și produceau crampe, cârcei și erupții cutanate, dureri de rinichi și de fiere, și
suferință suplimentară (suprapusă frustrării din perioada detoxifierii).
Taberele de „detoxifiere” sunt foarte bune, dacă scopul este „să facem cât putem de bine” și
sunt groaznice dacă așteptările sunt „să ne vindecăm în 7 zile”.
Depinde cum le privim, ce așteptări avem de la ele și mai ales, cum ne raportăm la noi înșine
și nevoile reale de echilibrare interioară.
Intențiile tuturor sunt bune.

Dar, vă rog să nu uitați citatul nostru favorit.
Cunoașterea puțină este cunoaștere periculoasă.
Din această capcană se iese pe măsură ce îți înțelegi mai bine corpul și afli cine ești tu,
fără mâncare, fără anestezie și amorțire, fără consolare emoțională, față în față cu reacțiile
animalice și impulsurile corpului fizic.
Din această capcană se iese în timp. Folosind exact factorul de care discutam la decizia
începerii detoxifierii: timpul.
Încep acum. Derulez continuu. Și ajustez (calibrez) pe parcurs.

În timp, învăț și știu când să încep și când să mă opresc.

Capcana uitării
Este o altă parte din capcanele minții, conectată cu timpul.

M-am simțit rău de la consumul de alimente sau alcool. Și mi-am promis „nu mai fac asta
niciodată”. Peste un timp, sunt în același loc: consum ceva care îmi face rău. Și iar mă simt
rău. Îmi amintesc că mi-am promis să nu mai fac. Dar am făcut-o. De ce? Pentru că am uitat.
Alimentele grele, care afectează ficatul, îmi afectează memoria. Pentru că îmi afectează ficatul.
Vă amintiți? Dacă nu, mai lecturați odată primul capitol al cărții. Sau mai bine, mergeți direct
la cartea lui Anthony William, Vindecarea ficatului.
Uităm multe din viața noastră. Și uitarea este sănătoasă. Dacă nu am ierta și nu am uita
toate suferințele pe care ni le-au produs persoanele iubite, n-am mai putea avea nicio relație
sănătoasă. Așadar, avem nevoie de uitare. Nu este vreun defect sau problemă din interiorul
nostru. Ci este un mecanism care ne permite creșterea. Dar în ceea ce privește alimentația,
dacă ne uităm experiențele și nu ne ajustăm dieta la efectele acestora, riscăm să ne trezim
intoxicați și bolnavi, cu ficatul și rinichii blocați.
Uitarea este o capcană mare de tot, în ceea ce privește alimentația. Este nevoie de o memorie
selectivă și mereu împrospătată de mici suferințe. Ne trebuie „amintiri noi” cu alimentele,
mai ales când începem procesul continuu de detoxifiere. Când și când trebuie să consumăm
alimentele din trecut, pentru a le observa efectele asupra corpului.
De aceea sunt o mare susținătoare a tehnicilor de detoxifiere ciclice și alternative:

5 zile de detoxifiere foarte strictă urmate în week-end de 1-2 zile de relaxare alimentară și
consum „de voie”. Cu observația corpului, nevoilor și reacțiilor sale. Mulți oameni reușesc să
facă acest tip de detoxifiere ritmică destul de ușor, mai ales în primele luni. Zilele „relaxate”
și libere din week-end sunt ancore mentale pentru cel care ține dieta. Știe că atunci „i se
permite” să se întoarcă la vechile obiceiuri alimentare.
De cele mai multe ori, toți constată că alimentele au alt gust și creează alte senzații decât
cele cu care erau obișnuiți. Și cei mai mulți oameni decid să se oprească din ritmicitate și să
treacă pe noul stil de alimentație. Procesul este natural și are loc de la sine. Corpul devine
un ghid mult mai bun decât aș putea să fiu eu vreodată, indiferent cât de multe cărți aș scrie.
Și pentru că am vorbit de ritmicitate și ciclicitate închei capcanele timpului cu capcana mea

favorită:

Capcana ciclurilor vicioase și a cercurilor care nu se închid
Am fost aici de sute de ori.

M-am apucat de ceva și nu am încheiat complet (un proiect, o relație, o tehnică) și apoi în
viața mea a reapărut iar și iar aceeași problemă, până am închis ciclul (am învățat lecția).
Am început tehnici, am observat problemele, nu am înțeles ce se întâmpla și am abandonat
înainte să învăț, înainte să se „încheie cercul”.
Orice începe trebuie finalizat. Doar atunci cercul se oprește și nu se mai continuă iar și iar.
Multe conflicte din copilărie și adolescență sunt doar „cicluri” de traume neîncheiate sau
dificultăți nerezolvate între mine și mine sau între mine și diferite persoane din viața mea.
Cicluri vicioase multiple din viețile noastre sunt legate de alimente.

Mănânc dulce, devin agitat și nervos, mă cert cu cei din jur, rămân slăbit și fără energie, plus
agitat și nervos și mănânc dulce.
Ne învârtim în acest cerc iar și iar.
Mănânc grăsimi cu zahăr (prăjituri, papanași, clătite, plăcinte și alte bunătăți), îmi blochez
ficatul, rămân fără energie, sunt somnolent, obosită și morocănos și ca să-mi aduc energie
mănânc tot „ceva dulce și consistent”.
Ne menținem în cercuri vicioase prin chiar consumul de alimente.

Nici măcar nu știm că ne învârtim în aceste cercuri (sau cicluri) vicioase decât atunci când
ieșim din ele.
Prima oară când ieși dintr-un cerc vicios, ești năucit. Nu-ți vine să crezi că ai fost acolo. Apoi
dacă reintri, te trezești prins de o forță atât de puternică, care te suge înapoi.
Ieși foarte greu a doua oară. Și din ce în ce mai greu, de fiecare dată când reintri.
Capcanele ciclurilor vicioase sunt grele. Mari. Pe ele se bazează manipularea socială.
Ne aflăm prinși în multiple cicluri vicioase inaparente dar evidente dacă doar vă detașați
puțin de implicarea directă.

Câștig bani – dar pentru a trăi am nevoie de hrană, apă și adăpost.

Pentru oameni, această lume în care trăim nu are nimic din nevoile
“Banii sunt ciclul fundamentale gratuit. Totul costă bani.
vicios cel mai

Cheltui bani pentru nevoile mele fundamentale – rămân fără bani și
important și trebuie să fac ceva să câștig alții.
influent asupra
Oricâți bani aș câștiga – aflu că pot avea și mai multe dorințe – pot
noastră.” cumpăra obiecte – servicii – experiențe – aventuri și dacă doresc să
le am – trebuie să continui să fac ceva să câștig bani.
Mă învârt în cercul nevoie - muncă – bani – cheltuială – nevoie
Sau în loc de nevoie pot să pun „dorință – muncă – bani – cheltuială – dorință”
Mă învârt în cercuri relaționale.

Nu vi se pare că în discuțiile cu părinții (mai ales) vă învârtiți „în cerc”?
Pe măsură ce ei îmbătrânesc și-i lasă memoria singurele discuții cu ei sunt cercuri infinite
despre trecutul lor, cumpărături, mâncare, vreme și bârfe despre cei din jur.
Nu există cuvânt sau replică a părinților pe care să nu o știți.
Cunoașteți exact reacțiile pe care le fac la orice ați spune / discuta sau acționa.
Relațiile cu părinții sunt atât de previzibile încât sunt cercuri în care vă învârtiți la infinit.
Oamenii sunt foarte previzibili. Cu cât mai bătrâni

și mai lipsiți de energie, cu atât mai previzibili.
Ușor de „vânat” de oricine își propune să facă acest
lucru.
Și în Natură animalele îmbătrânite sunt prada

agresorilor puternici. Sunt principalele victime
atunci când turma este atacată.
Iar o tehnică absolut admirabilă a sistemelor pentru a ne menține în cercurile de vinovăție

și responsabilitate pentru alții este să ne direcționeze cu insistență către „cei slabi”, către cei
nevoiași, către săraci și bolnavi.

Când o mamă are un copil sănătos, harnic și conștiincios, care își face temele și un copil
leneș, bolnăvicios și plângăcios, care mereu vociferează și este revendicativ – când întră în
cameră, cărui copil îi dă prima și cea mai multă atenție?
Psihologul Menis Yousry, care ne face vizibile cercurile vicioase ale comportamentelor social
induse (suntem învățați să reacționăm așa) ne atrage atenția asupra capcanei subtile a
cercurilor vicioase: punerea atenției pe veriga slabă.
Neputincioșii primesc toată atenția și energia celor disponibili.

Cei puternici sau conștiincioși, cei care își văd de treabă și fac ceea ce li se spune sunt
ignorați.
Asta primesc oameni în putere și sănătoși în Jungla civilizației urbane: IGNORARE. Sunt
ignorați. Nu există. Dacă această descoperire vă face să vă revoltați, cădeți în capcana
dialogului mental. Când am înțeles cu adevărat jocul sistemelor sociale, m-am bucurat foarte
tare de această descoperire.
Oamenii sănătoși, puternici, conștiincioși, care își văd de treabă și-și așază armonios viața
devin invizibili pentru ceilalți. Rămân vizibil doar pentru cei ca ei. Și invizibili energetic
pentru ceilalți. Cea mai frumoasă constatare și cel mai frumos cadou al ieșirii din aceste
cicluri vicioase este invizibilitatea socială.
Nu mă bagă în seamă nici salvatorii și nici victimele. Pentru că sunt ocupați unii de ceilalți.
Nici pentru predatori nu sunt o pradă dezirabilă, întrucât am prea multă putere și opun
rezistență. Nu mă las ușor cotropită. Așa încât, predatorii preferă victimele. Societatea este
plină ochi cu ele.
Mă bucur mult de această revelație și doresc să o împărtășesc cu voi. Deși neobișnuită la

început, invizibilitatea socială este un dar al cărei valoarea o veți prețui doar trăind-o direct.
Fluxul de energie vă ghidează drumul prin lume și ușile de care aveți nevoie se deschid.
Veți știi la care să bateți și de care să vă feriți. Învățați să deveniți vizibili doar când este cu
adevărat necesar.
Capcana timpului este una mare și complexă. Are și alte componente decât cele descrise
detaliat mai sus. Dar dacă ne amintim graba, amânarea, uitarea și închiderea cercurilor
(ciclurilor vicioase) înseamnă că avem repere importante pe drum.

Capcanele strategiilor de detoxifiere

(cum facem detoxifierea?)
Aici sunt foarte multe capcane.

Cum începem? De unde începem? Cu cine începem? Cum ne organizăm?
Știm că suntem într-o Junglă urbană.

Știm că avem sute și mii de posibilități și variante.
Cum alegem dintre toate pe cea mai bună pentru noi înșine?
De cele mai multe ori, prin tentative repetate, prin eșecuri și apoi prin succese, pas cu pas.
Și în cadrul procesului de detoxifiere, avem patru niveluri în care se exercită acest auto-
control (sau aplicarea voinței):
1) Controlul gândurilor
“Cheia succesului 2) Controlul emoțiilor

3) Controlul impulsurilor
este VOINȚA și 4) Controlul performanței (acțiunilor)
AUTO-CONTROLUL.” La fiecare nivel apar capcane și dificultăți, dar depășirea lor duce
la accelerarea procesului de învățare și la găsirea propriului drum.
Capcanele sunt de două feluri majore:

De supraestimare (puteri, posibilități, rezultate, timp, resurse implicate)
De subestimare (aceleași variabile)
De regulă, se avansează din capcană în capcană (cam asta este parcursul fiecăruia, aproape fără
excepție). Și poate fi utilă descrierea celor mai frecvente dintre capcane, doar pentru ușurarea
ieșirii din ele (pentru că drumul de învățare tot prin ele trece, așa cum am menționat deja).

Capcana „succesului rapid”
Dorim rezultate rapide, cu cheltuieli și investiții minime.

Economia tip vis american promite acest lucru.
Este o capcană bine țesută de mintea noastră, în complicitatea cu industria de divertisment
(filme, cărți și reviste populare).
Ni se promit vindecări miraculoase în 7 zile, sau slăbire peste noapte în 7 ore, sau schimbat
viața în 7 etape rapide (sau alte cifre, la alegerea și preferința oricui).
Așa încât, după ce suntem bombardați cu toate lozincile de rapid, fast-forward, și „pe repede
înainte”, ne așteptăm și de la procesul de detoxifiere (și implicit de la corpul fizic) să urmeze
același tipar așteptat.
Cine are așteptări?

Desigur, MINTEA noastră. Ea este „maestra așteptărilor”și râșnița gândurilor, care ne copleșesc
continuu (iar în detoxifiere, ne inundă, la propriu).
Ne așteptăm să avem rezultate rapide.

Dacă muncim și ne căznim puțin, cerem „plata” și devenim revoltați dacă nu vine în forma
așteptată de noi. Cădem rapid în capcana „succesului rapid”, considerându-ne mereu mai
buni decât suntem, de fapt, în realitate.
Răspunsuri aflate de-a lungul anilor (sau mic îndrumar pentru începători):
• Înveți singur prin încercări și erori care este varianta cea mai bună pentru tine.
Durează. Costă. Investești. Circuli energia.
• Începi de unde își deschide poarta Universul. Începi cum poți mai bine. Faci tot ce ține de
tine și observi continuu
• Drumul se creează pe măsură ce avansezi. Nu există scurtături și soluții instant sau rapide.
• Cazi continuu în capcane. Înveți să ieși repede din ele. Accepți că poți greși la fiecare pas.
Nu mai permiți dialogului mental să pună etichete de „corect/greșit”
• Acționezi. Zilnic. Nu te oprești. Perseverezi.
• Viața te ghidează. Divinul te ghidează. Înveți să auzi.
• Corpul tău este ghidul principal. În el regăsești și Divinul și forța Vieții. Dar și neputința,
suferința și umbra Morții. Înveți despre acceptare și echilibru.

Capcana perfecționismului (a obsesiei)
Uneori aplicăm detoxifirea cu o determinare pe care nu o regăsim nici măcar în viața cotidiană
când facem curățenie generală în casă.
Ne apucăm să scuturăm și să golim fiecare colțișor.
Ținem un post cu lichide obsedant, indiferent de disconfortul emoțional sau mental.
Aplicăm procedurile de curățenie (clisme, ceaiuri, post negru) cu îndârjire și strângând din
dinți, indiferent de starea corpului, de senzațiile din suprarenale și ficat, indiferent de intuiția
noastră ce ne spune să fim mai blânzi și mai moderați.
Dorim să facem totul perfect, ca la carte, să nu ieșim

din cuvântul medicului.
Ținta noastră este perfecțiunea și în obsesia căutării

sale devenim orbi la semnalele de disconfort ale
corpului.
Pierdem blândețea și răbdarea.
Nu respectăm energia pe care o avem în fiecare zi și

posibilitățile reale ce ne stau la îndemână. Nu evaluăm
realist posibilitățile corpului și disponibilitatea sa.
Ne ia timp să învățăm cum să ne purtăm bine cu propriul corp

Dacă nu suntem învățați asta în copilărie și învățăm ca adulți, durează destul de mult.
Am învățat să înot după 40 de ani și să schiez după 53 de ani.
Mi-a luat foarte mult timp să mă obișnuiesc cu tiparele neobișnuite de respirație și mișcare
necesare pentru fiecare dintre aceste activități. La înot, nu puteam înțelege practic cum să
inspir aer pe gura, când eram cu capul în aer și să expir aerul pe nas, când eram cu fața în
apă. În același timp dând din mâini într-un anume fel și ritm iar din picioare, în alt fel și ritm.
Să pot coordona respirația cu mișcarea mâinilor și a picioarelor, mai ales la stilul craul de
înot am petrecut zeci de ore în bazin, și am înghițit multă apă cu clor (făcând mișcările și
respirațiile greșite).

La ski a fost și mai dificil. Mi-a luat câteva ore să mă obișnuiesc să port echipamentul și să
stau bine în picioare pe clăpari și schiuri. Și acum îmi amintesc epuizarea uriașă după ce
mi-am pus primele dăți clăparii în picioare. Nu vroiau să intre. Am respirat adânc de multe
ori să reușesc să încalț acei bocanci sofisticați (mai ales că erau noi) și să-i conving să nu-mi
rănească prea tare picioarele.
Cu skiurile a fost și mai provocator. Senzația că nu controlezi nimic din mișcare a fost dificil
de gestionat. Corpul se simțea în pericol continuu și am făcut duș în valuri de adrenalină ce-
mi pulsau rinichii.
Am avut nevoie de Arnica și buiotă caldă după multe dintre ședințele de la grădiniță de ski
(alături de pitici de 3-4 ani, ce nu aveau nicio problemă în a aluneca pe lângă mine), în care
doar reușeam să mă țin în picioare pe skiuri cea mai mare parte a orei.
Iar dacă reușeam să cad, mă repuneam pe picioare în 10-15 min de eforturi supra-omenești,
care îmi pulsau rinichii și mai tare.
Nicio îndemânare nu s-a învățat ușor.

Fiecare pas a fost dureros de încet, plin de erori și cu suferințe
“Perfecțiunea apare fizice.
M-am umplut de apa cu clor a bazinului și am făcut zeci de
odată cu repetiția
vânătăi peste tot pe picior, de la căzăturile la ski, până am
și măiestria, când reușit să stăpânesc suficient tehnicile astfel încât realmente
se integrează în să mă bucur de aplicarea lor. Să alunec prin apă, bucurându-
mă de mișcare, și nu exersând respirația sau mișcarea brațelor.
automatismele
Sau să alunec pe zăpadă bucurând corpul de senzație.
corporale tot ceea
ce faci de o perioadă Nu este ușor să faci ceva nou ca adult.
Indiferent că este o aptitudine sportivă, că înveți o limbă
îndelungată de timp.” străină, o nouă ocupație, sau doar o mică schimbare în rutina
de gătit sau de făcut activitățile în casă, totul necesită energie.
Pentru corp nu vine natural nici detoxifierea, nici o altă tehnică nouă pe care nu o stăpânești.
Să-ți dorești să fii perfect de la început înseamnă să ai așteptări nerealiste de la procesul de
învățare.

Să relizezi detoxifierea perfectă de la început este o capcană mare.

Ieșim repede din această capcană când alături de detoxifiere mai învățăm ceva nou în paralel
(orice, de la o limbă străină, la un dans nou, de la cocori din origami, la cerc de hoola hoop).
Corpul omenesc adoră învățarea abilităților noi.
Am ieșit din capcana perfecționismului în detoxifiere atunci când am început să învăț lucruri
noi odată cu detoxifierea (clar am avut un pic mai multă energie și am putut face asta).
Și atunci când am schimbat cuvântul perfecțiune cu impecabilitatea.
Când am înțeles că sunt impecabilă atunci când fac tot ce pot mai bine în acel moment,
cu resursele pe care le am și cunoașterea din acea perioadă, am găsit o cheie importantă.
Din acel moment, intenția mea nestrămutată a fost să fac orice impecabil. Dacă doar mi-am
încălțat clăparii de ski impecabil, am fost mulțumită. Orice acțiune reușită impecabil, mi-a
crescut stima de sine și m-a ajutat să pot continua procesul de învățare.
Am uitat de perfecțiune.
Și am început să fac impecabil diferite activități fizice, care să necesite implicarea corporală.
Mi-am ținut mintea ocupată și am reușit să merg înainte cu procesul de detoxifiere, în ritmul
său. Secretul controlului gândurilor este să începi să redirecționezi șuvoiul de gândire spre
ceva atractiv și pasionant, care să-ți fie și util practic, și să-ți facă plăcere repetând ceea ce
înveți.

Capcana ”El Camino”
Dacă nu ați citit cărți scrise de pelerinii pe drumul El Camino Santiago de Compostela din
Nordul Spaniei vă rog să o faceți. Noi vă oferim pe www.centrulnatura.ro - o carte excelentă
scrisă de dr. Silvia Soescu fiica și colaboratoarea mea la cartea pe care o lecturați. Ea face
design-ul grafic la materialele mele și mă ajută să aranjez estetic informația ce o ofer. El
Camino a fost un moment de răspântie în viața ei și i-a schimbat mult drumul. Dar și ea a
învățat că El Camino continuă. Nu s-a terminat vreodată. Pentru că viața o pune iar și iar pe
diferite variante provocatoare gen „El Camino”. Sunt multe alte cărți despre El Camino, la
fel de fascinante, una fiind chiar scrisă de o celebritate, actrița americană Shirley McLaine.
Oamenii fac acest drum inițiatic având fantezia mentală că viața lor se va schimba definitiv
după parcurgerea lui. De fapt, de-a lungul acestui drum se confruntă cu ei înșiși: cu corpul
lor fizic, starea acestuia, posibilitățile și limitele sale, energia de care dispun și abilitatea lor
de adaptare (mentală, emoțională și fizică).
Schimbarea este reprezentată de reconectarea cu corpul și cu Natura (pământul) în același

timp. Plus asocierea și împărtășirea experienței cu alți pelerini, întâlniți pe drum.
El Camino schimbă de fapt, viziunea pe care oamenii o au despre tot. Supraestimările și

subestimările pe care le facem în mediul artificial al orașelor și în apartamentele de bloc
în care locuim sunt frecvente. Un traseu gen „El Camino” ne confruntă cu slăbiciunile și
dificultățile pe care le avem, dar și cu puterile și abilitățile pe care nu știam că le avem.
Detoxifierea este de multe ori văzută ca un „El Camino”. Îl faci odată și gata. S-a schimbat
ceva definitiv. Capcana este uriașă. Și aici am stat prea mult timp.
Detoxifierea este un proces continuu și devine o parte a vieții zilnice.
El Camino este chiar drumul vieții noastre.
Nu este nevoie să mergem în nordul Spaniei pentru a avea revelații. Este suficient să oprim
din alimentație lactatele și/sau făinoasele și realmente viața noastră se va schimba „peste
noapte”. Cu bune și rele, la fel ca la El Camino..
Putem face drumuri inițiatice în interiorul corpului nostru, folosind biologia și biochimia
nutriției. Iar cartea pe care o citești este doar un „ghid” scris de cineva care este pe drum.
Și te invită să te alături la pelerinaj.

Capcana chimiei și a biochimiei
Și aici am căzut și cad frecvent. Este vorba despre combinațiile pe care le fac și modul în care
corpul meu în diferite momente ale vieții răspunde la ele.
Același suc de portocale este un elixir, în unele momente și un fluid acid care-mi găurește
stomacul în alte momente. Același pepene este ambrozia și hrana mea zilnică și alteori
devine laxativul și creatorul de crampe și suferințe.
Este o capcană foarte adâncă și învăț zilnic să recunosc semnele corpului despre ce are și
ce nu are nevoie în acel moment, ce îi face bine și ce nu-i face bine (indiferent de poftele și
dorințele minții).
Oboseala, suprasolicitarea, lipsa de programare și viziune (am nevoie de strategii pentru

fiecare pas al vieții mele, dar merită) mă determină să declanșez suferințe iar și iar.
Pentru mine, dar și pentru cei din jurul meu (pe care suferința mea îi poate afecta).
O combinație alimentară nefericită îmi dă o stare de rău fizic și de multe ori am fost nevoită
să anulez consultațiile la cabinet. Erau oameni suferinzi, ce aveau nevoie de susținere. Dar
și mie îmi era în acel moment mai rău decât lor. Asta a fost de multe ori. Dar n-am știu să fac
altfel. De multe ori a fost fără voia mea. Au fost pur și simplu combinații nefericite, momente
prost alese sau circumstanțe dificile (așa am învățat că la stres mai bine stau nemâncată
decât să pun ceva în gură, chiar și un fruct sau un suc).
Starea noastră de spirit, modul în care funcționează creierul și memoria, întreaga noastră
structură emoțională este influențată de chimie. Alimentele ne determină nu doar modul în
care arătăm, fizic, ci și modul în care ne comportăm și cel în care gândim.
Am descoperit care sunt alimentele care îmi modifică profund gândurile, emoțiile și starea de
bine fizic. Și am învățat să recunosc chimia binefăcătoare și binevoitoare, de cea dăunătoare
și chiar otrăvitoare.
Am devenit ca un culegător expert de ciuperci. Capcana chimiei m-a învățat să recunosc

ciupercile (adică alimentele) comestibile și real hrănitoare, de cele toxice sau chiar otrăvitoare.

Capcana tehnicii
Și aici am căzut de nenumărate ori. Fie am respectat pas cu pas indicațiile unei tehnici de
detoxifiere sau a unui terapeut pe care l-am consultat (și realmente am fost pacient la cei mai
buni medici și terapeuți ai lumii). Fie nu am respectat și am improvizat (cum mi s-a părut mai
bine sau pentru că mi se părea că așa merge mai ușor pentru corp).
Erorile și dificultățile au apărut de fiecare dată. Și respectând regulile „tehnice” și

nerespectându-le. M-am învinovățit de fiecare dată. La început, de ce am fost proastă să
respect tot ce mi s-a spus. Apoi când nu le-am respectat, de ce n-am făcut-o. Oricum, atunci
când am avut ceva important de învățat, am făcut doar de la greșeli și suferințe.
Lecția a fost să mă detașez de vinovăție și să o consider atât un gând inutil, cât și o senzație
de mare pierdere energetică. În prezent refuz să mai reacționez la ea când apare.
Fac cu vinovăția (ale cărei semnale le știu prea bine) exact ce fac oamenii cu copiii care-și văd
de treaba lor: o ignor. Este acolo, dar mă comport ca și cum nu ar fi.
(Da, buni și minunați părinți, vreau să vă mai repet odată; exact asta faceți cu copiii voștri
cei cuminți, care își fac lecțiile, își văd de joaca lor singuri și nu vă deranjează: îi ignorați;
răspundeți prin acțiuni doar copiilor care vă fac probleme, țipă și urlă sau nu fac ce li se
spune).
Am observat că dacă las vinovăția la o parte și continui explorarea, drumul mă duce mai
devreme sau mai târziu acolo unde era menit să ajungă. Dacă am căutat răspunsurile la
întrebări, ele au venit. Chiar dacă mai târziu. Chiar dacă cu mare cheltuială și consum. Chiar
dacă mai pe ocolite. Când întrebi, ți se răspunde.
Sunt credincioasă și Iisus îmi este un model.

Matei 7-7.9
Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va
deschide. Oricine cere capătă; cine caută, găsește. Și celui ce
bate i se deschide”
Dar sunt o credincioasă pragmatică și practică.

Nu ritualurile sunt importante ci practica zilnică contează.
Ce repet zi de zi devine realitatea mea. Ce repet, se automatizează.

Capcana iluziilor – capcana cuvintelor
Asta a fost și este una mare de tot. Încă intru și ies din ea. Tot am senzația că „în sfârșit am
găsit răspunsul care să-mi permită să fiu bine, să stau liniștită și relaxată până la finalul vieții”
Am descoperit că mintea mea este un depozit imens de iluzii.
Povești frumoase, povestite, repovestite și despovestite.
Folosind aceleași cuvinte, ca o morișcă tip perpetuum mobile.
Mintea crede în Miracole și Magie.

Este chiar fascinată de ele. Experiența m-a
învățat că Sufletul meu creează experiențe
ce pot părea „miraculoase” sau „magice”
atunci când dorește să îmi ofere daruri de
energie.
Mintea caută ”leacul suprem” al sănătății,

longevității și fericirii. Experiența m-a
învățat că Viața este în fiecare moment
singurul leac de care am nevoie. Cât timp
sunt în viață, sunt pe drum. Continui.
Mintea vrea logică, explicații, știință. Ciudat, nu? Mintea care credea în Magie, vrea știința și
logica cu care să explice magia. Experiența mi-a arătat că Viața are propria sa logică și fiecare
om este prea mărunt pentru a percepe vreodată misterul care este el însuși și lumea din jur.
Mintea vrea povești. Experiența m-a arătat că am nevoie imensă de senzații. Corporale.
Directe. Trăire la prima mână (nu poveștile povestite de alții).
Am discutat la început despre capcana minții, când am vorbit despre motivația detoxifierii.
Mintea ne însoțește continuu, de-a lungul procesului. Și ne colorează experiențele prin
descrierile sale artistice. Se poate ieși vreodată din această capcană? Sunt oameni înțelepți
care au făcut-o. Prin oprirea dialogului interior, folosind diferite focalizări ale atenției (pe
respirație, pe mișcare, pe corpul fizic). Lucru personal și găsirea celei mai bune modalități
pentru fiecare dintre noi, să filtrăm grâul de neghină, la nivel mental, reprezintă soluțiile (pe
care le-am găsit, până în acest moment).

Capcana emoțiilor
De-a lungul procesului de detoxifiere, de fapt, de-a lungul ultimilor 12 ani de când lucrez
intensiv folosind fructele, m-am confruntat cu toate variantele posibile de emoții umane, cu
sonorul dat la maxim. Unele dintre aceste emoții îmi erau cunoștințe vechi, din copilărie și
adolescență. Am fugit de ele refugiindu-mă în toate colțurile existenței umane (în muncă, în
studiu, în cărți, în obiecte, în filme, în mâncare, în relații, în cumpărături, în religie etc).
Am fugit de frică și de toate variantele sale, cu încrâncenarea unei fetițe speriate. Frica de
boală, frica de bătrânețe, frica de moarte, frica de suferință, frica de părerea celor din jur,
frica să nu greșesc, frica de ridicol, frica de întuneric, frica de pierdere și alte multe frici.
În detoxifiere s-au năpustit toate peste mine, prin gândurile proprii dar și prin bunăvoința
tuturor celor din jur, care le-au alimentat cu propriile lor frici.
M-am ascuns de furie și de mocnirea sa interioară. Dar oricât am lucrat în seminarii de strigat și
urlat, de mișcare zbânțuită și plâns nestăpânit, când m-am confruntat cu furia reală, venită din
neputința condiției mele umane, m-a copleșit și luat complet în stăpânire. Și i-am permis să fie,
să fiu și să mă stăpânească. Am fost furie, am fost o FURIE și am împrăștiat în jurul meu furie.
Tristețea mi-a dat târcoale toată adolescența, împreună cu prietenele sale, melancolia și
depresia. În detoxifiere, au venit toate trei, împreună cu restul emoțiilor, să apese cât mai
tare pe stern și pe respirație. În zilele bune, am avut părți întregi din zi în stare de bine, de
echilibru și de energie. Simțeam că pot controla orice emoție, că totul este în regulă. Și când
eram mai încrezătoare în abilitatea mea de a fi în echilibru, apărea câte un val din emoțiile
bine-cunoscute (fie frica, furia, tristețea, fie câte o rubedenie a lor) încât mă înecam complet
în „bietul de mine”.
Am învățat să nu subestimez emoțiile. Și nici să nu le supra-estimez. Sunt doar valuri de trăiri,

ce apar, au un maxim și dispar. Realmente sunt valuri de energie. Dacă am răbdare și găsesc
o ancoră stabilă (ceva de care să mă agăț, o ocupație care să-mi facă plăcere, de exemplu)
le permit să treacă mai repede. Dacă mă agăț mental, cu explicații, raționări sau orice altă
interpretare, am constatat cum persistă exagerat de mult timp. Și mă lasă epuizată și cu mult
mai puțină energie decât economisisem prin dietă.
Leacul cel mai de succes la ieșirea din capcana emoțiilor a fost mereu somnul (odihna).
După un somn bun, mă trezeam bine, proaspătă și fără vibrațiile neplăcute ale emoțiilor.

Capcana ”bietul de mine” sau ”ce tare sunt eu”
Tot am vorbit în repetate rânduri despre subestimare sau supra-estimare, cele două posibilități
de exagerare când este vorba despre auto-control (sau voință).
Am auzit repetat de la oameni „nu am deloc voință”.

Sau de la alți oameni „dacă îmi propun ceva, fac”.
Aceste două enunțuri sunt ilustrarea la cele două mari capcane în care mă trezesc continuu.
Nu doar în detoxifiere. Acolo le-am observat cel mai bine. Ci și în viața de zi cu zi. La întâlnirile
cu oamenii, în poveștile pe care le împărtășim, mă trezesc fie că mă plâng de ceva („bietul de
mine”), fie că mă laud cu ceva („ce tare sunt eu”).
De parcă ar fi singurele lucruri utile de împărtășit cu alții: văicărelile și laudele de sine.
Ce familiar sună acest comportament.

Unde l-am mai întâlnit?
Știu unde.
La copiii de grădiniță.
Capcana „bietul de mine” / „ce tare sunt eu” o purtăm cu noi toată viața, pornind de la
grădiniță, unde este bine învățată și repetată, în relațiile cu ceilalți (colegi, educatori, părinți)
pentru manipularea lor energetică.
Ca să obținem atenția celorlalți, folosim care din strategia „bietul de mine”/„ce tare sunt eu”
ne este mai la îndemână. O repetăm iar și iar, până o reușim perfect. Tonul văicărelii, cuvintele,
muzicalitatea, ritmul, întreaga coregrafie – totul este perfect. Și apoi oferim reprezentația
tuturor celor cu care ne întâlnim.
Desigur că pierdem multă energie auto-compătimindu-ne sau lăudându-ne. Dar nu suntem

deloc conștienți de asta. Facem atât de automatic acest comportament, încât nici măcar nu
mai realizăm că suntem într-o capcană.
Când ținem o detoxifiere, abia așteptăm să ne întrebe cineva „ce mai fac?” că deschidem
șuvoiul plângerilor și/sau laudelor.

Capcana cheltuielilor sau circulația banilor în detoxifiere
Așteptați de mult această capcană, nu-i așa?
Orice începător cere sfaturi despre detoxifiere, sperând să nu investească prea mulți bani și să
obțină cele mai bune rezultate (cât mai rapid). Dar experiențele valoroase necesită investiții,
pentru că informațiile se obțin pas cu pas. Și metodele se ajustează la fiecare persoană, în
parte.
În cursul detoxifierii, am cumpărat cele mai moderne echipamente de bucătărie

recomandate (storcător de suc melcat Hurom, blender
Vitamix de mare putere, deshidrator Excalibur, robot
multifuncțional de bucătărie și spiralizor).
Le-am folosit pe fiecare dintre ele suficient de mult

cât să realizez că nu am nevoie de ele. Am renunțat
pe rând, la fiecare, pe măsură ce am simțit că pot să
renunț.
Deși am luat echipament profesional, el s-a degradat

în 1-2 ani la fel de tare ca cele mai ieftine versiuni
(le-am avut și pe acestea, am încercat 2-3 storcătoare,
manuale și electrice, 3-4 blendere, de mână și cu cuvă
și diferite alte mașinării).
Am făcut slalom prin moda filtrelor de apă, a diferitelor

soluții tehnice de îmbunătățire a calității apei și
aerului, printre ozonizatoare, produse de curățenie de
uz casnic și instrumente de bucătărie confecționate
din diferite materiale inovatoare.
Am achiziționat pahare în forme armonice și carafe pentru creșterea vibrației apei, baghete
de alcalinizare, TDS- metre și pH-metre digitale și multe altele.
Când mai aveam o informație, mă repezeam să citesc despre, mă entuziasmam și făceam

comandă.

Descopeream repede că am mai achiziționat un produs de lenevit instinctele mele naturale.

Mă jucam cât mă jucam cu el, și apoi sfârșea pe un raft, alături de restul echipamentelor.
Nu doar cu tehnica am căzut în ea.
Ci și cu multe produse (am cumpărat fel și fel de suplimente,
“Capcana fel și fel de pudre, prafuri și germeni).
circulației Am achiziționat fructe și legume de peste tot unde am găsit

mai bio, mai organice, mai proaspete și mai variate ca aromă
banilor este și gust.
mare.” Am circulat destul de viguros banii în economia prosperă a

procesului de detoxifiere.
Am învățat simplitatea, frugalitatea, calitatea și discernământul numai după ce am trecut

temeinic prin capcana cheltuielilor.
Nu știu dacă era posibil și un alt drum.
Pentru un iubitor de experiențe directe, la prima mână, cum sunt eu, nu cred că mai era o altă
variantă. Așa că a fost o capcană „auto-asumată”.
Am descoperit, ca toți cei aflați în detoxifiere, că circulația banilor este mai fluidă decât
circulația limfatică din corp. Iar eliminările, în materie de finanțe, au fost extrem de eficiente.
(nu același lucru pot să-l remarc despre corp, în care stagnările au continuat să persiste ani
de zile, deși am lucrat cu sârg și îndârjire).
Cu siguranță că nu am epuizat expunerea tuturor capcanelor detoxifierii.

De aceea am dedicat acestui subiect generos și important mai multe evenimente on-line
inclusiv un Atelier de împuternicire organizat împreună cu Cristela Georgescu.
Am cuprins în acest loc al cărții multe dintre cele discutate la atelier dar la întâlnirile directe
sunt foarte multe detalii ce pot fi prezentate amănunțit, iar o carte fizică nu permite aceasta.
Cititorule, consider că ți-ai format deja o idee
În continuare îți voi oferi cât mai sintetic unele chei ce te vor ajuta să faci față mai ușor
provocărilor, sau să ieși mai ușor din capcane, atunci când realizezi că ești în ele.

Chei esențiale
ale procesului
de detoxifiere

Dragă cititorule,
Dacă ai avut răbdare să parcurgi materialul acesta provocator până aici, înseamnă că
realmente ești un căutător neobosit, ca și mine. Nu îți este teamă să intri în cotloanele
întunecate ale Adevărului și să înțelegi lucrurile așa cum sunt, nu așa cum sunt prezentate
de marketing și de fabrica de povești oficială.
Detoxifierea și procedurile existente în literatură

și pe Internet formează o Junglă imensă.
De fapt, dacă ești mai atent, este un Mall uriaș,

în care sunt de vânzare o mulțime de iluziii
și basme. Multe se bazează pe promisiuni de
rapiditate și eficiență. Și toate folosesc umbrela
de „hrană sănătoasă” pentru promovare.
Întrucât, pentru sănătate, oamenii „fac orice”,
nu-i așa?
Dacă ai aplicat practic tehnici de detoxifiere și ai descoperit, ca și mine, că nu funcționează,

dar nu te-ai descurajat, nu te-ai revoltat, nu te-ai întristat și n-ai abandonat, pentru că știi
că undeva, în lumea asta, există soluții, înseamnă că ești dispus să mergi mai departe. Și
chiar vrei să te vindeci.
“Jungla modernă
a tehnicilor de În spatele tuturor eșecurilor aparente prin care am trecut,
am descoperit lecții importante.
detoxifiere este dificil Mi-am antrenat abilități pe care nu credeam că le dețin.
de parcurs, mai ales Am aflat despre mine că sunt o mare necunoscută și că
sunt surprinsă de părți din mine și de posibilități, de care
dacă ești deja slăbit, nu mă credeam în stare.
bolnav, lipsit de
puteri și de resurse.” Cheile în detoxifiere pe care doresc să le împărtășesc sunt
„darurile” pe care le-am primit pentru că am insistat să
urmez drumul la care m-a împins Sufletul.
Știu că și Sufletul tău căutător te face să cauți și să încerci, dragă cititorule.
Și m-aș bucura mult ca „harta drumului” pe care ți-o ofer în această carte să te însoțească
în propriile tale explorări.

Cheia numărul 1 în detoxifiere:
De unde încep, practic, o detoxifiere?

Cum încep?
Care este PRIMUL PAS?
Răspunsul este cel mai simplu cu putință:
Opresc prima categorie de alimente intoxicantă, care este mai

ușor și rapid de oprit (iar rezultatele sunt vizibile în câteva zile)
și introduc o altă categorie de alimente, care mă ajută să curăț
corpul pe interior.
Mai concret: opresc de tot, complet lactatele, cu toate derivatele

lor (unt, brânză, smântănă, iaurt, lapte bătut, lapte praf și
dulciuri cu lapte praf, kefir etc) și introduc masa de fructe
(sucuri) dimineața.
În plus, aplic „postul alternativ” de 12 ore zilnic (de la 8 seara, până a doua zi la 8
dimineața, nu mai mănânc sau beau nimic).
Acest prim pas în detoxifiere este simplu, la îndemâna oricui și nu necesită monitorizare
sau sfaturi medicale.
L-au făcut sute de oameni, l-au făcut adulți, copii, femei

“Stop intoxicare. însărcinate și vârstnici.
Oricine poate să facă acest nivel de detoxifiere.

Start detoxifiere
Un alt pas ulterior, după ce acesta este realizat și se
prin curățare menține cu ușurință (asta se întâmplă în 3-4 luni) este
interioară.” oprirea altei categorii de alimente muco-formatoare și

intoxicante, și anume produsele cu gluten (făina de grâu și
derivatele).

Acest nivel este puțin mai dificil, pentru că dependența de făinoase este mai mare decât
cea de lactate (am discutat în multe cărți despre relația cu mama - lactatele, versus relația
cu tata - făinoasele - tatăl fiind cel care pune pâinea familiei pe masă).
Ne rupem mai greu de energia paternă, decât de cea

maternă, întrucât copilul nostru interior nu dorește real
responsabilitatea de adult. Să depinzi doar de propriile
tale puteri, fără a mai recurge la învățăturile de la mama
și tata înseamnă să accepți și să recunoști propria
putere interioară.
Acest pas important, de acceptare de sine în totalitate,

cu puteri și slăbiciuni, deopotrivă, este esențial în
continuarea procesului de detoxifiere.
Pentru trecerea acestui prag mental și emoțional poate fi nevoie de susținere din partea
unui specialist (un psiholog sau medic homeopat, un practician de fitoterapie sau terapie
Bowen).
Din acest moment, corpul preia conducerea

procesului de detoxifiere și începe să ghideze tot
drumul prin preferințele și aversiuni, prin reacțiile
și semnalele sale interioare.
Când nu mai există în alimentația zilnică lactate,

făinoase și dulciuri făcute cu zahăr alb (ceea ce
numesc în multe scrieri „otrăvile albe”) și sunt
introduse ca obișnuință fructele și legumele crude,
iar postul alternativ de 12-14 ore devine normalul
zilnic, detoxifierea a avansat semnificativ.
Perioada de timp necesară pentru a ajunge la acest nivel poate fi 1-2 luni. Sau poate fi 5-6
luni. Ori chiar mai mult. Pentru fiecare va fi diferit, funcție de motivație, de nevoi și mai
ales, de abilitatea corpului și a organizării vieții.

Cheia 2 în detoxifiere este încrederea în puterea

interioară
Trecem prin multe provocări ale detoxifierii.

Corpul nostru minunat ne ajută și ne susține să le depășim.
Iar Sufletul ne ghidează în permanență, prin intuiții, revelații și semne de aprobare sau de
respingere.
Detoxifierea necesită reorganizarea bucătăriei, a procesului

de aprovizionare, găsirea altor surse de aprovizionare,
“Ai încredere în schimbarea timpilor de preparare a hranei, adaptarea nu
propria ta putere doar a corpului, dar a tuturor rutinelor vieții în jurul acestui
proces.
interioară, care
știe mereu ce este Eliminările corpului vor fi diferite, somnul și energia zilei
se schimbă, dinamica organismului se modifică. La cei
mai bine pentru mai mulți apare o scădere în greutate, indiferent de unde
pleacă (întrucât corpul are de eliminat mult mucus și multe
tine.” reziduuri acumulate în timp). Aceasta este temporară și în
timp, se echilibrează. Corpul își regăsește o nouă greutate de
echilibru, cu noua alimentație.
În acest moment al detoxifierii, avem nevoie de îndrumări și de ghidare, pentru că procesul

a ajuns departe în zona de necunoscut și nefamiliar a drumului și ca în orice Junglă sau
pădure, ne simțim speriați și neputincioși, uneori.
Te rog să continui drumul, dragă cititorule.
Și să ai încredere că la momentul potrivit, te vei întâlni cu oamenii potriviți, vei citi

informația de care ai nevoie sau vei aplica exact măsurile necesare pentru a avansa în
proces.
Când te afli pe drumul Vieții, Forța Vieții te călăuzește la fiecare pas.

Cheia 3 în detoxifiere este să nu te oprești, să nu abandonezi

și să continui drumul, indiferent de ceea ce apare
Așa cum am amintit pe scurt, apar eliminări și apar felurite agravări în detoxifiere.
Dintre eliminări amintim mucusul din nas, din gât și gingii, din ochi sau urechi, pe fund
sau prin urină, pe vagin sau prin piele. Dacă mergem la medic primim diagnostice diferite,
de la viroze respiratorii, bronșite și conjunctivite, otite și abces dentar, până la hemoroizi,
infecție urinară, eczemă și herpes, sau Candida și rană pe col
uterin.
“Detoxifierile sunt
Toate sunt doar rezultatele eliminării acizilor și afectării uneori exact precum
mucoaselor și pielii. Pentru că acizii pe care îi scoatem din
furtunile de vară, sau
corp ard, deshidratează și usucă, afectând puternic țesuturile
pe unde trec. tsunami-urile care
devastează terenul pe
Intenția detoxifierii nu este producerea acestor eliminări.
Dar organismul acționează în moduri neprevăzute și greu care îl afectează.”
de controlat. Mai ales dacă ne aflăm în situații personale și
familiale stresante.
Ce știm din Natură și din corp este că aceste furtuni trec. Întotdeauna trec și lasă curat lună
în urma lor. Elimină tot ce era de eliminat, eliberează tensiuni și depozite de stagnare și ne
permit să continuăm diferit întregul proces.
Important este să rezistăm în timpul lor, cât de bine putem.

Și aici avem nevoie de toată susținerea bună și eficientă pe care o putem găsi.
Aici avem nevoie de oameni pozitivi în jurul nostru și de cineva care să știe prin ce trecem
și să nu ne înfricoșeze, dar mai ales, să nu se blocheze întregul proces.
Mulți medici nu știu nimic despre acest proces natural al detoxifierii.

Iar majoritatea măsurilor medicale moderne sunt destinate a bloca acest proces.
Pentru că simptomele sunt etichetate drept „boli” și sunt tratate cu substanțe chimice ce
blochează exprimarea lor.

Un medic are nevoie de multă experiență profesională practică, nu doar de cunoștințe

temeinice din cărți. Orice medic tânăr este doar un bun teoretician și un prost aplicant
practic al realei științe a vindecării. Doar zeci de ani de experiențe te învață să apreciezi
corpul omenesc, să-l înțelegi cu adevărat și să-l tratezi cu respectul pe care îl merită.
Îți recomand, dragă cititorule, să fii atent la Jungla sistemului medical, care prezintă multe
dificultăți de parcurgere, la fel ca și Jungla detoxifierii. Fii treaz, prezent, cu ochii deschiși
și evaluează la fiecare pas unde să mergi și unde să închizi uși. Înveți continuu să ai grijă de
tine și permiți corpului să te ghideze la fiecare pas.
Unul dintre darurile sau „efectele secundare” ale detoxifierii este înțelegerea mai bună
a corpului în care te afli. Dacă tu nu știi ce poate și ce știe corpul tău, ce dorește și ce
nu dorește, ce îi face bine și ce îi face rău, dacă tu nu cunoști „mașina” biologică în care
călătorești pe Pământ, câțiva zeci de ani, cine să o poată face?
Să nu te iluzionezi că medicii, care au ceva cunoaștere despre corpul fizic, intenționează să

te ajute să te vindeci. Sistemul de sănătate există numai dacă oamenii sunt bolnavi. Dacă
toți s-ar vindeca, n-ar mai exista justificarea existenței spitalelor, farmaciilor, laboratoarelor
și tuturor investigațiilor super-tehnologizate. Medicii vor interveni în situații limită și cu
știința lor, nu te vor lăsa să mori. Dar să speri că te vor susține cu răbdare în procesul de
vindecare, înseamnă să fii naiv. Dacă tu nu înveți să ai grijă de tine și îți pui speranțele în
sisteme, înseamnă că până la această oră nu ai înțeles prea clar cum funcționează lumea în
care suntem împreună.
Detoxifierea te va ajuta să-ți eliberezi zona capului de mucus, pentru că în cap este
acumulată o cantitate apreciabilă de acizi, care ne blochează creierul și viziunea clară
asupra vieții.Și detoxifierea te va face mai responsabil pentru propriul corp și mai
încrezător în propriile abilități (mentale, emoționale și fizice).
Aplicarea acestor trei chei importante în detoxifiere îți oferă avans semnificativ, cu sau fără
susținere profesională. În cursul procesului, dezvoltăm în noi darurile noastre cele mai de
preț: puterea interioară și acumularea de energie.
În finalul discuției despre detoxifiere, te las, cititorule, să parcurgi Cheile de putere

interioară ale procesului de detoxifiere:

Răbdarea (suntem activi dar răbdători, în fiecare moment

al procesului)
Calibrarea așteptărilor (fără supra și sub-estimări)

Toleranța la greșeli și eșecuri (acceptarea lecțiilor
așa cum vin)
Asumarea responsabilității pentru propriile decizii și

propriile acțiuni
Adaptabilitatea și ajustarea pe parcurs (flexibilitatea

interioară)
Perseverența (disponibilitatea de a continua drumul, în

orice moment)
Cumpătarea (folosirea cu economie a tuturor resurselor

disponibile)
Rezistența și stabilitatea (cu fiecare reușită, ne

creștem baza de sprijin)
Folosirea instrumentelor de ajutor (Jurnal de detox,

Produse naturale de susținere rinichi/ficat)
Căutarea ghidajului și îndrumării (cărți, informații pe

Net, consultații directe, participare la Webinarii și
Ateliere)
Antrenarea voinței și auto-controlului
Motivația și recunoașterea darurilor de energie ale

Vieții

Așa cum descoperi, cititorule, nu sunt doar atribute ale minții, cât mai ales, părți ale
comportamentului uman tip adult.
Aceste chei se dezvoltă natural la fiecare dintre noi, odată cu îmbătrânirea.

Fiecare zi și fiecare an care trece ne aduce validări importante.
Cheile detoxifierii sunt unele dintre cele mai importante ancore mentale, de care ne vom
sustine pentru a ieși din capcane sau pentru a evita sa cădem in ele.
Începerea, încrederea în puterea

interioară și perseverența sunt chei
importante ale detoxifierii, dar și
atribute cheie pentru secretul unei vieți
calitative.
Dacă ar fi să trecem dincolo de cuvintele

folosite pentru descrierea CHEILOR
detoxifierii și vrem să vorbim simplu
despre proces, putem să o facem.
Orice proces complex (inclusiv

detoxifierea) devine simplu când este descompus în părți componente și soluționat pas cu
pas.
Procesul de detoxifiere înseamnă începere, derulare, calibrare, ajustare, perseverare și

învățare.
Detoxifierea se face zi după zi, pas cu pas.

Cu fiecare reușită, știm și putem mai multe
Cu fiecare eșec știm și putem mai multe.
Experiențele directe sunt singurele care contează.
Detoxifierea este un proces care ține întreaga viață.

Ajunge să fie încorporat în stilul nostru de viață și devine cel mai important instrument al
stării de sănătate.

“Cheile procesului de vindecare

sau menținere în stare de
sănătate a corpului sunt:
• Detoxifierea continuă (cu

variantele sale, sezonieră și
regenerativă);
• Alimentația ideală pentru
corpul omenesc;
• Accesarea tuturor surselor de
nutriție disponibile omului.”

Capitolul 3 - Alimentația ideală pentru corpul omenesc
Capitolul 3
Alimentația
ideală pentru
corpul omenesc

Alimentația
ideală pentru
corpul omenesc
Iată că am ajuns și la capitolul în care putem să vorbim și despre alimentația potrivită pentru
corpul omenesc. Cred că deja ți-am pus suficient de mult răbdarea la încercare, cititorule,
prezentându-ți atât de în amănunt ceea ce nu este hrană și nutriție pentru corp.
Dacă mâncarea, așa cum o știm, nu ne hrănește, ci de multe ori ne face rău, atunci care este
hrana noastră, ca oameni?
Tot ceea ce ne face să ne simțim plini de energie, tonici, vibranți, dinamici, optimiști,
îndeplinind cu bucurie activitățile alese și participând cu plăcere la relaționări și colaborări
– reprezintă o reală hrană pentru corpul nostru biologic.

Toată viața mâncăm combinat și foarte procesat și dacă nu suntem îndrumați de cineva
competent, putem să nu știm deloc care sunt alimentele ideale pentru corpul omenesc.
Când spun „cineva competent”, desigur că mă refer la corpul tău, cititorule, cel pe care tu îl
înțelegi, îl cunoști, îl respecți și îl asculți.
Detoxifierea cu sucuri și fructe, mai ales perioadele de mono-fruct (consumul unui singur
fruct perioade mai lungi de timp) sau diferite tipuri de postire ne-au permis să putem
experimenta efectele separate, asupra corpurilor feminin și masculin ale diferitelor alimente
(fructe, legume, proteine, carbohidrați) și să înțelegem care dintre acestea oferă cea mai
multă energie și stare de bine. Am simțit cu tot corpul că reala și adevărata alimentație
pentru corpul omenesc sunt fructele, în toate formele și aparențele lor. Fructe ale arborilor,
fructe dulci și fructe ale plantelor, uneori numite și legume (roșii, castraveți, ardei, zuchinni,
dovleci sau pepeni, măsline, avocado etc).
“Fructele sunt Fructele sunt menite de plante să fie consumate de celelalte specii
hrana predilectă, animale. Sunt făcute special să fie atractive și gustoase (chiar
preferată și ideală dacă manipularea genetică și hibridizarea a intervenit intensiv și

la acest nivel).
pentru corpul
uman ce dorește Sunt în măsură ca după 30 de ani de lucru cu dietele și aproape 8
să-și intensifice ani de experiență directă personală, dar și profesională cu fructele,

să confirm ceea ce au făcut și alții înaintea mea.
umanitatea.”
Creierul, ficatul și celulele mele au nevoie de fructe.
Când le consum devin mai blândă, mai liniștită și calmă, mai senină și optimistă, văd soluții
și devin creativă, dar cel mai mult mă bucur de ceea ce este, așa cum este și cum vine.
Acceptarea realității, în felul în care este, a fost cadoul cel mai prețios al dietei preponderent
crude, cu fructe ale pomilor și plantelor.
Am descoperit că dincolo de animalitatea corpului, există trăsături ale umanității, pe care le-
am regăsit la toți cei din jur.
Trăsăturile umane sunt: delicatețea, blândețea și creativitatea, comunicarea și sociabilitatea,

imaginația și materializarea, bucuria, jocul și iubirea. Oamenii care se trezesc și deschid ochii
la realitatea vieții așa cum este, caută și prețuiesc aceste trăsături la semenii lor.

Mi-am făcut un obicei din a le cultiva la mine, pentru că îmi este drag atunci când le întâlnesc
la altcineva. Și pot să remarc cât de rare sunt, când ies în social. Dar cât de mult apreciez
atunci când le găsesc. Ador să mă armonizez cu vibrația unei alte ființe, care dorește ca și
mine, să-și intensifice și valorifice umanitatea.
Fructele m-au ajutat să mă acordez mai bine la mine însămi și la realitatea ființării mele.
Mi-au curățat creierul prefrontal (care mă face om) și mi-au permis să înțeleg conștient și
profund cine sunt, cu adevărat și cum este lumea din jurul meu. Și cel mai mult pe mine m-au
ajutat să am o viziune care să mă mulțumească despre scopul vieții, și mi-au permis să-mi
găsesc misiunea sufletului meu pe pământ.
Ce am învățat despre fructe în ultimii ani?
Așa cum ți-am spus de mai multe ori de când ne-am întâlnit în paginile cărții, cititorule, plantele
ne oferă fructele lor (NU semințele, care sunt destinate multiplicării plantelor) înzestrându-le
cu o pulpă dulce și gustoasă, pentru a fi atractive și ispititoare. Consumând fructe nu afectăm
bunăstarea unei plante (din contră, putem contribui la multiplicarea și răspândirea sa).
Procesul de digestie și absorbție al fructelor este rapid și cu un consum minim de energie.

Un fruct se mestecă ușor, se înghite rapid, trece și mai rapid prin stomac, apoi intestine.
De multe ori am fost martora „ieșirii” după 4-6 ore a unui fruct, pe partea de rect a tubului
digestiv. Tranzitarea întregului tub digestiv uman de către fructe este rapidă și eficientă.
Nu există constipație atunci când consumi fructe. Decât dacă le combini nefericit cu alte
alimente (cerealele cu fructe sunt combinații nefericite, ce merită menționate aici) sau
le consumi după o masă de carne sau lactate. Atunci fructele rămân în stomac, pentru că
drumul prin tubul digestiv este blocat de alte alimente, care stau timp îndelungat acolo,
pentru prelucrare, declanșând fermentația. Produc gaze, balonări și mari neplăceri.
Oamenii care încep masa de dimineață cu proteine, grăsimi, zaharuri (șuncă, ouă, omletă,
pâine cu unt și gem, cornuri sau brioșe), nu mai pot consuma fructe. Orice consumă, le
produce disconfort și stare de rău. De aceea, vor decide rapid că „fructele le fac rău”.
Anthony William descrie pe larg efectele și reacțiile oamenilor la consumul de fructe, precum
și opiniile oamenilor de știință despre fructe – în cartea Medium medical, dar și în restul
cărților din această serie. Îțirecomand în acest moment îndeosebi cartea lui „Alimente care
îți pot schimba viața”.

Întorcându-ne la efectele benefice ale fructelor asupra corpului, am aflat în mod direct, prin
propria experiență faptul că organismul consumă foarte puțină energie pentru digestia,
absorbția și eliminarea fructelor. În același timp, el beneficiază de aportul salutar de fructoză
și glucoză de cea mai bună calitate, pentru ficat, creier și metabolism.
Nu de puține ori, după o masă de fructe (1-2 fructe, bine coapte, bine mestecate, uneori chiar
culese proaspăt din copac) m-am simțit atât de bine, de sătulă, de energizată și de fericită, că
îmi venea să cânt, să dansez și să îmbrățișez pe oricine (am îmbrățișat de multe ori copacii,
pentru că ei erau martorii bucuriei și vibrației de bine în care mă aflam). S-a repetat de atât
de multe ori această asociere între consumul de fructe bune și starea de vibrație a bucuriei
și fericirii (fără niciun alt motiv mental evident) încât nu mai pot să o neglijez sau să o ignor.
Apoi am descoperit și la pacienții cu care am lucrat același tip de experiențe. Le-am încurajat
continuu, chiar și la persoane cu diabet sau afectiuni hepatice. La toți, consumul moderat
și bine chibzuit al fructelor, mai ales în prima parte a zilei, a determinat o îmbunătătire
semnificativă a calității energiei lor. Fără să afecteze în vreun fel negativ (dimpotrivă) glicemia
sau alte constante ale sângelui.
Am mai aflat prin proprie experiență faptul că fructele susțin procesul natural de curățenie și
detoxifiere al intestinelor și rinichilor. În prima parte a vieții în care constipația a fost „nota
de plată” a viețuirii în căminele studențești, am învățat un truc ce a funcționat mulți ani de
zile: dacă mâncam un măr dimineața, pe stomacul gol, pe îndelete și bine mestecat, reușeam
să am rapid scaun.
Ulterior, când alimentația pe bază de fructe a devenit normalul și naturalul zilei, am realizat
cum fructele au o eficiență incredibilă în golirea intestinelor și vezicii urinare. Cu această
ocazie, am învățat și să fiu precaută, mai ales dacă programul zilnic presupunea activități
cu oamenii sau călătorii îndelungate. Datorită fructelor am învățat să introduc postirea
alternativă (intermitentă) pentru atunci când doresc să am autonomie, și să nu trebuiască să
merg la baie din oră în oră.
Toți cei care au învățat să consume fructe în prima parte a zilei observă regularizarea
eliminărilor intestinale (scaune mai frecvente, urinări dese). Constipația este imposibilă la
consumatorii de fructe, dacă aceștia respectă regulile de bază (fructe dimineața, pe stomacul
gol, niciodată combinate cu alte alimente gen cereale, proteine sau grăsimi).

Fructele pot fi consumate în combinație cu legumele, la blend-uri, smoothie-uri și sucuri, în

măsura în care fiecare organism acceptă aceste tipuri de combinații. Doar prin testare directă,
o persoană își poate identifica acele combinații care să fie favorabile fiecărui corp în parte.
Fructele s-au dovedit a fi atât pentru mine personal, cât și pentru majoritatea pacienților
mei, alimentele ideale. Cu alte cuvinte, fructele oferă combustibilul optim corpului (fructoza/
glucoza) și asigură eliminarea eficientă a reziduurilor (scaun/urinare). Când sistemul este
hrănit și curățat optim, energia disponibilă este bună. Oamenii care introduc fructele în dieta
lor în prima parte a zilei observă în 2-3 luni următoarele efecte:
• Stare de vitalitate, dinamică, energie

chiar de la primele ore ale dimineții
• Mai mult timp și energie pentru
activitățile ce trebuie desfășurate
• Stare de bucurie și voioșie, senzație
asemănătoare stării de „chef de joacă”
din copilărie
• Claritate mentală și limpezime a viziunii
• Observarea rapidă a conexiunilor și
rapiditatea asocierilor (se produc multe
„aha”-uri)
• Abilitatea rapidă de decizie și evaluare a opțiunilor existente
• Eficiență și creativitate, în tot ceea ce întreprind.
• Ajustare și schimbare rapidă a drumului;
Nu este foarte greu pentru oricine să valideze constatările de mai sus.
Începe ziua cu micul dejun din fresh-uri și/sau sucuri de fructe, cu apă cu lămâie sau fresh
de portocală, sau cu blend (smoothie) din fructe. Și până în ora prânzului (la 12.30-13.30) nu
consuma altceva decât fructe. Ca atare, simple, sau salate de fructe.
Și observa.
Diversitatea fructelor lumii este extraordinară, după cum discutam și în cartea „Bucătăria lui
Dumnezeu” (ebook, www.centrulnatura.ro).

În România, clima temperată permite cultivarea unei palete relativ restrânse de fructe,
majoritatea lor fiind semi-acide și apoase.
Fructele zonei temperate

Plantele cu fructe din țara noastră aparțin majoritar familiei Rosacea – o familie botanică
din care amintim merele, perele, prune, caise, piersici, gutui, corcodușe, cireșe, vișine dar și
căpșunele, fragii, zmeura, murele, măceșele, păducele, precum și alte fructe precum agrișele,
porumbacele, coarnele, cătina, afinele și altele. Și să nu uităm strugurii (de toate soiurile,
albi, roșii, negri, roze), sau Cucurbitaceele (pepenii roșii și galbeni, cantalupi sau Honey dew).
Fructele exotice
Dacă asociem acestei palete relativ limitate
de fructe locale toate celelalte fructe de
import, atunci vom descoperi că lumea se
deschide larg și corpul nostru devine fericit.
Fructele exotice încep să găsească drum către

magazinele noastre și suntem foarte fericiți
de prezența portocalelor și altor citrice (grefe,
pomelo, mandarine, clementine, kumkuat și
altele).
Dar ne bucură și restul de fructe exotice,

mai cunoscute fiind bananele, ananasul, rodiile, avocado, mango, curmalele, smochinele,
papaya dar și cele mai puțin cunoscute și sezoniere precum kaki (persimon), litchy (lișe),
physalis, pittaya (fructul dragonului), granadillas, fructul pasiunii, tamarind, fructul stea
și foarte recent, cherimoya, mangustani, rambutani, fructul Jack, poate în curând logoni,
sapote ori durianul.
În lume sunt zeci de fructe interesante, cu gusturi surprinzătoare și arome din cele mai
neobișnuite. Căutarea și testarea lor este o aventură ce merită călătoriile în jurul globului.
Gastronomia celor mai multe dintre țările asiatice sau americane este la fel de dezastruoasă
precum cea românească: plină de amestecuri și substanțe chimice.
Starea fizică și emoțională a oamenilor lumii este aceeași peste tot: o stare proastă.

Oamenii sunt dezenergizați, înfricoșați și mai ales, agresivi sau depresivi.
Fructele pot rezolva aceste stări vibraționale joase.

Ele reprezintă cheia și soluția pentru cei mai
mulți dintre oameni.
Alături de fructele arborilor și plantelor care au

gust dulce, există și fructele cu gust sărat/acrișor
sau amidonos și pe care noi le considerăm de
multe ori legume.
Fructele „legume”
În această categorie putem avea Solanaceele,
precum roșiile (pătlăgelele), ardeii, gogoșarii,
vinetele, dar și Cucurbitaceele, precum
castraveții, zucchini, dar și dovleacul.
Tot ca și fructe, noi putem să consumăm inflorescențele unor plante din familia Crucifere,
precum varza, conopida, brocolli, sparanghelul și anghinarea.
Modul în care se consumă fructele este foarte variat, și imaginația / creativitatea umană le
poate ajusta și așeza în feluri infinite.
Imaginația artizanilor din Asia și America de sud a dus la apariția artei de aranjament a
fructelor, a sculpturilor din fructe sau a diferitelor combinații tip salate și blend-uri de fructe.
La o masă festivă, zona în care există fructe este cea mai colorată și veselă din toată expoziția.
Pregătirea meselor cu fructe și legume-fructe este o bucurie a tuturor simțurilor, pentru că

mirosurile și sunetele, senzațiile tactile și vizuale se împletesc într-o tapiserie complexă.
De multe ori, fructele și legumele fructe necesită adaosuri de la alte plante, pentru a face
experiențele cu adevărat memorabile.
Și atunci, putem recurge la mirodenii sau plante aromatice.

Mirodeniile
Alături de felurile de mâncare ce pot fi create pornind de la toate felurile de fructe descrise
mai sus își au locul și plantele aromatice, numite și mirodenii. Ele pot înlocui cu mult succes
„sarea, piperul, uleiul, oțetul, maioneza, muștarul și ketchup-ul”.
Dacă dorim, putem să obținem produse asemănătoare cu acestea, folosind combinații

creative din plantele aromatice.
Ideea generală este să învățăm să ne bucurăm de aromele surprinzătoare, variate, multiple

ale acestor „uleiuri esențiale naturale”, în dozele mici, delicate, economice necesare strict
asezonării unor preparate.
Avem de ales între multe arome disponibile și doar o vizită personală la un raion de mirodenii
dintr-un magazin naturist sau chiar supermarket vă poate ajuta să vă faceți o idee despre
disponibilitatea lor.
Ulterior, dacă aveți deschiderea și posibilitatea, puteți să le cultivați (chiar și într-o jardinieră
în balcon) sau să le căutați în Natură și să le culegeți în stare proaspătă, de câte ori reușiți.
Am învățat și continui să învăț despre aromele extraordinare ale plantelor și vă recomand

câțiva dintre prietenii dragi pe care mi i-am făcut în ultimii ani: măghiran, oregano, coriandru,
chimen, cimbru, tarhon, ienibahar, boia dulce, schinduf, curcuma (turmaric), ghimbir, fenicul,
anason, salvie, sumac, negrilică, aspargic (chives) și multe altele.

Pentru a recapitula ceea ce am prezentat mai sus, am să reiau doar ideea principală:
Alimentația potrivită pentru corpul uman, în vederea conservării și sporirii umanității

sale, este reprezentată de fructe, legume și mirodenii, adică de vegetale.
Pentru tine, cititorule, uimirea este în acest moment deplină.

Posibil ca sprâncenele tale să fie ridicate.
Și să te gândești:
„Se poate trăi doar cu fructe, câteva legume și mirodenii?”

Cum rămâne cu energia, cu vitalitatea, cu posibilitatea de a avea activități diverse de dimineață
până seară?
Cum rămâne cu proteinele, glucidele, lipidele?
Dar cu teoria caloriilor, care spune că avem nevoie de minim 2000-2500 calorii pe zi?
Cum rămâne cu lipsurile ori carențele de minerale, vitamine, enzime și alți nutrienți?”
Aceste întrebări și multe altele au apărut cu siguranță și la tine, după ce ai citit ceea ce am
scris mai înainte. Sunt îndreptățite, întrucât medicina oficială reușește cu succes să prezinte
teoriile sale îndrăgite drept adevăruri absolute. Dacă ne întoarcem în urmă cu 40-50 de ani,
descoperim că multe dintre aceste teorii abia își bâjbâiau drumul către conștiența colectivă.
Iar în prezent, fiind atât de repetate, s-au transformat în norme și chiar convingeri, pentru
mulți dintre noi.
De la Nicolo Machiavelli, cu iluminatoarea sa carte „Principele”, în care se prezintă principiile

generale ale manipulării, știm că dacă o premiză falsă este repetată suficient de frecvent,
devine acceptată drept adevăr. Așa s-a întâmplat cu comunismul, cu fascismul, cu sclavia,
cu industrializarea, cu mișcările religioase și multe alte aberații sociale. Au fost prezentate
frecvent, repetate până la saturație și au devenit concepte acceptate de majoritatea oamenilor.
Saturația este cuvântul cheie.

Tot ce se repetă frecvent, până la saturație, devine realitate. În alimentație, acest principiu
este mai ușor de observat decât oriunde altundeva în viețile noastre. Dacă ai puțină curiozitate
exploratorie, cititorule, poți să lași deoparte cuvântul scris și să începi să vezi ce-ți spune
corpul tău. Profită de soarele verii și de fructele care ne răsfață cu aromele și culorile intense
și testează. Îndepărtează unele alimente și permite-le altora să aibă loc în meniul tău zilnic.
Și observă corpul.

Explicații teoretice la toate întrebările puse ai în cele mai multe dintre cărțile, articolele și
pliantele (e-informații) de pe www.centrulnatura.ro
Consumă fructe, legume, mirodenii în mod regulat. Așa cum o

“Teoria satisface faci cu alte categorii de alimente. Să nu-ți lipsească fructele din
mintea curioasă alimentație, schimbându-le odată cu schimbarea anotimpurilor
și disponibilitatea lor.
și căutătoare. Dar
reala cunoaștere Folosește creativitatea pentru a le combina în modurile cele mai
potrivite pentru corpul tău și preferințele sale.
vine doar din
validarea practică.” Dar mai ales, ieși în Natură și apropie-te de vibrația viului, a vieții
care pulsează în arbori, în plante și în verdele din jur.
Și observă-ți corpul, observă-ți reacțiile.
Obține singur răspunsurile la întrebările pe care le ai.

Nu le mai pune altcuiva.
Experiența altei persoane este doar o poveste pentru tine.
Realitatea ta este doar ceea ce trăiești tu direct, prin corpul și simțurile tale.
Nu accepta pentru tine decât răspunsurile pe care le validezi singur.
Poți primi ghidare, dar nu poți primi cunoaștere.
Aceasta se obține doar trăind.
Este posibil?
Ultimul set de întrebări la care ai de răspuns

este: ”Pot oare să mă schimb, să-mi modific
gândirea, emoțiile și comportamentul, pentru
a deveni varianta mea mai bună?
Sunt în stare să depășesc obiceiurile proaste

învățate de la părinți și starea interioară de
victimă?
Găsesc eu puterea interioară să mă transform?”

Răspunsul este: dacă vrei, da, poți orice.

Cum?
Pas cu pas, gând cu gând, emoție cu emoție, zi după zi.
Înțelepții lumii spun că sunt trei condiții esențiale pentru orice schimbare.
Dacă le îndeplinești, orice se poate transforma.
1) Intenția - Intenționezi schimbarea. Intenția este o forță uriașă care ne stă la dispoziție.
Pentru a o accesa spui cu voce tare ce ai de gând. Formulezi intenția clar, simplu, răspicat și
o anunți lumii. Ți-o anunți ție și celorlalți.
2) Acțiunea - Muncești zilnic, studiind harta drumului și confruntându-te cu dificultățile

de pe teren. Ești impecabil în fiecare acțiune și nu trece o zi fără să faci eforturi de aplicare.
Nu stai să aștepți să pice din cer putința și abilitățile. Ci le construiești gând cu gând.
3) Detașarea de rezultate - Te detașezi complet de ideea de succces sau eșec. Lucrezi

fără să te agăți de rezultatul final, care nu stă în puterea nimănui. Tot ce avem este acțiunea
impecabilă. Rezultatul depinde de prea mulți alți factori, să fie în puterea noastră.
Dieta fructariană sau detoxifierea pot fi implementate în viața

zilnică prin perseverență și strădanie zilnică. Ca orice proces de
“Intenția,
schimbare, necesită focalizare și implicare. Așteptarea gratificării
imediate, capcana succesului ușor (despre care vorbim în curând) nu Acțiunea și
susține transformarea. De aceea, beneficiile unei astfel de schimbări Detașarea
interioare sunt apreciate doar de adulți, de cei care înțeleg viziunea
de rezultate
lumii dincolo de recompense și pedepse.
sunt condițiile
Ne vom opri aici în discuția despre alimentația optimă pentru ființa esențiale pentru
umană. reușita oricărei
Este un capitol mult mai scurt decât primul, în care vorbim despre
transformări.”
alimentele care nu sunt hrană pentru corpul omenesc. Pentru că
variantele real utile și folositoare pentru om sunt puține. Și extrem de simple.

Îți ofer fructele propriei mele experiențe, dragă cititorule, doar pentru inspirație. Am scris
multe despre fructe și celelalte alimente în cărțile „Pur și simplu...vindecare”, Sănătate
5D”, „Rețete în dieta de detoxifiere”, dar mai ales în „Bucătăria lui Dumnezeu” (de pe www.
centrulnatural.ro/ebooks).
Îți recomand, așa cum am făcut și în capitolul de detoxifiere, să testezi personal.
Vei supune corpul fizic la încercări prin care îți poți revendica întreaga cunoaștere drept proprie
experiență.
Orice preluăm din lumea în care trăim, rămâne al nostru doar dacă îl revendicăm, îl personalizăm
și îl facem „al nostru”.
Cuvintele, convingerile despre viață, o parte din obiectele pe care le posedăm în cursul vieții,
relațiile semnificative și alimentația reprezintă lumea exterioară, intrată în corpul nostru
prelucrată și revendicată. Prin personalizare, o facem „a noastră” și astfel oferim contribuția
noastră la creșterea conștienței pe pământ.
Testează. Observă. Simte. Și ia-ți propriile decizii, informate și experimentate.

“Fructele plantelor,
legumele fructe și
mirodeniile reprezintă
alimentele cu care
organismul uman se
simte acordat cel mai
armonios. Când ele sunt
preponderent prezente în
alimentație, umanitatea
interioară se exprimă
natural și plenar.”

Capitolul 4 - Alimentație pentru situații speciale
Capitolul 4
Alimentație
pentru situații
speciale

Alimentație
pentru situații
speciale
Alimentația și detoxifierea reprezintă subiecte importante în diferite momente speciale

ale vieții: la început de drum, în sarcină, la finalul vieții sau atunci când există solicitări
suplimentare ale corpului. De aceea am ales o prezentare separată despre alimentația copiilor,
a femeilor însărcinate, a vârstnicilor, a celor bolnavi sau a persoanelor aflate în situații de
stres și suprasolicitare. Fiecare circumstanță diferită necesită o altă ajustare a hranei.
Regulile descoperite în decursul experienței mele personale sunt destul de clare. Pentru
organismul uman, indiferent de vârstă și situație, fructele, legumele fructe și mirodeniile vor
rămâne acele alimente care aduc beneficiul maxim, de fiecare dată. Totuși pot să fie necesare
adăugiri sau calibrări, schimbări au ajustări temporare.
Să prezentăm în acest capitol mai multe informații despre aceste situații speciale.

Alimentația la copii
Una dintre primele întrebări pe care o primesc de la femei care sunt mame, în momentul în
care le prezint, pe scurt, realitatea alimentației, este: și ce facem cu copiii?
Inclusiv pentru mine, acest capitol al nutriției copiilor a fost o mare dilemă. Medicul din
mine avea deja formația mentală a Școlii de medicină, cu „teoria lipide, proteine, glucide”
de care am amintit deja. Plus că foarte devreme în practica mea medicală m-am confruntat
cu suferința masivă a corpurilor copiilor (la fel cum în propria mea copilărie, am trecut
prin coșmaruri de durere și suferință), fără a realiza că totul se
întâmplă datorită alimentației pe care o aveam.
“Bucătăria unei femei
Îmi este foarte greu să-i spun unei mame că-și îmbolnăvește
devine un fel de vatră
copilul dându-i de mâncare. Și nu doar copilul. Se îmbolnăvește de vrăjitorie, din
pe sine și-și slăbește și soțul. care poate să iasă
Cum poți să spui asta unei mame obosite, muncite, epuizate,
elixiruri pentru viață,
care se străduie să dovedească tuturor că este cea mai bună sau rețete pentru
crescătoare de copii? îmbolnăvire.”
Cum poți transmite acest mesaj: „Draga mea, tu singură îți
îmbolnăvești copiii, cu propria mână, cu necunoașterea și ignoranța ta.”
Cum poți să-i spui fără să produci suferință, rezistență, revoltă sau împotrivire?
Aici este lecția și lupta vieții mele. Și implicit,

slăbiciunea mea, pentru că am avut mari
dificultăți ca și mamă, să-mi hrănesc copilul
(ce s-a confruntat cu obezitate și hipotiroidie,
în mare parte, datorită mie).
Cooperarea între doi oameni se face

eficient atunci când slăbiciunile unuia sunt
compensate de puterile celuilalt. Și când
cei doi sunt onești, își cunosc și recunosc
slăbiciunile și puterile, și le pun laolaltă
pentru sinergia în cuplu.

Acest lucru s-a petrecut în parteneriatul meu cu Cristela Georgescu, pe care o cunosc personal
de la școala generală, adică de când amândouă eram niște fetițe. Drumurile noastre s-au
despărțit și ne-am dezvoltat fiecare separat, ca adulți și ulterior ne-am reîntâlnit și ne-am
re-evaluat devenirea ca personalități.
Am descoperit că fiecare are posibilități, dar și slăbiciuni. Și lucrând împreună, reușim să

colaborăm frumos. Tocmai pentru că slăbiciunile uneia sunt susținute de puterile celeilalte.
Cristela este împuternicită mult pe capitolul „alimentația copiilor”, întrucât face față cu brio
creșterii a doi băieți, acum de vârsta pubertății. Ea a trecut prin provocări și dificultăți care
au învățat-o și au crescut-o.
În cartea sa „Diversificarea...pur și simplu”, pe care o consider cu onestitate cea mai bună și

documentată carte despre alimentația copiilor care există pe piața de carte românească (și
chiar internațională), Cristela se ocupă detaliat de hrana copiilor, începând cu alăptarea și
apoi cu trecerea delicată și treptată spre hrana tip adult.
Deși sunt apărute înainte de „Diversificarea” seria de cărți „Simplu” – cu rețete pentru copii,
făcute împreună cu copii săi sunt la fel de inspiratoare în domeniul alimentației copiilor, mai
ales la trecerea între alimentația combinată, cu de toate, și hrana foarte simplă cu fructele
(atunci când acestea nu a fost aleasă chiar de la începutul vieții).
Noi oamenii, suntem făpturi ale obișnuinței. Odată ce ne-am familiarizat

cu ceva, nu schimbăm cu ușurință acel ceva. Pentru că schimbările
“Copiii se necesită energie și disconfort. Suntem comozi și de ce să nu recunoaștem,
în mod natural suntem leneși.
obișnuiesc cu
Pentru copii, ca și pentru adulți, alimentația de bază sunt fructele. Dar
orice îi învață pentru că fiecare pui de om este unic, va trebui să descoperim pas cu
mama lor. ” pas ce anume din multitudinea de fructe îi place mai mult, îi priește, îi
susține cel mai bine corpul și îl ajută să-și mențină starea de sănătate
optimă.
Citiți cărțile Cristelei și urmăriți-o pe canalele ei de media. Este experta numărul 1 din România
în nutriția copiilor și informațiile sale sunt neprețuite.

Alimentația pentru vârstnici
În ceea ce privește vârstnicii, regulile sunt asemănătoare cu cele de la copiii. Dacă la copii, tubul
digestiv și întregul corp sunt imature, incomplet dezvoltate și trebuie precauție și răbdare în
introducerea treptată a alimentelor potrivite, la vârstnici, gradul de toxicitate al corpului
este atât de mare, încât singurele variante pe care aceștia le mai
primesc sunt cele fluide: sucuri, blend-uri, supe, ceaiuri, piure-uri.
Lipsa dinților și dificultățile de digestie ne fac să preferăm pentru “Este o paralelă
ambele categorii variantele prelucrate și fluide. Vom descoperi că
blendurile sau smoothie-urile, alături de supe și sucurile fresh, între hrana pentru
sunt cele care asigură o nutriție optimă. Ele pot fi asemănate unor
perfuzii care mențin constante nivelul de glucoză și de săruri din
copii și cea pentru
organism (fără a încărca inutil tractul digestiv cu reziduuri și fibre vârstnici.”
în exces).
O să mă întrebi, dragă cititorule, dacă am găsit vârstnici care și-au schimbat dieta și au putut
simți beneficiul detoxifierii prin dietă, așa cum l-am descris în capitolul 2, în viața lor actuală?
Și am să-ți răspund că da, am destule exemple de oameni în vârstă de 70 - 80 de ani, care au
introdus fructele în alimentația lor, au scos lactatele și făinoasele (sau le-au redus mult) și
au constatat beneficiile.
Am privilegiul să trăiesc alături de două mame vârstnice. Mama mea, de aproape 80 de ani
și mama soacră, care are 82 de ani. Două doamne sănătoase, elegante, viguroase, prezente
mental, ce-și fac singure menajul și își mențin corpul fizic într-o stare bună. Ele reprezintă o
prezență plăcută și o companie agreabilă în orice moment.
Mama soacră a descoperit cum datorită fructelor de dimineața, a scăpat de o constipație

cronică, ce a urmărit-o peste 60 de ani. În prezent, nu mai poate începe dimineața fără blend-
ul de banană, măr și kiwi, sau banană, pară și kiwi, pe care îl consideră ”medicamentul favorit”
al intestinului puturos. Seninătatea și liniștea sa mentală se datorează mult fructelor, care au
susținut-o atât fizic, cât și emoțional.
Mama mea adoră fructele, toată viața le-a consumat și de la ea am învățat să nu-mi lipsească
în dietă. Mare parte din vivacitatea și energia mamei este datorată fructelor (mama face
săptămânal ore de Pilates, cot la cot cu femei tinere și adolescente; periodic merge în excursii,
adoră concertele și spectacolele și nu refuză niciodată ocazia de a dansa și cânta).

Am cunoscut multe alte persoane vârstnice care s-au schimbat fundamental după introducerea
fructelor. Au pierdut din greutatea excedentară, au devenit active și dinamice, s-au reîntors
la Natură și au recăpătat abilitățile artistice ce fuseseră parțial blocate. Atât la copii, cât
și la vârstnici, dozele trebuie ajustate la efortul și mobilitatea (activitățile fizice) posibile.
Cantitățile prea mari, comparativ cu nevoile reale, încarcă inutil ficatul și rinichii. Sunt copii,
adulți și vârstnici care au nevoie de foarte puțin, cantitativ, chiar 300-500 ml (sau grame)
de hrană sau lichide pe unele zile. Alte persoane necesită cantități mai mari, sau uneori,
cantități variabile (zile cu mai mult, zile cu mai puțin). Alimentația se ajustează individual,
atât la copii, cât și la vârstnici. Dar tot fructele reprezintă baza și alimentele care mențin
sistemele fizice în starea optimă.
Alimentația cu fructe este varianta optimă și pentru vârstnici. Dar numai dacă aceștia o
acceptă, o integrează cu ușurință în obișnuințele lor și sunt deja antrenați să lupte pentru
viața lor. Dacă valoarea vieții este mai mare decât poftele și plăcerile corporale, vârstnicii pot
beneficia foarte mult de consumul de fructe.
La vârstnici pot fi probleme mari legate de obișnuințele lor de o viață. Chiar dacă știu că
anumite alimente le fac rău, le declanșează crize dureroase, îi blochează sau îi paralizează, ei
insistă să consume acele alimente pentru că mintea lor s-a legat strâns de ele.
Așa cum spunea și Anthony William, alimentele devin o parte a identității oamenilor.
A le cere să renunțe la pâine sau lactate, la carne sau dulciuri este ca și cum le-am cere să
renunțe la o parte din ei înșiși, din viața lor așa cum au cunoscut-o până în acel moment.
Am cunoscut foarte mulți vârstnici ce au preferat să moară în chinuri indescriptibile decât să

schimbe obiceiurile de o viață.
Am fost martora unor scene incredibile: oameni vârstnici, cândva inteligenți și puternici,
ajunși pe patul de boală cu neputința mișcării și complet dependenți de ceilalți, cereau să
consume băuturi alcoolice sau dulciuri, pentru amorțirea emoțiilor și gândurilor neplăcute.
Oamenii nu se schimbă pentru că se îmbolnăvesc.

Procesul de transformare interioară, de înțelepțire și schimbare reală este de lungă durată, se
face doar dacă persoana dorește și implică multă strădanie, implicit multe erori și suferințe.

Alimentația la adolescenți
La adolescenți, nevoile corpului sunt tot de fructe. Teoretic.

Adolescența este perioada vieții în care se explorează aventuros lumea și viața.
Adolescenții au de echilibrat starea de acidoza interioară indusă de sexualitate (hormonii
masculini, testosteronul și variantele sale, dar și hormonii feminini – estrogenii și
progesteronul – au o acțiune acidă asupra întregului organism).
Dacă acidoza hormonală se suprapune peste o acidoză limfatică

“Adolescentul are indusă de alimentația cu categoriile din capitolul 1 (care nu sunt
în interiorul lui o hrană pentru corpul omenesc și induc stări de acidoză limfatică)
atunci vom avea combinații explozive.
bombă atomică
acidă, care se Consumul de fructe, din copilărie asigură o bază sănătoasă pentru
poate declanșa la adolescență și o trecere mai ușoară către provocările tip adult.
cel mai mic stimul

Am urmărit câțiva copii fructarieni cum au evoluat în adolescență,
emoțional, mental dar pentru că nu am experiență directă și nici expertiză, las acest
sau fizic.” subiect doar ușor atins, pentru a permite să fie umplut pe măsură
ce se acumulează alte dovezi.
Ceea ce știu, din propriul corp și de la adolescența dificilă a fiicei mele este că alimentația
cu „de toate” din capitolul 1 nu asigură deloc o stare bună fizică, emoțională, mentală sau
un comportament plăcut adolescentului. De multe ori, am surprins un miros de acetonă din
gura fiicei mele. Și mă tot întrebam ce se întâmplă, se droghează sau ce? Nu mi-a trecut prin
cap că cetoza din corp era atât de avansată, deși semnalele au fost clare. Când a trebuit să
iau măsuri de susținere a corpului meu și al ei, am orbecăit ani de zile prin diete diferite, prin
încercări de însănătoșire și prin eșecuri nenumărate în a ajuta corpurile noastre în suferință.
Adolescenții au nevoie de fructe pentru că le hrănesc creierul, ajută memoria, atenția și

concentrarea și le dau stare de bine, de tonus și de bucurie. Și ei realmente au nevoie de
toate aceste beneficii oferite de fructe. Singura problemă este că adolescenții au o doză
suplimentară de lene și lehamite (corpul consumă multă energie cu procesul de creștere și
ajustare hormonală). Așa că au nevoie de multă susținere să poată consuma fructele: acestea
trebuie curățate, tăiate, puse pe o farfurie și cu scobitoarea în ele - să poată fi doar apucate
și puse în gură.

Dacă părinții sunt dispuși să facă acest efort pentru a-i susține în hrănirea zilnică, chiar
dacă la început adolescenții mai protestează, cei mai mulți ajung să consume fructe. Gustul
fructelor este irezistibil. Dar și lenea este mare. Iar foamea (de fapt hipoglicemia) vine foarte
des când se lucrează intensiv la computer și ecrane.
Nu vă supărați dacă zile întregi fructele se oxidează pe o farfurie. Puneți-le către seară într-
un blend și le consumați dv, părinții, a doua zi dimineață. Cu răbdare și perseverență, luați-o
de la capăt a doua zi dimineață, și continuați să prezentați fructele adolescenților. Zi după
zi, curățați și consumați fructe, mai ales în prima parte a zilei. Și desigur, consumați fructe,
dimineața, pentru a reprezenta un model și un reper pentru adolescentul care crește și caută
în jurul său modele.
În adolescență, normalul de comportament este revolta și împotrivirea la tot ce înseamnă

reguli. Dacă vom încerca să impunem adolescenților orice, dar realmente orice, chiar și ceva
benefic pentru ei, vor refuza doar pentru că nu suportă „regulile” și „impunerile”.
Cu ei, jocul trece prin tehnica de „strategie”. Întocmai descrisă în Jocurile de strategie din
computere, care îi fascinează atât de mult.O cheie importantă pentru părinții de adolescenții
o constituie Jocurile pe computer pe care aceștia îi joacă. Dacă vrei să înțelegeți mai multe
despre copii voștri cu vârsta între 14 și 21 ani, jucați măcar de câteva ori unul dintre jocurile
lor favorite pe computer. Și veți descoperi cât de buni sunt pe strategie și manipulare.
Ce credeți că fac ei jucându-se? Se antrenează pentru viața reală.

Și care sunt primii „inamici” cu care aplică ceea ce învață în jocuri? Desigur, părinții lor.
Așa că, alimentația la adolescenți, indiferent că este vorba despre echilibrarea stării lor de
sănătate sau detoxifiere, are nevoie să treacă prin etape de strategie mai bine plănuite decât
în jocurile computerizate. Motivația schimbărilor la adolescenți se va lega mereu de aspectul
fizic și de apartenența la grup („sunt și eu la fel ca ei”).
Dacă fructele îi ajută să arate mai bine și să fie acceptați mai ușor de ceilalți, vor accepta oferta
fără conflict și rezistență. Aici părinții joacă rolul cel mai important, cel de ghid sau călăuză.
Și pentru asta, au nevoie ca la rândul lor să cunoască cât mai bine teritoriul explorat. Cu alte
cuvinte, experiența și exemplul personal al părinților este determinant, pentru adolescenți.

Alimentația la femeile însărcinate
Și aici, tot Cristela este mai experimentată și mai în măsură decât sunt eu să dea sfaturi
competente. Amândouă, ca persoane, am trecut prin sarcini inconștiente, fără multe informații
și prinse în căutări fără sfârșit ale comportamentelor optime să fim „mame perfecte”. Dar
Cristela a avut avantajul unei a doua sarcini conștiente, prezente și a putut face o diferență
clară între două tipuri de experiențe diferite.
Ce am observat în practica mea zilnică cu pacientele este că în sarcină, pentru o femeie care
deja a lucrat cu corpul ei și a integrat practica detoxifierii în alimentația zilnică (adică porția de
fructe și legume crude este deja considerabilă), sarcina este o perioadă normală și naturală.
Corpul îi spune în fiecare zi de ce anume are nevoie, prin toate poftele și dorințele care apar
natural.
Cât timp fructele și legumele îi oferă ce are nevoie atât corpul ei, cât și cel al copilului, le
va primi cu recunoștință și bucurie zilnic. Când corpul necesită altceva, semnalizează prin
dorințe: vrea un pește, vrea puțină carne, vreau un ou, vrea o gură de vin sau câteva bucățele
de ciocolată. Toate aceste „pofte” sunt indicii cu privire la nevoi de anumite minerale, de
anumiți componenți din alimentele respective, de care corpul are nevoie. Cu prețul unei
acidoze temporare, corpul solicită împlinirea acelor nevoi.
Am văzut femei însărcinate care s-au hrănit foarte conștient pe

sarcină și au arătat minunat. Desigur și s-au simțit minunat.
“Cheia alimentației
Grețurile, vărsăturile și stările de rău din sarcină indică faptul că
nutriția acelei femei este complet eronată și necorespunzătoare. în sarcină este
Ficatul semnalizează acest lucru cu toată forța respingerii sale. acordarea cu atenție
Sarcina nu este o perioadă în care să se înceapă o detoxifiere cu la corp și observarea
fructe și legume crude, nu este o perioadă de schimbare de dietă, reacțiilor sale.”
dar poate fi o perioadă minunată pentru ajustare, informare,
educare și observare cu atenție a reacțiilor corporale.
Fructele și legumele crude, dacă sunt deja în obiceiul femeii și aceasta se simte confortabil cu
ele, pot fi păstrate întreaga sarcină, cu excepția situațiilor în care corpul cere diferite pauze
(la ceapă, la usturoi, poate la roșii sau vinete – corpul știe mai bine).

O precizare foarte serioasă: corpul NU poftește pizza, shaworma, mici cu muștar sau prăjituri
cu frișcă. Un corp conștient ȘTIE că aceste alimente îi încarcă excesiv ficatul și-i vor face rău
copilului. Gândurile la astfel de produse NU sunt pofte, ci dorințe ale minții și amintiri din
copilărie despre alimente care au ajutat la dificultățile emoționale.
Dorințele minții și obiceiurile persoanei nu au nicio legătură cu nevoile corpului.
Corpul are nevoie de alimente sănătoase, nutritive și susținătoare. SUS ținătoare. Adică cele
care să-i mențină energia cât mai sus.
Sarcina este o circumstanță specială, în care o femeie devine responsabilă nu doar pentru
sănătatea proprie, ci si pentru cea a unei alte fiinte, care se dezvoltă în interiorul său. Dacă
până în momentul sarcinii, devierile de la o dietă sănătoasă nu aveau consecinte decat
asupra ficatului mamei, în timpul sarcinii, afectează nu doar ficatul copilului, ci si potentialul
întregii sale vieti.
Copilul va trăi o viață întreagă cu o calitate a organelor interne (ficat, rinichi, pancreas, splină
și sistem limfatic) moștenite de la mama. Hrana pe care o primește în primele 9 luni ale
călătoriei sale pe pământ, din pântecul mamei, determină modul în care se raportează la
lume: o va percepe ca pe ceva foarte prietenos, cooperant și aventuros, sau ca pe un mediu
agresiv, ostil, în care mereu ești lovit și traumatizat.
Responsabilitatea unei femei însărcinate fată de copil si pentru starea lui de bine este
realmente mare. Nu ajung cele 9 luni de sarcină pentru ca o femeie să devină complet
constientă de realitatea de a fi părinte.
Alimentația blândă, cu fructe și legume-fructe, mai ales în prima parte a zilei, ajută mult
ficatul și creierul femeii însărcinate. Ea poate lua cele mai bune decizii cu privire la activitățile
sale zilnice. Dar ceea ce este mai important, poate rămâne într-o stare liniștită, detașată și
echilibrată, la nivel mental-emoțional.
Adică alcalinitate emoțională. Ceea ce susține alcalinitatea fizică, adică starea de bine.

Alimentația în situații speciale
În perioadele cu examene sau alte perioade stresante (mutări, schimbări de serviciu, îngrijirea
unor persoane bolnave, șocuri sau traume – divorț, decesul unei persoane iubite), fiecare
dintre noi poate să beneficieze de fructe, ca fiind alimentele cele mai utile și susținătoare.
În situațiile de stres intensiv, nu avem poftă de mâncare (pentru că întregul sistem este
concentrat pe supraviețuirea corpului la stres). Sau dimpotrivă, apare o foame de lup, care
nu se potolește cu nimic (atunci când ficatul își epuizează rezervele de glucoză fructoză).
Din experiența personală și a pacienților pe care i-am îndrumat și ghidat, la situații dificile,
de mare consum de energie, corpul își închide digestia și eliminările și intră pe modul „luptă
sau fugă”. De aceea, digestia oricărui aliment solid va fi imposibilă (și se vor produce gaze și
tulburări, dacă se consumă mâncare în această stare).
În schimb, ficatul și creierul au nevoie de glucoză / fructoză mult mai mult decât de obicei.
Cum le-o putem oferi mai rapid?
Perfuzie!
Nu perfuzia la care vă gândiți, la spital cu acul într-un vas de sânge.

Ci „perfuzie” de fluide de-a lungul zilei.
Se prepară de dimineață 1-2-3 sucuri fresh, din fructele și frunzele favorite: fresh măr cu
câteva frunze pătrunjel, sau măr cu apio, sau măr cu portocale, sau fresh portocale singur,
sau limonadă = apă cu miere și lămâie, fresh ananas cu măr, măr cu morcovi etc. Am dat doar
câteva exemple, pentru că aș dori să vă încurajez să vă găsiți propriile combinații, cele cu
care corpul să se simtă cel mai bine.
Și de-a lungul zilei se consumă doar acest ingredient (sucul), cate o gură, câte o gură, de
fiecare dată când apare o senzație de foame, sau gol în stomac, sau slăbiciune ori ghiorăit în
zona burții. Practic, se menține glicemia constantă de-a lungul întregii zile.
Seara, dacă este foame, recomand ceva foarte ușor. O supă vegană crudă (vă ofer o rețetă
interesantă, dar puteți să faceți multe variații ale sale) sau o salată echilibrată (dacă știți
să o faceți) – ar fi suficient. Dacă doriți ceva mai consistent, pe lângă salată puteți să serviți
un cartof la cuptor, dovleac copt, sau alte alimente la abur (conopidă, brocolli, varză de
Bruxelles, sparanghel sau dovlecei).

Una dintre cele mai nutritive și satisfăcătoare supe, cu care este bine să vă obișnuiți treptat, este
supa de cocos. Această supă are o variantă „gătită” întâlnită frecvent în Thailanda și se numește
supa „Tom Kha”. În varianta crudă, puteți folosi ingredientele pe care le găsiți la magazine.
Prepar pentru perioadele cu mult stres și consum de energie o supă din apă de cocos dintr-o
nucă de cocos (tânără sau mai vârstnică, nu contează, nucă să fie). La care adaug un mango
mic (sau o jumătate de mango mai mare), o bucățică de dovlecel curățat de coajă sau un ardei
gras galben, partea albă de la o ceapă verde, sau o bucățică de ceapă, sau puțin praz (partea
albă), lemongras proaspăt (dacă îl găsiți) sau praf (o linguriță cu vârf), un vârf de linguriță
de turmaric. Și opțional, dacă doriți mai acrișor, zeamă de la jumătate de lămâie. Și puneți
totul în blender. Apoi consumați alături de rondele de orez expandat, crackeri de hrișcă, sau
simplu, alături de un morcov crud. Această „supă” este alcalinizantă, suprinzătoare ca și gust
(cocosul și lemon-gras-ul sunt baza supei) și susținătoare de suprarenale.
Puteți să vă găsiți propriile variante de supe crude (tip gazpacho), important este să vă simțiți
sătul și cu energie după ce le consumați. Dacă apare somnolența, înseamnă că ceva a fost
prea acid sau combinațiile n-au fost suficient de echilibrate.
Durează ceva timp să găsim combinațiile care să ne susțină în momentele dificile ale vieții.
Aceleași principii sunt valabile în situațiile după intervenții chirugicale sau după boli grave,
incidente și accidente. De la mulți dintre pacienții mei și de la propriul meu corp am învățat
că organismul se reface mult mai rapid și echilibrat dacă NU îi dau mâncare, imediat după
intervenții chirurgicale sau traumatisme. 2-3 zile de sucuri sau blend-uri după intervențiile
chirurgicale de orice fel (stomatologie, ORL, sau abdominale ori membre) ajută la vindecarea
foarte rapidă a plăgii operatorii.
Personal, am experimentat după o apendicectomie la 18 ani un post cu apă de 5 zile (așa m-a
sfătuit chirurgul operator să fac, pentru a ajuta la vindecarea rapidă). A fost prima oară în
viața mea când am ținut post. Nu a fost ușor. Foamea mi-a dat târcoale periodic și gândurile
cam erau la mâncare. Dar eram hotărâtă să mă fac mai repede bine. Așa că l-am ținut. Am
pierdut vreo 4 kg în greutate, dar m-am simțit ușoară, optimistă, bine dispusă, am dormit
bine, operația s-a vindecat rapid și fără cicatrice urâtă și în acele zile, o pacientă din salonul
meu, profesoară de limba engleză, m-a încurajat să citesc cărți în engleză. Am început cu
romane de dragoste (că erau ușor de parcurs și mă țineau captivată). Ulterior, am păstrat
legătura cu profesoara și am primit și alte cărți interesante, de citit.

Am aflat că nu este greu deloc și m-am deschis spre o nouă experiență de viață, ce mi-a fost
de mare ajutor mai târziu.
Postul negru nu a ajutat doar corpul să se repare. Ci și mintea să

funcționeze mai eficient. Iar direcționată pe ceva constructiv
“Oprirea alimentației și interesant, efectul a fost notabil. Am mai experimentat

posturi negre înaintea examenelor la facultatea de medicină.
pune în repaus De fiecare dată am constatat funcționarea impecabilă a minții
ficatul, care nu mai pe stomacul gol. Vorbind cu alți colegi și studenți de la alte
facultăți, am descoperit rezultate asemănătoare.
cheltuie energie
pentru digestie și De la fiica mea și colegele ei de facultate am aflat despre
perfomanțele la învățat pentru sesiune și la obținut note mari
o folosește toată la examene, dacă în prima parte a zilei se consuma doar suc
fresh de portocale. Am putut să urmăresc și mulți alți tineri,
pentru reparație și
cărora le-am recomandat această strategie și am descoperit
regenerare.” cum sucurile au susținut mult mai bine corpul, în perioadele
de efort intelectual mare, decât orice alt tip de alimentație
(chiar și fructe, ca atare).
De aceea consider măsurile acestea alimentare drept benefice pentru corp și creier, pentru
intelect și emoții, dar mai ales pentru energia generală a corpului.
Ajustările alimentare sunt temporare și odată încheiată situația dificilă, se poate reveni la o
variantă de echilibru acceptabilă.
Cât poate rezista un corp cu hrana fluidă?

Perioade variabile, între câteva zile și câteva luni.
Fiecare după nevoie, după disponibilitate și după posibilitate.
Corpul omenesc este suprinzător de flexibil.

Și pe măsură continuăm propriile experiențe și trăiri, descoperim și alte posibilități nebănuite.
Alimentația în situații speciale se ajustează și se adaptează continuu.

Dar regula de bază rămâne, în principiu, aceeași viul se menține cu viu.

“Alimentația se poate ajusta funcție de

vârstă și situația prin care trece o persoană.
Dar principiile generale rămân aceleași.
Alimentele benefice rămân aceleași, fructele,
iar alimentele de evitat, toate cele descrise în
primul capitol.
În primele capitole ale cărții am discutat

în mod deosebit despre alimentație, dar
nutriția reală a oamenilor nu este limitată
la alimente. Pentru că există mulți alți
„nutrienți” de care avem nevoie, dincolo
strict de mâncarea ce intră în corp prin gură.”

Capitolul 5 - Alte surse de nutriție pentru oameni
Capitolul 5
Alte surse
de nutriție
pentru oameni

Alte surse
de nutriție
pentru oameni
Mâncăm cu tot corpul. Nu doar cu gura și sistemul digestiv.

Mâncăm cu simțurile și cu toate celulele.
Corpul nostru este o comunitate de celule, fiecare are nevoie de nutriție.

De fapt, fiecare are nevoie de energie.
Viețuitoarele în corpuri fizice au nevoie de energie.

Pe aceasta o căutăm continuu în alimente.
Energie pe care corpul nostru să o poată prelua și folosi cu multă ușurință.
Energie potrivită pentru specia de care aparținem.

Nu căutăm doar alimente, ca atare. Adică apă și alimente, ce se pot ingera prin cavitatea
bucală și prin intermediul circulației, nutrienții să fie transmiși tuturor celulelor.
“Sursele de
Căutăm aer curat.
Căutăm locuri în Natură care să ne încânte ochii prin frumusețea lor.
Căutăm oameni cu care să putem comunica și colabora.
Dorim mișcare și o stare de echilibru a corpului fizic.
energie de care
Dar ne place să ne exersăm și imaginația, creativitatea și inventivitatea. avem nevoie
În cartea „Oboseala cronică” am discutat detaliat despre faptul că sunt mult mai
pe o listă de „surse de nutriție” (de fapt, surse de energie) pentru
oameni, alimentele sunt doar pe locul 6. Pe primele 5 locuri sunt cu
multe.”
totul alți „nutrienți”, fără de care corpul nostru chiar nu ar supraviețui.
Să reamintim puțin ierarhia „surselor de energie”(surselor de „nutriție”) pentru om:
1) Energia cosmică (conexiunea cu Universul, cu totul din jurul nostru), cu Sursa Vieții –
dacă am fi izolați de toți și toate, n-am supraviețui prea mult
2) Aerul (fără de care, în 3-4 minute plecăm din corpul fizic)
3) Lumina soarelui (fără de care, ne ofilim mai rapid decât florile)
4) Energia electromagnetică a Pământului (fără acest câmp echilibrat, inima și creierul
nostru ar funcționa haotic)
5) Energia din relațiile inter-umane – adică iubirea – în lipsa ei, se stinge umanitatea și
iese la suprafață animalitatea din interior;
6) Apa și alimentele esențiale (fără ele, corpul nostru nu rezistă prea mult în forma fizică).
Observați că necesarul de energie delicată, tip aer sau soare sau iubire este mult mai mare
decât cel pentru hrană solidă sau chiar apă.
Dacă privim în ansamblu totalitatea surselor de energie și hrană de care avem real nevoie,
descoperim că alimentația așa cum o cunoaștem este doar la finalul listei și nici măcar printre
cele mai importante.
Dacă ar fi să descriu puțin mai mult „ce ne hrănește” aș începe cu:

Iubirea
Iubirea Divină, Iubirea Creatorului, Iubirea celui care ne dăruiește fiecăruia Viața (asta este,
de fapt, „energia cosmică”)
și
Iubirea dintre oameni, iubirea care ne permite conexiuni intime, care ne susține viața și ne
ajutăm să evoluăm.
Această sursă de hrană, de cea mai înaltă și delicată vibrație, este cea mai importantă și de
ne-înlocuit „alimentație” pentru om. Deși în „ierarhia” de mai sus, Iubirea Divină este pe
primul loc și iubirea inter-umană doar pe locul 5, consider Iubirea principala sursă de hrană a
fiecăruia dintre noi. Unui om îi trebuie câteva decenii de viață pe pământ și de trăire directă,
pentru a putea să înțeleagă iubirea cu întregul său corp. Ca senzație fundamentală a stării
de bine. Iubirea pentru tot și toate. Începând cu iubirea de sine, cu acceptarea de sine, cu
depășirea programării minții din copilărie și eliberarea de dialogul mental auto-agresiv.
Iubirea, ca energie de hrănire, este o senzație de liniște și pace profundă, de armonie cu

ritmul Natural al vieții pe Pământ. Trăită în acest fel, sacru și profund, iubirea devine hrana
ce ne prelungește viața, întrucât încetinește goana nebună după
satisfacție și plăcere.
“Iubirea ne În ciuda poveștilor cu care oamenii sunt menținuți în structura
socială, cei care real caută vibrația rară, dar prețioasă a Iubirii,
ancorează în Magia
descoperă delicatețea și realitatea sa. Liniște. Tăcere. Oprirea
existenței și ne excitației. Apariția păcii interioare.
învață să prețuim
Pentru foarte mulți oameni, Iubirea este de neconceput, întrucât
fiecare clipă vie dacă o găsesc când nu sunt pregătiți, o consideră plictisitoare.
pe care avem pe Pacea, liniștea, tihna, tăcerea nu înseamnă mare lucru pentru
cineva care caută plăcere, excitație și stimuli.
Pământ.”
Dar cei care caută cu adevărat Iubirea, cei care descoperă zeci de
ani ce NU este iubirea, cei care se apropie de ea cu determinare,
cu perseverență și fără ezitare, reușesc într-un final să o trăiască ca și experiență corporală.
Și sunt transfigurați de simplitatea, gingășia și delicatețea sa.

După ce se găsește Iubirea, darul ei pentru Om este că rămâne cu el continuu. Și cel care a
găsit-o, devine Iubire. Fiecare celulă a corpului și persoana în totalitate este doar o vibrație
continuă de Iubire. Și din această sursă infinită, se hrănește nu doar el, ci poate dărui cu
generozitate întregi vieți din jur. De aceea este atât de valoroasă iubirea ca sursă de hrană.
Pentru că se poate transforma într-o sursă de energie continuă pentru toți și toate.
Merită tot efortul căutării și găsirii sale.
În industria fanteziei numită divertisment,

secțiunea de filme este cea mai importantă în
oferirea de variante pentru ghidarea atenției
oamenilor. Filmele de dragoste, filmele romantice
și filmele ce au în centrul lor relațiile de iubire
sunt printre cele mai căutate și vizionate fantezii.
Căutarea iubirii este o fascinație pentru oameni.

Și de multe ori, o călătorie plină de multe aventuri.
Am simțit nevoia dragă cititorule să-ți ofer în acest moment un link către unul dintre cele mai
frumoase filme despre iubire pe care le-am vizionat în ultimii ani. Este intitulat „Prietenul
meu, îngerul” și este un film rusesc (îl aveți subtitrat în limba română, desigur).
https://www.youtube.com/watch?v=1gOoW04r0N0
Nu este un film cunoscut. Dar dacă este privit cu atenție (vă rog să vă focalizați pe toate
personajele feminine care apar de-a lungul filmului) vă descoperă multiple și variate fațete
ale ceea ce nu este iubirea. Și printre acestea, răzbate delicat dar persistent, precum zăpada
și fulgii de zăpadă, ceea ce real este iubirea. Vizionare plăcută!
Fulgii de zăpadă și structurile lor delicate reprezintă un simbol perfect al iubirii reale, al iubirii
ca energie transformatoare a vieții. Delicați, complecși, de o frumusețe stranie, fascinantă,
dar atât de efemeri, fulgii de nea cuprind esența iubirii.
Departe de focul pasiunii. Dincolo de șuvoiul fertilității și abundenței.

Cuprinzând totul și fiind în același timp detașați de partea animalică a procesului.
Iubirea ca forță și energie este un flux care poate mișca și re-așeza realitatea.
Creația și creatorul în dansul unic al vieții.
Reala hrană a sufletului de lumină.

Aerul
Este o sursă esențială de hrănire pentru corp, prin gazele pe care le conține (oxigenul și
azotul, dar și multe alte elemente puțin înțelese și cunoscute)
Viața începe cu un INSPIR, este aerul pe care copilul îl trage adânc în “Actul
plămâni, pentru a înlocui fluidul amniotic în care a respirat, în pântecele
mamei. Și odată cu acest inspir, oxigenul și azotul oferă putere vocii respirației
umane, care se exprimă întâi în varianta animalică (de plâns strigător
și zgomotos) și apoi printr-un miraculos proces de transformare, ce este actul
durează ani de zile, vocea este modulată și folosită pentru vorbire și
comunicare.
vieții.”
Oamenii se hrănesc din conexiunea dintre ei. Comunicarea, cuvintele, vorbele scrise sau
rostite poartă cu ele interpretarea lumii. Lumea din jurul nostru este așa cum o descriem
fiecare dintre noi în cuvintele învățate de-a lungul vieții. Rostirea cuvintelor sau citirea lor
presupune inspirație și expirație.
Orice mișcare și gest al vieții noastre presupune inspirație și expirație.
Inspirația este nu doar un act de oxigenare al corpului, ci și unul de clarificare a viziunii asupra
vieții, de limpezire a vederii. Când suntem „inspirați” suntem „în spirit”, adică ne aliniem cu
energia Creatoare. Ne hrănim din cea mai pură sursă posibilă de energie pentru noi: fluxul de
energie al lumii și vieții.
Când viața ne părăsește, o facem printr-un ultim EXPIR.

Expiră termenul trecerii noastre pe Pământ, în corp fizic. Și vine momentul în care energia din
interior se reîntoarce la energia Cosmică.
În fiecare secundă din această viață, când inspirăm și expirăm, o facem fără să știm dacă
urmează alte inspirații și expirații. Nu există garanții pentru continuare vieții. Dacă aceasta se
întâmplă, este doar pentru că drumul nostru nu s-a terminat încă.
De aceea învățăm să prețuim fiecare clipă și fiecare moment.

Și învățăm să prețuim calitatea aerului pe care îl respirăm.

Lumea modernă a umplut aerul din jurul planetei cu gaze toxice și dăunătoare. Puține mai
sunt locurile în care plămânii noștri simt că sărbătoresc viața în fiecare inspir și expir. Datorită
calității proastei a aerului din aglomerările urbane, dar și a stării de stres și alergătură perpetuă
în care se derulează viața zilnică, oamenii ajung să respire superficial, să miște din ce în ce
mai puțin diafragmul și să susțină imperfect miliardele de celule muncitoare ale corpului.
Respirația profundă se întâmplă atunci când facem mișcare susținută în aer liber, dacă se
poate în Natură. Pentru iubitorii de drumeții montane, este cunoscut efectul tonic și hrănitor
asupra corpului a unei plimbări de câteva ore printr-o pădure de conifere sau foioase de
la munte, pe lângă un izvor sau pieptiș în urcuș. Mintea își încetează dialogul obișnuit, nu
mai ai nimic în cap și doar respiri adânc. Ești atent la fiecare pas, simțurile sunt acordate la
bogăția Naturii din jur și înaintezi într-o stare de liniște și de venerație pentru perfecțiunea
în care te afli. Corpul se simte atât de hrănit după o drumeție la munte, că rareori își mai
dorește prea mult de mâncare. Uneori, un măr sau un fruct este suficient pentru o zi întreagă.
Am experimentat direct satisfacția hranei prin respirația diafragmatică, cuplată cu mișcarea
susținută și pot confirma satisfacția profundă trăită.
Aerul, cel care ne dinamizează inspirul și expirul, este o sursă de hrană și de energie mult mai
importantă decât alimentația.
Pentru tine, cititorule, am să ofer două exerciții de respirație, care s-au dovedit benefice în
hrănirea cu liniște a corpului meu. Cu cât le exersezi mai frecvent (adică zilnic) cu atât le poți
face mai rapid, atunci când real ai nevoie de ele (în momentele de stres).
Exercițiul 1 – Tehnica Buteyko

de respirație (variantă simplă)
Este un exercițiu în care se alternează ținerea

respirației cu respirația profundă doar pe nas
(menținând gura închisă).
Are drept scop desfundarea nasului,

îmbunătățirea respirației și mai ales, calmarea
și liniștirea. Calmează mintea, oprește
dialogul interior continuu, oferă puțină liniște
și acalmie în tumultul vieții.

Cum se realizează?
Dacă avem un ceas cu secundar sau un ceas digital în care putem să monitorizăm secundele,
îl vom folosi. Dacă nu, vom număra până la 20, respectiv până la 10 în capul nostru.
Ne ținem gura închisă (putem să o acoperim cu o mână, pentru a fi siguri că rămâne tot
timpul închisă) și cu cealaltă mână vom acoperi nasul. Expirăm adânc și oprim respirația.
Strângem nasul cu degetele de la o mână, în timp ce gura este acoperită cu cealaltă mână.
Nu mai respirăm deloc, nici inspir, nici expir. Numărăm încet și rar în gând până la 20 sau
ne uităm pe un ceas digital/secundar să treacă 20 de secunde. Apoi dăm drumul la nas, și
inspirăm adânc, expirăm adânc, timp de 10 secunde. Apoi pe ultimul expir, oprim iar respirația
pe nas, strângem nasul cu degetele, și ne oprim complet din respirație. 20 de secunde. Și iar
respirăm pe nas, 10 secunde. Repetăm exercițiul 5 minute – adică 10 cicluri de oprire de
respirație, cu 10 secunde de respir pe nas între ele.
La început este puțin mai greu, mai ales dacă nasul este înfundat și aveam obiceiul respirației
pe gură. Dar ulterior, devine din ce în ce mai ușor. Către finalul exercițiului, ceva se schimbă.
Minutele trec foarte greu, când faci exercițiul Buteyko, dar efectul de la final merită micul
efort de al face.
Exercițiul 2 – Respirația ritmică 4-4 la urcat scările
Acesta este un exercițiu de respirație foarte simplu, dar foarte eficient și poate fi repetat
de toți cei care stau la etaj, într-o clădire cu lift, și aleg să urce pe scări până la etajul unde
locuiesc.
Cu gura închisă, respirând doar pe nas, se numără până la 4 la urcare pe scări (la fiecare scară
este o cifră), pe inspir, și apoi se numără până la 4 pe expir. Cu alte cuvinte, se inspiră în 4
timpi (4 pași, 4 trepte) și se expiră în 4 timpi (4 pași, 4 trepte). Cu gura închisă, respirație doar
pe nas.
Exercițiile de respirație liniștesc mintea și hrănesc corpul într-un fel atât de profund și subtil,
încât doar aplicându-le consecvent (vă amintiți principiul „saturației” de care am discutat la
fructe?) obțineți reale beneficii.
Respirația este sursă de viață și hrană pentru toate celulele noastre.

Lumina soarelui
Suntem făpturi de lumină

Așa am citit în multe cărți ale oamenilor înțelepți.
Sfinții noștri sunt reprezentați ca având „aureole” luminoase, iar din corpul lor ies raze de
lumină.
Copiii noștri sunt luminoși. Rar am privit în ochișorii unui pui de

om de câteva luni și să nu văd lumină. Ea este de cele mai multe
“Lumina ori acolo, prezentă. Dispare odată cu socializarea și primele
interioară traume (după confruntarea cu agresivitatea acestei lumi).
ne poate Prezența ei ne ajută să distingem mai bine umbrele și întunericul,

circumstanțele, locurile și ființele care nu ne fac bine, de cele
ghida prin care ne pot fi aliați (și ne ajută).
Jungla vieții Lumina Soarelui este cea mai cunoscută sursă de lumină
moderne.” exterioară ce seamănă cu Lumina noastră interioară. De aceea

ne atrage atât de mult astrul de pe cer.
Într-o zi însorită, ne încărcăm toate celulele cu lumină și căldură. Suntem atrași de Soare, la
fel ca plantele din jur. Ne deschidem toate simțurile pentru a-i primit fotonii ce ne hrănesc
interiorul. Chiar și oamenii cei mai puțin conștienți de puterea luminii sunt atrași de soare.
Zonele cu puternică expunere solară (coastele mărilor, zonele tropicale) sunt atractive pentru
o mulțime de oameni, indiferent de cultură și de grad de educație.
Populațiile nordice, din țările scandinave, care primesc cea mai mică doză de lumină solară
anual, dețin și proporții record de probleme tip depresie și dependențe diferite (alcool,
droguri, medicamente de sinteză).
Iar locuitorii din Asia și Africa, în ciuda sărăciei și condițiilor foarte grele de viață, sunt văzuți
zâmbind mai des și apelând la simțul umorului, mai frecvent decât majoritatea oamenilor
lumii.
Lumina soarelui ne face jucăuși și neastâmpărați. Glumeți și zburdalnici.

Lumina soarelui ne oferă mai multă energie decât vor putea vreodată să o facă produsele din
natură (fructele, frunzele, rădăcinile), ce nu sunt decât modalități ale plantelor de a depozita
fotonii solari.
Da, fructele și legumele sunt mici depozite de

lumină solară, ce poate fi păstrată perioade
mai lungi de timp și folosite în multe feluri. Pe
aceasta o caută corpul nostru cu înfrigurare.
Când un fruct „mustește” de viață, corpul nostru
îl evaluează ca fiind irezistibil.
Lumina soarelui este hrana favorită a corpului

biologic, plasma dătătoare de forță și dinamică.
Ne putem bucura de ea continuu și să o apreciem
atunci când o primim
Dar lumina soarelui ne poate și arde, poate

produce probleme pe piele, erupții, tumori sau cancere? Medicina oficială ne spune și despre
această sursă de hrană că este „periculoasă”.
Oamenii încep să se teamă de soare, de căldură și de efectele sale asupra corpului.
Dar așa cum știm de la alimentație, pericolul este al exceselor, nu al sursei propriu-zise.
Din experiența fiecăruia dintre noi, știm că sunt anumite ore în care intensitatea razelor solare
este mai mare. Orele prânzului din perioada verii reprezintă intervalul în care expunerea
prelungită la soare poate afecta pielea sensibilă sau organismele slăbite.
Cele mai multe „arsuri” ale pielii sunt produse de acizii din interiorul corpului (provocați de
alimentele descrise în capitolul 1 al cărții) nu de expunerea la soare. Am observat pe propria
piele apariția clară a alunițelor sau petelor maronii după consum de dulce sau făinos (chiar
și cereale fără gluten) și expunere solară prelungită la orele prânzului.
O bună igienă a alimentației și o cunoaștere a momentelor potrivite de expunere solară,

căutarea umbrei în perioadele de maxim și statul în aer liber prelungit reprezintă chei
importante pentru noi, cititorule. Învățăm împreună cum să folosim cu înțelepciune sursele
de hrană optime pentru organismul biologic în care trăim.

Câmpul electromagnetic al pământului
Trăim într-un Univers electric, după cum spun cercetătorii Wallace Thornhill și David Talbott.
Corpul nostru este un electromagnet. Câmpul electric al creierului sau inimii, dar și câmpurile
electrice ale tuturor celulelor, cumulate, realizează o
formă de câmp electromagnetic numit tor – ce se află în
jurul corpului nostru precum un cocon ce ne înfășoară.
Acest câmp electromagnetic este influențat de câmpul

toric similar al planetei pământ, dar și al tuturor
entităților vii. Pământul, planeta pe care ne desfășurăm
viața, este o gigantică făptură vie, ce ne susține, ne
hrănește și ne protejează pe noi toți, vietăți răspândite
pe suprafața sa.
Oamenii înțelepți ai lumii au descoperit că scopul existenței pe acest pământ al ființelor vii
este amplificarea calității conștienței. Cu alte cuvinte, calitatea viețuirii este mai importantă
decât cantitatea. Nu neapărat trăirea pe pământ, ci CUM trăim, care este calitatea experienței,
reprezintă scopul suprem al vieții. Evoluția conștienței Sursei se face prin experiențele tuturor
entităților cărora le împrumută temporar suflul vieții.
Electricitatea din jurul nostru este într-o cantitate nelimitată. Nicolas Tesla a descoperit acest
detaliu al vieții pe pământ. Dar a fost prins de valul de lăcomie al celor care exploatau un alt
fel de electricitate, cel produs cu prețul epuizării multor resurse ale pământului (dar și cu un
profit uriaș pentru o mână de oameni).
Electricitatea lumii nu este conectată cu electricitatea artificială la care sunt expuse corpurile
noastre decât prin principiile generale ale curgerii fluxului electric, între un pol negativ și
unul pozitiv. În rest, chiar nu au nimic în comun.
Electricitatea naturală a lumii, a planetei, a torului Terrei este o hrană naturală pentru
corpurile omenești (de aceea ne simțim atât de bine în zonele de munte, unde putem să
beneficiem la maxim de efectele acestui câmp electromagnetic, în combinație cu aerul curat
și mișcarea fizică).

Din păcate, electricitatea artificială, „murdară” (cum o numesc oamenii de știință), este
doar o variantă care ne slăbește corpurile, le forțează să-și neglijeze mecanismele de auto-
conservare și auto-reparare și slăbește imunitatea și forța generală a corpului biologic.
Electromagnetismul uman și al pământului sunt subiecte mult discutate în cărțile ultimilor

ani, de specialiști ai lumii precum Gregg Braden sau Arthur Firstenberg.
Acești specialiști și mulții alții au măsurat și evaluat variațiile câmpului electromagnetic al

pământului din ultimii ani. Modificările importante care s-au produs au fost puse pe seama
activităților umane intense care schimbă suprafața pământului. Defrișările masive de arbori și
pustiirea planetei de resursele sale naturale, de suprafață și subterane, au schimbat echilibrul
delicat al elementelor chimice și fizice, ce asigură electromagnetismul necesar vieții.
Furtunile, acoperirea cu nori a cerului, vremea

schimbătoare și variabilă, răcirea semnificativă a
atmosferei și nevoia de încălzire a miliardelor de
ființe umane ce trăiesc în climate dificile declanșează
schimbări masive în electromagnetismul terestru.
Și acest lucru ne afectează corpul.

Întrucât suntem în conexiune intimă cu totul din jurul
nostru.
Câmpul electromagnetic toric din jurul corpului

omenesc formează un tor energetic, pe care unii înțelepți ai lumii îl numesc „dublul energetic”.
Ca și cum am avea două corpuri, unul fizic, palpabil și unul energetic, format din potențial
electromagnetic.
Ne hrănește acest câmp toric din jurul corpului?

Știm doar că atunci când este armonios și în echilibru, ne oferă o stare de bine.
Adică, energie.
Sau cu alte cuvinte...hrană.

Apa și alimentele
Se află în „coada” ierarhiei surselor de nutriție, așa cum le-am considerat, ca frecvență
de vibrație. Deși majoritatea suntem obsedați de acest subiect, întrucât se leagă mult de
împlinirea plăcerilor și de echilibrarea fricilor noastre (în special frica de moarte).
Despre aceste subiecte am discutat pe larg în cărțile „Sănătate 5D” și „Rețete în dieta de
detoxifiere”, și nu vom detalia în acest moment aici.
Am dorit doar să vedeți că nu avem nevoie doar de mâncare pentru a ne hrăni.

Deși am dedicat aproape jumătate din această carte demascării acelor așa-numit alimente
care constituie majoritatea hranei noastre.
Dar am dorit să vă lărgiți viziunea și să vedeți dincolo de mâncarea de pe mese.

Să înțelegeți că sunt și alte surse importante de nutriție pentru corpul nostru.
Pentru a putea beneficia de totalitatea opțiunilor disponibile, corpul are nevoie să știe cum
să le găsească, cum să le aleagă, cum să decidă care este mai important și care nu prea este
benefic. Iar translatorul între limbajul corporal al senzațiilor și
conștiența noastră umană este mintea, prin gândurile și emoțiile
“Putem să pe care le declanșează.
îmblânzim
Mintea poate fi ajutorul și aliatul nostru, în întregul proces de
mintea, apelând vindecare și detoxifiere, sau poate fi dușmanul și sabotorul
la instrumentul nostru, dacă îi permitem să ne ducă în tenebrele fricilor umane.
Suntem responsabili 100% de funcționarea minții și pas cu pas,
cel mai puternic putem îmblânzi calul sălbatic ce galopează în toate direcțiile.
de care dispunem:
corpul fizic.” Este esențial să putem înțelege corpul fizic și să comunicăm cât
mai bine cu el, nu prin cuvinte, cu prin intermediul senzațiilor.
Dragă cititorule, corpul tău îți este aliat și prieten de nădejde.

Ca să poți comunica cu el, ai nevoie să-i înțelegi limbajul.

Capitolul 6
Capitolul 6
Descifrarea
limbajului
corpului

Capitolul 6
Descifrarea
limbajului
corpului
Până în acest moment al cărții suntem de acord că cele două părți ale noastre, mintea și
corpul, au limbaje diferite și nevoi diferite. Cuvintele pe care le citești acum sunt descifrate
de mintea care s-a „școlit” ani de zile să le priceapă. Altfel n-am fi putut comunica.
Corpul fizic are alt limbaj și necesită, la fel ca și mintea, o perioadă de timp de învățare și
aplicare.
Corpul nostru este principalul ghid în Jungla alimentației și a nutriției.

Capitolul 6
Cum știe un băștinaș din Jungla amazoniană cum să-și găsească drumul? Care este direcția
corectă? Cum știe să recunoască o amenințare (sunetul apropierii unui șarpe sau unei feline)?
Și cum știe să identifice plante și fructe comestibile (ferindu-se de cele otrăvitoare)?
Cum știe un orășean să se descurce prin jungla urbană de străzi și trotuare, de cartiere și
magazine, de mașini și biciclete, de zgomote și mirosuri?
Ambii folosesc același GPS interior, acordat la semnalele lumii: sistemul nervos vegetativ și
simțurile corporale.
Cele cinci simțuri și informațiile primite, împreună cu reacțiile corporale directe, nemediate
prin intermediul cuvintelor sunt indicațiile pe care ne putem baza fără cea mai mică îndoială.
Văzul este simțul principal al oamenilor, dar acesta poate fi antrenat și educat prin repetarea
unor acțiuni care ne rafinează acuitatea vizuală.
Observarea din depărtare a siluetelor și identificarea rapidă a semnelor lăsate de trecerea

altor ființe ne poate fi de mult folos în orice junglă. Când vedem o grupă de oameni adunați
în depărtare și comportamentul lor la prima vedere pare amenințător, vom schimba cu
siguranță drumul pentru a nu trece prin dreptul lor.
Prezența, ascuțimea vederii, vigilența și mai ales, agilitatea (deciziile rapide luate pe baza
informațiilor vizuale) ne ajută să navigăm cu ușurință printre diferitele provocări din junglă,
indiferent la care ne referim.
Auzul și mirosul sunt simțurile complementare văzului, de mult folos la navigarea în situații
dificile. Pentru folosirea lor eficientă, aceste simțuri necesită antrenament și repetiție. În
jungla urbană aceste simțuri sunt mult atrofiate de excesele existente (mirosurile gazelor de
eșapament, zgomotele cacofonice ale circulației mașinilor și oamenilor). Mersul repetat în
Natură le menține în starea lor primordială și le oferă din nou ascuțimea și agerimea necesară.
Gustul este un alt simț important în căutarea și găsirea surselor de hrană pentru om.
Gustatul, nu mâncatul. Adică pusul în gură și apoi scuipatul (dacă nu este ceva corespunzător
așteptărilor corpului) sau mestecatul foarte bine și înghițitul.

Capitolul 6
Pipăitul sau simțul tactil reprezintă participarea corporală la cunoașterea descriptivă a lumii
din jur. Cunoaștem texturile care ne sunt favorabile, cu care organismul se simte confortabil și
cele de care este nevoie să ne ferim, întrucât nu par să producă plăcere sau utilitate corpului.
Folosim continuu simțurile, dar atunci când le folosim conștient și interpretăm corect
semnalele primite, putem să evaluăm continuu fiecare pas pe care îl facem. De aceea putem
să înțelegem toate tipurile de semnale corporale, fie de alertă, fie de mulțumire și stare de
bine.
Care sunt semnalele corporale ce ne anunță de existența unui obstacol sau unei potențiale
primejdii?
Strângeri, contracturi
Pot fi reacții viscerale evidente: se strânge stomacul, se strâng intestinele, apar „strângeri”
(contracturi, spasme, sau realmente senzația ca o mână care strânge) la nivelul abdomenului
sau plexului solar. Apar și contracturi (încordări musculare) ale spatelui, umerilor, zonei
dintre omoplați. Întregul corp se pregătește de o apărare, ca și cum urmează să fie agresat
sau atacat. Inima poate bate mai repede, apare atât tahicardie, dar pot apare și aritmii
(ritmul inimii devine neregulat), respirația este mai rapidă și superficială și ni se usucă gura.
În situații tip activare a sistemului nervos simpatic, rămânem fără salivă în gură. Uscăciunea
este un semnal de stres intensiv, de fapt de reacție corporală ca urmare a perceperii unei
situații provocatoare.
Slăbiciune, leșin
În alte circumstanțe periculoase, corpul fizic pare că-și pierde toate forțele. Sunt locuri sau
circumstanțe care par a-i răpi întreaga energie a corpului. Apar stări de slăbiciune intense, cu
înmuierea picioarelor și uneori chiar pierderea cunoștinței. Aceste
semnale arată că acel loc sau acea circumstanță (ori acea persoană)
“Frica este o nu este benefică pentru corpul fizic. Necesită plecarea imediată de
stare, nu este acolo și întreruperea contactului fizic cu persoana, obiectul sau

locul care a produs reacția.
o emoție sau o
senzație.”
Emoții tip frică, neliniște, anxietate
Apariția bruscă a unor stări emoționale neplăcute semnalizează
faptul că în preajmă există un posibil pericol pentru corpul fizic. În
acel moment, mintea intră în alertă și toate simțurile scanează împrejurimile pentru a putea
lua cele mai bune decizii în binele tuturor (corp și minte laolaltă).

Capitolul 6
Frica se resimte în moduri diferite, la persoane diferite. Frica se poate resimți în rinichi, în
stomac, în genunchi (care se înmoaie) sau în brațe (ce încep să tremure). Dar poate fi și o
stare de palpitații și țiuit în urechi, sau o stare de amețeală. Frica poate fi împietrirea corpului
și a mușchilor și imposibilitatea de mișcare, sau poate fi agitație interioară și neliniște,
imposibilitatea de calmare și menținere a unei poziții (nevoia de plimbare și mers).
Este o stare ce se exprimă prin senzații (împietrire, încordare, tensiune, spasme, amețeală,
neliniște, tremur) și prin emoții (nemulțumire, iritare, tristețe).
Semnalele cele mai cunoscute de disconfort ale corpului nostru sunt:
• Durerile
• Amorțelile
• Furnicăturile
• Senzația de mâncărime
• Uscăciunea
• Transpirația
• Tremurările
• Spasmele musculare involuntare
• Încordarea și tensiunea mușchilor
• Înroșirea sau paloarea
Dacă ar fi să descriem „limbajul corpului” într-un singur cuvânt, acesta ar fi senzație.

Senzația este atât trăire fizică cât și conexiune cu o trăire emoțională.
Este o experiență corporală directă, care ne informează despre mediul înconjurător.
Există și semne corporale care ne anunță că totul este bine? Da, există.
Chiar dacă noi descriem în mod detaliat stările de rău, pentru că ele sunt frecvente și
neplăcute, atrăgând mai mult atenția asupra lor.
Care este senzația care ne indică faptul că totul este în regulă, suntem bine și în echilibru?
Este cea mai simplă senzație. Calmul.
Liniștea. Pacea. Relaxarea.
Când respirăm adânc, inima bate încet și rar, mușchii sunt relaxați și întregul corp este într-o
stare de liniște, știm că este bine.

Capitolul 6
Am descris detaliat starea de parasimpaticotonie (relaxare) versus starea de simpaticotonie.

(alertă, „luptă sau fugă”) în cartea „Voința – o superputere” de pe www.centrulnatura.ro
(ebook pe eshop).
În acest scurt capitol doresc să amintesc mai mult despre semanelele corporale ce ne ajută
să ne descurcăm cu alimentația, cu alegerile hranei. Corpul nostru ne este de cel mai fidel
aliat în găsirea celor mai bune variante pentru menținerea echilibrului sănătății.
Din experiența directă de peste 30 de ani cu diferite diete și din urmărirea a sute de persoane
care țin diete, vă pot spune că totul funcționează în baza unor legi biologice foarte clare.
Când corpul are dieta simplă, cu fructe și legume, și simțurile / analizatorii sunt bine
funcționali (inclusiv mugurii gustativi și simțul mirosului), ghidajul prin Jungla alimentației
este foarte simplu.
Voi folosi propriul exemplu, pentru că este mai sugestiv.
Când corpul meu se apropie de alimente care nu sunt hrană, nu apare nicio poftă, nicio
senzație de atracție și nu ia în seamă opțiunile respective. În prezent, așa se întâmplă în
prezența făinoaselor și patiseriei (da, simt și eu mirosul, dar nu mai este atractiv, dimpotrivă,
uneori apare o ușoară greață). La fel și pentru lactate, îmi este foarte greu să stau într-o
hală de lactate, unde miroase „a transpirație” (așa simt eu) și senzația de greață este și mai
pregnantă. Nici nu mi-ar trece prin minte să pun în gură acele produse, pe care corpul meu
nu le mai consideră de mult timp hrană.
Carnea nu mai este o opțiune de mult prea mult timp pentru mine, ca să mai fie în programul
corporal. Simt mirosul, el există, dar nu apare nicio reacție corporală (nici atracție, nici
respingere). Este o reacție complet neutră. Ca și în cazul alcoolului (băuturilor), murăturilor,
sucurilor acidulate și tuturor dulciurilor din comerț. Pur și simplu, nu există ca opțiuni pentru
corp. Acesta ”s-a deprogramat” să le mai considere hrană. Este posibil așa ceva. Am văzut la
foarte mulți oameni asta.
Așa cum v-am tot repetat de-a lungul cărții, oamenii sunt făpturi ale obișnuinței.
Pentru noi obișnuințe, nu avem altceva de făcut decât să le îndepărtăm pe cele vechi. Sau să
le cultivăm intensiv pe cele noi, ignorându-le și lăsându-le să se stingă pe cele vechi.

Capitolul 6
În schimb, atunci când consum alimentele de care corpul are nevoie, cu care acesta se
simte bine, care îi fac bine, apare așa o stare de bine, de liniște, de savurare, de relaxare, de
plăcere corporală profundă. Singurul sunet la
care mă pot raporta pentru această stare este
Mmmmmmm.....
Mâna se întinde singură către fructele și

legumele care îi trebuie corpului. Am aflat că
acest minunat corp al meu reușește să aleagă
cel mai copt fruct dintr-o grămadă de fructe.
Combinația simțurilor: vedere, miros, auz,
atingere și la final, gust mă ajută să fac cele
mai bune și inspirate alegeri alimentare.
Exersând și repetând de multe ori, în piețe, în magazine, în livezi și în propria curte am învățat
să recunosc fructele și legumele coapte și gustoase foarte rapid.
Alte semne ale corpului
Uneori, corpul mă avertizează că nu dorește un anumit aliment. Am pățit acest lucru cu

avocado, într-o perioadă în care am exagerat cu consumul zilnic. Când am luat în mână un
fruct de avocado, instant au apărut încordări ale mușchilor mâinii, ca într-o spasmofilie
(spasme și chiar cârcei dureroși la mușchii mici ai degetelor). S-a repetat de multe ori această
reacție, încât am realizat că este un „mesaj” de la corp când nu are nevoie de acel aliment.
Alteori, când nu trebuie să mănânc ceva dar eu insist să o fac,

apar mici incidente: scap din mână respectivul aliment, sau “Senzațiile corporale
mă lovesc, mă tai sau mă înțep. Pățesc ceva care mă ridică de
sunt greu de pus în
la masă, mă silește să fac altceva, pentru a nu mânca.
cuvinte și nu foarte
Când ajung într-un loc nou, în care consum multă energie
ușor de descifrat ca
pentru a evalua împrejurimile și a putea să aflu care sunt
locurile benefice pentru corp, caut în primul rând o sursă de semnificație.”
hrană. Corpul este cel care mă ajută să identific rapid fructele
și legumele de care are nevoie.

Capitolul 6
Când corpul are nevoie de ceva anume, mă duc exact la ora care trebuie în piață sau la magazin,
la momentul potrivit pentru a găsi fructe sau legume proaspete. Dacă ascult impulsurile
interioare, știu că trebuie să ies „acum” din casă și să merg într-un anume loc. De fiecare
dată, am descoperit că acolo era ceva pentru mine, pentru corp, pentru starea lui de bine.
Uneori este un gând. Alteori este doar un imbold interior. Sau pur și simplu o senzație care s-a
mai repetat și știu ce înseamnă: ușoară presiune pe stern, încordarea umerilor sau amorțeli
ale degetelor. Aceste senzații nu înseamnă nimic, ca atare. Ci sunt doar semnalele pe care le
conectez cu ghidajele interioare. Când îmi amorțesc degetele, știu că urmează să aleg ceva,
folosind mâinile. Este doar interpretarea mea personală, și nu este obligatorie pentru ceilalți
oameni.
Durează o perioadă de timp variabilă, la fiecare om, pentru a-și realiza propriile interpretări,
în baza experiențelor care se desfășoară.
Aceste semnale discrete de ghidaj funcționează la toată lumea.

Nu reprezintă însușiri speciale sau prerogative doar ale câtorva persoane.
Dar atunci când consumăm alimente amestecate, care umplu corpul cu reziduuri acide, se
blochează tocmai receptorii fini și simțurile delicate, care sunt esențiale pentru ghidare. Și de
aceea, pentru unele persoane, semnalele sunt prea „în surdină” pentru a putea fi percepute,
cu atât mai puțin interpretate sau urmate.
Dacă învățăm să le înțelegem, să le urmărim și să le folosim, ne vor ușura foarte mult viața
Nu mai este nevoie să învățăm că „nu ne trebuia mâncarea respectivă”, datorită vărsăturilor
și stării de rău de după.
Dacă ne ascultăm semnalele interioare ale corpului și limbajul senzațiilor, vom reuși să facem
prevenție, și nu tratament. Exact idealul medicinei, translatat în alimentație.
Când știi ce să mănânci pentru a-ți fi bine, ești bine, în orice moment și în orice circumstanță
a vieții.

Capitolul 7 - Mâncăm să trăim sau trăim să mâncăm?
Capitolul 7
Mâncăm să
trăim sau
trăim să
mâncăm?

Mâncăm să
trăim sau
trăim să
mâncam?
Alegerea supremă a fiecăruia dintre noi.
Iată-ne ajunși la ultimul capitol al acestei îndrăznețe cărți despre alimentație, așa cum am
descoperit-o în ultimii 30 de ani.
Drumul de căutare a hranei pentru corp nu a fost și nu este simplu. Mă ciocnesc de o rezistență
interioară puternică (puterea obișnuințelor) și exterioară la fel de puternică (tradițiile
culturale, dar și disponibilitatea hranei de calitate).
Am descoperit câteva lucruri de-a lungul drumului, de care am devenit convinsă pe măsură
ce am avansat. Le voi expune în încheiere, drept concluzie la întreaga discuție despre hrană.

Noi oamenii, nu suntem ființe raționale. Suntem doar animale, care își dezvoltă în timp o
minte rațională și descoperă că au un Sine înalt numit Conștiință. Procesul de evoluție și
creștere de la stadiul animalic pur la cel de ființă rațional-conștientă durează minim 50-60 de
ani, uneori și mai mult (poate chiar câteva vieți la rând, dacă este posibilă reciclarea energiei).
Aflându-mă personal în acest interval al vieții 50-60 de ani, constat că toate experiențele
vieții m-au întors înapoi la mine și mi-au revelat aceste două laturi interioare: cea animalică
și cea umană. Am constatat cât de puternică este partea corporal animalică. Uitându-mă în
jur, ochii mei au văzut tot asta, la cei mai mulți dintre semenii mei.
Trăim să mâncăm cea mai mare parte a vieții.

Mâncarea este esențialul ființei noastre.
Corpul fizic animalic este un imens tub digestiv.
Pe lângă nevoia fizică de supraviețuire, alimentația mai joacă un rol foarte important pentru
oameni. Alimentele sunt instrumente de consolare și de relaxare primordiale. Alimentele
sunt „medicamentele” de tratament ale emoțiilor și dificultăților comportamentale.
Copiii sunt manipulați de mici cu ajutorul alimentelor. Principalele substanțe asemănătoare

ca acțiune drogurilor prin care sunt „cumpărați” sunt zahărul și făinoasele (combinații făină,
zahăr, grăsimi), uleiul prăjit, lactatele și carnea. Cuvintele cu care sunt îmbrăcate cârligele
manipulatorii sunt aparent nevinovate, dar persistente: „Ia o gură de brânzică, Ia puțină
cărniță, Vrei ceva dulce? Ți-am pregătit ceva bun, Ești supărat? Ia puțină ciocolată / prăjitură
/ înghețată să te îndulcești”.
Ca adulți, ne refugiem în alimente la orice stres, la suprasolicitare, dacă suntem frustrați,

dacă suntem nemulțumiți sau revoltați. Tot în mâncare ne ducem atât la bucurie cât și la
sărbătorire, când dorim să ne împărtășim starea de bine cu ceilalți.
Socializarea umană se face în jurul hranei și mâncării. Fără alimentație nu există niciun ritual
de grup al oamenilor. Dacă suntem în cuplu sau în grup, principalele activități comune sunt
legate de alimentație.
Mâncarea determină arhitectura vieții zilnice. Alimentele ne fragmentează ziua, structurând-o

(suntem organizați în jurul a trei mese principale și numeroase gustări între). În același timp,
o umplu de sens.

Am descoperit acest adevăr într-un post cu sucuri, în care NU am avut nimic de mâncat, doar
de băut, aproape 3 luni. M-am trezit că am uriaș de mult timp la dispoziție. Și nu foarte multe
cu ce să-l umplu, dacă nu mai mergeam la cumpărături, nu mai petreceam timp la mese cu
familia și prietenii, nu mai stăteam în baie, cu evacuările, sau făcând curățenie. Nici rufele
nu le-am prea mai spălat atât de des (pentru că nu se mai murdăreau, nu mai erau evacuări
sub formă de transpirații, alte secreții). Au dispărut 80% dintre preocupările zilei. După două
luni de postire, uitasem multe dintre detaliile legate de gătit / bucătărie și nu mai aveam nici
subiecte de conversație cu mulți oameni. Ieșisem complet din rețeaua socială acceptată.
După ce a dispărut mâncarea, am rămas cu un gol uriaș, care se aștepta umplut.
Cei din jur erau la fel de neputincioși ca mine în dilema cu care mă confruntam, pentru
că majoritatea doreau să-l umple tot cu ceva legat de mâncare (așa am aflat și eu că viața
oamenilor este mâncare și că toți s-au speriat de tentativa mea de postire).
Viața unui om iese complet din mirajul social când scoți mâncarea din scenă.
Pentru că nu mai rămâne NIMIC.
Nimic din familiarul persoanei obișnuite.
Viața se duce în altă direcție, dar nu foarte comodă și nici acceptată de oameni.
Știu personal că nu am nevoie de hrana solidă. Am avut experiența cu postirile cu sucuri și

corpul mi-a confirmat că nu are real nevoie de altceva. Dar m-am întors la alimentația solidă.
Nu m-am simțit pregătită să renunț complet la ea.
De ce mâncăm? Mâncăm pentru că este confortabil. Pentru senzația de amețire și amorțire,

de sedare și anestezie, de conformitate cu programarea socială.
Mâncăm ca niște soldați bine instruiți, care urmează ordinele.
Mâncăm fără să ne punem întrebări.
Mâncăm pentru că așa ni se spune că trebuie să facem.
Și pentru că dacă ne oprim, cât de puțin, apare o stare de rău de care ne este foarte teamă.
Frica de moarte este declanșată imediat dată ce ne îndepărtăm de confortul familiar al hranei.
„Să nu cumva să mor de foame” este un refren pe care copiii îl ascultă de zeci de mii de ori,
până cresc mari. Și cred în el fără nicio îndoială.
„Dacă nu mănânc mor de foame” este o credință pe care niciun om nu o pune la îndoială.
Face parte din programul mental de conformitate la societatea de consum.

Mâncarea este drogul și medicamentul nostru de sedare zilnic. Pe care îl acceptăm bucuroși,
zi de zi, pentru a putea rămâne în social, alături de ceilalți.
Se poate fără mâncare? Da, se poate. Știu că se poate.

Personal, am reușit perioade lungi de timp doar cu fluide.
Sau alte perioade și mai lungi, doar cu fructe.
Cunosc oameni care au un grad de auto-disciplină și putere interioară ce le permite să

postească zile întregi într-o săptămână. Știu oameni care nu se hrănesc deloc cu solide. Doar
cu fluide.
Și sunt oameni care aleg plasma, pentru susținerea corpului fizic. Sunt multe cazuri
documentate în literatură de „oameni care se hrănesc cu lumină”. Se poate fără mâncare. Se
întâmplă foarte multe în corpul fizic, atunci când nu mai primește „sedative” și substanțe de
„amorțire” interioară.
În timpul perioadei de post cu suc de struguri, de 75 zile, am trăit spontan, de câteva ori, stări
de reală fericire, de beatitudine interioară, de bine, fără niciun motiv. Apărute spontan, la fel
cum au mai apărut ocazional stări de tristețe și melancolie. Am aflat că organismul meu fizic,
curățat și menținut fluid se putea acorda ca un instrument extraordinar la valul de energie al
lumii. Și putea capta vibrația care era disponibilă în acel moment.
Așa am aflat și eu că tristețea, sau bucuria sunt valuri de energie ce străbat lumea.
Și atunci când învăluie corpul, acesta le poate recunoaște și reacționează. Dacă mintea are o
conexiune bună cu corpul și interpretează favorabil semnalele acestuia, ne putem bucura de
trăiri, indiferent care sunt. Știm că oricum trec.
Am discutat mult despre hrană și alimentație, pentru că impactul acestui subiect asupra vieții
omenești este definitoriu. Suntem ceea ce mâncăm. Devenim exact ceea ce punem în corpul
nostru. Degradarea corpurilor și îmbătrânirea urâtă ce se vede în jur ne arată toxicitatea
hranei noastre (nu doar a mâncării).
Relația cu alimentația este cea mai complicată, ciudată și sofisticată relație fizică corporală a
vieții noastre. Dacă dorești să o înțelegi, sau mai mult, să o poți controla și ghida, te așteaptă
un efort de o viață întreagă cu multe antrenamente nereușite. Cu eșecuri și suferințe.
Dar și cu mici victorii care te motivează.

Am descoperit în primii 50 de ani ai vieții mele că pot să aleg orice relație, ca fundament al
lucrului meu interior. Relația cu mine, relația cu ceilalți, relația cu hrana, sau relația cu Natura
și componentele sale. Indiferent de care relație mă ocup, sunt afectate toate celelalte. Am
ales relația cu alimentația pentru că a fost provocatoare de la început, în ceea ce mă privește.
Dacă mă uit în urmă, la drumul parcurs, realizez că relația cu alimentele m-a ales pe mine.
Evoluția relației cu alimentele se face la fel precum evoluția unei relații de cuplu sau conjugale.
Se trece de la iubire și amor, la conflict și război, de la muncă pentru a înțelege partea
cealaltă, la schimbări personale pentru a te ajusta și adapta, de la comunicări zilnice, unele
mai reușite, altele dezastruoase, la schimburi și împărtășiri.
Schimbarea nu este doar posibilă. Este singura constantă de-a lungul drumului.
Am învățat de la Natură că schimbarea și ajustarea continuă reprezintă normalul.
Dar Mintea, vorbărețul din cap ce le știe pe toate, vrea siguranță, stabilitate și asigurări.
Îți reamintesc în acest moment de condițiile importante ale schimbării, pentru a le fixa în
atenția ta.
1) Repetiția zilnică și saturația. Orice repeți până la saturație, devine realitatea

pe care o accepți (a minții, a sufletului, a corpului)
2) Îndeplinirea celor trei condiții obligatorii ale schimbării: intenția, acțiunea și
detașarea de rezultate
3) Conștientizarea capcanelor de pe drum și deținerea cheilor pentru evitarea lor
sau ieșirea rapidă din ele
4) Colaborarea cu oameni asemănători pentru împuternicire (susținerea propriilor
slăbiciuni cu puterile altora).
5) Perseverența. Mergi înainte, indiferent că faci un pas minuscul, mai stai pe loc
sau te mai dai doi pași în urmă.
Suntem făpturi pline de potențial, mare parte incomplet folosit, o viață întreagă.
O schimbare monumentală, cum este cea din relația cu alimentele, ne scoate la suprafață
aspecte necunoscute nouă despre noi înșine.
Este o arheologie emoțională, mentală și energetică palpitantă.

Alimentație???
Nu numai.
Ci auto-cunoaștere și devenire, dar prin intermediul nutriției.
M-am trezit brusc în Junglă, alături de mulți alți oameni care orbecăiau ca și mine în căutarea
răspunsurilor. Am învățat prin proprie suferință și strădanii de zeci de ani care sunt alimentele
care îmi fac bine și cum se simte corpul meu când este într-o stare bună.
Mi-am structurat un Ghid pentru uz propriu prin Jungla alimentației moderne. Și am descoperit
că acest Ghid poate fi util, de folos și altor oameni. L-am expus în multe alte cărți pe care le-
am scris de-a lungul drumului. Și am simțit nevoia să revin cu prezenta carte, pentru că se
adunaseră multe revelații și informații noi.
Drumul nu se oprește aici. Cât timp mi se permite să-mi păstrez acest corp fizic, am zilnic
oportunitatea să fac această alegere: să trăiesc ca să mănânc, sau să mănânc pentru a trăi.
Cel mai recent am descoperit că, de fapt, nu am nicio alegere de făcut.

Am ales să trăiesc.
Și am ales să împărtășesc cunoașterea dobândită pentru a vă ghida pe drumurile posibile și
existente.
Îți mulțumesc, cititorule, că mi-ai oferit privilegiul să-ți fiu Ghid în Jungla alimentației și a
nutriției. Și că ai privit lumea prin viziunea pe care o am în acest moment. Te invit să participi
la evenimentele on-line, organizate alături de Cristela Georgescu, în cadrul Atelierelor de
împuternicire. În ele ne ocupăm continuu de calibrarea și ajustarea drumului. Pentru că și
noi suntem în continuare pe el.
Ofer la final lista cu o parte dintre cărțile din bibliotecă ce mă susțin și întovărășesc pe drum.
Cărțile sunt Maeștri pe care îi am, în cea mai mare parte din timp. Ca și cartea de față, scrierile
mă ajută să rămân pe drum și să nu uit.
Sunt recunoscătoare pentru curajul de a fi mers alături de mine, prin Jungla alimentației și a
nutriției, cititorule.
Și îți doresc drum eficient în continuare.
Călătoria continuă.

BIBLIOGRAFIE
MO R S E , R O B E R T – S Ă T R Ă I M S Ă N Ă T O Ș I F Ă R Ă T OXINE
CA M P B E L L , C O L I N – S T U D I U L C H I N A
GE R S O N , C H A R L O TT E – T E R A P I A G E R S O N
BUDWIG JOHANNA – BUDWIG PROTOCOL
WILLIAM ANTHONY – MEDIUM MEDICAL, VINDECAREA FICATULUI,

VI N D E C A R E A T I R OI D E I ; A L I M E N T E C A R E Î Ț I P OT SCHIMBA VIAȚA
BR A G G , P A U L – PO S T U L U N M I R A C O L
KR I S T I N A B U C H A RA N C H A R I L L O – T H E F U L L Y R AW DIET
POP LIGIA – RETETE VEGANE FĂRĂ FOC
G E O R G E S C U C R I S T E L A – S I M P L U 1 Ș I 2 , D I V E R SIFICARE PUR ȘI SIMPLU
BOJOR OVDIU - P L E D O A R I E P E N T R U V I A Ț A S Ă NĂTOASĂ
R A D U I L I E M Â N E CU Ț Ă – N U T R I Ț I A O M U L U I , U N ACT SACRU
BO U T E N K O V I C T O RI A – R E V O L U Ț I A S M O O T H I E - U RILOR VERZI
DR . W I L L I A M D A V I E S – W H E A T B E L L Y ( B U R T A DE GRÂU), DIETA FĂRĂ

GL U T E N
SO R I N A S O E S C U – C O L E C Ț I A C U R C U B E U ( V O L 1 -7)
SO R I N A SOESCU - VOINȚA, O S U P E R - P U T E R E; PUR ȘI SIMPLU.....

VI N D E C A R E ; S Ă N Ă T A T E 5 D ; M A N U A L U L Ș C O L I I SĂNĂTATE 5D; REȚETE ÎN
DI E T A D E D E T O X IF I E R E ;
CR I S T E L A G E O R G ES C U – D I V E R S I F I C A R E . . . . P U R ȘI SIMPLU
CR I S T E L A G E O R G ES C U – S I M P L U I Ș I I I
WA L L A C E T H O R N H IL L Ș I D A V I D T A L B O T T – T H E ELECTRIC UNIVERSE
AR T H U R F I S T E N B ER G - T H E I N V I S I B L E R A I N B O W

Alimentatie Varianta Finala Corectata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alimentatie Varianta Finala Corectata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alimentație???

GHID ONEST ȘI AUTENTIC

PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Dr. Sorina Soescu

© Toate drepturile de autor aparțin Fundației Simile

Constanța, 2021. Nu este permisă reproducerea în întregime

sau a unei părți din prezenta lucrare fără solicitarea

Concept grafic: Silvia Soescu

Dr. Sorina Soescu

Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

2 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

„Oamenii sunt făpturi ale obișnuinței.” – Carlos Castaneda

„Cunoașterea puțină este cunoaștere periculoasă.” – Theun Mares

Din păcate, ele induc dependențe ascunse și alegeri nepotrivite.

Anthony William – Medium medical

3 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

4 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

5 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Trăiesc într-o junglă.

6 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

În Jungla urbană sunt nenumărate pericole: șerpii,

Mi-a trecut de multe ori prin cap

7 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

“Omul este o minune

Am simțit o mare admirație pentru ființa umană și „dotările” sale încarnate.

Și o mare recunoștință pentru Creator și perfecțiunea Creației sale.

Am realizat că organismul uman este o mașinărie biologică extraordinară, perfecționată în

În decursul experienței mele personale am descoperit că influența fundamentală în dezvoltarea

8 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Procesul este în plină desfășurare.

Am avut privilegiul să observ tipare și moduri de reacție comune.

9 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

De aceea mă bazez pe propriile experiențe, pe propriile opinii, pe conexiunea pe care o am cu

De-a lungul drumului, a apărut o întrebare, pe care am formulat-o în multe feluri.

Alimentația oamenilor este nutriție?

Te-ai gândit vreodată la alimentație în felul acesta?

Alimentația ca „drog” pentru amorțit gândirea și conștiența?

Ai văzut dincolo de instincte și dincolo de hrană?

Te invit să călătorești alături de mine cât mai adânc în „vizuina iepurelui”.

Pe parcurs, fă propriile observații, testări, experimentări.

În drumul prin care am trecut în ultimii 30 de ani, am observat multe.

10 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Și să nu ai reacții emoționale, indiferent de concluziile la care voi ajunge.

Este important să avem informație. Indiferent cum este aceasta.

Este important să cunoaștem Adevărul, indiferent cum arată la prima vedere.

Dacă locuiesc în Jungla tropicală

Dacă locuiesc în Jungla urbană

Să pornim la drum și să explorăm pas cu pas hățișurile

11 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

12 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

A fost o constatare dureroasă. Emoțiile umane naturale în aceste momente, disperarea și

13 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Trebuie să fie o soluție.

Dacă există o soluție am să o găsesc.

Ce era în acel supermaket și nu reprezenta alimentație?

14 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

Să ne întoarcem la supermarket-ul din care nimic nu era alimentație pentru corpul

15 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

V-am spus că Adevărul nu este comod.

Civilizația modernă rezistă datorită alimentației moderne.

Dacă aveți curajul, vă invit să pătrundem și mai adânc în „vizuina iepurelui”

16 Alimentație??? GHID ONEST ȘI AUTENTIC PRIN JUNGLA NUTRIȚIEI

1) Lactatele sunt în capul listei.