Proiect:

Decantoare
radiale

Revnic Emilia Ioana

G: 3334, SG.: b
1
 Masini hidroedilitare

Sedimentarea sau
decantarea
Sedimentarea este procesul fizic de separare din apele uzate a particulelor solide
organice sau anorganice prin depunere gravimetrică în spaţii cu regim hidraulic
controlat. Operaţia poate fi denumită şi decantare sau după rolul procesului în
tehnologia de tratare/epurare limpezire, clarificare sau îngroşare.

Impurităţile prezente în apă au dimensiunile în funcţie de de natura corpurilor de

bază şi de starea de dispersie în masa de lichid. Astfel, exită particule granulate
discrete (nisip, pietriş), particule coloidale (grupuri de molecule sau substanţe cu
mărimea de 0,5… 500 nm) şi molecule sau macromolecule în cazul substanţelor
dizolvate cu dimensiuni sub un nanometru. Timpul de decantare este dependent de
dimensiunea particulelor dispersate în masa de apă.

Sedimentarea se aplică în următoarele construcţii:

a) deznisipatoare – suspensii granulate, particule discrete;

b) decantoare primare – pentru suspensii granulate şi floconoase provenite de la

coagularea materiilor din apă;

c) decantoare secundare – pentru reţinerea particulelor care provin din epurarea

biologică;

d) concentratoare sau îngroşătoare de nămol.

Bazele teoretice ale procesului

În funcţie de natura şi concentraţia particulelor solide dispersate, precum şi de

tendinţa lor de aglomerare procesul de decantare se desfăşoară în patru moduri
diferite:

2
a) sedimentarea de tipul I aplicabilă la particulele solide granulate;

b) sedimentarea de tipul II caracteristică pentru particulele cu tendinţă de

aglomerare;

c) sedimentarea în masă;

d) compactarea sau tasarea.

Se consideră un bazin de sedimentare, figura 2., denumit decantor convenţional, în

care apar patru zone. Amestecul polifazic intră în zona de admisie în regim turbulent
de curgere şi se repartizează în mişcare uniformă, de tip piston, pe întreaga secţiune
transversală a bazinului. Astfel se poate considera că valoarea concentraţiei
particulelor, cu mărime identică, în suspensie este aceeaşi în toate punctele din
secţiunea transversală amplasată la finalul zonei de admisie. În zona de
sedimentare particulele se depun la aceeaşi viteză ca şi în fluidul liniştit, static. Din
zona de nămol acesta se îndepărtează rapid, fără a tulbura soluţia apoasă, în mod
continuu. Zona de evacuare trebuie să ofere toate condiţiile pentru a nu tulbura
curgerea din domeniul sedimentării şi a culege tot debitul de pe întreaga secţiune
transversală a bazinului.

Aspecte teoretice hidrodinamice

Se consideră cazul decantorului convenţional din figura 2.10. Acesta este o

construcţie care asigură condiţii hidrodinamice optime desfăşurării procesului de
sedimentare. Se consideră, din punct de vedere teoretic, că există o curgere
uniformă în regim laminar, stabilă, de tip piston, cu o alimentare şi evacuare a apei şi
nămolului perfecte astfel încât să se evite curgerile preferenţiale. În practica
bazinelor de sedimentare apar curenţi secundari de convecţie datoraţi diferenţelor de

3
temperatură (insolaţie) şi curgerilor parazitare generate de diferenţele de densitate
dintre diferitele zone din bazin. Aceste aspecte, în mod evident, vor afecta
randamentul de separare al

decantorului.

Ecuaţia de bilanţ hidraulic este Qi = Qe + Qn; ea exprimă legea continuităţii.

Ecuaţia de bilanţ masic este Q iCi = QeCe + QnC n; ea exprimă legea conservării masei
valabilă la decantor. Pentru un randament de reţinere de 100% această ecuaţie
devine QiCi = QnC n.

Eficienţa unui decantor se apreciază prin E = (C i – Ce)/Ci = 1 – Ce/Ci = 35...60%

funcţie de tipul decantorului şi de instalaţiile care-l echipează.

Aspecte generale despre construcţia decantoarelor

Decantorul este obiectul din staţia de epurare sau tratare destinat să reţină marea
majoritate a suspensiilor din apele uzate respectiv brute prin sedimentare –
depunere gravitaţională. Decantoarele sunt construcţii din beton, cu diferite forme
geometrice, în care trebuie să se asigure condiţii hidrodinamice favorabile
procesului. Ele se clasifică după următoarele criterii:

1. După modul cum se realizează procesul de sedimentare (decantare):

4
a) decantoare cu sedimentare liberă, naturală;

b) decantoare cu sedimentare activată cu reactivi chimici de coagulare-floculare şi

cu separare gravitaţională sau suspensională.

2. După modul de îndepărtare a nămolului depus:

a) decantoare cu curăţire manuală;

b) decantoare cu echipamente mecanice de colectare şi evacuare a nămolului;

c) decantoare cu echipamente hidromecanice sau pneumatice pentru

îndepărtarea nămolului.

3. După direcţia de curgere a apei prin decantor:

a) decantor longitudinal – curgerea apei se realizează în lungul laturei mari a

bazinului de formă paralelipipedică;

b) decantor vertical – curgerea apei se realizează pe verticală în sens ascendent, în

contracurent cu particulele care se depun gravitaţional, într-un bazin de formă
cilindro-conică;

c) decantor radial – mişcarea apei se realizează pe direcţia razei vectoare de

la centru către periferia bazinului de formă cilindro-conică sau numai
cilindrică.

4. După destinaţie şi poziţia lor în schemă decantoarele se clasifică în:

a) decantor pentru tratarea apei de consum;

b) decantor pentru separarea nisipului din apă, este un decantor specializat –

deznisipator;

c) decantor pentru ape uzate brute;

d) decantor pentru nămol activ – fiind în general al doilea în schemă el se numeşte

decantor secundar;

e) decantor terţiar – decantor după treapta chimică sau existent în schemă după
treapta de nitrificare;

f) decantor specializat pentru îngroşarea nămolului – concentrator de nămol.

5
5. După poziţia construcţiei în raport cu nivelul terenului decantoarele pot fi:

a) îngropate;

b) semiîngropate;

c) aparente.

Decantorul este dotat cu următoarele instalaţii şi echipamente:

a) instalaţii de alimentare cu apă brută – cu influent;

b) instalaţia pentru colectarea şi evacuarea apei purificate – efluent;

c) echipamentul sau instalaţia pentru colectarea şi evacuarea nămolului depus pe

radierul bazinului;

d) echipamentul sau instalaţia de colectare şi evacuare a flotanţilor – spumă, grăsimi

etc.;

e) instalaţia de alimentare cu energie electrică;

f) decantorul propriu zis – construcţia etanşă din beton armat.

Decantorul radial

Decantoarele radiale, folosite pe scară

largă în epurarea apelor uzate, sunt bazine
din beton armat de formă cilindro- conică
sau cilindrică. În plan – vedere din avion –
ele au o formă circulară sau
hexagonală. Diametrul lor este între 2…160
m; decantoarele cu diametrul până la 50 m
au poduri racloare radiale, iar cele cu
diametrul peste 50 m sunt dotate cu poduri
racloare diametrale. Radierul
decantorului cu pod raclor radial este
înclinat cu un unghi corespunzător unei conicităţi de 1/15, mai mare decât unghiul de
taluz natural al nămolului depus sub apă şi deci acesta ar trebui să curgă singur spre
başa centrală. În decantorul radial introducerea de apă uzată se face în centrul
acestuia, simetric în plan şi uniform pe verticală - mişcare axial-simetrică, iar
evacuarea se realizează prin Fig. 3.Traiectoria de sedimentare

6
colectarea apei de pe întreaga circumferinţă exterioară. în decantorul ideal radial.

Direcţia de curgere a apei este cea a razei

vectoare de la centru către periferie.

Viteza de sedimentare a particulelor discrete

variază continuu pe măsură ce granula se

deplasează

către periferie. Deoarece componenta u a

vitezei de

transport scade continuu cu creşterea razei

vectoare, iar mărimea hidraulică w este
constantă rezultă că traiectoria particulei este o
curbă – figura 3. - (în loc de linie dreaptă ca în
cazul decantorului longitudinal). Panta teoretică
a curbei de sedimentare, la orice rază de
curbură este . Încărcarea hidraulică de
suprafaţă este viteză de referinţă.

Dispozitivul de alimentare din centru trebuie să asigure distribuţia uniformă a

debitului pe direcţia razei

vectoare. Pentru aceasta zona de alimentare este

concepută sub formă tronconică cu reducerea continuă Fig. 4. Decantor radial cu

pod raclor

a vitezei ascensionale evitând formarea vârtejurilor. 1 – decantor; 2 – conductă admisie apă

brută;

3 – zonă de sedimentare; 4 – suportul pivotului

Date de proiectare. Timpul de retenţie al apei e central şi al jupei; 5 – canalul de colectare apă

de 45…150 minute. Viteza ascensională medie este de tratată; 6 – conul central; 7 – evacuare
nămol;

0,002…0,006 m/s. Viteza verticală de sedimentare este 8 – lame racloare; 9 – başă; 10 – cale
de

0,1…0,4 mm/s. Încărcarea hidraulică de suprafaţă este rulare; 11 – mecanismul de antrenare.

de 1,5…2,5 m3/m2h. Viteza raclorului la periferie este

de 1,5…3,0 m/min cu o turaţie a podului raclor de 3…4 rot/oră. În cazul

îngroşătorului de nămol raclorul are viteza periferică de 1,8…3,0 m/minut. Panta

7
fundului este de 6…8% cu excepţia başei unde panta este de 2/1. Viteza de curgere
a nămolului pe conducta de evacuare este de 1,25…1,50 m/s.

Pentru uniformizarea curgerii prin decantor se montează deversoare pe

circumferinţa acestuia. Încărcarea deversoarelor depinde de forma bazinelor, de
natura nămolului şi a apei uzate. Pentru decantoare primare se recomandă încărcări
inferioare valorii de 60 m3/h şi metru liniar în perioade uscate şi maximum 180 m3/h
şi m pe timp de ploaie. Pentru decantoare secundare încărcările trebuie să fie
inferioare 10 m3/h şi m liniar. Dacă la verificarea încărcărilor se constată că aceasta
este prea mare se vor construi mai multe rigole

paralele de colectare a apei.

Apa uzată vine pe canalul 2 şi intră în decantorul cilindro-conic 1 prin pâlnia 6, figura
4. Pâlnia centrală are rolul de a asigura reducerea vitezei de curgere (difuzor)
modificând astfel regimul hidraulic şi de a realiza o alimentare cît mai uniformă a
decantorului. În ultimii ani această pâlnie se execută sub forma unui deversor
circular cu profil curb care favorizează apariţia efectului Coandă ce uniformizează
curgerea, reduce viteza de deplasare a apei şi turbulenţa în zona de admisie. Din
această zonă de admisie apa execută o mişcare de ocolire pe sub jupa centrală şi
ajunge în spaţiul de sedimentare 3. Jupa centrală are aceleaşi roluri ca şi peretele
semiscufundat de la decantorul longitudinal şi în plus devine şi punct de sprijin
pentru pivotul podului raclor. Particulele mari şi grele, datorită inerţiei, nu reuşesc să
execute mişcarea de ocolire pe sub jupă şi se depun imediat în zona başei centrale
9. Apa se repartizează uniform în curgere pe direcţia razei vectoare către canalul
colector inelar care este amplasat fie în bazin, cu două muchii deversante, fie la
periferia acestuia 5. Pentru a evita curgerile preferenţiale, care ar putea perturba
procesul de sedimentare, canalul colector inelar are muchia deversorului metalică,
cu dinţi în V la 900, care se amplasează la nivel strict orizontal şi se fixează cu
şuruburi.

Nămolul depus pe radierul de beton înclinat alunecă către başa centrală 9 de unde
prin presiune hidrostatică este îndepărtat în exterior pe conducta 7. Rolul podului
raclor 4 este de a forţa curgerea depunerilor aderente către başa centrală.

Podul raclor este o construcţie metalică de tip cheson sau grindă cu zăbrele, de tip
radial sau diametral, care este susţinut la centru pe un pivot, iar la periferie se
sprijină pe sistemul de antrenare 11 cu roţile motoare şi cele de rulare. Pentru
decantoarele cu volum mic grupul de antrenare se află la centru, pe platforma de
sprijin, fiind dotat cu o roată dinţată de mari dimensiuni, care asigură demultiplicarea,
şi limitator de forţă pentru întreruperea alimentării cu energie electrică în cazul
blocării.

8
Decantoarele de mari dimensiuni sunt dotate cu poduri racloare diametrale care au
grupuri de antrenare la ambele capete. Ele sunt impuse de condiţia de asigurare a
raclării radierului la un interval de timp mai redus, nerealizabil de către echipamentul
radial. În general, aceste decantoare de mari dimensiuni sunt recomandate ca soluţii
pentru bazine de sedimentare a nămolului activ – decantor secundar în schema
tehnologică. Îndepărtarea nămolului după o durată de timp prea mare conduce la
sufocarea nămolului activ. În acest mod se impune soluţia podului raclor diametral
care asigură un interval de timp mai redus între trecerea lamelor racloare printr-o
zonă de sedimentare. Podul raclor diametral este susţinut pe trei puncte, două la
capete şi unul central – pivotul. Pentru a elimina pericolul apariţiei de tensiuni
necontrolate în grinda centrală (sistem static nedeterminat) se introduce o articulaţie
cu ax orizontal la grindă care permite mici oscilaţii generate de neregularităţi ale
suprafeţei de rulare.

În figura 5 este prezentată schema unui decantor radial cu radierul orizontal la care
evacuarea nămolului se realizează hidraulic prin presiune hidrostatică. Sub grinda
principală a podului raclor sunt montate o serie de conducte verticale 5. Acestea
sunt amplasate în vârful unui unghi format din două planuri înclinate 6; tot acest
ansamblu funcţionează în mişcare ca un făraş – lamă racloare cu garnituri din
cauciuc. Ţeava verticală împreună cu flanşele de legătură şi făraşul de raclare
formează tronsonul de aspiraţie, iar ţevile orizontale 7 (câte una pentru fiecare
tronson vertical) prevăzute cu obturatorul de capăt şi cu colectorul de nămol de la
celălalt capăt formează tronsonul de evacuare.

Raclorul diametral reprezintă constructiv cuplarea a două racloare radiale care

utilizează acelaşi colector fix. Spre deosebire de decantoarele radiale cu pod raclor
radial, în acest caz conductele verticale solidare cu făraşul nu sunt articulate, ci sunt
fixate de grinda podului. O altă deosebire este aceea că forţa vântului se preia
integral de pivotul central. Pentru a compensa inegalităţile existente în suprafaţa de
rulare, având în vedere faptul că podul diametral este susţinut pe trei reazeme,
grinda principală este prevăzută cu o articulaţie orizontală amplasată între pivotul
central şi unul dintre capete, mai aproape de primul.

9
 Fig. 5. Raclor pentru decantor cu radier orizontal (făraşului de colectare cu ţeava
verticală)

1 – conductă de admisie apă uzată; 2 – colector evacuare apă tratată; 3 –sifon; 4 – colector fix pe pod; 5 –
conductă veticală; 6 – făraş; 7 – conductă orizontală; 8 – pod; 9 – canal inelar; 10 – radierul orizontal al
decantorului.

Colectorul 4 suspendat, executat sub forma unui paralelipiped şi prevăzut cu ştuţuri

de asamblare la tronsoanele de refulare orizontale, se numeşte colector mobil
deoarece el este solidar cu podul raclor şi se roteşte odată cu acesta. Pe traseul
nămolului, în dreptul devierii de la verticală la orizontală, se află un dispozitiv de
ştrangulare – obturator – acţionat de pe grindă şi destinat reglării debitului de nămol.
În etapa următoare nămolul adunat în colectorul mobil este transvazat în colectorul
fix 2 cu ajutorul unui sifon. Colectorul fix metalic este dispus circular în jurul corpului
central din beton care acoperă pâlnia de alimentare cu apă uzată 1 şi susţine pe
pivot podul raclor diametral. Instalaţia de sifonare este executată dintr- un tub sub
formă de U întors prevăzut cu robinet de separaţie, o pompă de vid pentru
amorsarea sifonului (de regulă pompă de mână Alweiller, pompă cu inel de lichid
sau un ejector acţionat pneumatic) şi o conductă de descărcare; sifonul se fixează
cu şuruburi de grinda principală. Nămolul din colectorul fix este evacuat printr-o
conductă pozată sub decantor 10 şi dotată cu o clapetă de refulare care controlează
debitul şi sensul de curgere a nămolului spre un cămin adiacent bazinului amplasat
sub decantor. Apa purificată este evacuată prin deversare în canalul inelar de capăt
9.

Se recomandă ca părţile submerse să fie executate din:

a) oţel inoxidabil;

10
b) oţel carbon protejat anticoroziv cu răşini epoxi – necesită supraveghere şi
eventual refacerea stratului;

c) plastic armat cu fibră din sticlă.

Părţile expuse intemperiilor se vor proteja anticoroziv prin vopsire cu răşini şi în

zonele de asamblare prin sudură cu metode moderne folosind ceară.

Alimentarea cu apă uzată a decantorului radial trebuie făcută astfel încât să se

realizeze o curgere uniformă evitând formarea turbioanelor şi a curgerilor
preferenţiale în spaţiul de sedimentare. Sistemul cel mai modern de alimentare este
cel care foloseşte pâlnia de tip Coandă. Apariţia efectului Coandă este dependent de
următorii factori:

a) forma geometrică a suprafeţei solide definită prin raza

R de curbură şi lăţimea fantei jetului fluid – la o curbură cu
o rază foarte mică creşterea presiunii în lungul profilului
este rapidă şi în loc să apară efectul Coandă de alipire
poate să se producă desprinderea stratului limită;

b) dispersia jetului în lungul peretelui curb în zonele mai

depărtate de orificiul de curgere – lăţimea jetului creşte foarte repede şi zona
centrală a vânei fluide se depărtează de peretele curb deşi partea marginală rămâne
alipit acestuia;

c) viteza jetului fluid poate genera alipirea sau dezlipirea vânei – Fig.6. Forma geometrică
pentru

aşadar pentru fiecare profil curb trebuie precizată gama de viteză apariţia efectului
Coandă.

în care se menţine fluidul lipit de profilul curb, figura 6.

Laleaua Coandă este folosită în zona de admisie a apei din decantor. Ea este de
tipul deversorului circular pâlnie la care se inversează curgerea, (fig.7.). În zona de
legătură a lalelei Coandă cu conducta verticală de aducţiune a apei brute se
introduce un deflector care forţează alipirea jetului de lichid la suprafaţa curbă
circulară; astfel eficienţa dispozitivului nu mai este influenţată de variaţiile de debit.
Montarea în interior a unei alte piese profilate, precum cea întreruptă din figură, va
conduce la apariţia unui vârtej care îmbunătăţeşte eficienţa de sedimentare prin
crearea unui efect de vortex centrat pe axul decantorului din zona de alimentare ce
forţează sedimentarea în zona imediată a başei.

Avantajele utilizării lalelelor Coandă la decantoarele radiale sunt:

11
a) se controlează viteza fluidului din zona de admisie;

b) se realizează o distribuţie uniformă şi perfectă

în decantor ceea ce va permite folosirea integrală
a volumului de sedimentare;

c) se reduce mărimea şi intensitatea zonelor de

turbulenţă;

d) apare o mişcare de circulaţie a apei în zona de

fund de la periferie către centru care uşurează
transportul particulelor către başă;

e) în decantor se formează o zonă circulară de

apă moartă în partea mediană a bazinului care măreşte intensitatea procesului de
sedimentare.

Dimensiunile pâlniei Coandă sunt dependente de Fig.7. Lalea Coandă pentru alimentarea
debitul de apă de la intrarea din decantor Q=90… decantorului radial.
1300l/s;D1=400…1400mm; R=1400...2200 mm; D2=3200…5800mm;
h=1000…1500mm.

Biblografie:

[1.]
https://www.google.ro/search?q=decantoare+radiale&biw=1366&bih=667&tbm=isch
&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=8N4AU-
2MDq6e7AaB6YDwBQ&ved=0CCUQsAQ#q=decantoare+radiale+de+sedimentare&
tbm=isch&imgdii=_

[2.] http://www.energ.pub.ro/fisiere/master/Subiecte%202012/Carti/Sedimentarea.pdf

12
[3.] Diana Robescu, Felix Stroe, Aurel Presura, Dan Robescu – Tehnici de epurare a
apelor uzate, Editura Tehnica, Bucuresti, 2011

13