Decantarea apei

Decantarea apei este un proces de separare a particulelor solide din suspensie

prin acțiunea forțelor de gravitație și se realizează în decantoare.
În vederea obținerii unei bune eficiențe, o condiție importantă ce trebuie
asigurată decantoarelor o constituie realizarea unor dispozitive adecvate de intrare a
apei în decantoare, pentru o distribuire cât mai uniformă a curenților de apă în bazin,
în toate direcțiile.
În funcție de sensul de circulație a apei în decantor, acestea pot fi: decantoare
orizontale - longitudinale, decantoare orizontale –radiale sau decantoare verticale.

Decantoarele orizontale longitudinale au forma în plan dreptunghiulară și

pot fi realizate din beton armat monolit, cu fundul plan sau în soluție mixtă (pereți
prefabricați și fundul în formă de jgheab turnat in situ). Apa intră în camera de
distribuție unde circulă cu viteză mare pentru a nu se produce depuneri, iar apoi trece
și se repartizează uniform în compartimentul de decantare unde se rețin suspensiile.
Din compartimentul de decantare apa trece în camera de colectare sau într-un jgheab
de colectare prin deversoare triunghiulare sau prin orificii și fante înecate. Pâlnia de
nămol poate înmagazina 30...50% din depuneri pe o lungime de 2.5.....5.0 m.
Depunerile din galeria colectoare se pot îndepărta hidraulic prin sifonare,
gravitațional sau prin pompare, prin canale cu diametrul minim de 150 mm.
La partea superioară, pereții laterali se vor executa evazați în vederea
asigurării funcționării neîntrerupte a decantorului în perioadele de îngheț.
Lățimea unui compartiment de decantare b trebuie să fie de cel mult 1/10 din
lungime și maximum 8 m.
Decantoarele se tencuiesc la interior, iar la exterior se izolează contra
infiltrațiilor sau exfiltrațiilor.
Curățirea decantoarelor se poate face mecanic, hidraulic sau manual.
Curățirea mecanică se realizează cu ajutorul unui pod raclor, care are un dispozitiv
ce împinge depunerile spre pâlnia de nămol în timpul deplasării pe două șine așezate
deasupra pereților longitudinali. În acest caz radierul se realizează orizontal. În cazul
decantoarelor cu curățire hidraulică gravitațională, radierul se prevede cu o pantă
transversală de 5% spre o rigolă sau o conductă perforată longitudinală de colectare
și evacuare a nămolului.
 Decantoarele orizontale radiale au formă circulară în plan și au diametre
maxime de 50 m și medii de 30 m, fiind recomandate pentru debite mari. Înălțimea
maximă ale acestor tipuri de decantoare este de 4 m, iar cea medie de 2.5 m.
Accesul apei se face printr-o conductă din centrul decantorului, al cărui capăt este
așezat la 20...30 cm sub nivelul apei. Distribuția uniformă a apei se realizează prin
intermediul unui perete plin de formă cilindrică, cufundat în apă până la nivelul
inferior al peretelui exterior al decantorului. Pentru distribuția uniformă a apei se pot
folosi orificii cu deflectoare care sunt dispuse pe peretele plin cilindric.
Evacuarea apei decantate se realizează printr-un jgheab periferic care poate
face corp comun cu peretele decantorului sau poate fi așezat la 1...2 m de acesta.
Accesul apei în rigolă se face prin intermediul unui deversol reglabil, cu crestături
în formă de triunghi. Pentru evitarea antrenării substanțelor plutitoare se pot folosi
pereți semiînecați, dispuși la o distanță de 3...4 m de peretele deversor.
În cazul decantoarelor cu diametre mai mari de 45 m se recomandă ca apa
decantată să fie colectată prin jgheaburi radiale, care o evacuează într-un colector
general.
 Curățirea decantoarelor se face mecanic și continuu cu poduri racloare care
circulă pe pereții decantorului și împing suspensiile în pâlnia de colectare cu ajutorul
unor lame metalice. La decantoarele cu jgheaburi radiale podul raclor se prevede
submersibil.
Evacuarea nămolului din decantor se face prin conducte ce funcționează prin
gravitație, prin presiune sau pompare.
Radierul decantorului se prevede cu o pantă de 5 – 10% spre pâlnia de
colectare a nămolului.
 Decantoarele verticale se execută din beton simplu sau beton armat și pot
avea formă cilindrică sau poligonală. Aceste decantoare se construiesc pentru debite
mai mici și când este lipsă de spațiu.
Accesul apei în compartimentul de decantare se face prin conducta de
distribuție. Apa decantată este evacuată în jgheabul de colectare dispus pe toată
circumferința decantorului (interior sau exterior) prin deversoare triunghiulare sau
prin fante înecate.
Depunerile sunt colectate în pâlnia centrală de la partea inferioară a
decanorului.

În cazul decantoarelor cu suprafața mai mare de 12 m2 apa decantată se

poate colecta într-o rețea de jgheaburi sau conducte radiale cu orificii, care o
evacuează într-un colector general.
Îndepărtarea depunerilor se realizează pe la partea inferioară folosind
mijloace hidromecanice.
 Decantoarele suspensionale se recomandă în cazul apei cu conținut mare
de suspensii sau în cazul în care trebuie să se obțină o bună limpezire a apei după
trecerea acesteia printr-un strat de suspensii floculate anterior. Aceste decantoare
pot fi fără recircularea mecanică a nămolului, cu recircularea mecanică a
nămolului, cu hidroejector sau de tip pulsator.
Accesul apei în decantoarele suspensionale fără recircularea nămolului,
se face printr-o conductă de la partea inferioară a acestora, unde este distribuită prin
țevi cu orificii. Apoi apa trece printr-un fund cu orificii în spațiul de sedimentare,
unde străbate ascensional stratul de depuneri. Colectarea apei decantate se face prin
jgheaburile de la partea superioară a decantoarelor.

În cazul decantoarelor suspensionale cu recircularea nămolului apa intră

printr-o conductă (1) în camera de amestec (2), care este prevăzută cu rotor cu palete
(3) și în care se realizează amestecul acesteia cu nămolul recirculat din spațiul de
limpezire. Apoi amestecul de nămol și apă trece prin spațiul de reacție (4) și prin
spațiul de limpezire (5), unde are loc separarea, nămolul căzând la partea inferioară
iar apa decantată evacuându-se prin conducte radiale perforate (6) într-o rigolă
periferică (7) și de aici în conducta de transport (8). Podul raclor (9) împinge nămolul
către conducta circulară sau bașa centrală de colectare (10), iar nămolul care nu se
recirculă se evacuează printr-o conductă (11).

Decantorul suspensional cu hidroejector se prevede cu hidroejector în locul

rotorului cu palete.
În cazul decantorului de tip pulsator, contactul apei cu nămolul se asigură
printr-o alimentare intermitentă care contribuie la îmbunătățirea procesului de
limpezire. Apa intră în spațiul central, unde se ridică datorită vacuumului creat. La
un anumit nivel are loc contactul cu aerul atmosferic printr-un dispozitiv electric și
apa din spațiul central se golește brusc în spațiul de decantare, unde după ce străbate
stratul de nămol este colectată prin jgheaburile de la partea superioară. Evacuarea
excesului de nămol se face printr-un canal lateral.
 Eficiența de reținere a particulelor în suspensie depinde de suprafața de
sedimentare și mărimea hidraulică a acestor particule și nu depinde de timpul de
reținere. Astfel se pot prevedea decantoare tubulare, decantoare etajate de mică
adâncime sau decantoare lamelare.
Decantoarele tubulare sunt bazine prevăzute în interior cu 45 de tuburi PVC
cu diamterul de 110/99.4 mmm și lungimea de 6 m, dispuse cu o înclinare de 25º
față de orizontală.
Decantoarele etajate de mică adâncime sunt bazine cu mai multe
compartimente suprapuse de lățime egală cu lățimea bazinului. În cazul acestor
decantoare se mărește suprafața de sedimentare și se micșorează adâncimea apei,
particulele atingând mai repede radierul.
Decantoarele lamelare sunt similare celor tubulare, doar că în locul tuburilor
se prevăd plăci ondulate.

Filtrarea are scopul de a separa materiile solide din apă, în vederea limpezirii
acesteia. Filtrarea depinde de mărimea și concentrația particulelor solide, de natura
și caracteristicile mediului filtrant precum și de modul de funcționare, distingându-
se următoarele tipuri:
- Filtrarea prin strate granulare, care se utilizează la debite mari, cu puține
suspensii,
- Filtrarea prin site sau microsite utilizată la separarea particulelor grosiere,
- Filtrarea prin membrane care se utilizează în cazul cantităților reduse de
suspensii,
- Filtrare cu turte utilizată în cazul concentrațiilor mari de suspensii.

În funcție de viteza de filtrare există filtre lente și filtre rapide.

Filtrele lente au în componență următoarele elemente:
- Un rezervor de apă, care menține o sarcină constantă de apă deasupra
materialului filtrant,
- Un strat filtrant (nisip) pe care sunt reținute impuritățile din apă,
- Un sistem de drenaj situat la bază, care susține mediul filtrant și permite
trecerea apei,
- Un sistem de vane de comandă.
 Rezervorul, stratul filtrant și sistemul de drenaj sunt reunite într-un bazin
filtrant de regulă fără acoperiș. Bazinul este de secțiune dreptunghiulară și are
adâncimea de 2.5 – 4.0 m, fiind îngropat sau semiîngropat. Pereții bazinului se pot
executa din piatră, cărămidă sau beton. Sistemul de drenaj se găsește la fundul
bazinului și poate fi realizat dintr-un planșeu fals din beton poros sau drenuri
poroase, acoperite cu un strat de pietriș pentru împiedicarea antrenării în dren a
particulelor fine din stratul de nisip. Deasupra sistemului de drenaj se găsește un strat
de nisip pe o înălțime de 0.60 – 1.20 m și un strat apă de 1.00 – 1.50 m înălțime.
Vanele de comandă se găsesc în structuri adiacente.
Filtrele rapide se compun din următoarele elemente principale:
Sistemul de admisie a apei decantate, care poate consta dintr-o o conductă
cu ramificații pe fiecare cuvă sau dintr-un canal cu ferestre laterale în dreptul fiecărei
cuve,
Cuva filtrului, care este o construcție din beton armat sau metal având forma
în plan pătrată sau dreptunghiulară,
Jgheaburile de repartiție a apei brute și colectarea apei de spălare, care în
cazul cuvelor mici pot lipsi,
Stratul de apă situat deasupra stratului de nisip,
Stratul de nisip care are o înălțime 0.80 – 1.20 m,
Stratul de pietriș dispus între stratul de drenaj și nisip pentru a asigura o mai
bună uniformitate repartiției apei de spălare,
Sistemul de drenaj,
Conducte de apă filtrată, de evacuare a apei de spălare, de golire a filtrului,
de preaplin și instalații și armături anexe.

Sterilizarea apei se poate realiza cu ajutorul clorului (clorinare), ozonului

(ozonificare), razelor ultraviolete, sărurilor metalelor grele (argint, cupru etc.).
Cea mai utilizată este sterilizarea apei prin clorinare. Aceasta se face în stația
de clorinare, care poate fi construcție cu două camere, una pentru depozitarea
buteliilor de clor iar cealaltă pentru clorare.
Clădirea staţiei de clorinare este o construcţie supraterană având în
componenţă următoarele elemente:
- fundaţie continuă sub ziduri,
- pereţi din zidărie de caramidă,
- planşeu din beton armat,
- centuri din beton armat ,
- stâlpişori din beton armat de secţiune pătrată.