ALAIUL PRIMĂVERII

Contents
LA SEZATOARE de DRAGOBETE.....................................................................................3
„VINE, VINE, PRIMĂVARA !”...............................................................................................6
E ZIUA MAMEI !....................................................................................................................12
ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ...........................................................................................15
SĂRUT MĂICUŢĂ MÎNA TA!..............................................................................................18
ZVON DE PRIMĂVARĂ.......................................................................................................25
NE JUCĂM CU PRIMĂVARA..............................................................................................31
MUNCĂ, JOC ŞI VOIE BUNĂ..............................................................................................36
JOCUL ANOTIMPURILOR- SCENETA PENTRU ,,8 MARTIE”.......................................44
ÎN AŞTEPTAREA PRIMĂVERII...........................................................................................46
SCENETA PENTRU SERBAREA DE 8 MARTIE................................................................52
MAMA.....................................................................................................................................57
SCENETA,,VESTITORUL PRIMĂVERII”..........................................................................68
FLORILE PRIMAVERII – MAMEI CE O IUBESC..............................................................70
HORA PRIMĂVERII..............................................................................................................85
GHIOCELUL SUPĂRĂCIOS.................................................................................................91
DE ZIUA MAMEI.................................................................................................................102
,,CINE A FURAT PRIMĂVARA?”......................................................................................106
ALAIUL PRIMĂVERII.........................................................................................................108
SCENETA : MAMA MEA E CEA MAI BUNA!.................................................................116
ANOTIMPURILE..................................................................................................................117
ZÂNA PRIMĂVARĂ - SCENETĂ......................................................................................126
SCENETA FLORILOR.............................................................................................................129
RINDUNICA, DE ZIUA MAMEI.........................................................................................131
MAMEI, PRIMĂVARA –N DAR.........................................................................................134
NEA MĂRIN ŞI ZIUA FEMEII............................................................................................136
SCENETA DE PASTE..........................................................................................................140
PAŞTE - SARBATORILE BUCURIEI.................................................................................145
Scenete Paşti - A înviat sau nu?.............................................................................................149
S e r b a r e a de P a ş t e....................................................................................................152
SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI..................................................................................165
„Sărbătoarea Abecedarului”...................................................................................................171
SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI.................................................................................176
SERBAREA ABECEDARULUI...........................................................................................189
ADIO, CLASA I-a.................................................................................................................191
INVITAŢIE ÎN POIANA FERMECATĂ (de 1 iunie).........................................................200
1
 ALAIUL PRIMĂVERII

VARĂ, BINE AI VENIT! (Bun rămas, clasa a II-a).............................................................205

BUN RAMAS, ABECEDAR!...............................................................................................211
SERBARE SFÂRŞIT DE CLASA A IV-A MĂRGELE COLORATE................................218
ADIO, ŞORŢULEŢ PEPIT ! (adio, clasele primare)..............................................................227
Ş i vrea ca să tră ieşti............................................................................................................229
SERBAREA CLASEI a IV a.................................................................................................233
Adio, scoala primară..............................................................................................................243
ADIO, ADIO, CLASELE PRIMARE...................................................................................250
ADIO, ADIO CLASELE PRIMARE 2.................................................................................261
Adio, clase primare................................................................................................................267
ADIO, CLASE PRIMARE....................................................................................................274
ADIO CLASA a IV-a.............................................................................................................280
Vacanţă plăcută, bunicuţo!.....................................................................................................294
VARA....................................................................................................................................296
SERBAREA ABECEDARULUI - cls. I -............................................................................307
Şi la mijloc de cuvinte........................................................................................................311
Dar exact aşa-s şi eu !….........................................................................................................311
Scrise într-o dimineaţă Năsturelul de la floare ?......................................312
Cu piticii din cărare, Că-i cu noroc !................................................313
Că-i vorba de altceva !.......................................................................................................313
Asta doar am vrut să spun..................................................................................................313
Voi mă îndrăgiţi , copii ? Ea-şi va spori valoarea rară............................314
Ar crede că-s o cizmă de-a sa !..............................................................................................314
O să iau şi eu cuvântul, Şi-i învăţ cu dibăcie........................................315
Eu sunt chiar litera “ S “ !......................................................................................................316
De la A până la Z , Lănţişorul nu-i de aur...................................317
Adio, Toamnă, frumoasă doamnă !........................................................................................318
Sceneta despre Toamna de aur...............................................................................................330
Scenetă – Anotimpurile..........................................................................................................332
ANOTIMPURILE....................................................................................................................339

2
 ALAIUL PRIMĂVERII

LA SEZATOARE de DRAGOBETE
DISTRIBUTIE – toti elevii gruapei :
Bunica - PERLA RAILESCU
Nepoata- CATALINA GIOL
ELENA PRUTEANU
ALEXANDRA ENACHE
LICA MIRUNA
CALU ADINA
CRISTEA IOANA
ENACHE ALEXANDRA
NEAGU NICOLETA
ENACHE VLADUT
Cei 3 elevi din clasa a II-a

Toti imbracati in costume populare, cu opinci , fus, andrele , gheme , cosulete,

ulcele de lut, farfurii de lut …si ce e semnificativ de DRAGOBETE …

( Bunica toarce ... vine o fata si se aseaza langa ea...le cheama sip e celelalte ... incep
sa toarca si ele...) Bunica canta un cantec trist …

Cristea Ioana - Bunică dragă, în jur e primăvară Şi totu-n jur învie.

De ce în glasu-ţi e tristeţe Si-această melodie ?
BUNICA – Dragele mele ...voi stiti ce zi este azi ? NEPOATA - Pai e vineri... 24
februarie ..
BUNICA - Sigur ... este o zi foarte importanta! Astazi este serbat Dragobetele ...
Enache Alexandra - Bunică draga, zi-ne, hai Povestioare , Pe care le spuneai
Cîndva la şezătoare…
BUNICA - Bine... daca astazi este sarbatoarea Dragostei la romani , atunci haideti sa
va povestesc despre el... Intelepcinea unui trait de mult mosneag Inscrisa-ntr-o carte cu o
legenda veche , Mi-a amintit povestea citita a unui tanar , De- aici , de pe la noi , zeu tanar
nepereche …
Un tanar al pamantului strabun Caruia “Cap de Primavara” toti ii spun ...
El este fiul drag al babei Dochia ,Ce sub cojoace isi ascunde rochia : Iovan,
Navalnic , iubaret din fire, Cu nume-mparatesc de Dragobete care aduce –n hore flacai si
mandre fete … Si-n flori, si-n zburatoare , in intreaga fire - iubire . El ,pasarile padurii a
imperecheat Si mintile fetelor tinere a luat , Iar Maica Domnului l-a metamorfozat …- In
floare de iubit l-a transformat! El sa ramana-n veacuri adorat ! Eros, Cupidon,sau
Dragobete Cu iubire pura sa te-nbete ,Cand ies haulind si chiuind in soare Fete, sa adune
viorele si tamaioare…
NEPOATA – Dar cine era Dragobetele , bunico ? BUNICA – Era un bărbat chipeş si
neastâmpărat, fiul Babei Dochia, care oficia, la începutul fiecărei primăveri, logodne intre
tineri si nunta tuturor animalelor, deaceea i se mai spune şi Logodnicul Păsărilor sau
Năvalnicul. Era protectorul iubirii celor care se întâlneau în ziua de Dragobete, iubire care
ţinea tot anul .
Enache Alexandra - Foaie verde de cicoare Bine e la şezătoare
3
 ALAIUL PRIMĂVERII

Că vin fete şi flăcăi, Glasuri vii de zurgălăi.

Lica Miruna - Haideţi, fete şi feciori, Hai, veniţi la şezători.
Unde-s glume şi poveşti ... Mai cu dragoste munceşti.
NEPOATA- Dar de unde provine denumirea de dragobete, bunico ? BUNICA –
Denumirea provine din limba slava si apare pe la mijlocul evului mediu , sub denumirile de:
"Vobritenia", "Rogobete",sau "Bragovete" , pana cand, s-a impus denumirea de "Dragobete"
- varianta românească a sărbătorii iubirii , si însemna începutul primăverii.
ELENA si NICOLETA : Cupidon 1/sau Dragobete 2/, Adună băieţi 1/şi fete,2/
Unind inimi rătăcite, Ce tânjesc, stând adormite.1/ Fetele pot să aleagă,2/ Băieţii taine
dezleagă,1/ Legându-se pentru probă,2/ Printr-un deghizat în robă.1/ Timpul face 2/ şi
desface, 1/ De ne place,2/ sau nu ne place,1/Printre îndrăzneli şi fiţe Reuşind să lege iţe.2/
Dragobete blând şi darnic, Se-nfăşoară ca năvalnic,1/ Patimi vechi va reaprinde, Timiditatea-
n plasă prinde. 2/
NEPOATA- Dar ce inseamna DRAGOBETE in slava?
BUNICA – Pai "dragu" insemna „drag”, iar "biti" – al meu, deci "dragul meu".
Alti filologi, au explicat denumirea prin alte doua cuvinte dacice : "trago" - tap si "pede" -
picioare, aceste doua cuvinte transformandu-se, in timp, in drago, respectiv bete.
NEPOATA - Si tu participai la aceasta sarbatoare ? BUNICA – Bineinteles !
Enache Alexandra - Joacă fusul ca sfîrleaza, Caierul se micşorează, Toarce buna
pentru noi Să ne facă haine noi.
BUNICA -Fiind un obicei de început de an, mai există şi superstiţia că e bine ca
această zi să nu te prindă fără pereche, că altfel o să fii singur pe tot parcursul anului . Se
spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi că
Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat . Stii, tin minte ca fetele si baietii
se imbracau in straie de sarbatoare si porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si
cautand primele flori de primavara. Si eu eram printre ei ... Era asa frumos...
Lica Miruna -Cu toţii la şezătoare Munci-vom cu ardoare De zicem o cîntare Din
alea, din popor, pe placul tuturor … (Canta cu totii )
BUNICA - Ei, imi amintesc si eu ... Noi, fetele strangeam in aceasta zi ghiocei,
viorele si tamaioase, pe care le puneam la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le
aruncam in apele curgatoare.
NEPOATA - Dar ce obiceiuri mai erau de aceasta sarbatoare ? BUNICA – Pai se
mai tinea obiceiul ca fetele mari, sa strânga de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită
zăpada zânelor, iar apa topită din omăt sa fie folosita pe parcursul anului pentru
înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste . Se spunea si ca tinerii care nu au
petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana tanara de sex opus , nu-şi vor
mai gasi perechea tot restul anului , iar femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat,
pentru a fi drăgăstoase tot anul.
ADINA - Azi e zi de Dragobete, băieţi umblă după fete. însă fetele frumoase, acum
sunt pretenţioase. vor băieţi cu bani în cont, cel puţin maşină Ford. vor să aibă şi o vilă, iar
soacra puţin...senilă! băieţii caută fotomodel, cu trupşor tras prin inel. toţi umblă după ceva
…Dragobete, e ziua ta!
NEPOATA - Dar eu am auzit zicala „Dragobetele sărută fetele” – ce crezi ca
inseamna?
BUNICA – Pai, unde m-am nascut eu , in Mehedinti , era obiceiul ca pe la pranz ,
fetele sa se întorca în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi
căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, ei se sărutau în
văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai
mult .
NEPOATA - Asa s-a intamplat cu tine si cu bunicul ?

4
 ALAIUL PRIMĂVERII

BUNICA – Exact, draga mea ... doar ca la noi , logodna a fost definitiva, nu doar
pentru un an sau doi ! Sarbatoarea de Dragobete era si un prilej pentru a afla ce nunţi se mai
pregăteau pentru toamnă .
NEPOATA - Vai, ce frumos, bunico ! Pacat ca acum nu se mai tine aceasta traditie !
Asa.. si ...? zi mai departe, bunico ! BUNICA – Mai spre seara , noi, tinerii, ne adunam mai
multi la o casa, pentru a ne "face de Dragobete", fiind o adevarata petrecere, cu mancare si
bautura. Si ce mai jucam pana la ziua ! Cristea Ioana- Dar să dansăm o horă Ţinîndu-ne de
mîini, Doar spus-a Cantemir: « Să fim pe ea stăpîni ! » ( danseaza hora )
NEPOATA - Dar despre pasari de ce se spunea ca se „logodesc” in aceasta zi ?
BUNICA – Pai, de Dragobete oamenii mai in varsta aveau grijă de toate orătăniile din
ogradă, dar şi de păsările cerului, fara a se sacrifica animale pentru că astfel s-ar fi stricat
rostul împerecherilor. Se mai credea ca in ziua de Dragobete chiar şi păsările se logodeau si-
si construiau cuiburile, iar pasarile neimperecheate acum ramaneau fara pui peste vara.
Lica Miruna -Toarce-n vatră şi pisica, Dar pe fus n-a pus nimica Ea nu simte-aşa
nevoi C-are haine de pisoi.
Ioana Cristea - Uite, de trei zile-ncoace Incepui şi eu a toarce Si de-atunci sporesc
mereu Ghemele din fusul meu.
Pruteanu Elena- Cînd bădiţa-i lîngă mine Fusul se-nvătreşte bine, Iar cînd badea a
plecat Am zvîrlit fusul sub pat.
Nicoleta Neagu - Toarce, lele, toarce Pîn bădiţa s-a întoarce, Cînd îi termina de tors
Hop! Şi badea s-a întors!
NEPOATA - Dar cu Dragobetele ce s-a mai intamplat?
BUNICA – Tradiţia spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită
Năvalnic, de catre Maica Precistă, după ce acesta a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.
NEPOATA - Aha...acum am inteles .. Dar toti romanii sarbatoresc Dragobetele pe
24 februarie ?
BUNICA – In unele locuri, este sarbatorit si la data de 1 martie, deoarece se
considera ca el este
primul deschizator al primaverii , care incepe odata cu luna martie .
NEPOATA - Da, bunico ... acum am inteles importanta acestei sarbatori si de-acum
inainte o voi serba si eu !
BUNICA – Asa sa faci , draga bunicii !
Lica Miruna - Luaţi fete fusu-n mîini ... Şezătoarea-i din bătrîni ...
Pruteanu Elena- Mai zicem o cîntare Din alea, din popor,
- Să ştie lumea toată Că noi muncim cu spor.
Cristea Ioana-Obiceiul bătrînesc, Obicei moldovenesc,
Neagu Nicoleta- Obiceiul e frumos Şi păstraţi-l sănătos.
(Canta )

5
 ALAIUL PRIMĂVERII

PRIMAVARA, 1 MARTIE, ZIUA MAMEI

„VINE, VINE, PRIMĂVARA !”

PERSONAJE:

 IEPURAŞUL „ŢUP”
 IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”
 MOŞ MARTIN
 PRIMĂVARA
 GHIOCELUL 1
 GHIOCELUL 2
 GHIOCELUL 3
 GHIOCELUL 4
 GHIOCELUL 5
 VEVERIŢA „RIŢA-VEVERIŢA”
 GÂNDĂCELUL 1
 GÂNDĂCELUL 2
 FLUTURAŞUL 1
 FLUTURAŞUL 2
 FLUTURAŞUL 3

DECORUL:

– este adecvat unei poieniţe în prag de primăvară: ghiocei, fire de iarbă, bârlogul lui
Moş Martin, etc.;
– fiecare personaj va avea costumaţia adecvată;
– acţiunea se desfăşoară pe fondul muzical „Anotimpurile” de A.Vivaldi.

IEPURAŞUL „ŢUP”:
(apare în poieniţă, vesel, ţopăind)
– Ce bine mă simt astăzi! Parcă mi s-au mai dezmorţit lăbuţele. Şi ce frumos este în poieniţă!
Ţup ţup ţup, aşa..., să sar cât mai tare! Ţup ţup ţup, acum să respir şi puţin aer!
(se vede iepuraşul Ţupa-Ţup, care apare ţopăind)
– Hei, frăţioare Ţupa-Ţup, vino şi tu aici!

IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”:
– Bine te-am găsit, frăţioare!
(dau „lăbuţele”)
– Mi se pare mie, sau miroase a primăvară? (se face că respiră adânc). Da, da, este aer
proaspăt de primăvară! Ura, ura! A sosit primăvara! Îmi vine să fac tumbe de bucurie!
(fac tumbe unul spre celălalt)

MOŞ MARTIN:
(se trezeşte din somn; se freacă la ochi)

6
 ALAIUL PRIMĂVERII

– Mor, mor, mor... dar cine face atâta gălăgie? Cine nu mă lasă să dorm liniştit în bârlogul
meu? Mor, mor, mor... încă mai vreau sa dorm!
(se strânge iar ghemotoc)

IEPURAŞUL „ŢUP”:
– Hei, Moş Martine! Trezeşte-te, trezeşte-te! Vino în poieniţă, să-ţi spun o veste mare!

MOŞ MARTIN:
(se ridică şi porneşte spre poieniţă)
– Mă duc să văd cine nu-mi dă pace şi îmi strică somnul meu dulce. Mor, mor, mor... Voi
sunteţi, urechiaţilor!? De ce m-aţi trezit?

IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”:
– Bine ai venit, Moş Martine! Nu fi supărat pe noi! Dar uite ce zi frumoasă este astăzi: soare
călduţ, aer proaspăt, cer senin, iar zăpada e băltoacă!

IEPURAŞII:
– Noi credem că am scăpat de iarnă. A venit primăvara!

MOŞ MARTIN:
– A sosit primăvara? Nu se poate! Eu dormeam aşa de bine în bârlogul meu călduţ ...!

IEPURAŞUL „ŢUP”:
– Gata cu somnul, Moş Martine! Ai dormit destul toată iarna! Acum hai să ne bucurăm şi să
căutăm câteva fire de iarbă verde, să ne mai întărim puterile. Uite, eşti cam slab, iar noi ne-
am săturat să tot roadem frunze uscate de astă-toamnă.

MOŞ MARTIN:
– Da, da..., bine zici! Câteva fire de iarbă verde mi-ar prinde bine la foamea pe care o am...!
(se freacă pe burtă)

IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”:
– Vai, ce era să uit, Moş Martine! Ia loc aici, pe buturuga asta şi închide puţin ochii. Vreau
să-ţi fac o surpriză!

MOŞ MARTIN:
– O surpriză!? Tare-mi plac mie surprizele!! Gata, i-am închis!

IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”:
(scoate un mărţişor cu două ghinde şi îl arată spre public)
– Am aici un mărţişor; două ghinde mici, gustoase. Să vedem dacă-i vor place!
(prinde mărţişorul în piept lui Moş Martin)
– Acum poţi să deschizi ochii, Moş Martine!

MOŞ MARTIN:
– Ce surpriză mi-ai făcut!?
(se uită în piept)
– Am ghicit, un mărţişor! Cum de ţi-a venit în minte?
7
 ALAIUL PRIMĂVERII

IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”:
– Aşa ştiu eu de mic, că primăvara începe cu un mărţişor, care să-ţi aducă noroc.

MOŞ MARTIN:
– Îţi mulţumesc mult, iepuraşule! Şi uite, ca să fiu sincer şi eu v-am pregătit ceva:
(scoate dintr-o trăistuţă doi morcovi)
– Primiţi-i cu plăcere!

IEPURAŞII:
– Morcovi, morcovi ...! Abia aşteptăm să-i ronţăim!

IEPURAŞUL „ŢUP”:
– Dar ne-am luat cu vorba şi am uitat să mergem să căutăm câteva fire de iarbă proaspătă.

MOŞ MARTIN: (numără greşit)

– Că bine zici tu, urecheatule! Să
mergem!
(pornesc spre poieniţă cântând)
IEPURAŞII:
(cântă ţopăind vesel)
„Eu sunt iepuraşul Ţup,
Prin poiană sar zdup, zdup.
Primăvara a sosit,
Vesel sunt şi fericit!
Ţup, ţup, ţup ...”
(se prind de „lăbuţe” şi
împreună)
MOŞ MARTIN:
(cântă vesel, pe aceeaşi melodie)
„Iar eu ursul Moş Martin,
Cânt şi joc acum puţin.
Că de iarnă am scăpat,
Primăvară-i iar şi-i cald!
Mor, mor, mor ...”
(dansează şi bate din picior)
– 1, 2, 5, 3 ...
IEPURAŞUL „ŢUP”:
– Stai puţin, că ai greşit!
Uite unul, uite trei ...,
Hai să ne jucăm cu ei!
(se joacă printre ghiocei)
(fiecare ghiocel se ridică pe rând şi spune:)
GHIOCELUL 1:
dansează – Bine aţi veint în poieniţă!
Eu sunt micul ghiocel.
Mi-am scos capul din zăpadă,
Primăvara să mă vadă.
GHIOCELUL 2:
– Sunt ghiocelul,
Mica şi plăpânda floare,
Eu chem razele de soare
Peste flori, gâze, verdeaţă,
Natura să-şi revină la viaţă!

(în acest timp, „ghioceii” intră în poieniţă GHIOCELUL 3:

şi se aşază ghemuit pe toată suprafaţa – Am stat sub stratul de zăpadă,
scenei) Ca Iarna rea să nu ne vadă
Şi-am răsărit aici, în poieniţă,
IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”: De dragul primăverii ce se-anunţă!
– Gata, am ajuns! Ia priveşte, Moş
Martine, ce flori frumoase au înflorit în
poieniţă! GHIOCELUL 4:
– Sunt şi eu un ghiocel,
MOŞ MARTIN: Alb, sfios şi mititel
– Sunt gingaşii ghiocei! Şi vă spunem, ca să ştiţi:
Când au apărut şi ei? Baba-Iarna a fugit,
M-ajutaţi să pot să-i număr? Cu cojoacele de gheaţă,
8
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iar în urma ei soseşte Pe gingaşii ghiocei.

Primăvara cu verdeaţă!
Ei vestesc în toată ţara,
GHIOCELUL 5: Cu a lor clopoţel de argint:
– Noi, ghioceii, suntem „Vine, vine, primăvara!
Ai primăverii mărţişoare. Primăvara a sosit!”
Copii ne-or duce cu drag
Mămicilor, în prag de sărbătoare! MOŞ MARTIN:
– Ai dreptate, veveriţă! Dar priveşte-n
IEPURAŞUL „ŢUPA-ŢUP”: jurul tău; printre gingaşii ghiocei, vin
– Copii ai pădurii sunt ei, acum doi gândăcei.
Drăguţii, firavii ghiocei.
Aduc al primăverii dor, (apar gândăceii)
Sensibil, delicat mărţişor.
GÂNDĂCELUL 1:
IEPURAŞUL „ŢUP”: – Veveriţă, iepuraşi,
– Aduc primăvara cu ei, Ghiocei şi Moş Martine,
Albii, plăpânzii ghiocei. Primăvara vine, vine,
Înalţă spre cerul senin, Pe aripi de vânt călduţ.
Căpuşorul lor cristalin.
GÂNDĂCELUL 2:
– Să ne dezmorţim puţin şi împreună cu – Are muguri în cosiţe,
Moş Martin să cântăm un cântecel. Ghiocei albi pe rochiţă,
Vine gingaşă, zglobie,
TOŢI: Cântec „Ghioceii” Prin poieni şi prin câmpie!
1. Primăvara, ghioceii
În poiană au răsărit VEVERIŢA „RIŢA-VEVERIŢA”:
Şi c-o rază de la soare, – De unde ştiţi voi, gândăcei,
Albi ca neaua-au înflorit. Această veste minunată!?
Refren: Ghiocei, ghiocei, Căci voi aţi stat ascunşi prin frunze
Gingaşi, albi şi frumuşei, Şi pe sub crengile uscate!
Ei vestesc în toată ţara
Că soseşte primăvara. GÂNDĂCELUL 1:
2. Ghiocei în bucheţele – Ne-au spus în zbor doi fluturaşi,
Să le oferiţi, copii, Cu aripi mici, catifelate,
Mărţişor de ziua mamei, Când se jucau în poieniţă
Dragoste şi bucurii. De-a „V-aţi ascunselea”, surată!
Refren
(apar zburând fluturaşii)
(apare veveriţa, imitând săritura din
creangă în creangă) GÂNDĂCELUL 2:
– Dar ia priviţi-i, vin în grabă!
IEPURAŞII: Şi parcă-ar vrea să dea o veste.
– Dar cine sare din creangă în creangă?
– Hei, fluturaşi zglobii, ce este!? Vreţi să
ne spuneţi ceva?

VEVERIŢA „RIŢA-VEVERIŢA”:
– Eu sunt Riţa-Veveriţa, FLUTURAŞII 1 şi 2:
Am ieşit din scorburică – Da, da ..., noi, micii fluturaşi
Şi-am venit în poieniţă, Ne-am dezmorţit c-o rază de la soare,
Să văd chiar cu ochii mei, Ne-am înălţat uşor în zbor
9
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi uite ce-am văzut în zare: Fluturaşi şi albinuţe.

Pomii toţi vor înflori,
FLUTURAŞUL 3: Zumzet mult vom auzi.
– Sus pe dealuri, primăvara,
Umblă şi presară flori PRIMĂVARA:
Şi-n văzduhul de mătase – Aţi cântat frumos şi vă mulţumesc!
Se zăresc zburând cocori. VEVERIŢA „RIŢA-VEVERIŢA”:
– Te rog, dragă Primăvară,
(apare Primăvara, aruncănd în jur flori şi Fă-mă ca să înţeleg:
frunze verzi) Cum de-ajungi mereu la timp
Şi nu uiţi nicând de noi?
TOŢI:
(aplaudă) PRIMĂVARA:
– Bun venit, frumoasă Primăvară! Ce dor – Cum să uit, când mă aşteaptă
ne-a fost la toţi de tine! Bobul mic ca să răsară,
Copacii să-nmugurească,
PRIMĂVARA: Pe copii să-i scot la joacă,
(face o reverenţă) Rândunele să sosească!?
– Dorinţa vi s-a împlinit,
Iată-mă, sunt Primăvara! MOŞ MARTIN:
Eu sunt soră şi cu Vara – Să mai cred că tu m-ajuţi,
Şi cu Toamna şi cu Iarna. Să mă scoli din somnul lung?

Am ghiocei în plete, IEPURAŞII:

Violete pentru fete, – Iar noi să găsim uşor,
Narcise şi clopoţei, Iarbă verde, morcoviori?
Pentru băieţei.
GHIOCEII:
GÂNDĂCELUL 1: (fac cerc în jurul Primăverii)
– Vă apropiaţi, prieteni, să-i cântăm acum – Şi noi, micii ghiocei,
un cântec Primăverii. Ne-am rugat să vii în grabă,
Să ne scoţi de sub zăpadă,
TOŢI: Cântec „Primăvara” Pentru ziua mamelor!
1. Primăvara vine, vine,
Pe câmpii şi prin pădure, PRIMĂVARA:
Cu alai de ghiocei, – Ce ziceţi? Să le dăm de veste copiilor că
Viorele, brebenei. suntem aici?

2. Mult dorită primăvară, TOŢI:

Ne-om juca din nou pe-afară, – Veniţi copii în poieniţă,
Soarele va încălzi, Că primăvara a sosit
Rândunele vor sosi. Şi ghiocei au înflorit,
Iar vântul se strecoară lin
3. Primăvara ne aduce Prin crengile de muguri pline!

(personajele se grupează apoi, dansează şi cântă cântecul „Înfloresc grădinile”)

– SFÂRŞIT –

10
ALAIUL PRIMĂVERII

11
 ALAIUL PRIMĂVERII

E ZIUA MAMEI !
Prezentator 1
- Ce de lume adunată
Plină este sala toată
Multe mame au venit
Şi frumos azi s-au gătit
Eu le zic de ziua lor:
„La mulţi ani, mămicilor!”

Prezentator 2
Noi multe am învăţat
Şi cu drag v-am aşteptat
Cântece şi poezii
Am repetat zi de zi.
Vrem acum să ne-ascultaţi
Şi să ne aplaudaţi.

Primăvara:
Eu sunt fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului. Pe mine mă mângâie soarele cu razele
lui călduţe şi luminoase. Eu trezesc la viaţă întreaga natură.Aduc copiilor mărţişoare şi
ghiocei. Câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie este peste tot !

Cântec: „Iarnă, să te duci cu bine!”

Bună dimineaţa, Primăvară, Din zăpadă când răsare.

Bine-ai venit din nou la noi
Tu ne aduci lumină-n ţară Vioreaua:
Un cer senin şi calde ploi. Viorea eu mă numesc
Cântă cucu-n dumbrăvioară Şi tot prin pădure cresc.
Pe copacul înflorit, Am flori mândre, albăstrii
Salutare, primăvară, Pentru voi, iubiţi copii.
Timp frumos, bine-ai venit! Eu vestesc în toată ţara
Că soseşte primăvara.
Cântec: „Vine, vine primăvara!”
Narcisa:
Primăvara: Eu mă duc acum la uşa Eu sunt galbena narcisă,
Florilor, să bat uşor. Frumoasă şi jucăuşă.
Au dormit destul o iarnă, Primăvara dacă vine,
Să le scot din somnul lor. Mă aduce şi pe mine.

Ghiocelul: Zambila:
Am căpşorul clopoţel Sunt zambila minunată
Alb, lucios şi mititel Şi de toţi sunt lăudată.
Şi mă cheamă ghiocel. Am o rochiţă rozie,
Primăvara când apare Aşa cum îmi place mie.
Şi răsare mândrul soare,
Ghiocelu-i prima floare Brânduşa:
12
 ALAIUL PRIMĂVERII
În grădină locuiesc,
Parfum dulce răspândesc,
Violetă-i rochia mea
Cu-n clopot ar semăna.
Pe câmpii apar deodată
Şi sunt foarte căutată.
Laleaua:
Laleaua eu mă numesc
Şi tot în grădină cresc.
Frumoasă-s când sunt închisă,
Sunt o stea când sunt deschisă,
În mai multe culori cresc
Şi de-aceea mă mândresc.
Cântec: „Culorile”
Andrei:
Florilor, eu sunt Andrei
Şi vreau nişte ghiocei,
Să-i dau mamei mele-n dar.
Un buchet aş vrea măcar!
Iepuraşul:
Dragă Andrei, nu se poate,
Florile-s frumoase toate.
De iei prea mulţi ghiocei
Noi rămânem fără ei.
Fluturele 1:
Fugi, te spun la grădinar
Că ai vrut să rupi o floare,
De a mamei sărbătoare.
Eu sunt paznic printre flori.
Nu te las să rupi, dispari!
Fluturele 2:
Hai la grădinar îndat’
Să-i spunem ce s-a-ntâmplat.
-Scumpul nostru grădinar,
Cred că nici nu ai habar
Că acest băiat, Andrei,
Vrea să rupă ghiocei.
Grădinarul:
Zi de zi eu mă trezesc
Florile să le-ngrijesc.
Uite, am şi stropitoare,
Să ud fiecare floare.
13
Andrei, un bucheţel ţi-oi da
Cu drag, pentru mămica ta.
Florăreasa:
Cine doreşte? Cine pofteşte?
Flori de primăvară
Abia ieşite-afară.
Flori frumoase, parfumate,
De toată lumea căutate.
Ghiocei şi chiar lalele,
Brânduşe şi viorele,
Zambile şi albăstrele,
Fiindcă azi e ziua lor,
E ziua mămicilor.
Nu-i copil în lumea –ntreagă
Care astăzi să nu spună:
„ Mama mea e cea mai dragă,
Mama mea e cea mai bună!”
Cântec: „Soarele de dimineaţă”
Nici în lume, nici sub soare,
Mama n-are-asemănare
Viaţa şi-ar da pentru mine,
Doar să vadă că mi-e bine.
Spun şi eu măicuţei mele
Şi voi spune totdeauna:
„Mamă, tu eşti numai una,
Cum e luna între stele”
Glasul ei răsună dulce,
Eu un cântec îl socot,
Când mă strânge mama-n braţe,
Eu mă fac micuţ de tot.
Sunt mic, măicuţă dragă,
Dar tare te iubesc
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar din întreg pământul
Cât ochii îl cuprind
O floare am cules
Cu drag eu ţi-o întind.
Învaţă-mă ce-i bine
Fereşte-mă de rău
Iar eu voi creşte mare
Şi bun ,de dragul tău .
E ziua ta , mămico
 ALAIUL PRIMĂVERII
Te-aştept cu flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.
Am să-ţi sărut obrajii
La piept cînd mă vei ţine
Şi mâinile ce nu au
Odihnă pentru mine.
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi ,măicuţă bună
Că nu ştiu mai mult.
O zână bună eşti tu, mamă,
Sunt mic şi multe nu-nţeleg,
Dar cu răbdare dragă mamă,
M-ajuţi cuvinte să dezleg.
Cerul e senin de parcă-i
Floare de „ nu mă uita”,
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.
Dac-am crescut şi azi învăţ
14
Despre pământ şi stele,
Măicuţei dragi îi mulţumesc
Şi-nvăţătoarei mele.
Dacă ştiu astăzi să mă port
Şi ştiu la vorbă seama,
E pentru că m-au sfătuit
Şi doamna mea şi mama.
De-aceea azi, când câmpul tot
Îmbracă haină nouă,
Le-mbrăţişez şi le sărut
Cu drag, pe amândouă.
„La mulţi ani!” şi numai bine
Eu aşa promit să cresc,
Ca să vă mândriţi cu mine,
N-am să vă dezamăgesc!
Toţi: E ziua femeii, e ziua ta, mamă!
E ziua chipului ce-l port în ramă.
Scoateţi afară toate florile din glastre
Că-i ziua femeii, e ziua mamelor noastre.
Cântec: „E ziua ta, mămico!”.
 ALAIUL PRIMĂVERII

ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ

(scenetă)

Povestitor 1 Mai demult, o rândunică avea -n cuibu-i şase pui

Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată căutând pe deal şi văi
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubirea-i, nu o dată, s-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând,
Printre pui s-adoarmă vreunul ars de sete şi flămând.

Povestitor 2 Nu era mai mândră mamă ca şi ea-ntre rândunici,

Când vedea cum îi cresc puii şi se fac tot mai voinici.
Ea n-a mai avut odihnă nici o clipă-n zi cu soare,
Până când puii cei mici, nu i-a învăţat să zboare.

CÂNTEC Hai cu mama puişori până dincolo de nori

Şi de-acolo, unu -doi, hai cu mama înapoi.

Rf. Cu aripile amândouă s-adunăm boabe de rouă,

Către soare să zburăm în dar săi le dăm.
Tot mai sus, tot mai sus, daţi din aripi cum v-am spus,
Ciripind bucuroşi, puii mamei cei frumoşi.

Rf. Cu aripile amândouă s-adunăm boabe de rouă,

Către soare să zburăm în dar săi le dăm.

Povestitor 2 Dar când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă.

Rândunica Dragii mei, eu de aseară, simt în inimă un cui,

Aripile rău mă dor şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întotdeauna hrană bună pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-a făcut măicuţa, să-grijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive mă vor ţine,
Până când o să vrea Cerul iarăşi să mă facă bine.

Puiul 1 Nu te teme, mama dragă, că doar şase pui voinici,

Nu te vor lăsa flămândă să aştepţi prea mult aici.

Puiul 2 Ne vom duce fiecare şi în cioc îţi vom aduce

Strop de apă şi răcoare, bob sau miez de pâine dulce.

Puiul 3 Şi în fiecare seară, vom veni toţi lângă tine

15
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să îţi dăm din aripioară căldură, să-ţi fie bine.

Puiul 4 Iar când vor apare zorii, bucuroşi ne vom trezi

Şi cu drag toţi frăţiorii, pentru tine vom munci.

Puiul 5 O să vadă lumea-ntreagă cum o să trudim de zor

Ca să-i dăm măicuţei noastre dragoste şi ajutor.

Puiul 6 Nici un gând să nu ai mamă, de-acum noi te-om îngriji

Şi-o să vezi că, în curând, te vei însănătoşi.

Povestitor 3 Ascultând cuvântul mamei au plecat cei şase pui

Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-avea nădejdea că-i va duce celălalt.
Şi aşa se-mprăştiară puii-n treburile lor,
Pe când mama lor bolnavă aştepta un ajutor.

Bunica Lung a fost şi drumul ista şi povara tare grea,

Bine c-am ajuns aicea să o văd pe fica mea…
Bună ziua, surioară, n-ai putea cumva să-mi zici
Dacă pe aici, prin preajmă, nu-i un cuib de rândunici?

Vrăbiuţa Cum de nu! E chiar aproape, într-o claie de otavă…

Dar…acolo locuieşte rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toţii şi-au uitat de mama lor,
Păsările din pădure i-au sărit în ajutor.
2

Bunica Atunci nu e fica mea, fiindcă puii ei, ştiu bine,

O iubesc şi o respectă, sunt crescuţi cum se cuvine.
Dar oricum, am multe boabe şi-o să-i duc şi ei vreo două.
Cele care vor rămâne, ne-or sluji de hrană nouă.

Povestitor 3 Rău s-a supărat bunica, auzind aceste fapte,

Şi ştergându-se la ochi, plecă la drum mai departe.

Puiul 1 Frate, ai mai fost pe-acasă, că eu mult am rătăcit

Şi măicuţei nici o boabă nu i-am dus, că n-am găsit.

Puiul 5 Nu m-am dus c-am avut treburi, dar din şase câţi am fost
O fi reuşit vreo unul hrană să îi facă rost.
Mama noastră sărăcuţa, o fi bine sănătoasă,
Răbdătoare ne aşteaptă să mai trecem pe acasă.

Puiul 2 Eu nu pot să merg acuma că-mi clădesc un cuib, fârtaţi,

Mergeţi voi, dacă puteţi, pe mama s-o ajutaţi!

Puiul 3 Ia te uită cum se scapă, trimiţându-ne pe noi!

Nici măcar nu ne întreabă, n-om avea şi noi nevoi?

Puiul 4 Gata cearta, hai cu toţii, astăzi în poiana mare,

16
 ALAIUL PRIMĂVERII

Copiii de la grădiniţă, pentru mama dau serbare.

Puiul 6 Mama noastră poa s-aştepte, nu vă mai îngrijoraţi,

Fiindcă ştie şi înţelege cât suntem de ocupaţi.

Puiul 3 Hai, mai bine, să cântăm cântecul măicuţei noastre,

Pe care l-am învăţat când zburam spre zări albastre.

CÂNTEC E zvon de primăvară şi totu-i tineresc,

Iubita mea mămică, la tine mă gândesc.

Rf. Mamă iubitoare, vreau să-ţi mulţumesc,

Să-ţi dau în dar o floare, să-ţi spun că te iubesc.

Mămica mea frumoasă, eu tare te-ndrăgesc,

Mi-e viaţa luminoasă când chipul ţi-l zăresc.

Rf. ... Măicuţa mea iubită, tu n-ai asemănare,

Nu-i nimemi bun ca tine în lumea asta mare!

Rf. ...
Mă-nveţi numai de bine, cu drag mă ocroteşti,
Tu eşti mereu cu mine, de rele mă păzeşti.

Rf....
Cu multă bunătate pe mine tu mă creşti
Şi gândurile toate doar tu mi le ghiceşti.
Rf. ...

Bunica Cât de frumos aţi cântat, dragii mamei puişori,

Am văzut şi-am ascultat cât sunteţi de iubitori,
Dar vă amintiţi de mama care suferind v-aşteaptă
Să aveţi mai multă milă şi-o purtare înţeleaptă?
Părăsită-n cuib se stinge şi voi cum aţi ajutat-o?
Aţi plecat pe rând de-acasă şi pe dânsa aţi uitat-o.

Vrăbiuţa Voi în faţa lumii însă, aţi ieşit cu-nfumurare

Să vă dovediti iubirea pentru mama iubitoare!
Şi aceşti copii frumoşi o iubesc pe-a lor mămică,
Dar nu uită niciodată s-o ajute când e bolnavă.
Ruşinaţi de fapta voastră, să plecaţi în graba mare
Şi măicuţei să îi cereţi pentru ce-aţi făcut iertare.

Puiul 5 Sărut mâna, mamă dragă, am greşit şi rău ne pare!

Iată, puii tăi cu toţii vin să-şi ceară azi iertare.

Puiul 3 Rătăcind prin lumea asta, noi nu ne-am mai amintit

Că avem o datorie sfântă de îndeplinit.

Puiul 2 Dar de astăzi înainte, toţi o să ne străduim

Să îţi stăm mereu alături, ajutor la greu să-ţi fim.

17
 ALAIUL PRIMĂVERII

Rândunica Dragii mamei, v-am iertat, bine v-aţi întors acasă!

De necazuri am uitat, acum sunt iar bucuroasă.

Povestitor 4 Aşa s-a sfârşit povestea, dragi copii, băgaţi de seamă

Şi de-acum să ţine-ţi minte câte poate face-o mamă.
Cum poate ea să-şi hrănească puişorii mititei Şi cu drag să-i ocrotească pe toţi sub
aripa ei.
Iar ei, puii, uneori, neluând acestea-n seamă,
Uită jertfa ei curată şi nu pot hrăni o mamă.
Ţineţi minte toată viaţa: dacă vreţi să fiţi cuminţi,
Când ve-ţi fi mai mari cu toţii, ajutaţi-i pe părinţi!

CÂNTEC Răndunica a sosit, primăvara vine!

Iată mugurii-nverzesc, grădiniţele-nfloresc,
Tot e viu şi-ntinerit caci e cald şi bine.

Ger, zăpadă tot s-a dus, primăvara vine!

Răsărit-au mândre flori şi prin zări se văd cocori,
Verde-i jos, senin e sus, căci e cald şi bine.

SĂRUT MĂICUŢĂ MÎNA TA!

Oformarea sălii: În centrul sălii se va amplasa o “poieniţă” cu flori de

primăvară,
Animale, fluturi, albini, iarbă şi alte plante ce caracterizează
primăvara.

Lilian: Cine poate-n pumni să frîngă, toate florile de-april?

Buga Cine poate-n sîn să strîngă nuferii cu mîna stîngă
Şi cu stînga lui să-nfrîngă orice cîntec, orice tril?

Corina: Doar eu! Cea care sunt iarna

Popa Aducînd fiori de ger!
(iarna) Eu pun cînturi să mă poarte
Şi las crengile deşarte,
Aşternînd îngheţ şi moarte
Peste cîntec, peste flori.

Dumitru: Ah, ce luncă minunată!

Grosu Însă unde-i lumea toată?
Gîze, păsări, floricele,
Buburuze, melci şi rîndunele
Soarele cel luminos
Ploaia care-i răcoroasă
Şi stăpîna luncii

18
 ALAIUL PRIMĂVERII

Primăvara – împărăteasa?

Vine primăvara.

Georgeana: Sus prin crîngul adormit

Bodarev A trecut în grabă mare
(primăvara) De cu noapte risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint
Stol bălai de îngeraşi
Cu alai de toporaşi!
Eu sunt primăvara!
Eu sunt primăvara!

Cristi Nespus de frumoasă ni-i ţara

Cojocari: Cînd vine pe plai primăvara
Cu flori la urechi zîmbitoare
Cu susur plăcut de izvoare.

Georgeana: Am adus azi pentru voi

Bodarev Fluturaşi cu haine moi
(primăvara) Ghiocei şi viorele
Ciripit de păsărele
Soarele şi bucuria
Cîntecul şi veselia.

Cristi Staţi oleacă, fără ploaie, fără soare

Cojocari: Noi n-am face lucru mare
Cine cîmpul ni-l stropeşte
Din care pîinea creşte?

Toţi: Ploaia!

Gheorghiţă: Chiar de-i sus şi e departe

Botnari El cu grijă ne împarte
În zăvoi şi-n bătătură
Şi lumină, şi căldură
Gîză, iarbă, om sau floare
Ce s-ar face fără...?

Toţi: Soare!

19
 ALAIUL PRIMĂVERII

Costea: Soare, azi de ziua mamei

Budeanu Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru,
Pe toţi norii să-i goneşti!

Vasile Cînd trece iarna şi zăpada

Eremia: Răsare micul ghiocel
Împodobind păduri şi-ograda
Grăbit cum altul nui ca el.

Eugen: Eu sunt alb şi mititel

Borş Şi mă cheamă Ghiocel
(ghiocelul) De cum vine făurar
Sub zăpadă chiar răsar,
Şi cu clopotu-mi ceresc
Toate florile trezesc!

Învăţătoarea: Iată de ce, oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît

de
Apăsătoare ar fi tristeţea sufletului, e destul să ne amintim de mama şi
Pe dată ne simţim pătrunşi de o lumină răscolitoare, de căldura
dătătoare de viaţă.Astăzi, toţi cei adunaţi aici, adresăm mamelor cele
mai sincere cuvinte de felicitare.

Valentin: Astăzi noi avem serbare

Osipov Căci e mare sărbătoare
Este ziua mamelor
Şi ziua femeilor.

Georgeana: 8 Martie 2009-e iarăşi sărbătoare

Bodarev La ziua ta, măicuţă,
Simţit-am iar chemare
Şi am venit din nou
Cu sufletul în palme
Să vă omagiem-
Iubite, scumpe mame.

Lucian: În versuri şi în cîntec

Găină Vom spune despre tine
Mămica mea iubită,
Tot ce se poate spune!
Şi dacă... cine ştie,
Cumva, m-oi încurca...
Te rog, măicuţă bună,

20
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pe tine-a mă ierta!

Nicoleta: Căci eu mămico dragă,

Ciobanu La tine cînd privesc,
Mă pierd în ochii tăi,
Mă rătăcesc...
Şi nu mai ştiu atunci
Ce să-ţi vorbesc,
Să te conving ce mult te preţuiesc!

Corina: De ninge-n Mărţişor e o-ntîmplare!

Popa De ziua mamei, ninge cu petale.
Sărutul mamei pune-n suflet viaţă,
Surîsul ei e cea dintîi povaţă.
Ni-e somnul dulce când o simţim aproape
Şi visele se nasc ieşind din ape.

Cătălin: S-au scris despre tine duioase poveşti

Salagor S-au scris poezii ce-au rămas neuitate
Şi-n lumea întreagă toţi sărbătoresc
Ziua ta, mamă, ziua de 8 Marte!

Cîntecul “Mama mea”

1.Mama mea pe buze are 2.Mîinile şi vocea-i poartă,

Leac necunoscut, Vraja vrăjilor.
Orice m-ar durea îmi trece Cînd mă culcă, mă mîngîie
Doar cu un sărut. Eu adorm uşor.

3.Fără veste un suspin

De m-a încercat,
Zîmbetul măicuţei mele
L-a şi alungat.

Învăţătoarea: Mama ţi-a dat ochii, unde încape pămîntul şi cerul, mama ţi-a dat
auz, ca să asculţi cum bate inima, mama ţi-a dăruit graiul, ca
să afli ce a fost înaintea naşterii tale. Închinăte mamei şi nu
uita de ea. Oriunde ne-am afla, oricît de lung ar fi drumul
dintre noi şi mamă, nu ne va despărţi nimeni şi nimic, fiindcă inimile
noastre sunt aproape, de aceea ne rugăm şi ne închinăm pentru ea.

Sandu: Mamelor, voi mame

Grigore Iubitoare mame
21
 ALAIUL PRIMĂVERII

N-au să ne despartă
Niciodată anii.
Tu m-ai născut.Îţi sunt dator cu viaţa
Cu tot ce am, cu inima, cu gîndul
De-aceea te iubesc fără-ncetare
Şi îţi respect la orice pas cuvîntul.

Nadea: Sunt atît de fericită

Creţu Că mămica mea iubită
A venit azi la serbare
Să asculte o urare!
Eu, pentru că sunt prea mică
O sărut pe-a mea mămică,
Pe frunte şi pe obraz
Să-i alung orice necaz.

Învăţătoarea: În continuare urmează un concurs: “Cine e mai isteţ ?”.

Se formează 2 echipe cu denumirile „Ghiocel” şi „Mărţişor”. La fiecare probă

cîştigătoare se acumulează un punct.

1.Ghicitori:
 „Ce izvor se ia după om?” (glasul mamei)
 „Ce e dulce şi nu se aduce?” (buzele mamei)
 „Care spice cresc cu vîrful în jos?” (braţele mamei)
 “Ce înălbeşte şi nu mai sfîrşeşte?” (părul mamei)
 “Care stele cad amîndouă odată?” (ochii mamei)
 “Ce se ară cu lacrima?” (chipul mamei)

2.Jocul „Gîndeşte şi păşeşte”

La fiecare pas făcut, cîte un elev din fiecare echipă spune cîte un cuvînt: Ce
cuvinte ai spune tu mamei? De ex.: mamă-frumoasă, duioasă.

3.Ce ai face pentru mama ta în ziua de 8 martie, dacă ai fi atotputernic?

De ex.: I-aş aduce tinereţe veşnică, aş face-o nemuritoare.

4.Cea mai frumoasă felicitare scrisă pentru mama.(Participă cîte un copil din
fiecare echipă).În timp ce copiii scriu,urmează concursul:

5.Flori ascunse-n ghicitori:

Nu-i pe lume voinicel În crîng şi în livezi
Curajos aşa ca el Pe picioare verzi
Scoate capul din zăpadă Mergeluşe albe
Primăvara ca să-l vadă? Rînduite-n salbe.Ce-s?
22
 ALAIUL PRIMĂVERII

(ghiocelul) (lăcrămioarele)
Şi atît de albaştri şi de drăgălaşi Ce flori răsar deseori
Fărmituri de cer printre copaci. Chiar şi-n obrăjori?
(toporaşi) (bujorii)
Nu se ştie cînd aplîns Clopoţel mititel
Dar de-atunci aşa i-au zis. Cine sună lin din el?
(lăcrămioară) Nimeni,nimeni,numai vîntul
Clătinîndu-l,legănîndu-l
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(ghiocelul)
„Cine te iubeşte,ştii,
Cel mai mult pe-această lume
Cine-i creşte pe copii
Şii învaţă cele bune?” (mama)

Dumitru: E ziua ta, măicuţa mea cea bună!

Grosu Dac-aş putea, ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor, uşori,
Şi cîntecele ca pe nişte flori.

Liza: Şi razele de soare şi de lună,

Paşinschi Pe toate ţi le-aş prinde în cunună!
Dar pînă cresc, nu pot, oricît aş vrea
Decît să te sărut, măicuţa mea!

Dorin: Să ştii bunico, eu te preţuiesc,

Luchian Te respect şi te iubesc,
Căci la fel ca mama mea
M-ai crescut cînd ea lipsea.

Lenuţa: Vrem c-această zi să-ţi fie

Purice Plină doar de bucurie,
Că munceşti şi ne-ngrijeşti
Şi frumos vrei să ne creşti!

Cristi: Azi cînd este ziua voastră

Didenco Rîd şi florile-n fereastră
Şi se pare că şoptesc
Că şi ele vă iubesc!

Învăţătoarea: Acum urmează un concurs pentru mame: să vedem dacă mamele

cunosc culoarea preferată a copilului. (joc distractiv)

23
 ALAIUL PRIMĂVERII

Lilian: Sunt mic măicuţă dragă,

Buga Dar tare te iubesc,
Încît întreg pămîntul,
Aş vrea să-ţi dăruiesc!

Nadea: Dar vezi, măicuţă dragă,

Creţu Eu sunt aşa de mic,
Pămîntul este mare
Şi nu pot să-l ridic.
Dar din întreg pămîntul
Cît ochii îl cuprind,
O floare am cules,
Cu drag, şi ţi-o întind.
Învăţătoarea: Culoarea am văzut că majoritatea o cunosc, acum să vedem dacă
vă cunoaşteţi copilul. (joc distractiv)

Cristi: Mămică dragă, pentru tine,

Cojocari În ziua asta, eu aş vrea,
Să-ţi dau ce-i mai frumos pe lume:
Soarele, luna şi o stea.

Lucian: Pămîntul tot şi lumea toată,

Găină Să fie ale tale!Mă-nţelegi?
Şi inima la fel să bată,
Tot pentru tine ani întregi!

Liza: Eu sunt steaua vieţii tale

Paşinschi Precum eşti şi tu o stea
De aceea azi, măicuţă,
Fiindcă-i ziua ta,
Vreau să îţi promit fierbinte
Că voi fi mereu cuminte,
Şi cea mai frumoasă floare
Ţi-o dau azi, că-i sărbătoare!

Lucian: Cine mi-a dat viaţă pe acest pămînt?

Găină Care-a fost întîiul, cel mai scump cuvînt?
Cine mă-ngrijeşte cu drag zi de zi?
De rele păzeşte cu drag pe copii?
Ochii ei veghează şi noapte şi zi.
Şi chiar lăcrimiază, cine poate şti?
Cine-i bucuria noastră de-a trăi?
Fără tine, mamă, oare ce aş fi?
24
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nicoleta: Ţie mamă scumpă, azi îţi mulţumesc

Ciobanu Şi cu tine-aş vrea mereu să mă mîndresc,
Că sunt strop de viaţă din sufletu-ţi curat,
Te iubesc nespus şi sunt un om bogat.
Am inima mică, dar un suflet mare,
Ca să pot iubi ce-i mai de preţ sub soare,
Nu vreau bogăţie sau nimic în lume,
Dragostea de mamă, totu-i pentru mine.

Valentin: Astăzi vă dorim la toate

Osipov Bucurie ,sănătate
S-aveţi parte tot de bine
Şi zile senine.

Lenuţa: Te pup mămico !Te iubesc

Purice Mulţi ani din inimă-ţi doresc !
Te-mbrăţişez cu drag şi dor!
Mulţi ani îţi cânt acum în cor

Cîntecul ’’ La mulţi ani’’

La mulţi ani cu sănătate Mulţi ani

Să vă dea Domnul tot ce doriţi La mulţi ani
Zile senine şi fericire La mulţi ani
La mulţi ani să trăiţi Să trăiţi fericiţi
Zile senine şi fericire
La mulţi ani să trăiţi
Învăţătoarea: Suntem nespus de fericiţi că astăzi aţi fost oaspeţii noştri de onoare,
că aţi trăit momente de emoţii alături de noi, scumpele noasre mame,
făcîndu-ne sărbătorea mai frumoasă.Cu voi a poposit liniştea, soarele,
pacea.Voi ne-aţi mîngîiat privirea.Vă mulţumim dragele noastre mame

ZVON DE PRIMĂVARĂ
( ALAIUL PRIMĂVERII)

Personaje: Băiatul, Fetiţa, Baba-Iarna, Primăvara, Soarele,Ghiocelul, patru

fluturi,două viorele,doi toporaşi, două păpădii, doi ghiocei,un grup de copii.

25
 ALAIUL PRIMĂVERII

Indicaţii de regie: Băiatul priveşte pe geam şi se adresează Primăverii care

răspunde fără a se arăta.În scenă intră furioasă Baba-Iarna care împrăştie în jurul
său o mulţime de fulgi. Băiatul:
Primăvară, te-aş ruga
Vino iar în ţara mea,
Cu alaiul tău de flori,
De berze şi de cocori
Şi alungă de pe vale
Iarna cu a ei ninsoare
Şi dezgheaţă apele,
Să curgă izvoarele,
Ca să crească pe vâlcele
Toporaşi şi viorele,
Iar la bunica-n grădină,
Flori de aur şi lumină.
Să răsune în câmpie
Cântec lin de ciocârlie.

Primăvara:
Ruga eu ţi-am auzit,
Copilaşule iubit,
Dar mă tem că-i prea devreme
S-alung ale iernii semene,
Fiindcă rău s-ar mânia
În omăt ne-ar cufunda…
Baba-Iarna:
Cine oare a îndrăznit
Şi de rău m-a pomenit?
Vreau să aflu negreşit,
Fiindcă nu mă voi lăsa
În sloi îl voi preschimba!
Ha, ha, ha!
Din nori pufoşi am cernut fulgii
Peste pământul îngheţat
Să dau de veste lumii toate
Că Baba-Iarna n-a plecat.
Nu mai e nimeni pe cărare
În văgăuna îngheţată
Şi-i ger cumplit şi bate vântul
Şi-n cor sălbatic câinii latră.

Băiatul:
Vai!...mantia groasă de nea

26
 ALAIUL PRIMĂVERII

Acoperă din nou pământul,

Iar stele mii, de peruzea
Împrăştie năvalnic vântul.

Baba- Iarna:
De ce te miri aşa, copile?
Nu ştii că eu împărăţesc
Peste tot neamul pământesc
Până când sora Primăvară
Se va-nfrunta cu mine iară?
Fiindcă aşa ne-a hărăzit
Al nostru tată, An-iubit.
Apoi priveşte în jur şi se miră.
O,ho!...dar mult am mai muncit!
Puterile mi s-au sleit,
Însă nu mă voi lăsa
Pân’nu mă voi răzbuna
Pe acei ce-au clevetit.

Băiatul:
Dar mi se pare c-a trecut
Destulă vreme de când tu
Cu sora Toamnă te-ai luptat
Şi-alaiul ţi-ai împrăştiat
Peste păduri şi peste sat,
Şi-ai alungat-o-n larga zare
Croindu-ţi haina de ninsoare.

Fetiţa: ( priveşte în jur şi adulmecă aerul )

Miroase a mugur crud şi-a iarbă
Pe potecuţa din grădină,
Din cer, săgeţi de raze calde
Îmbracă totul în lumină
Şi-i zor şi zumzet prin livadă,
Natura parcă s-a trezit.
Adevărat să fie oare,
S-au prea mult asta mi-am dorit?...

Baba- Iarna:
Ce spui?...fetiţă mincinoasă
Vrei să mă faci să plec acasă.
Tu crezi că mă voi speria
De-un pic de soare? Ha! Ha! Ha!
De voi sulfa, tot va-ngheţa.

27
 ALAIUL PRIMĂVERII

Soarele :
Eu, fire calde de mătase
Am răspândit peste grădină
Si totu-n jur este cuprins
De-o dulce, galbenă lumină,
Iar plapuma albă de nea
Ce îmbrăca mai ieri pământul
A dispărut ca prin mister
Când cald zburda bezmetic vântul.

Baba-Iarna:
Aşa să fie oare, zău?
Să te cred pe cuvântul tău?
Simt că am obosit niţel
Dar îl aştept pe Ghiocel,
Numai atunci eu voi pleca.
E semn ce-aduce Primăvara.

Ghiocelul:
Când m-am trezit, de dimineaţă
Şi pleoapele mi-am ridicat,
Un fior rece ma-ncercat.
Culcuşul alb, călduţ de nea
Din jurul meu, nu mai era
Şi-atunci m-am întrebat aşa:
,,Să fi venit Primăvara?”
Şi am strigat la fraţii mei:
,,Sculaţi-vă cu toţii. Hei!..
Că Soarele a încălzit
Şi plăpumioara ne-a topit.”
Curând vecina Viorea
Şi-a deschis pleoapele şi ea,
Iar sus pe coastă, pe imaş
Zâmbea albastrul toporaş,

Fetiţa:
Sub salcia ce plănge-n râu,
Crescut-au iarăşi ghiocei,
Gângănii mici se duc la masă
Pe rămurelele din tei
Şi vin cocoarele în şiruri
Întunecând albastra zare
Iar puişorii de găină
Se scaldă-n razele de soare.
28
 ALAIUL PRIMĂVERII

Baba-Iarna:
Bătrânul Timp trimite semene
Ce-mi dau de veste, negreşit
Că astăzi este ziua-n care
Sorocul mi s-a împlinit,
Căci peste mine dau năvală
Şi flori şi găze, puişori
Iar Soarele semeţ se-nalţă
Râzând în hohot printre nori.
Vă las cu bine! Aşadar,
Plec în palatul de cleştar.

Indicaţii de regie: Apare Primăvara şi dansează pe

melodia ,,Anotimpurile”de
Vivaldi.Ea împrăştie din coşul său flori şi fluturi apoi atinge
obiectele din jur cu o baghetă.

Fetiţa:
Ia priveşte, frăţioare!
Ce frumoasă arătare
Păşeşte peste ogoare,
Unduind uşor, uşor
Rochia-i plină de flori!
Ea atinge-ncetişor
Cu bagheta fermecată
Fiecare locuşor,
Iar în urmă…ce minune! ...
Freamăt, clinchet, căntec, zumzet,
Răsare o nouă lume;
Susură izvoarele, se umflă pâraiele,
Încălzeşte soarele, înfloresc grădinile.

Băiatul:
Ea e măndra Primăvară,
Ce-o aşteptam să apară.
Vai, cât de frumoasă eşti,
Mai ceva ca în poveşti!
Primăvară preaiubită,
Fii la noi bine-venită!

Primăvara:

29
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mulţumesc pentru primire, Berze, stârci, cuci şi cocori,

Cât şi pentru găzduire, Care-au venit cu mine-n zori,
Fiindcă azi mi-am instalat Au împânzit pădurile,
Tot alaiul peste sat, Lunca şi livezile.
Peste dealuri şi-n zăvoi, După ce l-am instalat,
Sus pe munţi şi jos în văi; De lucru m-am apucat.

Fetiţa:
Dar spune-mi mândră Primăvară,
Anume, tu ce ai făcut?
Că eu sunt mică, nu ştiu multe
Dar tare mult mi-ar fi plăcut
Să pot şi eu să te ajut.

Primăvara :
Pământul reavăn l-am deschis
Lăsând să crească spre lumină
Tot bobul mic, ce-a stat să doarmă,
Ascuns în stratul din grădină.
Şi-am presărat peste câmpii
Şi flori şi fluturaşi zglobii.
Şi iarbă multă am semănat
Peste păşunile din sat.
Am risipit pe lângă ape flori gingaşe, colorate:
Viorele, brebenei, scânteioare, clopoţei,
Iar în văi şi pe câmpie motocei de păpădie,
Colo-n deal, peste imaş buchete de toporaşi.
În bătaia vântului, la căldura soarelui,
Toate-şi leagănă uşor firavul lor trupuşor
Şi miresme-mbietoare răspândesc în larga zare.

Indicaţii de regie: Se execută dansul florilor pe melodia,,Primăvara”

de Vivaldi. În dans vor intra pe rand fluturaşii şi
albinele.Se vor executa mişcări suggestive.

Fetiţa:
De când mă ştiu nu am văzut
Atâtea frumuseţi de-odată
Şi ce parfum şi ce mireasmă
Plutesc în jur,parcă mă-mbată!

Băiatul:
Fluturaşi şi albinuţe Vin copii în cete,cete
Printre ele zbor croiesc Şi e joc şi veselie,
30
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să adulmece mireasma Soarele iubit zâmbeşte

Raiului cel pământesc. Iar surâsul lui ne-mbie.

Indicaţii de regie: Grupul de copii intră în scenă, cântă şi joacă printre

flori.
Se interpretează cântecele:,,Sărbătoarea primăverii”şi
,,Cu primăvara ne jucăm”.Se vor executa mişcările sugerate
de text.

NE JUCĂM CU PRIMĂVARA
Scenetă

PRINŢESA: Ce necaz mi-e mie, zău,

Numai frig avem mereu
De trăit în iarnă-i greu.
De-ar pleca, nu-mi pare rău!

Primăvară, Primăvară,
Când mai vii tu, oare?
PRIMĂVARA: Iată-mă-s am şi venit!
PRINŢESA: Zână mândră din poveşti
Spune-mi oare cine eşti?
PRIMĂVARA: Nu mă ştii? Se poate oare?
Vin cu flori mirositoare
Flori gingaşe şi frumoase,
Cu petale de mătase,
Iarbă nouă din grădină
Colorată-i de lumină.
Şi-n albastru cer senin
Zboară păsări care vin.
PRINŢESA: Te-aşteptam cu nerăbdare,
31
 ALAIUL PRIMĂVERII

Spune, ce ne-ai adus, oare?

PRIMĂVARA: Am adus azi pentru voi
Fluturaşi cu haine noi
Ghiocei şi viorele
Ciripit de păsărele
Soarele şi bucuria,
Cântecul şi veselia.

Sculaţi, flori minunate,

Sub zăpadă îngropate,
Reveniţi din nou la viaţă
De sub stratul gros de gheaţă.
PRINŢESA: Spune, dragă Primăvară,
O să stai mai mult la noi?
PRIMĂVARA: Doar trei luni, până la vară
Iar acum vreau să vă-arăt
Cu cine-am venit la voi!

Soarele!

SOARELE: Sunt mândrul Soare Împărat,

Întreaga iarnă-am căutat
Iarba cu flori şi fluturaşi,
Pentru voi, dragi copilaşi!
PRIMĂVARA: Ghiocelul!
GHIOCELUL: Eu sunt alb şi mititel
Şi mă cheamă ghiocel.
De cum vine făurar
Sub zăpadă chiar răsar,
Şi cu clopotu-mi ceresc
32
 ALAIUL PRIMĂVERII

Toate florile trezesc!

Cling, cling, cling!
PRIMĂVARA: Vioreaua!
VIOREAUA: Sunt şi eu o floare mică,
Mi se spune viorică,
Deşi-mi este dor de soare
Cresc la umbră la răcoare.
PRIMĂVARA: Brânduşa:
BRÂNDUŞA: Sub covorul alb de nea
A-ngheţat inima mea
Vai, ce frig e sub ninsoare
Şi ce bine e la soare!
PRIMĂVARA: Fluturaşul:
FLUTURAŞUL: Eu sunt zglobiul fluturaş
Ce zbor mereu din floare-n floare
Sunt mititel şi chiar poznaş
Şi dau mereu din aripioare.
PRIMĂVARA: Albinuţa
ALBINUŢA: Eu sunt gâza hărnicuţa
Şi-mi zic copiii Albinuţa
Adun nectarul florilor
Dar pot să-nţep cu-n acuşor!
Încet! Încet şi uşor!
PRIMĂVARA: Rândunica
RÂNDUNICA: Sunt iute-n zbor ca o săgeată
Şi-am colindat în lumea toată
Când toamna vine, eu plec iar
Şi mă întorc la primăvară!
PRIMĂVARA: Buburuza
BUBURUZA: Că am haine cu buline
33
 ALAIUL PRIMĂVERII

Asta vede orişicine.

Eu însă şi folosesc
Pe frunză când mă opresc,
Fiindcă am un obicei
Le curăţ de puricei.

CU PRIMĂVARA NE JUCĂM

I. Prin pomii plini de floare şi plini de ciripit

Primăvară, primăvară!
Natura parcă râde sub soarele iubit,
Bine ai venit!

R: Rândunica cea voioasă a venit

Cu fluturii, se-ntrece-n zbor
Şi albina harnică adunând
Din floarea primăverilor.

II. Pe dealuri tot covorul e presărat cu flori,

Toporaşii, degiţeiii
Se-ntrec cu vioreaua şi pun la cale-n zori
Sărbătoarea lor.

R: Păsărelele şi ele se întrec

Într-un concert sărbătoresc
Noi le admirăm şi ne bucurăm
Cu primăvara ne jucăm.

ALBINUŢA: Cu-ale noastre aripioare

Zburăm iar din floare-n floare.
34
 ALAIUL PRIMĂVERII

FLUTURAŞUL 1: De n-ar fi frumoasa zână

Noi muream pe sub ţărână!
BRÂNDUŞA: Parcă eu n-am suferit
Cât aicea am dormit?
Mâinile mi-au îngheţat
De-al zăpezii rece strat.
BUBURUZA: Drept vorbeşti, frumoasă floare,
Mai vedeam noi mândrul Soare?
N-ajungeam nici până-n seară
Fără Zâna Primăvară!
FLUTURAŞUL 2: Sub zăpadă învelit
Adânc somn am mai dormit!
PRIMĂVARA: Eu vă mulţumesc fierbinte
Pentru-a voastre dragi cuvinte.
Primăvara fără voi
E ca ziua fără soare
Şi grădina fără flori!
ALBINUŢA: Şi drept semn că te iubim
Noi am vrea să-ţi dăruim
Murmurul izvoarelor,
Saltul căprioarelor,
Viaţa fluturaşului.
În plus, zână, te rugăm,
Dă-ne voie să-ţi cântăm
Imn compus în faptul serii
Şi închinat primăverii.
GHIOCELUL: În cinstea prea frumoasei zâne,
Să ne dăm cu toţii mâna
Şi-om cânta cu toţii-n cor
Veseli, hora florilor.
35
 ALAIUL PRIMĂVERII

HORA FLORILOR

I. Frunză verde de cicoare

Tra, la, la, la, la, la,
Hai să tragem hora mare
Tra, la, la, la, la, la.
Pe câmpia cea cu flori
Tra, la, la, la, la, la,
Că e soare fără nori
Tra, la, la, la, la, la.

II. Să jucăm hora pe loc

Tra, la, la, la, la, la,
Să ne fie cu noroc
Tra, la, la, la, la, la.
Tot mai lin, mai lin, mai lin,
Tra, la, la, la, la, la,
Ca soarele pe senin
Tra, la, la, la, la, la.

MUNCĂ, JOC ŞI VOIE BUNĂ

(De ziua mamelor)
Scenetă pentru preşcolari şi şcolari

Costumaţia: Toţi copiii vor fi îmbrăcaţi în costume populare româneşti)

ION : -Bun venit, v-am aşteptat, MARIA: -Dragi prieteni,vă invităm
Cu drag azi ne-am adunat! Să petrecem, să cântăm
36
 ALAIUL PRIMĂVERII
Că azi e ziua noastră, aşa,
Să lăsăm bucătăria!
NICOLAE: - Acum nu putem să
stăm,
Să chefuim şi să dansăm,
Este vremea de muncit,
Primăvara a venit!
Vecine , Marin,care e părerea
ta?
MARIN: - Eu zic , vecine, cam aşa:
Om şi munci, ne-om şi distra,
Că mi-e drag să chefuiesc,
Cum mi-e drag să şi muncesc!
(Vecinii, jos, pe scaun!)
ELENA: - Nela, Cristina, Oana, hei,
Unde sunteţi dragele mamei?
Fetele mele au plecat,
Dar casa au dereticat.
MARIA:- Ce faci, Elena, ai venit?
ANA: - Mai devreme te-am căutat !
ELENA:
- Am fost plecată , m-am şi plimbat,
Am avut treabă în oraş.
MARIA:- Şi poale noi astăzi ti-ai
pus!
ELENA: -Parcă alaltăieri v-am spus,
Cu mâna mea eu le-am lucrat,
Şi tare m-am bucurat.
ANA: -Sunt frumoase, îţi vin bine!
ELENA:- Te învăţ eu şi pe tine.
Într-o zi ne adunăm
Şi pe fete le-nvăţăm,
Împreună să lucrăm,
Repede să terminăm.
(Intra fetele cantând, apoi se prins şi
mamele în dansul fetelor)
Cântec: „Hărnicuţele mamei”
1. Repede să facem patul,
Nu mai zi nimica,
Scutură întâi cearceaful,
Cum făcea mămica.
Jucăriile le strângem
În dulap pe toate
37
Şi la urmă totul ştergem
Şi cântăm, se poate.
Refren:
Hai, te mişcă, şterge, şterge,
Iată cum se face,
Mai cu viaţă, nu te plânge
Faci şi-aşa, de-ţi place.
2. Mai cu grabă, timpul trece
Şi vine mămica,
Vai, ce fete hărnicuţe,
Chiar de-s atâtica,
Măturăm, strângem, alegem,
Vasele-s spălate,
Iar la urmă, totul ştergem
Şi cântăm, se poate!
ANA: -Când fetele tale le văd
Mă gândesc că mi-am dorit
Să am şi eu o fetiţă,
ELENA:- Şi băieţii sunt buni, leliţă!
ANA:- Multumesc lui Dumnezeu,
Nu mă plâmg, Mărin al meu
Băieţi, aşa el şi-a dorit,
Şi visul i s-a-mplinit!
MARIA: - Când vin ei pe la noi,
Mi -s dragi, parcă-ar fi ai mei,
Că-i văd ce frumos discută,
Nu se ceartă, se ajută,
ANA: -Fac ei pozne câteodată,
Îi învăţ , dar mai şi uită,
Însă mă mândresc cu ei,
Dragii copilasi ai mei!
MARIA:- Eu plec să le fac de
mâncare,
Ce şi-au dorit fiecare!
ANA:-Pe ai mei i-am pus la cale,
Nu fac mofturi la mâncare !
ELENA:-Plecăm şi noi, dar să nu
uităm,
Mai tărziu ne adunăm
Aşa cum am stabilit, nu
întârziem,
Am tot muncit, azi ne
distrăm!
NICOLAE: - Noroc, vecine Ion,
 ALAIUL PRIMĂVERII
MARIN: - Noroc, vecine Neculai1
ION: - Noroc, vecine Marin!
ION: - Cât iarna a fost în toi,
N-aţi prea venit pe la noi!
MARIN:
-Ce-i drept , cam rar ne-am vizitat!
ION: - Dar prin casă tot n-am stat,
Am fost pe la mama mea,
M-am tot ingrijit de ea.
NICOLAE: -Şi eu am fost mai des la
ţară,
Am un cal, ştii, de an vară,
Merg, îl ţesăl, îl adap,
E-o vietate si mi-e drag.
MARIN: -Eu la pădure m-am dus,
Lemne bune am adus
Iarna, mama să nu îngheţe,
Să-i fie bine la bătrâneţe!
(La mijlocul scenei, tainic.)
ION: - Măi vecini, nu e de şagă,
Să ne pregătim degrabă
Să fie azi o zi frumoasă,
Ne-adunăm la mine-acasă,
MARIN:- Eu…mă uitam la Ana
mea
Se tot grăbea şi se gătea,
Mă făceam că n-o privesc,
Îmi place s-o necăjesc!
ION:- Frumoase toate s-au făcut,
E ziua lor şi …nu discut!
NICOLAE: -Când fetele noastre or
cânta,
Or cânta şi or juca,
Cu băieţii voştri , eeeee,
Să te ţii petrecere!
Şi-o sârbă, o horă, cântec,
lasă,
Spectacolul să fie la noi
acasă!
ION: - Loc este destul , pe voi
Vă aştept pe amandoi!
MARIA:-Eu bine, bine, m-am gândit
Daaa, toate ne-am pregătit!
38
ANA: - Am făcut oala cu sarmale,
ELENA:- Plăcintă, tava cea mai
mare,
Ceva carne, pe grătar,
MARIA:-Lui Ion ….îi place-un
jar…
El e meşterul cel mare!
ANA: -Las că nici ceilalţi nu se dau
în lături, zău,
Îl ştiu eu pe Marin al meu!
ELENA:- Şi Nicolae e priceput,
Dar nu-mi place să îl laud!
(Vin fetele întâi, salută : Bună
ziua, bună ziua!)
ELENA:-Pe unde aţi fost plecate?
OANA: - La bunica Floarea am fost,
N-m stat, am muncit cu rost,
In grădină am lucrat,
CRISTINA1: -Am greblat, am
adunat,
Crengi şi frunzele uscate,
Chiar le-am adunat pe toate.
NELA: - Eu bine, bine-am măturat,
GILBERTA: - Eu vasele i le-am
spălat,
Şi apoi le-am şters uşor
Şi le-am pus la locul lor.
CRISTINA: -Buna ,cât noi am
lucrat,
Aluat a frământat,
Şi gogoşi a copt ,de zor,
Şi plăcintă , la cuptor.
ELENA:-Mmmm, ce poftă mi-aţi
făcut!
Şi mie una mi-ar fi plăcut!
OANA: -Bunica mi-a spus aşa,
Să n-o uităm pe fata mea,
Vorbea, desigur chiar de tine,
E pentru tine, iată, ţine!
ELENA: -O, mama mea, draga de
ea,
MARIA: -Tot copil te crede ea!
 ALAIUL PRIMĂVERII
(Vin băieţii )
ROBERT: -Bună ziua, doamna
Elena!
CRISTI: -Bună ziua, doamna Ana!
RĂZVAN: -Bună ziua, doamna
Maria!
ALIN: -Bună ziua, doamna Elena!
ELENA: - “Bună ziua”, uite la
ei!
Politicoşi, dragii de ei!
ANA: - Noi plecăm, ei… avem
treabă!
MARIA: -La masă vă chemăm
degrabă!
(Mamele jos! Băieţii,…. în
picioare!)
(Un băiat aduce surprise în
sân.
Se adresează fetelor.)
RĂZVAN:-Să mă pupe cine vrea
Să ştie ce am eu ….aicea.
GILBERTA: -Eu mai bine voi ghici!
OANA: -Poate e un câine mic!
CRISTINA: -Sau poate este un
pisic….
NELA: -Poate mere aromate?
RĂZVAN: -N-aţi ghicit, am……
(Băiatul scoate felicitările cu
mărţişoare şi le ascunde la spate,
apoi ridică mâna să vadă fetele ce a
ascuns în sân.)
FETELE(surprinse): - CRISTI: -Am să pipăi eu, cu grijă,
……..mărţişoare!
(Băiatul oferă mărtişoare fiecărei
fete, o pupă pe obraz, fetiţa
mulţumeşte pentru mărţişor.)
CRISTINA : -Ce frumoase
mărţişoare!
Gestul e frumos, băieţi!
RĂZVAN: - Vă auzeam cântând
ceva,
39
Să v-ascult, chiar mi-ar
placea!
TOATE FETELE ŞI BĂIEŢII :
“ Cântec: “Mărţişoare, mărţişoare”
Refren :
Mǎrţişoare, mǎrţişoare
Suntem pentru fiecare,
Celor ce ne vor primi
La mulţi ani, le vom dori !
1. Pentru mame dragi, iubite,
Sǎ le facem fericite.
2. Ne-adresǎm la surioare
Cu o caldǎ-mbrǎţişare.
3. Nu uitǎm nici de bunica,
O iubim ca pe mǎmica !
CRISTI: -Vouă surprizele vă plac.
Oare
Astăzi ce aţi pus la cale?
GILBERTA: -Avem un coş, e
potrivit,
Surpriza-n el am pregătit!
(Fetiţa cu coşul se dice la mijlocul
scenei, apoi fiecare copil ce vorbeşte
se alătură ei.)
ALIN: -Să văăd…! Coşul e acoperit!
ROBERT: - Poate gol e coşul tău!
CRISTI: - Să bag mâna sub
prosopel?
(Fetele încearcă să îi sperie.)
GILBERTA: - Îndrăzneşte,
…..băieţel!
OANA: - Şi ce zici, dacă te muşcă!
Sau cine ştie, te înţeapă!
Ar fi de rău dacă mă muşcă!
CRISTINA: - Dacă-i ceva cu ţepi
aici?
ALIN: -De unde să ai tu un arici?
CRISTI: -De văzut…nu pot să văd,
De auzit…nimic n-aud…
Să pipăi, parcă mă cam tem…
Aaaa… să miros! Mmm…ce
avem?
 ALAIUL PRIMĂVERII

(Cristi îl cheamă pe Robert) (Vecinii la mijlocul scenei,vorbind

CRISTI:-Vino şi tu de miroase! tainic.)
RĂZVAN: ION:- Mariei, i-am pregătit,
-Mmmm, ce mioaseeee, e aromat, Un dar, cred că-i potrivit,
Cacao, zahăr vanilat! O ie nouă am cumpărat
ALIN: - Un tort !?! Nu, s-ar fi turtit! Când de-acasă am fost plecat.
Coşul e acoperit! MARIN: -Eu o carte am pentru Ana
mea,
ROBERT: -Se lăudă, ne păcălesc… Sunt sigur că îi va plăcea!
Au mai făcut-o, îmi NICOLAE: -Eu bani mulţi nu am
amintesc! avut…
Dar ceva tot am făcut,
RĂZVAN: - Poate că au pus doar Cărţi am eu pentru fetele
ziare mele
Şi pachete-amăgitoare! Şi Elenei….
ALIN: -Păi ele n-au voie la aragaz, floricele!
Foc….pericol…. de la gaz! ION: - Păi vecini, aici să stăm
NELA: -Ne-am descurcat noi…fără Şi nimica să nu bem?
foc! MARIA: -Uite, apă aici..ca lacrima,
Chiar nu ne-a trebuit deloc! În sticlă , de la izvor, iată,
CRISTINA : -Pe tata noi l-am Ori din fântâna, în găleată,
întrebat, ION: - Am vin,Marin mi-a
Ne-a cumpărat ce l-am rugat. dat!
NICOLAE: -Felete tatii, aţi pregătit MARIA: - La Crăciun, l-aţi
Ce dăunăzi v-aţi gândit? terminat!
CRISTINA: ION: - Astă iarnă mi-a mai dat,
-Şi -am reuşit , chiar foarte bine! Şi l-am strâns, nu l-am
NICOLAE: -Să vă pup, că-mi pare gustat.
bine Să închinăm şi să
Că sunteţi aşa, ca mine… gustăm,
Pricepute Şi la mulţi ani , noi vă urăm!
….hărnicuţe… ….Şi muzica , încă un joc,
ELENA: Hai la joc, nu staţi
- Sunt pricepute-aşa..ca tine?!? Ptiu, deloc!
ptiu!
Să nu-ţi fie de deochi, acu’! Dans popular: “Hora”
ION: -Am aşteptat cu nerăbdare,
Astă zi de sărbătoare, (Discuţia între vecini)
Că vreau să ne-nveselim NICOLAE: - Am gustat vinul tău,
Şi-n horă să mai joc puţin. şi-i bun,
Dans popular: Eu nu beau, doar gust putin,
Hora moldovenească MARIN: -Acum e timpul potrivit
(După dans, toţi jos!) De tăiat în vie, de arăcit,
Şi pămantul de-i zvântat,
O să intrăm şi la săpat.
40
 ALAIUL PRIMĂVERII
ION:-De vrei, merg să te ajut,
NICOLAE:-Şi eu merg, că mi-a
plăcut!
MARIN:-Mulţumesc, chiar mi-ar
plăcea,
Să nu fiu singurel pe deal!
ION:-Eu am făină din grâu de pe
ogor,
Astă-toamnă am semănat
Să facă Maria pâine-n casă,
Pâinea să nu ne lipsească.
MARIN: - Păi e o vorbă în popor,
“Cine-i harnic, muncitor,
De pâine nu duce dor!”
NICOLAE:
- Eu semăn porumb, am cal, o
vacă…
MARIN: -Şi eu am păsări multe în
ogradă.
ION: - Da, ştim, ţie porc nu-ţi
place…
MARIN: -: Pasărea-i maaaai
sănătoasă!
ION: - Să se mai încălzească puţin,
Că Zilele Babei mult nu mai
ţin!
MARIA: -Şi-n grădină să intrăm
De toate să semănăm:
Cartoafi, ridichi, roşii,
ardei,
Tot ce mâncăm de
obicei.
ION: - Da, ca să fii sănătoasă,
Şi să fii mereu frumoasă,
Aşa cum azi te-ai aranjat,
Îmi placi, aşa, na, te-am
pupat!
Că tare sunt fericit!
NICOLAE:-Măi vecini, voi aţi uitat
Pentru ce ne-am adunat?
Munca azi să o lăsăm,
Doar voiam să ne distrăm
Să -încingem un joc,cu foc,
Pentru toţi să facem loc!
41
Dans popular : “Sârba”
ION :-De ziua ta ti-am pregătit,
Ceva ce cred că ţi-ar plăcea!
La mulţi ani, Maria mea!
(Ion o pupă pe Maria pe obraz.)
MARIA: - O, Ioane-ţi mulţumesc!
Ce-o fi? Nu pot să ghicesc!
ION: -E…ia ce ţi-a plăcut!
MARIA:-Îţi mulţumesc, îmi place
mult!
(Maria îl pupă pe obraz pe Ion)
ION:-Să o porţi, să fii tot mândră-
aşa!
MARIA:-Cu drag eu o voi purta
Şi-o voi păstra pentru nepoata
mea!
CRISTINA 1: - Noi toate astăzi vom
cânta,
Cântece, toate pentru mama,
Şi versuri pline de iubire
Şi adâncă mulţumire..
BĂIEŢII :
Cântec: “Pentru tine-am ales azi”*
Pentru tine-am ales azi
Un buchet de albăstrele,
Mamă, ochii tăi albaştri
Tare seamănă cu ele.
Refren:
Între gingaşele
fire
Am ascuns cu
bucurie
Negrăită
mulţumire
Închinată ,
mamă, ţie.
Eu, din pragul acestei
zile,
Ziua ta, îţi dau în dar
Flori albastre, roşii,
albe,
Însă nu atâta doar.
FETIŢĂ : “Uită-te la mine, sunt
doar c o floare”
 ALAIUL PRIMĂVERII
Uitǎ-ta la mine, sunt doar cât o
floare,
Dar ai sǎdit în mine o dragoste
mare !
Refren ;
Mamǎ bunǎ, Mamǎ iubitoare,
Mamǎ, mamǎ,Mamǎ dragǎ
floare!
Te iubesc, mǎmico, fǎrǎ încetare,
Cǎ dragostea ta mare n -are
asemǎnare!
De ziua ta, mǎmico, îţi fac o urare,
Sǎ fie a ta viaţǎ o razǎ de soare,
FETIŢĂ: cântec: “Mama-i surâsul
din ceasul dintâiul”* (text autor
necunoscut)
Mama-i surâsul din ceasul
dintâiul,
Mama mi-e soarele, cerul
senin,
Lacrima ei mi-a vegheat
cǎpǎtâiul,
Simt cu tot sufletul cǎ-i
aparţin.
Refren :
O, mamǎ, mamǎ, scumpǎ mamǎ,
Glasul meu pe tine te cheamǎ,
O, mamǎ, mamǎ, blândǎ mamǎ,
Gândul meu la tine zboarǎ!
Inima mamei, nestinsa ei razǎ
Apǎrǎ visele anilor mei,
Poate nici steaua ce-n nalturi
cuteazǎ
Nu lumineazǎ ca dragostea ei!
CRISTINA: “Cântec pentru mama..”
(Corul - Bim-Bam)
Cântecul acesta delicat
Pentru mama mea l-am
învǎţat,
Ca sǎ-I spun cât o iubesc,
Cât de mult preţuiesc
Pe mama mea, pe draga mea.
Ea ne stǎ alǎturi zi de zi
Si ne ocroteşte orice-ar fi,
42
Lângǎ ea e mai uşor,
Orice nor e trecǎtor
Cu mama mea,cu draga mea.
2. Cântecul acesta delicat
Pentru mama mea l-am
învǎţat,
Ca sǎ-I spun cât o iubesc,
Cât de mult preţuiesc
Pe mama mea,
Pe draga mea
BĂIEŢII : “Bǎiatul mamei”
Cine-o fi, ghiceşte, cine
Şi mai poznaş decât mine?
Uitǎ-te încoace bine,
Parcǎ semǎn şi cu tine!
Refren :
Te rog, mǎmico, mǎ iartǎ,
Te-am supǎrat înc-o datǎ,
Promit sǎ nu mai greşesc,
Sǎ nu te mai necǎjesc!
Fii bun şi frumos te poartǎ,
Nu te mai lua la ceartǎ,
Tu aşa m-ai învǎţat,
Nu mereu te-am ascultat.
FETIŢĂ: “ Cântec pentru mama”
De ce soarele este
Cel ce dă viaţă în zori?
De ce ploaia flori creşte?
De ce îţi plac şi reci culori?
De ce eşti azi tăcută?
Simţi o adâncă durere?
Eşti tu, sau cine-i rănită”
Cum să-ţi aduc mângâiere?
De ce frunza foşneşte
Sub paşii nu doar grăbiţi?
De ce visul păleşte,
Dar iubirea mamei n-o uiţi?
Răspunsuri la întrebare
În carte le poţi afla,
Dar sunt multe pe care
Le ştie doar inima ta!
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să îmi promiţi iar că nu vei pleca!

Refrenul: Alături , la greu, să îmi fii mereu,
Te iubesc măiucuţa mea, Vise mari să împlinim!
Sărut mana , azi aş vrea
Să îţi dau în dar buchetul de flori Cine-ar putea, să mi te ia?
Doar din culori şi iubire ivit, Eşti în inima mea!
Este darul potrivit? Mă rog mereu la Dumnezeu,
Eşti în gândul meu!
Te iubesc măicuţa mea, ( La refren cântă toţi copiii).
Sărut mâna, azi aş vrea

EDUCATOAREA :
- Şi pentru mamele noastre am pregătit,
Cum am putut, o felicitare,
Să o dăruim şi să-i facem cum am gândit
Din sufletul nostru o sinceră urare!
(Fiecare copil, pe rând, ia felicitarea, se duce la mama lui, face urările, îi
spune “La mulţi ani!”, oferă felicitarea, o pupă, merge la loc).

În final se serveşte plăcinta din coş pregătită de “bunica fetelor”!

JOCUL ANOTIMPURILOR- SCENETA PENTRU ,,8 MARTIE”

Un copil: -- Mai stai toamnă, und-te duci?
Toamna: -- Ia, mă duc să scutur nuci,
S-adun strugurii din vie,
Să fac vin de razachie.
Intră şi celelalte anotimpuri în scenă.
Suntem patru surioare
43
Mamă dragă ce-aş putea
Să-ţi doresc de ziua ta?
Toţi: Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor la toate.
Pace şi zile senine
Să mă poţi creşte pe mine.
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ce v-aduce daruri care Mamă eşti pe lume

Într-un an frumos să crească Tot ce-i mai frumos
Pe toţi să ne-nveselească. Ochii tăi sunt limpezi
Glasul ţi-e duios.
Hai la joc cu bucurii
Lângă noi, aici copii Se cântă ,,Ochii cei mai dragi din lume”-
Să-ntindem o horă mare cântec
Ca-ntr-o zi de sărbătoare.
Daru-i mic, iubire-ai mare
Copiii şi anotimpurile joacă şi cântă pe De nu are asemănare
melodia ,,Înfloresc grădinile” Când voi fi mare aş vrea
Ca să fiu ca mama mea.
Suntem toate hărnicuţe, hai la joc cu noi
Fete mândre şi drăguţe, frunză verde măi, Am cules de pe ponoare
Noi v-aducem daruri multe, fete şi flăcăi Ghiocel, gingaşă floare
Îndrăgiţi-ne cu toţii, hai la joc cu noi. Ca să-i dau mamei cu drag
Când va trece-al casei prag.
Iarnă dulce primăvară, foaie şi-o lalea
Vara, toamna surioară, e vecina mea. Se cântă ,,Am vrut să-ţi culeg o floare”-
Zi din strune lăutare, foaie siminoc cântec
Hora noastră să răsune, hai cu toţi la joc.
Tu eşti floarea cea frumoasă
(Se poate continua cu câteva poezii şi Care astăzi înfloreşte
cântece dedicate mamelor cu ocazia zilei Chipul drag ce ne-a dat viaţă
de ,,8 Martie”) Mama care ne iubeşte.

Povestitorul: Şi-n această ziuă mare Mamelor din lumea-ntreagă

Este-o zi de sărbătoare Noi cu toţii vă iubim
Adusă în graba mare În această zi frumoasă
De primăvara vioaie. Ce e oare? Spor la muncă vă dorim1

Copiii: Ziua de 8 Martie, Ziua Femeii, De ziua ta mămico

Ziua Mamei! Nu-ţi dau comori sau bani
E ziua ta măicuţa mea cea bună, În loc de toate acestea
Dac-aş putea ţi-aş prinde în cunună Un sincer:,,LA MULŢI ANI!”
Toţi trandafirii zorilor uşori
Şi cântecele, ca pe nişte flori. În încheiere se cântă ;;La mulţi ani!” şi se
oferă surpriza mamelor
8 Martie, e ziua ta
O floare-ţi dau măicuţa mea
Şi să ştii căci acest dar
E dragostea fără hotar.

Se cântă ,,Astăzi este ziua mamei!”-

cântec
44
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mamă dragă să trăieşti

Tot mai bine să munceşti
Sănătate îţi doresc
Şi să ştii că te iubesc.

ÎN AŞTEPTAREA PRIMĂVERII

PERSONAJE:

„Zâna „ rea Muzicantul

Zâna primăvară Cântăreţul
Flori Soarele
Fluturi
Pitici
Păsări
Copilaşi
Piticul înţelept
Prichindelul

Scena reprezintă un colţ de natură în care se mai află o masă şi o băncuţă şi un

mic tron împodobit cu flori.Pe băncuţă doarme Zâna cea rea.În ritmul unei
melodii vesele, în scenă intră grupul de pitici care se întorc de la lucru. Ei
poartă, fiecare unelte cu care au muncit. Aceştia se aşază jos si imită diverse
acţiuni de reparare a uneltelor. Zgomotul făcut de pitici o trezeşte pe Zâna cea
rea care începe să se plimbe furioasă prin scenă.

Zâna rea(se răţoişte la Spuneţi!De ce-aţi îndrăznit

pitici) Şi din somn deodată m-aţi trezit?

Piticii(miraţi) Din pădure iată,am venit!

Căci munca am sfârşit.
Dar draga noastră primăvară
Încă n-a venit?

Zâna rea: Cum se poate să-mi vorbiţi

De această zână?
Mă nesocotiţi!?

Un pitic: Nici voră de-aşa ceva!

Dar haide ,ne spune!
Cine eşti mata?

45
 ALAIUL PRIMĂVERII

Zâna rea(face piruiete) Eu? Sunt Zâna primăvară.

Nu vedeţi?Aşa sunt îmbrăcată.

Piticul(se plimbă în jurul Hîm! Tu Zâna Primăvară?

ei şi o priveşte Nici vorbă!Este o ocară.
nedumerit.) Ea este mică,blândă şi surâzătoare.
Iar tu,cam rea;şi nici atrăgătoare.

Zâna rea(furioasă) Ha,ha!Eu pot să fac orice magie.

De zâna voastră nimeni să nu ştie.

Pitic: Iar noi de-aici te-om alunga,

Să pleci depare-n lumea ta!

Piticii încearcă să o scoată pe Zâna rea din scenă.Între ei are loc o mică
ceartă ,timp în care află că de fapt a fost o păcăleală. Zâna cea rea îşi dă jos
masca şi aşa copiii descoperă că in rolul Zânei rele a fost educatoarea,(sau
poate să fie un părinte)

Zâna rea:
Staţi,destul!Am obosit.
Dragi pitici,v-am păcălit.
Nu sunt zâna ce-aţi crezut.
Ci mămica lui Ionuţ.
Piticii:
Cum aşa ? Ce păcăleală!
Alt pitic:
Şi ce mare scărmăneală…
„Zâna”:
Eu am vrut să mă conving
Dacă voi,pe primăvară o iubiţi.
Piticii:
Cum se poate să vă îndoiţi?
„Zâna”:
Dacă-I vorba c-o iubiţi
Să vedem ce-aţi pregătit?
Merg să o anunţ îndată
Să ştie că-I aşteptată.(în scenă intră doi copii alergând)
Copil:
De primăvară aţi vorbit?
Cred că bine-am auzit.
Alt copil:
Noi am pregătit,…Să ştie1

46
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cântece şi-o poezie.

„Zâna”:
Iar acum vă las cu bine ,
Primăvara o să vină.
Piticii precipitaţi se apucă să facă ordine,sa-şi cureţe uneltele.
COPIL:
Musafirul cel de seamă
Va veni degrabă.
Alt copil(se adresează unui pitic)
Tu prichindelule te uit-odată
Să vezi ,nu se zăreşte zâna aşteptată?
Piticul(iscodeşte cu privirea în jur)
Departe pe cărare
Zăresc un alai mare.
Piticii renunţă la ocupaţiile lor şi privesc curioşi în zare.Îşi manifestă bucuria
bătând din palme.Mămic,fosta zână,o aduce p e adevărata Primăvară cu tot
alaiul de flori şi păsări; soarele şi cântăreţul fac parte din suită.Piticii presară
flori pe cale.
Toţi:
Uie,ne vin musafiri!
Drumul este pregătit.
Să le spunem toţi
Un bun venit.

Muzicantul( este în fruntea alaiului şi anunţă sosirea primăverii)

Faceţi loc că vine, iată,
Primăvara aşteptată!
Cu cântec dans să o primiţi ,
Şi să o sărbătoriţi.
Sedesfăşoară jocul cu cânt”Primăvara a venit”(se găseşte în orice culegere
de cântece pentru copii)
Primăvara a venit,
Hai copii,haideţi la joc.
Şi câmpia a-nverzit,
Hai copii la joc.
Hai cu mare bucurie,
Hai,la joc!
Să jucăm mingea-n câmpie,
Hai la joc!………..
Soarele o aşează pe Primăvară pe tronul împodobit cu flori.Piticii fac
plecăciuni.
Fiţi bineveniţi,
Oaspeţi mult iubiţi!
Primăvara:

47
 ALAIUL PRIMĂVERII

Bine v-am găsit meşteri pitici!

Dar ce mai e nou pe-aici?
Prichindelul(se apropie de tron cu sfială)
Ştii drăguţă primăvară…
Noi muncin mai mult pe-afară.
Şi-am văzut…
Alt pitic(furios)
Fugi de-oparte!Ce-ai vazut?(se adresează mieros primăverii)
Tu dragă Primăvară,
Fii binevenită!
Noi vrem cu toţii
Să fii fericită.
Soarele:
Şi noi vă îndrăgim pe toţi .
Suntţi harnici,jucăuşi…
Copiii:
Cu toţii să ne grăbim,
Natura să primenim.

Soarele:
Câmpii,dealuri,lunci,păduri,
Le vom înverzi acum.
Floarea:
Cebine-I dragă Primăvară
Că ne-aduci căldură iar.

Primăvara:
Şi eu vă mulţumesc.
Veniţi aproape!Vă poftescŞi spuneţi ce aţi mai făcut,
De când nu ne-am văzut?
Prichindel:
Of1Cam multe.Vai de noi!
Am avut chiar şi război.
Cântăreţul:
Taci!Ce spui?Că nu te cred.Războiul nu-I înţelept.
Primăvara:
Ba să-mi spui!Hai,de ce taci?
Prichindel:
Zău,cu cincizeci de gândaci…
Primăvara:
Nu e bine,de-asta să te laşi!
Dacă vrei să-mi faci pe plac.
Un pitic:
Dar pe fluturi unde I-aţi lăsat?

48
 ALAIUL PRIMĂVERII

Soarele:
La o şcoală de zburat.
Primăvara(îşi cheamă fluturii)
Dar uit-I că sosesc.
Câmpia o –nveselesc.
Fluturii:
Noi suntem fluturaşi
Sprinteni şi drăgălaşi.
După soare noi venim,
Natura o-nveselim.
Se desfăşoară dansul „Fluturi şi flori” după care fluturii se aşază de-o parte şi
alta a tronului.O melodie zglobie anunţă intrarea în scenă a păsărelelor.
Păsărelele:
Zână bună Primavară,Iata-te sosită-n ţară!
Alte pasarele:
Ai venit cu mult alai
Şi te-ai aşezat pe plai.
Un pitic:
Dar unde-or fi copiii,
De-aicea n-au venit?
Poate la Primăvară
Ei nici că s-au gândit.
Educatoarea:
Eu zic să nu vă supăraţi
Şi un pic să asteptaţi.
Primăvara:
S-a-ntâmplat ceva de n-au venit?
Educatoarea:
Nu,doar că de-abia s-au pregătit.
Cântăreţul:
Sst,linişte!Se-aude zarvă mare.
Copiii intră în scenă interpretând un cântec despre primăvară ; trec pe rând
prin faţa tronului şi fac câte o plecăciune.
Un copil:
Primăvară,bun găsit!
Eram cam nedumerit…
Că nu te-am văzut pe plai,
Însă tu,aici erai.
Primăvara:
V-aşteptăm cu toţi aici,
Eu şi trupa de pitici
Educatoarea:
Acum că sunteţi toţi aici,
S-ar cădea să-I mulţumiţi.

49
 ALAIUL PRIMĂVERII

Primăvara.
Un cântec poate ştie cineva…
Sau poate…chiar şi-o glum-aş vrea..

Se desfăşoară: moment solistic, poezii, glume (copiii se costumează pentru

dansul popular)

Cântăreţul:
Voi o horă ştiţi juca?
Toţi:
Nu ne-ntrece nimeni.
Un copil:
Frunză verde busuioc
Haideţi fetelor la joc!
Fetele:
De jucat om şti noi bine
Dar să te vedem pe tine!
Se desfăşoară dansul popular.
Cântăreţul:
De Primăverii vreţi să-I mulţumiţi
Cântece şi poezii mai ştiţi?
Un copil:
O poezie ştiu ,da-I cam hazlie.
Cântăreţul:
Spune-o că doar e veselie!(recită o poezie adecvată)
Educatoarea:
Poate şi cântece mai ştiţi,
Pe primăvară să o-nveseliţi.
Cântece cu tematică de primăvară.
Prichindel:
Staţi un pic!Aşa,mai staţi…
Primăvara o rugaţi,
Să vă dea din coşul ei ,
Viorele Ghiocei…
Pentru cine-s dragii mei?
Toţi:
Pentru mamele toate,
Că e ziua de 8 martie.
Copiii formează hora în jurul primăverii.Aceasta aruncă flori din coşul
ei,iar copiii le adună-n bucheţele pentru a le dărui mamelor.Cortina se lasă
încet.

50
 ALAIUL PRIMĂVERII

SCENETA PENTRU SERBAREA DE 8 MARTIE

(O sceneta cu rol educativ,care sensibilizeaza inimile tuturor)

,, PUIUL’’

Adaptare dupa Al. Brătescu Voineşti

Povestitor
Într-o primăvara o prepelita care venea de departe, tocmai din Africa,s-a oprit într-
un lan de grâu şi a început sa-şi facă un cuib.
Prepeliţa

-Aici e cel mai bun loc să-mi fac un cuib pentru a-mi creşte puişorii!

Povestitor:

După trei săptămâni,i-au ieşit nişte pui micişi drăgălaşi ,care stăteau tot timpul în jurul
ei.

Prepeliţa:
- Doamne, ce copilaşi drăguţi am !Te rog, Doamne ţine-i sănătoşi şi fereşte-i de
primejdii!
Dar ca să-i pot face mari, trebuie să-i hrănesc,să-i învăţ să zboare şi să-i fac să mă asculte.
Acum voi pleca după hrană
.
Povestitor:

Mama puişorilor îşi dădea toată silinţa să caute hrană cât mai bună pentru puii
ei .Alerga sărăcuţa toată ziulica,pe arşiţă, pe ploaie, pe vânt, pe furtunăşi niciodată nu
adormea unul flămând.Într-o zi,unul dintre puişori fiind mai neastâmpărat, se gândi să iese pe
câmp la plimbare,nesocotind poveţele mamei.

PUIŞORUL NEASCULTĂTOR:
- Fraţilor, cât mama este plecată,ies puţin să văd ce se află în jurul cuibului.Mă fac eu
mare şi-o să zbor peste tot locul!

Puişorul frate
- Ieşi tu ,dar nu e bine ce faci!

Povestitor
Puişorul neascultător ieşi repede în jurul cuibului.Făcu doar câţiva paşi şi întâlni
nişte ţărani care veniseră la seceratul câmpului

Ţăranul:
- Ce-i cu tine măi puişor mic,nici nu ţi-a crescut bine aripile şi vrei să zbori?

51
 ALAIUL PRIMĂVERII

Băiatul
- Lasă-l jos te rog,e păcat de el,moare. Nu vezi că de-abia e cât luleaua?
Ţăranul
-Atunci ce caută departe de cuib?

Băiatul
- O fi vreun puişor puişor neascultător, asemenea copiilor. Ştiţi? Sunt foarte mulţi copii care
nu ascultă de mămicile lor. De multe ori aceştia sunt înconjuraţi numai de primejdii.

Ţăranul
- Hai să-l ducem la cuibul său, poate mama lui îl caută!

Prepeliţa

- Ce-i cu copilaşul meu?Numai de –ar scăpa de primejdii!S-alerg repede le cuib!

Puişorul neascultător
-Mamă,ce mult m-am speriat!

Prepeliţa
-Vezi dacă nu asculţi?Dragii mamei puişori,cât voi fi plecată,voi să nu vă
depărtaţi de cuib. Dupăce-o să vă faceţi mari, o să faceţi ce vreţi voi, acum hai, gustaţi
din bucatele ce le-am adus.

Puişorii

- Vreau şi eu!
-
- Vreau şi eu!
- Vreau şi eu!

Povestitor

Puişorii mâncau cu lăcomie din bucatele aduse de mama şi pe zi ce trecea se făceau

tot mai mari. Într-ozi, ţăranii au venit să secere grâul,iar cuibul prepeliţei era ameninţat

Puişorul1

-De-cum nu ne mai deranjează nimeni.Mama o să ne înveţe să zburăm

pentru că trebuie să ne pregătim de o călătorie mare

Puişorul2

- Ce călătorie? Vreau să rămânem aici!

Puişorul 3

52
 ALAIUL PRIMĂVERII

-O să vină toamna, apoi iarna şi dacă ni plecăm spre ţările calde o să îngheţăm
de frig,nu-i aşa mămico?

Prepeliţa

- Desigur dragii mamei, în curând vom pleca spre ţările calde şi-o să zburăm
sus, sus de tot!

Puişorii

-Ce se aude mămico?

Vânătorul

- Înapoi Nero, !Nero, înapoi!

Prepeliţa

-Este vânătorul,fiţi atenţi!Eu o să zbor,voi rămâneţi nemişcaţi.Care zboară, e pierdut, aţi

înţeles?

Vânătorul
-Tii,ce pasăre frumoasă!Ia să pun puşca la ochi şi s-o vânez. Ce mult mă încurcă câinele!
-Nero, dă-te deoparte! Acum nu mai pot trage,dar iată altă pasăre,ia s-o ochesc eu!
Ce mic eşti puişor, ce să fac eu cu tine?

Puişorul neascultător

Vai, aripa mea, ce rău mă doare!

Vânătorul
Hai, Nero!N-am avut noroc astăzi!

Prepeliţa

Copilaşi, sunteţi toţi?

Puişorul

- Nu, unde-i frăţiorul nostru?

-
Prepeliţa
- Copilaş, unde eşti?

Puişorul neascultător
53
 ALAIUL PRIMĂVERII

- Mamă, Mămico,,mă doare aripioara!

Prepeliţa

-De ce n-ai ascultat dragul meu?

Puişorul neascultător

-Iartă-mă mamă,dar nu-i aşa că o să mă fac bine? Nu-i aşa că o să pot şi eu zbura la fel ca
frăţiorii mei spre ţările calde?

Prepeliţa

- Da , dragul mamei, acum dormiţi liniştiţi!

Ce mă fac?Frigul se apropie, trebuie să plec, dar cum să-mi las aici copilaşul? Cât de
fericită aş fi dacă s-ar face bine!

Păsările
- Haideţi spre ţările calde!Frigul se apropie!

Puişorul neascultător

-Mămico,să nu mă laşi, să mă iei cu tine în ţările calde!

Prepeliţa
-Da dragul meu dormi liniştit!

Povestitorul
Sărmana pasăre,Se frământa şi zi şi noapte. Dacă va rămâne aici îi vor muri toţi
puii,dacă pleacă, va muri doar unul, Dar cum să-lase aici?
-Doamne, dacă ar putea, s-ar rupe în două: jumătate să rămînă cu puiul lovit,iar
jumătate să zboare cu ceilalţi.

Puişorii
-Haide mamă, se apropie frigul!

Păsările
-Haideţi spre ţările calde!

Prepeliţa
- Haideţi copilaşi, plecăm spre ţările calde!

Povestitorul

Până la urmă pasărea îşi luă zborul spre ţările calde,iar puiul Începu să strige disperat:

Puişorul neascultător

--- Ce faceţi frăţiorii mei ?Nu plecaţi fără mine!Ce-o să mă fac singur cu aripioara
frântă?Cine o să aibă grijă de mine?
54
 ALAIUL PRIMĂVERII

Fraţilor nu mă lăsaţi, nu mă lăsaţi, nu mă lăsaţi!

Povestitorul

Într-o zi o fetiţă trecu prin poiană şi găsi un puişor.

Fetiţa

- Am găsit un puişor, ce mic şi drăgălaş eşti,cum de n-ai plecat în ,,Ţările

calde?’A……………. eşti rănit, ai aripa ruptă, sărăcuţul de tine!

Fetiţa
-Nu fi necăjit puişorule, am să-ţi leg aripa,iar la primăvară când se va întoarce mama
ta te va găsi sănătos. Hai cu mine la căldura!
Fetiţa

-Vezi, dacă ascultai de mama ta , nu erai singur acum .

Aşa o să păţiţi şi voi copii, cei care nu ascultaţi de părinţi, aşa că ţineţi minte,,,Să ascultaţi
de MĂMICA!
( Costumatia se realizează după imaginaţia fiecăruia. Un cuib realizat în clasă din
paie unde vor sta puişorii, crengi verzi aşezate pe jos, un copăcel aşezat înt-un suport, bucăţi
de hărtie creponată aruncate pe jos pentru a semnifica iarba şi miriştea unde se desfăşoară
acţiunea)

MAMA
- SCENETA -

BAIATUL –
MAMA -
ELEVA 1 –
ELEVA 2 –
ELEVA 3 –
ELEVA 4 –
ELEVA 5 –

BAIATUL – Spune-mi , mama ... din cîţi copii tot crezi că ai matale ...prea bună maică,
spune-mi care-ţi este Adevăratul fiu...?? A cărui mamă te simţi într-adevăr pînă la capăt ?
Nu poţi avea copii mai mulţi ca unul, Mărturiseşte-mi, care-ţi aparţine ... ??
Pe care l-ai făcut, murind tu însăţi, ca să le dai şi celorlalţi putere???
MAMA - Nu vorbi asa , te rog …. Eu te iubesc oricum ai fi …esti copilul meu …
BAIATUL - Căci, dacă fiul are doar o mamă, irepetabil este şi copilul....
Dar spune-mi, maică bună, adevărul ... Din toţi aceştia, care-ţi este fiul?
MAMA - Te rog eu , asculta-ma macar de data asta … !!

55
 ALAIUL PRIMĂVERII

BAIATUL - Mereu sa te ascult …. Dar pe mine cine ma asculta ? cine ma intelege ? Mamele
celorlalti copii nu sunt ca tine … ii inteleg si-I sprijina … Mai bine nu te mai aveam …
M-am saturat de tot ! Lasa-ma in pace ! Nu intelegi nimic !
MAMA - Dragul meu …. Eu iti vreau doar binele .,.. Nu vorbi asa …. !!!!
BAIATUL– Da.. sigur … Nu te mai suport … !!!! Te urasc … !!!

IESE MAMA PLANGAND ... BAIATUL RAMANE NERVOS , PE SCAUN …

BAIATUL – Nu mai suport !!! E prea pisaloaga … si nu ma intelege deloc … O urasc !!!! O
urasc !!!!
ELEVA 1 - Cuvantul tau lipsit de respect mi-a intrat in inima, ca varful unui pumnal ….
ELEVA 2- Te-ai gandit la mama ta cand cu ani in urma a stat aplecata o noapte intreaga
deasupra patutului tau , plangand cu lacrimi amare , de teama de a nut e pierde …. ??? si-I
clantaneau dintii in gura de ingrozita ce era ????
ELEVA 3 - Sa-ti jignesti propria ta mama ??!!!! … Maicuta ta, care si-ar da si un an de
fericire din viata ei , pentru a te cruta de o ora de durere ???… care ar fi in stare sa cerseasca
si chiar sa se lase omorata , ca sa-ti salveze, in schimb , tie viata ??? Tu esti cel mai sarac din
lume … Esti un sarac adevarat …
ELEVA 4 – Averile sunt numai spume … de n-ai o mama , nu esti bogat ! … Asculta
Enrico ! Intipareste-ti bine in minte acest gand al meu : Inchipuieste-ti chiar ca in viata vei
avea multe zile de cumplita durere… dar cea mai dureroasa dintre toate va fi ziua in care iti
vei pierde mama …
ELEVA 5 – De mii de ori , Enrico! …chiar si-atunci cand vei fi un barbat puternic, incercat
de atatea si atatea lupte cu viata , o vei chema , chinuit de dorinta de a-I mai auzi o data vocea
.. de a-I mai revedea inca o data bratele deschise in care sa te arunci in hohote , ca un copil
fara aparare si fara mangaiere … Abia atunci iti vei aminti de fiecare amaraciune pe care i-ai
pricinuit-o … Si cu ce remuscari le vei ispasi tu pe toate …. !!!!
ELEVA 3 – De crezi ca-n lumen u-I iubire, nu ai motiv, orice-ar veni … Nu fi mahnit , caci
ai o mama care-n veci te va iubi ! Nefericitule ! Sa nu speri seninatate in viata, daca ai
mahnit-o vreodata !
ELEVA 1 – Ti-s ochii-ntunecati adesea … Nu vezi scaparea din impas , sa stii atunci ca ai o
mama … din toti doar ea ti-a mai ramas …
ELEVA 2 - Ramai singur daca te porti astfel … caci noi nu indraznim sa ne purtam asa cu
mamele noastre !
– Niciodata sa nu-ti mai iasa din gura un cuvant greu impotriva ei , care ti-a daruit viata !!! …
ELEVA 4 – Si daca, totusi , vei mai scapa o vorba urata la adresa ei , atunci , din pornirea
sufletului tau sa o implori … ca prin sarutul iertarii ei sa iti stearga pecetea nerecunostintei ,
de pe frunte …
ELEVA 5 – Fii , dar baiete , fericit , atata vreme cat traieste … tu ai un dar nepretuit :
( Toate ) ----O MAMA CARE TE IUBESTE !!!
Aşa e mama 1/ şi a fost bunica 2/
Aşa suntem femei lângă femei 3/
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica 4/
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”. 5 /
Ei neglijenţi, 1/iar noi foarte calme 2/
Ei încurcând ce noi limpezim 3/
Ei numai tălpi şi noi numai palme
Acesta e destinul femeiesc.4 /
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume? 5/
Nimic măreţ, nimic impunător. 1/
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor. 2/
56
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cu-atâţia paşi ce am făcut prin casă 3/

Şi pentru care plată nici nu cerem 4/
De-am fi pornit pe-o cale glorioasă
Am fi ajuns şi dincolo de cer. 5/
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede 1/
Ba strică mult şi noi-ndreaptăm tot 2/
Şi de aceea nimeni nu ne crede
Când cadem îmbătrânim şi nu mai pot. … 3/
Aşa e mama şi a fost bunica 4/
Şi ca ele mâine eu voi fi. 5/
Ce facem noi, femeile? 1/Nimica, 2/
Decât curat 3/ şi uneori copii. 4/
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi 5/
Ce greu cu noi femeile în viaţă 1/
Dar e şi imposibil fără noi… 2/

BAIATUL – Da, da …acum stiu … imi pare rau pentru tot ...
ELEVA 1 – Acum sper ca ai inteles importanta mamei tale …si ce ai de facut … Mai ales ca
astazi e 8 Martie … ziua Femeii …
BAIATUL - Da , da..… O voi pretui de-acum asa cum merita …
Ţie, mamă scumpă, azi îţi mulţumesc
Şi cu tine-aş vrea mereu să mă mândresc,
Că sunt strop de viaţă din sufletu-ţi curat,
Te iubesc nespus şi sunt un om bogat.
Am inima mică, dar un suflet mare,
Ca să pot iubi ce-i mai de preţ sub soare,
Nu vreau bogăţie sau nimic în lume,
Dragostea de mamă, totu-i pentru mine.
Mama … Mama ….Iarta-ma, te rog , mama !!!!
( ALEARGA CATRE MAMA, OFERINDU-I FLORI )
MAMA -
Cine ti-a dat viaţă pe acest pământ?
Care-a fost întâiul, cel mai scump cuvânt?
Cine te-a ingrijit cu drag zi de zi ,veghind la al tau capatai ?
Cine te-ascultă când vrei să vorbeşti, Cine ţi-aduce în vise poveşti,
Cine-ţi culege lumini dintr-o stea, Cine te alinta cu iubirea sa?
Cine suspină prin lacrima ta, Cine în viaţă te va proteja,
Cine te-adoarme cu glas fermecat , copil adorat?
Cine pătrunde în inima ta, Cine are cheia ce-o va descuia,
Cine dezleagă, când tu ai ascuns, Taine de nepătruns?
Cine te-ndrumă când totul e greu, Cine te-nvaţă ce e Dumnezeu ?

Nu uita, copile, mama-i e numai una... dragoastea si ura , lenea si minciuna,

Copile iubit , să fii fericit!
Ai mei sînteti cu toţi, Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.

Eleva :
Sub stele trece apa, Cu lacrima de- o seamă,
Mi-e dor de-a ta privire , Mi-e dor de tine Mamă.
Vînt hulpav pom cuprinde Şi frunza o destramă.
mi-e dor de-a tale braţe, Mi-e dor de tine , Mamă.
57
 ALAIUL PRIMĂVERII

Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă.

Mi-e dor de vorba-ţi caldă , Mi-e dor de tine Mamă.
O stea mi-atinge faţa , Ori poate a ta năframă?..
Sînt alba , bătrîna- aproape Mi-e dor de tine Mamă.
Parintii fac totul oricând pentru noi - Ne nasc si ne cresc mai mari decât ei,
Ramân apoi cu discretie în urma, Nu ne deranjeaza de obicei.
Li-e rusine ca sunt prea batrâni, prea bolnavi,
Pentru noi prea modesti si prea simpli parinti,
Vinovati pentru timpul pierdut , Ne privesc în tacere cuminti.
Apoi îsi muta privirea în stea,
Când raza-nglodata de cer se subtie.
Si, obositi, nu pregeta-o clipa Sa ni se aseze în pamânt, temelie.

Serbare de 8 Martie
Sceneta” Primavara si razele de soare pentru mama”

O raza
Raza 3
Razelor,langa izvor Primavara ,tu sa stii
Se zareste-un capusor E prilej de bucurii
Hai ,veniti in jurul lui Pentru ai lumii copii
Fulg de nea sa fie? Nu-i! Ca aduce pentru ei
Mie-mi pare,surioara Blanzi si gingasi ghiocei
C-ar fi o palarioara Si o sarbatoare mare
Sa o ridicam nitel Ziua mamei iubitoare
Ia,priviti, e-un ghiocel!
Ghiocelul suparat
Ghiocelul suparat Eu nu vreau sa fiu ales
Cine sunteti? Ce doriti? De copii,si nici cules
Vreau sa dorm ca sa cresc mare
Raza 2 Hai plecati ,raze de soare !
Suntem razele de soare
Buna ziua,fratioare! Raza 3
Ei,poftim ,ce uracios! Tare esti suparacios
Nu-i deloc prietenos Si sa stii ca nu-i frumos !
Lasa somnul sa il fure Sa plecam ,dragi surioare
Si nu stie ca-n padure Vom gasi o alta floare!
Vin copiii cei frumosi
Sa adune bucurosi Un fluturas
Hai nu fi suparacios,
Ghiocelul suparat Ghiocelule frumos!
Sa ma culeaga pe mine? Azi e zi de sarbatoare
Dar asta nu imi convine! Si copiii au serbare
Si de ce ,ma rog frumos? Iar in clasele-ngrijite
Spuneti-mi ,sunt curios! Chiar de ei impodobite
58
 ALAIUL PRIMĂVERII
Pregatesc cu mic cu mare
Ziua mamei iubitoare
Nu ai vrea sa mergi si tu?
Ghiocelul suparat
Bineinteles ca nu!
Toata lumea ma trezeste
De copii imi povesteste
Iar eu sunt atat de mic
Si nu inteleg nimic
Mie-mi place la izvor
Ca sunt primul vestitor
Ghiocel 1
Fratilor,ati auzit?
Ca-n padure au venit
Copilasi sa ne culeaga
Pentru mama lor cea draga!
Ghiocel 2
Ca prin somn am auzit
Dar de-atunci cand m-am trezit
Am crezut ca am visat
Deci a fost adevarat?
Ghiocelul suparat
Atunci sa ne bucuram
Sa cantam si sa dansam
Pentru mame si copii
Ca prieteni ne vor fi!
Ghiocelul suparat
Spuneti-mi si mie frati
Pentru ce va bucurati?
Stiti ceva despre copii??
Ghioceii
Nu stim ,dar nici tu nu stii!
Ghiocelul suparat
Eu zic sa plecam de-aici
Sa ne-ascundem de cei mici
Ce-mi pasa mie de ei ?
59
Sunt copii,nu ghiocei !
Ghiocel 1
Iar eu cred ca ai dreptate
Sa te superi,draga frate1
Nu ti-a spus raza de soare
Ca astazi e sarbatoare?
Ghiocel 2
Si copiii mititei
Vin sa stranga ghiocei
Daca nu ne vor gasi
Mamei ce-i vor darui?
Ghiocelul suparat
Sa ii daruie ce-or vrea
Asta nu e treaba mea !
Mai bine sa ne grabim
Si-n padure sa fugim!
Primavara
Iata-i pe prietenii mei
Buna ziua,ghiocei!
Dar de ce va necajiti
De plecare va gatiti?
N-a venit raza de soare
Sa v-aduca vestea mare?
Sa aflati ce rost anume
Aveti voi pe-acesta lume
Copil-buburuza
Ghiocel,strop de lumina
Cine ti-a croit vestmantul?
Si te-a pus colo-n gradina
Ca sa inveselesti pamantul
Ghiocel 1
Pentru mama grijulie
Bunul Dumnezeu
Ca sa –i faca o bucurie
A croit vestmantul meu
Ghiocel 2
Din porunca lui cereasca
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pretutindeni ghiocei Cu un gand minunat ?

Primavara o sa creasca
Darul meu de ziua ei Refren(bis)
Mama e numai una
Raza 1 Chip de inger iubit
Ziua mamei,zi senina Ti-ar aduce si luna
Picura din cer lumina Numai sa fii fericit
Si in pomi scaldati de soare
Leaga mandre martisoare 3.Cine patrunde in inima ta?
Cine are cheia ce o va descuia?
Raza 2 Cine dezleaga cand nu ai raspuns ?
Ziua mamei,zi aleasa Taine de nepatruns
Scoate iarba de matase
In campie pentru miei 4.Cine te-ndruma cand totul e greu ?
Si ne-aduce ghiocei Cine te-nvata ce e Dumnezeu ?
Cine-ti arata ce bun e Iisus ?
Raza 3 Calea cin’ti-a deschis?
Ziua mamei ,zi cu cant
Infloreste pe pamant Prezentator
Zambetul cel mai frumos Buna ziua,ziua buna
Gandul meu cel mai duios Dragi mamici ,va salutam
Azi cu totii impreuna
Ghiocelul suparat Pentru voi o sa cantam
In sfarsit v-am cunoscut Adunati in marea sala
Ma bucur nespus de mult Toti in hainele de gala
Doar acum am inteles Astazi vom sarbatori
Ca-I frumos sa fii cules Ziua mamei si va fi
Pentru mama iubitoare Cat se poate de frumos
Care poarta-n suflet soare Ca vom prezenta duios
In raiul ei sufletesc Poezii pentu mamici
As vrea si eu sa traiesc Cantece pentru bunici
Ca noi tare le iubim
Cantec Fericire le dorim!
Mama e numai una
Raza 1
1.Cine te asculta Eu vin cu primavara
cand vrei sa vorbesti? De unde locuiesc
Cine-ti aduce in vise povesti? M-arat in toata tara
Cine-ti culege lumini dintr-o stea? La cei ce ma iubesc
Si te va alinta Am raze lucitoare
Din care stralucesc
2.Cine suspina prin lacrima ta? Si fac sa creasca iarba
Cine in viata te va proteja? Si gazele trezesc
Cine te-adoarme cu glas fermecat?

60
 ALAIUL PRIMĂVERII

Primavara Raspandesc parfumul fin

Iata-ma aici la voi Pana-n cerul cristalin
Am sosit si-s bucuroasa
Ca aduc vreme frumoasa Vanatorul
Flori si fluturi si verdeata Ia uitati ce floricele
Si trezesc totul la viata Sunteti dragi padurii mele
Flori frumoase ,ce lumea-mpodobiti Poenita azi e plina
Treziti-va indata si va inveseliti De fluturi si de lumina
Canta vesel pasarele
Ghiocel 4 Sus mai sus pe ramurele
Sunt floarea cea mai cocheta Cantec drag padurii mele
Cu zapada pe bereta
Si rasar gingas si bland Primavara
Cu primavara in gand Ascultati ,cu mic si mare
Azi e mare sarbatoare
Greiere Am venit peste campii
Vreti sa stiti cine sunt eu? Cu multimi de papadii
Ei,aflati, dragi copilasi Si cu cantec de copii
Eu sunt micul greieras S-am adus si martisoare
Cri,cri,cri,raza de soare Pentru mame iubitoare
Parca –i zi de sarbatoare
Codru-i verde racoros Cantec Mama e cantec
Eu sunt vesel,bucuros
Astazi integ pamantul
Buburuza De ghiocei e plin
Buburuza-i al meu nume Si vin cocori din zare
Si-am venit trimisa-n lume Si cerul e senin
De frumoasa primavara Intaiul fir de iarba
Care s-a intors in tara A rasarit in prag
Eu sunt rosie ca focul Si-nmugureste pomul
Haideti sa inceapa jocul Sa-ti fie tie drag
Sa cantam si sa dansam
Pe mame sa le bucuram Mama e cantec
Mama e soare
Panseluta Mama-i dulce alinare
Am rochite parfumate Mama –i toate cate sunt
Si culori nenumarate E iubire pe pamant
Sunt floare foarte draguta Mama e cantec
Si ma cheama Panseluta Mama-i vis
Port pe frunte o boneta Mama-i floare de cais
De culoare violeta Mama-i toate cate sunt
Primavara o aduc E iubire pe pamant
Cu mirosul meu placut
................................................................................................................................
................
61
 ALAIUL PRIMĂVERII

................................................................................................................................
..............
DE ZIUA MAMEI 1

FLOAREA RĂSĂRIND DIN NEA,

STA SFIOASĂ ŞI-AŞTEPTA,
S-O CULEGI CU MÂNA TA,
CLOPOŢEL CU CLOPOŢEL,
PÂNĂ FACI UN BUCHEŢEL,
MAMEI SĂ I-L DĂRUIESTI,
CĂ LA SÂNUL EI TU CREŞTI.
NU UITA, CÂND ÎI DAI FLOAREA,
SPUNE-I DULCE ŞI URAREA...
-GHIOCEL CRESCUT SUB NEA,
SĂ-MI TRĂIEŞTI, MĂICUŢA MEA!

DE ZIUA MAMEI 2

DE ZIUA MAMEI E ATÂTA SOARE

ŞI-ATÂTEA FLORI ÎN VAZĂ ŞI GRĂDINĂ
CĂ LUMEA S-A SCHIMBAT ÎN SĂRBĂTOARE,
ŞI CERUL ÎNTR-O MARE DE LUMINĂ.
NOI NE-AM TREZIT ÎN ZORI C-UN GÂND ANUME
ŞI PLINI DE FERICIRE CĂ-I VOM DA
CADOUL CEL MAI PREŢIOS DIN LUME...
IUBIREA TOATĂ CE NE-A DAT-O EA !

MAMĂ, TU EŞTI NUMAI UNA 3

NU-I COPIL ÎN LUMEA-NTREAGĂ

CARE ASTFEL SĂ NU SPUNĂ...
-,,MAMA MEA E CEA MAI BUNĂ!,,
-,,MAMA MEA E CEA MAI DRAGĂ!,,
SPUN LA FEL, IEDUL, MIERLIŢA,
ORICE PUI CE VIEŢUIEŞTE...
ŞI CU-ATÂT MAI MULT, FIREŞTE,
SPUN BĂIATUL SAU FETIŢA.
SPUN ŞI EU MĂICUŢEI MELE
ŞI-I VOI SPUNE TOTDEAUNA
,,MAMĂ, TU-MI EŞTI NUMAI UNA,
CUM E LUNA ÎNTRE STELE !,,

MAMA 4

62
 ALAIUL PRIMĂVERII

CRÂNGUL S-A UMPLUT DE FLOARE,

PRIMĂVARA-I PE VÂLCEA
SUB ALBASTRU CER CU SOARE
VINE, MAMĂ, ZIUA TA!
PRIMĂVARA-ŢI MULŢUMEŞTE
PENTRU GRIJĂ, VREDNICIE
PENTRU TINE GLIA CREŞTE
CÂNTEC NOU, DE BUCURIE.
CHIP ROTUND DE FLOARE DALBA,
CE SURÂDE UNUI GÂND...
SĂ NE VADĂ MARI, CURÂND...
MAMĂ, STEAUA MEA CURATĂ !

MARTIE ÎN SĂRBĂTOARE 5

AŞ VREA S-O DESENEZ PE MAMA,

CE POARTĂ GRIJA CASEI NOASTRE,
S-O DESENEZ FRUMOS ÎN HAINA
GINGAŞĂ-A FLORILOR ALBASTRE.
CĂCI MAMA-I ZIUA MEA CEA BUNĂ
ŞI-A VIETII MELE, PRIMĂVARĂ,
DIN GEANA ANILOR COBOARĂ
ŢINÂND UN GHIOCEL ÎN MÂNĂ.
CU MAMA SOARELE RĂSARE,
DE BUNĂTATEA EI MĂ BUCUR
ŞI CRENGILE CE POARTĂ MUGURI
SE-MBRACĂ-N FLORI DE SĂRBĂTOARE.

FLOARE PENTRU MAMA MEA 6

ALB CU ROŞU FAC O FLOARE,
CEA MAI MĂNDRĂ DINTRE FLORI
AZI, ÎI PRIND LA PIEPTUL MAMEI
MÂNDRĂ FLOARE-UN MĂRŢIŞOR...
- FII, MĂMICĂ SĂNĂTOASĂ,
CĂ FRUMOASĂ EŞTI MEREU,
LÂNGĂ INIMA TA BUNĂ
POARTĂ MĂRŢIŞORUL MEU.

Cantec Scriu astazi prima scrisoare

1.Scriu astazi prima scrisoare

Si tare mandru mai sunt
Am pus o raza de soare

63
 ALAIUL PRIMĂVERII

Si-o floare-n orice cuvant

Tie ,mamica iubita,
Prima scrisoare-ti trimit

Refren
Mama,esti cea mai buna
Din intreaga lume
Mama,tu mi-ai dat viata
Si mi-ai dat un nume
Si din zorii diminetii
Tu imi veghezi firul vietii
Chiar si o pozna
De fac candva
Tot nu te poti supara
Mama,vreau sa cresc mare
Sa te bucuri si tu
Mandra sa spui mereu
Copilul acesta minunat e al meu

2.Iti scriu ,mamica iubita

Azi cand e ziua ta
Vreau sa te fac fericita
Ca luminezi viata mea
Tie ,mamica iubita,
Prima scrisoare ti-o trimit

MAMEI 7
PENTRU TINE AM CULES
UN BUCHET DE ALBĂSTRELE,
MAMĂ, OCHII TĂI ALBAŞTRI,
TARE SEAMĂNĂ CU ELE !
EU DIN PRAGU-ACESTEI ZILE,
ZIUA TA, ÎŢI DAU UN DAR
UN BUCHET MIC DE ZAMBILE.
ÎNSĂ... NU ATÂTEA DOAR
ÎNTRE GINGAŞELE FIRE
AM ASCUNS CU DUIOŞIE
NEGRĂITĂ MULŢUMIRE
ÎNCHINATĂ, MAMĂ, ŢIE!

CA FLOAREA-SOARELUI 8

CA FLOAREA-SOARELUI EŞTI MAMĂ,

64
 ALAIUL PRIMĂVERII

TE UIŢI LA MINE CA LA SOARE,

EŞTI ZIUA MEA DE SĂRBĂTOARE,
PRIVIREA MEA CU DOR TE CHEAMĂ.
TE UITĂ PRIMĂVARA VINE,
SENINUL RÂDE LA FERESTRĂ
ŞI RÂNDUNICA PENTRU TINE
ÎŞI FACE CUIB LA CASA NOASTRĂ.

DE ZIUA MAMEI 9
DE ZIUA MAMEI
E-ATÂTA SOARE
ŞI-ATÂTEA FLORI,
ÎN VAZE ŞI-N GRĂDINĂ
CĂ LUMEA S-A SCHIMBAT
ÎN SĂRBĂTOARE,
ŞI CERUL ÎNTR-O MARE DE LUMINĂ.
NOI NE-AM TREZIT IN ZORI
C-UN GÂND ANUME
ŞI PLINI DE FERICIRE
CĂ-I VOM DA
CADOUL CEL MAI PREŢIOS
DIN LUME :
IUBIREA TOATĂ
CE NE-A DAT-O EA !

Cantec De-as putea sa adun

1.Cine ne-a dat viata pe acest pamant?

Care-a fost intaiul cel mai scump cuvant ?
Cine ne -ngrijeste cu drag zi de zi ?
De rele pazeste zilnic pe copii

2.Ochii ei vegheaza si noapte si zi

Si chiar lacrimeaza cine poate sti?
Cine-i bucuria noastra de-a trai?
Fara tine mama oare ce as fi?

65
 ALAIUL PRIMĂVERII

Refren (bis)
De-as putea sa adun stea cu stea
Sa le fac un buchet pentru ea
Sa o strang la piept
Si s-o sarut as vrea
La multi ani,mamico !
Azi e ziua ta!

3.Tie, mama scumpa, azi iti multumesc

Si cu tine-as vrea mereu sa ma mandresc
Ca sunt strop de viata din suflet curat
Te iubesc nespus si sunt un om bogat

4.Am inima mica ,dar un suflet mare

Ca sa pot iubi ce-i mai de pret sub soare
Nu vreau bogatii sau nimic in lume
Dragostea de mama –i totul pentru mine !

Refren.........

SCENETA,,VESTITORUL PRIMĂVERII”
Personaje:
Ghiocelul Fulgii de zăpadă
Alba-ca-Zăpada Gerul
Bradul Vîjîilă
Soarele Zefiraş

Alba-ca-Zăpada:-Ce să Ghiocelul să revină...

fac ,Brăduţule, (Apare Soarele)
Ce să fac,drăguţule,
Ca să scape de pieire Alba-ca-Zăpada:E frumoasă iarna
Ghiocelul cel subţire? albă
Căci e Muma nemiloasă, Numai mărgărint şi salbă
Prin poiană nu mă lasă, Şi-n poiana de argint
Şi astupă florile, Zboară fulgii lin,foşnind.
Vînturînd ninsorile. Sună ţurţurii de ghiaţă,
Dar eu voi pleca din viaţă
Bradul:De ţi-e milă mult de flori, La apusul zorilor
Roagă Soarele în zori Pentru viaţa florilor.
Să poftească în poiene (Alba-ca-Zăpada se întoarce către
Şi să scuture din gene Soare):
Raze calde de lumină – -Vino,Soare, în poiană
66
 ALAIUL PRIMĂVERII
Revărsînd raze din geană,
Să răsară Ghiocei
Şi pe dîmburi,şi în văi
(Alba-ca-Zăpada dispare şi apar
fulgii)
I Fulg:-Vai de mine,oare cine
Se tot saltă-aici mereu?
II Fulg:-Nuştiu cine,dar nu-i bine
Mă topesc de frică,zău!
III Fulg:-Fraţilor,salvarea vine!
Vino-ncoace,nene Ger.
De ne laşi acum, nu-i bine,
Copilaşii-fulgi îţi cer!
Ghiocelul(mişcînd din pleoape):
-Eu sînt Ghiocelul,care
Am adus cu prima floare
Vestea-telegramă-n ţară
De la mîndra Primăvară.
Cum m-aş înălţa la Soare,
Să-i şoptesc o şoaptă mare?
Vîjîilă(umblă în jurul fulgilor):
Vîj-j-j-j!
Gerul(adresîndu-se lui Vîjîilă):
-Nu mai am nici o putere,
Căci s-a dus şi Făurar.
Eu mă duc,rămîi,măi vere,
De acuma gospodar!
(Gerul dispare)
Vîjîilă:-Fulgilor,a mea poruncă
E să staţi aşa pe loc!
Vai de noi,de-şi scoate capul
Ghiocelul din cojoc!
I Fulg:- Vîjîilă,atîtea zile
Ne rotim şi mari,şi mici.
Dă-ne drumul,fie-ţi milă,
Ne topim de dor aici!
67
III Fulg:-Tu ne vîjii,cum ţi-e felul,
Dar ni-s moi picioarele.
Ne-ncălzeşte Ghiocelul,
Ne topeşte Soarele.
Soarele:-Am primit o telegramă
De la fiul Ghiocel.
Mi-am lăsat şi bolta-mamă,
Ca să mă-ntîlnesc cu el.
Vîjîilă:Vai cum aşi scăpa de Soare?
Soarele:Cine se ascunde,oare?
Vîjîilă:Nu e nimeni,am plecat!
Soarele(către fulgi):-Scald în raze
aurii
Case multe şi cîmpii.
Şi-aduc multe bucurii
Pentru cete de copii.
Şi-s atît de mare mag,
Uite-ndată vă prefac
Stropi de apă argintie
Să hrăniţi o vară glia!
(Ghiocelul se ridică)
Fulgii:Ghiocele,Ghiocele,
Te-am păzit de vînt şi ger,
Te lăsăm acum cu bine
Soarele să te aline.
Ghiocelul:Ia,ce bine-i la lumină!
Zefiraş:Întîi Soarelui te-nchină.
Ghiocelul:Mă-nchin!Ghiocel mă
cheamă.
Las-să ştie lumea toată.
Dacă lunca-mi este mamă,
Soarele îmi este tată!
Soarele:Bravo ţie,Giocel!
Că ,deşi eşti mititel,
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mă mîndresc cu tine, frate, Bun sosit!îţi urăm

C-ai putut să ţii în spate
Aşa iarnă grea,pe care
Ai trîntit-o sub picioare.
Ghiocelul:Biruit-am iarnă,ger,
Însă fără voi,copii,
Mi-i urît,de-aceea cer:
,,Căutaţi-mă-n cîmpii!”
O fetiţă:Uitaşi-vă,un ghiocel!
Copiii:Ghiocele,voinicele,
Prima dintre floricele,
Şi voioşi te-ntîmpinăm:
Ghiocelul:Hai, să-ncepem veselia
Să răsune-n larg cîmpia!
Zefiraş:Şi acum din zare-n zare.
Hai,să-ntindem hora mare!
Ghiocelul:Şi,acum porniţi,copii,
Cîntece şi poiezii
Dansuri vesele,sprinţare.
Că la noi e sărbătoare

FLORILE PRIMAVERII – MAMEI CE O IUBESC

Personajele: Flori de primăvară:

Iarna Zambila
Primăvara Ghiocelul
Mărţişorul Floarea de cais
Soarele Tămâioara
Mărgăritarul Laleaua
Stigletele Părăluţa

Ghiocelul: Tot mai zăboveşti, iarnă călătoare

Cu nămeţii tăi şi haina de ninsoare?

Iarna: Bine ai sosit, firav ghiocel şi cu albă floare,

Te-a anunţat că plec, din cer mândru soare.
E-un soare cu dinţi, acela ce te cheamă
Nu te grăbi să ieşi, îţi dau un sfat de mamă.

Ghiocelul: (cască, îşi freacă ochii, îşi întinde braţele spre cer)
Cred că destul am dormit
La adăpost sub pământ
Veni vremea ca să-mi scot
68
 ALAIUL PRIMĂVERII

Floarea cu frunze cu tot.

Dar mă ceartă, nu mă lasă
Iarna cea capricioasă.
Poate ştiţi, din grai străbun:
Înmuguresc, cum să spun,
Chiar în noaptea de Crăciun.
Pe cât sunt de micuţ,
Pe-atât de curajos,
Sunt fiul primăverii
Şi anunţ că vine
Chiar de-i timp geros.
Mă biciuieşte iarna,
Dar sunt curajos de fel
Şi la botez am primit un nume;
Mă cheamă ghiocel.

Soarele: Eu-s trimis de Dumnezeu

Aici, chiar pe pământ
Să te chem la viaţă
Ghiocel firav,
Cuminte şi plăpând.
Ţi-e teamă de iarnă?
Sigur o să plece
Să îţi ia ţie viaţa
Nu o să mai încerce.

Ghiocelul: Când a venit iarna grea

A-ncercat viaţa să mi-o ia.
Dar Dumnezeu m-a ocrotit
Şi-o zână bună a venit,
Să mă ferească de ninsoare
Şi m-a făcut o albă floare.
De-atunci, copilul ocrotit -
Eu primăvară am vestit!

Iarna: (către soare)

Tu, stăpân al cerului
Şi duşman al gerului
Văd că ştii bine să minţi
De-aceea ai porecla
„Soarele cu dinţi”!
Eu sunt zâna fulgilor
Şi zâna zăpezilor,
69
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iar când plec în astă lume,

Am şi eu un rost anume:
Anul Nou, al nostru tată,
Ce s-ar face făr-o fată,
Tocmai iarna cea frumoasă.
E-adevărat, cam capricioasă,
Dar pun flori de gheaţă la fereşti,
Iar la gura sobei vă chem cu poveşti.
Primăvara nu se face numai cu o floare
Ghiocelul eu i-am dat culoarea,
Albă, din ninsoare.

(Se aude glasul copiilor costumaţi în flori de primăvară interpretând un cântec

de primăvară.)

Alături de iarnă se aşează luaţi de mână cei trei: Primăvara ţinută de un

braţ şi de celălalt de Ghiocel şi respectiv, de Mărţişor.

Toţi trei: (Mărţişorul, Primăvara, Ghiocelul):

Iarnă mândră şi crăiasă,
Du-te şi te-ntoarce acasă.
Du-te, iarnă de la noi
Cu mantia-ţi de polei
Ia-ţi neaua uşor, uşor
Şi puneţi-o după un nor.

(Apare grupul de copii – flori de primăvară care cântă „Iarnă, să te duci cu bine”)

Toţi trei: (Mărţişorul, Primăvara, Ghiocelul):

Bine faci, iarnă cuminte,
Hai acum du-te! Du-te!

Iarna: Vă ştiam copii cuminţi

Cum, aşa mă răsplătiţi?
Printre nămeţii de la drum
V-am adus pe Moş Crăciun.
Şi mai la-nceput, în hărmălaie
V-am trimis pe Moş Nicolae.
Cu amar vă spun, adio, aşadar
Vă las podoaba mea,
Toţi fulgii mei în dar.
(aruncă confeti peste capul copiilor)
Şi-mi iau trena lungă, albă plăpumioară
70
 ALAIUL PRIMĂVERII

Că să-mi ia locul, mândra primăvară.

Primăvara: Sunt primăvara timpurie

Cu rochiţa alb-verzuie
Aduc zi de mărţişor
Şi ziua femeilor.
Ghioceii albi i-adun
Şi coroană-n cap mi-i pun.
Aşez mugurii pe pom
Şi dorul de muncă-n om.
Chem vântul prin rămurele
Cu parfum de viorele,
Buchete de toporaşi
Mi le pun pe umeraşi,
Mă încing cu tămâioara
Am venit, sunt primăvara.

Mărţişorul: (se apleacă către primăvară)

Eu-ţi ţin trena lungă ca la o mireasă.
Bine ai venit,mama mea frumoasă!
Eu sunt mărţişor, dragul tău odor
Şi-am două fire scumpe;alb şi roşu-aprins
Ce ţi le dăruiesc cu sufletul deschis.
(îi prinde în piept cele două fire cu ciucuraşi alb şi roşu)
Primăvară, bun venit!
Parcă sunt mai fericit!
Dai jos haina veche
Şi-ntinereşti natura,
Mamă, n-ai pereche,
Mândră ţi-e făptura!
(Se cântă un cântec de primăvară.)

Stigletele: Flori şi gâze-naripate

Cip! cirip! vă chem pe toate.
Chiar dacă sunt păsărică
Eu vă-ndemn: cirip! nu strică
Să-i faceţi un bucheţel
Şi s-o bucuraţi niţel
Pe purtătoarea de năframă,
Pe oricare femeie, în special, o MAMĂ.
Şi dacă-o să-i lucraţi
Năframă înflorată
V-ajut cu pene de la mine
71
 ALAIUL PRIMĂVERII

Din haina-mi colorată.

Copii, cred c-aţi aflat negreşit
De zborul meu la soare
Când primăvara am vestit
Şi de-atunci sunt peticit.

( Se cântă un cântec dedicat mamelor.)

Mărţişorul: Ia, să văd cum v-aranjaţi

Şi pe rând vă prezentaţi
În ordinea ieşirii-n viaţă
Pe a pământului faţă.
Să-i faceţi toate urare
Că-i o mare sărbătoare.
Ziua femeii ce pereche n-are
Femeia minune, de viaţă dătătoare.

( Se cântă „Am vrut să-ţi culeg o floare”).

Vioreaua: Sunt albastra viorea

Ghiocelu-i ruda mea.
Şi-am rochiţă de zefir
Luată din cer senin.
Un copil când mă găseşte
În bucheţel mă chiteşte
Cu-alte flori surioare
Pentru-a mamei sărbătoare.
La mulţi ani, mămică,
Scumpă floricică!
Până cresc pe-al vieţii drum
Te sărut şi-ţi dau parfum.

Zambila: Eu sunt frageda zambilă

Şi m-am rugat de o albină
Tot umblând din floare-n floare,
Să-mi deschid bobocii-n soare
Că-i a mamei sărbătoare
Şi de-aceea-i fac urare:
„La mulţi ani şi la mai mare,
Până când voi creşte mare
Te sărut şi-ţi dau o floare”!

Floarea de cais: Sunt floarea de cais pe ram

72
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi-ţi trimit parfum spre geam

Când deschid ferestrele
La „8 Martie” mamele
Şi-amintesc a mea puritate
Cu parfum şi sănătate
Astăzi fiindcă-i ziua lor
Eu le zic la muncă spor
Împliniri şi bucurii
De la dragii lor copii
Şi-mi scutur petale multe
Spre obraz să le sărute.

Tămâioara: Iată-mă sunt tămâioara

Mă aduce primăvara,
Prin pădure, lângă case
Farmec pe cel ce miroase
Florile-mi catifelate
Neperechi de parfumate
E frumos să m-adunaţi
Pusă-n buchet parfumat
Să-l miroase cin’ v-a dat
Pe pământ, viaţă şi nume
Iubiţi-o cât e pe lume!

Toporaşul: Primăvara, zâna mea,

Prinde-mă în poala ta
Că sunt al tău copilaş
Şi mă cheamă toporaş.
Dau parfum pădurilor,
Culoare poienilor
Şi-mi deschid florile-n soare
Pentru-a mamei sărbătoare
Azi îţi prind pe rochie, scumpa mea mămică,
Floarea-mi parfumată, albastră mititică.

Mărgăritarul: Sunt floarea de mărgăritar

Şi-apar primăvara iar.
Florilor de primăvară,
E ziua femeii mamă.
Hai să ne unim cu toate
Să-i urăm de sănătate
Să-i spunem că o iubim
Cât de mult o preţuim
73
 ALAIUL PRIMĂVERII

Am pe lujer mici cupiţe

Ca lacrimi ce stau să pice.
Mamă, azi de ziua ta eu îţi ies în drum,
Te sărut pe-obraji şi îţi dau parfum.

Laleaua: Sunt laleaua colorată cu ghiocelul surată,

Cu mărgăritarul alb, ne ţinem toate-n şirag,
Prinse-n poala primăverii, anotimpul învierii.
După iarna albă, la ochi obositoare
Răsar într-un alai de cupe şi culoare.
Galbene şi roşii ca focul cel aprins
Negre şi pestriţe şi indigo închis.
Feerie ne e tabloul la vreme de-nflorire
Toate-i cântăm primăverii ca semn de mulţumire.

Părăluţa: Sunt o părăluţă mică

Şi am şi eu o mămică
Căreia îi fac urare,
Azi la ceas de sărbătoare:
La mulţi ani, mămică,
Scumpă floricică,
Ai avut ursită
Să fii neobosită,
Harnică mămică,
Eşti ca o furnică.

Primăvara: Dătătoarea vieţii

Merită cinstită
La ceas de sărbătoare
Să fie prea mărită.
Numele de mamă
Pune-l lâng-o floare
Că de tot ce-i viaţă
Sufletul o doare.
Te-a născut pe tine
Paşii ţi-a vegheat
Chiar şi vorba-ţi dulce
Ea ţi-a-mprumutat.
Fie-ţi veşnic mama
Zână fermecată,
Care pentru tine
Îşi dă viaţa toată.

74
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ghiocelul: Mamă primăvară, eşti floarea din plai,

Iar eu pentru tine sunt puiul tău bălai.
Mamă, să m-aştepţi tot mereu acasă
Să mă iei în braţe, mama mea frumoasă!
Bunici şi părinţi cu toţi m-aţi crescut
Azi vă mulţumesc şi mâna v-o sărut!

Mărţişorul: Mamă primăvară, mamă timpurie,

Prinde-mi semnul meu pe a ta tichie.
Eu sunt şnur de mărţişor
Şi mi-am împletit cu dor
Urări frumoase, o sută şi o mie
Pentru floarea cea mai dragă mie.
La mulţi ani frumoşi, la mulţi ani, mămică,
Eşti cea mai frumoasă, scumpă, floricică.
Mamă, pentru mine, n-ai pereche-n lume
De-aceea-ţi dau bineţe; nicicând să ai tristeţe,
Ci doar tinereţe fără bătrâneţe.

Soarele: Ştiu că-i sărbătoare astăzi pe pământ

De-aceea mă-nscriu şi eu la cuvânt.
N-aţi recunoscut, eu sunt mândru soare
Ştiu şi ştiţi şi voi c-am putere mare
Să mângâi şi să încălzesc
Tot ce este viu şi e omenesc.
Iar pentru femeia de viaţă dătătoare,
Am să-i fac astăzi sinceră urare:
La mulţi ani, voi, mame, surori şi codane,
Bunici aplecate, s-aveţi sănătate,
Viaţa v-a învăţat să sădiţi un pom
Şi v-a mai fost dat să naşteţi „pui de om”.
Într-un mulţi ani trăiţi, fiţi binecuvântate
De Dumnezeu cel Sfânt, cu multă sănătate!

Toţi: La mulţi ani, voi, mame,

Cu toţii vă iubim,
La ceas de sărbătoare
Azi vă dăruim
Flori de primăvară
Şi câte-o inimioară.
Primăvară! Primăvară! Primăvară!

75
 ALAIUL PRIMĂVERII

„Mama… doar mama!”

- scenetă de 8 Martie -

Personaje:

Băiatul Cenuşăreasa
Fata (sora lui) Fulguşor – puişor
Mama Mama lui Fulguşor
Capra Copilul 1
Iedul mare Copilul 2
Iedul mijlociu Copilul 3
Iedul cel mic Copilul 4
Scufiţa – Roşie Copilul 5
Marco (din „De la Apenini la Anzi) Copilul 6
Mama lui Marco Copilul 7
Nică (Ion Creangă) Lizuca
Fetiţa cu chibriturile Hansel
Albă ca Zăpada Gretel

*
(O cameră cu o masă şi un scaun. O fată învaţă la masă, iar băiatul se joacă pe
jos, cu o maşinuţă, făcând mare gălăgie. În jur, multe jucării aruncate…)

Fata: „Mamă, azi e ziua ta,

Ziua de 8 Martie,
Ţi-am adus şi eu ceva,
Ţi-am adus o carte.
E o carte...”
Măi, frăţioare, vrei, te rog, să nu mai faci atâta gălăgie? Nu vezi că am de
învăţat?
Băiatul: Ce tot înveţi atâta? Toată ziua, bună-ziua, învăţat, ia mai lasă-mă în
pace! Mai bine te-ai juca cu mine!
Fata: Nu pot! Trebuie să învăţ poezia pentru serbarea de 8 Martie! Tu nu ai
nimic de învăţat?
Băiatul: Ba da, mi-a dat şi mie învăţătoarea ceva, dar am pierdut hârtia! Mie şi-
aşa nu-mi plac poeziile!
Mama: (intră în cameră) Copii, mâncarea e gata! Duceţi-vă să vă spălaţi pe
mâini şi haideţi să puneţi tacâmurile!............., să-ţi strângi jucăriile, că ne
împiedicăm de ele! (iese)

76
 ALAIUL PRIMĂVERII

Băiatul: (strâmbându-se după ea) Of, ce mă enervează cu ordinele ei! Spălat,

curat, aranjat... niciodată nu mă lasă să fac ce vreau!
Fata: Nu e frumos să vorbeşti aşa, doar e mama noastră! Ea ne-a dat viaţă, ne
îngrijeşte, îşi face mereu griji pentru noi!
Băiatul: Da, bine, veşnica teorie!
Mama: (se aude din culise)Ce faceţi, veniţi odată?
Fata şi băiatul: (în cor, fata cu voioşie, băiatul, fără chef) Imediat, imediat!

*
(Deodată, se aude un bubuit. Se porneşte o furtună, cu vânt şi vuiet
puternic)
Fata: Ce se aude? Ce se întâmplă?
(se strâng în braţe, se ghemuiesc, în timp ce sunt luate masa, scaunul şi
jucăriile de pe scenă, iar în locul lor se aduc doi copaci)
Băiatul: Mi-e rău, mă doare capul! Ce ameţit sunt! Mamaaa! (după ce se
ghemuieşte în braţele surorii) Surioară, tu ştii cumva ce s-a întâmplat?
Unde ne aflăm?
Fata: Nu ştiu. Unde e masa cu scaunul unde învăţam? Unde e mama? Mamaaa!
Băiatul: Şi jucăriile mele au dispărut! Mi-e frică!
Fata: Stai liniştit! Uite, vine cineva! Să ne ascundem!

*
(se apropie o capră cu cei trei iezi)
Capra: Deci, iezişorii mei, eu plec în pădure după mâncare. Voi să staţi cuminţi
şi să nu deschideţi uşa decât când veţi auzi glasul meu:
Trei iezi, cucuieţi,
Uşa mamii descuieţi,
Că mama v-aduce vouă
Drob de sare în spinare,
Mălăieş în călcăieş.
Aţi înţeles?
Iezii: (în cor) Da, mamă!
(Capra pleacă. Băiatul şi fata ies de după copac.)
Fata: Hei, cine sunteţi voi?
Iedul cel mare: Noi suntem iezii lui Creangă. Dar voi?
Fata: Noi suntem …………….. şi ………………….
Iedul mijlociu: N-am auzit de voi! Din ce poveste sunteţi?
Băiatul: Poveste?! Ce poveste?!
Iedul cel mare: Nu ştiţi unde ne aflăm? În Împărăţia Basmelor!
Băiatul: Surioară, precis visăm!
Iedul cel mic: Frăţiorilor, mama a plecat, haideţi în casă şi să încuiem uşa!
Iedul mijlociu: Ei, tu chiar crezi că suntem în pericol? Eu nu cred! Haideţi la
joacă!
(pleacă, în fugă, cu iedul cel mare, cel mic alergând după ei)

77
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iedul cel mic: Staţi, unde fugiţi?

Băiatul: Îmi plac iezii cei mari! Sunt tare şmecheri!

*
(apare Scufiţa - Roşie)
Fata: Bună ziua, nu cumva eşti Scufiţa - Roşie?
Scufiţa – Roşie: Bună ziua! Da, sunt Scufiţa -Roşie şi mă duc la bunicuţa cu
ceva de mâncare.
Fata: Ai grijă prin pădure, să nu te opreşti cu nimeni străin!
Scufiţa – Roşie: Ei, şi voi? La fel mi-a zis şi mama. Cu voi m-am oprit şi ce, am
păţit ceva?
Fata: Dar unii pot fi răi, cu gânduri ascunse!
Scufiţa – Roşie: Bine, bine, la revedere!
Băiatul: Îmi place de ea, să ştii, e foarte curajoasă!

*
(apare Marco, din povestirea „De la Apenini la Anzi”)
Marco: Bună ziua! Nu ştiţi, mai e mult până în port?
Băiatul: Ce port? Tu cine eşti?
Marco: Eu sunt Marco, din cartea lui Edmondo de Amicis şi plec în Argentina,
cu vaporul, să-mi caut mama. Eu, tatăl şi frăţiorii mei nu mai ştim nimic
de ea. A plecat să muncească şi ne e tare dor. Am plecat, mă grăbesc!
Fata: Ce băiat grijuliu! Se vede că îşi iubeşte tare mult mama!

*
(intră Lizuca, puţin speriată)
Lizuca: (strigând) Patrocle! Patrocle!
Fata: Bună! Eşti Lizuca din „Dumbrava minunată”, nu?
Lizuca: Da, de unde ştiţi? Nu l-aţi văzut pe căţelul meu, Patrocle?
Fata: Nu, ne pare rău! Dar unde te duci?
Lizuca: Ştiţi, eu nu am mamă…a murit! Tatăl meu s-a recăsătorit, dar mama
mea vitregă nu mă iubeşte defel… Ce să fac? Plec la bunici, doar ei mă
iubesc! Va fi trist tata când va afla…dar acum e plecat cu afaceri! Asta
e! Am plecat! Patrocle!

*
(apare Nică, din „Amintiri din copilărie”, fluierând.)
Nică: Hei, salut, ce faceţi?
Fata: Căutăm drumul spre casă!
Nică: Şi eu spre râu! Ha, ha!
Băiatul: Dar cine eşti?
Nică: Sunt Nică, zis Creangă.
Fata: Ţi-a dat voie mama? Pe noi nu ne lasă singuri!

78
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nică: Am fugit de-acasă. Mi-a dat mama o groază de treburi de făcut, dar lasă,
că-i trece ei! Am plecat la scăldat, că e aşa de cald, încât se scaldă şi
găinile pe uscat! Salut!
Băiatul: Ce simpatic e! Hai şi noi la râu!
*
(apare fetiţa cu chibriturile din povestea lui Andersen; aprinde un chibrit, să se
încălzească)
Băiatul: Ia uite, asta îngheaţă de frig şi Nică murea de cald!
Fata: Taci, suntem în altă poveste acum! Tu eşti cumva fetiţa cu chibriturile?
Fetiţa cu chibriturile: Da. N-am casă, n-am masă, căci mama a murit şi am
rămas orfană! Ce să mă fac? Mi-e foame, mi-e frig şi n-am decât această
cutie cu chibrituri să mă încălzesc! Am plecat, poate găsesc pe cineva
milos în drumul meu!
Fata: Sărăcuţa, ce rău îmi pare de ea! Dar n-avem cum s-o ajutăm! Nu e din
lumea noastră!

*
Băiatul: Hei, uite pe cineva! Ce speriată este!
(intră în scenă Albă ca Zăpada, cu o figură speriată şi foarte grăbită)
Albă ca Zăpada: Copii, ajutaţi-mă, vă rog! Sunt Albă ca Zăpada şi mama mea
vitregă vrea să mă omoare! Noroc că vânătorului i-a fost milă de mine şi
m-a lăsat să plec! Ce mă fac?
Fata: Du-te înainte! În pădure o să găseşti căsuţa piticilor! La revedere! Ai grijă
de tine!

*
(apare Fulguşor, un puişor)
Fulguşor: Piu, piu, ce faceţi?
Băiatul: Tu cine eşti?
Fulguşor: Sunt puişorul Fulguşor. Am plecat la plimbare. Mama mi-a zis să nu
mă îndepărtez, că vine vulpea. N-am văzut niciodată o vulpe! Sunt chiar
curios!
Fata: Ar trebui s-o asculţi pe mama!
Băiatul: Surioară, ce tot te bagi? Lasă-l în pace! Nu vezi că e curajos şi tare
curios?
Fulguşor: Am plecat! Ceau!

*
(intră Hansel şi Gretel, ţinându-se de mână)
Gretel: Bună ziua! Cine sunteţi?
Băiatul: Eu sunt ………., iar ea e sora mea, …………… dar voi?
Hansel: Bună, eu sunt Hansel, iar ea e sora mea, Gretel. Şi voi v-aţi rătăcit?
Fata: Cam aşa ceva… voi pe cine căutaţi?

79
 ALAIUL PRIMĂVERII

Gretel: Vrem să ajungem acasă, în siguranţă. Tata ne-a părăsit în pădure şi

degeaba am marcat noi drumul cu firimituri de pâine, că păsărelele le-au
mâncat pe toate! Ce ne facem? De ce oare ne-a părăsit tata? Măcar el ne
iubea! Hai, Hansel, să căutăm mai departe! La revedere!

*
(vine Cenuşăreasa, cam tristă)
Cenuşăreasa: Bună!
Fata: Bună, cine eşti tu?
Cenuşăreasa: Eu sunt Cenuşăreasa! Mă scuzaţi, nu prea am timp de vorbă, căci
mama vitregă şi surorile mele mi-au dat tare mult de lucru! Nimeni nu mă
iubeşte! Vedeţi ce înseamnă să n-ai mamă? A mea a murit. Ce trişti sunt
copiii fără mamă! Am plecat, mă grăbesc să termin treaba!
Băiatul: Săraca Cenuşăreasă!

*
(apare capra, dar însoţită doar de iedul cel mic; sunt trişti)
Băiatul: Hei, uite iezişorii! Ce mai faceţi? Unde sunt iezii cei mari?
Capra: Băieţii mei mai mari nu mai sunt! Nu m-au ascultat şi au deschis uşa
lupului, care i-a mâncat într-o clipă! Numai el mi-a mai rămas! M-am
răzbunat pe lup, dar ce folos? Iezişorii mei... Voi să ascultaţi de mama
voastră!
Fata: Vezi ce-au păţit iezii mai mari? Ce zici acum? Mai sunt şmecheri?

*
(intră Scufiţa-Roşie, puţin tristă, ruşinată)
Scufiţa-Roşie: Aţi avut dreptate! N-am ascultat-o nici pe mama, nici pe voi şi
m-a înghiţit lupul, şi pe mine şi pe bunica mea. Noroc că vânătorul ne-a
salvat şi l-a omorât pe lup. De-acum înainte o s-o ascult întotdeauna pe
mama. La fel să faceţi şi voi!

*
(intră Marco, însoţit de mama lui)
Marco: Prieteni, eu sunt, Marco! Uitaţi, am găsit-o pe mama!
Mama lui Marco: Da, băiatul meu cel curajos m-a găsit în ultimul moment! Prin
câte peripeţii a trecut! Îi voi fi veşnic recunoscătoare. Ce fericite trebuie
să fie mamele ce au astfel de copii! Am plecat, ne grăbim acasă!

*
(vine Lizuca, veselă)
Lizuca: Bună! Tot aici sunteţi?
Fata: Ai găsit casa bunicilor?

80
 ALAIUL PRIMĂVERII

Lizuca: Da, acum sunt fericită! Tata mă lasă să locuiesc la ei! Eu şi Patrocle
vom trăi minunat acolo, iar tata va veni mereu să mă vadă! Voi, dacă
aveţi mamă, iubiţi-o, căci copiii ce au mame adevărate sunt cei mai
fericiţi din lumea aceasta!

*
(apare, din nou, Nică, necăjit)
Nică: Prieteni, ce mai faceţi?
Băiatul: Hei, cum a fost la scăldat?
Nică: Ei, m-a prins mama c-am fugit de acasă şi a venit la râu. Mi-a luat toate
hainele şi m-a lăsat gol-puşcă! De-abia am ajuns acasă, ascunzându-mă
de ochii lumii! Data viitoare, o voi asculta, la fel să faceţi şi voi!

*
(intră Albă ca Zăpada)
Albă ca Zăpada: Ce bine că vă văd! Vroiam să vă mulţumesc că mi-aţi spus de
căsuţa piticilor. Mă iubesc aşa de mult! Am trecut eu prin multe
întâmplări, dar acum mi-am găsit alesul inimii şi sunt fericită! Aţi auzit
ce-a păţit fetiţa cu chibriturile? A fost găsită moartă, a doua zi dimineaţă,
îngheţată de frig! Bucuraţi-vă că aveţi o mamă ce vă îngrijeşte!
Respectaţi-o!

*
(apare puişorul Fulguşor, spăşit)
Fulguşor: Bună, prieteni! Uitaţi, ea e mama mea!
Mama lui Fulguşor: Da, dacă aţi şti ce era să păţească Fulguşor! L-a prins
vulpea şi, cu chiu cu vai, a scăpat!
Fulguşor: Iartă-mă, mamă, că nu te-am ascultat! Nu se va mai întâmpla! Voi să
nu faceţi ca mine!

*
(intră din nou Hansel şi Gretel)
Fata: Ei, Hansel şi Gretel, ati gasit casa părinţilor?
Hansel: Da, acum suntem bine! Tata ne-a părăsit, pentru că nu mai aveau
părinţii noştri cu ce să ne ţină, eram prea săraci! Dar mama noastră era
cea rea, ea l-a convins! Acum, Dumnezeu a pedepsit-o şi a murit, iar noi
suntem fericiţi alături de tatăl nostru! Ce bine e de copiii care au mame
care îi iubesc şi îi îngrijesc!

*
(intră Cenuşăreasa, fericită)
Cenuşăreasa: Vă căutam, doream să vă spun ce fericită sunt! Am scăpat de
mama şi surorile vitrege! M-am măritat cu prinţul meu cel drag! Iubiţi-o
pe mama voastră, căci nimeni nu e ca mama!

81
 ALAIUL PRIMĂVERII

*
(se iscă, din nou, vântul cel puternic…cei doi se îmbrăţişează, strâns, în timp ce
se aduc masa, scaunul, jucăriile şi sunt luaţi pomii din scenă…intră
mama copiilor)

Mama: Măi copii, veniţi sau nu la masă?

Băiatul şi fata: (împreună, în timp ce fug la ea şi o îmbrăţişează) Mamă!
Băiatul: Mamă, ce dor mi-a fost de tine! Iartă-mă, mamă, că te-am supărat!
Niciodată nu se va mai întâmpla!
Mama: Dragii mei, ce-aţi păţit? Aveţi cumva febră? N-am lipsit din cameră
decât câteva minute!

*
(se aude soneria şi intră copiii, prietenii băiatului)
Copilul 1: Sărutmâna, tanti! Îl lăsaţi pe .............să vină afară? Vrem să repetăm
pentru serbare!
Copilul 2: Mâine avem repetiţia generală la şcoală!
Copilul 3: Da, şi vrem să nu ne încurcăm la poezii!
Copilul 4: D-na învăţătoare a muncit să ne pregătească şi nu vrem să o necăjim!
Copilul 5: Da, mama mea va fi fericită să mă vadă pe scenă, vorbind pentru ea!
Copilul 6: Mamele noastre sunt cele mai dragi fiinţe din lume şi trebuie să le
ascultăm!
Copilul 7: Ce ziceţi, îl lăsaţi să mergem afară să repetăm?
Mama: Dacă el vrea!
Băiatul: Da, mamă, vreau. Îţi mulţumesc din suflet! Prieteni, strâng jucăriile,
pregătesc masa, mănânc şi apoi vin! Asteptaţi-mă!
Copiii: Bine, te aşteptăm!
Fata: O, ce schimbare! Se pare că Împărăţia Basmelor e o ţară minunată!
Mama: Care Împărăţie a Basmelor?
Fata: Lasă, mamă, o să-ţi povestesc după masă! Haideţi să mâncăm, ne e tare
foame!

(ies din scenă, îmbrăţişati şi se trage cortina)

Recuzită:
o măsuţă, un scaun
o carte (cu poezia)
o maşinuţă
alte jucării
doi copaci
costume pentru personaje

82
 ALAIUL PRIMĂVERII

HORA PRIMĂVERII

PERSONAJE:
Ciocănitoare Fluturaşi
Furnică Albinuţe
Greieraş Ghiocei
Veveriţă Primăvara
Ursul Mărţişor
Iepuraş Copii
Păsărele

Ciocănitoarea: -Furnicuţă, eşti Ciocănitoarea: Eşti un greieraş isteţ!

acasă?
Furnica: -Da, poftim, chiar stau la
masă.
Dar ce vânt te-aduce-aici?
Ciocănitoarea: Ghici?
Furnica: Nu sunt tare la ghicit
Spune-mi, hai, de ce-ai venit?
Ciocănitoarea: Veste mare, draga
mea
A plecat iarna cea grea.
Furnica: Ei! Vorbe de ciocănitoare.
Ciocănitoarea: Când te-am mai
minţit eu oare?
Uite câmpul tot e floare
Şi pe cer e numai soare!
Furnica: Şi un mare cântăreţ!
Greierele: Cri! Cri! Cri!
Ce bine-mi pare
Că-i frumos, e cald şi soare.
Să-mi strunesc chitara mea,
Ca să cânt voios cu ea.
Să m-alint în iarba deasă
Şi să am mâncare-aleasă.
Să sorb roua florilor,
Florilor, surorilor.
Furnica: Vestea-i bună şi mă bucur
Chiar acum m-apuc să scutur!
Greierele: Lasă lucrul, hai la joc
S-avem vară cu noroc!
Furnica: Termin lucrul unu-doi,
Şi-apoi joc şi eu cu voi!

Greierele: Cri! Cri! Cri! Veveriţa: Fraţi, surori, o veste mare!

Eu am ghicit Cum mă legănai la soare,
Primăvara a sosit! Văzui păsări călătoare:
Berze şi privighetori,
83
 ALAIUL PRIMĂVERII
Şiruri negre de cocori.
Ciocănitoarea: Oaspeţi dragi de
primăvară
S-au întors la noi în ţară.
Sus pe dealuri primăvara
Umblă şi presară flori
Şi-n văzduhul de mătase
Se zăresc vâslind cocori.
Păsărele: Cip, cip, cip, cirip,
Codrul, câmpu-au înverzit!
Păsărica 1: Cip, cip, cirip,
Cântă cucul călător
În poiana florilor.
Păsărica 2: Ah, ce mult ne bucurăm!
Ura! Ura! Să jucăm!
Ce se-aude? Ce se-aude?
Veveriţa: Doarme Mormăilă!
Să-l trezim!
Mormăilă: Ei, ce-i asta?
Cine m-a trezit?
Spuneţi iute, cine-a îndrăznit?
Vreau să dorm, sunt obosit,
Nu vedeţi că am slăbit?
Mor,mor, mor,
Mi-e somn de pic,
N-am dormit decât un pic.
Un copil: Toată iarna ai sforăit
Şi mai spui că n-ai dormit?
Lasă somnul, fii voios,
Că acum e timp frumos.
Copil: Vin albinele zburând
Şi din aripi fluturând
Au plecat la câmp în zori
Şi-au cules miere din flori.
Copil: Zmeurica înfloreşte
Mierea-n stup tot creşte, creşte.
Fluturi, albiniţe zboară
Hai, rămâi cu noi afară.
84
CÂNTEC: “Zum, zum, zum, albiniţa
mea”
(Apar albiniţe şi fluturi)
Mormăilă: Ce vorbiţi? Aşa să fie?
Parcă aud o melodie.
Albiniţa: Cu-ale noastre aripioare
Zburăm iar din floare-n floare.
Miere dulce pregătim
De doriţi, poftim, poftim!
Mormăilă: Hm! Când mă gândesc la
miere!
De-i aşa, rămân cu voi!
Ah! Ce dor mi-a fost de soare!
Iepuraşul: Eu sunt iepuraşul Ţup!
Prin pădure sar zdup-zdup.
Haideţi toţi repede-afară,
Să vedeţi: e primăvară!
Fluturaşul: Vine! Vine!
Cine vine?
Primăvara cea frumoasă
Toţi cu inima voioasă
Îi urăm un bun venit!
Primăvara: Cum, voi staţi şi nu
jucaţi?
Din meleaguri numai soare
V-am adus câmpii de floare.
Ghiocei şi micşunele,
Ciripit de păsărele.
Pomii toţi să înflorească
Şi câmpia să rodească.
Toţi: (Fac cerc şi spun): Hai la joc!
Hai la joc!
S-avem vară cu noroc!
CÂNTEC: “Înfloresc grădinile”
 ALAIUL PRIMĂVERII

Copil: Te-aşteptăm cu nerăbdare! Rază de soare 2: În pădure şi-n

Spune ce ne-ai adus, oare? câmpie,
Vin cu mare bucurie
Primăvara: Am adus azi pentru voi Copilaşii, să culeagă,
Fluturaşi în haine noi, Pentru mama, lor cea dragă,
Soarele şi bucuria, Ghiocel cu ghiocel,
Cântecul şi veselia. Şi să-i pună-n bucheţel.

Copil: A trecut iarna geroasă Rază de soare 3: Ghiocel, strop de

Câmpul iată-l înverzit. lumină,
Rândunica cea voioasă Cine ţi-a croit veşmântul
La noi iarăşi a venit. Şi te-a pus colo-n grădină
Să înveleşti pământul?
Rândunica: Cip, cirip Spune-mi mie, cine oare
Cu tot zorul Te-a trimis să ne vrăjeşti
Îmi iau zborul! Şi-n lumina de la soare
Să răsari şi să-nfloreşti?
Primăvara: Spune, spune, rândunică
mititică, Ghiocel: Pentru mama grijulie,
Unde pleci în graba mare? Bunul nostru Dumnezeu,
Unde oare? Ca să-i fac o bucurie,
A croit veşmântul meu!
Rândunica:Până colo la copac
Vreau un cuib frumos să fac Din porunca lui cerească
C-astă iarnă, fulgi de nea Pretutindeni, ghiocei,
Au stricat căsuţa mea. Primăvara o să crească.
Dragul meu, de ziua ei.
Copil: Din zăpadă, în poiană
A ieşit un ghiocel Copil: Ghiocelul, albă floare,
Scuturând un clopoţel, Pălăria cea pitică,
Să vestească primăvara. În lumina de la soare
Cu sfială şi-o ridică.
Tare-i curios să vadă
Ghiocelul: Am sosit, sunt ghiocelul, Dacă iarna a plecat
Mică şi plăpândă floare Cu ninsori şi cu zăpadă
Dar înfrunt iarna şi gerul De pe dealuri şi din sat.
Şi chem razele de soare.
Copil: Şi se uită pe câmpie
Rază de soare 1: Primăvara tu să ştii, Dupa raze şi furnici,
E prilej de bucurii După raza aurie,
Pentru cei mai mititei, După stol de rândunici.
Că le-aduce ghiocei
Şi o sărbătoare mare: Copil: Azi soarele s-a arătat
Ziua mamei iubitoare. Mai cald ca altădată

85
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi-un mărţişor el ne-a trimis Furnica: Şi un mare cântăreţ!

Cu raza lui curată.
Furnica: Vestea-i bună şi mă bucur
Mărţişorul: M-aţi recunoscut, Chiar acum m-apuc să scutur!
desigur,
Sunt doritul mărţişor Furnica: Termin lucrul unu-doi,
Ce împart cu bucurie Şi-apoi joc şi eu cu voi!
O podoabă tuturor.
CÂNTEC: (de primăvară)
Veveriţa: Fraţi, surori, o veste mare!
SFÂRŞIT Cum mă legănai la soare,
Ciocănitoarea: -Furnicuţă, eşti Văzui păsări călătoare:
acasă? Berze şi privighetori,
Şiruri negre de cocori.
Ciocănitoarea: Ghici?
Veveriţa: Doarme Mormăilă!
Ciocănitoarea: Veste mare, draga Să-l trezim!
mea
A plecat iarna cea grea Păsărica 1: Cip, cip, cirip,
Cântă cucul călător
Ciocănitoarea: Când te-am mai În poiana florilor.
minţit eu oare?
Uite câmpul tot e floare
Şi pe cer e numai soare! Păsărica 2: Ah, ce mult ne bucurăm!
Ura! Ura! Să jucăm!
Ciocănitoarea: Eşti un greieraş isteţ! Ce se-aude? Ce se-aude?

Ciocănitoarea: Oaspeţi dragi de Greierele: Cri! Cri! Cri!

primăvară Eu am ghicit
S-au întors la noi în ţară. Primăvara a sosit!
Sus pe dealuri primăvara
Umblă şi presară flori Greierele: Cri! Cri! Cri!
Şi-n văzduhul de mătase Ce bine-mi pare
Se zăresc vâslind cocori. Că-i frumos, e cald şi soare.
Să-mi strunesc chitara mea,
Furnica: -Da, poftim, chiar stau la Ca să cânt voios cu ea.
masă. Să m-alint în iarba deasă
Dar ce vânt te-aduce-aici? Şi să am mâncare-aleasă.
Să sorb roua florilor,
Furnica: Nu sunt tare la ghicit Florilor, surorilor.
Spune-mi, hai, de ce-ai venit?
Greierele: Lasă lucrul, hai la joc
Furnica: Ei! Vorbe de ciocănitoare. S-avem vară cu noroc!

86
 ALAIUL PRIMĂVERII
Mormăilă: Ei, ce-i asta?
Cine m-a trezit?
Spuneţi iute, cine-a îndrăznit?
Vreau să dorm, sunt obosit,
Nu vedeţi că am slăbit?
Mor,mor, mor,
Mi-e somn de pic,
N-am dormit decât un pic.
Mormăilă: Ce vorbiţi? Aşa să fie?
Parcă aud o melodie.
Mormăilă: Hm! Când mă gândesc la
miere!
De-i aşa, rămân cu voi!
Ah! Ce dor mi-a fost de soare!
Un copil: Toată iarna ai sforăit
Şi mai spui că n-ai dormit?
Lasă somnul, fii voios,
Că acum e timp frumos.
Copil: Vin albinele zburând
Şi din aripi fluturând
Au plecat la câmp în zori
Şi-au cules miere din flori.
Copil: Zmeurica înfloreşte
Mierea-n stup tot creşte, creşte.
Fluturi, albiniţe zboară
Hai, rămâi cu noi afară.
Albiniţa: Cu-ale noastre aripioare
Zburăm iar din floare-n floare.
Miere dulce pregătim
De doriţi, poftim, poftim!
Iepuraşul: Eu sunt iepuraşul Ţup!
Prin pădure sar zdup-zdup.
Haideţi toţi repede-afară,
Să vedeţi: e primăvară!
Fluturaşul: Vine! Vine!
Cine vine?
87
Primăvara cea frumoasă
Toţi cu inima voioasă
Îi urăm un bun venit!
Copil: Te-aşteptăm cu nerăbdare!
Spune ce ne-ai adus, oare?
Rândunica: Cip, cirip
Cu tot zorul
Îmi iau zborul!
Rândunica:Până colo la copac
Vreau un cuib frumos să fac
C-astă iarnă, fulgi de nea
Au stricat căsuţa mea.
Primăvara: Cum, voi staţi şi nu
jucaţi?
Din meleaguri numai soare
V-am adus câmpii de floare.
Ghiocei şi micşunele,
Ciripit de păsărele.
Pomii toţi să înflorească
Şi câmpia să rodească.
Primăvara: Am adus azi pentru voi
Fluturaşi în haine noi,
Soarele şi bucuria,
Cântecul şi veselia.
Primăvara: Spune, spune, rândunică
mititică,
Unde pleci în graba mare?
Unde oare?
Copil: A trecut iarna geroasă
Câmpul iată-l înverzit.
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a venit.
Copil: Din zăpadă, în poiană
A ieşit un ghiocel
Scuturând un clopoţel,
Să vestească primăvara.
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ghiocelul: Am sosit, sunt ghiocelul,

Mică şi plăpândă floare
Dar înfrunt iarna şi gerul Rază de soare 3: Ghiocel, strop de
Şi chem razele de soare. lumină,
Cine ţi-a croit veşmântul
Ghiocel: Pentru mama grijulie, Şi te-a pus colo-n grădină
Bunul nostru Dumnezeu, Să înveleşti pământul?
Ca să-i fac o bucurie, Spune-mi mie, cine oare
A croit veşmântul meu! Te-a trimis să ne vrăjeşti
Şi-n lumina de la soare
Din porunca lui cerească Să răsari şi să-nfloreşti?
Pretutindeni, ghiocei,
Primăvara o să crească.
Dragul meu, de ziua ei.
Copil: Ghiocelul, albă floare,
Pălăria cea pitică,
Mărţişorul: M-aţi recunoscut, În lumina de la soare
desigur, Cu sfială şi-o ridică.
Sunt doritul mărţişor Tare-i curios să vadă
Ce împart cu bucurie Dacă iarna a plecat
O podoabă tuturor. Cu ninsori şi cu zăpadă
Rază de soare 1: Primăvara tu să ştii, De pe dealuri şi din sat.
E prilej de bucurii
Pentru cei mai mititei,
Că le-aduce ghiocei
Şi o sărbătoare mare: Copil: Şi se uită pe câmpie
Ziua mamei iubitoare. Dupa raze şi furnici,
După raza aurie,
După stol de rândunici.
Rază de soare 2: În pădure şi-n
câmpie,
Vin cu mare bucurie Copil: Azi soarele s-a arătat
Copilaşii, să culeagă, Mai cald ca altădată
Pentru mama, lor cea dragă, Şi-un mărţişor el ne-a trimis
Ghiocel cu ghiocel, Cu raza lui curată.
Şi să-i pună-n bucheţel.

GHIOCELUL SUPĂRĂCIOS

Personaje:

88
 ALAIUL PRIMĂVERII

 Raze de soare – 6
 Ghiocelul Suparacios
 Ghiocei – 4
 Puil de vânt
 Furnici – 5
 Primavara
 Copii – 5-9 (în funcţie de numărul copiilor din clasă)

Raza I Razelor, lângă izvor

Se zăreşte – un căpuşor !
Hai veniţi în jurul lui !
Fulg de nea să fie ?... Nu – i !

Raza II Mi – mi pare , surioară ,

C – ar fi o pălărioară ...
Să o ridicăm niţel ...
Ia priviţi : un ghiocel !

(Ghiocelul se ridică supărat şi se freacă la ochi)

Ghiocelul supărat Cine sunteţi ? Ce doriţi ?

Raza I Suntem Razele – de – Soare ,
Bună ziua , frăţioare !

Ghiocelul supărat M – aţi trezit şi nu îmi place !

Vreau să mă lăsaţi în pace !

Raza II Ei , poftim , ce năzuros !

Nu – i deloc prietenos !
Lasă somnul să îl fure
Şi nu ştie că – n pădure
Vin copiii cei frumoşi
Să – l culeagă bucuroşi !
(Ghiocelul sare în sus )

Ghiocelul supărat Să mă culeagă pe mine ?

Dar asta nu îmi convine !
Şi de ce mă rog frumos ?
Spuneţi – mi, sunt curios !

Raza III Primăvara tu să ştii ,

E prilej de bucurii
Pentru cei mai mititei ,
Că le – aduce ghiocei
89
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi o sărbătoare mare :
Ziua mamei iubitoare

Raza IV Pentru ea din depărtare ,

Păsările călătoare
Vor vini să cânte – n cor
Toate cântecele lor .
Şi gingaşii ghiocei ,
Lepădând în vânt cercei ,
Rând pe rând vor inflori
Pentru mame şi copii .

Raza V În pădure şi – n câmpie ,

Vin cu mare bucurie
Copilaşii , să culeagă ,
Pentru mama , lor cea dragă ,
Ghiocel cu ghiocel ,
Şi să – i pună – n bucheţel .

Ghiocelul suparat Eu nu vreau să fiu ales

De copii , şi nici cules ,
Vreau să dorm ca să cresc mare !
Hai , plecaţi , Raze de Soare !

Raza VI Tare eşti supărăcios

Şi să ştii că nu – i frumos !
Să plecăm dragi surioare ,
Vom gasi o altă floare !

(Razele pleacă . Ghiocelul se culcă la loc . Intră Puiul de Vânt vesel , se apropie
de ghiocel şi – i scutură pălărioara)

Ghiocelul supărat Şi tu , mă rog , cine eşti

Şi de ce mă ciufuleşti ?

Puiul de Vânt Cine sunt ? Un Pui de Vânt .

Şi – am coborât pe pământ
Din căsuţa mea din nori ,
Dimineaţa de cu zori ,
Bucuros că – n lume iară
Vine blânda primăvară .
Dar tu eşti cam mofturos
Şi nu – mi pari prietenos !

90
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ghiocelul supărat Prietenos ? De ce aş fi ?

Puiul de Vânt Cum de ce ? Pentru copii ,
Fiindcă vin cu – n – sufleţire
Să culeagă cu iubire
Buchetul de albă floare
Pentru mama iubitoare !
Eşti o floare cu noroc ,
Ghiocelule boboc !

Ghiocelul supărat Mie să nu – mi spui boboc !

Mai bine mă culc la loc !

Puiul de Vânt Atunci rămâi sănătos ,

Am să merg puţin mai jos ,
Să caut alţi ghiocei
Să mă – mprietenesc cu ei . (Pleacă)

(Intră furnicile cântând „Vine, vine primăvara” . Văd ghiocelul şi se apropie de

el)

Furnica I Bună ziua , Ghiocel ,

Tare mai eşti frumuşel ,
Spune , ai crescut aici
Să – i întâmpini pe cei mici ?

(Ghiocelul le întoarce spatele supărat)

Furnica II Hai , nu fi supăracios ,

Ghiocelule frumos ,
Azi e zi de sărbătoare
Şi copii au serbare ,
Iar în clasele – ngrjite ,
Chiar de ei împodobite ,
Pregătesc cu mic , cu mare
Ziua mamei iubitoare .
Nu ai vrea să mergi şi tu ?

Ghiocelul supărat Bine - nţeles că nu !

Furnica I Floarea asta nu – mi prea place ,
Mai bine – o lăsăm în pace !

Furnica III Nuu ! Eu zic să îi vorbim ,

Poate ne împrietenim
Nu vezi că e mititel ! (către ghiocel)

91
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ascultă – mă ghiocel !
Suntem nişte furnicuţe ,
Vesele şi hărnicuţe .
Şi – n pădure pe cărare ,
Am ieşit şi noi la soare .
Nu vrem să te suparăm ,
Dar dorim să te – ntrebăm :
Oare ţi – am greşit ceva
De te porţi cu noi aşa ?

Ghiocelul supărat Toată lumea mă trezeşte ,

De copii îmi povesteşte ,
Iar eu sunt atât de mic
Şi nu înţeleg nimic !
Mie – mi place la izvor
Dacă plec de – icea mor !
Furnica IV Nicidecum , floare frumoasă
Cu petală luminoasă ,
Dacă faci o bucurie
Lăsându – te dăruită ,
Şi de copilaşi iubită .
Fiindcă orice fel de floare
Ce se – nalţă către soare
A venit precis , în lume
Pentru cineva anume :
Tu eşti floarea timpurie
Pentru mama grijulie !

Furnica V Toporaşii cei pitici

Înfloresc pentru bunici ,
Gingaşele lăcrămioare ,
Pentru dragi învăţătoare !
Şi când toate împreună
Într – o inimă se – adună ,
În raiul ei sufletesc
Ele pururea trăiesc !
Spune – mi, nu ţi – ar plăcea şi ţie
Să trăieşti o veşnicie ?

Ghiocelul supărat E frumos ce spui , furnică ,

Dar eu sunt o floare mică ,
Nu prea înţeleg nimic
Şi – aş vrea să mai dorm un pic !

92
 ALAIUL PRIMĂVERII

Furnica II Atunci , rămâi , sănătos ,

Tare mai eşti somnoros !
(către celelalte)
Furnicuţe surioare ,
Hai cu Razele de Soare
Împreună să plecăm ,
Pe copii să – i aşteptăm !

(Încep să se trezească ceilalţi ghiocei şi încep să vorbească . Ghiocelul

Supăracios îi ascultă tot mai atent)

Ghiocelul I Fraţii mei , aţi auzit

Că – n pădure au venit
Copilaşi , să ne culeagă
Pentru mama lor cea dragă ?

Ghiocelul II Ca prin somn am auzit ,

Dar atunci când m – am trezit
Am crezut că am visat !
Deci a fost adevărat ?

Ghiocelul III Toată lumea a aflat

Vestea dusă – n lung şi – n lat
De un pui de vânt voios ,
Jucăus , prietenos .

Ghiocelul IV Atunci să ne bucurăm ,

Să cântăm şi să dansăm
Pentru mame şi copii
Fiindcă prieteni ne vor fi !

(Se prind de mână şi încep să danseze pe cântecul „E primăvară iar”)

Ghiocelul supărat Spuneţi – mi şi mie fraţi ,

Pentru ce vă bucuraţi ?
Ştiţi ceva despre copii ?

Ghiocelul I Nu ştim , dar nici tu nu ştii ?

Ghiocelul supărat Eu zic să plecăm de – aici ,

Să ne – ascundem de cei mici !
Ce – mi pasă mie de ei ?
Sunt copii , nu ghiocei .

93
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ghiocelul I Iar eu cred că ai dreptate

Să te superi , dragă frate !
Nu ţi – a spus Rază de Soare
Că astăzi e sărbătoare
Şi copiii mititei ,
Vin s – aducă ghiocei ?
Dacă nu ne vor găsi ,
Mamei ce-i vor dărui ?

Ghiocelul supărat Să îi dăruie ce – or vrea ,

Asta nu e treaba mea !
Mai bine să ne grăbim
Şi – n pădure să fugim !

(Ghioceii se adună , gata de fugă . Intră Primăvara şi – i opreşte)

Primăvara Iată – i pe prietenii mei :

Bună ziua ghiocei !
Dar de ce vă necăjiţi ,
De plecare pregătiţi?
N – a venit Raza de Soare
Să v-aducă vestea mare
Să aflaţi ce rost anume
Aveţi voi pe – această lume ?

Ghiocelul supărat A venit şi am aflat

De aceea ne – am supărat !
Nu – i cunoaştem pe cei mici
Şi noi nu mai stăm aici !
Dacă nu ai fi venit ,
În pădure - am fi fugit !

Primăvara Să fugiţi ! Nu se cuvine !

Rămâneţi aici cu mine !
Şi vă rog s – aveţi răbdare
Să – i cunoaşteţi fiecare !
Iar dacă n – o să doriţi
Cu ei să vă – mprietiniţi ,
Eu o să vă las în pace
Să plecaţi unde vă place !
(Primăvara se aşează între ei . Copiii vin cântând împreună cu celelalte
personaje)

Primăvara Dragii mei , bine – aţi venit

94
 ALAIUL PRIMĂVERII

În zăvoiul însorit ,
Pădurea e pregătită
Şi v – aşteaptă fericită !

Copilul I Mulţumim pentru primire

Şi pentru această ştire ,
Dar am pregătit şi noi
O surpriză pentru voi !
Ştiţi că azi avem serbare
Pentru mama iubitoare
Şi – am dori , fraţi şi surori ,
Să fiţi primii spectatori !

Ceilalţi Primim foarte bucuroşi ,

Prieteni dragi şi inimoşi !

Personajele se aşază în semicerc . Rând pe rând spun poezii şi cântă .

Copilul II (se îndreaptă spre ghiocel)

Ghiocel , strop de lumină ,
Cine ţi – a croit veşmântul
Şi te – a pus colo – n grădină
Să înveleşti pământul ?
Spune – mi mie , cine oare
Te – a trimis să ne vrăjeşti
Şi – n lumina de la soare
Să răsari şi să – nfloreşti ?

Ghiocelul II Pentru mama grijulie ,

Bunul nostru Dumnezeu ,
Ca să – i fac o bucurie ,
A croit veşmântul meu !

Ghiocelul III Din porunca lui cerească

Pretutindeni , ghiocei ,
Primăvara o să crească .
Dragul meu , de ziua ei .

Raza II Ghiocelul , albă floare ,

Pălăria cea pitică
În lumina de la soare
Cu sfială şi – o ridică .
Tare – i curios să vadă
Dacă iarna a plecat

95
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cu ninsori şi cu zăpadă
De pe dealuri şi din sat .
Şi se uită pe câmpie
Dupa raze şi furnici ,
După raza aurie ,
După stol de rândunici .

Piul – de - Vânt Ziua mamei , zi senină

Picură din cer lumină ,
Şi în pomi scăldaţi de soare
Leagă albe mărţişoare .
Ziua mamei , zi aleasă
Scoate iarbă de mătase
În câmpie , pentru mici
Şi ne – aduce ghiocei .
Ziua mamei , zi cu cânt
Înfloreşte pe pământ
Zâmbetul cel mai frumos ,
Gândul meu cel mai duios !

Copil III Măicuţă dragă , ştii ceva ?

Aş vrea să – ţi spun de ziua ta
Că gândul meu cel mai curat
Cu dragoste l – am semănat .
Şi acum când primăvara vine ,
Va creşte mamă , pentru tine ,
Sfios , curat şi mititel ,
În chip de gingaş ghiocel .
Iar dacă vrei să îl săruţi
Te rog din suflet să m – asculţi !
Că – n inimioara lui cea mică
E şi iubirea mea , mămică !

Ghiocelul supărat În sfârşit v – am cunoscut !

Mă bucur nespus de mult !
Doar acum am înţeles
Că – i frumos să fii cules
Pentru mama iubitoare ,
Care poartă – n suflet soare .
În raiul ei sufletesc ,
Aş vrea şi eu să trăiesc !

„Ce dragă – mi este mama” – cântec

96
 ALAIUL PRIMĂVERII

Copil IV Când soarele răsare pe bolta – seninată ,

Când gingaşi ghiocei se scutură de zăpadă .
Se simte primăvara cu calde adieri ,
Iar noi aducem mamei alesele urări !
Când luna se ascunde în taină după deal
Iar cântecul de seara – l aducem la altar
Cu , mâinile – amândouă atunci , măicuţă bună ,
Mi le aşezi la rugă şi blând spui „Noapte bună” !

Copil V Mama e un cântec vesel ,

E iubire – n zori de zi ,
Mama – i cântecul culorii ,
Florile peste copii .
Mama – i curcubeu de ape ,
E sărut de suflet sfânt ,
Mama – i îngerul aproape ,
Fericirea pe pământ .

COPIL VI (sau un personaj din scenetă):

Chiar de – aş ocoli pământul

Şi – aş osteni înconjurându – l ,
Cuvântul cald al mamei mele .
Din cerul-nalt măritul soare
Trimite raze lucitoare ,
Lumina înfloreşte – n ele
Ca – n sufletul măicuţei mele .

Copil VII (sau un personaj din scenetă):

Mulţimi de mame , cheamă – n lume

Al păcii alb şi rodnic nume
Şi – aud cum bate lângă ele ,
Inima bună – a mamei mele

„Am cules cu bucurie”

Copil VIII (sau un personaj din scenetă):

Mama este tot cei bun ,
Mama – i versul lăcrimând ,
Mama – i flacăra arzând ,
Orişiunde , orişicând .

Copil IX: (sau un personaj din scenetă):

97
 ALAIUL PRIMĂVERII

Sub fereastra casei noastre

Vin şi trec atâţia paşi
Dar eu ştiu când trece mama
Mersul ei e mai gingaş .

Când îi sună glasul dulce ,

Eu un cântec îl socot ,
Când mă strânge – n braţe mama
Eu ma fac micuţ de tot .

Cerul e senin , de parca – i

Floare de nu – mă – uita ,
Primăvara – i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea .

Un alt copil:E ziua ta, măicuţă,

Te-aşteaptă flori pe masă
Şi-un dar micuţ te-aşteaptă
Când ai să vii acasă.

Am să – ţi sărut obrajii,
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce n-au
Odihnă penru mine.

X ... Mama mea e mamă bună,

Mă-nvaţă să ştiu de toate,
O iubesc nespus de mult,
„Mama” e cuvântul sfânt!

X... Sunt atât de fericită

Că mămica mea iubită
A venit azi la serbare
Să asculte o urare.

Eu vă spun doar atâtica:

Că o sărut pe mămica
Pe frunte şi pe obraz
Să-i alung orice necaz.

X... Mamă, azi e ziua ta.

Ziua de 8 Martie.
Şi îţi spun aici deschis
Să o ştie lumea toată:
98
 ALAIUL PRIMĂVERII

Te iubesc nespus de mult,

Pentru că tu m-ai născut.
Şi m-ai legănat duios,
M-ai crescut băiat frumos.
Pentru tot ce ai făcut,
Îţi mulţumesc, mamă, mult
. Şi pentru ce-ai să mai faci,
Te sărut!
Îţi promit să fiu cuminte,
Să te-ascult, să te cinstesc.
Şi de astăzi înainte
Tot mai mult să te iubesc!

X... De dragul tău pământul

De ghiocei e plin.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun, de dragul tău.

X... Mamă dragă, ce-aş putea

Să-ţi urez de ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
Pace şi zile senine,
Să mă poţi creşte pe mine.

Toţi copiii în cor:

MULŢI ANI CU SĂNĂTATE
ANI MULŢI ŞI FERICIŢI
LANGĂ COPIII VOŞTRI
VOI, MAME, SĂ TRĂIŢI!

În încheiere se vor cânta câteva cântece la alegere.

„Hai veniţi fraţi şi surori”
„Mama”
„Fiecare pui”, etc

99
 ALAIUL PRIMĂVERII

DE ZIUA MAMEI
Sceneta in proza si versuri

La ridicarea cortinei,copiii din grupa,admira tablourile pe care le-au pictat.

Fundalul reprezinta o poienita cu ghiocei si viorele.

PERSONAJELE:
Andreea - prezentatoare
Andrei - prezentator
Emi - ghiocelul
Silvia - vioreaua
Cristina - Primavara
Fete si baieti din grupa
Educatoarea

Andreea:
Cred ca stiti vestea cea mare!
Andrei:
Spune repede ce veste stii?
Andreea:
Maine este sarbatoare!
Andrei:
Sarbatoare, tu zici ca va fi?
Copiii:
Sigur ca stim.Maine este 8 Martie,ziua femeii,deci si ziua mamelor noastre!.
Andrei:
Si voi ce faceti,de ce sunteti imbracati de parca vreti sa plecati in excursie ?
O fetita:
Pai,chiar plecam!
Un baiat:
Am stabilit de ieri cu doamna educatoare,sa mergem in poienita.
Alta fetita:
Noi am pictat pentru mame un tablou ce reprezinta un vas cu ghiocei si viorele.
Alt baiat:
Si ne-am gandit sa le oferim mamelor si cate un buchet de flori culese de noi.
Andreea:
Dar,de unde stiti voi,ca veti gasi flori?
Andrei:
Da,chiar asa,de unde stiti?Si ce flori cautati?

Alta fetita:
Noi deja am observat impreuna cu doamna educatoare ,ghiocelul si vioreaua!

100
 ALAIUL PRIMĂVERII

Alt baiat:
Ce flori gingase si frumoase,la fel ca mamele noastre!
Alta fetita:
Si ati vazut,ca petalele lor formeaza parca un clopotel ,care in adierea vantului
suna si ne vesteste sosirea primaverii.
Alt baiat:
Asa este.Dar sa nu mai pierdem timpul si sa plecam in poienita.
Andreea si Andrei:
Va rugam frumos,luati-ne si pe noi!
Copiii:
Bucurosi!
Educatoarea:
Dragii mei,sunteti pregatiti de excursie?
Copiii:
Daaa!
Educatoarea:
Atunci sa pornim cantand ,un cantec de primavara .

Se va canta cantecul:”Soseste Primavara”:

Soseste primavara cu muguri si cu flori ,

Cu randuri lungi de berze si carduri de cocori,
Soseste primavara si-aduce-n poala ei,
Atatea viorele si-atatia ghiocei!

Educatoarea:
Am ajuns!Va rog sa nu va indepartati de mine.
Un baiat:
Stim asta si,mai stim ca nu trebuie sa facem multa galagie si mai ales sa calcam
cu grija , sa nu rostogolim pietrele ca sa accindentam pe cineva.
Alta fetita:
Uitati-va, un ghiocel!
Ghiocelul:
Eu sunt mic si frumusel
Si ma cheama ghiocel.
Eu alung iarna geroasa
Si v-aduc vreme frumoasa!
Alt baiat:
Asa este cum spui tu.Dar esti singur?
Ghiocelul:
Nu,sunt multi frati de-ai mei,aici in poienita.
O fetita:
Sigur ca da !Am invatat si noi ca voi cresteti in palcuri.

101
 ALAIUL PRIMĂVERII

Alt baiat:
Asa reusiti voi sa invingeti iarna!
Ghiocelul:
Da,cu ajutorul Soarelui reusim sa biruim si in lupta cu vantul rece.
Alta fetita:
Noi am venit sa va culegem ,pentru ca dorim sa va oferim mamelor noastre.
Ghiocelul:
Noi ghioceii suntem fericiti ca putem bucura sufletele tuturor oamenilor Dar sa
fiti cu bagare de seama cand ne culegeti!
Andreea:
Cu grija ,ca sa nu va smulgem din radacina!
Andrei:
Ca dorim sa venim si anul viitor sa va culegem!
O fetita:
Iata si viorele!
Vioreaua:
Al meu nume-i viorea
Albastra-i culoarea mea
Eu vin dupa ghiocel
Si-s frumoasa ca si el.
Un baiat:
Ai dreptate,esti frumoasa si gingasa ca si ghiocelul.
O fetita:
Noi avem aceeasi rugaminte: sa ne permiti sa te culegem pe tine si pe
surioarele tale sa va daruim mamelor noastre,maine de 8Martie!
Vioreaua:
Sunt bucuroasa ca pot sa va fiu de folos!

Copiii culeg ghiocei si viorele,in timp ce se apropie de ei ”Primavara”.

Andreea:
Uitati-va copii,ce zana frumoasa!
Andrei:
Cu adevarat,ne spune,
Tu ,Primavara esti?
Primavara:
Eu sunt Primavara,
Cu mine in tara,
Ghiocei in cranguri apar.
Se scalda in soare
Livezi si ogoare,
Si susura apele iar.
Eu sunt Primavara,
Si-aduc multe bucurii,

102
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pentru voi iubiti copii!

O fetita:
Da,florile tale Primavara,vor fi darul nostru pentru mamele noastre,de ziua lor!
Primavara:
Daca-i asa,va felicit copii ca v-ati gandit la mamele voastre;se vede cat de mult
le iubiti!
Un baiat:
Si pe tine te iubim! Si dorim sa stii,ca am invatat si vom mai invata poezii si
cantece despre tine.
O fetita;
Hai,stai un pic,sa-ti cantam!

Se va canta cantecul: “Bun venit,craiasa mandra”.

Ai venit la noi in tara

Cu caldura si cu flori,
Glasul meu te cheama iara
Pe intinsele carari.

Bun venit copila draga

Primavara te numesti
Bun venit craiasa mandra
Zana buna din povesti.

Primavara:
Va multumesc mult copii!Acum trebuie sa plec ,la revedere!
Copiii:
La revedere,Primavara!

Copiii pleaca spre gradinita.Cand ajung,pun florile in apa.

Andreea :
Frumoasa excursie!
Andrei:
Multumim ca ne-ati luat si pe noi in poienita!
Copiii:
Cu placere!
Educatoarea:
Dragii mei,acum ca aveti daruri pentru mame,ce ziceti , repetam dansul pe care
l-am pregatit?Astazi vom repeta in costumele de ghiocei si viorele.

Pe melodia “Primavara”de Vivaldi ,copiii vor executa un dans tematic.

Sfarsit
103
 ALAIUL PRIMĂVERII
,,CINE A FURAT PRIMĂVARA?”
-scenetă-
CLOANŢA: Fată verde, înflorită,
Ai picat în mâna mea
Nu scapi tu nepedepsită
C-alungi vremea rea!
De vrei soare şi căldură
Am aici o oală
Fac un foc din uscătură
Şi te bag în smoală.
Tu n-auzi cum bate
vântul?
Ţurţurii atârnă şui,
Vrei să îmi dezgheţi
pământul?
Pune-ţi pofta-n cui.
PRINŢUL Pocitanie gheboasă
PĂDURII Cum poţi tu să crezi
Primăvara cea frumoasă
Ca s-o sechestrezi?
Tu nu ştii că tot pământul
o aşteaptă ca să vină
Să îşi ţeasă iar veşmântul
De culori şi de lumină?
CLOANŢA: Gerul aprig şi
năprasnic
E copilul meu cel harnic
El prin lume a-nălţat
munţi albi de brocat
Vântul şuieră,trosneşte,
Aleargă vuind
Până-n lună grămădeşte
Zăpezi de argint
104
PRINŢUL: Ce să-ţi dau clonţată
babă
Primăvara să o laşi
Să se-ntoarcă iar cu iarbă
Cu flori şi cu fluturaşi?
CLOANŢA:Eu mă prind cu tine-n
joc
Să vedem de ai noroc
Îţi plac ghicitorile?
PRINŢUL: Cum iubeşti tu ciorile
CLOANŢA: Dacă una nu ghicesc
Fata eu ţi-o dăruiesc!
PRINŢUL: Bine, atunci eu chem
aici
Să m-ajute, pe Ghici-
Ghici.
GHICI-GHICI: Cloanţă hoaţă, cum
te-nduri
Primăvara să o furi
Toţi copiii aşteaptă afară
Primăvara să apară
CLOANŢA: Ce-I cu tine, jumullito
Primăvara ai zărit-o?
Iarăşi vrei umbră-n zăvoi
Zgomot de păsări şi ploi?
 ALAIUL PRIMĂVERII

ZÂNA: Preamărită Cotoroanţă CLOANŢA: Bine, bine, întreabă-

Dulce şi suavă Cloanţă
N-ai obosit de strigat,
De certat şi de furat?
An de an ascunse ţii
Ale lumii bogăţii
Zbor de fluturaşi zglobii
Milioane de culori
Pentru tot felul de flori
Şi vântul ce toarce când
Vede codrul renscând
Eu ţi-aş cere să te duci
Şi vreo 5 ani să te culci.
CLOANŢA: Eu să dorm? Ce glumă
frate
Tu n-ai trabă-n altă parte?
GHICI-GHICI: Gata-gata, lasă
cearta
Toţi te-nvaţă de o viaţă
Că eşti rea şi eşti haină
Şi ascunzi fără pricină
Pe iubita Primăvară
Aşteptată de o ţară
Ce s-a săturat de tine!
Haide-odată, n-auzi
bine?
mă!
GHICI-GHICI: Are pene-n evantai
Este-al păsărilor crai
Şi pe coadă stau pictaţi
Ochişori mari, coloraţi
CLOANŢA: Ştiu ce este, am ghicit
E păunul, negreşit
Gata, că m-amplictisit
Totul ştiu,tot am ghicit!
Hai, duceţi-vă de-aici
Nu vedeţi că m-adormiţi?
GHICI-GHICI: Cine aduce iar în
ţară
Mândre păsări călătoare
Îmbracă grădina-n floare
Şi-ncălzeşte vremea
afară?
CLOANŢA: Ştiu ce este, m-am
gândit
E pictorul, am ghicit!

TOŢI: N-ai ghicit Clonţato,

Primăvara ai scăpat-o!

Primavara este eliberata,Cloanta se retrage si urmeaza prezentarea

tuturor florilor de primavara, a pasarelelor,copacilor(caisul
inflorit),animalelor padurii.Poate fi adaptata dupa preferinta fiecarei
educatoare.
Sceneta este scrisa de o colega foarte talentata, Roxana Garlaciov.Eu
am redactat doar primul act.

105
 ALAIUL PRIMĂVERII

ALAIUL PRIMĂVERII

Personaje: Băiatul, Fetiţa, Baba-Iarna, Primăvara, Soarele, Ghiocelul, Zefirul,

patru fluturi,două viorele,doi toporaşi, două păpădii, doi ghiocei,un grup de
copii.

Indicaţii de regie: Băiatul priveşte pe geam şi se adresează Primăverii care

răspunde fără a se arăta. În scenă intră furioasă Baba-Iarna care împrăştie în jurul
său o mulţime de fulgi. Băiatul:
Primăvară, te-aş ruga Ca să crească pe vâlcele
Vino iar în ţara mea, Toporaşi şi viorele,
Cu alaiul tău de flori, Iar la bunica-n grădină,
De berze şi de cocori Flori de aur şi lumină.
Şi alungă de pe vale Să răsune în câmpie
Iarna cu a ei ninsoare Cântec lin de ciocârlie.
Şi dezgheaţă apele,
Să curgă izvoarele,

Primăvara:
Ruga eu ţi-am auzit,
Copilaşule iubit,
Dar mă tem că-i prea devreme
S-alung ale iernii semene,
Fiindcă rău s-ar mânia
În omăt ne-ar cufunda…

Baba-Iarna:
Cine oare a îndrăznit Că Baba-Iarna n-a plecat.
Şi de rău m-a pomenit? Nu mai e nimeni pe cărare Vreau să aflu negreşit, În
văgăuna îngheţată
Fiindcă nu mă voi lăsa Şi-i ger cumplit şi bate vântul
În sloi îl voi preschimba! Şi-n cor sălbatic câinii latră.
Ha, ha, ha!
Din nori pufoşi am cernut fulgii
Peste pământul îngheţat
Să dau de veste lumii toate

Băiatul:
Vai!...mantia groasă de nea
Acoperă din nou pământul,
Iar stele mii, de peruzea
Împrăştie năvalnic vântul.

106
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iarna: Baba-
De ce te miri aşa, copile?
Nu ştii că eu împărăţesc
Peste tot neamul pământesc
Până când sora Primăvară
Se va-nfrunta cu mine iară?
Fiindcă aşa ne-a hărăzit
Al nostru tată, An-iubit.

Apoi priveşte în jur şi se miră

O,ho!...dar mult am mai muncit!
Puterile mi s-au sleit,
Însă nu mă voi lăsa
Pân’nu mă voi răzbuna
Pe acei ce-au clevetit.

Băiatul:
Dar mi se pare c-a trecut
Destulă vreme de când tu
Cu sora Toamnă te-ai luptat
Şi-alaiul ţi-ai împrăştiat
Peste păduri şi peste sat,
Şi-ai alungat-o-n larga zare
Croindu-ţi haina de ninsoare.

Fetiţa: ( priveşte în jur şi adulmecă aerul )

Miroase a mugur crud şi-a iarbă
Pe potecuţa din grădină,
Din cer, săgeţi de raze calde
Îmbracă totul în lumină
Şi-i zor şi zumzet prin livadă,
Natura parcă s-a trezit.
Adevărat să fie oare,
S-au prea mult asta mi-am dorit?...

Baba- Iarna:
Ce spui?...fetiţă mincinoasă
Vrei să mă faci să plec acasă.
Tu crezi că mă voi speria
De-un pic de soare? Ha! Ha! Ha!
De voi sulfa, tot va-ngheţa.

Soarele :
Eu, fire calde de mătase

107
 ALAIUL PRIMĂVERII

Am răspândit peste grădină

Si totu-n jur este cuprins
De-o dulce, galbenă lumină,
Iar plapuma albă de nea
Ce îmbrăca mai ieri pământul
A dispărut ca prin mister
Căci azi zburdă bezmetic vântul.

Vântul:
Sunt Zefir de primăvară
Şi alerg hai-hui pe-afară,
Suflu colo, suflu ici
Printre tufe de urzici,
Ce scot capul din zăpadă
Primăvara să o vadă,
Suflu ici, suflu colea,
Peste plapuma de nea
Ca pe dealuri să răsară
Florile de primăvară
Şi să plece-acum pe dată
Iarna rece şi-mbufnată.

Soarele :
Din înaltul cerului,
Din fundul văzduhului
Eu îşi vin în ajutor
Ca să ai şi mai mult spor.
Îmi ascut săgeţile,
Voi topi zăpezile
Să umfle pâraiele
Şi voi dezbrăca pe dată
Iarna rece şi-ngâmfată,
Să răsară pe câmpie
Florile de păpădie.
Ca să urce sus la munte
Turmele cele mărunte,
Şi să cănte păsărele
Colo-n deal, jos pe vâlcele.

Baba-Iarna:
Aşa să fie oare, zău?
Să te cred pe cuvântul tău?
Simt că am obosit niţel
Dar îl aştept pe Ghiocel,
Numai atunci eu voi pleca.
108
 ALAIUL PRIMĂVERII

E semn ce-aduce Primăvara.

Indicaţii de regie: Băiatul se plimbă în cadru şi observă un ghiocel, se opreşte

în dreptul lui şi i se adresează:

Băiatul:
Bună, dimineaţa floare,
Ce răzbaţi de sub ninsoare!
Ia spune de unde vii
Cu straiele-ţi străvezii ?
De ce-nclini încetinel
Căpuşorul clopoţel,
Vrei o veste să îmi dai,
Sau ţi-e teamă să mai stai?

Ghiocelul:
Când m-am trezit, de dimineaţă
Şi pleoapele mi-am ridicat,
Un fior rece ma-ncercat.
Culcuşul alb, călduţ de nea
Din jurul meu, nu mai era
Şi-atunci m-am întrebat aşa:
,,Să fi venit Primăvara?”
Şi am strigat la fraţii mei:
,,Sculaţi-vă cu toţii. Hei!..
Că Soarele a încălzit
Şi plăpumioara ne-a topit.”
Curând vecina Viorea
Şi-a deschis pleoapele şi ea,
Iar sus pe coastă, pe imaş
Zâmbea albastrul Toporaş,
Fetiţa:
Unde locuieşti tu, floare,
La pragul dintre hotare?
Cine te-a trimis în zori
Să fii prima dintre flori?
Mi te-a pus pe câmpul gol
Iarna rece şi amară,
Sau mi te-a trimis ca sol
Minunata Primăvară?

Ghiocelul:
Eu sunt solul Primăverii
Şi-adormii în faptul serii

109
 ALAIUL PRIMĂVERII

Sub o plapumă de nea

Când veni iarna cea grea.
Însă acum, în sfârşit,
Plăpumioara s-a topit
Şi din vise, m-a trezit
Vânt călduţ de primăvară
Ce zburda hai-hui pe-afară.

Fetiţa:
Sub salcia ce plănge-n râu,
Crescut-au iarăşi ghiocei,
Gângănii mici se duc la masă
Pe rămurelele din tei
Şi vin cocoarele în şiruri
Întunecând albastra zare
Iar puişorii de găină
Se scaldă-n razele de soare.

Baba-Iarna:
Bătrânul Timp trimite semene
Ce-mi dau de veste, negreşit
Că astăzi este ziua-n care
Sorocul mi s-a împlinit,
Căci peste mine dau năvală
Şi flori şi găze, puişori
Iar Soarele semeţ se-nalţă
Râzând în hohot printre nori.
Vă las cu bine! Aşadar,
Plec în palatul de cleştar.

Indicaţii de regie: Apare Primăvara şi dansează pe melodia ,,Anotimpurile”de

Vivaldi. Ea
împrăştie din coşul său flori şi fluturi apoi atinge obiectele din jur cu o baghetă.
În acelaşi timp intră în scenă florile şi fluturii.

Fetiţa:
Ia priveşte, frăţioare! Iar în urmă…ce minune! ...
Ce frumoasă arătare Freamăt, clinchet, căntec, zumzet,
Păşeşte peste ogoare, Răsare o nouă lume;
Unduind uşor, uşor Susură izvoarele,
Rochia-i plină de flori! Se umflă pâraiele
Ea atinge-ncetişor Încălzeşte soarele,
Cu bagheta fermecată Înfloresc grădinile.
Fiecare locuşor,
110
 ALAIUL PRIMĂVERII

Băiatul:
Ea e măndra Primăvară,
Ce-o aşteptam să apară.
Vai, cât de frumoasă eşti,
Mai ceva ca în poveşti!
Primăvară preaiubită
Fii la noi bine-venită!

Primăvara:
Mulţumesc pentru primire, Berze, stârci, cuci şi cocori,
Cât şi pentru găzduire, Care-au venit cu mine-n zori,
Fiindcă azi mi-am instalat Au împânzit pădurile,
Tot alaiul peste sat, Lunca şi livezile.
Peste dealuri şi-n zăvoi, După ce l-am instalat,
Sus pe munţi şi jos în văi; De lucru m-am apucat.

Fetiţa:
Dar spune-mi mândră Primăvară,
Anume, tu ce ai făcut?
Că eu sunt mică, nu ştiu multe
Dar tare mult mi-ar fi plăcut
Să pot şi eu să te ajut.

Primăvara :
Pământul reavăn l-am deschis
Lăsând să crească spre lumină
Tot bobul mic, ce-a stat să doarmă,
Ascuns în stratul din grădină.
Şi-am presărat peste câmpii
Şi flori şi fluturaşi zglobii.
Şi iarbă multă am semănat
Peste păşunile din sat.
Am risipit pe lângă ape
Flori gingaşe, colorate:
Viorele, brebenei,scânteioare,clopoţei,
Iar în văi şi pe câmpie motocei de păpădie,
Colo-n deal, peste imaş buchete de toporaşi.
În bătaia vântului, la căldura soarelui,
Toate-şi leagănă uşor firavul lor trupuşor
Şi miresme-mbietoare răspândesc în larga zare.

Indicaţii de regie: Se execută dansul florilor pe melodia,,Primăvara” de

Vivaldi. În dans
111
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vor intra pe rand fluturaşii şi albinele. Se vor executa mişcări suggestive.

Fetiţa:
De când mă ştiu nu am văzut
Atâtea frumuseţi de-odată
Şi ce parfum şi ce mireasmă
Plutesc în jur,parcă mă-mbată!

Băiatul:
Fluturaşi şi albinuţe Vin copii în cete,cete
Printre ele zbor croiesc Şi e joc şi veselie,
Să adulmece mireasma Soarele iubit zâmbeşte
Raiului cel pământesc. Iar surâsul lui ne-mbie.

Indicaţii de regie: Grupul de copii intră în scenă,cântă şi joacă printre flori. Se

interpretează
cântecele:,,Sărbătoarea primăverii”şi ,,Cu primăvara ne jucăm”. Se vor executa
mişcările sugerate de text.

Un copil, sau pentru fiecare strofă altul:

Primăvară, primăvară,
Bun venit la noi în ţară!
Că te-am aşteptat cu dor
S-aduci gingaş mărţişor,

Să împletim între fire

Cuvinte de mulţumire
Pentru cei ce ne iubesc,
Pentru cei ce ne-ngrijesc.

Din ramuri, fire şi mărgele

Din melci, din scoici şi floricele
Lucrat-am mărţişoare mici
Pentru părinţi, pentru bunici.

Din melci şi scoici am adunat

Tot soarele ce a scăldat
In razele-i strălucitoare
Nisipul umed de la mare.

Si fiecare bob de rouă

Ce-mbrăca dealu-n haină nouă
L-am scuturat din floricele,
Să-i fac un dar măicuţei mele.

112
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi răsucit-am între fire

Un dulce căntec de iubire
Ca drept răsplată că mă-nvaţă
Cum să trăiesc frumos în viaţă.

Acum, în prag de ziua ta

Aş vrea să-ţi spun şi eu ceva:
Măicuţă dragă, te iubesc,
Chiar dacă uneori greşesc.

Sunt mic şi neastâmpărat

Dar cred că nu te-ai supărat
Că tu eşti bună tot mereu,
Iar eu sunt îngeraşul tău.

Ştiu bine că te străduieşti

Frumos în viaţă să mă creşti.
Măicuţă dragă, nu uita:
Întotdeauna voi păstra
În gând, învăţătura ta.

La mulţi ani, iubită mamă!

Azi e ziua-n care-ţi cânt,
Toate florile din lume
Ţi le-ofer prin acest cânt.

Si îţi doresc numai bine

Să mă poţi creşte pe mine,
Fericire, sănătate, bucurii
Si spor în toate,
Viaţă lungă, minunată
Să mă vezi mare odată!
Să poţi spune tuturor:
El e scumpul meu odor!

Se intonează cântecul ,,La mulţi ani iubită mamă!”

I II
Doamne-mbraci pământu-n soare Tot ce-i viu se mai numeşte
Să ne dea iubirea lor, Dragoste, pace senin,
Stele faci nemuritoare Câmpul dacă străluceşte
Toate daruri mamelor, Pentru mama-i dar divin,
Toate daruri mamelor. Pentru mama-i dar divin,

Refren:
113
 ALAIUL PRIMĂVERII

La mulţi ani, iubită mamă!

Azi e ziua-n care-ţi cânt,
Toate florile din lume
Ţi le-ofer prin acest cânt,
Ţi le-ofer prin acest cânt.

SCENETA : MAMA MEA E CEA MAI BUNA!

Un grup de fetiţe se ceartă:

- Mama mea e cea mai bună mamă din lumea asta ! (Adriana)
- Ba a mea e cea mai bună!! (Bianca)
- Ba a mea!!! (Roxana)
- Ba nu, a mea e cea mai buna!! (Lidia)

Un grup de băieţi se îndreaptă către grupul de fete:

- Fetelor, de ce vă certaţi ? (Costi)
- Le spuneam fetelor că mama mea e cea mai bună mamă! (Adriana)
- Mama ta? Ia nu mai spune! Cea mai cea dintre toate este scumpa mea
mamă! (Lidia)
- Ba a mea!! (Bianca)
- Ba a mea!! (Roxana)
- Hei, fetelor, gata!!Nu vă mai certaţi!!! (Dragoş)
- Mai bine ne explicaţi... (Marius)
- Chiar aşa, toate vă lăudaţi dar vrem să ştim de ce mamele voastre sunt
cele mai bune mame din lume. (Georgian)
- Nu e-n lumea asta mamă ca a mea,când dau mamei un pupic,ea mă
mângâie un pic îmi zâmbeşte ca un soare şi-o iubesc eu cel mai tare!
(Adriana)
- Mămica mea e o comoară cu ochi de stele, cu zâmbet de narcise şi zorele,
mama mea e o poveste,foarte mult ea mă iubeşte! (Lidia)
- Mami e-o hărnicuţă, toată ziulica roboteşte şi niciodată nu boceşte.Ba a
mea, a mea-i mai bună! Casa străluceşte lună! (Roxana)
- Ce ai zis? Ia mai repetă!Dar pe mama mea o ştii? E frumoasă şi cochetă
şi e dulce, măi copii! (Bianca)
- Hei, hei! Ia staţi un pic! Dar voi ce credeţi că doar mamele voastre sunt
cele mai tari?
- Aşa e !! Şi mamele noastre sunt tot atât de bune ca şi mamele voastre.
- Cred că mama mea e cea mai bună dintre toate!Mi-a făcut cadou un
frate,ce mai frate! ce mai frate! (Cătălin)
- Crezi că frăţiorul tău a-ntrecut cadoul meu?Am şi eu o surioară drăgălaşă,
de-i căta aşa surioară nu găseşti în astă ţară! (Manu)

114
 ALAIUL PRIMĂVERII

- Dar a mea-i cea mai aleasă,este foarte curajoasă, cea mai scumpă-i mama
mea chiar tăticu-a spus aşa! (Dragoş)
- Cum aş face să înving şi pe toţi să vă conving? Puteţi spune ce doriţi,pe
mămica-mi cred c-o ştiţi. E cuminte şi frumoasă, adorabilă, duioasă.
(Marius)
- Ascultaţi încoace, pici: după cum aţi înţeles toate mamele din lume sunt
frumoase şi duioase, tandre, dulci, melodioase, gospodine sunt şi bune de
nu au perechi pe lume. (Costi)
- Mama tot mamă rămâne şi la rele şi la bune. Te ceartă pe cât se poate,
Dar din suflet nu te scoate.De greşeşti , ea te iartă.Tu sărut-o şi fă-i din
lacrimi bucurie. (Georgian)
- Drept mulţumire, hai dragi colegi să le oferim iubitelor noastre mame
câteva clipe de fericire!

În continuare urmează programul artistic.

ANOTIMPURILE
Scenetă

Personaje:

Tic-Pitic; Crăiasa Vreme; Prinţul; Vântul; Soarele;

Primăvara şi alaiul ei: Ghiocei; Lăcrămioara; Mămăruţa
Vara şi alaiul ei: Albăstriţa, Fluturaşi
Toamna şi alaiul ei: Greieraşul; Furnica;
Iarna şi alaiul ei: Iepuraşul, Omul de zăpadă; Fulgi de zăpadă.

Tic-Pitic:
Eu sunt Tic-Pitic poştaşul
Ce cutreier tot oraşul;
Vin cu tolba în spinare
Să v-aduc o veste mare
La copiii mari şi mici:
Ei, dar nimeni nu-i pe-aici?

Vântul:
Ba suntem şi noi pe-aici
Vântul, flori şi gâze mici.
Tic-Pitic, în geanta mare,
Pentru noi ai vreo scrisoare?

115
 ALAIUL PRIMĂVERII

Tic-Pitic:
Am una c-o veste bună,
Hai s-o citim împreună!

Fluturaş 1:
Dă-mi-o s-o citesc îndată,
E o veste minunată:
,,Dragi, copii, dragă adunare,
Azi e zi de sărbătoare.
Noi, copiii din grupa mare,
V-am pregătit o serbare
Şi-o să vă spunem o poveste
Cum n-a fost şi nu mai este;
Cu patru zâne minunate
Ce nu trăiesc în palate!”

Vântul:
Crăiasa Vreme-i a lor mamă
Şi toată lumea se întreabă:
Care zână-i mai frumoasă,
Mai bună, mai luminoasă?
Şi-acum, să vedem perând,
Anotimpurile venind!

Crăiasa:
Ghemul Vremii se-nvârteşte,
Nicio clipă nu se-opreşte;
Fie ploaie, fie soare,
C-aşa-i Vremea, lucrătoare!

Prinţul:
Bine te-am găsit, Crăiasă,
Vreme bună şi frumoasă,
Ce lucrezi cu-atâta spor?
Este greu, este uşor?

Crăiasa:
Iaca, deapăn firul Vremii.

Prinţul:
Spune drepr, Crăiasă Vreme,
Nu-ţi este urât

116
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să stai singurică, ,,cuc”?

Crăiasa:
Nu-mi este urât, băiete,
C-am în lume patru fete
Care trec pe rând prin ţară,
Mama Vreme să şi-o vadă!

Soarele( se apropie de ghiocel, care doarme, îl mângâie)

Cine-i cel care vesteşte
Primăvara când soseşte?

Ghiocelul 1 ( se trezeşte ):
Cine m-a trezit din somn
Şi nu m-a lăsat să dorm?

Soarele:
Razele mele călduţe,
Ce te-au mângâiat pe frunte!

Ghiocelul 1:
Aşa e, mi-am amintit,
O rază de soare mi-a şoptit:
,,Trezeşte-te, trezeşte-te,
Primăvara a sosit!”
Eu sunt micul Ghiocel
Şi-am sunat din clopeţel.
Sub zăpadă am adormit,
Mulţumesc că m-ai trezit!

Ghiocelul 2:
Bună dimineaţa, Soare,
Vezi, eu sunt ,,Voinicul floare”,
Sunt micuţ şi frumuşel
Şi mă cheamă Ghiocel;
Eu alung iarna din ţară
Şi-aduc dulcea Primăvară
Şi mai aduc bucurii,
Pentru mama, dragi copii!

Primăvara :
Eu sunt zâna primăvară

117
 ALAIUL PRIMĂVERII

Care-aduc belşug în ţară

Şi sosesc peste câmpii
Cu bănuţi de păpădii.
Am sosit, sunt bucuroasă
Că aduc vreme frumoasă,
Rândunele şi cocoare
Şi-alte păsări călătoare1

Crăiasa:
Fii aici binevenită,
Primăvara mea iubită!

Lăcrămioara:
Sunt gingaşa Lăcrămioara,
Mama mea e Primăvara,
Sunt sora lui Ghiocel
Şi-s mai mică decât el!
Când zăpada s-a topit
Şi cerul e însorit,
Înfloresc şi-s bucuroasă
Că mă i-au copiii acasă!

Mămăruţa:
Eu sunt Ruţa-Mămăruţa
Şi mi-am primenit rochiţa,
Ies dimineaţa în zori
La plimbare printre flori
Şi-ţi spun dragă Primăvară
Bun sosit la noi în ţară,
Cu căldură şi cu soare,
Pentru fiecare floare.

Vântul:
Primăvara e frumoasă
Şi e tare luminoasă,
Iar eu, Vântul cel zglobiu
Alerg după voi, copii,
Că-mi place tare să mă joc
Şi nu obosesc deloc.
Haideţi, haideţi dragi copii
Să jucăm hora-n câmpii!

Cântec şi dans pe melodia ,,Înfloresc grădinile”

118
 ALAIUL PRIMĂVERII

Soarele:
Eu sunt Soarele strălucitor,
Dau lumină tuturor.
Fără mine, pe cuvânt,
N-ar fi viaţă pe pământ.
Când răsar de dimineaţă,
Eu trezesc totul la viaţă,
Dau căldură şi lumină
Pentru întreaga natură.

Crăiasa:
După Primăvară vine,
Vara cu lanuri de grâne.

Fluturaş 1:
Eu sunt Fluturaş
Mic şi drăgălaş,
Prin grădină joc
Şi nu obosesc deloc.
Şi zbor către Soare,
Mă aşez pe-o floare
Şi sunt colorat,
Parcă sunt pictat!

Fluturaş 2:
Zbor uşor din floare-n floare
Şi mă ridic către Soare,
Am aripile colorate
În mii de culori pictate
Şi când zbor peste câmpii,
Mă joc cu drăguţi copii,
Alergăm prin dumbrăvioară,
Că e cald şi bine-afară!

Albăstriţa:
Mică sunt şi-s albăstriţă
Şi am fusta încreţită
Şi mereu privesc cu-alean,
Hora ce se joacă-lan.
Dar se vede treaba bine,
Macii nu privesc la mine,
Însă tot sunt bucuroasă
c-a venit Vara frumoasă,
cu căldură şi cu Soare,

119
 ALAIUL PRIMĂVERII

pentru fiecare floare.

Vara:
Eu sunt Vara luminoasă
Şi-am venit la dumneavoastră
Cu căldură şi cu Soare
Pe întinsele ogoare.
Mândre spicele de grâu,
Cresc înalte pân’la brâu.
Sus, pe bolta azurie,
Cântă câte-o ciocârlie
Şi-i atât de cald încât,
Umblă descheiat la gât,
Cocostârcul Gât- Sucit!

Cântec: Vara, Vara a sosit!

Crăiasa:
Vino Toamnă dragă,
Că e rândul tău,
Ghemul se-nvârteşte,
Timpul trece mereu!

Toamna:
Eu sunt Toamna cea bogată,
Toată lumea o aşteaptă
Şi v-aduc gutui
Şi struguri în vii,
Mere dulci şi aromate
Le adun în coş pe toate.
Frunzele s-au scuturat,
Păsărelele-au plecat,
Gâzele strâng în cămară
Toată truda lor de-o vară!

Cântec: A venit iar toamna dragă!

Greierele:
Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii,
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun,
O grăunţă cât de mică,

120
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ca să nu cer împrumut
La vecina mea, furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut!

Furnica:
Mi-ai cerut?
Dar cum să-ţi dau
Când tu nimic n-ai făcut?
Toată vara-am alergat,
Am muncit, am adunat
Şi-acum dragă, ai venit
Ca să m-ajuţi la gătit?
Şi...i-am spus cum a venit:
Cine-n vară n-a muncit,
Rabde-acum de foame-afară,
Cânte şi-acum din chitară!

Prinţul:
Însă Toamna cea domoală
Şi-a strâns frunzele în poală
Ca să ţeasă un covor,
Pân la anul viitor!

Crăiasa:
Bate Vântul din apus,
Iată, şi Toamna s-a dus;
Cade câte-un fulg de nea
Şi se-apropie Iarna!

Fulgul 1:
Fulg de nea, fulgişor,
Ca o stea-m căzut din zbor
Şi v-aduc o bucurie:
Nu-s doar eu, suntem o mie!
Însă noi, la căldurică,
Ne topim pe loc, de frică!
Sunt un fulg şi cel dintâi
Şi v-aduc în vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Sănioare, zurgălăi...

Fulgul 2:

121
 ALAIUL PRIMĂVERII

Eu sunt micul Fulg de nea,

Iarna este mama mea,
Zbor uşor purtat de vânt
Şi m-apropiu de pământ.
Şi m-apropiu-ncetişor
Pe năsucul tuturor,
Însă n-am să zăbovesc,
Că poate-am să mă topesc!

Iarna:
Eu sunt zăna fermecată,
Mult dorită şi-aşteptată.
Numele meu este Iarnă
Şi-aduc albă zăpadă.
Cu Soarele eu m-am certat,
Apa-n fulgi am transformat
Şi-am venit aşa dansând
S-aduc zăpadă pe pământ!

Cântec: Iarna ne-a sosit în zori

Omul de zăpadă:
Copiii m-au construit,
Toată ziua au muncit
M-au făcut dintr-un troian,
Gras, fălos şi năzdrăvan!
Port pe cap o oală veche,
Răsturnată pe-o ureche,
Morcov am în loc de nas
Dar bujor n-am în obraz.
Şi mai am un măturoi
Să mă apăr de câini răi.
Iepuraşul din tufiş,
Mă priveşte pe furiş.

Iepuraşul:
Brrr...Ce frig poate să fie!
Eu sunt Rică-Iepuraşul
Iarna ţine-o veşnicie,
Mi-am găsit cu ea nănaşul!
Mi-e foame, n-am ce mânca
Poate-o să găsesc ceva...
Uite Omul de zăpadă
La un capăt de livadă
Şi ce nas frumos mai are:

122
 ALAIUL PRIMĂVERII

Uite-aşa un morcov mare!

Ia să-l strig: Măi bădie,
Dă-mi un pic de nas şi mie!

Omul de zăpadă:
Fugi de-aici iepure rău,
Cum să-ţi dau eu nasul meu?
Crăiasa:
Ei, copii, cred c-aţi aflat
Care dintre anotimpuri
Este cel mai minunat!

Tic-Pitic:
Drept vă spun,
Eu cred acum
Că toate sunt minunate
Şi la fel de importante:
Primăvara când soseşte
Toată ţara înfloreşte,
Vara e folositoare:
Creşte grâul pe ogoare,
Toamna încărcată vineri cu livezile ei pline,
Iară Iarna, draga mea,
Aduce covor de nea!

Toţi:
Noi pe toate le iubim
Şi pe toate le dorim!

ZÂNA PRIMĂVARĂ - SCENETĂ

Personaje:
Zâna Primăvară
Copilaşul
Ghiocelul

123
 ALAIUL PRIMĂVERII

Rândunica
Soarele
Corcoduşul

Decorul: scena va fi amenajată cu un covor verde care reprezintă iarba, peste care vor fi
presărate flori specifice anotimpului primăvara: ghiocei, zambile, lalele, viorele, etc. Peretele
din spate va fi acoperit cu o pânză albastră, reprezentând cerul. Se poate pune o machetă a
unui copac înflorit. De asemenea un mic cuib într-un colţ, pentru rândunică.

Zâna Primăvară: o fetiţă îmbrăcată în rochiţă verde deschis, pe care sunt prinse floricele
specifice anotimpului: ghiocei, zambile, lalele, viorele.

Copilaşul: un băieţel îmbrăcat în haine subţirele, de primăvară.

Ghiocelul: un copil care poartă un costumaş verde iar pe cap are un clopoţel alb, întocmai ca
un ghiocel.

Rândunica: o fetiţă îmbrăcată într-un frac negru, pe piept având o pată albă şi una roşie.

Soarele: un copilaş îmbrăcat în galben, purtând pe cap o pălărie galbenă cu boruri mari.

Corcoduşul: un copil îmbrăcat în costumaş maro, pe braţe având mici flori albe sau rozalii şi
frunzuliţe verzi.

Apare pe scenă Zâna Primăvară, în aplauzele spectatorilor:

Zâna Primăvară sunt

Şi la voi eu am venit
Iarna grea să o alung
Cu-al păsărilor ciripit.

Din somn lung eu m-am trezit

Şi-am adus peste câmpii
Firul ierbii încolţit
Buburuze, mii şi mii.

Ghiocelul:
Din zăpadă am scos capul
Ca un clopot de argint
Omul de nea, vai, săracul!
Văd că s-a topit!

Lungă a fost iarna asta

Mult am mai dormit…
Să ies la lumina zilei
În sfârşit, am reuşit!

Intră acum în scenă rândunica, bătând uşor din aripile sale:

124
 ALAIUL PRIMĂVERII

Peste mări şi ţări plecată

Am fost tot pe drum.
Dar e primăvară, iată!
M-am întors acum…

Un copilaş vesel, îmbrăcat în hăinuţe subţiri, de primăvară, apare sărind şi fluierând şi se

alătură celorlalţi:

Bate vânt de primăvară

Pe la noi pe ulicioară.
Uite, văd o rândunică!
Unde zbori aşa grăbită?

Îmi caut cuibul meu cel drag

Mult mi-a mai lipsit…
Eu degrab’ o să-l repar
Că am de clocit!
( Rândunica se duce spre cuib şi îl repară cu paie şi pietricele)

Mândrul soare apare în strigătele tuturor: Bine-ai venit! Bine-ai venit!

Soarele sunt, în sfârşit

Dintre nori eu am ieşit.
O să încălzesc pământul
Călduţ o să bată vântul.

Razele mele călduroase

Vor mângâia pomi şi case.
Pe copii îi scot afară.
Este iarăşi primăvară!

Copilul (uitându-se către Zâna Primăvară):

Prea-frumoasă Primăvară,
Te-ai întors la noi în ţară.
Corcoduşul a-nflorit,
Timp frumos, bine-ai venit!

Dând uşor din braţele ridicate spre soare, legănându-se spre stânga şi spre dreapta, în scenă
intră şi corcoduşul:

Sub ale soarelui raze

Mă dezmierd acum.
Fraţii mei au flori şi frunze
La margini de drum.

125
 ALAIUL PRIMĂVERII

Avem mii de floricele

Cu miresme-mbietoare
Uşor scuturăm din ele
Parc-ar fi o ploaie!
( aruncă uşor în jur câteva petale albe)

Zâna Primăvară :
Mă bucur că mă iubiţi!
Atunci haideţi, îndrăzniţi
Să întindeţi hora mare
Chiar aici, cu mândrul soare!

Toţi se prind de mâini şi fac o horă, cântând împreună ,,Cântec de primăvară (versuri: Şt. O.
Iosif, muzica: Timotei Popovici):

Înfloresc grădinile
Ceru-i ca oglinda
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda.
Cântă ciocârliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură
Ah! De ce n-am zece vieţi
Să te cânt natură!

După acest cântecel, personajele părăsesc scena în aplauzele publicului.

126
 ALAIUL PRIMĂVERII

E o sceneta scurta,doar pentru fete ,pe care o puteti face de 8 Martie,pe langa alt program.

SCENETA FLORILOR

PRIMAVARA:

Cu miresme umplem lunca,

Ascultand cuminti porunca,
Fluturii de-acum sa zboare,
Dintr-o floare-n alta floare.
Cu totii ne bucuram
Dar mai bine sa-ti cantam.

Cantec:”Vine,vine primavaa”.

GHIOCELUL:

Stati putin si ne-ascultati.

Am in lunca atatia frati.
Albi si gingasi ghiocei,
Nu-s voinici altii ca ei,
Nu li-i frica nici de vant,
De zapada nici atat.
Acaredeti-ma pe cuvant!

LALEAUA:

Eu te stiu mic si sfiit,

Nu te lauda atat.
Eu sunt cea mai importanta.
Floarea-i toata dantelata,
In obraji imbujorata,
Iar culorile-mi stau bine,
Nimeni nu mai e ca mine.

PAPADIA:

Mi se pare cumva mie,

Sau e mare galagie,
Chiaraca sunt sravezie,
Tot mi-am pus o palarie
Galbena,precum se stie,
127
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iar umbrelele pufoase

Parca,parca-s de matase.
Le desfac usor ,usor,
Ca sa pot din nou sa zbor.

BUJORUL:

Papadie galbioara
Bine ca te-am intalnit,
De la zana Primavara,
Sa-ti arat ce am primit.
O rochita toata roz,
Chiar prin fratele Rogoz.
Si surata randunica
Ca sa nu imi fie frica,
Nici de iarna , nici de ger,
Ca doar soarele-i pe cer.

ALBASTREAUA:

Langa voi as vrea sa stau

Dragostea mea sa v-o dau,
Sa-mi vedeti rochia albastra,
Data de vara maiastra.
Ea mi-a impodobit rochita,
Mi-a dat nume Albastrita,
Soarele sa ma sarute
Grau-n holda sa m-alinte.

MARGARETA:

Surioara,iti dau dreptate,

Dar nu ma lasa de-o parte,
Ca rochita mea e alba,
Port la gat galbena salba,
Sunt frumoasa si cocheta
Lumea-mi spune Margareta
Vin in hora langa voi,
Sa dansez cu bucurie,
Asa cum imi place mie.

DANSUL FLORILOR:
(Pe o melodie de VIVALDI)-BALET.

128
 ALAIUL PRIMĂVERII

RINDUNICA, DE ZIUA MAMEI

SCENETĂ

POVESTITOR 1:
Mai demult o rândunică
Avea-n cuibu-I 7 pui
Şi privea la ei sărmana,
Ca la chipul soarelui.
POVESTITOR 2:
De cu zori pornea sageată
Căutând pe deal şi văi,
Hrană bună şi aleasa
Pentru puişorii ei…
POVESTITOR 3:
Pe când toţi voiau sa plece
Curaţi sătui cu mare fală
Rândunica istovită
A căzut la pat bolnavă
POVESTITOR 4:
În iubirea-i, nu odată
S-a culcat ea nemâncată
Dar destul de fericită
Că nu s-a-ntâmplat nicicând,
Dintre pui s-adoarmă vreunu
Ars de sete şi flămând.
RÂNDUNICA:
Puii mamei, pui,pui,pui
Are mama şapte pui
Curăţei si hărnicuţi
Şi nici unul nu-i desculţ
(puii vin iîn jurul ei)
POVESTITOR 1:
Şi cu ochii plin de lacrimi
Ţintă-n ochii fiecărui
Zice celor 7 pui
RÂNDUNICA:
Dragii mamei, eu deaseară
Simt în inimă un cui
Aripile rău mă dor
Şi nici vorbă să mai zbor.
Dumnezeu mi-a dat putere
Oricând am avut nevoie
Să găsesc intr-una ,
Hrană pentru voi

129
 ALAIUL PRIMĂVERII

POVESTITOR 2:
Şi asa le zice mama
Celor 7 pui
Ce-i crescuse cu mult greu
Şi la bine şi la rău.
RÂNDUNICA:
Ca nici unul dintre voi
Să nu simtă că-i e greu
Fiecare să aducă
Zilnic, numai câte-un bob de mei.
PUII:
Mamă te vom ajuta
Până te-nsănătoşeşti
Şi poţi iarăşi să munceşti
PRIMUL PUI:
Luni las lucrul la livadă
Şi-ţi aduc o supă caldă.
AL DOILEA PUI:
Marţi mai repede te scoală
Că vin când ies de la şcoală.
AL TREILEA PUI:
Miercuri dupa ce tot cos
Îţi aduc ceva de post.
AL PATRULEA PUI:
Joi când la servici mă duc
Vin la tine un minut.
AL CINCILEA PUI:
Ţi-aduc, vineri, de la farmacie
Medicamente să-ţi fie bine.
AL ŞASELEA PUI:
Eu trec, chiar sâmbătă seara,
După ce-am terminat cu mâncarea.
AL ŞAPTELEA PUI:
Numai plec duminică la munte
Şi-ţi aduc un doctor să te-asculte.
(ies din scenă pe rând)
POVESTITORUL 3:
Ascultând cuvântul mamei
Au plecat cei 7 pui
Şi-au adus în şapte zile
Fiecare bobul lui.
(intră fiecare pui ,lasă bobul,îşi spun replica)
PRIMUL PUI:
Eşti cea mai bună mamă! (iese)
AL –II- LEA PUI:
Să te faci bine!
AL-III-LEA PUI:
Îti mulţumesc pentru tot!
AL-IV-LEA PUI:
Cu bine mamă!
AL-V-LEA PUI:
Pe săptămâna viitoare!
130
 ALAIUL PRIMĂVERII

AL-VI-LEA PUI:
Sănătate multă!
AL-VII-LEA PUI:
Cu drag, pentru tine o floare! (îi lasă o floare)
POVESTITORUL:
Mai departe însă puii
Beţi de-a slăvilor înalte
Fiecare-având nădejdea
C-o aduce celălalt,
N-a adus nici unul bobul
Şi-a rămas sărmana mamă
Să le ducă iarăşi dorul.
RÂNDUNICA: (singură pe scenă)
Puii mamei, pui,pui,pui
Am avut 7 pui
Cine-mi face-o supă caldă?
Cine-mi va aduce apă?
Cine îmi va da mâncare?
Cine, cine, cine oare?
.??????????????????
Vecină vrăbiuţă
Hai , te rog, pentru o lecuţă!
Cheamă-mi copiii în grabă
Să vinăsă mă mai vadă!
Vrăbiuţa:
Eu îi chem, dar sunt departe,
Au treburi în altă parte,
I-am sunat dar nu-s acasă
La serviciu-s prinşi, dar lasă
Stau cu tine şi te-ajut
Cum ţi-am spus de la-nceput.
(rândunica rămase întinsă jos)
POVESTITORUL:
Şi cu ochii plini de lacrimi
Rândunica a murit.
Şi-a rămas de-atunci povestea
Tristă, nebăgată-n seamă
Că o mamă îşi hrăneşte
Trei, patru sau şapte pui,
Însă 7 pui adesea
Nu pot toţi hrăni o mama
POVESTITOR 2:
Asta a fost numai poveste,
Azi nu credem că mai este
Nici un copilaş sau pui
Să uite de mama lui
Că una-i mama pe pământ
E aceea care te-a născut.

131
 ALAIUL PRIMĂVERII

MAMEI, PRIMĂVARA –N DAR

(scenetă de 8 Martie)

Personaje:
DANIEL
Ghiocei
Fire de iarbă
Veveriţe
Ursuleţul Martinică
Ciocănitoare
Zâna pădurii
Mama

DECOR: Aspect de pădure în luna martie; un butuc pe careva se va aşeza Daniel; ghioceii stau pitiţi
în spatele butucului.
( Daniel se plimbă preocupat pe scenă, apoi se opreşte la mijlocul ei şi se adresează publicului:)
Daniel: Astăzi este sărbătoare,
Zi de aur şi de soare,
Mamei vreau să-i fac un dar,
Ceva ……. extraordinar.
De i-aş da o floare mică
Un cadou cât o furnică,
Un gând dacă-aş desena
Mama mea s-ar bucura.
Bine de tot m-am gândit
La ceva….. deosebit.
Stele,lună, univers
Ar fi greu s-adun în vers.
Nu-i aşa? N-aş reuşi!
Primăvara-i mai uşor
S-o opresc din caldu-i zbor,
Mamei să o dăruiesc
Să-i arăt cât o iubesc!
Dar să ştiţi că sunt obosit şi supărat .De dimineaţă o caut pe Primăvară şi (oftează) n-o găsesc. Voi n-
aţi văzut-o? Nuu?!
(Se aşează pe butuc. Ghioceii se ridică şi-ncep să execute paşi de dans,mişcări ale braţelor,piruete,
apoi cântă în cor:)
Ghioceii: Ne-a trezit din somn o sărutare
Şi de sub zăpadă ne-am ivit.
Clopoţelul nostru-i din petale,
Primăvară, bine te-am găsit!
Daniel: Aţi spus „Primăvară?” Unde e? Arătaţi-mi-o vă rog!
Ghiocel 1: Dar tu cine eşti ……mă rog?
Daniel: Eu sunt Daniel!
Ghiocel 2: Şi ce treabă ai tu cu Primăvara…..dacă nu sunt indiscret?
Ghiocel 3: Poate vrea să-i facă vreun rău!
Daniel: Eu? Nici vorbă! Am cele mai bune intenţii! Hai, ajutaţi-mă!
Ghiocel 4: Daniel, ai văzut primăvară fără ghiocei?
Daniel: Nu!
132
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ghiocel 5: Pe noi ne-ai văzut?

Daniel: Sigur, vă văd şi acum!
Ghiocel 1: Deci ai înţeles că Primăvara e pe-aici!
Ghiocel 2: Cine caută, găseşte! (Ghioceii se prind de mână şi ies din scenă râzând.)
Daniel (necăjit): Râdeţi voi, râdeţi,dar numai eu ştiu cât am căutat-o astăzi pe Primăvară! (Apar
firele de iarbă care dansează şi cântă)
Firele de iarbă: Pe pământ am colorat
Covor verde,minunat.
Vom cânta pentru mieluţi,
Vom fugi după ieduţi
Şi vom înverzi mereu
Ţie n-o să-ţi pară rău!
Daniel: Plăpânde fire de iarbă, poate –mi spuneţi voi cum ajung la Primăvară?
Firul 1: Adică…să-ţi dăm adresa ei?
Daniel(încurcat): Adresa? (neîncrezător) ..O ştiţi?
Firul 2: Ca să fiu sincer, de când mă ştiu,pe Primăvară….n-am văzut-o niciodată!
Firul 3: Nici eu!
Firul 4: Nici eu!
Firul 1:Chiar aşa! Ştim când vine,ne bucurăm,ne e dragă,dar n-am cunoscut-o personal.
Daniel: Nuu?
Firul 2: Dac-o vei găsi,arată-ne-o şi nouă!(Râd zglobiu şi ies din scenă; apar veveriţele care cântă,sar
într-un picior,se fugăresc)
Veveriţele: Iarna a fost friguroasă
Şi am stat mai mult în casă.
Avem chef mereu de joacă,
Nimeni n-o să ne întreacă!
(Deodată se opresc din zbenguială)
Veveriţa 1: Ia, te uită, un băieţel!
Veveriţa 2: (Îşi drege glasul): Hii….Ce faci pe-aici? Te-ai rătăcit?
Daniel: Da de unde! Caut Primăvara!
Veveriţa 3: Primăvara?! Ciudată idee!
Daniel: Voi n-aţi văzut-o? Aşa …întâmplător!
Veveriţa 4: Nu, băiete,dar dacă tu o s-o vezi, tare suntem curioase şi noi cum arată! (Pleacă jucându-
se)
Daniel(supărat): Ce mă fac? Nimeni nu ştie nimic! Parcă-aş vorbi despre sateliţi sau …farfurii
zburătoare!
(Apare ciocănitoarea cântând)
Ciocănitoarea: Toţi copacii mă cunosc
Şi gâzele de mine se feresc.
Sunt isteaţă şi le găsesc
Ciocănitoare eu mă numesc!
Daniel (cu speranţă): Ai spus că eşti isteaţă?N-ai putea să mă ajuţi să găsesc Primăvara?
Ciocănitoarea(importantă): Ce să faci tu cu ea? Văd că eşti doar un băieţel!
Daniel: Atunci îmi spui?
Ciocănitoarea: Ce să-ţi spun?
Daniel: Unde pot s-o găsesc pe Primăvară!
Ciocănitoarea: Am să încerc! Voi merge la Zâna Pădurii. Ea ştie absolut tot ce se petrece în pădure.
O să ne sfătuim ce putem face pentru tine.
Daniel(bucuros): Îţi mulţumesc şi te aştept!
Ciocănitoarea: La revedere! Pe curând! (Iese şi apare Martinică)
Martinică: Am dormit de nu mai pot!
Mă dor oasele de tot.
133
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ia să sar să mă îndoi,
Că doar sunt un urs de soi!
(Sare cu mingea,face tumbe şi se opreşte când îl zăreşte pe Daniel)
Ce faci aici,dragă? Nu pari a fi somnoros!
Daniel: Nici nu sunt!
Martinică: Eu am tras un somn zdravăn toată iarna! Tu n-ai dormit?
Daniel: Am dormit,dar nu toată iarna că doar nu-s urs ca tine! (dezamăgit) . Tu abia te-ai trezit şi n-
ai avut cum să te-ntâlneşti cu primăvara!
Martinică: A?! Pe Măria-Sa Primăvara o cauţi? Caut-o , băiete, că-i tare blândă şi caldă!
Ia să plec, fiindcă ştiu bine
Că de-acuma e de mine.
Să merg fuga în zăvoi,
Unde joaca e în toi!.....
Daniel: Ce mă fac? Ciocănitoarea nu mai vine…. Oare cine mă poate ajuta?
Zâna Pădurii(din culise cu vocea ca un ecou) : Tee vooi ajutaaa euuu!
Daniel (foarte uimit priveşte în jur): Care euu? Nu văd pe nimeni!
Zâna Pădurii (tot din culise) : Euu Zânaa Păduriii!
Daniel: Zână dragă, unde eşti?(Zâna se apropie în spatele lui)
Zâna Pădurii: Aici!
Daniel(se întoarce ,cu uimire): Vai! Ce frumoasă eşti! Ca-n imaginea din cartea mea de colorat!
Zâna Pădurii: Mulţumesc!
Daniel (puţin stingherit): Şi ….şi poţi să-mi dai Primăvara s-o dăruiesc mamei?
Zâna Pădurii: Pot, fiindcă eşti un băiat de toată isprava! Pentru asta am chemat-o pe mama ta aici!
Daniel: Pe mama? Aici?
Zâna Pădurii: Da şi vei înţelege singur de ce!
Daniel: Mulţumesc, Zână frumoasă şi bună! (Apare mama,Daniel îi aleargă înainte şi o îmbrăţişează)
Zâna Pădurii( Bate din palme de trei ori): Să vină Primăvara!
(Apar pe scenă toate personajele şi se aşează în semicerc)
Ghioceii: Soare blând tu ne-ai dat viaţă!
Firele de iarbă: Pretutindeni e verdeaţă!
Veveriţele: N e jucăm acum cât vrem!
Martinică: De albine… nu mă tem!
Ciocănitoarea: Oaspeţi dragi de-acum primim!
Toţi: Primăvară-ţi mulţumim!
Daniel: Acum înţeleg, dragii mei prieteni! Voi toţi sunteţi Primăvara!
Mama: Îţi mulţumesc, Daniel, pentru darul tău!
Daniel: Îmi pare rău, mamă, că acesta nu-i un dar pe care să-l poţi lua acasă!
Mama: Nici nu-i nevoie! Eu port Primăvara în inimă! Cea mai frumoasă Primăvară eşti tu, bunul
meu copil!
(Sceneta se poate încheia cu o horă a bucuriei)

NEA MĂRIN ŞI ZIUA FEMEII

Scenetă

Nea Mărin: Mă, nepoate, mă, mă gândii io ce mă gândii şi zic:

- Ia, mă, să-i iau eu fomeii ceva de ziua ei, de 8 Martie. Cădea 8
Martie într-o duminecă. Sâmbătă sara n-am de lucru şi zic:
- Auz, Veto, fata tatii, ştii ce mă gândii io?
134
 ALAIUL PRIMĂVERII

Veta: - Ce te gândişi?

Nea Mărin: - Iote, mâine, tot ie zâua ta, aşa că intru io de sărvici în locu tău şi
fac prin casă toate ielea de la faci tu. Tu stai şi te odineşti.

Veta: - Lasă, Mărine, că le-ncurci, ce te pricepi tu la treburi femeieşti!

Nea Mărin: - Iote, mă, la ea, zâc, mare brânză! Şi pe urmă ce treabă mare ai tu
mâine, că ie duminecă? Zî tu mie ce ie de făcut şi lasă-l pe mandea! Dacă nu ţ-o
plăcea, să nu-mi zâci mie Mărin!

Veta: - Bine, iote, te scoli şi tu de dimineaţă, dai de mâncare la orătănii, la

găini, la gâşte...Scoli copiii, îl îmbraci pe Mărinel ăl mic, le dai de mâncare şi pe
urmă te pui pe gătit şi coci o ţâră de pâine, că a de ieri se sfârşi. Da vezi ce faci
de mâncare, să ajungă şi sara. Încolo, nu prea mai sunt multe de făcut: mături
bătătura, baţ preşurile din odaia bună, ştergi geamlâcu di la prispă şi, dacă te
pricepi, mai ie o ţâră de-mpletit la ilicu lu Mărinel. Sara pui masa, îl scalz pe
Mărinel, culci copiii şi speli vasăle.

Nea Mărin: - Şi tu ce faci?

Veta: - Iote, o să fac şi eu ce faci tu duminica: mă duc pi la comparativă, beau o

ţuică cu unu cu altu, viu acasă, mănânc şi mă culc. Da , cum io nu beau ţuică, o
să stau p-acasă să te-ajut să te descurci.

Nea Mărin: - Ba să-ţi vez de treaba ta, că mă descurc io şi sângur.

Mă, frate-miu, mă apucasă aşa un ambâţ, ştii mă apucasă un ambâţ...!
Mă sculai io cu noaptea-n cap şi m-apucai de treabă. Mă nepoate, cu orătăniile
mă descurcai cum mă descurcai, când să scol copiii fu mare greu. Dacă văzui şi
văzui, când zbierai o dată ,,deşteptarea”, săriră toţ în tavan. Ăl mic se sperierău
de tot, începu să chirăie de lătrau cânii pe vale, auz?

Veta: - Mă, Mărine, pă aşa se scoală copiii?

Nea Mărin: - Da cum?

Veta: - Ia-i şi tu cu uşurelu, îi mângâi, îi pupi, să-i scoţ uşurel din somn, din
vise...

Nea Mărin: - Ce să-i pup, fă, nu vez că ăla micu ie ud fleaşcă?

Veta: - Păi, schimbă-l!

135
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nea Mărin: - L-aş schimba io, da cine mi-l ia?

Veta: - Schimbă-l de scutece, Mărine, nu de tot!

Nea Mărin: - Nu pot, zâc, că mă spălai pe mâni să frământ pânea, ştii?

M-apucai io de pâne, pusăi făină, pusăi apă, frământai ce frământai, da cam
făcea colăreţi. Mă muncii io de le spărsei şi, când să zâc că-s gata, nu ştiu cum
făcui şi-mi căzu ţâgara din gurăîn aluat. Mă, frate-miu, o căutai de mă trecură
toate năduşelile, dacă văzui că n-o găsesc zâc:
- Mă, cine o mânca-o, nărocu lui!
Mă gândii io, mă, ce să gătesc, mă, ce să gătesc? Ia să tai io o găină, că m-o
pricepe io ce să fac din ea. Ieşii din bătătură, aruncai câteva boabe şi văd o găină
aşa..., mai grasă, una porumbacă, înfoiată,aşa....şi cam încrezută, cam
îngâmfată. Se uita la mine aşa..., cam de sus. Ei, zâc, ce fac io cu tine acuş...., să
vez ce fac io cu tine! Şi, când îmi veni bine, i-aruncai ilicu.n cap, o prinsăi, o
opării ş-o jupuii, că cum fu apa hiartă, ce mai..., o jupuii cu chiele cu tot. Da de
mâncat n-avusărăm parte s-o mâncăm, frate-miu. Când veni Veta şî văzu ale
pene porumbace, zâce:

Veta: - Mărine, ce găină tăiaşi tu?

Nea Mărin: - Una porumbacă.

Veta: - Porumbacă, porumbacă, da pe care?

Nea Mărin: - Păi , io de unde să ştiu, ce, le cunosc după nume?

Veta: - Unde-i e capu?

Nea Mărin: - Iote, colo!

Veta: - Mărineee, Mărine, tăiaşi cloşca şi nu mai avea decât vro săptămână şi
scotea pui

Nea Mărin: Mă...., se făcu Veta foc. Între timp, se arse pânea. Aşa, că la prânz
mâncarăm nişte mămăligă rece c-o ţârişcă de lapte afumat. Nici peste zî nu prea
avusăi spor. Ba un soi de spor tot avusăi că spărsăi vro două ochiuri la geamlâcu
di la prispă.
Sara, nici mămăligă nu mai fu, că mâncarăm ceapă cu brânză. Mâncam şi
plângeam, ştii.

Veta: - Hai, Mărine, lasă, nu fi supărat, io îţi mulţumesc pentru gându ăl bun.
N-are nimic dacă le-ncurcaşi, de un-să te pricepi tu la treburi femeieşti? Hai,
acu culcă-te, că-i aproape miezu nopţii!

136
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nea Mărin: - Nu mă culc!

Veta: - Păi, ce-aştepţi?

Nea Mărin: - Mai aşteptăm o ţâră să treacă zâua ta, ş-apoi faci ceva de mâncare
, că-mi ghiorăie maţăle de foame.

137
 ALAIUL PRIMĂVERII
Serbari de Paste
SCENETA DE PASTE
ELI
Primavara-ncantatoare,
Scoate iarba pe campii,
Vin FLORIILE cu soare
Si soarele cu FLORII.
SEBI
Iata zile-ncalzitoare
Dupa aspre vijelii,
Vin FLORIILE cu soare
Si soarele cu FLORII.
IULIA
Lumea-i toata-n sarbatoare,
Ceru-i plin de ciocarlii
Vin FLORIILE cu soare
Si soarele cu FLORII.
ADRIANA
Copilita, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine sa vii,
Cand FLORIILE-s cu soare
Si soarele cu FLORII?
Eu ti-oi dau de orice floare,
Mii de sarutari si … mii,
Hai ! FLORIILE-s cu soare,
Si soarele cu FLORII.
ADI ROSOGA
Primavara, cum se stie,
A deshis cofetarie
Si cand totul se-nnoieste,
“Vrajitoarea” pregateste
Hotarand sa se-ndulceasca,
138
Munti de cozonac si pasca,
Iar cu funda innodata
Ouale de ciocolata.
TOTI :
Ah, ce gust, ce bucurie,
Primavara sa tot fie !
GABI
Cu sfiala-n ochi si pasi
Iata, vine-un iepuras
Imbracat cu-o haina noua,
Si pe brat c-un cos cu oua.
ALEX
- Le-o fi luat dintr-o poiata ?
ADI R.
- Fugi ca sunt de ciocolata !
ALEX
- Uite un alt iepuras…
LUIZA
- Se tot plimba printre flori…
RADU S.
Iepurasul Botisor (se prezinta facand
o reverenta) :
Am pornit incetisor,
Prin poieni si prin ponoare
Culegand floare cu floare
TANIA
- Ce tot cauti printre flori ?
RADU S.
 ALAIUL PRIMĂVERII

- Caut probe de culori ! Necajite si manjite,

TANIA Zece oua inrosite.
- Si ce vrei sa faci cu ele ? Un ou alb, abia ouat,
RADU S. Cu mirare le-a-ntrebat:
- In ulcele fac vopsele ! ALEX
TANIA - Ce va este, fratioare ?
- Si la ce iti folosesc ? Ce va doare ?
RADU S. Nu va ninge, nu va ploua,
- Oua rosii sa vopsesc ! Stati gatite-n haina noua,
TANIA Parca, Dumnezeu, ma ierte,
- Oua rosii, doar atat ? N-ati fi oua…
Ce simboluri ne aduc ?
(Toate ouale inrosite raspund)
RADU S. - Suntem FIERTE !!!
- Rosu ce il pregatesc ALEXANDRA
Sangele Domnului vesteste, Spun eu ou rotund si frez,
Dragoste, fertilitate – le cuprinde Ma vezi bine, poti sa crezi !
chiar Toate-si schimb-acum alura
pe toate ! Si incep sa dea cu gura:
TANIA DANIEL
- Mai ai si alte vopsele ? - Pan’ la urma tot nu scap !
RADU S. LORI
- Sigur, iata, am si verde - Ne gateste de parada !
Ce inseamna prospetime, rodnicie, LAUR
re’nnoire, - Ne ciocneste cap in cap !
Am si galben ca lumina,
Recolta sau fericirea ; Toate: Si ne zvarle coaja-n strada !
Albastrul e sanatate, cerul sau DANIEL
virilitate - Ce rusine !
Violet sa ai rabdare, incredere in LAUR
dreptate, - Ce dezastru !
Iar negru-i statornic frate, inseamna LORI
eternitate. - Preferam sa fiu omleta !
TANIA LAUR
- Iti multumim Botisor ! - Eu de m-ar fi dat la closca
Putem sa si decoram ? As fi scos un pui albastru !
RADU S. LORI
- Da, sunt de acord cu voi, - Si eu unul violet !
C-asa-i datina la noi ! ANDREEA B.
- Eu mai bine-ar fi sa tac,
(Se decoreaza ouale pe copiii Asa galben sunt ca-mi vine
costumati in oua.) Sa-mi inchipui ca pe mine,
LARISA M-a ouat un cozonac !
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
139
 ALAIUL PRIMĂVERII

TANIA DAVID
Ajunge, dragi ousoare, Si la masa ciocnesc azi
Voi stiti ca in sarbatoare, Toti copiii cei cuminti
Nu sunteti doar o intamplare Oua rosii si pestrite,
Ci vestiti in lumea mare, Cu iubitii lor parinti.
Pace, viata, impacare, DARIUS
Ne aduceti ziua-NVIERII Oul rosu si frumos,
Lui Iisus, in faptul serii ? De-nvierea lui Hristos
Toti copiii il ciocnesc,
DENIS Si pe rand asa rostesc,
Ce bine-mi pare…Maine-i ziua Cu sufletul curat :
Cand ma-mbrac frumos, curat, - Hristos a inviat !
Si spun in loc de “Buna ziua!” RADU C.
Parintilor “HRISTOS A INVIAT!” Astfel, ei invata,
Ca oul e viata,
Si tot asa de-acu-nainte, Si coaja-i subtire,
Vreo nu stiu cate saptamani, E-a lumii iubire.
Caci eu sunt mic, dar sunt cuminte,
Si stiu ce sarbatoare-i maine ! MIRUNA
Oua cand ciocnim,
ANDREEA C. Noi marturisim,
Eu stiu “Hristos a inviat!” ce- Viata in iubire,
seamna, Dor de Mantuire.
Caci am o mama buna eu,
Ce-n toate serile ma-ndeamna CRISTINA
Sa ma inchin la Dumnezeu ! Sosit-a Ziua Invierii,
COSMIN Bucuria primaverii,
Stiu “Tatal nostru” si stiu a spune Toti copiii azi sunt darnici
Si alte rug ice-mi plac nespus, Caci ei stiu ca lui Hristos,
Si stiu sa cant si-o rugaciune, Ii sunt dragi numai copiii
Cu invierea lui Iisus. Cei cu sufletul milos.
Si maine, in loc de ruga cea pe care
O spun la masa de-obicei, DIANA
O voi canta frumos si tare, Toti copiii buni la suflet,
Sa-i bucur pe parintii mei ! Azi cu bucurie dau,
Cozonaci si oua rosii,
Cantec: “Hristos a inviat!” La copiii care n-au !
LUIZA DANIEL
In ziua de Paste, E sarbatoare pe campie
Toti copiii se-nvesmanta, Si-n suflete e sarbatoare
Cu port curat si luminos Invie firele de iarba
Si parintilor le canta, Sub ploaia razelor de soare.
Invierea lui Hristos ! ALEXANDRA
Sunt Pastile cele frumoase,

140
 ALAIUL PRIMĂVERII
Si-n fire zgomotul strabate,
Clopotnita-si indoaie trudnic
Incheieturile uscate.
SEBI
Clopotele suna…
Suna, suna … si rasuna !
Lume multa se aduna !
E vreme de sarbatoare,
Iata, vin cu mic cu mare,
Vin crestini sa se-ntalneasca,
De Hristos sa-si aminteasca.
LORI
Cu mii de ani in urma,
Odata cu pamantul,
S-a nascut DOMNUL CEL BUN,
NAZARITEANUL SFANTUL.
ANDREEA C.
Maica Sfanta Preacurata,
A colindat lumea toata
Pe Fiul Sfant ca sa-L nasca,
Si ni_l aduse pe lume,
Izbavind pacate multe.
(Se canta “Imnul Maicii Domnului”)
ELI
Sub o salcie inalta,
Maica Sfanta s-a oprit,
Si cu vocea-ndurerata,
Catre salcie-a grait :
DIANA
“- Salcie, daca ti-e mila
Apleaca-ti crengile-n jos,
Ca sa fac si eu cununa,
Pentru fiul meu Hristos,
Fiul meu e sus pe cruce,
In dureri si-n mare chin,
Si cu dor la El m-as duce,
Cununa ca sa I-o schimb.”
141
GABI
Atunci salcia miloasa,
Crengile si-a aplecat,
Maica a facut cununa,
Si la Golgot’ a plecat.
LARISA
Dar iudeii nu voira
O cununa fara spini,
Ei voiau ca El sa moara,
In dureri si-n mare chin.
DAVID
De-atunci salcia miloasa,
Nu s-a mai ‘naltat in sus,
A ramas tot aplecata,
Ca sa-L planga pe Iisus.
IULIA
In primavara visului curat,
Au inflorit si zarzarii si merii,
Si-acum aflam parca intaia oara,
Cum ca de Pasti Hristos a inviat !
ADRIANA
Patrunsi de focul viu din adevarul,
Ce existentei noastre i-a fost dat,
De sacrificiul lui Iisus – vom spune :
Ca EL – “cu adevarat a inviat !”
DENIS
Si daca totul : pom si floare,
Si pasare si rau,
Slavesc pe Domnul,
In veci si noi TE-om slavi, Doamne
Si-n vezi TE-om preamari !
Cantec : “Blandul pastor”
ALAIUL PRIMĂVERII

142
 ALAIUL PRIMĂVERII

PAŞTE - SARBATORILE BUCURIEI

(sceneta)

PERSONAJE:
Bunicul
Bunica
Nepotica
Ingerasii
Copiii

DECORUL: daca este posibil, ca fundal doua desene reproducand icoanele intrarii in
Ierusalim a Domnului si Invierii; pe jos,crengute inmugurite sau unflorite, iarba, flori.

RECUZITA: aripi de ingeras aure, camasi albe lungi, peruci albe realizate din lana, ochelari,
imbracaminte sobra pentru bunici, copiii pot fi imbracat de sarbatoare, dupa dorinta
parintilor.

CANTEC: De ce doar ea-ntr-atatea sarbatori

Leagana vantul Isi leaga numele de cer prin flori?
Ramuri in floare
Rade pamantul BUNICUL:
De-atata soare. In orice primavara, de Florii,
Zboara albine E sarbatoarea marii bucurii,
Si fluturi mii, Cand pe Iisus noi il intampinam
E cald si bine Si cantece de slava-i inaltam.
Azi, de Florii
De dimineata BUNICA:
Clopote bat Atat de mult iubit-a Dumnezeu
Lumea-n biserici Aceasta lume, drag copilul meu,
S-a adunat: Ca pentru ea, pe Fiul Sau Cel Sfant
Copii si mame Ni l-a trimis in dar pe-acest pamant.
Sfiosi se-nchina,
Cerul revarsa Iar Fiul Lui atata ne-a iubit
Spre ei lumina. Ca s-a lasat pe Cruce rastignit,
Canta priceasna Dorind prin jertfa lui imparateasca
Pe glasuri,corul, Pe oameni de pacat sa-i mantuiasca.
Ne sta aproape
Mantuitorul. Despre Florii si Pasti-datini crestine-
Aripi de inger Am sa te-nvat sa stii ce se cuvine.
Ne impresoara, Invatatura mea de-ai s-o primesti,
Pacea iubirii Poti jertfa lui Iisus sa rasplatesti!
In noi coboara!
(Bunicul si bunica se retrag si intra
ingerasii)

NEPOTUL: INGERUL 1:
Bunicule,de ce aceasta zi Fiul Domnului Cel Sfant
Este numita,,Sfintele Florii”? S-a nascut pe-acest pamant,

143
 ALAIUL PRIMĂVERII

Din Maria Preacurata Vestind cu bucurie Invierea lui Hristos?

Intr-o pestera de piatra.
Irod, mare imparat De ce se-aprinde cerul in noptile cu luna
Peste tot l-a cautat Si-n jurul unei stele toti ingerii se-aduna
Cu intreaga oaste a sa, Sa stea la sfat, in taina si lumea s-o
Dorind viata sa ii ia. vegheze,
Maica Sfanta a fugit Pentru ca toti copiii cu ingeri sa cvegheze?
Si-a ajuns in Egipt
Si apoi in Nazaret,
Cu Iosif cel intelept.
Acolo, micul Iisus NEPOTUL:
A cresut, precum s-a spus, De ce tresare pleoapa in visul cel frumos
Si la treizeci de ani Al pruncilor ce-l simt aproape pe Hristos?
S-a intors printre sarmani. De ce se-asterne pacea in cer si pe pamant
Cand dorm zambind copiii cu dumnezeu in
INGERUL 2: gand?
Colindand aceasta lume,
In ierusalim anume, BUNICA:
A voit sa poposeasca De ce? Va spun indata si sa m-ascultati
Faptele sa-si savarseasca; bine:
Multi bolnavi a vindecat Asa a spus Iisus-,,Lasati pruncii la Mine!”
Multi sarmani a mangaiat, Si pruncii il urmeaza cu fiecare pas
Rugandu-se cu iubire Si in lumina zilei si in al noptii ceas.
Pentru-a lumii mantuire.

INGERUL 3:
Poporul l-a-mtampinat
Si pe drum i-a asezat
Haine scumpe, matisori
Si buchete mari de flori.
Imn de slava i-au cantat,
Si l-a binecuvantat!
INGERUL 4:
De atunci, iubiti copii,
Totdeauna de Florii,
Pe Iisus il asteptam
Si in taina-i inaltam
Gand curat de multumire
Pentru marea lui iubire.
Hai si azi, cu mic cu mare,
Sa culegem cate-o floare
Si cu suflet luminos
Sa i-o ducem lui Hristos!
… Atatea lucruri bune-ti trimite Dumnezeu
(intra in scena bunicii)
NEPOTICA :
Bunica draga,poti sa-mi spui si mie
De ce de Pasti se-nalta in campie
Graul cel verde-n lanul matasos,
144
BUNICUL:
El pentru voi,copiii, murind a inviat
Sa fie lumea toata iertata de pacat
Si tot ce-n schimb va cere, este sa fiti
cuminti,
Sa cresteti in credinta iubindu-i pe parinti.
INGERUL 5:
In graul din campie e chipul lui frumos,
In strugurele dulce, e urma lui Hristos.
De-aceea , primavara, cand Pastile-s
aproape,
Lanul de grau e mare, cu inverzite ape.
In taina lui adanca se coace painea ta,
Pe care Dumnezeu se-ndura sa ti-o dea
Si fiecare boaba de vie-i picatura
Din Sfanta si Curata lui cuminecatura.
INGERUL 6:
Si-asa putin iti cere sa-i dai, copilul meu,
Deci, ia, te rog, aminte la toate cate-ti spun
Si fii mereu cuminte, ascultator si bun!
Si vei vedea rasplata: de Pasti, un ingeras,
Copiilor cuminti din sat sau din oras,
 ALAIUL PRIMĂVERII

Le va trimite Domnul, cu daruri, oua rosii, Ascultandu-i pe parinti,

Ca sa ciocneasca si ei, precum ciocneau Suntem harnici, silitori,
stramosii. Mereu binevoitori,
Fiecare copilas
COPILUL 1: Poate fi un ingeras.
Va multumim de sfaturi! Cu drag vi le-am Si mamica, la culcare
primit Dandu-ne o sarutare,
Si astazi, cu iubire, si noi am pregatit Ne va sopti dragastos:
Pentru Florii si Pasti, cu-a anilor masura -,,Ingerul mamei, frumos!”
Un strop de-ntelepciune din sfanta-
nvatatura. COPILUL 6:
Dragul mamei copilas,
Nu poti sa fii ingeras
COPILUL2: Daca nu te porti frumos
Fiti buni si ascultati-i, iubitii mei parinti, Si nu esti politicos!
Cum stiu sa il cinsteasca copiii cei cuminti Cuviincios si-ascultator,
Pe Iisus, ce-n iubire traind, ne-a invatat Harnic, bun si iubitor
Sa il purtam in suflet cu tot ce ne-a lasat! Sa fii zi de zi de vrei
Sa stai printre ingerei!
CANTEC: ,,Tot ce e pe lume are-un rost
anume…” COPILUL7:
,,Buna dimineata dragii mei parinti!”
COPILUL 3: Spun cand se trezesc copiii cuminti
Dintre darurile toate Iar dupa dejunul proaspat si gustos
Ce ne-au fost de Domnul date Totdeauna spun :,,Multumesc frumos!”
Unul foarte insemnat
Este ingerul lasat Cand la gradinita pleaca,i-o placere
Chiar din ceasul cel dintai Sa-si salute fratii cu:,,La revedere!”
Sa ne stea la capatai! Iar ajunsi in clasa lor cu jucarii,
Nu-i pe lume copilas Ei spun ,,Buna ziua” celorlalti copii.
Sa nu aiba ingeras,
Daruit de Dumnezeu Ca-s la grupa mica sau la grupa mare
Ca sa-l apere mereu, La fel o saluta si pe educatoare.
Pasii sa-i calauzeasca Doar asa vor creste cuminti si frumosi
De tot raul sa-l fereasca, Daca zi de zi sunt politicosi!
Mintea sa i-o lumineze
Somnul noptii sa-i vegheze! COPILUL 8:
Dumnezeu asa a spus:
COPILUL 4: Fii cuminte si fa bine,
Daca-n fiecare seara Cand ti-e greu, priveste-n sus
Cand s-antunecat afara, Si ma cheama langa tine!
Orisice copil cuminte
Va rosti cu glas fierbinte Chiar si muntii daca vrei,
,,Inger, ingerasul meu” Poti sa-i muti din drumul tau
Multumind lui Dumnezeu, Daca ajutor Ma iei
El, din mila lui Hristos, Si la bine si la rau!
Va creste un om frumos!
COPILUL 9:
COPILUL 5: O minciuna cat de mica,
Ingerul lui dumnezeu Ca neghina, se ridica
Esti si tu si sunt si eu! Intr-un lan de grau si creste
Daca zi de zi, cuminti, Pana cand il nimiceste.
145
 ALAIUL PRIMĂVERII
Daca vrei sa fii om bun
Sa asculti ce am sa-ti spun
Cand cuvantul ti-l rostesti,
De minciuna sa-l feresti!
COPILUL 10:
Pe cararea din gradina,
Printre flori, pe innoptat,
Iepurasul o sa vina
Cand copiii s-au culcat.
Si intrand tiptil,in case
Prin odaile curate,
Tuturor o sa le lase
Oua rosii, minunate.
Daca vreti sa-i multumiti,
Dupa ce v-at desteptat
Salutati-i pe parinti
Cu:,,Hristos a inviat!”
El de sus, din cer, aude
Ce frumos ati salutat
Si atunci, va va raspunde:
,,Adevarat a inviat!”
COPILUL 11:
Pentru mine, pentru tine,
Pentru gandul cel curat,
Pentru tot ce este bine,
Azi, Hristos a inviat!
Pentru viata in iubire,
Pentru tot ce am sperat
Pentru a noastra mantuire,
Azi, Hristos a inviat!
Pentru postul lung, in care
Sufletul ne-am curatat,
Pentru clipa de iertare,
Azi, Hristos a inviat!
Pentru prunc si pentru mama,
Care cred cu-adevarat
In lumina ce ne cheama
Azi, Hristos a inviat!
(Cortina)
146
COPILUL 12:
Oul rosu si frumos,
De-Nvierea lui hristos
Toti copiii il ciocnesc
Si pe rand, asa, rostesc,
Cu suflet curat:
,,Hristos a inviat!”
Astfel, ei invata
Ca oul e viata
Si coaja subtire
E-a lumii iubire.
Oua cand ciocnim
Noi marturisim
Viata in iubire,
Dor de mantuire.
(La final, cu totii canta un cantec)
CANTEC:
Ai grija gura mica ce vorbesti-bis
Vorbele sunt bune, rele,
Dar alege dintre ele
Ce-i placut lui Dumnezeu
Mereu, mereu!
Ai grija urechiusa ce asculti –bis
Ca in lumea asta mare
Ce aude fiecare
Mai ales daca esti mic
Nu uiti nimic!
Aveti grija ochisori la ce priviti! –bis
Lumea-i plina de pacate
Iar voi le vedeti pe toate
Dar luati pe-al vietii drum
Tot ce e bun!
Ai grija piciorus, pe unde treci!-bis
Drumuri multe-ntortocheate
Te imbie toate, toate,
Dar tu tine drumul drept
Fii intelept!
Daca vrei sa fii cuminte,
Sfatul meu sa-l porti in minte
Si cu tine, Dumnezeu
Va fi mereu!
 ALAIUL PRIMĂVERII

Sceneta este preluata din cartea ,,Serbarile copilariei”,vol.I de Lucia Muintean

SCENETE PAŞTI - A ÎNVIAT SAU NU?

Leşinul
5 minute
2 fete sau 2 băieţi

Teoria leşinului: „Nu a fost vorba de nici o înviere”

Liz – (intră sărind, înfăşurată din cap până în picioare ca şi o mumie,

inclusiv braţele) Debaraua este chiar aici.
Amy – (o urmează având în mâini fâşii de pânză) Ascultă, nu sunt
sigură că vreau să facem acest lucru.
Liz – Am ştiut că vei încerca să ieşi din joc.
Amy – Nu încerc să ies din nici un joc.
Liz – Ţi-e teamă că eu voi avea succes şi că vei pierde pariul.
Amy – Nu despre asta este vorba. Am citit mult despre acest subiect
şi nu este nici o posibilitate ca …
Liz – … Îţi este pur şi simplu teamă că eu voi dovedi teoria
LEŞINULUI şi că va trebui să încetezi să mai mergi la biserică.
Amy – Teoria LEŞINULUI?
Liz – Da. Voi creştinii aţi înţeles totul greşit. Iisus nu a murit cu
adevărat pe cruce. El doar a leşinat. Îţi voi arăta cum anume S-a trezit
Iisus din leşin în aerul rece din mormânt şi cum a scăpat din acesta.
Amy – Nu ai nici o idee despre ce s-a întâmplat.
Liz – Avem un pariu, sau nu?
Amy – Ei bine, avem. Dacă demonstrezi că Iisus nu a înviat din morţi
…
Liz - Nu vei mai merge la biserică.
Amy – Nu ar mai fi nici un motiv ca să mai merg la biserică. Dacă
Iisus nu a înviat din morţi, nici eu nu voi învia. De ce să mai vreau să
merg la o biserică în care să mă închin unui Dumnezeu care m-a
minţit?
Liz – Bun. Atunci, să-i dăm bătaie. (sare)
Amy – Aşteaptă.
Liz – (se opreşte) Ce?

147
 ALAIUL PRIMĂVERII

Amy – Vreau ca ŞI TU să fii în cunoştinţă de cauză despre partea TA

din pariu.
Liz – Nu este nici o şansă ca eu să pierd!
Amy – (îşi încrucişează braţele)
Liz – Bine! Dacă pierd, promit să merg cu tine la biserică. Acum, hai
să mergem la mormânt. (sare)
Amy – Aşteaptă.
Liz – Acum ce mai e?!
Amy – O debara nu este un mormânt.
Liz – Oh, acum începi să îmi pui beţe în roate.
Amy – Ei bine. Voi lăsa ca lucrurile să decurgă aşa cum vrei tu. Dacă
eşti gata să îndeplineşti toate celelalte condiţii ale înmormântării, voi
pretinde că debaraua este un mormânt atunci când uşa este închisă şi
sigilată.
Liz – Doar nu vrei să sigilezi uşa de la debara, în timp ce eu sunt
înăuntru, nu?
Amy – Păi, acesta este planul. Ştii, de fapt, mormântul era sigilat.
Liz – Stai puţin. Dacă sigilezi uşa, voi rămâne fără aer în câteva ore.
Amy – Nu ar trebui să îţi ia prea mult ca să scapi.
Liz – Însă ai spus că Iisus a stat în mormânt pentru trei zile.
Amy – Este adevărat.
Liz – Asta înseamnă că şi El trebuie să fi rămas fără aer în câteva ore.
Amy – Poate că a durat chiar mai puţin decât atât.
Liz – Ce vrei să spui?
Amy – Martorii oculari spun că oamenii trebuia să se aplece ca să
poată intra în mormânt. Acest lucru înseamnă că mormântul era
probabil mai mic decât această debara.
Liz – Ascultă, poate că ar trebui să stai pe aproape până când eu
reuşesc să ies, bine?
Amy – De ce?
Liz – Ei bine, dacă nu pot să dau jos fâşiile acesta de pe mine până
când rămân fără aer?
Amy – (merge spre debara) Fii fără grijă. Vei avea un mare avantaj în
mormânt, faţă de Iisus.
Liz – (o urmează, sărind) Cum adică?
Amy – Ei bine, mai întâi, nu te voi biciui până când spatele îţi va arăta
ca o carne tocată, şi nici nu te voi plesni peste faţă, sau să îţi smulg
barba din rădăcini, ori să te înjunghii în inimă.
Liz – I-au făcut toate astea lui Iisus?
148
 ALAIUL PRIMĂVERII

Amy – Asta spun martorii oculari.

Liz – Ascultă. Doar nu vei vrea să …
Amy – Nu! Sigur că nu! Şi, spre deosebire de Iisus, vei putea să îţi
foloseşti pe deplin braţele.
Liz – (se opreşte) Adică vrei să spui că Iisus nu putea să îşi folosească
mâinile?
Amy – (se opreşte) Nu.
Liz – De ce nu?
Amy – Piroanele care au trecut prin încheieturile de la palmele lui
Iisus probabil că au distrus nervii şi I-au imobilizat în mod total
mâinile.
Liz – Oh, dezgustător!
Amy – Aşa este. Şi faptul de a atârna pe o cruce în modul în care a
atârnat El, probabil că a făcut ca amândoi umerii Săi să fie dislocaţi.
Liz – Dislocaţi?
Amy – Da, crucificarea scoate umărul din încheietură.
Liz – Groaznic! Ei bine, vreau cu adevărat ca această demonstraţie să
fie autentică. Voi deschide uşa cu picioarele.
Amy – De fapt, Iisus nu putea să Îşi folosească nici picioarele.
Liz – De ce nu?
Amy – Ei bine, pironul care a străpuns gleznele sale probabil că i-a
distrus nervii picioarelor. Probabil că şi acesta erau paralizate.
Liz –Păi, atunci, mă voi propti cu tot trupul în uşă pentru a o
deschide.
Amy – Asta presupunând că poţi să stai în picioare, ştiind că ai
gleznele distruse.
Liz – Vai, vai, îmi pui iar beţe în roate!
Amy – Nu cred că o piatră care cântăreşte o tonă îţi va pune beţe în
roate.
Liz – O piatră de o tonă?
Amy – Şi, apoi, desigur, de îndată ce Iisus a rostogolit piatra, a dat de
gărzile înarmate.
Liz – Gărzile înarmate?!
Amy – Conform martorilor oculari, guvernatorul Pilat a pus câţiva
ostaşi romani care să stea şi să păzească mormântul. Odată ce Iisus ar
fi dat la o parte piatra de la gura mormântului, ar fi trebuit să dea peste
gărzi. Cred că, pentru a fi autentici, ar trebui să îl pun pe câinele meu
să păzească uşa.
Liz – Dobermanul tău Pincher?
149
 ALAIUL PRIMĂVERII

Amy – Vrei ca aceasta să fie o demonstraţie comparabilă cu ce s-a

întâmplat în realitate, nu-i aşa?
Liz – Ei bine, da, însă câinele tău nu mă place.
Amy – Ar trebui să fie mai uşor cu un câine decât cu o duzină de
ostaşi cu săbii şi suliţe, nu crezi?
Liz – Nu ştiu. Câinele tău s-a uitat întotdeauna la mine ca şi cum aş fi
următorul lui prânz.
Amy – Cred că câinele meu este cea mai mică din grijile tale.
Liz – Ce ar putea să fie mai rău decât să fii mâncat de un câine?
Amy – (pleacă spre debara) Cred că îţi va fi foarte dificil să îţi scoţi
învelitorile de pe cap.
Liz – (sare) Ce învelitori pentru cap? Vrei să spui că îmi vei înveli şi
capul?
Amy – Da, Biblia spune că tot trupul lui Iisus a fost înfăşurat în pânză
şi că această pânză era îmbibată cu aloe şi cu alte mirodenii.
Liz – (se opreşte) Vrei să spui că îmi vei acoperi gura?
Amy – Păi, sigur.
Liz – Dar dacă îmbibi cu mirodenii fâşiile peste gura mea, nu voi mai
putea să respir!
Amy – Cred că vei avea la dispoziţie trei minute înainte ca să îţi pierzi
cunoştinţa. (iese)
Liz – (se întoarce şi iese, sărind, în direcţia opusă) Oh, bine, în cazul
acesta …
Amy – (se întoarce, o urmează) Unde mergi?
Liz – Mă duc să mă pregătesc pentru a merge la biserică.

SERBAREA DE PAŞTE

BIRUINŢA VIEŢII—Învierea domnului

Să-l primim cu bucurie pe Domnul nostru Iisus Hristos, cel înviat din
mormânt. Sărbătoarea Învierii să ne aducă în suflet lumină, dragoste şi
împăcare, să avem gând bun şi curat pentru toţi semenii noştri şi,
împreună, să aducem mulţumire Celui înviat din morţi!

Se cântă : Hristos a inviat din morţi

Cu moartea pe moarte călcând
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.
150
 ALAIUL PRIMĂVERII

Au tremurat stăpânii lumii

La glasul marelui profet
Şi-un duşman văzură-n fiul
Dulgherului din Nazaret.
El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui.
Desculţ, pe jos colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.
Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit.
Dar el zâmbeşte tuturora
Atotputernic şi smerit.
El orbilor le dă lumină
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei bolnavi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormînt.
Şi tuturora deopotrivă
Împarte darul Lui ceresc
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fără-de-lege!
Ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.
Din toată lumea asupriţii
În jurul Lui s-au grămădit
-2-

Şi vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuţit.
Fiţi buni cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu duşmănie se pornesc.
Cât bine, câtă fericire
Şi câtă dragoste-ai adus
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cunună ţi-au făcut
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni asupră-ţi s-au crezut.
Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-l acoperiţi,

151
 ALAIUL PRIMĂVERII

Chemaţi străjerii cei ageri

Şi străji de noapte rânduiţi.
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a înteţit în focul
Durerilor de pe calvar.
Şi valurile neoprite
Peste pământ se împânzesc
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.
Voi toţi ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi! Hristos a înviat!

Se cântă Din mormântu-ntunecat

Azi Hristos a înviat
A-nviat, a-nviat
Lumea iar s-a luminat.
Îngerii din ceruri sus
Cântă slava lui Iisus
Lui Iisus, lui Iisus
Care viaţă ne-a adus.
Iară noi în lume jos
Dăm mărire lui Hristos
Lui Hristos, lui Hristos
Care din păcat ne-a scos.
Păsările ciripesc
Toate florile-floresc
Înfloresc, înfloresc
Paştile sărbătoresc.
Să cântăm cu-adevărat
Azi Hristos a înviat
A-nviat, a-nviat
Viaţă veşnică ne-a dat.

Era seară liniştită El veni cu-ai lui la masă

Cu cerul senin În locul gătit
Când fu cina pregătită Şi-apoi cu voce miloasă
Fiului divin. Astfel a vorbit

Fraţii mei, sosit-a ceasul Trebuie să vină toate

Să ne despărţim Cele ce s-au scris

152
 ALAIUL PRIMĂVERII

Voi să nu pierdeţi curajul Voi fi judecat la moarte

Căci iar am să vin. Şi pe cruce-ntins.

Dar vă spun mai dinainte Atunci toţi se îndreptară

Pentru ca să ştiţi Către-nvăţător
Că din voi unul mă vinde Şi pe rând îl întrebară
Cu treizeci de-arginţi. Cine-i trădător.

Când veni rândul lui Iuda Tu eşti, Iuda! Zise Domnul

Întrebă şi el Du-te mai curând
Nu cumva voi fi eu, Doamne, Iată-acum sosit-a ceasul
Fiul cel mişel. Să faci ce-ai de gând.

El atunci îndată merse Acolo-şi vându stăpânul

Către –acel sobor Iuda cel mişel
Unde se-aştepta cu sete Şi printr-un sărut făţarnic
Al Domnului omor. Îl predă pe el.

Ei l-au dus la judecată

Şi l-au osândit
Ca pe cruce, cu ocară
Să fie răstignit.

Chiar şi Petru, ucenicul Ah, ce singur ai fost, Doamne!

Cel iubit al Domnului Cât ai fost de părăsit!
De trei ori se lepădase Suferind cumplit prin moarte
“N-am fost mâna dreaptă-a Lui!” Pentru ce mult ne-ai iubit!

Se cântă Pe crucea din dealul iubirii

Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate s-ascund.
Ce mulţi ţi-au aflat în iubire
Izvorul de dulci mângâieri
Iar astăzi privirea-ţi spre culme
Îi caută şi nu-s nicăieri.
Doar maica aleargă la cruce
Priveşte spre cer suspinând
În locu-i să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind.
153
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iar ochii ce-au plâns în grădină

Se-ndreaptă spre cer rugători
Spre cel ce durerile-alină
Se roagă al meu salvator.
Părinte-al iubirii sublime
Le iartă cumplitul păcat
Al meu duh se-ndreaptă spre tine
O, iartă-i că nu ştiu ce fac.

Pe Golgota crucificat Cu pumni spre El s-au ridicat

Iisus privea îndurerat Aceleaşi mâini ce L-au rugat
Mulţimea ce-l batjocorea Şi gloata toată ce trecea
Cu hulă şi ocară grea, De răstignirea lui râdea.

Iară durerea-l cuprindea În setea ce îl mistuia

Căci trupul tot îi sângera Fiere-n oţet i-au dat să bea.
Că biciurilor ei L-au dat Şi trupul său crucificat
Cu spini L-au încununat. De cuie era sfâşiat.

De Iuda el a fost trădat Iar lângă el acum mai sta

Iară de Petru lepădat. Doară Ioan cu Maica Sa.
Toţi ucenicii L-au lăsat Tristeţe-n suflet pătrundea
Când gărzile L-au arestat. Gândindu-se la mama sa.

O, Maică, a zis îndurerat! Tu şi Ioan nu m-aţi lăsat

Nu plânge, căci aşa mi-e dat. Singur pe cruce lepădat.
Dar singură nu te-oi lăsa De-aceea fi-vei maica sa
Pe-acest pământ,o, maica mea! Iar el ca fiu al tău va sta.

Sfârşitu-mi simt apropiat, Iar cei ce cred în jertfa mea

Mi-e sufletul îngreuiat, Vii vor rămâne pururea!
căci, iată mor nevinovat Căci viaţa pentru voi mi-am dat
Jertfindu-mă pentru păcat. Dar din mormânt am înviat!

Se cântă HRISTOS DIN MORŢI A ÎNVIAT

Refren A înviat, a înviat!
Hristos,Hristos,Hristos
A înviat!

DIN CER UN ÎNGER A STRIGAT –refren după fiecare vers

SI IADUL S-A CUTREMURAT
MORMINTELE S-AU DESPICAT
154
 ALAIUL PRIMĂVERII

S-APRIND LUMINILE ÎN SAT

PE TOŢI DE MOARTE NE-A SCĂPAT
O LUME-NTREAGĂ A STRIGAT
ADEVĂRAT, A ÎNVIAT!

Şiroaie de sânge îţi curg pe obraz,

Şi-n ochii tăi lacrimi s-ascund.
Sub lemnul durerii Tu luneci şi cazi,
Iar spinii în carne-ţi pătrund.

Adâncă-i durerea ce-n suflet o strângi!

Urcuşul Golgotei e greu,
Iar cel pentru care Tu suferi şi plângi
Iisuse, Iisuse, sunt eu.
Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce te bat
Părinte, ai milă de duşmanii mei,
Şi iartă-i , ei nu ştiu ce fac.
Tu om al durerii, de toţi părăsit,
Pe cruce te stingi, luminând.
A morţii putere prin moarte-ai zdrobit
În lume speranţa-aducând.
Iisuse, la tine mă-ntorc azi, căit,
Şi ştiu că Tu n-o să mă cerţi,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plângând azi te rog să mă ierţi!

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,

Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate

Şi Iisus coboară pe pământ
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună imnul Învierii sfânt.

155
 ALAIUL PRIMĂVERII

Veniţi, creştini, luaţi lumină

Cu sufletul smerit, purificat,
Veniţi, flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împărat.

Iisus veni şi-n casa mea-ntr-o seară.

Era-ntr-un tainic şi suav apus...
Şi-am stat în casă singur cu Iisus,
Şi-afară era mândră primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară

Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgota , sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Şi mi-a mai spus că poate fi iertat
Chiar Iuda ce-l vându c-un sărutat
Ca să-şi sporească cu treizeci, arginţii.
Apoi, plecând, din prag mi-a spus aşa:
„Comoara sufletului, ca şi-a minţii,
E să iubeşti, pentru-a putea ierta.”

Hristos mântuitorul din morţi a înviat Hristos, zeul credinţei ieşit-a din
Şi fruntea-i ca un soare mormânt
Lucind peste popoare, Şi-a sa înviere, arată că nu piere
Flori de nemurire Dreptatea şi credinţa
În lume-a-mprăştiat . Şi adevărul sfânt.

Hristos e viu! Ca dânsul, o, voi ce suferiţi,

În lanţuri de robie,
Curând la viaţă vie,
Din umbra tristă-a morţii
Veţi fi cu toţi ieşiţi!

Miezul nopţii, e-o tăcere peste tot oraşul, sfântă...

Dar deodată, glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,

Grav, măreţ, vuind în noapte...o războinică chemare.

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării

156
 ALAIUL PRIMĂVERII

Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării.

Deşteptat din somn răspunde clopotul cel mijlociu,

Cam dogit, bătrânul clopotâ, dar sfătos, cucernic, viu...

În sfârşit, cu ritmul vesel, clopotele mici şi ele

Bat sonor în noaptea clară sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revărsate val cu val

Par o grindină de aur pe-o cupolă de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot

Îşi amestecă-armonia în acest feeric ropot.

-„Primăvara”...lung răsună prin văzduhuri cadenţat,

Iar ecoul blând răspunde ; “Adevărat a înviat!”

Şi când templele sfinţite deschid vechile lor porţi

E-ntr-un gând întreg pământul : “A-nviat Hristos din morţi! ”

Fraţilor, când voci de clopot spun minunea lui Iisus

Ridicaţi-vă din ţărnă, vă-nălţaţi mai sus, mai sus!

Deşteptaţi-vă şi-aprindeţi iarăşi candela vegherii

Salutaţi în mândre cânturi sărbătoarea primăverii.

Uniţi glasurile voastre cu al clopotelor cor!

Înnoiţi-vă viaţa la al vieţii sfânt izvor!

Se cântă Îngerul a alergat

Şi Fecioarei a strigat
O, tu cea plină de dar
Nu te-ntrista în zadar.
Că fiul tău cel Preasfânt
A-nviat azi din mormânt
Şi pe morţi i-a ridicat
Mântuindu-i de păcat.
Azi popoarelor cântaţi
Domnului ,vă bucuraţi
Că El din morţi a-nviat
Moartea cu moarte-a călcat.

Şi mărirea lui Hristos

Ca un soare luminos

157
 ALAIUL PRIMĂVERII

Peste noi a răsărit

Şi pe toţi ne-a mântuit
.
Tu, curată , care eşti
Maica luminii cereşti
Veseleşte-te, curat
De fiul tău înviat!

Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori, creştine, o auzi.

Hristos a înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în adevăr,
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albină fără greş

În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar, vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta , creştine,

Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi , tu, topită-n suflet vechea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte

În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi : “Hristos a înviat!”

158
 ALAIUL PRIMĂVERII

Prin pomi e ciripit şi cânt / Văzduhu-i plin de-un roşu soare

Şi sălciile-n albă floare / E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii / Adus-a zilele-nvireii.

Şi cât e de frumos în sat! / Creştinii vin tăcuţi în vale

Şi doi de se-ntâlnesc în cale / Îşi zic:,, Hristos a înviat!”
Şi râde-atâta sărbătoare / În chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetişor / Neveste tinere şi fete

Bătrâni cu iarna vieţii-n plete / Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână / Cu micul ei nepot de mână.

Azi în sat,
Parcă-i ziua mai frumoasă
Şi şoseaua mai voioasă.
Am plecat acum cu toţii,
Şi bunicii şi nepoţii
La altar, la închinat.
Bucuroşi,
Ne-am întors apoi acasă
Şi ne-am aşezat la masă.
Apoi mult ne-am veselit
Şi la masă am ciocnit
Ouă roşii.

Toţi copiii azi se-mbracă Şi la masă ciocnesc astăzi

Cu ce au ei mai frumos Toţi copiii cei cuminţi
Şi părinţilor le cântă Ouă roşii şi pestriţe
Învierea lui Hristos. Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici Şi copiii buni la suflet

Căci ei ştiu că lui Hristos Azi cu bucurie dau
Îi sunt dragi numai copiii Cozonaci şi ouă roşii
Cei cu sufletul milos. La copiii care n-au.

Pe cărarea din grădină Şi intrând tiptil în case

Printre flori, pe înnoptat Prin odăile curate
Iepursşul o să vină Tuturor o să le lase
Când copiii s-au culcat. Ouă roşii, minunate.

Dacă vreţi să-i mulţumiţi Domnul sus din cer aude

159
 ALAIUL PRIMĂVERII

După ce v-aţi deşteptat Ce frumos aţi salutat

Salutaţi-i pe părinţi Şi atunci vă va răspunde
Cu „ Hristos a înviat! „Adevărat a înviat!”

E sărbătoare pe câmpie
Şi-n suflete e sărbătoare
Învie firele de iarbă
Sub ploaia razelor de soare.

Sunt Paştile cele frumoase

Şi-n fire zvonul lor străbate
Clopotniţa-şi îndoaie trudnic
Încheieturile uscate.
Se-aude-al clopotelor cânt
Prin firea care se renaşte
Şi falnic iese din mormânt
Cu biruinţă Domnul Sfânt!
Şi azi e Paşte!

Şi după slujbă ies la rând Se-aşază, apoi, cu toţi la masă

Bătrâni cu spatele-aplecat, Şi toţi sunt astăzi bucuroşi
Bărbaţi cu chipul luminat Şi obiceiul din strămoşi
Şi-n urmă ies copii cântând Se-arată-n fiecare casă
Hristos a înviat! Cu ouă roşi!

Şi-apoi , în urma după-amiezii

Se strâng flăcăii plini de foc,
Femei şi fete la un loc
Şi toţi cei tineri se prind azi
În vesel joc!

Când primăvara e în toi

Şi toţi pomii-s înfloriţi
Creştinii toţi sunt fericiţi
Căci vin iar Paştile la noi.

160
 ALAIUL PRIMĂVERII

Creştine, azi fii fericit! E atâta frumuseţe-n jur

Scripturile s-au împlinit. Şi firea-ntreagă în murmur
S-a împlinit străvechiul vis Înalţă cânt spreceru-nalt
Şi cerurile s-au deschis. „ Hristos cel Sfânt a înviat!”

(Un număr de 8 copii vor recita câte un vers, apoi ultima strofă , în cor ,
toţi împreună.)

 Coboară-te, o, Doamne, din lumină,

 Să hoinăreşti din nou la noi prin sate,
 Să vezi cât lumea-i plină de păcate
 Şi s-o mai cerţi cu vorba ta senină.
 De mult îţi caut paşii pe pământ.
 De multă vreme-n prag te-aşteaptă mama.
 Să-ţi ia sudoarea frunţii cu năframa,
 Iar tu s-o-nvredniceşti cu chipul sfânt.

Toţi: Binecuvântă sângele din vie

Şi grânele de aur, şi apoi,
Tu cheamă-ne, o ,Doamne şi pe noi
La cina cea de taină din vecie.

Se cântă. E ziua Învierii

Popoarelor,veniţi!
În cugete şi-n inimi
Lumina s-o primiţi.

Cântări de bucurie
S-aducem lui Hristos
Căci din robia morţii
Cu moartea Lui ne-a scos.

La straja dimineţii
Un înger luminat
Venind la groapă strigă:
„Hristos a înviat!”

Atotputernicia
Lui Dumnezeu slăvit
Pe oameni din morminte
Sculând i-a mântuit.

Treziţi din somn spre ziuă

S-aducem la mormânt
În loc de plâns, cântare
În loc de mir, cor sfânt.

161
 ALAIUL PRIMĂVERII

Că soarele dreptăţii,
Hristos, a răsărit
Şi tuturor viaţă
Le-a dat de prisosit.

E ziua cea menită

A săptămânilor,
Stăpână împărăteasă
Şi doamna zilelor.

E praznicul cel mare

Al sărbătorilor
Slăvind în ea pe Domnul
În vecii vecilor.

Adio scoala

SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI

Azi e zi de
sărbătoare! Cântec: „Ora- i de plecat la
Astăzi, noi cei mici, şcoală...”
Îi chemăm la o
serbare Sunt fericit că l- am sfârşit,
Pe părinţi şi pe Că mintea mi- am îmbogăşit,
bunici. Că ştiu să scriu şi să citesc,
Să socotesc şi să gândesc.

Era întâia zi de şcoală Iubitul meu abecedar,

Când am primit frumosul
abecedar.
Iubitul meu abecedar,
Cu- atâta drag eu te priveam,
Filă de filă te învăţam!
162
Când te voi întâlni de- acum
În lungul vieţii mele drum,
Nicicând eu nu te voi uita
Pe tine, prima carte- a mea!
 ALAIUL PRIMĂVERII
Iubitul meu abecedar,
Eu nu te voi uita!
Mereu în gând te voi păstra,
Iubită cartea mea!
Un pom în clasă am sădit.
Prin munca noastră, iată,
creşte!
Şi zi de zi l- am îngrijit
Şi ram cu ram azi ne rodeşte.
Toate literele frumoase
Din abecedar buchet,
Vin cu dragoste să arate
Ce înseamnă ALFABET.
ABECEDARUL:
Veniţi dragi litere- nfrăţite
De toţi şcolarii îndrăgite !
Veniţi la marea sărbătoare
Litera mică cu cea mare!
LITERELE:
Am sosit, am sosit!
Bine v- am găsit !
Iubite abecedar,
Am venit să te veselim,
Că de azi ne despărţim.
Şi să- ţi spunem cu plăcere,
Rămas bun, „LA
REVEDERE !”
ABECEDARUL:
Ia priviţi colea la ele
Cum vor toate să mă - nşele!
De- abia- s alfabetizate
Şi se cred emancipate!
Credeţi că puteţi pleca
163
Fără a vă examina?
LITERELE:
Nu cerem aşa ceva !
ABECEDARUL:
Vreţi examen la moment ?
Drepţi! Alinierea- ncet,
Cum sunteţi în alfabet1
Fiţi atente şi cu grije
Că vă trec calificative! Să
vină A şi să spună lecţia!
A
A e litera dintâi
Pentru carte căpătâi.
Aţă, ac, arici, abac...
Multe vorbe- ncep cu A.
Eu sunt A! Cu mine- ncepe
Alfabetul minunat!
Abecedarul, copii,
Cu succes l- am terminat!
Ă
Pun deasupra unui a
Doar o virgulă, aşa,
Şi devine ă din măr,
Poartă, poamă,adevăr!
Â
De pun deasupra unui a
Doar o căciuliţă, uite-aşa,
Devine â din a,
Din român, româncă,
România.
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cântec: „ Drag mi- e jocul Azi pe F l- am învăţat

românesc” Şi- n caiet l- am desenat
El cu E se înrudeşte
B Doar un dinte îi lipseşte.
Bucureşti e capitala Poţi citi de- acum: fetiţă,
Patriei mele iubite Fir, foc, furculiţă.
Bulevarde mari şi blocuri
Peste tot vezi construite. G
Undiţă după figură,
Ţine-un peştişor în gură.
Cântec: „ Broscuţele „ Eu cu G am scris aseară,
Gumă, garofiţă, gară.
H
C Litera aceasta pare
Bunicuţa , lui Fănel Celui care o priveşte,
I- a adus un colăcel Doi copii ce la plimbare,
Şi din el când a muşcat Mâna şi- o întind frăţeşte.
Într- un C s-a preschimbat. Iată- l şi- n abecedar,
Dacă vreţi să ţineţi minte, Folosit în horă, har.
Iată câteva cuvinte:
Cretă, carte, cuc, capac, Cântecşi joc: „Alunelul”
Cocoşel, caiet, copac.
Cântec: „Copăcelul” I
Şi- a scris numele Ionel
D I-un băţ cu punct pe el
Am tăiat un măr în două. Şi I mare de tipar
Şi ce credeţi c- am aflat? Parc- ar fi în port un far.
Jumătate amândouă
Într- un D s- au preschimbat. Cântec: „Iepuraşii”
Îl descopăr în cuvinte:
Dana, dulce, dac, doi, dinte. Î
Dacă- i pun o căciuliţă
E Unui băţ dintr- o fundiţă,
După D urmează E, Am pe Î şi scriu îndată
Care- i ca un pieptene. Încăpere , îngheţată.
Pot să scriu de- acum cu el
Ene e elev model! J
J e în joc şi jucării
F Pentru harnicii copii.
164
 ALAIUL PRIMĂVERII

Lecţia dacă o ştii bine, Când te miri, te miri cu el.

Cântul, jocul, lanţ se ţine. Stă- n cuvintele: olar,
Oră, ochelari, orar.
Joc popular: „Drag mi- e
jocul românesc” Cântec. „La oglindă”

K P
Parcă e un dansator Ia priviţi! Cu p îmi place
Care joacă- ntr- un picior. Să scriu primăvară, pace.
În abecedar îl am Vrem în pace să trăim,
În cuvântul kilogram. Copii fericiţi să fim!

L
Desenez un stâlp acum
Şi- i fac umbră peste drum. R
Toţi copiii pot să vadă Pui un picioruş lui P
Că e L de la livadă. Şi pe loc devine R.
Poţi ca să citeşti: rucsac,
M Roată, roşu, Radu, rac.
Cuvântul cel mai drag, România – ţara mea,
Cel mai de seamă, Râuri limpezi curg în ea.
Cu m se scrie: Rodnică- i, are de toate,
Este cuvântul MAMĂ. Râset, cântec şi dreptate.
Cântec: „ Răţuştele”
Cântec: „Mama”
S
N Ca o şerpuire lină
Şade lângă M discret Fac pe S , o serpentină.
Când se află- n alfabet. Îl găseşte fiecare
Parcă e un băieţel În cuvintele: steag, soare.
Aşezat pe scăunel.
Este n cu care pot Ş
Să scriu: nouă, nuc, nepot. Ş cu S e frate bun,
Doar o virguliţă- i pun.
Cântec. „Vai, săracul pui de L- am aflat în şase, şapte
cuc” Şcoală, şapcă, şarpe, şoapte.
Cântec: „Şcolărei şi
O şcolăriţe”
Crezi că- i cerc sau inel
165
 ALAIUL PRIMĂVERII

T Să citesc zbor, zâmbet, zână.

Parcă e o macara
De la şantier, la bloc. Zi de zi tot anul,
Poţi citi în cartea mea Noi am tot muncit.
Tată, teleferic, toc. Şi păşind întruna ,
Am şi reuşit.
Ţ Încetul cu încetul
Sub T, iată, fac un semn Am aflat secretul
Şi e Ţ în astă seară, Ce cuprinde alfabetul.
Cu creionul îl însemn
În ţărm, ţarc, ţintă ţară.
Cântec: „Ţara mea” ABECEDARUL:
Bravo, bravo, dragii mei
U Silitori şi frumuşei!
Eu sunt U şi Ura! Ura! Aţi răspuns toţi minunat,
Strig din din pieptul meu, Cum nici nu m- am aşteptat.
Pentru patria mea dragă Meritaţi ca să plecaţi
Şi poporul meu! Şi- alte cărţi să învăţaţi.
Eu urăsc războiul, „Foarte bine” v- am notat
Vreau în pace să trăim! Şi pe toţi v- am promovat.
Şi acum dragele mele,
V Mai aveşi ceva de spus?
V e asemănător
Cu o pasăre în zbor. Nu vom uita niciodată
Pot citi- n abecedar Orice lecţie- nvăţată,
Vodă, voievod, vlăstar. Din cuprinsul tău sumar,
Bunule abecedar!
Cântec: „Vioara”
Dragă abecedar,
X De la tine toate ştim:
Două spade nu prea late, Să scriem şi să citim,
La mijloc încrucişate, Corect limba românească,
Este X.De- l căutaţi, Limba noastră strămoşească!
În excursie- l aflaţi.
Iubite abecedar,
Z Vom duce cu noi departe
Seamănă cu N culcat Toată dragostea de carte,
Sau c-un fulger desenat. Şi de adevăr curat,
Azi îmi vine la- ndemână Aşa cum ne- ai învăţat.
166
 ALAIUL PRIMĂVERII

Acum ştim şi noi bine,

ABECEDARUL: Că ai şi meritat.
Mai aveţi de spus ceva?
La revedere, iubită carte,
Da ! Şi foarte important! Adio, dragă- abecedar,
E adevărat că ştim Să ştii tu dragă,
Să scriem şi să citim, Ce bine- mi pare,
Dar trebuie să- i mulţumim Că într- un an te- am învăţat.
Şi învăţătoarei noastre
Ce cu drag şi cu răbdare / Doamna învăţătoare,
Ne-a învăţat pe fiecare. Care ne- a învăţat,
Cântec: Îi mulţumim din suflet,
La revedere,iubită carte, Şi în vacanţă am plecat.
Adio, dragă- abecedar,
Să ştii tu dragă, La revedere, iubită carte,
Ce bine- mi pare, A – di – o dra – gă a – be –
Că într- un an te- am învăţat. ce – dar!

Doamna învăţătoare,
Ce mult te- a lăudat,

„SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI”
1.: Dragi bunici, iubiţi părinţi, noi, nepoţii şi fiii dumneavoastră, elevi în clasa I A, v-
am invitat aici să ne vedeţi după un an şcolar la Sărbătoarea Abecedarului.
- Bine aţi venit la sărbătoarea noastră!

Cântec: Iată suntem gata

2. : Vrem, dar, astăzi împreună 3. Iată că din viaţa

noastră
Să sărbătorim Înc-un an a mai
trecut
Prima noastră bucurie Ne privim şi fără
voie,
Căci şi noi muncim. Observăm c-am mai
crescut.

4 : Suntem tare bucuroşi 5 : Taine nu mai are,

C-a sosit momentul Primul prag către
lumină

167
 ALAIUL PRIMĂVERII

Învăţând sârguincios L-am trecut toţi

bucuroşi,
Să ştim alfabetul. Cea mai frumoasă
amintire,
Ne va fi uşor de-acum Pe care o păstrăm
cu drag,
În continuare E ziua-n care întâia
oară
Pentru noi abecedarul. Noi am păşit al
şcolii prag.

6: Când treceam pe lângă şcoală, 7. Pe urmă, zi de zi am

mers la şcoală,
Mama deseori spunea: Atâtea lucruri noi am
învăţat
- Ai să-nveţi şi tu aicea Ne-am întrecut cu
timpul care zboară
Într-o zi fetiţa mea! Şi iată: abecedarul noi
l-am terminat.
- Când? – o întrebam pe mama,
Curioasă foarte tare.
Ea mă mângâia, zâmbindu-mi:
- Într-o zi … când vei mare.

Cântec: „Ora-i de plecat la şcoală”

8: Parcă mai ieri păşeam pe poarta şcolii 9: Şi-n jurul nostru ne

uitam miraţi,
Cu paşi neştiutori şi cu sfială, Căci eram cei mai
mici dintre copii
Alături de-o armată de copii Şi-abia de ne-am
găsit şi noi un loc
Veniţi şi ei întâi şi-ntâi la şcoală. Printre atâţia
prichindei zglobii.

10: O doamnă a citit apoi o listă 11: Şi-aici, pe bănci, ce

credeţi? Era darul
Cu cei ce astăzi sunt colegii mei Frumoase cărţi, cum noi
nici n-am visat
Şi tot trăgând cu ochiul după mama Şi-n grabă-am răsfoit
abecedarul,
M-am dus şi eu în clasă după ei. Atât de nou şi-atât de
colorat.

12: M-a învăţat abecedarul 13: Ştiu să scriu cuvântul

- mama
Să citesc, să scriu frumos, Căci mereu îl port în
gând
Am dezlegat aceste taine Şi din câte-am scris
vreodată
Şi acum sunt bucuros. Acesta-mi pare cel mai
scump cuvânt.
168
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cântec: Lângă leagăn

14: Scriu cuvinte, propoziţii 15. Şi-am să-nvăţ şi

mai departe,
Şi scriu texte complicate Ca să fiu un bun
şcolar,
Ştiu să scriu după dictare Toate tainele din
carte
Ştiu să scriu şi după carte. Ca pe cele din
abecedar.

16: Dragul meu abecedar, 17. Atâtea semne, parcă

fără rost:
Prima carte de şcolar! Ovale, zale, bice,
bastonele
Cărticica mea de drag Priveam nedumerit
la ele.
Cu ferestre şi cerdac Acum le stăpânesc
pe fiecare;
Şi cu foşnet de copac… Prietene îmi sunt şi
le iubesc.
Îţi aminteşti? La început
Ce greu a fost?

18. Un pom în clasă am sădit 19: O literă, mică sau mare

Prin munca noastră, iată-l creşte! Le-am strâns tot floare
lângă floare!
Şi zi de zi l-am înflorit Azi, pomul nostru-
abecedar
Şi ram cu ram, azi ne rodeşte. E plin cu rod de
sărbătoare.

20: Aţi aflat? Abecedarul tot l-am terminat 21: Ne-a fost greu?
Şi de-acum tot şcolarul e om învăţat Da! Ştim prea bine
Literele toate, de acum Că n-a fost uşor!
Ne vor fi prietene pe al vieţii drum. Scrisul şi cititul,
doar
Nu se prin din zbor.
Cântec: „Dragi părinţi noi alfabetul”
TOŢI: - Ei, cine să fie?
Abecedarul: Bună ziua, dragi prieteni!
TOŢI: - Bună ziua, prietene Abecedar!
Abecedarul: - Vă mai amintiţi de prima zi de şcoală? TOŢI: - Da, da!
Abecedarul: Eraţi voioşi şi prea nerăbdători
Să dezlegaţi mai iute taina slovei,
Să nu mai fiţi neştiutori
În meşteşugul scrisului şi-al vorbei.
V-aţi străduit cu toţii. Pot să spun
Că-n clasa voastră am lucrat cu drag
Chiar de-a sosit şi clipa despărţirii,
Eu cred că rău nu-i pare nimănui
169
 ALAIUL PRIMĂVERII

Căci pentru voi eu nu mai am secrete:

Sunt azi la îndemâna orişicui.
TOŢI: - Aşa e, aşa e!
Abecedarul: Eu socot că este timpul să vedem ce-aţi învăţat.
22: Ştim poveşti, poezii, jocuri, ghicitori şi snoave.
Ba-ţi putem aduce-n dar
Tot ce e-n abecedar.
Abecedarul: Bravo! Bravo! Dar … ia staţi!
Nu cumva vă lăudaţi?
TOŢI: Nu, nu!
Abecedarul: Ei, atunci eu vă ascult!
23: Ne-am luptat cu abecedarul
Ca nişte voinici,
Dar acum, ce bucurie!
Literele mari şi mici
Le cunoaştem toţi prea bine.

Cântec:Azi am să cânt singurică. Asta-s eu şi sunt voinică, Multe lucruri m-

au uimit.
Cine-a zis că eu sunt mică? Când la şcoală am venit, Silitoare eu am
fost.
Clasa-ntâi am terminat, Nu-mi mi ziceţi că sunt mică. Să mă laud n-are
rost,
Lucruri multe-am învăţat: Ştiu acum ca să citesc, Dar vă spun că
bucuroasă-s
Ştiu cuvinte, propoziţii Şi-ncă multe lucruri bune Ca şi mama!
Vă daţi seama! Vă daţi seama!

24: Multe ştiu c-am învăţat,

Zi de zi am adunat. 25: Haideţi să vă spun
povestea
Altele vin mai departe Cu un tren de mari păpuşi
Dacă vreau să învăţ carte Cu vagoane, o splendoare
Mult succes şi vouă-acum Ce prin clase-s trase-ncet
Şi spor în toate! De-o locomotivă, care se
numeşte Alfabet.

26. Atenţie! Sosesc literele alfabetului! 27. „A” e litera dintâi,

Iat-acum, ce bucurie! Pentru carte căpătâi
Literele mari şi mici Aţă, ac, alune, aer
Le cunoaştem toţi prea bine Multe vorbe-ncep cu ea.
Şi vom arăta,
La ce-i bună fiecare
Hai, litera A!

Cântec: A, a, a! Acum e vară, da! Păsărele ciripesc, Şcolarii scriu şi citesc. A, a, a! Acum e
vară, da!

28. Eu sunt litera „Ă”! 29. Sunt Ă din a!

Sunt soră cu litera A, Şi nu de mult am căpătat
cinste

170
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dar rar mă veţi afla Un loc de seamă-n unele

cuvinte.
La începutul vorbelor. Că mă mai cert cu î din i,
e drept,
Eu stau la mijloc sau mai des Dar pân-la urmă ne-
mpăcăm în alfabet
La urma lor. Şi cu mândrie tuturor vă
spun:
Dar, staţi, că mai am o soră, iată! Cu ine scrieţi şi cuvântul
drag: român!

30. Sunt litera B! 31. Cărţi, creioane şi caiete,

Mă vedeţi? Eu nu sunt mică, Clasă, călimară, crete,
Sunt o literă…voinică; Spuneţi, care bun şcolar
Cu mine-ncep a scrie Ca să scrie astea toate
Şi belşug şi bucurie S-ar putea gândi măcar,
Şi mai începe…ia să văd, ghiceşti? Să mă lase la o parte.
Numele Capitalei…Bucureşti!

32. După C urmează D, adică eu! 33. După D urmează E

Am tăiat un măr în două Care-i ca un pieptene,
Şi ce credeţi c-am aflat? Pot să scriu acum cu el:
Jumătăţile-amândouă „Ene e elev model.”
Într-un D s-au preschimbat.
Îl descopăr în cuvinte:
Doină, dulce, dar, doi, dinte.

Cântec: Eu sunt numai un copilaş

34. Şi pe F l-am învăţat,

În caiet l-am desenat,
El cu E se înrudeşte,
Doar un dinte îi lipseşte.
Pot citi de-acum: fetiţă,
Fir, foc, foarfece, furculiţă.

Abecedarul: Bravo, copii! Aţi spus literele-o parte,

Dar să mergem mai departe
Să ne spuneţi tot concret, ce urmează-n alfabet.
35. Eu, litera G! Cum arăt? 36. Am venit să mă prezint
Undiţă după figură Şi în horă să mă prind,
Ţine-un peştişor în gură! Litera H mă numesc
Eu cu G am scris aseară: Şi la horă vă poftesc.
Gamă, greieraş şi gară.

Cântec: „Când primăvara va veni”

37. Eu sunt I, precum vedeţi, 38. Eu sunt Î din i, să ştiţi

Poate sunt cam îndrăzneţ În întreceri mă găsiţi,
Însă am un vis măreţ, Însă acum mă cam tem
Vreau să fiu inventator C-am pierdut prea mult
teren,
171
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi de-aceea-nvăţ de zor. Întrecându-mă, aşa,

Cu surata â din a.

39. I să fie? N-aţi ghicit, 40. L mereu tot vrea să spună

Are-un capăt îndoit! Că e cel dintâi din Lună.
Îl asemenea cu-n baston Chiar dacă-l găseşti mata
Înălţat înspre plafon Şi-n lămâie şi-n lalea!
În cuvinte are-un loc:
Jucărie, cojoc, joc.

Cântec: Cine vă iubeşte

41. Aşezate cum se cere-

Vârf la vârf – două echere,
Este M, de bună seamă,
De la muzică, mână, mamă.

42. Din trei linii am făcut 43. „O” e litera mai plină
Un „N”, însă l-am pierdut Parcă-i roată de maşină!
Printre nuci şi jucării, „O” e chipul oului,
Noi şi noi năzdrăvănii! Şi e gras de felul lui.
Vreţi să-l scoateţi voi, copii?

44. „P” e i cu pălărie; 45. „R” este un P cu frac.

Pentru cine o citeşte Roabă, rană, raţă, rac
P-i pisică, pară peşte. Ramă, râu şi-alte cuvinte
Îl pun pe R înainte.
Abecedarul: Voi ştiţi să jucaţi Alunelul?

46. „S” e-n sală, sere, soare; 47. Trecem, copii, mai
departe,
Chiar şi doamna învăţătoare Pentru că, la noi în carte
Când un „s” lung ea şopteşte Lângă s, „Ş” şade bine:
Repede ne potoleşte! Şapte, şoricel, şarade.
Ascultaţi-mă pe mine: sss!
Este bine?
Toţi: nu e bine! Nu e bine!

48. Două linii precum vezi 49. „Ţ” e litera vioară,

Dacă ştii să le aşezi Care spune cu drag: ţară!
Ai în faţă „T” din ton Sau zice la o adică
De la tren şi telefon. „Hai şi tu la Ţăndărică!”
Dar vezi că îţi poate spune
Taci şi-ascultă-mă pe mine!

50. „U” e foarte curios, 51. Mai avem un colţ de stea

E un „n” întors pe dos, Însă nu-i la fel ca „A”.
Urs, urare, uriaş, Litera cu vârfu-n jos
Univers, umor, unchiaş: Este „V”. Scrieţi frumos!
Ca să-i placă: Ura! Ura! Ura!

52. Forfecuţa de pe foaie 53. Ultima din alfabet

172
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nici nu-nţeapă, nici nu taie! Este chiar litera”Z-et”

Este „X” şi dacă ştii Zar, ziare, zăpuşeală,
Litera aşa s-o scrii, Acum, în final de
şcoală
Ai să fii de-aici-nainte O vorbă să vă mai zic
Dat exemplu la copii: Înainte de plecare:
Ce deştept şi ce cuminte! Să-mi trimiteţi fiecare
O scrisoare într-un
plic,
Să văd cum aţi învăţat
Alfabetul prezentat.
Abecedarul: Şi-acum, spuneţi-mi, copii, ce e alfabetul oare?
Şir de puişori în soare?
Stolul alb de porumbei?
Sau, pe câmp, turmă de miei?
Licurici sunt ori mărgele
Literele subţirele?
Ce e alfabetul? Ce e?

54. Alfabetul e o floare 55. Ia priviţi! Numerele

înşirate
Cu petale de consoane şi vocale Parcă-s nişte nestemate
E un spic… cu multe ace… Hai copii să-nvăţăm
Ce-n litere se desface. Cum să numărăm.
Acesta este alfabetul!
Putem spune, aşadar:
Rămâi cu bine Abecedar! (toţi)

Cântec: „Numărăm până la trei”

Abecedarul: De munca voastră, dragi copii, Şi pentru că un an întreg

Azi mulţumit mă socotesc Noi am muncit cu hărnicie
Succese mari şi bucurii Odată cu sosirea verii
În viitor eu vă doresc. Vacanţa aşteptăm să vie.

56. Mame, taţi, fraţi, verişori!

Nu am fost şovăitori!
Poate ne trimiteţi flori!
Am trecut, încet-încet,
De la A, până la Z,
Prin întregul Alfabet-
Fără chin şi pauze.
Merităm aplauze.

Cântec: Ceasul sună de plecare, La revedere

SĂRBĂTOAREA ABECEDARULUI

173
 ALAIUL PRIMĂVERII

(sala este împodobită cu hulubaşi, citate, flori decupate).

Copilul e a lumii floare

Şi ziua lui e sărbătoare.
V-a fi viaţa fără nor
Prin zîmbetul copiilor.

Toţi oamenii să fie buni am vrea!

Să crească flori şi pomii rod să dea.
Să fie soare în fiecare dimineaţă.
Să ne trezim cu zîmbetul pe faţă.
Cînd toţi cei mari acestea le vor şti,
Pentru toţi copii va fi SĂRBĂTOARE
ÎN FIECARE ZI!

Azi e zi de sărbătoare!
Astăzi, noi cei mici,
Îi chemăm la o serbare
Pe părinţi şi pe bunici.

Cîntec: „Sîntem mari”

Ora-i de plecat la şcoală,
Veseli am ieşit şi noi.
Spre străduţa şcolii noastre
Ne-ndreptăm cu paşi vioi.
Refren
Sîntem mari, sîntem mari
Noi acum sîntem şcolari.

Uită-te ce bine-mi şade

Cu ghiozdan şi-abecedar.
De la mama am ghiozdanul,
Cartea am primit-o în dar.

Refren
Sîntem mari, sîntem mari
Noi acum sîntem şcolari.
174
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dragi învăţători, părinţi,

Vom serba acum aici
Încheerea primei clase
Cu rezultate frumoase.

Toate literele frumoase

Din abecedar buchet,
Vin cu dragoste să arate
Ce înseamnă ALFABET.

A e litera dintîi,
Pentru carte căpătîi:
Aţă, ac, alune, aşa
Multe –ncep cu „a”.

Cine ar putea să fie

„A” gătit cu pălărie?
„Ă” –ăstas eu de bună seamă
Eu sunt „Ă” şi eu termin
Cuvintele: ramă, mamă.

B e foarte şugubăţ,
Parcă-i trei legat de băţ,
Barză, brad ori brotăcel,
Toate se fălesc cu el.

C e un covrig din care

A muşcat un oarecare
Carte, cuie, copac, copii
Doar cu el poţi să le scrii.

Cîntecul „Copăcel”

Copăcelul din grădină

Primăvara a-nverzit
Şi cu-o rază de la soare
Alb ca neaua a-nflorit.
Refren
175
 ALAIUL PRIMĂVERII

Copăcel, copăcel
Te iubesc de mititel.
Copăcel, copăcel
Te iubesc de mititel.

Primăvara copăcelul
De omizi l-am curăţat
Şi la Toamna următoare
Rod bogat am adunat.

Refren
Copăcel, copăcel
Te iubesc de mititel.
Copăcel, copăcel
Te iubesc de mititel.

D parcă e ...n-am ce să-i fac,

O felie de dovleac
Ca un vîrf de deal tăiat
Îi în carte răsturnat.

E cu a le lui trei braţe

Parcă vrea să te înhaţe,
Dar el te invită, bietul:
Hai, învaţă ALFABETUL!

F e fluture, fetiţă,
Farfurie, furculiţă,
Foarfece şi tot ce crezi,
Doar să ştii să-l desenezi.
G e groapă, greblă, ghindă,
Ghem, gîndac,
Iar jos în tindă
Gîsca grasă îl strigă:
-G te cheamă?
-Ga, ga, ga.

H e gras şi c-am ursuz

Ca un horn, ca un harbuz.
176
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dar e vesel dacă vrea.

Hai la horă şi-om dansa.

Cîntecul: „Alunelu”
(elevii cîntă însoţiţi de fonogramă şi dansează)

Alunelu, Alunelu, hai la joc,

Să răsară, să răsară busuioc!
Cine joacă horele
E frumos ca florile.

Alunelu, Alunelu, hai la joc,

Să răsară, să răsară grîu pe loc!
Cine joacă horele,
Este bun ca florile!

Alunelu, Alunelu, hai la joc,

Să ne fie, să ne fie cu noroc!
Cine joacă horele
Este neam cu florile!

I e cel mai slab se pare,

N-are poftă de mîncare,
Fiind literă cochetă
Vrea să aibă siluetă.

Î Învăţătoare,
Tu îi înveţi pe oameni chiar de-s mari
Încît în bănci n-ar mai putea să încapă.
Bătrînii înţelepţi îţi sînt şcolari
La fel cu prichindeii de o şchioapă.

J a fost foarte senin,

Dar s-a-ncovoiat puţin,
I se spune bietului:
Cîrja alfabetului.
K kilogramele îţi zic
Dacă eşti sau nu voinic.
Dacă se feresc de tine,
177
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nu e bine, nu e bine.
Dacă multe se adună,
Eşti voinic! E veste bună.

L mereu tot vrea să spună

Că e cel dintîi pe lună,
Chiar dacă-l găseşti mata
Şi-n lămîie, şi-n lalea.

M cel mic, dar voinic mare,

Se ţine bine pe picioare:
Melc, maimuţă, minge, miel,
Fiecare-ncep cu el!

N e foarte bun, vă zic,

Cu m cel mic
Seamănă, dar n-are spor,
Că-i lipseşte un picior.

O e gura mea cînd strig,

Ba e roată, e covrig,
O e chipul oului
Şi e gras de felul lui.

P pentru cine nu-l ştie:

E un moş cu pălărie,
Pentru cine îl cunoaşte:
P e prună, pară, peşte.

R e literă cu frac:
Ramă, roabă, raţă, rac,
Ram, rîu şi alte cuvinte
Îl pun pe „r” înainte.

S ne este foarte drag,

S e soare şi e steag,
Struguri, sanie şi sapă,
Toate vor cu „s” să-nceapă.

178
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ş vă spun de nu ştiaţi,
Ş cu S de mult sînt fraţi
Ştie orişice şcolar:
Este şi-n abecedar.

Cîntec: „Şcolărei şi şolăriţe”

Şcolărei şi şcolăriţe,
Copilaşi şi voi fetiţe,
Hai la şcoală să-nvăţăm,
Şi bine să ne purtăm.
Să-nvăţăm ca să citim
Să scriem, să socotim,
Să cîntăm, să ne jucăm
Pe părinţi să-i ascultăm.

T e cam nervos la ton:

Tunet, tun şi telefon.
Dar şi paşnic, cînd îţi spune:
Tren şi televiziune.

Ţ e literă, vioară
Care spune cu drag: Ţară
Sau zic, la o adică:
Hai şi tu la Ţăndărică.

U e foarte curios,
E un „n” întors pe dos.
Ziceţi cît vă ţine gura
Ca să-i placă: Ura! Ura!
V e veveriţa, care
Vara vine la plimbare.
Vede verde codrişorul,
N-o vînează vînătorul.

X mă numesc.
Cine adînc va cugeta,
Mă va rezolva.
Ştiţi doar că prietena mea
Este matematica.
179
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cîntec: „Matematica”
Am crezut că matematica e grea,
Dar la şcoală am aflat că nu-i aşa,
Ne jucăm şi desenăm,
Ne gîndim şi calculăm,
Taina matematicii o dezlegăm.

Matematica-i frumoasă şi-o-ndrăgeşti,

Cînd aduni, cînd faci probleme, socoteşti
Am văzut că-i mai uşor
Şi în calcule ai spor,
Cînd înveţi cu mult temei
Dragii mei!

Iar la urmă, se-ţelege, Uite-aşa!

Roadele le vom culege, Chiar aşa!
Le dorim cît mai bogate,
După muncă şi răsplată,
După muncă şi răsplată,
Chiar aşa!

Z e litera din urmă

Din întregul alfabet,
Dacă-ai fost atent, copile,
Ai aflat şi un secret!

Zi de zi tot anul,
Noi am tot muncit.
Şi păşind întruna ,
Am şi reuşit.
Încetul cu încetul
Am aflat secretul
Ce cuprinde alfabetul.

Ştiţi, voi, ce s-ar întîmpla,

Dacă „A” n-ar exista?
Multe cuvinte n-ar fi
180
 ALAIUL PRIMĂVERII

Fără „A” s-ar prăpădi.

Lasă dragă, frăţioare,

Nu te lăuda prea tare
Toate sîntem importante
Din abecedar facem parte.

Cînd la şcoală am venit

Am primit în dar
Un ABECEDAR.
Pe fiecare filă a lui
E o bucurie.
El ne-a învăţat pe toţi
A citi şi-a scrie.

ABECEDARUL:
Bravo, bravo, dragii mei
Silitori şi frumuşei!
Aţi răspuns toţi minunat,
Cum nici nu m- am aşteptat.
Meritaţi ca să plecaţi
Şi- alte cărţi să învăţaţi.
„Foarte bine” v- am notat
Şi pe toţi v- am promovat.
Şi acum dragele mele,
Mai aveşi ceva de spus?

Nu vom uita niciodată

Orice lecţie- nvăţată,
Din cuprinsul tău sumar,
Bunule abecedar!

Dragă abecedar,
De la tine toate ştim:
Să scriem şi să citim,
Corect limba românească,
Limba noastră strămoşească!

Iubite Abecedar,
181
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vom duce cu noi departe

Toată dragostea de carte,
Şi de adevăr curat,
Aşa cum ne- ai învăţat.

După ce am scris cuvinte

Trebuie de-acu-nainte
Propoziţii să formăm
Corect să le formulăm,
Şi să ştim, nu pe ghicit,
Ce să punem la sfîrşit!

Parada semnelor de punctuaţie!

(şapte copii ţin în mîini cartonaşe, de mărimea
abecedarului cu semnele de punctuaţie, fiecare se
prezintă în ordinea dată).

. La un ton obişnuit / Punem punctul negreşit.

! De-i mirare ori strigare,

Rugăminte ori urare,
Punem semn de exclamare.
? Cînd e întrebare ceea ce spui,
Semnul întrebării o să-l pui!

, Între cuvintele dintr-o enumerare

Sau pentru a izola cuvintele-nume de adresare
Şi a marca un ton mai ridicat,
Cu pauză între cuvinte,
Virgula o punem. Ţineţi minte!

: Pentru a ţi se da de ştire
Că urmează a cita
Exact cuvintele cuiva
Sau urmează o înşiruire,
182
 ALAIUL PRIMĂVERII

Orişicare şcolar de frunte

Pune sigur două puncte!
_ Cînd o propoziţie e dintr-o conversaţie,
Ca să ştii cine ce spune, la-nceput pune-i, te rog,
Linia de dialog!

Şi multe ar mai fi de spus

Că pentru multe am găsit răspuns
La drum în cursul acestui an şcolar
Cu prietenul Abecedar.

ABECEDARUL:
Mai aveţi de spus ceva?
Da ! Şi foarte important!
E adevărat că ştim
Să scriem şi să citim,
Dar trebuie să- i mulţumim
Şi învăţătoarei noastre
Ce cu drag şi cu răbdare
Ne-a învăţat pe fiecare.

Prima zi de şcoală-mi vine-n minte,

Atrecut de –atunci aproape-un an.
Eu eram fetiţa cea sfioasă
Cu codiţe lungi şi cu ghiozdan!
Mă ţineam de mama cu-ndîrjire,
Nu voiam să mă despart de ea.
Şcoala cu ferestele înalte
Şi grilaj de fier mă speria.
A ieşit în prag învăţătoarea
Şi mi-a zis cu glas îmbietor
Hai, Valeria, să intrăm în clasă!
Şi-am urmat-o eu încetişor.
Datorită ei sînt azi mai înţeleaptă,
Ştiu acum să scriu şi să citesc.

Acesta este alfabetul,

L-am învăţat încet cu încetul,
183
 ALAIUL PRIMĂVERII

Putem spune, aşadar:

Rămîi cu bine, ABECEDAR!

Rămîi cu bine, ABECEDAR,

La anul tu vei învăţa
Alte rînduri de copii
A scrie şi a citi!

Drag Abecedar,
Cartea mea dintîi,
În inima mea ai să rămîi.
Colţ de căpătîi!

Cîntec: „Bun rămas, Abecedar!

Drag Abecedar, de tine
Azi ne despărţim.
Tu ne-ai învîţat de bine
Şi îţi mulţumim!

Stăpînim cititul, scrisul,

Multe lucruri ştim,
Mai rapid ne este visul,
Cartea o iubim.

Ne-ai purtat în universul

Vieţii de şcolar
Şi-ţi aducem cîntul, versul,
Drag ABECEDAR.

184
 ALAIUL PRIMĂVERII

Activitate extracurriculară
Subiectul: Adio, drag Abecedar!
Genericul: „Enigma începuturilor, esenţa vieţii de
şcolar.”

Obiective:
O1 –să demonstreze afecţiune, respect şi
recunoştinţă faţă de prima carte de citire –
Abecedarul;
O2 –să se implice activ în recitarea de poezii,
înscenarea diverselor scenete, interpretarea
cîntecelor.

Materiale: poezii, cîntece, literele elfabetului,

costum pentru Abecedar, instrument muzical, semne
de punctuaţie, centru muzical, CD-uri cu muzică.

SERBAREA ABECEDARULUI

Personajele: - Abecedarul Eu sunt abecedarul şi azi sunt supărat

- Elevii clasei I
- Poştaşu1 un elev cu costum de
poştaş şi tolbă cu scrisori
Abecedarul (apare pe scenă
singur ,dezorientat, trist):
185
Căci am avut prieteni dar cred că m-au
uitat.
Am dus litere-n spate... un an întreg se
ştie!
Citesc acum elevii... poveşti şi poezie.
Unde-s acum… căci uite doream şi eu să-i
rog,
 ALAIUL PRIMĂVERII

In biblioteca lor... să îmi găseasc-un loc!

Poştaşul (apare cu o scrisoare în mână):
Eu sunt poştaşul cel uituc
Zău că nu ştiu unde s-ajung
Căci scrie la destinatar…
Doar un cuvânt: ABECEDAR !
---------------------
Abecedarul:
Eu sunt cel căutat iar casa…. mi-e
ghiozdanul.
Crede-mă pe cuvânt… eu sunt
destinatarul!
(Poştaşul îi dă scrisoarea. Abecedarul se
bucură,citeşte şi …apar elevii în scenă
tocmai când sună clopoţelul.
Toţi spun: ,,Bine-ai venit la serbarea
noastră, ABECEDARULE!
Toţi: MAMA
-------------- şi ridică literele ce formează
cuvântul.
4) L-am scris pe ,,E”… cam strâmb se
pare!
S-a supărat mămica şi d-na învăţătoare.
L-am pus apoi pe ,,R”… frumos la loc de
cinste
Şi iată că pot scrie ….chiar prima
propoziţie:
(Elevii arată cartonaşele pe care este
scrisă propozitia: ENE ARE MERE Se
alătură şi punctul(un elev cu cartonaşul ce
contine acest semn. ----------------------
Toţi citesc propozitia în cor.)
--------------------------- --------
Se recită în continuare:

Abecedarul îi salută şi le mulţumeşte.

Un elev îi spune: De vrei să fii azi 5) Incet, cu grijă şi răbdare

spectator?. Când am ajuns la prima mea dictare
Poftim lângă noi...,ia loc! Scriu tare-atent cuvintele... cu rostu’
Dar scrie peste… doamn, cu pix roşu!
Elevii recită pe rând:
6) Mi-a spus mama c- acesta-i… un semn
1. Dragul nostru-abecedar de ajutor!
Noi n-am învăţat în zadar! Şi- am scris apoi frumos… cu spor, cu mai
Iată, toţi putem citi... mult spor.
Si poveşti şi poezii! Si-un an întreg încetul cu încetul… am
Mai greu a fost la început învăţat atent …tot,
Dar ce-a fost greu iat-a trecut! Toti: ALFABETUL (elevii spun în
cor şi ridică planşele )
Tu dragul nostru spectator ----------------------
Ne-ai dat curaj şi mult, mult spor! Poştaşul (apare în fugă);

Copii, mai am înc-o scrisoare

E pentru doamna învăţătoare!
2)Cu bastonaşe şi ovale
Am scris a(mic) apoi A(Mare) Un grup de elevi recită, pe rând:
Am scris apoi în lung şi-n lat
Mai chinuit mai apăsat... 7) Ştiţi ce i-am scris acolo eu?
Multe creioane-am rupt ……………..
Dar tot nu m-am lăsat! ,,Doamnă, nu vă este greu,
Să repetaţi într-una când mi-e greu?
3) L-am învăţat pe ,,M” şi luaţi seama Vă multumesc că zi de zi,
Am scris primul cuvânt. Cel mai drag: Mă ajutaţi a socoti şi a citi”
186
 ALAIUL PRIMĂVERII

3 Mai luam acuma oare, un premiu mare

8) Gicu a scris că-i multumeşte! eu...
Alina a spus că o iubeşte! De nu-mi picta bunicul un soare şi un
Alexandru , că-i cuminte… zmeu?
Ina c-a pierdut un dinte!
4 De nu-mpletea bunica şi dacă nu-mi
9) Dan i-a scris c-a fost atent, cânta
După ce-a luat un ,,suficient”! Oare creşteam eu mare? Munca… oare-
Când a uitat sã-si facă tema … mi plăcea?
Şi a dat vina pe Elena!
5 De nu munceam cu toţii într-una cot la
10) Alin promite să citească, cot
Radu c-o să socotească, Puteam eu singur oare... să fiu pe
Alex ca va desena, primul loc?
Iar Alina va cânta.
Căci... nu au fost cuminti, se pare Si toţi in cor:
Cum dorea d-na învătătoare. Dragi părinţi vă multumim şi să ştiti că
vă iubim!
Toţi in cor:
Şi toţi v-am scris iubită doamnă Abecedarul:
Vom fii şi mai atenţi la toamnă. -------------
Cât sunt de fericit că cei mai mititei
11) Iar din vacanţă de la mare Au fost şi vor rămâne... mereu, prietenii
Vă vom trimite o scrisoare! mei.
Cu titlu… cu alineat…
Aşa cum bine-am învăţat! Sună clopoţelul, copiii se adună în jurul
abecedarului şi pe o melodie cunoscută
Poştaşul aruncă spre spectatori câteva dansează veseli .
scrisori spunând: Se grupează apoi şi cântă:
Pentru părinţi!
Zi de zi la şcoala noastră
Se recitã, din nou pe rând: Mergem bucuroşi.....

1 Ce mă făceam în clasa -ntâi eu oare ................sau alt cântec învăţat la

De nu era acasă...şi mama învăţătoare? şcoală.

2 Cum oare-1 întreceam la socotit pe Nicu

De nu scria la teme pe rupte şi tăticu?

ADIO, CLASA I-a

De când în această sală
BUNĂ ZIUA ! Venim zi de zi la şcoală

Dragi părinţi, dragi spectatori Cu ghiozdan şi-abecedar

Fraţi mai mici, mai mari, surori, Şi-alte cărţi primite-n dar
Bun venit ! la fiecare Voioşi noi ne adunăm
La această sărbătoare Lucruri noi să învăţăm

Azi cu toţi sărbătorim Să citim, să socotim

Fiindcă anul împlinim Frumos corect să vorbim

187
 ALAIUL PRIMĂVERII
Şi cu aste mâini micuţe
Să facem lucruri drăguţe
Din câte acum noi ştim
Vrem ca să vă povestim
Să vă bucuraţi şi voi
Azi, alăturea de noi
Dacă ne vom încurca
Sau de versuri vom uita
Nu vă supăraţi prea mult
Căci suntem la început
Dar mai bine să-ncepem
Povestea să v-o spunem
Haideţi deci cu toţi de-o dată
S-arătăm a noastră ceată !
Cântec: Voinicii
Să începem cu-nceputul
Să-ncepem cu alfabetul.
Să ne spună cine ştie
Oare, alfabetul ce e?
Cântec: Alfabetul
A fost odată, a fost cândva
Un moş bătrân cu baba sa;
Uitaţi de lume ei trăiau
Înrt-o căsuţă, undeva
Cu toate basmele în ea.
Acul cosea,
Fusul torcea,
Băbuţa mică împletea
Covor cu stele argintii
Din care se cerneau spre seară
Poveştile pentru copii.
Berzele-au făcut cuibar
Cât o roată de la car,
Colo sus lângă un nor,
La poarta bunicilor,
Între ramuri şi frunziş,
Cerul li-i acoperiş.
Şi de-alaltăieri, din zori,
Berzele au puişori.
Îi întreabă:
- Vreţi halva?
Iar ei dau din cap că “da”!
188
Casa, când o faci, îi pui
Lemne, cărămizi şi-un cui…
Ba mai multe cuie-mi pare,
Că şi casa e mai mare;
Nu e cât a lui Azor
Fără geamuri şi pritvor,
Fără coş înalt spre cer,
Fără pat şi frigider.
Căsa, când o faci, tu vrei
Să dureze … e-he-hei !
Şi să-ţi placă nu-i aşa ?
Fiindcă e casa ta !
Două dude dintr-un dud
Dimineaţa nu aud,
Pe la prânz aud niţel,
Cât o urmă de viţel.
Seara, când se bat pe drum
Taurii în nori de fum,
Două dude dintr-un dud
Cic-aud şi ce n-aud…
Baba Cloanţa, când le-aude,
Are ochii ca de dude.
Elefantul – uriaşul
Clatină, de vrea, oraşul.
Şi, de vrea, adeseori,
Îşi trimite nasu-n nori;
Şi prin pomi cotrobăie,
De adună frunzele.
La o masă… e de furcă…
Cu un pom nici nu se-ncurcă…
Şi mai are nişte colţi,
Uite-aşa … de câţiva coţi,
Şi urechi ca nişte roţi.
Dar e blând cât e de mare
Şi mă duce în spinare.
Furnicuţa-bunicuţa
Şi Furnicu de bunicu
Au un nepoţel
Care vrea… altfel:
Când e de culcare,
El vrea la plimbare,
Când e să mănânce,
Lui îi vine-a plânge,
Când e noapte-afară,
Cântă la vioară
Şi când este soare
Vrea un nor mai mare…
Ce-o să se facă, drăguţa,
Bunicuţa Furnicuţa
 ALAIUL PRIMĂVERII
Şi Bunelul-Furnicelul
Cu-n nepot… puţin altfel ?
Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga !
Gâştele-au pornit aşa,
Ca bărcuţele-argintii
Cu lopeţi portocalii.
Şi bărcuţele mai mici,
Ba încolo, ba aici,
Cu albastru se adapă
Ciupind soarele din apă;
E mălai sau altceva ?
Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga !
Kilogramele de mere
Cu obrajii de vopsele,
Vesele şi răsfăţate,
În sacoşă, s-au găsit,
Cu cartoful bosumflat,
Supărat,
În haina lui
De culoarea drumuilui.
- Ce ai, mărule matale ?
- Ori îţi plouă în sandale ?
Lebăda, din zori de zi,
Stă la afat cu nuferii,
Mândră-n pene de ninsoare,
Argintii şi lucitoate.
Şi prinţesa graţioasă
Ştie bine că-i frumoasă;
Când uşor-uşor pluteşte
Chipu-n lac şi-l oglindeşte
Şi se-treabă:
- Eu sunt oare ?
Sau pe lac e-o albă floare ?
Mamă, zână bună, ţie
Îţi spun prima poezie,
Tot aşa cum ţi-am mai spus
De un dinte ce s-a dus,
Şi de-o febră, de-un necaz,
Şi de mărul din obraz,
Şi de.o notă mică, mare,
Şi din lecţii, de-o-ntrebare…
Mamă dragă, mamă bună,
Prima mea învăţătoare !
Nuca este căsuţa
Ce se dă uţa
Pe-o crenguţă de nuc,
189
Când cântă un cuc.
Şi-n nucul din curte,
Căsuţe sunt multe;
Din dese frunzare,
Cad toamna-n cărare.
Din casa cea mică,
Din lemn şi pitică,
Eu miezil adun,
Că-i dulce şi bun.
Soarele e un Făt-Frumos
Luminos.
Ziua întreagă,
Într-o caleaşcă de foc, pe boltă, aleargă
Seara, e obosit tare
Şi coboară la culcare.
Peste palatele-ntinse
Visul se lasă
Şi soarele nu ştie cun îl caută
Luna – fată frumoasă.
Umblă ursul furios,
Mormăind în sus şi-n jos.
- Ce-ai, măi urse – frăţioare ?
Oare vrei
Suc de zmeură să bei ?
Îngheţată de agrişe
Sau plăcintă cu agrişe ?
Poate vrei să-ţi dau o prună,
Moşule cu blană brună ?
- De nimic nu-mi este dor,
C-am un ghimpe în picior.
Mor, mor, mor !
După cum v-aţi dat cred seama
Literele ştim acuma
Rostul lor l-am desluşit
Şi tare le-am îndrăgit.
Dar nu credeţi c-am uitat
Cartea ce ne-a învăţat
Şi mari ochii ne-a deschis
Spre citit dar şi spre scris.
E cartea primită-n dar
Dragul nostru abecedar
Mult o vom mai preţui-o
Şi-i spunem acum: Adio!
Cântec: Adio scump abecedar!
Dar, altceva nu mai ştiţi

Acum să ne povestiţi?
Toţi: Ba da, ştim noi multe
Dacă e cine s-asculte!
Hai, răspunde-mi dacă ştii !
Muntele ce-l vezi în zare
Dacă nu mic, e ………….
Iar zăpada moale, dalbă
Dacă nu e neagră-i ………..
Norul care-acum s-a dus
Dacă nu e jos e ………..
Ursul mare, greu la pas
Dacă nu e slab e ………
Mierea galbenă ce curge
Dacă nu-i amară-i ………
Plopul verde lângă gard
Dacă nu e scund e ……….
Gheaţa ce la soare trece
Dacă nu e caldă-i ………
Copilaşul cel hoinar
Nu-i grădinar ci ………
Frumos!
Despre numere, voi, oare
Nu ştiţi nici o ghicitoare?
Toţi: Ba da!
Am un măr şi am o pară
Mărul mic îl duc afară,
Îmi ia para moş Ilie
Ce îmi mai rămâne mie?
Ică are 7 ani
Anişoara – 6 ani.
Peste câţi ani, sora mică
Va avea vârsta lui Ică?
Are Gică 4 mere
Şi mănâncă 3 din ele
Îi dă tata un măr mare,
Câte mere Gică are?
ALAIUL PRIMĂVERII
Sus pe masa lui Gheorghiţă
10 ouă-s pe tăviţă:
6 roşii roşioare
1 galben ca de soare
Şi albastre câte-s oare? 3
6 vrăbii stau pe cracă
Şi se ceartă şi se-mpacă.
Dacă 2 au zburat,
Câte sunt la numărat? 4
Ieri plimbându-mă-n pădure
Am cules şi fragi şi mure
2 fragi şi 3 căpşuni
Câte-s dacă le aduni? 5
5 pitici se duc agale
Prin pădure pe cărare
Se-ntâlnasc cu mofturici
Şi câţi sunt acuma ghici! 6
Iată colo pe imaş
Sunt chiar 7 iepuraşi,
Unul pleacă, altul vine.
Cine ştie bine, oare
Câţi sunt la numărătoare? 7
Patru gâşte-s pe cărare.
Câte aripi sunt în soare? 8
……….
Dar picioare? 8
Are Nelu 4 bile,
Cu 5 mai multe - Vasile.
Câte bile ai Vasile? 9
Are Leana bobocei
Şi le-ar făcut papucei.
Câţi să împletească oare,
Ca să aibă fiecare?
0 De te uiţi 3 sunt în val
Şi încă 2 stau pe mal. 10
Bine! Bravo! Văd că ştiţi
1 Numerele să ghiciţi
Hai să le-aşezăm în şir
Ca mărgelele pe fir!
Cântec: Numărătoarea
2
Dar ceva poezioare
190
 ALAIUL PRIMĂVERII
Ştiţi să recitaţi voi, oare?
Toţi: Da!
Cartea de Virgil Carianopol
Cartea e ca mama noastră
Ea ne-nvaţă ce e bine
Tot ce trebuie să facem
Şi să ştie orşicine
Ea dă sfaturi tuturora
Înţeleaptă, ajutor
Pentru toţi ce vor să-i ceară
Dă lumină tuturor.
De-aia dragi copii întruna
S-o-ntrebaţi că la nevoi
Ea nu doarme, ea chiar noptea
Este trează pentru voi
Are-nţelepciune veche
E făclie-n univers
Ea vă luminează drumul
Pentru cât aveţi de mers.
Eu sunt mic? De Marcela Peneş
Dacă mă gândesc un pic
Treburi sunt o mie-n casă
Pentru tată şi bunic,
Pentru soră, pentru mamă
Toţi muncesc de bună seamă
Însă eu ce pot să zic?
Am un metru şi un pic…
Eu sunt mic!
Tristă-i floarea Şi-ar vrea apă
Ei, dar cine să îi dea?
Să aştepte dacă vrea!
Nu pot duce un ibric,
Am un metru şi un puc…
Eu sunt mic!
Cum să pot să duc ghiozdanul?
Du-l bunico, tot mata!
Dar colegii râd:
Ha! ha!
Ia priviţi ce mai şcolar!
N-are de ghiozdan habar!
191
Păi aşa voinic vezi bine,
Face clasa de ruşine!”
Dacă e aşa măi frate
Cred că am greşit un pic
Nu-s nici eu atât de mic
Singur am să-mi duc ghiozdanul!
Şi nu vreau să treacă anul
Ca să pot uda o floare
Mândră este mama-mare…
Păi nu este bine-aşa?
Am un metru şi ceva,
Am caiete, abecedar,
Cum se zice, sunt şcolar!
Şi-am s-ajut, de-acum mereu
Picii toţi din jurul meu!
Cântec: Nu sunt prea mic!
O fetiţă cuminte de Elena Farago
Când un copil mai mic ca mine
Vorbeşte cum nu se cuvine
Ori ţipă, zgârie şi minte
Ca un copil ce nu-i cuminte,
Şi seara la culcat nu spune
Măcar o mică rugăciune
Şi bagă degetele-n gură
Şi zahăr din cutie fură,
Şi stă cu mâinile murdare
Eu mă gândesc, că sunt mai mare
Şi-l iau frumos pe lângă mine,
Şi îl învăţ ce este bine
Să fie bun, cinstit, curat,
Cum mama mea m-a învăţat.
Gospodina de Otilia Cazimir
Greu e când eşti gospodină
Uite eu cât sunt de mică
Iute-s ca o rândunică
Harnică-s ca o albină
Cum mă scol cobor în grabă
Colivia din perete
Să dau boabe la sticlete
Că-i un cântăreţ de treabă
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vreme multă nu-mi rămâne

Pisicuţa de cu noapte
Miaună şi-mi cere lapte
Iar Grivei îmi cere pâine

Învăţ lecţiile toate

La citit la socoteală
Că doar n-o să plec la şcoală
Fără lecţii învăţate

Uf, ce mare-i bucuria

Când sunt gata toate-n pripă
Nu stau locului o clipă
Tare-i grea gospodăria!

Vacanţa de Marcela Peneş

Vacanţa-i fir dintr-o poveste

Cu soare agăţat în măr
Când pe amiază-ntradevăr,
Căldura-mpărăteasă este

Adoarme apa pe câmpie

Albastră ca un cer din carte
Visează frunzele departe
Culoarea serii arămie.

Furnicile mărunte cară

Căldura-n muşuroi la ele
Iar pe o creangă, păsărele
Spun gâzelor că este vară.

În cuib cresc puii rândunicii

E bine şi-mpăcare este.
Vacanţa-i fir dintr-o poveste
Pornit din caerul bunicii.

Cântec: Şcoală te lăsăm cu bine!

192
ALAIUL PRIMĂVERII

193
ALAIUL PRIMĂVERII

înv. Maria Pali

194
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şcoală te lăsăm cu bine (melodia)

Versurile

Şcoală te lăsăm cu
bine
Căci vacanţa
vine, vine
Cu joc şi cu
soare mult
Aşteptat de
mult, de mult.

Ori la munte
ori la mare
Şi prin ploaie
şi prin soare
Noi voioşi ne
vom plimba
Frumuseţi vom admira.

Şcoală nu fi supărată
Că vacanţa trece-n dată
Şi la toamnă vom veni
Bucuroşi de ni-i primi.

Materialele care compun acest program sunt, în mică masură, proprii, cele mai multe
fiind selectate din: - Marcela Peneş, Serbarea abecedarului, Ed. Aramis, 1991;
- Decebal Burlacu, Victoria Karpis, Culegere de cântece pentru şcolari, Ed. G. C.
Alexandru, Craiova, 1995;
- Lucia Catarig, Cântece şi bucurii pentru cei mai mici copii, Ed. Papirus, Oradea,
1998;
- Maria Pali, Serbări şcolare pentru ciclul primar, editat de CCD Oradea, 1997;
şi alte volume de versuri pentru copii.

INVITAŢIE ÎN POIANA FERMECATĂ (de 1 iunie)

SCENETĂ LITERAR- MUZICALĂ PENTRU COPII

Decor: Suntem într-o poiană dintr-o pădure, într-o vară.

(Decorul va fi amenajat corespunzător generecului: flori, gâze, băncuţe, iarbă).
Povestitorul (se adresează copiilor din poiană):
-A fost odată, ca niciodată. A fost odată….
Nu-i aşa că voi cunoaşteţi această introducere, copii?
Copiii: - Da, da, da!
Povestitorul: - De unde?

195
 ALAIUL PRIMĂVERII

Copiii : - Din poveşti

Povestitorul : - Aşadar, astăzi, vă invităm în Poiana Fermecată unde ne vom
întâlni cu multe personaje din poveşti, foarte îndrăgite de voi.
Iată de exemplu :
Albă ca Zăpada ( intră cântând) :
,, Eu sunt Albă ca Zăpada,
Veselă, mereu frumoasă.
Eu sunt Albă ca Zăpada
Nu se poate confunda.
Pregătesc mâncare-aleasă,
Pentru cei ce vin la masă !“

Copiii ( cântă) : ,, Ea e Albă ca Zăpada

Şi cu toţii o iubim ! “
Albă ca Zăpada (privind atentă şi ascultând curioasă)
-Ei, dar ce se aude ?!
Piticii ( cântând, apar în scenă în şir indian înconjurând-o pe
Albă ca Zăpada) :
,, Aiho ! Aiho !
Suntem pitici voinici.
Noi prin pădure am umblat
Şi-am invitat.
Veniţi copii!
Cu toţii să aflăm
Cu cine azi ne vom distra
Şi vom cânta.“

Albă ca Zăpada :- A ! Bine-aţi venit, pitici voinici!

Hai, prezentaţi-vă invitaţii !
Tu pe cine ai invitat în poiană ?

Un pitic : - Eu am întâlnit o fetiţă frumoasă cu o căciuliţă de culoarea macului

roşu. Ştiţi, desigur că e…..
Scufiţa Roşie ( cântând) :
1. O scufiţă roşioară 2. Dacă mama răbdătoare,
Dacă porţi adeseori. Îmi repetă iar şi iar
Şi un coş la subţioară Să nu ies de pe cărare
Cu merinde şi cu flori Şi prin iarbă să nu sar
Este limpede socot Asta-nseamnă că demult
Că nu-s Barbă-Cot. Nu o prea ascult.

Referen: Scufiţa Roşie eu sunt

Pe glume pusă şi pe cânt.
Străbat de veacuri drumul lung,

196
 ALAIUL PRIMĂVERII

La bunicuţa să ajung.
3. Dacă eu încalc povaţa
Stând cu fluturii la sfat
Şi se trece dimineaţa
Şi ajung pe înserat.
Este limpede oricui
Că nu-i bine, nu-i ! Refren ( acelaşi)
( Albă ca Zăpada şi piticii aplaudă.)
Povestitorul: - Bravo, Scufiţă Roşie! Ia loc şi petrece cu noi!
Albă ca Zăpada ( adresându-se altui pitic) :
- Dar tu, cu cine te-ai întâlnit ? Pe cine ai invitat în poiană ?
Piticul : - Eu am o surpriză pentru voi copii. Dar mai întâi , răspundeţi la
ghicitoarea mea ,, Grijulie şi duioasă
Le aduce-n orice zi
Muguraşi şi frunză grasă
Cine este, dragi copii ?!“
Copiii ( răspund) :
- E capra, capra cu trei iezi.
Corul ( format din copiii din poiană), cântă :
,,Capra ciocăneşte-ncet
Poc ! Poc ! La bordei !
Sare iute-un cucuiet
Dau năvală trei.
(Capra, intoarsă de la pădure, cu sacul în spate)
Iezii : Me-he- he ! Me-he-he !
Cine bate, cine e ?!
Capra: Dragii mamei, cucuieţi!
Hopa-ţupa, hopa-ţupa!
Uşa descuieţi
Corul: Nu-i pe lume glas mai drag
Ca al mamei lor
Ţupăie de zor şi trag
Tustrei de zăvor.
Iezii : Me-he-he ! Me-he-he!
Vai, măicuţă! Foame ni-e!
Capra : Răi de foame ce-mi sunteţi
Hopa-ţupa, hopa-ţupa,
Trei iezi, cucuieţi !
Iezii : Buni sunt muguraşii moi !
Corul : Zic cei trei ştrengari
Iezii : Mamă, ia-ne şi pe noi
Iată, suntem mari !
Capra : Me-he-he ! Me-he-he !
Până-atunci, mai e, mai e!

197
 ALAIUL PRIMĂVERII

I-auzi ce lăudăroşi !
Hopa-ţupa ! Hopa-ţupa !
Micii Feţi- Frumoşi.“
(Toţi copiii aplaudă)
Piticul :- Da, da, da…Ca orice mamă ! Poftiţi, poftiţi la petrecerea noastră !
Albă ca Zăpada (adresându-se altui pitic) :
- Dar tu, de ce eşti atât de trist ? Ce-ai păţit ?!
Piticul : - Eu am un mesaj pentru voi, copii !
Toţi : - Un mesaj ?!
Piticul : - Da, pentru că, (recită ):
1.,,Trecând azi prin pădure, 3. Şi aş vrea sa luaţi seama
Un câine-am întâlnit De câinii vagabonzi
Şi era trist săracul Sunt mai cinstiţi ca omul
Şi tare abătut. Şi, uneori, mai lorzi.“

2. Umbla lătrând a jale

Şi fără de putere
Şi se ruga la ceruri,
De-un pic de mângâiere.
Copiii (răspund) :
- E Nero ! Nero ! (Un copil aduce pe scenă o jucărie-câine)
Cântă :
1.,,Aveam un câine Nero, Refren : Bătrâne câine Nero, Nero, Nero !
Un câine negru, mare, Toţi râd de tine-acum
E cam bătrân, săracul, Şi spun că nu eşti bun !
Dar latră încă tare. Lasă, bătrâne Nero, Nero, Nero !
Mama îl dojeneşte că nu e vigilent Căci noi, toţi, te iubim
Pisica-l ocoleşte că e accident Ba chiar te preţuim !

2.Când ne jucăm pe stradă 3 .Dacă-ntâlneşti pe stradă

Şi strada este plină, Un câine, negru mare,
Mai cade mingea verde Să ştiţi că este Nero
În curte la vecină. Ce latră încă tare.
Bătrânul câine Nero Vă rog să nu îl bateţi !
Din casă izgonit, E-un câine alungat.
Aduce mingea-n gură Un câine ca toţi alţii
Şi e fericit ! Nu e unicat !“
Refren Refren….

Alt pitic: - Copiii, mai răspundeţi la o ghicitoare?

Copiii : - Da, da !
Piticul : ,, Un cojoc întors pe dos
Mormăind, morocănos
Umblă moşul prin pădure
După fragi şi după mure
198
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mor ! mor ! mor !“

Copiii: - E ursul! Ursul!
Un copil:- Da, e mereu supărat pentru că vicleana vulpe l-a păcălit şi şi-a
pierdut codiţa-n apă.
Povestitorul:- Ce, nu ştiţi povestea?! Ascultaţi-o!
Copiii cântă:
,,Un urs sărac şi dobitoc - Cumătră, hăi, nu mă lăsa !
Pe vulpe a-ntâlnit Că, zău, mă prăpădesc,
Şi după ce-a oprit-o-n loc Un borş de peşte aş mânca
Cam astfel i-a vorbit : Dar peşte, nu găsesc!

- Mă miră faptul ce mi-l cei Te duci la baltă liniştit

Flămând cum de te laşi !
Când peşte poţi găsi cât vrei
Şi balta-i la doi paşi.
Atât doar, să nu te grăbeşti,
Cum faci adeseori,
Să stai acolo să pândeşti
De seară până-n zori !
Şi coada-n apă o-ntinzi
Şi-o să rămâi nedumerit
Cât peşte o să prinzi !
Şi ursul prost plecă la drum
Şi-n baltă s-a oprit :
- Să vezi cât peşte o să prind
Râdea el, fericit !

Dar peste noapte, un ger cum nu-i,

I-aduse mult necaz.
Că-n loc de peşte, coada lui,
Sub apă stă şi azi.“

Povestitorul :- Ei, dar să mai schimbăm atmosfera, puţin.Vrem un personaj

fericit. L-aţi întâlnit, cumva ?!
Piticul : -Sigur, sigur…eroul nostru e cel mai frumos dintre toate
personajele basmelor.

Toţi : - Cine e ? Cum se numeşte ?

Povestitorul :- Să se prezinte singur ! Hai, spune-ne povestea ta !
Harap- Alb (povesteşte):
,, Din lumea basmelor cobor în fiecare zi,
Să spun povestea toată, să n-o uitaţi, copii !
Pe urs, pe cerb, pe spân îndată am nimicit
Şi cu plăcere mare la voi eu am venit.“
Copiii cântă : ,,Ha- Ha-Harap-Alb
Vii dintr-o lume de vrajă şi de poveste !
Ha-Ha- Harap Alb
Cu mulţi prieteni ce ştiu şi îţi dau de veste
Unde se ascunde , ha, ha, ha !
199
 ALAIUL PRIMĂVERII

Fata cea frumoasă , he, he, he, he !

Care nut e poate păcăli.
Ha- Ha- Harap-Alb
Noi te-ndrăgim şi suntem mereu lângă tine
Ha- Ha- Harap-Alb
Şi-n drumul tău să ai numai zile senine
Şi ca prin minune, ha,ha,ha, ha !
Fata e cu tine,o,ho,ho, ho, ho!
Spânul nu te mai poate minţi !“
Povestitorul : - Bravo ! Bravo ! Aplauze pentru Harap-Alb !
Ei, dar ce se vede pe cărare ? Cine-o fi umblând cu coif, cu
şalvari, cu… A ! E Ali –Baba.
Ali-Baba, Ali-Baba, bine ai sosit la noi !Tot trist, tot supărat ?! Sau…

Copiii ( cântă) :,, O, Ali, Ali-Baba

O, Ali, Ali-Baba !
Tristă este viaţa ta
N-ai un ban în buzunar
Ca să-ţi cumperi un măgar
O, Ali, Ali-Baba !
Tristă este viaţa ta,
Cu o cămilă de povară
Trudeşti din zori şi până-n seară.
O, Ali, Ali-Baba !
Nici aprobare la şeic
Fără cafea în ibric !“

Povestitorul : - Să-l aplaudăm şi pe Ali-Baba!

Dar acum să scoatem masca ,

Să ne amintim din nou,
Că ne place tuturora
În lumea copiilor !

Toţi copiii cântă şi dansează pe melodia,, Lumea basmelor“ compozitor Virgil

Popescu, versuri Oana Sârbu.

VARĂ, BINE AI VENIT! (Bun rămas, clasa a II-a)

 Vai, dar ce căldură mare

200
 ALAIUL PRIMĂVERII

S-a lăsat peste pământ;

Razele-s dogoritoare,
Despre vânt,...nici un cuvânt.

o După iarna friguroasă,

Primăvara ce-a venit
A reînviat natura
Şi toţi pomii-au înflorit.

 Păsările călătoare
De departe au sosit
Şi cu voci încântătoare
Pe noi toţi ne-au veselit.

Cântec:Vine,vine primăvara
Vine, vine primavara,
Se asterne toata tara.
Floricele pe cimpii,
Hai sa le-adunam, copii.

Creste, creste iarba verde,

Ciocirlia-n nori se pierde,
Haideti s-ascultam, copii,
Al ei cintec din cimpii.

Cucul, cucul striga tare,

Pitpalacu-n lunca sare,
Mieii zburda pe cimpii,
Haideti sa-i vedem, copii
 Gâze, fluturi, greieraşi
Saltă veseli pe câmpii,
Albinuţe, bondăraşi,
Flori cu zecile de mii.

o Preafrumoasa primăvară
Toate le-a adus la noi.
Şi-n priveliştea de-afară
Le vedem acum în toi.

Cântec:Albinuţa mea
Prin câmpii şi prin răzoare
Alergăm din floare-n floare
Zum,zum,zum albinuţa mea!

Căutăm prin floricele

Şi-adunăm miere din ele
Zum,zum,zum albinuţa mea!

Ne-am întors cu toate acasă

Şi-am adus mâncare-aleasă
Zum,zum,zum albinuţa mea!

 Teii dau din nou în floare,

Iar salcâmii-mpodobiţi
Stau sub razele de soare
Şi îmbie a fi priviţi.

o Este semn c-o nouă vreme

Peste lume s-a lăsat.
Spuneţi voi, copii, cum oare
Anotimpul s-a chemat?

201
 ALAIUL PRIMĂVERII

 Este vara călduroasă

Ce-a sosit peste pământ.
Peste tot e numai soare
Fără adieri de vânt.

Cântec:Vara
Fluturele dintre flori
A furat ca şi un zmeu,
Şapte tinere culori
Chiar direct din curcubeu.

Uite-un gândăcel grăbit

Cum se'nalţă pe un pai,
Vrea s-admire negreşit
Colţisorul rupt din rai.

Un vânt bate răcorind

Grâul bun de seceriş.
Cântă vesele pe ram
Păsărelele-n frunziş.

Într-un alb şi gingaş crin,

O albină a intrat,
Pentru a sorbi puţin
Din nectarul aromat.

Iar parfumul din cais

A fost dus de vânt în sat,
Unde a găsit deschis
Şi în case a intrat.

A plouat şi au ieşit
Ciupercuţele în crâng
Veveriţele-n copaci
Hrana pentru iarnă-şi strâng.

O mămică de arici
Caută în aluniş
Nişte ouă de furnici,
Puilor din ascunziş.

Soarele a sărutat
Pe bujorul cel sfios
Şi acesta ruşinat
Imediat s-a îmbujorat.

 Cald în case şi în clase,

Iar copiii osteniţi
După înc-un an de şcoală
Par tot mai neliniştiţi.

o Aşteptând cu nerăbdare
Încă un sfârşit de an,
Să punem o întrebare
Legată de-a lor ghiozdan.

 Ce materie făcut-aţi
Voi, în anul ce-a trecut?
Spuneţi-mi,copii, cu toţii,
Lecţiile v-aţi făcut?

o Matematică, română,

202
 ALAIUL PRIMĂVERII

La Cunoaştere am învăţat.
Vrem să dăm acum de ştire
Că de toate ne-am ocupat.

 Într-atâtea luni de zile,

Când la şcoală am venit,
În caietele cu file,
Am scris şi am socotit.

o Adunare sau scădere,

Probleme de orice fel,
Rezolvarea ce se cere
Am făcut-o cu mult zel.

 Dar...nu chiar întotdeauna

De-nvăţat ne-am ocupat.
Când pe acasă era buna
Noi, cam şmecheri, ne-am jucat!

Cântec:Şcolărei şi şcolăriţe
Şcolărei şi şcolăriţe,
Copilaşi şi voi fetiţe,
Hai la şcoală să-nvăţăm
Şi bine să ne purtăm!

Să-nvăţăm ca să citim
Să scriem, să socotim,
Să cântăm, să ne jucăm
Pe părinţi să-i ascultăm.

 Luni, întâia zi de şcoală,

Fără poftă de învăţat,
Parcă suferind de-o boală,
La şcoală ne-am adunat.

o Şi cum dascălul în clasă

Catalogu’-a răsfoit,
Văzurăm cum toate-n jurul
Nostru s-au îngrămădit.

 Doamne, ce frumos fusese!...

Când, în timpul ce-a trecut,
Jucam fără să ne pese,
Fugind cât puteam mai mult.

o Luni, o zi îngrozitoare,
După cele ce-au trecut...
Notele-s supărătoare
Căci la şcoală n-am ştiut.

 Lecţiile făcute-n fugă,

Temele neîngrijite,
Luni, în prima zi de şcoală,
N-au scăpat nepedepsite.

o Ajungând posaci acasă,

De părinţi noi ne-am ferit,
Am mâncat cu ei la masă,
Dar de note...i-am minţit!

 Marţi, o nouă zi de şcoală

Şi o nouă ascultare.

203
 ALAIUL PRIMĂVERII

Este iar o altă boală

Cu note supărătoare.

o La română, româneşte
Să îi spunem: n-am ştiut!
Măcar la mate recunoaştem,
Că n-am putut mai mult.

 La ştiinţe despre lume

Lecţia n-am învăţat,
Iar după acestea toate,
Note rele am luat.

o Oarecum, din întâmplare,

Pe la şcoală au trecut
Părinţii ca să întrebe
Despre ce am mai făcut.
Aflând ei ce note rele
Am putut să căpătăm,
Ne-au promis că pentru ele,
Doar în casă o să stăm.
Şi, aşa închişi, măi, frate,
Stând în casă, am privit,
Cum la joacă, de departe,
Mulţi copii au mai venit.

 Miercuri, joi şi vineri, iată,

De când tot în cas-am stat,
Am primit o altă soartă,
Căci ne-am pus pe învăţat.

o Miercuri, la română, zice

Doamna noastră c-am ştiut.
-Vezi, micuţule, novice
Că se poate şi mai mult?

 Matematica ce parcă
Ieri pe toţi ne-a pricopsit,
Azi, frumoasa zi de miercuri
Iată că ne-a răsplătit.

o Joi, la muzică aflat-am

Cât de bine poţi să cânţi
După tot ce învăţat-am...
O..., mai bine-i să nu minţi!

 Să înveţi că şi minciuna
Scurtă de-a-le ei picioare
Dac-o ţii nu ţi-e totuna
Căci ai suferinţă mare.

o Vineri este ziua care

Pe copii îi veseleşte
Că de suferinţa şcolii
Ea pe toţi îi izbăveşte.

 Sfânta vineri, cu mult soare,

Peste şcoală s-a lăsat
Şi din suferinţa mare
Pe toţi ne-a eliberat.

o Sfârşitul de săptămână

204
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pe toţi ne-a încununat

Şi cu rele, şi cu bune,
După cum am învăţat.

 Şi...aşa trecut-a timpul...

Fiecare săptămână,
De la un anotimp la altul,
Sigur şi încet ne mână.

o Iarna cu a ei zăpadă
S-a topit în primăvară
Dar,apoi, căutând mai bine,
Am văzut că este vară.

 Parcă ieri fusese toamnă

Şi din frunze ruginii
Azi,mărita vară,doamnă,
Pe toate le înverzi.

Cântec: Anotimpurile
Sunt patru la număr fetiţe
Se schimbă-ntre ele mereu,
Ele se numesc anotimpuri
Hai cântă şi tu că nu-i greu.

Cu-n snop plin de pâine în braţe

Ca razele soarelui bland,
Ne-ndeamnă să mergem la mare,
Desigur pe vară o cânt.

Cu struguri cu mere şi pere

O vezi pe colină zâmbind .
Bogată-i şi darnică-i toamna,
Vă jur c-o iubesc,zău ,nu mint!

Prinţesa cu mantia albă

Lipeşte steluţe pe geam,
Când vine ne-aduce Crăciunul
Un tainic şi sfânt talisman.

Natura din nou prinde viaţă,

Când vine-aducând ghiocei.
E-un susur vioi de izvoare,
Frumuseţea ei să o bei.

o Săptamâna-n şapte zile

Este-n realitate bună.
Zi de zi la şcoala noastră
Toţi şcolarii îi adună.

 Fie vorba de română,

Matematică,ştiinţă,
Şcoala tuturor ne cere
Învăţare şi voinţă.

o Astăzi, zestrea adunată,

La părinţi o arătăm,
Într-o zi încununată,
Unde martori îi chemăm.

 Ca să vadă ce răsplată
Pentru muncă am primit,

205
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ori dacă-n a lor speranţă,

Astăzi i-am îndreptăţit.

Cântec: Vara soseşte

Vara soseşte şi câmpul e verde
Flori drăgălaşe pe ram se zăresc
Râul în murmur prin crânguri se pierde
Păsări în luncă cu drag ciripesc
Cip,cip,cirip!Cip,cirip,cip!

o Când spunem vară,spunem vacanţă,

Spunem munte şi mare, ori spunem speranţă,
Spunem distracţie şi soare,
Ori sărbătoare.

 Când spunem vacanţă, spunem cunună,

Sau răsplată ori premii la media bună,
Sau spunem mândrie ori un bun nume
Pe toate la lume.

o Când spunem vară, spunem speranţă,

Rostim năziunţă, voinţă şi cutezanţă,
Rostim viitorul ce-aproape-o să vină
Într-o toamnă blajină.

 Când spunem toamnă, spunem iar şcoală

Şi spunem note mai bune, mai rele,
Ori spunem boală...
Sau spunem ştiinţă de carte pentru şcolari,
Căci vom fi mai mari!

Cântec: Bun rămas, clasa a II-a!

Clasa a II-a, bun rămas!
Astăzi noi te părăsim,
Iar la toamna care vine
Într-a III-a o să fim.

BUN RAMAS, ABECEDAR!

Prezentatoarea :Stimaţi părinţi,dragi copii,vă voi spune o poveste scurtă,care începe altfel
decît ştiţi .Se zice că în oraşul nostru este o clasă I de elevi cu fetiţe şi băieţei tare
drăguţi,veseli şi jucăuşi,poznaşi ca orice copii,dar buni de tot la învăţătură.Cine or fi acei
copii,aţi ghicit d/e cine e vorba în poveste?
Ei,şi s-a dus vestea d/e aceşti copii peste tot, pînă a ajuns şi la urechile oaspeţilor,care iată au
venit astăzi la sarbătoarea noastră să se convingă d/e voi.Aceasta a fost povestea mea ,p/u ca
voi să-i convingeţi că sunteţi cei mai buni elevi, vă rog să dovediţi acest lucru.
Eu sînt jurnalista Nălly,am venit împreună cu operatorul Ştefan să scriu un articol
despre elevii clasei IA din gimnaziul Gheorghe Rişcanu ,despre faima clasei voastre sa se
ducă în toată ţara.Sînteţi de acord,copii?

Prezentatoarea :Şcoala e locul unde îţi afli norocul.

...Vă amintiţi cînd aţi luat pentru prima dată Abecedarul în mînă şi aţi citit primul cuvînt scris
aţi simţit că atingeţi cerul cu mîinile,că vă desprindeţi de acel mic locuşor de plai pe care vă
găseaţi şi zburaţi pe alte meleaguri, pe tărîmurile înţelepciunii şi ale frumuseţii.Vă temeaţi să
închideţi Abecedarul ,ca să nu coborîţi niciodată din acea plăcere sufletească.
206
 ALAIUL PRIMĂVERII

Din acel moment aţi zis:

„Abecedarul ,pentru mine,va fi ca o căsuţă imaginară. Acolo mă voi întoarce întotdeauna cînd
voi dori să gust din mierea cuvintelor sale .”

Cîntecul Sîntem şcolari

Prezentatoarea :Acum as ruga părinţii să-mi răspundă la o întrebare: Care este diferenţa
dintre şcoală şi viaţă?(La şcoală,înveţi lecţia şi pe urmă dai un examen.În viaţă,dai
examene,din care îţi înveţi lecţia) 2 păreri

Prezentatoarea Într-un loc preacurat,cum este meleagul meu, ne îndreptăm şi noi , pas cu
pas...
Copilăria spre un viitor mai luminos!
Prin tot ceea ce suntem ... gîndurile noastre, visele, speranţele, frumuseţea copilăriei se
răsfrînge în coapsa arborilor şi rămîne pe roua florilor de primăvară, aşteptînd parcă
mugurii viitorului să-şi desfacă faţa în petale...
Şi gîndurile noastre de copii bat la tîmpla timpului....aşteptînd clipa de răscruce din care s-a
născut Leagănul copilăriei noastre .
Fiecare zi din viaţa noastră e o minune...
.
Prezentatoarea : Următoarea întrebare adresată părinţilor Ce înseamnă a iubi un copil?
(Desigur copiii sint soarele părinţilor)

Cintecul : Vis de copil

1.Dragi părinţi, dragi spectatori

Azi, cînd totu-i plin cu flori,
Azi, în zi de sărbătoare
Clasa-ntîi dă o serbare”

2.La noi acum e mare sărbătoare,

Mai mîndră decît ieri, mai luminoasă
Şi-mpodobită e întreaga clasă
„ABECEDARUL” să-l sărbătorească!

3.L-am găsit pe bancă-n dar

La-nceput de an şcolar
Şi-avea litere mărunte,
Mici şi necunoscute.

4. De prima zi de scoala mi-amintesc

Caci am primit atunci o carte-aleasa.
Mi s-a parut atata de frumoasa
Si-am inceput cu drag s-o rasfoiesc.

5.Eu numai la imagini ma uitam

Caci literele nu le cunosteam
Si ma intrebam putin cam speriata
O sa ajung sa il citesc vreodata?

207
 ALAIUL PRIMĂVERII

6. Dar rand pe rand acele negre oi

Ne-au invatat povesti si lucruri noi.
Acum stim sa scriem, sa citim
Si de aceea azi ii multumim
Invatatoarei, care, cu rabdare
Ne-a picurat in suflet stropi de soare.

7.Când la şcoală am venit,

Am avut ca dar, un abecedar.
Daru-acesta minunat
Ca dintr-o poveste
Cu cât dor l-am aşteptat
Cât de drag ne este!

In sala intra ABECEDARUL

Dialog cu ABECEDARUL:-Bună ziua, dragi prieteni!
- Bună ziua, prietene Abecedar!
-Vă mai amintiţi de prima zi de şcoală?
-Da, da!
Eraţi voioşi şi prea nerăbdătători
Să dezlegaţi mai iute taina slovei,
Să nu mai fiţi neştiutori
În meşteşugul scrisului şi vorbei.
-Aşa e!
-Am sosit prieteni mici,
Am sosit şi eu aici
Şi-nainte de-a începe
Dragi băieţi şi voi, dragi fete,
Am ceva ca să vă spun!
-Ce?
-Aţi muncit?
-Am muncit, clasa-ntîi am isprăvit!
-Aţi învăţat?
-Am învăţat, clasa-ntîi am terminat!
-A fost lung al vostru drum?
-A fost lung pînă acum!

CINTECUL :DRAG ABECEDAR

8.Deci cunoaştem alfabetul,

Ştim să scriem, să citim,
Literele-n şir pe toate
Pe de rost le denumim.

9.Şi-acum literele toate

Din ABECEDAR buchet
Vin cu dragoste s-arate
Ce înseamnă alfabet.

10.Fiecare filă a lui e o bucurie!

El ne-a învăţat pe toţi
A citi şi-a scrie.
208
 ALAIUL PRIMĂVERII

De aceea l-am păstrat

Ca pe-o scumpă carte
Si nu prea l-am supărat;
Am sau nu dreptate?
Spune tu, ABECEDAR,
Ce ne eşti de faţă,
Este cineva la noi care nu învaţă?

11.De-acum ştiu ce-nseamnă şcoală

Ştiu că trebiue să-nvăţ,
Greutăţi noi nu cunoaştem
Că sîntem cei mai isteţi!

12.Multe altele mai ştim:

Să vorbim, să socotim,
Fiecare din noi ştie
Să citească şi să scrie.

*ABECEDARUL:
Ascultaţi la mine dar.
Eu, pe nume – ABECEDAR,
Vă chem azi la judecată,
Elevi şi-abecedar deodată.
Ce mai luptă noi dădurăm
Când cunoştinţă-abia făcurăm!
Lupta azi s-a terminat.
Cine oare-a câştigat?
Timpul e judecătorul,
Martor e învăţătorul.
Greu a fost, dar m-aţi învins.
Toate literele aţi deprins!

13.Litera”A”: Eu portita le-am deschis

Catre lume, catre vis
Prima sunt in alfabetul
Buchisit de ei cu-ncetul.

14.Litera”B”: Mie mi se spune B(be)

Sunt un trei si-o linie
Primul sunt la bal, balon
Biciclete si balcon.

15Litera”E”: Ma cunoasteti? Eu sunt „E”

Seman cu un pieptene
Sunt elev si invat bine
Scrii elicopter cu mine.

16.Lirera”C”: Eu sunt”C”(ce) de la campie

Casa, carte, colivie
Sunt prezent mereu la scoala
Ma ascund in calimara.

209
 ALAIUL PRIMĂVERII

17.Litera”D”: Eu sunt”D”(de) de la decor

Drumetie, dirijor
Va anunt acum, copii
Ca spre Delta voi porni.

18.Litera”R”: Ma prezint sunt „R”(er)

De la rac si si la boier
Roata se opreste-aici
Ia cititi ce-am scris,copii!

Dansul Bat din palme

Prezentatoarea :Copii ce trebuie să faceţi ca să nu vă crească nasurile?(păreri)

Pentru ca să nu vă crească nasurile,trebuie să le ţineţi cît mai mult prin cărţi.
Copii,ce este o carte?(păreri)

1.Cartea e ca un copil-
Cînd o scrii-creşte mare,
Cînd o termini de scris-
Pleacă în lumea largă.

2.Cărticică,cărticică,
Dacă-i şti cît te iubesc
Vorba ta e fermecată,
Tu ne-nveţi,ne sfătuieşti
Pentru toţi băiat ori fată
Cel mai bun prieten eşti.

Cîntecul Cărticica surioara mea

19. -Dragul meu Abecedar,

Ce să-ţi dau acuma-n dar?
Mulţumesc frumos de toate,
Tu,ce fostumi-ai ca frate.
Nici nu ţtii ce greu îmă vine
Ca să mă despart de tine.

Abecedarul –Măi copile,dragul meu,

Crezi că mie nu mi-i greu?
Uite,literele mele,
Strălucind ca nişte stele,
Te aşteaptă-n altă carte,
Să vă duceţi mai departe

20. Te salut carte maiastra!

Bun venit, abecedar!
210
 ALAIUL PRIMĂVERII

Tu ai fost in viata noastra

Prima carte de scolar.
Anu-ntreg te-am rasfoit
Tainele ti-am deslusit
Dar acum intr-un glas
Noi iti spunem:

Toti: Bun ramas!

Prezentatoarea La sărbătoare au venit taraful Chiţ-chiţ să ne felicite pe toţi

Să-i ascultăm

21. Singur insa nu ramai

Alti copii in clasa-ntai
Cu drag te vor rasfoi
Sa invete a citi.
Bun ramas, carte aleasa!
Noi pasim in alta clasa
Si iti multumim frumos
Fiindca ne-ai fost de folos!

*22.Iţi aminteşti la început ce greu a fost?

Atâtea semne parcă fără rost!
Ovale, zale, bice, bastonele.
Priveam nedumerit la ele.
Acum le stăpânesc pe fiecare,
Prietene îmi sunt şi-s mândru tare!

*23.Parc-a fost ieri când ziua-ntreagă

Vorbeam de sunet, de silabă,
Căci pronunţam greoi, neclar
Cuvinte din abecedar
Şi mâna cum ne tremura ,
Când l-am făcut pe primul „A”.

24.*F:
Litera n-a fost cuminte,
Uite, şi-a pierdut un dinte!
Furnică, fabrică şi floare
Chiar şi fulgii de ninsoare
Nimeni, nimeni nu le spune,
Fără litera „f” pe nume.

25.*G:
„G” e literă isteaţă,
Frumoasă şi vorbăreaţă.
Şi tot spune la poveşti
Despre stelele cereşti.
211
 ALAIUL PRIMĂVERII

Poartă sacul cu secrete

Numai printre alfabete.
Nu-i nici lună, nu-i nici soare,
Doar un O cu gura mare!

Dans Valsul

ABECEDARUL:
V-aţi străduit cu toţii. Pot să spun
Că-n clasa voastră am lucrat cu drag.
Aţi mers cu mine pe-al luminii drum,
Vă mulţumesc şi-acum mă retrag!

26.Iubite ABECEDAR,
De azi ne despărţim.
De la tine ne mutăm
Alte cărţi să învăţăm.
Vrem să-ţi mulţumim curat
Pentru că ne-ai învăţat
Şi să-ţi spunem cu plăcere: RAMAS BUN! LA REVEDERE!

Cîntecul Abecedar

27.Mulţumiri aduc din suflet

Celor ce ne-au învăţat
Cu răbdare, cu căldură
Minţile ne-au luminat
Să strigăm toţi într-un glas:
Şcoală dragă, bun rămas!
Vom veni peste trei luni
Şi mai harnici, şi mai buni.
Dar acum la încheiere
Vă zicem: “LA REVEDRE!”

Sînt ABECEDARUL. Un an am fost împreună... Dar a sosit timpul să ne despărţim. Nu-

mi pare rău de nimic deoarece aţi fost cei mai harnici, cei mai buni la citire şi scriere,
cei mai ageri în exerciţii!

*Toţi copiii:
RAMAI CU BINE ABECEDAR,

CINTECUL :DRAG ABECEDAR

Prezentatoarea : Copii,observaţi ce am aici ?(litere)Acestea sînt literele din prăjituri ,o să le
mîncaţi dacă îmi spuneţi cine e autorul la Fata babei şi fata moşneagului,Capra cu trei
iezi,Ursul păcălit de vulpe?
Desigur e bunicul şi sfătosul Ion Creangă,el cocea litere şi alcătuia cu ele cuvinte
Pentru voi vacanţa are o însemnătate ,e prima vacanţă,care o aşteptaţi cu nerăbdare

CINTECUL: Vacanta mare

Cuvîntul învăţătorului
212
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dragi copii!Iată că a sosit şi ziua cînd voi vă luaţi rămas bun de la prima carte care v-a
învăţat a citi cele mai frumoase şi mai scumpe cuvinte.Acum voi puteţi afla minunile
altor cărţi tot atît de frumoase şi atrăgătoare.Îi mulţumim din suflet Abecedarului.

Prezentatoarea : Da ,foarte frumos a fost la sărbătoare ,voi duce vestea în toată lumea despre
elevii clasei I.Abecedarul mi-a şoptit la ureche că v-a pregătit o surpriză(se împart cadourile)

Cuvîntul învăţătorului
Serbarea a luat sfîrşit ,le mulţumesc copiilor pentru o muncă enormă,prezentătoarei şi
operatorului ,şi desigur părinţilor pentru organizarea acestei sarbători

SERBARE SFÂRŞIT DE CLASA A IV-A MĂRGELE COLORATE

Momente scenice de ALECU POPOVICI

PREZENTATORUL: Fapte, întâmplări care se înşiră ca mărgelele colorate pe o aţă…Unele

sar în ochi, altele se observă mai greu….Dar noi vom înşira aceste mărgele în faţa voastră. Ca
la teatru. Deci, atenţie!...GONG!..urmează o scenetă cu băieţi şi fete!

BĂIATUL NR. 1: E serbare astăzi! Vom prezenta un spectacol nemaivăzut. Trebuie să ştiţi
însă că acest program e prezentat numai de băieţi. De ce? Pentru că vrem să le arătăm lor,
fetelor, că n-avem nevoie de ele….DA! O să facem un program foarte bun şi fără ele….Acum
mă duc să pregătesc decorurile, costumele…Un moment….(Iese; se răzgândeşte şi se
întoarce pentru puţin timp).Un moment vă rog….

FATA NR.1: Dragi spectatori, astăzi vom juca fără băieţi; numai noi, fetele. Au râs de noi, au
spus că suntem grozave numai la vorbă…O să le arătăm noi dumnealor că putem să jucăm
teatru şi fără ei! Acum plec să văd ce mai e de pregătit! (iese la fel de grăbită cum a intrat)
Am zburat!...

SCENA 2
( Se aduc repede o masă şi două scaune. Intră Radu şi Milică, doi fraţi)
RADU: Acum, când părinţii noştri sunt plecaţi, haide să- i ajutăm la treburi prin casă, aşa
cum se cuvine…

MILICĂ: Da, frăţioare…Noi, băieţii trebuie să ne ocupă de treburile gospodăriei…Uite, o să

termin broderia asta pe care a început-o mama…Unde e acul?

RADU: Să-l căutăm! ( Caută pe masă, apoi sub faţa de masă) Aici nu e! Nici aici!

MILICĂ: ( Imitând-o pe mama) Vai, ce dezordonaţi sunteţi voi, băieţii! ( Caută amândoi de
zor)

RADU: Am obosit de când caut! (Se aşază pe un scaun, dar sare apoi imediat în sus, ţipând)
L-am găsit, aici era!

MILICĂ: Să pun acul în aţă!

213
 ALAIUL PRIMĂVERII

RADU: Cred că e mai uşor invers, pentru că aţa e mai lungă şi ai de unde să tot încerci!

MILICĂ: Au!... M-am înţepat!...Dac-aş avea un…cum se cheamă?

RADU: Un ce?

MILICĂ: …Care se pune pe deget!…

RADU: Un inel?

MILICĂ: Nu!...Un degetar! Ei, dar mai bines să-l chem. Pe frăţiorul cel mic!...
Neluţule….Neluţule…( Vine Neluţu, un băiat înalt, îmbrăcat caraghios în haine de bebeluş…
Neluţu bâzâie, alintându-se.)

MILICĂ: Vino, Neluţule!...Vino aici…Vrei să te iau în braţe? ( Încearcă să-l ia în braţe, dar,
cum Neluţu e mai înalt ca el, cad amândoi)

NELUŢU: ( uită să mai bâzâie ca un bebeluş): N-o să mai pot juca duminică fotbal…mi s-a
umflat genunchiul.

RADU: Fiţi serioşi! Doar jucăm teatru! Spuneţi- vă serios rolurile….

MILICĂ: Să-ţi cânt un cântec de leagăn, să te adorm…

RADU: Da, să-l adormim până vin tata şi mama!

(Îl iau pe Neluţu de mâini şi de picioare şi-l scot afară. Din dreapta vine Rodica, împreună cu
alte fete, îmbrăcate băieţeşte şi în mână cu câte o minge)

SCENA 3

RODICA: Eu nu înţeleg de ce vă place vouă, băieţilor, fotbalul. Fugiţi după minge şi, când o
ajungeţi, în loc să o luaţi în braţe , îi daţi cu piciorul!

UN FOTBALIST: Ce puteţi înţelege, voi, fetele?...

AL II-LEA FOTBALIST: ( Spune repede, ca o lecţie învăţată pe de rost) Daaa…ce minunat e

să tragic în minge un…un…pantof…

RODICA: ( suflă) Un şut…

AL II-LEA FOTBALIST: Da…unul de-ăla…Pe urmă mingea o să intre în uşă…

RODICA: ( suflă din nou) În poartă..

PRIMUL FOTBALIST: Sau în gard…Înaintezi cu mingea,şi deodată îi dai centrului înaintaş

un….un…

RODICA: O pasă, o “foarfecă”…

SCENA 4

214
 ALAIUL PRIMĂVERII

MILICĂ: (are în mână o carte mare de bucate, o farfurie şi un tel): Când au să vină părinţii,
au să găsească masa gata. Ia să vedem: pentru ca să faci omletă, baţi…

PRIMUL FOTBALIST: Baţi o lovitură de pedeapsă de la 11 m şi e sigur gol. Apoi pasa se

execută cu…

MILICĂ: (citeşte din cartea de bucate) Lapte şi ouă. Tot amestecul trebuie bătut la…

PRIMUL FOTBALIST: …Scor 6-0 sau 7-0 , ca adversarul să nu- şi mai poată lua
revanşa.Lovitura de corner se execută…

MILICĂ: La cuptor, unde se pune tot amestecul. După o asemenea mâncare simţi…

PRIMUL FOTBALIST: Crampoanele care se aplică pe tălpile ghetelor de fotbal…

RADU: Nu vedeţi că râde lumea?

MILICĂ: Asta înseamnă că avem success. E doar o comedie. Ce, vrei să plângă?

NELUŢU: ( vine, scărpinându-se pe spate) Eu am să mai stau mult în tufa de urzici în care
m-aţi trântit?

RODICA: Mi se pare că am încurcat-o!

RADU: Sigur! Nu e bine!

RODICA: Şi atunci?

RADU: O luăm de la-nceput!

RODICA: Cu toţii!...Cred că e mai bine împreună!...O să fie piesă şi cu fotbal, şi cu broderii,

şi cu cartea de bucate!

MILICĂ: Aha! Vă daţi bătute!

AL DOILEA FOTBALIST: Aşa aţi înţeles voi…..

RADU : Iar începeţi? …Terminaţi odată! Rodica are dreptate! La un loc o să ne distrăm mult
mai bine.

MILICĂ: Iar eu de-abia aştept să-mi shimb rochia!

RODICA: Şi ce piesă o să jucăm?

RADU: Cum ce piesă? O piesă cu fete şi băieţi….

SCENA 5

PREZENTATORUL: Şi din nou o să înşirăm câteva mărgeluşe!....( Tuşeşte, emoţionat) Vă

vom prezenta acum câţiva “eroi”…Adică, nu sunt ei tocmai eroi…Dar mai bine să vă
lămuriţi singuri! Eroul nr.1: Cuceritorul înălţimilor!...

215
 ALAIUL PRIMĂVERII

ILIUŢĂ: Muntele se ridică înfricoşător şi uriaş în faţă. Mă sprijin numsi cu vârful bocancului
de un bolovan enorm care se clatină puţin. Abia pot să ating cu vârful degetelor marginea de
sus a crestei. Strâng din dinţi, mă opintesc cu ultimele puteri. Puţin…încă puţin- şi la
picioarele mele se cască o prăpastie imensă! Am urcat la 5000 de m.
Se aud bătăi în uşă. Iliuţă deschide un ochi) Cine-i?

O VOCE : eu, bunica. Iliuţă dragă, sunt obosită şi vreau să te rog să- mi aduci lemne din
pivniţă.

ILIUŢĂ: Eu sunt şi mai oboist, bunico! ( Se întoarce cu nasul în pernă). Nu pot să urc şi să
cobor toată ziua.
SCENA 6

C Ce să-i faci? …Se întâmplă, aşa cum se întâmplă şi cu grija pentru cei mici. Iată-I pe ILIE
şi pe frăţiorul lui, RADU.

ILIE: Ce-ai acolo?

RADU: O ciocolată!

ILIE: N-ai decât s-o mănânci sănătos! Tu eşti fratele meu mic şi trebuie să creşti mare. Ai
numai 4 ani. Ce fel de ciocolată e?

RADU: Cu lapte şi alune!

ILIE: Şi alune? Mare lucru! O desfac numai aşa, ca să mă uit! E neagră! Nu e bine s-o lingi!
Mai bine să ţi-o rup eu.

RADU: Ce- ai făcut?

ILIE: Aoleu! S-a rupt strâmb! Stai, să- i îndrept marginile.Aşa! Acum e bine.Vrei să ţi-o fac
rotundă?

RADU: Nu vreau!

ILIE: Ba ţi-o fac! Rup de-aici, de-aici şi de-aici, şi gata. Uite ce mititică şi drăguţă a
rămas.Vai, şi cum ţi se mai topeşte în mână! Dă-o- ncoace!

RADU: Nu vreau…nu vreau…hî…hî…mi-ai mâncat ciocolata!

ILIE: Aoleu, ce mai urlet! Vai de capul băieţilor care au fraţi mai mici!

SCENA 7

PREZENTATORUL: Şi ieri a venit la NICU în vizită MATEI. Alţi eroi…

MATEI: Am venit să-ţi văd câinele lup despre care mi- ai spus în clasă.Trebuie să fie grozav.
Unde e?

NICU: A,câinele…

216
 ALAIUL PRIMĂVERII

MATEI: Da, ai spus că ai un câine grozav, mare cât tine, rău, că a prins odată un hoţ, că îl
trimiţi să cumpere pâine, ziare…

NICU: Daa….

MATEI: Unde e? Văd că aici e numai câţelul ăsta.

NICU: Da’ ce, câţelul nu e câine?

MATEI: E mic şi nici măcar nu e lup.

NICU: Îl cheamă Lupu.

MATEI: Şi hoţul?

NICU: Hoţul e motanul bunicii. Fură carne, a furat şi un ghem de lână.

MATEI: spuneai că îl trimiţi sa aducă pâine, ziare…

NICU: Eu îl trimit, dar el nu aduce…

SCENA 8

PREZENTATORUL: Şi acum…o “poveste dulce” care lasă un gust… amar…

(În faţa unei vitrine cu dulciuri, sau o tonetă)

GICĂ: Măi, Lică, hai cu mine!

LICĂ: Departe, Gică?

GICĂ: Nu, până aici. E ziua lui frate-meu. Ăla micu’! Cinci ani împlineşte.Îi face mama şi
tort. Vii şi tu la noi. E cu nucă. Trebuie să-I dau un dar. Am 50 de lei. Îi iau o jucărie: o
rachetă cosmică.

LICĂ: Hai!

GICĂ: Ia te uită, măi…ce prăjituri au făcut! Cu frişcă….hai să gustăm şi noi!

LICĂ: Eu n-am…( Vrea să spună bani.)

GICĂ: Lasă că am eu…nu-i mai iau rachetă, că sparge geamurile cu ea. Îi iau camion.
( Cumpără prăjituri. În timp ce vorbesc, mănâncă mereu…) Bune prăjituri! Mai luăm?

LICĂ: Eu n-am…( Vrea să spună bani.)

GICĂ: Lasă că mai am eu….Ce-i trebuie camion? Vede totă ziua camioane pe stradă…Ei…ia
te uită, mă, ce bomboane de ciocolată…Da-ţi-ne şi nouă o cutie!

LICĂ:Dar..

GICĂ: Lasă că-i fac eu alt dar…O puşcă….Hai…( În scenă apare un stand de cărţi)
Tu ai cartea asta de Jules Verne- “Insula cu elice”? Hai să mi-o cumpăr!

217
 ALAIUL PRIMĂVERII

LICĂ: Dar puşca?

GICĂ: Îi iau o puşculiţă. Să se înveţe econom de mic. Azi un ban, maine un ban…Hai
înăuntru, la librărie. Îmi trebuie şi creioane colorate.

LICĂ: Dar ăla micu’?

GICĂ: Tu ştii să faci bărcuţe? Luăm foi din caietul de matematică şi-i faci tu o bărcuţă.Eu o
colorez…Şi la urma urmei , are tort cu nucă…

SCENA 9

PREZENTATORUL: Şi acum o poveste….alunecoasă.Ţineţi-vă bine să nu cădeţi…!

LICĂ( cel mare): Vine!

RADU ( cel mic): Acu să te ţii…( Râde)

LICĂ: Sssst.!...N-auzi? Taci odată!...Sperii…vânatul..

RADU: Şi au să vadă gheaţa!

LICĂ: Acum…unu, doi, trei…atenţiune!...brrr…br….br….(imită “dropul” unor tobe mici.

Afară se aude o bufnitură.) A căzut!

RADU: Grozav salt!...Cel puţin o jumătate de metru!

LICĂ: 65 de cm…îţi spun eu!

O voce înfumurată de afară: Am să reclam! Am să mă plâng! Mereu e gheaţă aici! …O să-l

caut pe responsabilul blocului nostru…Aici ar trebui…

LICĂ: Ssst…

RADU: Ssst..Cine-o fi responsabilul?

LICĂ: Un domn înalt, cu părul alb, mustăţi şi ochelari.O să se plângă lui..Trebuie să fie ceva
mare!

RADU: Atenţiune! Vin! Uite-le!..

LICĂ: Aha! Pe ele le aşteptam!...Să auzi acum ce chiţăit şi cum o să dea apă la şoareci! Dana
e o plangăcioasă! Monica…ce să mai vorbim!

RADU (ca la o transmisiune sportivă): Atenţiune, dragi telespectatoare şi telespectatori! Vă

transmitem o interesantă competiţie sportivă…comică..Gheaţa e în perfectă stare…

LICĂ: Am turnat noi din zori zece găleţi cu apă!

RADU: Şi o stropitoare…aşa că totul e bine organizat! Advesarul se arată la intrarea pe teren.

E cunoscuta echipă a plângăreţelor Dana şi Monica….Înaintează…N-au curaj să atace….Dar

218
 ALAIUL PRIMĂVERII

“Driblingul” nostru a reuşit….Praful de zăpadă presărat deasupra gheţii le induce în eroare…

Fac un pas spre poartă, adică spre uşa blocului, mai fac unul…şi…
( De afară se-aud două ţipete scurte: “Au!” şi apoi iar “Au!” Băieţii râd cu hohote, fără să se
mai abţină.Pe uşă, orientându- se după râsete, intră cele două fete c-o falcă-n cer şi cu una-n
pămant.)

DANA: Să vă fie ruşine!

MONICA: Dacă ne spărgeam capul?

LICĂ: (Hohotind) N-ai grijă! E tare! Doar eşti tocilară!

DANA: Halal sportivi!... Cum se mai cheamă sportul ăsta? “Suceşte-ţi piciorul?” sau
“Juleşte-ţi nasul?” …

MONICA: Ruşine!

LICĂ: Sport, nesport…v-aţi prins şi gata! O să râdă tot blocul de voi!

MONICA: (Gata să plângă) Asta e o…e o…

LICĂ: Hai! Du-te cu pâra, după cum ţi-e obiceiul!

DANA: Putea să cadă un copil mic!

RADU:(O imită) “ Copil mic!” Aţi fost păcălite!... Suntem răzbunaţi! Destul că toată ziua ne
spun părinţii: “Uite ce bună şi cuminte e Dana!”

LICĂ: “Ce calificative bune obţine Monica!”

RADU: “Ce liniştită e Dana!”

LICĂ: “ Monicăi nici nu-i auzi gura!”

RADU: Acum sunteţi păcălite!

LICĂ: Vă duceaţi aşa grăbite…şi noi v-am oprit din drum…Noi…adică gheaţa!

RADU: Şi unde vă duceaţi, mă rog?

DANA: Aaa, la vitrina din colţ…

RADU: (maliţios) Să se uite la păpuşi…

MONICA: Da!

DANA: Nuu! Au adus pistoale…cu apă!

RADU: Ce?

LICĂ: Cum? Când au adus?

219
 ALAIUL PRIMĂVERII

DANA: Ieri. Mai erau câteva!

( Radu şi Lică se privesc lung, şi, fără să mai scoată un cuvânt, o rup la fugă.)
DANA: Atenţiune!...Unu, doi, trei…
(Se aud două bufnituri şi “Au!”…”Au!”.Reintră Radu şi Lică…necăjiţi)
DANA: Ei, cum staţi, “păcălicilor”?

MONICA: Să ţineţi minte! “ Cine face gheaţa altuia, alunecă singur pe ea!” (Ies amândouă)

LICĂ: Ne-au dus!

RADU: M-am luat după capul tău! Tu ai fugit primul!

LICĂ: Şi de ce n-ai fost atent pe unde calci? Când ai căzut, m-ai tras după tine! (Ies amândoi)

SCENA 10

PREZENTATORUL: ( Apare în faţa cortinei, agitat).Atenţiune, atenţiune! Alarmă! S-a

întâmplat un fapt senzaţional! De la “colţul viu” au “ evadat” mai multe persoane. Cei care le
vor găsi sunt rugaţi să anunţe de urgenţă echipa noastră de intervenţie, pentr ca evadaţii să fie
puşi la..”colţ” . Atenţiune, atenţiune! ( Dispare în sens invers direcţiei din care a venit).
Se ridică cortina. Scena e goală.

VULPEA: Aici suntem! (Intră în scenă Vulpea, Ariciul, Şoricelul…etc.- copii în costumele
respective sau numai cu măşti).

ARICIUL: Da, noi! Am fugit de la “colţul viu” ca să dăm o mână de ajutor. Vrem să devenim
personaje în teatrul vostru! Ne-am plictisit să stăm numai în paginile revistelor şi cărţilor
pentru copii. Vrem să ieşim puţin la aer!

VULPEA: Şi…cu ce începem?

ARICIUL: Cu ce? Cu începutul!

PREZENTATORUL: Ba începem cu…Ţeposul!

(Fundalul înfăţişează decorul simplu al unei păduri marcat prin câteva siluete de copaci.
Vulpea, Şoricelul şi ariciul vin cu o revistă , citind.)

ARICIUL: Aşa, acum e bine. Ce ziceţi, va fi citi în pădure noul număr al revistei noastre?
Orice s-ar spune, articolele au destui ţepi.

ŞORICELUL: Au, au, au…

ARICIUL: Ce s-a întâmplat?

ŞORICELUL: Unul din ţepii tăi mi-au intrat în lăbuţă. Au, au…

VULPEA: Dragă Ariciule, din cauza..cum să zic…din cauza…constituţiei tale fizice. Eşti
prea critic. Împungi prea tare….

ŞORICELUL: ( sugându-şi lăbuţa) Aşa e!

220
 ALAIUL PRIMĂVERII

VULPEA:Uite, de exemplu…cu veveriţa. Ea e responsabilă cu materialele sportive din

clasă…vreau să spun…din pădure. Tu o critici că vine târziu şi că lasă lumea să stea la rând
până ce soseşte ca să le dea o minge sau plasa de volei. E cusurul ei! Îi place coada
mare. ..Dar nu uita că ea este la-nălţime. Şi dacă o să se supere, n-o să mai vrea să facă parte
din echipa de atletism. Ştii că doar e campioană la sărituri. Nu e bines ă ne punem rău cu ea.
Aici scrie:” Veveriţa vine târziu!” Punem un semn de întrebare la sfarşit. “Veveriţa vine
târziu?” Răspuns: “Mai bine mai târziu decât niciodată…” Deci, mai bine asta-i concluzia!

ŞORICELUL : Are dreptate…Şi apoi ce rost are să criticăm şi să ne cretăm şi cu ăsta…cu….

( îi ocoleşte numele)

ARICIUL: Motanul!

ŞORICELUL: ( a tresărit) Unde? Unde e?

ARICIUL: Nu te teme! De altfel, tot ce scrie aici despre el e adevărat!

ŞORICELUL: Nu, nu mă tem, dar nu vreau să mă uit să văd ce-ai scris! “ Motanul e un mare
bătăuş!” Cum…bătăuş?...se antrenează! Da! Dumnealui e un atlet şi trebuie să se
antreneze.Ne antrenează şi pe noi….

ARICIUL: Cum asta?

ŞORICELUL: Păi, fugim toată ziua de el…facem alergări de fond…Şi e vessel. Ne jucăm de-
a şoarecele şi pisica.Te rog să scoţi numele meu de pe foaia asta. Nu că mă tem, dar…..

VULPEA: Nu e bine, Ariciule, să fii aşa ţepos. Eu cunosc şi o fabulă despre tine….să nu mai
vorbim…

ARICIUL: Acela despre care a scris poetul Marcel Breslaşu era un văr de-al meu.Acum
umblă cu baston, ştiţi…şi-a rupt un picior. Dar revista noastră trebuie să apară. Trebuie să
îndreptăm lucrurile!

ŞORICELUL: Eu nu mă simt prea bine. Aşa, aşa o slăbiciune….Te rog să scrii că la numărul
ăsta de revistă eu eram bolnav. Am anemie. Săptămâna aceasta am ros un şvaiţer cu găurile
prea mari: 80 % găuri, 20 % brânză.Sunt slăbit. Lucraţi voi. La revedere! ( Pleacă.)

VULPEA: E foarte bine şi foarte frumos, numai că nu văd deloc să semnez. Îmi pare rău,
ariciule…Sunt de accord, dar nu vreau să semnez…parcă am “orbul găinilor”….La
revedere…la revedere….

ARICIUL: Poftim…M-au lăsat singur. Halal colectiv de redacţie! Bine că asemenea

collective sunt doar la teatru. Şi nu uitaţi un sfat: când scrieţi articole la revista voastră, fiţi ca
mine : ţepoşi adică!

ADIO, ŞORŢULEŢ PEPIT ! (adio, clasele primare)

221
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vin doi elevi de serviciu, unul cu un clopoţel în mână celălalt cu un

buchet de flori

Mult iubite spectator !

Prea iubit auditor !
Am venit astăzi pe scenă
Cu o foarte grea problemă…..

O fetiţă vine grăbită

Colega, colega, am întârziat ?

Ce bine că te-am întâlnit !
Ce zici, am întârziat ?

Cred că nu , căci n-a sunat.

Sună clopoţelul

Bine v-am găsit, prieteni !

Ziua bună tuturor !
Astăzi vom juca o piesă !

Ce-ţi veni? N-avem decor !

Bine, nu vom juca teatru…

Vom cânta cu toţi în cor.

Ce tot spui acolo, frate ?

Uiţi că n-avem dirijor ?

N-avem una , n-avem alta,

Totuşi noi…..suntem actori.
S-arătăm ce ştim cu toţii
Că-s în sală spectatori !

Ei, atunci, fiecare,

O să spună tot ce ştie
Cu o glumă, cu un cântec
Şi cu voia dumneavoastră
Cred că poate să prezinte
Un mic program clasa noastră.

222
 ALAIUL PRIMĂVERII

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Ha,ha,ha! Ce zăpadă? Care zăpadă ?

Cred c-ai încurcat serbările !

Mâine este sărbătoare

Zi de aur şi de soare
Mamei vreau să-i fac un dar,
Ceva……..extraordinar !

Fii atentă! Şi tu ai încurcat serbările !

Vine, vara ! Prin urmare,

Pe aripi de porumbei,
Vine pentru fiecare
Şi vacanţa, darul ei.

Stop ! Cred că ne apropiem de adevăratul motiv pentru care

ne-am adunat aici !

Da ! Aveţi dreptate ! După câteva momente de descumpănire,

după clipe de nehotărâre trebuie să recunoaştem cu bucurie ,
dar şi cu tristeţe în suflet că încheiem , peste câteva zile, ceea ce
se numeşte în lumea şcolară, CICLUL PRIMAR.
În curând vom spune: ADIO , ŞORŢULEŢ PEPIT !

Şi acum, dragi colegi, să depănăm amintirile frumoase ale

acestor ani, ce au trecut peste chipurile noastre alături de cei drag

Ne amintim cum a-nceput

Prima zi de şcoală…………
Ţineam stângaci, nepricepuţi ,
Creionul pe o coală,

Când am intrat pe poarta şcolii

Eram un pui de om timid
223
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi mâna mea strângea puternic

Pe-a mamei ce m-a însoţit.

Copil din ţara mea,

Copil din depărtare,
Oricum îţi este faţa
S-au graiul ce-l rosteşti,
O mamă ţi-a dat viaţa

Şi vrea ca să trăieşti.

Patru ani trecut-au

Şi iată-mă acum mai mare
Gândul meu se – îndreaptă
Către d-na învăţătoare

M-a învăţat să-mi fie dragă munca

M-a învăţat să scriu şi să citesc corect
Când am greşit m-a corectat
Ce-i bun şi drept m-a învăţat

Semestrele au trecut pe aripa vremii

Şi anul , dragi copii , a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate au amuţit

Pentru noi şcolari , ca pentru toţii acei care ne urmăresc

şi ne îndrumă activitatea: părinţi, învăţători, profesori, ziua de
azi este capăt de drum.
După un alt an de muncă intrăm în iureşul vacanţei.
Dubla bucurie a efortului şi a odihnei bine –meritate ne face
să spunem:
AM MAI CRSECUT CU-N AN!

Anul şcolar a trecut. Când ?

Nu ştiu, aşa cum nu ştiu când am învăţat alfabetul.

Parc-a fost ieri clipa de vis

Cu-atâtea emoţii în ea
Câ nd mama cu dragostea ei
De mâ nă aici mă aducea.
Din pieptu-mi inima de teamă
Voia să sară …….dac-aţi şti…
Eram asemeni unui muguraş

224
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ce stă pe-o creangă gata să se rupă.

La şcoală am desluşit tainele cuprinse-n carte;

Istoria am îndrăgit-o în ţara fără de pereche
Am învăţat prin ea că suntem un neam de oameni ne-nfricaţi
Şi că putem fi şi noi bravi ,,pui de lei,, între Carpaţi.

De la d-na învăţătoare am învăţat respectul

Pentru muncă, pentru pâine,
Pentru gloria străbună,
Pentru azi şi pentru mâine.

Vă mulţumim d-na învăţătoare pentru tot ce ne-aţi învăţat

Vă mulţumim, nu vom uita niciodat

Pentru înmulţire şi împărţire;

Pentru cântece şi poezie;
Pentru poveştile nemuritoare;
Pentru Ştefan şi Mihai;
Pentru voie bună, vă mulţumim!

Să ne-amintim de zilele în care

Râdeam de poznele copilăreşti,
Să râdem astăzi iar cu toţii
Dar să rămână ca-n poveşti.

Ştiţi….la geografie Tanţa

Este foarte silitoare……
A pus Oltul la Constanţa
Şi Carpaţii lângă mare
N-am să -ţi dau o clipă pace
Vreau să ştie tot poporul
Că istoria îţi place…..
Când…lipseşte învăţătorul.

Când e-n bancă el vorbeşte

Până ce ne ameţeşte
Însă…nu ştiu cum se face…
Când iese la tablă ….tace

Îi spuse mama –mare

Că sunt pete şi pe soare;
Deci pe cărţi şi pe caiete…
El de ce să n-aibă …pete?

225
 ALAIUL PRIMĂVERII

Risipeşte energie când produce gălăgie

Însă la citit….face des economie.

Iată că din viaţa noastră

Înc-un an a mai trecut,
Ne privim şi fără voie
Observăm c-am mai crescut;

Ne-au rămas cam mici pantofii,

Pantalonii ni-s cam scurţi,
Suntem, nu ştiu cum, mai altfel
Când ne mai jucăm în curţi.

Eu iubesc foarte mult matematica, iar în aceşti ani am învăţat

că şi cifrele au frumuseţea lor; povestea cifrelor este captivantă.
Când am învăţat jocul adunării repetate, tabla înmulţirii n-a
mai o greutate; acum îmi place să rezolv probleme.

La început , comunicarea, mi se părea că are prea multe

denumiri; confundam atributul cu adjectivul, subiectul cu
substantivul, , şi tot aşa de-a valma părţi de vorbire cu părţi de
propoziţii; cuvinte cu silabe….până într-o zi când am înţeles că:

Întotdeauna ,,carte’’este un cuvânt;

,,Eu citesc’’ o propoziţie;

Pentru că tot suntem la comunicare să răspundem la câteva

ghicitori:

În orice propoziţie el este împărat

Nu poate să lipsească şi-i zicem: predicat

Ţine locul unui nume şi se numeşte….pronume.

Este parte de vorbire

Şi arată o-nsuşire,
Stă pe lângă substantiv
Şi se cheamă….adjectiv

Acest semn îl pui mata

Când vorbeşti cu cineva
Cine crezi c-ar fi , mă rog?

Am pregătit şi eu câteva ghicitori:

226
 ALAIUL PRIMĂVERII

Numere de se adună
Spunem că aflăm o…..sumă.

Înmulţire când ai spus

Sigur afli un ….produs.

Un tablou am cumpărat
Laturile-i sunt egale,
Are formă de….pătrat.

Am moştenit de la strămoşii noştri o limbă ,,ca un fagure de

miere’’. În această limbă am ascultat primul cântec de leagăn ,
poveştile frumoase. În această limbă dulce şi frumoasă ne cântăm
cântecele care ne însoţesc în tabere şi drumeţii.

Rămas bun, şorţuleţ pepit !

Rămas bun, d-nă învăţătoare!

Nu încape în cuvintele mele toată recunoştinţa pentru

dragostea ce ne-aţi arătat-o;

Nici un munte, oricât ar fi el de înalt , nu întrece răbdarea

dumneavoastră!

Nici o apă nu este mai adâncă decât iubirea dumneavoastră.

Nici un cer nu este mai senin decât cerul bunătăţii d-voastră

Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi şi vă

promitem că nu vă vom uita.

Am parcurs un drum şi –acum

Noi ne luăm rămas-bun,
Cu toţii vă mulţumim,
Viaţă lungă vă dorim!

Suntem copii vreo 28 în clasă

Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi,
Dar toţi tăceam când auzeam pe sală,
Mult cunoscuţii paşi.
227
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ea mi-a deschis spre lume o fereastră

Atunci când drumul vieţii a-nceput,
De – aceea cânt pe învăţătoarea noastră
Şi-i mulţumesc că m-a instruit.

Atât îmi e de dragă clasa mea…

Atât de mult m-am învăţat cu ea…
Încât de teamă că am să regret,
Mă bate gândul să o mai repet.

Pentru patru ani de veghe şi îndrumare;

Pentru patru ani de zâmbete şi soare;
Pentru patru ani de răbdare;
Pentru patru ani de încurajare;
VĂ MULŢUMIM!

Adio, şorţuleţ pepit ! Azi ne vom despărţi. Dar cu drag de tine

Ne vom aminti !

SERBAREA CLASEI a IV a
Lume ,lume,
Ascultati
Cu mic cu mare,
Veniti cu totii
Astazi la Scoala Primara Dealul Viilor
Sarbatoare mare.
( tobe)
Elevii clasei a IV a
Isi iau ramas bun
De la colegi si doamna invatatoare !
( tobe)
Lume, lume
Veniti, vedeti, aplaudati
Ultima lor activitate
De aici de la
Scoala Primara Dealul Viilor!

-intra elevii clasei a IV a cantand Parca ieri

228
 ALAIUL PRIMĂVERII

Iata-ne ajunsi in ziua care incheie cei patru ani pe care i-am petrecut impreuna, patru
ani de munca, de efort, de succese, de bucurii.
Unii dintre voi, dragi colegi, ar fi vrut, poate, ca in aceste ore de incheiere sa facem
gramatica ; altii, care iubesc mate,atica, ar fi preferat sa resolve o problema; sunt scolari care
ar fi dorit sa incheie cei patru ani de scoala realizand o compunere sau un desen frumos.
Mai bine sa ne amintim de acea toamna cand pentru prima oara am devenit scolari.
Va mai amintiti ??
Frunzele ruginii se pregateau sa teasa covorul toamnei.
Ne-am intalnit in curtea scolii. Povestea noastra incepea. Incepea cu momentele de
descoperire e scolii, a clasei, a bancii, a colegilor; incepea cu lacrimi de teama sau sfioase
semen de prietenie.
A venit vremea bastonaselor, a literelor, a primelor adunari, apoi problemele, tabla
inmultirii, cititul, povestitul…si anii au trecut…
Privind in urma, ni se pare totul acum atat de simplu si ne vine sa zambim, gandindu-
ne cat de greu am scris primul cuvant, cuvantul « mama ».
Orice munca cere efort si munca noastra a cerut efort, dar efortul a fost incununat cu
multe bucurii.
Priviti-ne, si va dati seama ca noi suntem boboceii de acum patru ani ?? Am crescut,
am muncit, am gresit, dard in greseli am invatat cu totii.
La toamna vom trece in clasa a V-a: obiecte de studio noi, profesori noi. Nimic nu
trebuie sa ne sperie, deoarece ceea ce am invatat in acesti patru ani constituie o adevarata
baza pe care se va putea inalta invatatura viitoare.
Dragi parinti, draga invatatoare, speram ca nu va vom dezamagi, ci vom urma drumul
ce ni l-ati deschis. Trebuie sa ajungem oameni de cinste cu care sa va mandriti.

Semneaza clasa a IV-a

Ce-mpodobită e întreaga clasă!

Avem o oră specială,mai aleasă
Ce o vom ţine minte fiecare,
E sărbătoarea clasei noastre
Şi-a doamnei noastre-nvăţătoare.
Cu patru ani în urmă…
Vă mai amintiţi?
A fost aceea ,zi de sărbătoare
Cu flori,cu mari emoţii,
Clasa întâi,abecedare
Şi prima întâlnire
Cu Doamna-nvăţătoare.

Această primă zi de şcoală

Şi întâlnirea mea cu doamna învăţatoare
Nici mie nu mi-e ştearsă din uitare
A fost o sărbătoare!

Am încheiat cu bine
Cei patru ani de şcoală.
229
 ALAIUL PRIMĂVERII

Am învăţat de toate
Şi-acuma suntem mari
.
Dar s- ascultam mai bine
In cele ce urmeaza ce-avem de spus
Acum cand suntem mari
Ce s-antamplat pe scena anilor primari

Sceneta „Pe scena notele „

PE SCENĂ NOTELE
( scenetă )
PERSONAJE: - Prezentator

- Catalogul
- Foarte bine
- Bine
- Suficient
- Insuficient
- Învăţătoarea
- Elev Cizmă
- Elev Chiulangescu

Prezentatorul: Am să pornesc în prezentare

De la o mică ghicitoare:
Ce carte este cea mai mare
Şi-o are doamna-nvăţătoare?
În ea stau scrise calificativele,
Dar sunt notate şi absenţele.
Mă sprijină în prezentare
Ei, aţi ghicit? Atunci rogu-l…
S-apară…(apare un băiat îmbrăcat adecvat)
Iată-l! CATALOGUL !!

Catalogul: Bine v-am găsit, dragi prieteni ! sper că sunteţi bine cu toţii. Deşi,
sincer spunând,
mai văd câte unul ascunzându-se după deget: îi e frică să nu dau filele
pe faţă ! Ar cam trebui, că tare mă-nţeapă în coaste câte un „I”. Ştiţi voi despre ce e vorba !
Despre Insuficient !! (desenează în aer nota)

Cântec:
Noi suntem „notele”
Suntem cu toatele
Micuţe sau mai mari
Alături de şcolari.

230
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nicicând noi nu-i uităm,

Ştiinţa le-o notăm
Şi apărem concret,
La dânşii în carnet.

„I” - Eu sunt „Insuficient”

Apar frecvent,
La unii leneşi în carnet.

„S” - Eu sunt „Suficient”- perseverent,

Cei ce şcoala n-o iubesc,
Pe mine mă întâlnesc!

„B” Cu mine se-mprietenesc,

Cei care muncesc.

„FB” „Foarte Bine” mă numesc,

Cei buni mă ştiu şi mă iubesc,
Şi aş dori din catalog,
Doar eu să vă privesc!

Catalogul: - Ei, gata, v-ajunge! Prea sunteţi vesele… . Tu , „Insuficient”, ce motive de

veselie ai?

„I” - Eu( pufneşte în râs) mi-am găsit un nou prieten în clasa a IV-a. Ne-am
împrietenit la o oră de geografie. L-a ascultat la o lecţie despre care habar n-avea! Dar ştii
cum….tămâîe!

Catalogul: - Şi tu „Suficient”?

„S” - Cine, eu? Păi, e vreo notă mai des folosită ca mine? Ce „B”? Ce „FB”?
Nimeni nu îmi face concurenţă!

„B” - Minţi „Suficient”! Ştii prea bine că nu eşti cea mai des folosită. Tot mai
mulţi elevi îşi dau seama că nu valorezi nici cât o ceapă degerată ! O s-ajungi până la urmă
tot singură!

„I” - Ia te uită cine vorbeşte! Umflata care n-are loc în rubrica din catalog. Ce te
dezumfli pe mine ca o … gogoaşă înfuriată? Eşti invidioasă pe mine?

„B” - Aşa invidie…lipsă! Că te iubesc copiii ca sarea-n ochi!

„S” - Pe prietenii tăi îi număr pe degete.

„B” - Să nu îndrăzneşti să te atingi de prietenii mei ! Toţi ai tăi la un loc nu fac cât
unul dintre elevii de „ FB” şi „B”.

231
 ALAIUL PRIMĂVERII

Catalogul: - Ia te uită! Dar tare v-aţi mai înfierbântat! Staţi mai uşor, că asta nu-i o
discuţie potrivită pentru aici ! Nu vedeţi că râde lumea de voi? Ce propui , „FB” ?

„FB” - Eu zic să-i lăsăm pe elevii noştri să dovedească spusele colegelor mele.
Rezultatele de la sfârşitul anului şcolar vor confirma la urma urmei cine are dreptate.

Catalogul : - Aşa e, colega! Şi până atunci, să urmărim o scenetă … Atenţie, suntem la

lecţie!....
(Sala de clasă, învăţătoarea, 2 elevi)

Învăţătoarea : - Să iasă la lecţie….Cizmă Ion!

Elev Cizmă: - I…i…imediat, doamna învăţătoare!

Învăţătoarea: - Ia spune tabla înmulţirii cu 8.

Elev Cizmă: - 8 ori 1, 8 ; 8 ori 2 …Pegas ; 8 ori 3….cursieră ; 8 ori 4,…..

Învăţătoarea : - Cizmă, ce tot îndrugi acolo? Nu vezi că ai luat-o razna?

Elev Cizmă: - Am luat-o cu bicicleta, d-na învăţătoare. Dacă aţi vedea ce opturi
desenez pe asfalt…! Opturi simple cu Pegasul meu şi duble dacă-mi împrumută Costel
cursiera lui. Dacă-mi dau silinţa şi cu pegasul mai reuşesc câteodată !

Învăţătoarea : - De ce nu-ţi dai silinţa aici, la şcoală? Că uite, în loc de-un B sau FB
ai luat I(Insuficient). Treci la loc! Chiulangescu! Poftim la răspuns! Tu să ne spui tabla
înmulţirii cu 6 .

Chiulangescu : 6 ori 1, 6 ; 6 ori 2, 6 ; 6 ori 3, 6 ; 6…

Învăţătoarea : - Opreşte, Chiulangescule, nu-i bine!

Chiulangescu : - Ba-i bine, d-na învăţătoare. Ia auziţi:

6 ori 4, 6 ; 6 ori 5, 6 ; 6 ori 6, 6 ;

Învăţătoarea : - Torni ca o moară hodorogită şi degeaba: ţi-am spus că nu-i bine!

Chiulangescu : - Cum să nu fie bine, d-na învăţătoare. Ştiţi, eu am pe stradă o ceată de

prieteni. Şi pentru că sunt cel mai mic, m-au învăţat să tot spun 6: când merg la furat cireşe în
grădina vecinului, eu stau la colţ şi cum o văd pe vecina, spun 6, fugiţi! Sau când jucăm
fotbal pe stradă, ca să fie terenul mai mare, eu păzesc la curbă; cum apare o maşină
strig, 6, fugiţi! Acuma nimeni nu-mi mai spune Chiulangescu. Toţi copiii de pe stradă mă
alintă zicându-mi: Ce mai faci, bă 6?

Învăţătoarea: - Insuficient

Chiulangescu : - Ba 6, d-na învăţătoare! Aşa îmi spune toată lumea!

232
 ALAIUL PRIMĂVERII

Învăţătoarea : - Nu 6, Chiulangescule! Insuficient! În catalog! Şi vedeţi să nu se mai

repete! Nu prea vă lasă timpul: chiulul şi lenea sunt tare mâncăcioase! V-au mâncat tot
răgazul când aţi fi putut deveni copii cuminţi şi silitori. (iese)

Chiulangescu: - Ce ne facem, măi Cizmă ? Ramanem repetenti si-atunci sa vezi …

Cizma : Doamne ce sa facem sa scapam….

Notele: Va spunem noi !

Cantec :

Lasati joaca la o parte da, da da

Si puneti mana pe carte
In viata cine-are carte
Are mult noroc in toate!

Puneti mana mai baieti ,da da, da,

Puneti mana si-nvatati.
In viata veti reusi
Numai daca veti munci!

Chiulangescu – Hm , ce zici Cizma ? Parca au dreptate, toti rad de noi cand ne scoate doamna
la raspuns si nu stim nimic. Eu zic sa ne schimbam naravurile,vrei ?

Cizma : Batem palma ,si le-aratam noi lor!

„FB” -. Unde-i catalogul? (îl caută)

Catalogul: (apare singur )

„ FB” - Ce-i cu tine? Ţi-ai terminat rolul?

Catalogul : - Nu, s-a terminat anul scolar. Vine vacanta de vara,ma odihnesc iar de la
toamna nu vreau sa ma mai impiedic de elevi ca Chiulangescu si Cizma.Ei au promis ca se
vor schimba dar altii?

Ceas cu ceas,luni după luni,

Am crescut deştepţi şi buni
Şi vom creşte tot mai mari
Dacă vom fi buni şcolari.

233
 ALAIUL PRIMĂVERII

Îmi sunteţi dragi,colegii mei

Vă voi păstra în gândul meu
Şi fiecare clipă a acestor ani
Îmi va fi dragă tot mereu.

Frumoase jocuri ne-am jucat

Frumoase clipe-am adunat
Am crecut cum după iarnă
Primăvara plante cresc
Şi fără să bag de seamă
Prin viaţa acum pornesc

Semestrele-au trecut pe-aripa vremii

Şi anul,dragi colegi,a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate-au amuţit.

Patru ani de drum spre şcoală

Patru dalbe primăveri
Au trecut ca o părere
Au trecut parcă-a fost ieri.

La anu-n clasa cincea vom intra

Şi grijile vor deveni mai mari
Şi sigur uneori ne vom dori
În clasa a patra să mai fim şcolari

Mai mulţi profesori paşii-o să-ne-îndrume

Încet ne vom obişnui cu ei
Şi ne luăm acum angajamentul
Să fim şcolari cuminţi în ciclul doi.

Stimată doamnă-nvăţătoare
Prin anii care o să zboare
Prin viaţa care-n iureş vine
Mereu ne vom gândi la tine.

234
 ALAIUL PRIMĂVERII

Promitem că prin fapte

Urma-vom ne-ncetat
Poveţele-nţelepte
Ce dumneavoastra ni le-ati dat.

Când era greu,ades ne-aţi zis

Că cerul nu-i doar fără nor,
Să fim destoinici ne-aţi pretins
Că-n viaţă nu-i nimic uşor.

Vă facem azi caldă urare,

Stimata noastră-nvăţatoare!
S-aveţi în anii ce-or veni
Noroc şi bucurii!

Să vă dea Domnul s-aveţi parte

De multă sănătate!
Să aveţi anii fericiţi
Şi prunci tot mai cuminţi!

O POVESTE ADEVĂRATĂ

Povestea mea nu e secretă, doamna învătătoare

Manea Lucia.
Eu am avut o învătătoare, cât timp am fost eleva.
235
 ALAIUL PRIMĂVERII

Povestea mea a început într-o toamnă.

Parcă mă văd si acum cu ghiozdănelul în spate. O
tineam de mână pe mama mea, credeam că n-am să mă
despart niciodată de ea. Parcă începeam amândoua scoala…
Inimioarele ne băteau în acelasi timp. Ne-am despărtit
totusi.
Am intrat în clasă, m-am asezat în bancă si totul mi s-a
părut minunat.
Am privit-o mereu în ochi pe învătătoarea mea. I-am
sorbit cuvintele, am învătat si am respectat-o.
Simteam o deosebită plăcere să asez pe hârtie tot ce
ne desena dumneaei la scoală si frumos mai desena … Era
neîntrecută.
În cei patru ani a adus în clasa noastră flori, planete,
eroi din povesti si o întreagă lume minunată.
Genul feminin l-am înteles usor privind zecile de flori
desenate si Lucia .
Sunt mare acum si n-am uitat în toti anii ce-au trecut si
nu voi uita niciodată că învătătoarea mea mi-a zis că nimeni
nu stie totul si că trebuie să înveti mereu.
Sărut mâna, doamna mea dragă !
Sunt una din florile ce si-au deschis petalele spre
lumină.
Eleva dumneavoastră,

Dragă doamna noastră-nvăţătoare,

Pentru fiecare clipă de cânt şi sărbătoare
Din inimă curată de copii rostim:
Mulţumim!

236
 ALAIUL PRIMĂVERII

Parca ieri am facut

Primii pasi pe drum
Cu ghiozdanul pe spate
Parca ieri am primit
Primele noastre carti
Un abecedar si-o aritmetica

Parca ieri ne-a luat

Mana noastra in a ei
Si-mpreuna noi am invatat
Sa scriem sa socotim
Sa-nvatam ca sa citim
Parca ieri, parca ieri, parca ieri

Patru ani au trecut

Patru ani au zburat
Patru ani de invatat
Noi acum stim sa citim
Stim sa si socotim
Dar urcusul nu s-a sfarsit.

Noi plecam spre alte scoli

Vom urca pe alte scari
Si mai multe noi vom invata
Alti profesori vom avea
Alta clasa veti lua
Insa noi nu va vom uita

O ramai parasita
Invatatoare iubita
Ziua despartirii a sosit
Bucurii v-am facut
Greutati v-am facut
Va rugam sa ne iertati si plecam

Clopotelul a sunat
Lacrima s-a inodat
Si-acum noi am plecat
Veti ramane pentru noi
O poveste cu dor
Din copilarie

237
 ALAIUL PRIMĂVERII

Adio, scoala primară

Cuvînt introductiv:Fiecare început are şi un sfîrşit:omul seamănă seminţe şi trebuie să strîngă
roadele, copacul sădit trebuie să rodescă, părinţii ce au dat naştere copilului,
trebuie să-l crească, să-l educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui...Învăţătorul
ia copiii în clasa I-a, îi duce pînă în clasa a IV-a şi aici e sfîrşitul, e despărţirea
Cred că nu-i învăţător de clasele primare pentru care acest moment să nu fie
dureros, pentru că sînteţi ca copiii mei.Mult am stat şi m-am gîndit:de la ce
să încep? Cum să încep? Ştiţi de la ce am început?De la fotografia de la 1 sep-
tembrie 2005, cînd aţi venit în clasa I-a, unde eraţi mici, fără dinţi şi foarte
interesanţi.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu noi îndurători...
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am învăţat.
3.Le-am văzut, le-am cunoscut
Hărnicia, dar şi lenea...
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut..
4.Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm....
5.Fiţi cu noi îndurători –
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Dragii noştri spectatori.

Sceneta „Lenea şi Hărnicia”

Prezentatorul:Ca avocaţi, pe Lenea o apără Delasarea, iar pe Hărnicia o apără Perseverenţa.

Lenea:Domnule judecător, Hăr...Hăr...Cum o cheamă?
Judecătorul:Hărnicia!
Lenea:Domnule judecător, Hărnicia m-a jignit, m-a făcut „cucoană mare”!Mi-a mai spus, că
„n-am
de mîncare”.
Hărnicia:Recunosc,d-le judecător!I-am zis aşa cum este:adevărat
Lenea:Vedeţi, d-le judecător?Asta-i!Mi-a spus,că omul leneş e bou la mîncare şi vulpe la
treabă!Ve-
deţi?M-a făcut bou, vulpe!
Hărnicia:D-le judecător!Păi...păi, cînd e vorba de mîncare nu se opreşte, iar la treabă e
şmecheră
ca o vulpe.
Lenea:eu lucrez din zori şi pînă noaptea, ca ai..aii..(cască).
Hărnicia:Ha!Ha!Ha!Cine să te creadă?Ştiu eu foarte bine – munceşte din zori şi pînă seara ca
băia-
tul din povestea cu pielea.

Sceneta „Un băiat leneş”

238
 ALAIUL PRIMĂVERII

Tatăl:(copilul doarme, iar el se adresează către pielea din cui).Piele, eu mă duc la lucru.Tu să
dai de mîncare puilor, porcilor şi să ai grijă la toate lighioanele.Deseară, cînd voi veni să
găsesc de-ale gurii şi toate cele ce ţi-am spus.(Băiatul doarme în continuare, seara se întoarce
tata)
Ei, băiete, te-a ascultat pielea?
Băiatul:Nu m-a ascultat, tată!
Tatăl:Las-o, că-i vai de pielea ei.Să-i arăt eu acum dacă nu te-a ascultat....Ia, scoală tu şi
ajută-mă!
(Îi pune pielea pe spate şi începe s-o bată)
Băiatul:Văleu! Văleu, tată!Am înţeles eu treaba asta cu pielea.....
Judecătorul:Ei, ce ai de zis, duduie Lene?
Lenea:Păi, sărmanul băiat, îi era atît de somn!Nu avea decît să facă, pielea treaba.Doar ei i-a
spus
ţăranul...
Hărnicia:Ce să mai vorbim, d-le judecător, pentru Lene, de la sobă pînă la foc e mult loc!
Lenea la
toate zice, că nu poate...Şi-apoi în casa Lenei e mereu sărbătoare...
Judecătorul:Nu, nu m-ai convins nici tu, Hărnicio!Ascultaţi-mă pe mine!Eu ştiu o poveste şi
mai
tristă:”Povestea unui om leneş”.Atenţie!Să povtească omul leneş, cucoana şi ţăranii.

Sceneta „Omul leneş”

Cucoana:Oameni buni!Se vede că omul din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vreo
doftorie, un-
deva să se caute!
I ţăran:Ba nu, cucoană, să ierte cinstita faţa D-voastră, dar acesta e un om leneş, care nu cred
să
mai fi avut pereche pe lume şi-l ducem la spînzurătoare ca să curăţăm satul de-un trîndav.
Cucoana:Alei, oameni buni!Păcat să moară ca un cîine fără lege!Mai bine duceţi-l la moşia
mea.Eu
am un hambar plin cu pesmeţi, asa,pentru zile grele, doamne fereşte...A mînca la posmagi
şi a trăi şi el pe lîngă casa mea.Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alţii...
II ţăran:I-auzi, măi leneşule, spune cucoana că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu
posmagi.Iaca
peste ce notoc ai dat, bată-te întunericul să te bată, urîciunea oamenilor!Sai degrabă din
car şi mulţumeşte-icucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug.
III ţăran:Noi gîndeam să-ţi dăm săpun şi frînghie, iar cucoana, cu bunătatea ei, îţi dă adăpost
şi
posmagi:să tot trăieşti, să nu mori!Hai dă răspuns cucoanei,ori da, ori ba, că n-avem vre-
me să stăm de vorbă.
Leneşul:Dar muieţi-s posmagii?
Cucoana:Ce-a zis?
III ţăran:Ce să zică, milostivă cucoană, ia, întreabă dacă muieţi-s posmagii.
Cucoana:Vai de mine şi de mine!Încă asta n-am auzit!Dar el nu poate să şi-i înmoaie?
IV ţăran:Auzi, măi leneşule, te prinzi să înmoi posmagii singur ori ba?
Leneşul:Ba!Trageţi mai bine tot înainte!Ce mai atîta grijă pentru astă pustie gură.
V ţăran:Milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte.Vedeţi bine, că nu-l
ducem
la spînzurătoare degeaba, de flori de cuc, să-i luăm năravul, cum chitiţi?Un sat întreg n-ar
fi pus oare mînă de la mînă ca să poată face dintr-însul ceva?Dar ai pe cine ajuta?Doar le-
nea-i împărăteasă mare.
Cucoana:Oameni buni, faceţi dar cum va lumina D-zeu.(Ei iese din sală)
239
 ALAIUL PRIMĂVERII

Judecătorul:Ce mai zici, duduie Lene?

Lenea:Are dreptate omul din căruţă.Nu, nu poate să-şi înmoaie posmagii!E atît de greu.
Hărnicia:Ce să mai pierdem vremea, d-le judecător!Lenea spune la toate, că nu poate.
Judecătorul:Să nu pripim cu luarea hotărîrii!Dar avocaţii n-au spus nimic.Să vedem ce părere
au.
Delasarea:Eu aş zice să mai lăsăm, să mai amînăm, că doar nu dă laptele-n foc şi n-au intrat
zilele-n
sac.Să mai dăm un termen, că doar şi mîineva fi o zi.
Judecătorul:Nu! Astăzi e ziua mare!Vom da sentiţa!Am tot încercat s-o convingem pe Lene,
dar n-
am reuşit!Dar să ascultăm ce are de zis şi avocatul Hărniciei, Perseverenţa.
Perseverenţa:Eu cred,că dacă-i mai oferim o şansă, oricum nu se va schimba nimic.De aceea
zic să
luaţi hotărîrea, d-le judecător.
Judecătorul:Curtea se retrage pentru eliberarea sentinţei.Curtea judecătorească a hotărît, că
Lenea
să fie închisă şi să nu i se mai dea drumulniciodată, să n-aibă ce căuta nici prin clasa
voastră, nici prin liceul „M.Berezovschi”.
Lenea:D-le judecător, vă rog să mă iertaţi.Am găsit secretul-Munca!promit în faţa instanţei
judecă-
toreşti că o să urmez exemplul din povestea „Fata babei şi fata moşneagului”.
Toţi:Gîndul înţelept îl ascunde lumea în proverbe,
Şi un om deştept ştie să se ia după proverbe,
Sfatul cel mai bun îl găseşti, doar la momentul oportun.
Dacă nu amîni şi urmez o vorbă din bătrîni
Vorba dulce, mult aduce,
Apă dacă dai la moară,
Lenea e cucoană mare,
Hărnicia e-o comoară!
1.Cînd te duci sera la culcare
Să-ţi pui o mînă sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrigorare,
„Ce am făcut eu oare azi?”
2.O zi trecută fără fapte,
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.
3.E ca şi cum n-ar fi trăit,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.
4.Cît timp tu n-ai făcut nimic,
Pămîntul s-a-nvîrtit o dată,
Şi doară nu-i atît de mic
Şi-a dus în spate lumea toată.
5.Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn,
Ai vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci în semn
Că ai făcut şi tu un bine.
6.Şi de eşti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
240
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi gîndul tău un monument.

7.Poezia „Învaţă”(pezie populară)
8.Întotdeauna soarele răsare,
Mereu sînt pescăruşi pe mare,
Întotdeauna fluturii coboară
Şi-n sufletul meu aduc primăvara!
9.Mereu părinţii-mi voi iubi
Şi-alături de ei mereu voi fi,
Căci patru ani cînd mi-a fost greu
Lîngă mine ei au fost mereu
Şi m-au ,înţeles, şi m-au ajutat,
Şi-n viaţă pe calea cea dreaptă.
M-au îndrumat.
10Cît cînt copil, o sărbăroare
E fiecare zi din viaţă,
Mă-alintă mama iubitoare
Bunica, dulce mă răsfaţă.
11.Mă văd în fiecare floare,
Şi-mi rîd bujorii de pe faţă.
Mă-ncîntă orice culoare
Şi-ascult cu drag orice povaţă.
12.Blînd Doamna mea învăţătoare,
Să deschid cartea mă învaţă.
Iar tata, cînd mă vede – o zare
De zîmbet are sub mustaţă.
13.De Unu septembrie, din soare,
Vine-o mai albă dimineaţă,
Cît sînt copil, o sărbătoare,
E fiecare zi din viaţă.
14.În patru ani de zile,
Am aflat cuvîntul magic-
E cuvîntul mulţumesc.
Îl rostesc, pornit din suflet
Am ajuns să-l îndrăgesc.
15.O formulă şi mai simplă
Oamenilor e, vă rog.
De n-o spun, nu-s luat cu seamă,
Cît aş fi de pisălog.
16.Cînd te văd, spun bună ziua,
Iar cînd plec, la revedere,
Cînd vorbeşti, eu nu-ţi tai vorba.
Dacă dorm, păstrez tăcerea.
17.Nu te fac să-aştepţi vreodată,
Şi mă port frunos la masă.
Eu respect pe toată lumea,
Am cei şapte ani de-acasă.

Sceneta „Profesoarele”
I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost
cuminţi, au
scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea...

241
 ALAIUL PRIMĂVERII

II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sînt...Nu încetez să mă
minu-
nez...Au scris niste compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare
zi...
III profesoară:Vă duc cu maşina pînă la oprire.Azi merg în centru.Îmi trebuie nişte pantofi
noi.Tu
nu vii?Doar locuieşti în centru, pot să te duc pînă acasă.
Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămîn.
I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva?
Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică.
II profesoară:A cui?Tot a lui Ionuţ?
Diriginta:Da, tot pe mama lui Ionuţ.Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a sunat să
se
scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul).
I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua.Un moment, vă rog.(Înmînă dirigintei).Da!E
pentru
tine.Cred că e mama lui Ionuţ.
Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă
faceţi timp
pentru astăzi.
Eu ştiu că sînteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc.
Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.Trebuie să vorbim faţă în
faţă.
Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul D-voastră.
Nu trebuie să vă scuzaţi.
Da, vă rog, veniţi!Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie.
Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-am
spus.La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mîine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Ionuţ.
Mama:Bună ziua!Să ştiţi că am amînat o întîlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă!Întîlnirea noastră e mai importantă.E foarte importantă
pentru
Ionuţ.
Mama:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.De aceea am şi
venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
Mama:Da...ce sînt acestea?
Diriginta:Proba de evaluare.
Mama:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o
compunere
cu titlul Meseria preferată;”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atîta lucru m-
aţi chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
Mama:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în valoare
de
50 000 $?Ştiţi, eu credeam că Ionuţ a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii sau mai
ştiu eu ce.Iar D-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hîrtie cu numele băiatului meu pe
ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
Mama:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
242
 ALAIUL PRIMĂVERII

Diriginta:V-am arătat că fiul D-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.Le-a lăsat, după cum
vedeţi
complet albe.
Mama:Şi...bine...asta e problema şcolii, a D-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur casă,
masă, îm-
brăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un apartament, o
maşină, un loc de muncă mai tîrziu.Dar cu extemporalele?Nu e treaba mea.Nu e responsa-
bilitatea mea.E a D-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de mi-
ne.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu!Mama mea îmi spune,că n-a ajuns copilul acasă.Ştiţi ce-
va de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
Mama:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă.Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.Am crezut că vom discuta
noi
puţin şi că după aceea îl chemăm pe Ionuţ să vorbim împreună cu el.Numai că văd, că nu
vreţi să înţelegeţi problema în adaptarea şi adevărata ei lumină.
Mama:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit, aflînd
că
Ionuţ n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe mama, să-i spun şi ei, că îl iubeşte
ca pe ochii din cap.
Alo!Mama!Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa!
Băiatul mamei, ce s-a întîmplat?Poate eşti îndrăgostit?
Ionuţ:lasă, mamă, lasă..
Diriginta:Ionuţ, te rugăm să ne spui tu la amîndouă, de ce n-ai scris?
Mama:Hai, Ionuţ, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii că eu
am
mereu treabă multă.Hai, spune-i mai repede, de ce n-ai scris nimic în lucrări şi hai acasă!
Ionuţ:Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
Mama:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci
lucrările.Lăsaţi, că-
mi spune el mie sau bunicii şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar Ionuţ se întoarce
Ionuţ:Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.
Ionuţ:Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul de bancă, m-am
gîndit la cearta noastră şi.....(clasa intră)
Diriginta:Linişta!Linişta!Cine-mi spune ce sărbătoare se apropie?
Toţi:Vine vacanţa mare!Terminăm clasa a IV

Învăţătoarea:Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 22 de muguraşi şi din mijlocul lor peta-
lele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu.
Am rugat clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o,dar
ea nu m-a ascultat.Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit.

Cîntecul”Clipa despărţirii”
1.A sosit şi clipa despărţirii,
Despărţirea de tot ce-i mai sfînt,
Patru ani de carte şi de joacă
Vai,ce repede-au trecut la rind.
243
 ALAIUL PRIMĂVERII

Refren:
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii nedorită niciodată.
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii neuitată niciodată.

2.Eram timizi cu toţi la-nceput,

Nu ştiam ce-i bine şi ce-i nu.
Noi împreună am intrat în clasă
Şi în faţă aveam acelaşi drum.
Refren:

3.Aveţi suflet mare ca o pîine,

Cîte-o bucăţică am rupt din ea,
Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă,
Dar nimic nu mai putem schimba.
Refren:

4.Va veni vacanţa noastră mare,

Vom pleca-n pădure la izvor.
La revedere,dragă-nvăţătoare.
Ne-a fi bine,dar ne-a fi şi dor.
Refren:

18.Cineva – albinuţa i-a spus,

Cineva – fericire a numit-o,
Noi am numit-o – înger de sus,
Mărinimoasă am numit-o
Şi am îndrăgit-o.
19.Draga noastră dirigintă,
La şcoală ne-aţi fost părinte:
Bine-am făcut – ne-aţi lăudat,
De-am greşit – ne-aţi corectat.
20.Răbdare aţi avut un car,
Dar n-a fost totul în zadar,
Perii cărunţi, acele cute
Şi toate vorbele durute.
21.Pe toate noi le-am provocat,
Dar n-o făceam intenţionat.
Ne-aţi modelat cu-atîta greu,
Noi vă vom mulţumi mereu.
Tot ce aţi clădit cu-atîta spor,
Vom folosi în viitor.
22.La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise.
Cînd a venit învăţătoarea mea
Şi m-a primit cu braţele deschise.
244
 ALAIUL PRIMĂVERII

23.În ziua aceea soarele ardea

Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora
Cînd ai venit şi-n bănci ne-ai aşezat
Şi blind ne-ai spus:
“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”
24.A învăţa înseamnă veşnică-ntrebare,
Căreia răspunsuri nu-i găseşti oricînd,
A învăţa înseamnă trudă şi răbdare,
O frumoasă trudă, pentr-un frumos gînd.

Cîntecul “Amintiri”
1.Eram micuţi odată,
La şcoală mult doream,
Şi-acea întîia dată
Cu toţi o aşteptam.
Refren:
Vremea trece iute,
Rămîn doar amintiri,
Amintiri plăcute
De cînd eram copii.

2.Ne-am luat ghiozdanul,

La şcoală am plecat
Şi profesoara noastră
De toate ne-a-nvăţat.
Refren:
3.Patru ani de şcoală
Uşor s-au strecurat,
Clasele primare
Acum le-am finisat.
Refren:
4.Vom creşte mari odată,
În viţă vom păşi,
De tine,profesoară,
Cu drag ne-om aminti.
Refren:

ADIO, ADIO, CLASELE PRIMARE

Cuvînt introductiv:(prima învăţătoare)

Trecut-au 4 ani de-atunci

De cînd cu paşi mărunţi,
V-aţi prezentat în clasa-ntîi
Aduşi chiar de mînuţe.
Păşeaţi stîngaci,neîncrezători
Cu teamă de cei mari,
Căci erau mulţi şi toţi priveau
La voi voinici şi tari.

245
 ALAIUL PRIMĂVERII

Acum e greu să spui “Adio!

Clase primare,bun rămas!”
La ce v-a fost mai drag pe lume,
La anii ce-n urmă au rămas.

Sînteţi la un început de nouă cale a studiilor gimnaziale.Aş vrea să vă doresc curaj.Ni-

mic nu trebuie să vă sperie,caci ceea ce aţi învăţat timp de 4 ani constituie o bază bună pen-
tru viaţă.Vreau să fiţi sănătoşi şi prin străduinţa voastră să ne bucuraţi pe noi, profesorii, cu
succese frumoase la învăţătură.Să bucuraţi părinţii şi să le mulţumiţi pentru căldura sufletu-
lui,pentru neodihna mîinilor, pentru durerile de inimă provocate de faptele voastre nechib-
zuite,copilăreşti.
Aş vrea ca un colţişor mic al inimii voastre să fie oferit profesorilor şi nouă celor de la
clasele primare.Să ştiţi că vă iubim pe toţi.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi,fraţi,verişori,
Fiţi cu noi îndurători…
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am aflat.
3.Le-am văzut,le-am cunoscut,
Hărnicia,dar şi lenea…
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă,le-am crescut.
4.Acum vi le înfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm…
5.Fiţi cu noi îndurători,
Mame,taţi,fraţi verişori,
Dragii noştri spectatori…
5.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
6.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
7.Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
Şi uşa spre-al meu viitor…

Cîntecul”În grădina copilăriei”

1.În grădina copilăriei
Florile au nume,nume de copii.
În grădina copilăriei
Ai şi tu o floare,chiar dacă nu ştii.
În grădina copilăriei
Zîna cea mai bună are un palat.
În grădina copilăriei
Orice vis devine adevărat.
246
 ALAIUL PRIMĂVERII

Refren:
Vino după mine, vino pe cărare.
Vino împreună să găsim o floare.
Floarea minunată care împlineşte
Orice dorinţă cît ai zice”peşte”.
Ştii ce aş ruga-o eu?
Să rămîn copil mereu.
2.În grădina copilăriei
Nu există iarnă,nu există frig.
În grădina copilăriei
Nimeni n-are frică,frică de nimic.
În grădina copilăriei
Soarele e darnic,vîntul e zglobiu.
În grădina copilăriei
Vreau şi eu o floare să mai fiu.
Refren:

Învăţătoarea:Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 22 de muguraşi şi din mijlocul lor peta-
lele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu.
Am rugat clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o,dar
ea nu m-a ascultat.Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit.

Cîntecul”Clipa despărţirii”
1.A sosit şi clipa despărţirii,
Despărţirea de tot ce-i mai sfînt,
Patru ani de carte şi de joacă
Vai,ce repede-au trecut la rind.
Refren:
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii nedorită niciodată.
Clipa despărţirii este grea.
Clipa despărţirii n-o uita.
Clipa despărţirii neuitată niciodată.

2.Eram timizi cu toţi la-nceput,

Nu ştiam ce-i bine şi ce-i nu.
Noi împreună am intrat în clasă
Şi în faţă aveam acelaşi drum.
Refren:

3.Aveţi suflet mare ca o pîine,

Cîte-o bucăţică am rupt din ea,
Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă,
Dar nimic nu mai putem schimba.
Refren:

4.Va veni vacanţa noastră mare,

Vom pleca-n pădure la izvor.
La revedere,dragă-nvăţătoare.
Ne-a fi bine,dar ne-a fi şi dor.
Refren:
247
 ALAIUL PRIMĂVERII

8.Cineva – albinuţa i-a spus,

Cineva – fericire a numit-o,
Noi am numit-o – înger de sus,
Mărinimoasă am numit-o
Şi am îndrăgit-o.
9.Draga noastră dirigintă,
La şcoală ne-aţi fost părinte:
Bine-am făcut – ne-aţi lăudat,
De-am greşit – ne-aţi corectat.
10.Răbdare aţi avut un car,
Dar n-a fost totul în zadar,
Perii cărunţi, acele cute
Şi toate vorbele durute.
11.Pe toate noi le-am provocat,
Dar n-o făceam intenţionat.
Ne-aţi modelat cu-atîta greu,
Noi vă vom mulţumi mereu.
Tot ce aţi clădit cu-atîta spor,
Vom folosi în viitor.
12.La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise.
Cînd a venit învăţătoarea mea
Şi m-a primit cu braţele deschise.
13.În ziua aceea soarele ardea
Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora
Cînd ai venit şi-n bănci ne-ai aşezat
Şi blind ne-ai spus:
“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”
14.A învăţa înseamnă veşnică-ntrebare,
Căreia răspunsuri nu-i găseşti oricînd,
A învăţa înseamnă trudă şi răbdare,
O frumoasă trudă, pentr-un frumos gînd.

Cîntecul “Amintiri”
1.Eram micuţi odată,
La şcoală mult doream,
Şi-acea întîia dată
Cu toţi o aşteptam.
Refren:
Vremea trece iute,
Rămîn doar amintiri,
Amintiri plăcute
De cînd eram copii.

2.Ne-am luat ghiozdanul,

La şcoală am plecat
Şi profesoara noastră
De toate ne-a-nvăţat.
Refren:
3.Patru ani de şcoală
Uşor s-au strecurat,
248
 ALAIUL PRIMĂVERII

Clasele primare
Acum le-am finisat.
Refren:
4.Vom creşte mari odată,
În viţă vom păşi,
De tine,profesoară,
Cu drag ne-om aminti.
Refren:

15.Patru petale furate de vînt,patru mărgăritare aruncate în izvorul nesecat al cunoştinţelor.

Multe ne-aţi învăţat,multe ne-aţi spus,dar şi noi avem multe a vă spune.Din inimă,din suflet,
pentru Dumneavoastră.
16. Scumpa noastră profesoară,
Vă iubim atît de mult
Chiar din prima zi de şcoală
Eu am vrut să vă sărut.
Ca să nu rămîn cu împrumut
Îmi permiteţi acum să vă sărut?
17.Mereu blîndă şi duioasă,
Lucruri bune ne-nvăţat:
Să iubim a noastră clasă
Şi să fim disciplinaţi.
18.Ne explică cu răbdare
Ea probleme complicate
Exerciţii, ecuaţii
Rezolvăm şi situaţii:
Nu e pentru nătăfleţi,
Iar gramatica e grea
Căci conţine, vezi tu bine,
Predicate – mpiedicate,
Complemente încurcate.
Chiar prin somn visez ades
Substantive, mai ales,
Nu e glumă-n clasa-a patra
Ne aşteaptă grea-ncercare.
E severă-nvăţătoarea-
Scade nota la purtare.
Serioşi să fim, cuminţi
Cum ne-nvaţă şi părinţii,
Să fim absolvenţi voioşi,
Harnici şi sîrguincioşi.
Doamna – nvăţătoare vrem să fie
Mîndră de noi,măi frăţie.
19.Mă mîndresc cu clasa mea:
Eminenţi avem în ea,
Multe fete şi băieţi-
Toţi sîntem copii deştepţi.
20.Clasa mea e foarte bună
Şi la carte,şi la glumă,
Mie-mi place clasa mea
Pentru c-am crescut în ea.
21.Te privesc la despărţire,
249
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vreau o rugă să-ţi vorbesc:

„Să ne rabzi şi să ne ierţi
De năzbîtii de băieţi.
Scumpa profesoara mea,
Pe noi nu te supăra!”
22.Ne-ai învăţat, ne-ai probozit
Şi ne-ai iubit de-o seamă,
Învăţătoarea noastră:
Un sfert – icoană,
Un sfert – mamă.
23Despre prima învăţătoare
Aş vorbi un an şi-o vară
Şi-ncă-o primavară, poate,
Însă timpul ne desparte.
24.Pentru trudă şi răbdare,
Suflet bun, inimă mare,
Doamna noastră, Vă iubim
Şi pentru tot, Vă mulţumim!

Cîntecul „Valsul adolescentilor”

1.Să ştiţi că iubirea-i copacul ce creşte mereu,

Să ştiţi că şi ea înfloreşte la fel ca un pom.
Cînd eşti luminos ca o floare,atunci eşti copil,
Dar numai iubind fără margini,ajungi fericit.

Refren:
Să cîntăm, să dansăm, să visăm,
Hai să fim buni colegi tu şi eu,
Să iubim, să sperăm, să iertăm,
Să răminem prieteni mereu.

2.În viţă se-ntîmplă adesea nevrînd să greşeşti,

Dar nu poţi trăda din greşeală atunci cînd iubeşti.
De-aceea păstraţi cu sfinţenie focul aprins,
Destinul înseamnă speranţă şi dor neînvins.

Refren:

25.Toţi spun:”Purtaţi-vă frumos!”

Şi noi ştim, dar ce folos?
Căci de la vorbă pîn-la faptă
E lungă calea cîteodată.
26.Să rîdem, deci, şi să zîmbim,
Căci gluma noi niţel o ştim.
Adunîndu-le pe toate
Am putea scrie o carte.

Sceneta „Păcală”
-Un-te duci, cu pasul mare, fecioras de-al lui Păcală?
-Un-se duce fiecare, cînd i-i tare dor de şcoală.
-Bre! N-o face pe-nţeleptul!Şcoala doar e-n altă parte!
250
 ALAIUL PRIMĂVERII

-Dar eu ştiu un drum de-a dreptul, ce-nconjoară şapte sate.

-Cei de şcoală au ghiozdane, dar tu pleci cu mîna goală?
-Am şi-o geantă năzdrăvană, dar de ieri s-a dus la şcoală!
-Ore multe-s înainte, foamea încă nu te curmă?
-Mi-am luat şi trei plăcinte, însă ele vin din urmă.
-Ai şi-agende, nu mi-i spune?
-Am chiar două:una pentru note bune, alta pentru note rele.
-Vai, cît de deştept mai este cel Păcală din poveste!

27.Mama, nana, tata şi bunica,

Vor din noi sa facă vunderkinzi,
Şi ne-ndeamnă toată ziulica
Să ne comportăm ca nişte sfinţi.
Dacă vreţi să fim mai talentaţi,
Daţi-ne mai multă libertate!
Distracţii mai multe să ne daţi!
28.Daca vă interesează tare,
Noi vă zicem tot pe şleah
În aceşti 4 ani de şcoală
Multe se mai întîmplau...
29.Tare-mi este dragă şcoala,
Că m-apucă plictiseala
Vin cu chiu cu vai la lecţii,
Dar mă sprijină pereţii.
30.Eu la lecţii stau chitic,
Nu răspund, nu ştiu nimic,
Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul,
„2” îmi pune-nvăţătorul.
31.Foişor într-un picior,
Să înveţi nu e uşor,
De cu zori şi pînă-n seară
Stau cu cartea subsuoară.
32.Mama-mi spune să citesc,
Tata ca să povestesc,
Eu răspund cu bucurie:
„Dă-o naibii de citire!”
33.Citirea nu mi-e pe plac,
Gata sînt orice să fac,
Să alerg în fuga mare:
„Mamă, dă-mi ceva mîncare!”
34.Matematica e grea
Nu-nţeleg nimic din ea,
Cum încerc a rezolva,
Mă apucă inima...
35.Tot probleme să rezolvi
De cu zi şi pînă-n zori:
Înmulţirea, împărţirea
Pîn-te-aduc la ameţire.
Probleme n-am rezolvat
Iarăşi „2” am încasat.
36.Ce să fac, ce să fac?
Matematicii nu-i plac!
251
 ALAIUL PRIMĂVERII

Parcă ea îmi place mie?

Ba deloc!E-o nebunie!
X şi Y să-i găsesc,
Dar nici cum nu-i potrivesc.
37.Limba-i tare-i complicată,
Cum să scrii corect ţi-arată
Enunţuri s-alcătuieşti
Pînă cînd îmbătrîneşti.
38.Ce-i acela substantiv?
N-am ştiut, nici n-am să ştiu,
Dar cunosc ce-i predicat,
Să vă spun?Iată am uitat...
39.Ochii, capul-tot mă doare
Cînd îmi dau de studiat
Cîte două teme-odată
La ştiinţe neapărat.
Însă eu nu-nvăţ şi basta,
Iarăşi m-a lovit năpasta.
Apa, solul ce mai este?
Luna unde se găseşte?
40.Muzica îmi place mult
Şi mi-e drag s-o ascult,
Însă eu nu pot cînta,
N-am auz nici n-oi avea.
41.Fac ce vreau.De vreau, eu cînt
Pîn-mă dor dinţii-n gît.
Şapte note muzicale
Cînd le-ncep a le cînta,
Fug şi mîţele din cale,
Do-re-mi şi la-la-fa.
42.La desen şi muncă noi
Facem mare tărăboi,
Modelăm şi desenăm,
Note mari doar aici avem.
43.Profesorii noştri vor să facă
Din noi nişte roboţi ce toate-ar şti,
Dar dorinţa lor nu se-mpacă
Cu esenţa noastră de copii.

Cîntecele de glumă
1.Am o radieră, 6.Of,agenda asta,
Ştiţi ce pozne-mi face, Cine a mai născocit-o?
Şterge singurică, Căci mereu îmi joacă festa,
Nota ce nu-mi place. Dacă nu sînt pregătită.
Asta-i radiera mea, Da,da,da,
Nu mă mai despart de ea, Asta e agenda mea.
Da,da,da
Asta-i radiera mea. 7.Uite astăzi, bunăoară,
Iar un „2” am înhăţat,
2.Rigla îmi măsoară, Mă priveşte ca o cioară
Pasul din greseală, De pe foaie.Ce să fac?
Să nu-l fac mai mare Da,da,da,
252
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi să trec de şcoală. Asta este nota mea.

Da,da,da,
Asta-i rigla mea. 8.La problema de acasă
Am stat toată seara:
3.Mă gîndesc la cartea Mama, tata şi bunica,
Cea cu ecuaţii Şi toată mahalaua.
De-am avea la şcoală Of,of,of,
Numai recreaţii. Mîine mă trezesc
Da,da,da, C-un „2”.
Asta este cartea mea.
9.Dimineaţa, ora 7:
4.Cartea de română, „Scoală,scoală,fata tatei!
Nu ştiu cum s-o vrăjesc În dulap eu m-am ascuns
Ca să-nvăţ cititul Intră tata,dar eu nu-s.
Fără să citesc? Of,of,of,
Da,da,da, Iară te-ai ascuns de noi?
Asta este cartea mea.
10.Nu vă supăraţi pe noi,
5.Am şi-un pix minune, Tot aşa aţi fost şi voi,
Prin caiete trece, Mai aveţi azi de răbdat
Notele mai rele Doar o clipă şi-am plecat.
Le preface-n zece! Da,da,da,
Da,da,da, Uite noi sîntem aşa!
Asta este nota mea.

44.Vă promitem că de luni,

Noi vom deveni mai buni,
Pe cuvîntul de onoare,
Mult stimată-nvăţătoare!

SURPRIZA
Azi pentru noi e mare sărbătoare
Absolvim frumoasele clasele primare.
Şi ca la orice sărbătoare
Servim oaspeţii cu o delicioasă mîncare.

- Fetelor, din bucatele ce le ştim

Spuneţi azi ce pregătim?
- Noi am zice c-ar fi bine
Sa pregătim nişte tartine.
- În tartine nu prea sint vitamine
Da un borş delicios cu sfeclă roşie,
Morcovel, cartofele, pătrunjel....
-Şi cu varză va fi foarte gustos...
-Dac-asa am hotărît
Să pregătim cît mai curînd.
-Eu vă aduc îndată apă limpede, curată.
-O pun în cratiţă la foc
Las-să fiarbă cu noroc.
-Pînă una-alta
Eu aduc ceapa.
-Sfecla roşie poftim
253
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pentru borşul ce-l gătim.

-Morcovel şi pătrunjel
Pune, Adriana,-n el.
-Probabil, de cartofi aţi uitat?
-Vă aduc imediat!
-Borşu-i acru, proaspăt, bun...
-Daţi încoace ca să-l pun.
-Borşu-i gata, ce să vă spun
Ştiţi că pare foarte bun.
-Scumpi părinţi, dragi profesori şi stimaţi spectatori,
Vă servim cu borş vitaminos, pregătit de noi...

45.Doamnă învăţătoare!Doar acum am înţeles că multe şotii am făcut, că de multe ori am fost
vinoveţi, dar D-voastră ne-aţi iertat.Noi ne cerem iertare pentru tot ce am făcut.Nu vom
repeta năzbîtiile din trecut.

Învăţătoarea:
În marea de doruri s-a pierdut o barcă.
Să ştiţi că totul ce-a trecut mă-neacă.
Din codrul meu de vise a căzut o floare.
Să ştiţi că ce-a trecut, mă doare.
Eu nu regret nimic din tot ce-a fost.
Nici nu aş vrea să-mi fac griji de ceva.
Fiecare clipă are-un rost.
Nu se poate-ntocmai repeta.
Şi la noapte va fi lună iar,
Mult prea sus să mi-o puteţi ptomite,
Voi să-mi puteţi promite atîta doar:
„Tot ce-a fost frumos veţi ţine minte!”

Cîntecul „Drumurile noastre”

1.Tot ce-a fost frumos în clasa noastră
Nu vom da uitării,
Ani şi luni, şi nopţi la rînd povară
Clipa despărţirii,
Ne vom aminti de doamna învăţătoare
Numai cu iubire.
Draga noastră, prima învăţătoare,
Multă fericire.

Refren:
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
N-o să aibă alinare,
Viaţa toată, viaţa toată.
Cine va uita vreodată,
Aceşti ani frumoşi de şcoală,
Plini de vise şi speranţă,
Noi păşim în lumea mare.

2.N-o să mai fim clase primare,

Chiar să vrem vreodată,
254
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dar mai credem însă cu speranţa-n

Cheiţa fermacată.
N-a fost greu, dar nici n-a fost uşor,
Nu vom mai regreta,
Ne rămîne doar prietenia
Pe care-o vom păstra.

Refren:

46.Jur să ţin în viaţă drumul drept!

Jur să nu m-abat de l-al meu ţal!
Jur să fiu destoinic şi-nţelept!
Dar întîi de toate să fiu Om!
Jur să nu-ţi umbresc o clipă chipul!
Jur să nu-ntinez numele tău!
Îţi mai jur, învăţătoarea mea iubită,
Că întîi de toate Om să fiu!
Jur să-ţi seamăn flori în calea vieţii,
Dar rămîi mulţi ani în preajma mea!
Jur să-ţi deschid zorii dimineţii,
Să-ţi alung din cale viaţa grea!

Cîntecul „Adio, dragă-nvăţătoare”

47.În ziua asta chipul tău,

E printre ramuri, frunze şi culori,
Mai scumpe clipe nu-s decît aceste
Reîntîlniri cu pomii-spectatorii
48.Acum cînd 4 ani s-au scurs,
Ca soarele către apus,
Vă sărutăm mîna cea dreaptă
Şi Vă aducem, doamna noastră,
Tot cerul într-o floare albastră.
49.Învăţătorii nu vor o mai dreaptă răsplată
Şi nici o cinste mai vie,
Decît conştiinţa împăca-tă
Şi lacrimă de bucurie.
50.O, cit de aproape ne sînteţi
Cu sfaturi bune şi poveţe!
Doar cu măicuţa aveţi asemănare...
51.Fiecare ne dăm seama la un moment dat, că ascundem în noi un fragment din fiinţa das-
călilor noştri.Singura răsplată pe care le-o putem oferi, alături de recunoştinţa noastră, este
cea de a căuta să fim permanent noi înşine, cei în care au avut atîta încredere.

52.E mare meritul învăţătoarei care ne-a aşteptat şi tot atît de mare e meritul părinţilor care
ne-au pornit în fiecare dimineaţă la şcoală.

53.A avea părinţi înseamnă a fi avut.Să ne ocrotim părinţii, să-i ajutăm,să le veghem lumina
şi liniştea.Iată de ce, oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît de apăsătoare ar
fi tristeţea sufletului, e destul să ne amintim de părinţi şi pe dată ne simşim pătrunşi de o
lumină răscolitoare, de o căldură dogoritoare de viaţă.

255
 ALAIUL PRIMĂVERII

54.Stimaţii şi bunii noştri părinţi!Ne închinăm pînă la pămînt pentru grija ce ne-o purtaţi,
pentru bunătatea sufletească, pentru copilăria fericită, pentru sfaturile ce ni le daţi, pentru tot
ce-aţi făcut şi faceţi pentru noi.Să ne trăiţi ani mulţi, sănătoşi şi să auziţi numai de bine despre
noi.

55.Mulţumim părinţilor care mai cred în poveşti şi în poezii şi nu obosesc niciodată să fie
copii.

56.Zic adio-nvăţătoarei
Şi văd cerul se destramă,
Şi spulberător coboară
Patru stele de aramă.

57.Şi timpul veşnic se va scurge iar şi iar,

Dar pentru noi veţi fi un sfînt altar.
Alţi copii vor veni, alţi copii veţi iubi,
Dar ca noi nu vor fi, nu vor fi, nu vor fi...

ADIO, ADIO CLASELE PRIMARE 2

Cuvînt introductiv:Fiecare început are şi un sfîrşit:omul seamănă seminţe şi trebuie

să strîngă roadele, copacul sădit trebuie să rodescă, părinţii ce au dat naştere copilului,
trebuie să-l crească, să-l educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui...Învăţătorul ia copiii în
clasa I-a, îi duce pînă în clasa a IV-a şi aici e sfîrşitul, e despărţirea Cred că nu-i
învăţător de clasele primare pentru care acest moment să nu fie dureros, pentru că
sînteţi ca copiii mei.Mult am stat şi m-am gîndit:de la ce să încep? Cum să încep? Ştiţi
de la ce am început?De la fotografia de la 1 sep tembrie 2005, cînd aţi venit în clasa I-a,
unde eraţi mici, fără dinţi şi foarte interesanţi.

1.Dragii noştri spectatori

Mame,taţi, fraţi, verişori,
Fiţi cu noi îndurători...
2.Patru ani am cercetat,
Patru ani în lung şi-n lat,
De toate noi am învăţat.
3.Le-am văzut, le-am cunoscut
Hărnicia, dar şi lenea...
Pe hîrtie le-am ţesut,
Le-am dat viaţă, le-am crescut..
4.Acum vi le-nfăţişăm
Şi de n-om şti să jucăm,
De ne mai şi încurcăm....
5.Fiţi cu noi îndurători –
Mame, taţi, fraţi, verişori,
Dragii noştri spectatori.

Sceneta „Lenea şi Hărnicia”

256
 ALAIUL PRIMĂVERII

Prezentatorul:Ca avocaţi, pe Lenea o apără Delasarea, iar pe Hărnicia o apără

Perseverenţa.
Lenea:Domnule judecător, Hăr...Hăr...Cum o cheamă?
Judecătorul:Hărnicia!
Lenea:Domnule judecător, Hărnicia m-a jignit, m-a făcut „cucoană mare”!Mi-a mai
spus, că „n-am
de mîncare”.
Hărnicia:Recunosc,d-le judecător!I-am zis aşa cum este:adevărat
Lenea:Vedeţi, d-le judecător?Asta-i!Mi-a spus,că omul leneş e bou la mîncare şi vulpe
la treabă!Ve-
deţi?M-a făcut bou, vulpe!
Hărnicia:D-le judecător!Păi...păi, cînd e vorba de mîncare nu se opreşte, iar la treabă e
şmecheră
ca o vulpe.
Lenea:eu lucrez din zori şi pînă noaptea, ca ai..aii..(cască).
Hărnicia:Ha!Ha!Ha!Cine să te creadă?Ştiu eu foarte bine – munceşte din zori şi pînă
seara ca băia-
tul din povestea cu pielea.

Sceneta „Un băiat leneş”

Tatăl:(copilul doarme, iar el se adresează către pielea din cui).Piele, eu mă duc la
lucru.Tu să dai de mîncare puilor, porcilor şi să ai grijă la toate lighioanele.Deseară,
cînd voi veni să găsesc de-ale gurii şi toate cele ce ţi-am spus.(Băiatul doarme în
continuare, seara se întoarce tata)
Ei, băiete, te-a ascultat pielea?
Băiatul:Nu m-a ascultat, tată!
Tatăl:Las-o, că-i vai de pielea ei.Să-i arăt eu acum dacă nu te-a ascultat....Ia, scoală tu şi
ajută-mă!
(Îi pune pielea pe spate şi începe s-o bată)
Băiatul:Văleu! Văleu, tată!Am înţeles eu treaba asta cu pielea.....
Judecătorul:Ei, ce ai de zis, duduie Lene?
Lenea:Păi, sărmanul băiat, îi era atît de somn!Nu avea decît să facă, pielea treaba.Doar
ei i-a spus
ţăranul...
Hărnicia:Ce să mai vorbim, d-le judecător, pentru Lene, de la sobă pînă la foc e mult
loc!Lenea la
toate zice, că nu poate...Şi-apoi în casa Lenei e mereu sărbătoare...
Judecătorul:Nu, nu m-ai convins nici tu, Hărnicio!Ascultaţi-mă pe mine!Eu ştiu o
poveste şi mai
tristă:”Povestea unui om leneş”.Atenţie!Să povtească omul leneş, cucoana şi ţăranii.

Sceneta „Omul leneş”

Cucoana:Oameni buni!Se vede că omul din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vreo
doftorie, un-
deva să se caute!
I ţăran:Ba nu, cucoană, să ierte cinstita faţa D-voastră, dar acesta e un om leneş, care
nu cred să
mai fi avut pereche pe lume şi-l ducem la spînzurătoare ca să curăţăm satul de-un
trîndav.
Cucoana:Alei, oameni buni!Păcat să moară ca un cîine fără lege!Mai bine duceţi-l la
moşia mea.Eu

257
 ALAIUL PRIMĂVERII

am un hambar plin cu pesmeţi, asa,pentru zile grele, doamne fereşte...A mînca la

posmagi
şi a trăi şi el pe lîngă casa mea.Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alţii...
II ţăran:I-auzi, măi leneşule, spune cucoana că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu
posmagi.Iaca
peste ce notoc ai dat, bată-te întunericul să te bată, urîciunea oamenilor!Sai degrabă
din
car şi mulţumeşte-icucoanei că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug.
III ţăran:Noi gîndeam să-ţi dăm săpun şi frînghie, iar cucoana, cu bunătatea ei, îţi dă
adăpost şi
posmagi:să tot trăieşti, să nu mori!Hai dă răspuns cucoanei,ori da, ori ba, că n-avem
vre-
me să stăm de vorbă.
Leneşul:Dar muieţi-s posmagii?
Cucoana:Ce-a zis?
III ţăran:Ce să zică, milostivă cucoană, ia, întreabă dacă muieţi-s posmagii.
Cucoana:Vai de mine şi de mine!Încă asta n-am auzit!Dar el nu poate să şi-i înmoaie?
IV ţăran:Auzi, măi leneşule, te prinzi să înmoi posmagii singur ori ba?
Leneşul:Ba!Trageţi mai bine tot înainte!Ce mai atîta grijă pentru astă pustie gură.
V ţăran:Milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte.Vedeţi bine, că
nu-l ducem
la spînzurătoare degeaba, de flori de cuc, să-i luăm năravul, cum chitiţi?Un sat întreg
n-ar
fi pus oare mînă de la mînă ca să poată face dintr-însul ceva?Dar ai pe cine ajuta?Doar
le-
nea-i împărăteasă mare.
Cucoana:Oameni buni, faceţi dar cum va lumina D-zeu.(Ei iese din sală)
Judecătorul:Ce mai zici, duduie Lene?
Lenea:Are dreptate omul din căruţă.Nu, nu poate să-şi înmoaie posmagii!E atît de greu.
Hărnicia:Ce să mai pierdem vremea, d-le judecător!Lenea spune la toate, că nu poate.
Judecătorul:Să nu pripim cu luarea hotărîrii!Dar avocaţii n-au spus nimic.Să vedem ce
părere au.
Delasarea:Eu aş zice să mai lăsăm, să mai amînăm, că doar nu dă laptele-n foc şi n-au
intrat zilele-n
sac.Să mai dăm un termen, că doar şi mîineva fi o zi.
Judecătorul:Nu! Astăzi e ziua mare!Vom da sentiţa!Am tot încercat s-o convingem pe
Lene, dar n-
am reuşit!Dar să ascultăm ce are de zis şi avocatul Hărniciei, Perseverenţa.
Perseverenţa:Eu cred,că dacă-i mai oferim o şansă, oricum nu se va schimba nimic.De
aceea zic să
luaţi hotărîrea, d-le judecător.
Judecătorul:Curtea se retrage pentru eliberarea sentinţei.Curtea judecătorească a
hotărît, că Lenea
să fie închisă şi să nu i se mai dea drumulniciodată, să n-aibă ce căuta nici prin clasa
voastră, nici prin liceul „M.Berezovschi”.
Lenea:D-le judecător, vă rog să mă iertaţi.Am găsit secretul-Munca!promit în faţa
instanţei judecă-
toreşti că o să urmez exemplul din povestea „Fata babei şi fata moşneagului”.
Toţi:Gîndul înţelept îl ascunde lumea în proverbe,
Şi un om deştept ştie să se ia după proverbe,
Sfatul cel mai bun îl găseşti, doar la momentul oportun.
Dacă nu amîni şi urmez o vorbă din bătrîni
258
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vorba dulce, mult aduce,

Apă dacă dai la moară,
Lenea e cucoană mare,
Hărnicia e-o comoară!
1.Cînd te duci sera la culcare
Să-ţi pui o mînă sub obraz,
Să te întrebi cu-ngrigorare,
„Ce am făcut eu oare azi?”
2.O zi trecută fără fapte,
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.
3.E ca şi cum n-ar fi trăit,
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Şi soarele s-ar fi oprit,
Căzut în somn de dimineaţă.
4.Cît timp tu n-ai făcut nimic,
Pămîntul s-a-nvîrtit o dată,
Şi doară nu-i atît de mic
Şi-a dus în spate lumea toată.
5.Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn,
Ai vieţii tale care vine,
Să laşi pe unde treci în semn
Că ai făcut şi tu un bine.
6.Şi de eşti vrednic cum aş vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Şi gîndul tău un monument.
7.Poezia „Învaţă”(pezie populară)
8.Întotdeauna soarele răsare,
Mereu sînt pescăruşi pe mare,
Întotdeauna fluturii coboară
Şi-n sufletul meu aduc primăvara!
9.Mereu părinţii-mi voi iubi
Şi-alături de ei mereu voi fi,
Căci patru ani cînd mi-a fost greu
Lîngă mine ei au fost mereu
Şi m-au ,înţeles, şi m-au ajutat,
Şi-n viaţă pe calea cea dreaptă.
M-au îndrumat.
10Cît cînt copil, o sărbăroare
E fiecare zi din viaţă,
Mă-alintă mama iubitoare
Bunica, dulce mă răsfaţă.
11.Mă văd în fiecare floare,
Şi-mi rîd bujorii de pe faţă.
Mă-ncîntă orice culoare
Şi-ascult cu drag orice povaţă.
12.Blînd Doamna mea învăţătoare,
Să deschid cartea mă învaţă.
Iar tata, cînd mă vede – o zare
De zîmbet are sub mustaţă.
259
 ALAIUL PRIMĂVERII

13.De Unu septembrie, din soare,

Vine-o mai albă dimineaţă,
Cît sînt copil, o sărbătoare,
E fiecare zi din viaţă.
14.În patru ani de zile,
Am aflat cuvîntul magic-
E cuvîntul mulţumesc.
Îl rostesc, pornit din suflet
Am ajuns să-l îndrăgesc.
15.O formulă şi mai simplă
Oamenilor e, vă rog.
De n-o spun, nu-s luat cu seamă,
Cît aş fi de pisălog.
16.Cînd te văd, spun bună ziua,
Iar cînd plec, la revedere,
Cînd vorbeşti, eu nu-ţi tai vorba.
Dacă dorm, păstrez tăcerea.
17.Nu te fac să-aştepţi vreodată,
Şi mă port frunos la masă.
Eu respect pe toată lumea,
Am cei şapte ani de-acasă.

Sceneta „Profesoarele”
I profesoară:Azi am avut o zi dintre cele mai frumoase.M-au ascultat toţi copiii, au fost
cuminţi, au
scris frumos şi corect – şi le-am dat o temă destul de grea...
II profesoară:Şi clasele mele s-au comportat frumos.Ce copii inventivi sînt...Nu încetez
să mă minu-
nez...Au scris niste compuneri, o dulceaţă!Plec mulţumită acasă, ca aproape în fiecare
zi...
III profesoară:Vă duc cu maşina pînă la oprire.Azi merg în centru.Îmi trebuie nişte
pantofi noi.Tu
nu vii?Doar locuieşti în centru, pot să te duc pînă acasă.
Diriginta:Nu, mulţumesc, eu mai rămîn.
I profesoară:De ce nu vii cu noi?Aştepţi pe cineva?
Diriginta:Da, asta e.Aştept o mămică.
II profesoară:A cui?Tot a lui Ionuţ?
Diriginta:Da, tot pe mama lui Ionuţ.Am aşteptat-o şi ieri, dar n-a putut să ajungă.M-a
sunat să se
scuze...Sper să poată veni astăzi.(sună telefonul).
I profesoară:(ridică receptorul)Da.Bună ziua.Un moment, vă rog.(Înmînă
dirigintei).Da!E pentru
tine.Cred că e mama lui Ionuţ.
Diriginta:Alo!Da!Bună ziua!Bine, dar acelaşi lucru mi l-aţi spus şi ieri.V-am rugat să vă
faceţi timp
pentru astăzi.
Eu ştiu că sînteţi foarte ocupată, dar vă rog să mă înţelegeţi, vreau să vă vorbesc.
Nu, îmi pare rău, lucrurile acestea nu se rezolvă prin telefon.Trebuie să vorbim faţă în
faţă.
Nu, nu vă ţin mult.Ştiţi, e vorba totuşi despre fiul D-voastră.
Nu trebuie să vă scuzaţi.
Da, vă rog, veniţi!Vă aştept aici toată ziua, dacă e nevoie.
260
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cum, aţi şi ajuns?Aaa!Vorbeaţi din maşină!Bine, vă aştept în cancelarie, după cum v-

am
spus.La revedere!
III profesoară:Succes!Ne vedem mîine.La revedere!
Diriginta:La revedere!Spor la cumpărături.Buuuun.Să caut lucrările lui Ionuţ.
Mama:Bună ziua!Să ştiţi că am amînat o întîlnire foarte importantă.
Diriginta:Bine aţi venit, doamnă!Întîlnirea noastră e mai importantă.E foarte
importantă pentru
Ionuţ.
Mama:Mi-aţi spus, că nu putem discuta la telefon.M-aţi îngrijorat foarte tare.De aceea
am şi venit.
Ce poate fi atît de misterios?
Diriginta:Vă rog, luaţi loc.Priviţi...(foi goale)
Mama:Da...ce sînt acestea?
Diriginta:Proba de evaluare.
Mama:Păi, nu e scris nimic pe ele.Doar numele băiatului meu şi...un enunţ „Alcătuiţi o
compunere
cu titlul Meseria preferată;”Rezolvaţi următoarele exerciţii”.....Da,şi?Pentru atîta lucru
m-
aţi chemat?
Diriginta:Vi se pare puţin lucru?
Mama:Vă daţi seama că acum, în momentul acesta, aş fi putut semna un contract în
valoare de
50 000 $?Ştiţi, eu credeam că Ionuţ a păţit ceva grav, că a făcut daune mari şcolii sau
mai
ştiu eu ce.Iar D-voastră îmi puneţi în faţă trei coli albe de hîrtie cu numele băiatului
meu pe
ele şi cu nişte teme...extreme de...
Diriginta:De simple.
Mama:De simple!Da, ăsta e cuvîntul.Simple, mult prea simple.
Diriginta:V-am arătat că fiul D-voastră nu a scris nimic pe aceste foi.Le-a lăsat, după
cum vedeţi
complet albe.
Mama:Şi...bine...asta e problema şcolii, a D-voastră în special.Eu trebuie să-i asigur
casă, masă, îm-
brăcăminte, medicamente, să-i plătesc meditaţiile...Să-i asigur un viitor, un
apartament, o
maşină, un loc de muncă mai tîrziu.Dar cu extemporalele?Nu e treaba mea.Nu e
responsa-
bilitatea mea.E a D-voastră în realitate şi în totalitate...
Ştiţi, eu acum trebuie să plec.(sună telefonul)Alo, da!Cum, cum n-a ajuns acasă?Vai de
mi-
ne.Bine, stai că te sun eu mai tîrziu!Mama mea îmi spune,că n-a ajuns copilul
acasă.Ştiţi ce-
va de asta?
Diriginta:Da, desigur.L-am rugat să vă aştepte!
Mama:Cum?Cu ce drept?Mi-aţi sechestrat copilul în şcoală?Directoarea e aici?
Diriginta:Staţi, doamnă, calmaţi-vă.Luaţi loc.Beţi un pahar cu apă.Am crezut că vom
discuta noi
puţin şi că după aceea îl chemăm pe Ionuţ să vorbim împreună cu el.Numai că văd, că
nu
vreţi să înţelegeţi problema în adaptarea şi adevărata ei lumină.
261
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mama:Bine.Iertaţi-mă, de fapt, nici nu prea v-am lăsat să vorbiţi.Oricum m-am liniştit,

aflînd că
Ionuţ n-a păţit nimic, că e în şcoală.Lăsaţi-mă s-o sun pe mama, să-i spun şi ei, că îl
iubeşte
ca pe ochii din cap.
Alo!Mama!Da, am aflat.Nu, slavă Domnului, nu-i nimic deosebit.E încă la şcoală.Îl
aduc eu
acasă.Ei, ia să aibă doamna dirigintă preocupările mele şi programul meu...Pa!
Băiatul mamei, ce s-a întîmplat?Poate eşti îndrăgostit?
Ionuţ:lasă, mamă, lasă..
Diriginta:Ionuţ, te rugăm să ne spui tu la amîndouă, de ce n-ai scris?
Mama:Hai, Ionuţ, gata cu prostiile astea, doamna dirigintă poate nu se grăbeşte, dar ştii
că eu am
mereu treabă multă.Hai, spune-i mai repede, de ce n-ai scris nimic în lucrări şi hai
acasă!
Ionuţ:Da.
Diriginta:Şi poţi să ni-l spui şi nouă?
Mama:Hai, dragă, hai odată.Spune-i şi haide acasă.Spune-i că n-ai putut să faci
lucrările.Lăsaţi, că-
mi spune el mie sau bunicii şi vă comunicăm noi motivul.(iese din clasă,dar Ionuţ se
întoarce
Ionuţ:Puteţi să ţineţi un secret?
Diriginta:Da.
Ionuţ:Subiectele au fost uşoare, dar din cauza că m-am certat cu prietenul de bancă, m-
am gîndit la cearta noastră şi.....(clasa intră)
Diriginta:Linişta!Linişta!Cine-mi spune ce sărbătoare se apropie?
Toţi:Vine vacanţa mare!Terminăm clasa a IV-a
Cuvînt de încheiere, concursuri, cîntece...

Adio, clase primare

Cuvînt introductiv: (prima învăţătoare)

Fiecare început are şi un sfârşit: omul seamănă seminţe şi trebuie să strângă roadele,
copacul sădit trebuie să rodească, părinţii ce au dat naştere copilului trebuie să-l crească,
să-l educe, să-l înveţe, să-l vadă la casa lui…

Elevii intră în sală(pe melodia «Copilarie»), se aşează jos făcând o poieniţă de flori:
____________:Un copil a trezit din somn grădina
____________:O floare a aprins mai viu lumina
__________:O ciripire s-a iscat prin frunze, şi frunza a mişcat încet din buze
__________:Speranţele ne cuceresc inimile şi îndemnaţi de timpul care fuge culegem din
pomul vieţii cele mai frumoase clipe.
__________:Uite-aşa pe-o rază de soare au trecut cei patru ani de şcoală
___________: Dar ne-a rămas vie amintirea…
___________:Şi vreau să râd, să cânt, să cred.
____________: Să plâng ,să strig, să plec
____________:Dar nu renunţăm!
262
 ALAIUL PRIMĂVERII

Toti : Suntem optimişti!

Cîntecul: “Daca vesel se traieste”

Lăsaţi-mă să fiu copil,

Să simt că am copilărie,
Lăsaţi-mă să înfloresc
Ca floarea dulce din cîmpie.
Lăsaţi-mă să fiu copil,
Să zburd o clipă fericită,
Să simt că primăvara e
Şi pentru mine mult dorită.
Lăsaţi-mă să fiu copil,
Lăsaţi-mă spre cer să zbor,
Deschideţi lacătul iubirii
Şi uşa spre-al meu viitor…

Cîntecul: “Lumea copiilor”

Învăţătoarea:
Trecut-au 4 ani de-atunci
De cînd cu paşi mărunţi,
V-aţi prezentat în clasa-ntîi
Aduşi chiar de mînuţe.
Păşeaţi stîngaci,neîncrezători
Cu teamă de cei mari,
Căci erau mulţi şi toţi priveau
La voi voinici şi tari.
Acum e greu să spui “Adio!
Clase primare,bun rămas!”
La ce v-a fost mai drag pe lume,
La anii ce-n urmă au rămas.

Cu patru ani în urmă…

Vă mai amintiţi?
A fost aceea ,zi de sărbătoare
Cu flori,cu mari emoţii,
Clasa întâi,abecedare
Şi prima întâlnire
Cu Doamna-nvăţătoare.

Sunt patru ani de când întâia oară

Sculându-ne cu grijă de cu zori,
Ne-am luat ghiozdanul şi-am pornit spre şcoală
Sfioşi, dar veseli şi încrezători

Trecut-au şi aceşti ani pe nesimţite.

La fel trecut-au clipele în zbor.
Şi zile triste, sau mai fericite
S-au dus, lăsând doar amintirea lor.

De patru ani tot împreună

263
 ALAIUL PRIMĂVERII

Prin bune,grele am trecut

Si în clasa noastră dragă
Frumoase clipe-am petrecut.
Au zburat ne-luaţi în seamă
4 ani frumoşi de şcoală
Şi din acei micuţi şcolari
Suntem acum elevi mai mari.

Dragă şcoală-ţi mulţumim!

Şi cu drag te sfătuim:
Ca la toamnă să mai fii
Gazdă când noi vom veni,
Acum în a cincea clasă
Mai cu spor şi plini de viaţă.

Cîntecul: “Şcoala mea”

Învăţătoarea: Astăzi din pomul copilăriei au plesnit 16 de muguraşi şi din mijlocul lor
petalele şi-au deschis îmbrăţişările pentru un buchet de flori-florile sufletului meu. Am rugat
clipa să oprească “ceasornicul timpului”.Atît de mult am rugat-o, dar ea nu m-a ascultat.
Şi,totuşi,clipa despărţirii a venit.

Parinti iubiti, va amintiti?

Cu 4 ani in urma
Voi ne-ati adus de mana aici
Si ne-a primit zambind cu drag
Invatatoarea noastra buna..

Pe noi ce absolvim acum a patra clasă

Pe lângă bucurie şi un regret ne-apasă.
Căci a venit şi vremea să spunem: Bun rămas!
Învăţătoarei noastre cu toţii într-un glas.

Aveţi suflet mare ca o pîine,

Cîte-o bucăţică am rupt din ea,
Mult am vrea ca să rămîna-ntreagă,
Dar nimic nu mai putem schimba.

Şi privind în amintire
Colo la-nceput de drum,
Pe învăţătoarea noastră
Vom zări-o ca şi-acum.
Petrecându-ne cu ochii
Din fereastră, mai departe,
Urmărind, în gând, poteca
Fiecăruia în parte.

Alte degete micuţe,

Nedeprinse cu condei,
Peste zeci de file albe
Va purta cu mâna ei.
Şi cu inimile pline
De aducerile-aminte,
264
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vom şopti prin tot ce facem:

NOI VĂ MULŢUMIM FIERBINTE!

Cîntecul: “Învăţătoarea”
Învăţătoarea: În cei 4 ani de şcoală multe s-au mai întîmlat să ne spună ei sărmanii ce-au
avut de indurat.

1.Daca vă interesează tare,

Noi vă zicem tot pe şleah
În aceşti 4 ani de şcoală
Multe se mai întîmplau

3.Foişor într-un picior, 2.Eu la lecţii stau chitic,

Să înveţi nu e uşor, Nu răspund, nu ştiu nimic,
De cu zori şi pînă-n seară Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul,
Stau cu cartea subsuoară. „2” îmi pune-nvăţătorul

4.Mama-mi spune să citesc, Cum să scrii corect ţi-arată

Tata ca să povestesc, Enunţuri s-alcătuieşti
Eu răspund cu bucurie: Pînă cînd îmbătrîneşti.
„Dă-o naibii de citire!”
7.Ce-i acela substantiv?
5.Cartea de română, N-am ştiut, nici n-am să ştiu,
Nu ştiu cum s-o vrăjesc Dar cunosc ce-i predicat,
Ca să-nvăţ cititul Să vă spun?Iată am uitat...
Fără să citesc?
6.Limba-i tare-i complicată,
8.Citirea nu mi-e pe plac,
Gata sînt orice să fac,
Să alerg în fuga mare:
„Mamă, dă-mi ceva mîncare!”

9.Mama, nana, tata şi bunica,

Vor din noi sa facă vunderkinzi,
Şi ne-ndeamnă toată ziulica
Să ne comportăm ca nişte sfinţi.
Dacă vreţi să fim mai talentaţi,
Daţi-ne mai multă libertate!
Distracţii mai multe să ne daţi!
(Dansul baietilor „Break dance”)

10.Matematica e grea
Nu-nţeleg nimic din ea,
Cum încerc a rezolva,
Mă apucă inima...

11.Tot probleme să rezolvi

De cu zi şi pînă-n zori:
Înmulţirea, împărţirea
Pîn-te-aduc la ameţire.
265
 ALAIUL PRIMĂVERII

Probleme n-am rezolvat

Iarăşi „2” am încasat.

12.Ce să fac, ce să fac?

Matematicii nu-i plac!
Parcă ea îmi place mie?
Ba deloc!E-o nebunie!
X şi Y să-i găsesc,
Dar nici cum nu-i potrivesc.

13.La problema de acasă

Am stat toată seara:
Mama, tata şi bunica,
Şi toată mahalaua.

14.Ochii, capul-tot mă doare

Cînd îmi dau de studiat
Cîte două teme-odată
La ştiinţe neapărat.
Însă eu nu-nvăţ şi basta,
Iarăşi m-a lovit năpasta.
Apa, solul ce mai este?
Luna unde se găseşte?

15.Muzica îmi place mult

Şi mi-e drag s-o ascult,
Însă eu nu pot cînta,
N-am auz nici n-oi avea.
16.Fac ce vreau.De vreau, eu cînt
Pîn-mă dor dinţii-n gît.
Şapte note muzicale
Cînd le-ncep a le cînta,
Fug şi mîţele din cale,
Do-re-mi şi la-la-fa.

17.La desen şi muncă noi

Facem mare tărăboi,
Modelăm şi desenăm,
Note mari doar aici avem.

18.Clasa mea e foarte bună

Şi la carte,şi la glumă,
Mie-mi place clasa mea
Pentru c-am crescut în ea.

19.Am un pix minune,

Prin caiete trece,
Notele mai rele
Le preface-n zece!

20.Rigla îmi măsoară,

Pasul din greseală,
266
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să nu-l fac mai mare

Şi să trec de şcoală

21.Am şi-un pix minune,

Prin caiete trece,
Notele mai rele
Le preface-n zece!

22.Dimineaţa, ora 7:
„Scoală,scoală,fata tatei!
În dulap eu m-am ascuns
Intră tata,dar eu nu-s.

23.Nu vă supăraţi pe noi,

Tot aşa aţi fost şi voi,
Mai aveţi azi de răbdat
Doar o clipă şi-am plecat

(Dansul fetelor „Suavemente”)

Sceneta „Păcală”
-Un-te duci, cu pasul mare, fecioras de-al lui Păcală?
-Un-se duce fiecare, cînd i-i tare dor de şcoală.
-Bre! N-o face pe-desteptul!Şcoala doar e-n altă parte!
-Dar eu ştiu un drum de-a dreptul, ce-nconjoară şapte sate.
-Cei de şcoală au ghiozdane, dar tu pleci cu mîna goală?
-Am şi-o geantă năzdrăvană, dar de ieri s-a dus la şcoală!
-Ore multe-s înainte, foamea încă nu te curmă?
-Mi-am luat şi trei plăcinte, însă ele vin din urmă.
-Ai şi-agenda, nu mi-i spune?
-Am chiar două:una pentru note bune, alta pentru note rele.
-Vai, cît de deştept mai este cel Păcală din poveste!

Doamnă învăţătoare!
Doar acum am înţeles
Multe şotii am făcut
D-voastră ne-aţi iertat.Noi ne cerem iertare pentru tot ce am făcut.
Nu vom repeta năzbîtiile din trecut.

Cîntecul: “La şcoală noi venim”

Învăţătoarea:
În marea de doruri s-a pierdut o barcă.
Să ştiţi că totul ce-a trecut mă-neacă.
Din codrul meu de vise a căzut o floare.
Să ştiţi că ce-a trecut, mă doare.
Eu nu regret nimic din tot ce-a fost.
Nici nu aş vrea să-mi fac griji de ceva.
Fiecare clipă are-un rost.
Nu se poate-ntocmai repeta.
Şi la noapte va fi lună iar,
Mult prea sus să mi-o puteţi promite,
267
 ALAIUL PRIMĂVERII

Voi să-mi puteţi promite atîta doar:

„Tot ce-a fost frumos veţi ţine minte!”
- Acum,as vrea sa urmarim un mic filmulet cu imagini si poze din cei 4 ani de scoala.

Cu dragoste fierbinte, părintească,

Ne-aţi ocrotit pe noi atât de mult!
Făcut-aţi ca din inimă să crească:
O viaţă, o speranţă, un cuvânt.

Acum si-ntotdeauna
Parintilor le multumim
Ei ne-au dat prin viata lor
Tot ce- i mai luminos
Tot ce-i frumos
Un chip si-un nume
Primii pasi in lume,
Gandul lor in orice ceas.

Stimaţii şi bunii noştri părinţi!Ne închinăm pînă la pămînt pentru grija ce ne-o purtaţi, pentru
bunătatea sufletească, pentru copilăria fericită, pentru sfaturile ce ni le daţi, pentru tot ce-aţi
făcut şi faceţi pentru noi.Să ne trăiţi ani mulţi, sănătoşi şi să auziţi numai de bine despre noi.

Cîntecul: “Poenita muzicala”

-Jur să ţin în viaţă drumul drept!

-Jur să nu m-abat de l-al meu ţel!
-Jur să fiu destoinic şi-nţelept!
-Dar întîi de toate să fiu Om!
-Jur să nu-ţi umbresc o clipă chipul!
- Jur să nu-ntinez numele tău!
-Îţi mai jur, învăţătoarea mea iubită,
-Că întîi de toate Om să fiu!
-Jur să seamăn flori în calea vieţii,
-Dar rămîi mulţi ani în preajma mea!
-Jur să deschid zorii dimineţii,
-Să alung din cale viaţa grea!

Acum, la despărţire, de-astă dată,

O singură dorinţă mai avem:
Să ne iertaţi, de v-am greşit vreodată!
Din inimă, din suflet, vă rugăm.

Cîntecul: “Copilarie”

SERBAREA

ADIO, CLASE PRIMARE

Ce-mpodobită e întreaga clasă! Avem o oră specială,mai aleasă

268
 ALAIUL PRIMĂVERII
Ce o vom ţine minte fiecare,
E sărbătoarea clasei noastre
Şi-a doamnei noastre-nvăţătoare.
Cu patru ani în urmă…
Vă mai amintiţi?
A fost aceea ,zi de sărbătoare
Cu flori,cu mari emoţii,
Clasa întâi,abecedare
Şi prima întâlnire
Cu Doamna-nvăţătoare.
Această primă zi de şcoală
Şi întâlnirea mea cu doamna
învăţatoare
Nici mie nu mi-e ştearsă din uitare
A fost o sărbătoare!
Am încheiat cu bine
Cei patru ani de şcoală.
Am învăţat de toate
Şi-acuma suntem mari.
Mai ieri eram de-o şchioapă
Când ne-aţi adus aici
Acum ne luăm zborul
Căci ne-au crescut aripi.
A sosit ziua de astăzi
Când să numărăm ,copii
Patru ani întregi de şcoală
Plini cu rod şi bucurii.
Parcă ieri eram de mână
Împreună cu mămica
Şi mă duse cu paşi repezi
Către şcoală,spre lumină.
Îmi simţeam inima plină
De dorul ce mă-ndemna
Cu glas mare de chemare
Pentru-a scrie şi-a –nvăţa.
269
Primul sunet de chemare
Clinchetul de clopoţel
Mă vesti să intru-n clasă
Că eram şcolar şi eu.
Risipind mărgăritare….
Clopoţelul drag suna voios…
Ne aşteaptă o nouă casă
Cu ferestre largi şi mari
Iar pe băncile curate
Cărţile primite-n dar.
Noi le-am răsfoit uşor
Fără a şti ce taine –ascund.
Când vom şti cuprinsul lor?
Ne-ntrebam cu toţii-n gând.
Am deschis abecedarul
Primul prieten,prima carte
Avea poze lungi,şiraguri
Şi desene minunate.
Patru ani în şcoala –aceasta
Multe am acumulat
Cunoştinţe şi deprinderi
Să mă port civilizat.
Învăţarăm cum să scriem
Învăţarăm să citim
Învăţarăm tot ce-i bine
Şi de rău să ne ferim.
Vă amintiţi ziua de toamnă
Când taţi şi mame şi bunici
Ne-aţi condus pe poarta şcolii
Şi-apoi ne-aţi lăsat aici?
Am tăcut plini de emoţii
Deschideam atunci o carte
 ALAIUL PRIMĂVERII
Azi povestea-am terminat-o
Şi ne ducem mai departe.
Ajunşi pe poarta şcolii
De mână ne-aţi lăsat
Şi-o altă mână caldă
De mână ne-a luat.
Cu patru ani în urmă,când am venit
la şcoală,
Unii eram mai vrednici,iar alţii mai
poznaşi
Dar toţi tăceam când auzeam în
clasă
Mult aşteptaţii,cunoscuţii paşi.
Credeam că n-aţi văzut în ochi de
stele
Bobiţe calde de mărgele;
Sau …le-aţi văzut…acum ştiu clar
Dar le-aţi închis într-un sertar.
Pe poarta şcolii pururi luminoasă….
Ce caldă mână ne-aţi întins!
Şi-am scris…şi am citit cu spor.
Mie şi nouă tuturor
Poartă de taină ne-aţi deschis
În vraja lumii cărţilor.
Citirea ne-a-nvăţat ce este bine
Şi din nişte copii neştiutori
Prin taina literelor am primit lumina
Să dezlegăm o lume-a viselor.
Ea patru ani s-a tot plecat
Cu noi pe pagină ades
Ca dintr-a cărţilor comoară
Să prindem stopul de-nţeles.
Tu mâna ne-ai purtat-o pe hârtie….
270
Gramatica ne-a învăţat o limbă
Curată şi frumoasă să vorbim
Să nu facem greşeli de exprimare
Corect să scriem şi să o citim.
Să arătăm a lumii frumuseţe
În fraze măiestrite şi în poezii
Compunerea ne-a învăţat desigur
Să exprimăm a noastre gânduri de
copii.
Pentru-a forma a noastră judecată
De matematică ne-am ocupat cu
drag
Am rezolvat probleme zeci şi sute
Şi exerciţii am făcut şirag.
Istoria ne-a spus cine-s strămoşii
Cum pentru-această ţară au luptat
Azi Europa o cunoaştem toţi
Şi lor le datorăm respect curat.
Slavă ţie stea curată …..
La geografie-am învăţat cum ne e
ţara
Şi câte bogăţii ascunde –n ea.
Ştim câte frumuseţi au stâns într-o
cunună
Carpaţii,Oltul,Someş,Prut şi
Dunărea.
Câte ţări sunt pe pământ….
Despre lumea vie şi neînsufleţită
Despre Pământ şi învelişurile sale
Despre om care-i stăpân pe tot ce
ne-nconjoară
Am învăţat la Stiinţe naturale.
 ALAIUL PRIMĂVERII

Mai mult decât o zână Pentru ce rodeşte pomul?

era învăţatoarea
Când desluşeam răspunsuri Pentru ce trăieşte omul?
Ce cuprinde-ntrebarea.
Cine-s Eu?
Ce e gândul?
Cine-s străbunii ce îi moştenesc?
Ce-i cuvântul?
Pentru ce-i “Picior de rai”
Ce e cerul? Plaiul românesc?

Ce-i Pământul? Pentru ce de miere-i graiul nostru

românesc?
Pentru ce?…Şi pentru cine?
Şi de unde până unde bate vântul?
Unde-s munţii?Unde-i dealul?
Ce e ploaia? Dar câmpia?

Ce-i ninsoarea? De ce cântă fără seamăn ciocârlia?

Cum se naşte peste zarea aburită
minunatul curcubeu? De ce noi ne iubim glia
Ce se cheamă România?
Şi de ce curg doar la vale apele
mereu?
Pretutindeni,nu e mai frumos pe
Soarele unde se duce să se culce? lume

De ce oare tot răsare şi apune iar şi Desenul ne-a-nvăţat să observăm

iar? Tot ce-i frumos în jur şi-armonios.
Să ilustrăm tot ce gândim,
Şi de ce el luminează ziua doar? Să combinăm culorile frumos.

Cerul nopţii de ce oare,de Lună-I Să stăm corect atunci când facem

vegheat? tema
Un scris frumos,citeţ şi ordonat
Şi de ce e numai noaptea cerul Legat să scriem şi în ritm rapid
înstelat? La ora de caligrafie-am învăţat.

Ce e marea ? Copil de-ai fi,ori tânăr ,ori bătrân

Să cânţi orice nu-i nici o greutate
Ce e zarea? Căci muzica ne-a învăţat pe rând
Ca notele să le cunoaştem toate.
Pentru ce-nfloreşte floarea?
Copilul o minune e…..

271
 ALAIUL PRIMĂVERII
Si aşa a trecut timpul
Zi de zi şi ceas de ceas
Şi-am ajuns în ziua-n care
Să vă spunem bun rămas!
Bun rămas! Adio ,dragă şcoală!
Noi ne vom revedea
După-o vacanţă lungă
Când frunza va cădea.
Adio,dragi băncuţe
Şi dragă-nvăţătoare
Ce-ncet ne-ai condus paşii
Pe drumul plin cu soare.
Adio,dragă carte
Până la toamnă doar
Când cu mai multă râvnă
Te vom îmbrăţişa iar.
Adio .clase primare….
Ceas cu ceas,luni după luni,
Am crescut deştepţi şi buni
Şi vom creşte tot mai mari
Dacă vom fi buni şcolari.
Îmi sunteţi dragi,colegii mei
Vă voi păstra în gândul meu
Şi fiecare clipă a acestor ani
Îmi va fi dragă tot mereu.
Frumoase jocuri ne-am jucat
Frumoase clipe-am adunat
Şi-aş mai dori ca şi de-acum
La fel cu voi să mai adun.
Am crecut cum după iarnă
Primăvara plante cresc
Şi fără să bag de seamă
Prin viaţa acum pornesc
Tot mai mult eu dau din coate
272
Încerc să mă şmecheresc
1,2,si 3 cu 4……….
O să ne amintim cu drag
De frumoase serbări,
De excursii prin minunate locuri,
De glume cu haz şi de jocuri.
Glume……………..
Semestrele-au trecut pe-aripa vremii
Şi anul,dragi colegi,a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate-au amuţit.
Patru ani de drum spre şcoală
Patru dalbe primăveri
Au trecut ca o părere
Au trecut parcă-a fost ieri.
La anu-n clasa cincea vom intra
Şi grijile vor deveni mai mari
Şi sigur uneori ne vom dori
În clasa a patra să mai fim şcolari.
Mai mulţi profesori paşii-o să-ne-
îndrume
Încet ne vom obişnui cu ei
Şi ne luăm acum angajamentul
Să fim şcolari cuminţi în ciclul doi.
Când toamna va apare după dealuri
Ne-om întâlni în dragul nostru grup
Şi iarăşi clasa fremăta-va vie
Cum freamătă albinele în stup.
Clipă de clipă anii-şi trec cadenţa
Se-adună,…se-nşiră… şi se ţes…
Iar în efervescenţa zidirii lor în
fapte,
Noi spre-mplinire trecem
Şi nu ne-oprim din mers.
 ALAIUL PRIMĂVERII
Deopotrivă stâncă şi marea cea
adâncă
Cu inima în cuget şi cuget în simţire
E dascălul, acela ce duce fiinţa-mi
spre-mplinire.
Dar anii trec,şi trec,fără de ştire,
Iar braţele noastre deschise
Spre zbor şi depărtare
Cuprind la ceas de amintire
Pe doamna noastră-nvăţatoare.
Când prima oară-ntr-un septembrie
Sfioşi călcam al şcolii prag
Noi blândul chip i-am întâlnit
Zâmbindu-ne la toţi cu drag.
Când ne-aţi adus în prima zi de
şcoală
Ea ne-a privit cu dragoste şi dor.
În ochii noştri emoţie şi sfială
În ochii ei gând bun spre viitor.
Stimată doamnă-nvăţătoare
Prin anii care o să zboare
Prin viaţa care-n iureş vine
Mereu ne vom gândi la tine.
Ca grădinarul iscusit
Flori mii ai năzuit să semeni
Şi zi de zi neobosit
Veghezi mereu să creştem oameni.
In gândul tău copii noi vom
rămâne…
Pe vreme rea,pe vreme bună
Am petrecut atâtea împreună!
Şi oarecând de aţi lipsit
Ce mult atunci ne-am necăjit!
Că e uşoară truda noastră,
Doar sub privirea dumneavoastră.
Şi în dulapuri ferecate
Sunt toate poznele-ncuiate;
273
Le-aţi adunat ca pe mărgele,
Dar noi am învăţat din ele.
Adesea am simţit dojane,
Adesea şi-alinarea,
Dar toate-au fost cu gânduri bune
S-alunge supărarea.
Promitem că prin fapte
Urma-vom ne-ncetat
Poveţele-nţelepte
Ce dânsa ni le-a dat.
Când era greu,ades ne-aţi zis
Că cerul nu-i doar fără nor,
Să fim destoinici ne-aţi pretins
Că-n viaţă nu-i nimic uşor.
Nu cred că am putea vreodată uita
Cum doamna noastră învăţătoare
Cu drag ne sărbătorea!
De ziua mea,de ziua ei,de ziua lui,de
ziua ta
Pe podium urcată să fiu mai înaltă.
O caldă îmbrăţişare
Cuvinte fără seamăn ticluite-n urare.
Şi-n “La mulţi ani!”când ne-nsoţea
Cu vocea-i frumoasă şi blândă
Celui sărbătorit,
O lacrimă pitică-n gene i se ivea
plăpândă.
Dragă doamna noastră-nvăţătoare,
Pentru fiecare clipă de cânt şi
sărbătoare
Din inimă curată de copii rostim:
Mulţumim!
Iar azi când amintirile se-adună
Spre lume nouă zborul ne luăm
Făgăduim să-i împlinim povaţa
Şi sfaturile bune să-i urmăm.
 ALAIUL PRIMĂVERII

Acum când patru ani s-au dus S-aveţi în anii ce-or veni
Ca soarele către apus Noroc şi bucurii!
Ne înălţăm curând spre altă treaptă
Şi mulţumind vă sărutăm mâna cea Să vă dea Domnul s-aveţi parte
dreaptă. De multă sănătate!
Să aveţi anii fericiţi
Din toate gândurile ce ne leagă Şi prunci tot mai cuminţi!
Şi adunate floare lângă floare,
Buchet de iubire şi recunoştinţă- Copilărie,copilărie
întreagă Tu ne dai aripi,cântec şi joc,
La sărbătoarea clasei noastre Copilărie,copilărie,
Vi-l oferim cu drag, Eşti floarea vieţii,floare de foc
Doamnă-învăţătoare! În suflet mama,în inimi Doamna
Căci amândouă mame ne sunt
Vă facem azi caldă urare, Copilărie,copilărie
Stimata noastră-nvăţatoare! Eşti floarea vieţii pe –acest pământ.

ADIO CLASA a IV-a

Cântec :Risipind mărgăritare
Peste-a şcolii-ntreaga zare
Glasul lin,cunoscut
Sună a chemare.
Cling,cling s-a iscat
Subţiratic,legănat
Spiriduş mărunţel
Glas de clopoţel.
El e cel dintâi la treabă
Şi mirat în zori se-ntreabă
Ce mai staţi?Hai,intraţi,
Vremea trece-n grabă.

- Luna iunie!
- Flori
- Luna iunie !
- Vacanţa mare!
- Luna iunie!
- Tabere,jocuri,plimbări,cântece,glume,poezii!
- Luna iunie 2008
- Rămas bun,doamnă învăţătoare!
- Dacă şi florile au vise,şi nu se poată să nu aibă,altfel de ce ar închide ochii spre seară şi de
ce-ar dormi?- dacă şi florile visează,atunci nu-i nici o îndoială că visul lor e să ajungă cununi
pe tâmple de copii.

274
 ALAIUL PRIMĂVERII

- În iunie e-o îndesire a florilor pe calde dealuri,în margini de păduri tăcute,pe mal de ape şi
câmpii,e-o grabă să-nflorească toate de nici se mai vede iarba,ca nu cumva să piardă clipa
când vin să strângă flori copiii!
- Căci dacă florile au vise ,ele visează în luna iunie,când şcoala şi copilăria au bucurii şi
sărbători,să treacă drept recunoştinţă,cu-ntreaga lor mireasmă pură din braţe de copii,în calde
şi bune mâini de-nvăţător.
- Luna iunie-cea dintâi a verii
Soare cu mireasma mierii!
Se apleacă sub zefire
Vârful ierbilor,subţire,
Flori de rouă ameţite
Şi răchite despletite.
-E vară,pretutindeni e vară
Şi patria te cheamă să colinzi,
Să bei dintr-a fântânilor oglinzi
Când arşiţa se tolăneşte-afară.
- Cine poate ştii
De unde vine vara
Şi încotro se duce,
Cântând,
Caravana ei verde şi aurie?
- Unii zic c-ar venii
Din pământ,
Că-şi trage povara
Fierbinte şi dulce
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie!
- Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte,
Cum vara vine din copilărie
Şi cum,
În miros de lapte,fân şi de fum
Alunecă de aici,
Trasă de fluturi,de buburuze şi de furnici
Înspre bunici,
- Nu-i anotimp să nu-l avem prieten!
Atâtea taine ascunde fiecare
Că nu mai ştii pe care să-l mai cânţi
Şi care-ai vrea să fie mult mai mare!
Toate ne plac fiindcă ne place totul,
Ne place şcoala,munca ,sportul,jocul,
Ne place muntele şi marea şi zăpada,
Ne place totul!
275
 ALAIUL PRIMĂVERII

- Cu firea ei cutezătoare
Sosit-a vara înapoi,
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare,
E dulce vara pe la noi.
Cântec:În poiana verde
Cântă cucul,cântă
Şi băieţi şi fete
Veselie multă
Ne răpeşte glasul
Pe aripă vântul
Ştie cucul,ştie
Ce rosteşte cântul.
- Pornim la drum,dragi copii,
Pornim cântând spre taberele noastre
De lângă marea cu năframe-albastre,
De lângă munţi cu creştetele-n cer.
- În serile cu lună,în jurul focului de tabără,vom cânta,ne vom juca,vom spune glume,poezii.
Cântec:Cu rucsacul în spinare,
Noi acum la drum pornim,
Nu ne pasă de-orice drumuri
Când prin lume hoinărim
Ale noastre mici stomacuri
Veşnic nesătule-au fost,
Iară timpul pân la masă
Era cât o zi de post.
Fumul focului cărbune
Şi cenuşa din cuptor
Ne-aţâţau într-una pofta
De un rumen cartofior,
Să trăieşti cartof de aur,
Noi pe tine te iubim
Nu ne pasă de-orice drumuri
Când cu tine ne hrănim.
- Glume,glume,glume!
- În catalog ai un I. De ce nu-l îndrepţi?
- Nu pot. Catalogul e la doamna învăţătoare.

- Te-am prins. Ce cauţi în pom?

- Nene,a căzut un măr şi vreau să-l pun la loc

- Câinele nostru este grozav!Cum se apropie cineva de casă ne anunţă.

- Cum,latră?
- O,nu! Se ascunde imediat sub pat.

- Recunoşti că părinţii ţi-au făcut tema la matematică?

- Recunosc,doamna învăţătoare,dar să ştiţi că i-am ajutat şi eu!

- E grozav de cald!
- Asta nu-i nimic. La noi acasă găinilor li se îngheţată.
- De ce ?
- Ca să nu facă ouă fierte!
276
 ALAIUL PRIMĂVERII

- De ce eşti aşa de vesel?

- Vin de la dentist.
- Şi?
- Dentistul e plecat în concediu!
Cântec:Ce mai întâmplare,
Ce surpriză mare
O să vă mai prezentăm!
- Noi suntem trupa:Orar
Şi avem în repertoriu
Materii-ce noi…forţat
Le-am avut de învăţat.
- Iată-n ora de citire
Lizuca ne dă de ştire
Că Patrocle se arată
În Dumbrava minunată.
- Iar la ora de desen
Desenăm,copii,un tren
Şi visându-ne-n vacanţă
Alergăm pe câmp cu Zdreanţă.
- La ora de geografie
Învăţăm despre-o câmpie,
Despre munţi şi despre ape
Până le simţim sub pleoape.
- Dar la matematici scheme,
Exerciţii şi probleme
Rezolvăm pe tablă-n clasă
Şi cu părinţii-acasă.
- Când avem gimnastică
Mintea-i mai elastică
Şi scăpaţi parcă din chingi
Sărim toţi ca nişte mingi.
- În ora de istorie
Sub un cer de glorie
Chipuri de strămoşi re-nvie
La Rovine în câmpie.
- Iar la Stiinţele naturii
Chiar şi-n inima pădurii
Ştim că nordu-o să ne-arate
Muşchiul dinspre miazănoapte.
- Dar acum trupa: Orar
Ce nu şade în zadar
Vă va spune răspicat:
Vrem orar modificat!
(Pe o melodie)

1.Familia noastră inventivă

Ar face un orar frumos
În care doar sportul să fie
Şi muzica,că-s de folos!
Căci:
Româna nu ne place
277
 ALAIUL PRIMĂVERII

La Ştiinţe nu-nvăţăm
La mate nu-nţelegem
În reguli ne-ncurcăm
Şi zău,la Geografie
Harta e o prostie
Istoria-i tărăboi
Nici una nu-i de noi.
De ce atâtea să-nvăţăm
Când putem să ne jucăm
Să cântăm,să alergăm
Şi să ne distrăm?
2.Familia noastră muzicală
Întrebă cu un glas sfios
De ce să nu fie în şcoală
Totul întors cu susu-n jos?
Căci:
De ar fi ora pauză
Ce bucuroşi am fi
Nu ne-ar mai durea capul
De-atâtea materii
Şi dacă catalogul
Pe mâna noastră -ar sta
Am fi prezenţi la ore
Şi note bune-am lua
Fiindcă-atunci zău,aşa
Nici unul n-ar mai gafa
Fericiţi părinţii-ar fi
Dascăli şi copii.

- Visăm,prieteni,ştim prea bine,

Orarul tot aşa rămâne.
Nimic nu vom putea schimba
Şi veşnic se va repeta
Povestea ce vă vom cânta.
Cântec:
1.Într-o clasă ciudată
O elevă plângea
Şi tocea disperată
La româna cea grea
Vai,vai,vai,ce durere
Răspunsul va fi iarăşi tăcere
Poezia nu vrea
În minte să îi stea.
2.Mai apoi matematici
Operaţii,figuri
Cine poate alege
Plus sau minus de pui
Vai,vai,cin-să-nţeleagă
Cu termeni specifici când operează
Doamna-i pe limba sa
Noi nu pricepem ce vrea
3.Azi avem geografie
278
 ALAIUL PRIMĂVERII

Dealuri,podişuri,câmpie
Toate pe hartă le-am pus
Dar nordu-i jos,sudu-i sus
Vai,vai,vai,geografie
De ce oare-mi trebuieşti mie
De relief n-am habar
Chiar. Te învăţ în zadar.
4.Mircea,Ştefan şi Iancu
De cu turcii-au luptat
Ce mai au azi cu mine
De m-au pus la-nvăţat?
Vai,vai,vai otomane
Cine-n calea lor te-a adus
Să mă chinui pe mine
Tu,cel de mult timp răpus?
5Am şi eu o problemă
Cu experienţe noi
Ştiinţa e o dilemă
Nici asta nu e de noi
Vai,vai şi la germană
Limba ne-o rupem ,dar de pomană
Noi nici română nu ştim
Cum alte limbi să vorbim?
6.Astăzi cer îndurare
Tatălui sfânt ceresc
S-aibă milă de mine
Când nu învăţ,când chiulesc
Vai,vai,nimeni nu crede
Timp de studiu nu am avut
N-am găsit nici ghiozdanul
Şi capul rău m-a durut.

-Şi atunci nu-i mai bună propunerea mea?

Orarul acesta de-l vom schimba
N-am mai cânta toţi ca ea
Cea care la test n-a putut copia.
Cântec:
Colego,tu ai suflet de viperă,
Colego,nu m-ai lăsat să copiez
Da,da ,tu,tu
Mi-ai înşelat simţămintele
Da,da,tu,tu
Ai pus cotul să nu văd.
Colego,dar va veni şi rândul tău
Colego,să te uiţi în caietul meu
Da,da,atunci
Nici eu nu-ţi voi arăta,
Da,da ,atunci
Să rezolvi lucrarea ta.

Cântec:Ce mai întâmplare,

Ce surpriză mare
279
 ALAIUL PRIMĂVERII

O să vă mai prezentăm!
-O elevă-n clasa noastră
De o săptămână
Se îndreaptă înspre şcoală
C-o busolă-n mână
Fiindcă într-o după masă
Când n-a ştiut lecţia,
Îndreptându-se spre casă
A greşit direcţia.
Şi acum ,când nimereşte
O scuză mereu găseşte:
Toţi:Luni
Cântec:
Vă rog să mă scuzaţi
Pentru azi n-am învăţat
Că mi-am scos asear-un dinte
Şi nimic nu mai ţin minte.
Toţi:Marţi
Cântec:
Vă rog să mă scuzaţi
La citire nu am tema
Am uitat să-mi fac problema
Asta este deci …dilema
Toţi:Miercuri
Cântec:
Vă rog să mă scuzaţi
Mi-am uitat caietu-acasă
Cartea era tot în plasă
Şi stiloul e pe masă
Toţi:Joi
Cântec:
Vă rog să mă scuzaţi
Pentru azi n-am învăţat
Ieri cu joaca m-am luat
Şi de lecţii am uitat
Toţi:Vineri
Cântec:
Vă rog să mă scuzaţi
Pentru azi n-am învăţat
Vinerea e cu belele
Ziua cu trei ceasuri rele

- Gata!Stop cu văicăreala
Că se-ncurcă socoteala
Şi din cât mi-amintesc eu
Nu ne-mpotmolim la greu
Drumul să-l ţi drept în viaţă
Chiar de urci,chiar de cobori
Şi nu uitaşi a doamnei povaţă:
“Râdeţi când pe cer sunt nori”
CÂNTEC:Aşa e viaţa
1.Dacă ai plecat la drum
280
 ALAIUL PRIMĂVERII

Să nu te-ntorci nicidecum
Spune când ai de-nfruntat
Aşa e viaţa
Dacă-n dragoste vreodat
Tu ai pierdut sau câştigat
Să-ţi repeţi neapărat
Aşa e viaţa
Refren:
Aşa e viaţa,aşa e viaţa
Are şi uşor şi greu
Aşa e viaţa
2.Tu să dai şi să nu ceri
Să iubeşti şi-apoi să speri
Şi zâmbind să te convingi
C-aşa e viaţa
Drumu-i e întortocheat
Când cobori ai de urcat
Dacă vrei poţi să învingi
Aşa e viaţa
3.După ce va trece timp
Şi-ai primit totul în schimb
Vei şopti prea înţelept
Aşa e viaţa
Şi vei spune tuturor
Drumul vieţii nu-i uşor
Dacă nu ţii drumul drept
Aşa e viaţa

- Cântecul ne-a amintit

De ce aici am venit
Doream ca această zi mare
S-o facem mândră sărbătoare
- De ziua asta m-am apropiat încetişor
Căci e mai caldă decât ieri,mai luminoasă
Şi-mpodobită e întreaga clasă
Să-ntâmpine acest eveniment
- Nu demult eram la grădiniţă
Ne jucam cu jucării şi cu păpuşi
Astăzi sunt şcolar…ce bine-mi pare!
Trec în clasa-a V-a chiar acuşi
- Mi-amintesc de prima zi de şcoală
Când în jur vedeam numai copii
Toţi aveam ghiozdane şi caiete
Şi în suflet numai bucurii
- Cântec:
Ora-i de plecat la şcoală
Veseli am pornit şi noi
Pe străduţa şcolii noastre
Ne-ndreptăm cu paşi vioi
Suntem mari,suntem mari
Noi acum suntem şcolari
Uita-te ce bine-mi şade
281
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cu ghiozdan şi-abecedar
De la mama am ghiozdanul
Cartea am primit-o-n dar
- Liniştiţi,tăcuţi ca niciodată
Cu ghiozdanu-n spate,toţi la fel
Priveam şcoala nouă şi frumoasă
Şi-aşteptam cu-nfrigurare primul clopoţel
Cântec:
Clopoţel,clopoţel,gingaş clopoţel
Clinchetul tău ne adună astăzi în careu
Fericiţi,dar hotărâţi în clasă noi intrăm
Tot ce-nvăţătoarea ştie vrem să învăţăm

- În clasa-ntâi,mi-aduc aminte
Stilou-n mână cum stătea
Şi câtă trudă,câtă osteneală
Pentru a-l face a mă asculta
- Şi cea dintâi silabă scrisă
Cuvântul mama îl forma
Fiinţa dragă,neobosită
Care alături la greu îmi era
- Şi cum stiloul buclucaş
Dureri de cap mereu dădea
Noi clopoţelului gingaş
Adesea îi cântam aşa:

Cântec:
Clopoţel,clopoţel,gingaş clopoţel
Clinchetul tău ne adună în careu mereu
Clopoţel,clopoţel la ore vom intra
Clopoţelule,te rog,de pauză nu uita.

- Însă ,cu multă răbdare

Doamna noastră-nvăţătoare
Ajutat-un pic de mama
De pe ochi ne-a luat marama
Şi stiloul buclucaş
Este astăzi…meseriaş
- Cuvine-se aici să mulţumim
La mame şi bunice,fiinţe dragi
Care-au vegheat din prima zi de viaţă
Urcuşul nostru spre o cât mai naltă treaptă
- Cântec:
1Azi în zori când m-am trezit
Visului i-am zâmbit
Şi în prag am zărit-o pe mama
Totul e minunat,visul e adevărat
Ziua mi-a înseninat doar mama
2.Şi la şcoală şi-acasă
Chipul tău mă veghează
Asta-ş vrea tu să ştii,dulce mamă
Cum pot să îţi mulţumesc
282
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi să-ţi spun cât te iubesc

Pentru că te osteneşti,dulce mamă
3.Uneori tu mă cerţi
Ca apoi să mă ierţi
Când în ochi îmi zăreşti două lacrimi
Şi când te-am supărat totdeauna m-ai iertat
Mi-ai zâmbit,m-ai sărutat,dulce mamă

- Ce dragă-mi este mama

Când mă gândesc la ea
Pe braţul ei,cu glasul ei
Uşor mă legăna
Şi-atunci când voi fi mare
Şi depărtat de ea
Tot gândul meu se va-ndrepta
Mereu spre mama mea

Cântec:Copilăria
1.Voi copii din lumea-ntreagă
Flori albastre, mândre flori
Astăzi gândurile noastre
Se îndreaptă către voi
Refren:
Copilăria n-o poţi uita
Nu te mai întâlneşti cu ea
2.Dac-o jucărie dragă
Din vitrin-a dispărut
Şterge-ţi lacrima pribeagă
Ai atâtea de făcut
3.Dacă-a ta învăţătoare
Fără milă te-a certat
Nu uita că pentru tine
E mamă cu-adevărat
4.Vei întoarce-apoi privirea
Vei uita de jucării
Regreta-vei amintirea
Că ai fost cândva copil

- Învăţătoarea mea cu chipul blând şi luminos

M-a învăţat din viaţă tot ce-i mai frumos
Ea taina scrisului mi-a descifrat
Să socotesc,dar şi să cânt m-a învăţat
--Învăţătoarea mea cu chipul luminos şi blând
M-a învăţat cum să iubesc acest pământ
Şi să-i respect pe cei care-au luptat
Pentru prezentul nostru demn,neîntinat

Cântec:Dăscăliţa
Dăscăliţă,dăscăliţă,ne-ai luat de pe uliţă
Şi ne-ai dat la fiecare aur şi mărgăritare
Aur şi mărgăritare ,dăscăliţa mea
Pentru că ne-ai dat lumină,fie-ţi viaţa o grădină
283
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pentru că ne-ai învăţat fie-ţi viaţa drum curat

Fie-ţi viaţa drum curat,dăscăliţa mea
Te cinstească-ntregul sat că mintea ne-ai luminat
Ai ştiut pruncii să-i iubeşti ,numa-n bine să trăieşti
Numa-n bine să trăieşti,dăscăliţa mea

- Lumina ei e şi lumina noastră

Dintr-un tărâm aş cărţii şi-al minunii
Ca într-un zbor de pasăre măiastră
Ne poartă blând în lumea-nţelepciunii
-Oceanele de slove le parcurgem
Străbatem depărtări cu ochii minţii
Iar când la ţărm biruitori ajungem
Sori mari se-aprind sub arcuirea frunţii
-Ea,lângă noi,de-a pururea aproape
Prieten la nevoie,dar şi mamă
Cu glasu-i calm ca susurul de ape
Ne-ndeamnă,ne dă sfaturi sau ne cheamă
-Ea este-asemenea flăcării arzânde
Se mistuie lumini ţesând în jur
Şi de-o păstrăm în amintiri ,oriunde
I se cuvine gândul cel mai pur.
Cântec:
Astăzi anii ne-nfăşoară
Aripi largi ni se deschid
Şi pentru a câta oară
Amintiri le simt venind
Refren:
Vă spunem la revedere
Sau mai bine rămas bun
De ne-om întâlni vreodată
Să rămânem ca şi-acum
La ,la,la,la
Lacrimile despărţirii
Printre gene-au apărut
Şi în plânsul clipelor târzii
Caut timpul ce-a trecut
2,Ce rămâne-n urma noastră
Nu-i cenuşă şi nici scrum
E o inimă aprinsă
Care bate ca şi-acum

- Învăţătoarei noastre cu chipul blând şi luminos

Din suflet îi aduc un cald şi meritat prinos
Căci mi-a-nsoţit cu drag copilăria
M-a învăţat ce-i munca,omenia
- Vor trece anii peste pleoape
Şi peste noi…şi o să-mbătrânim
Oriunde-om fi,o s-o simţim aproape
Căci oameni ne-a-nvăţat să fim
Cântec:
Luaţi cu voi numai flori
284
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi luaţi-i cu voi pe copii

Şi-atunci veţi avea şi iubire
Şi flori de la copii
Şi-atunci veţi avea şi iubire
Şi flori
La,la,la
Lăsaţi în urmă ce-i rău
Lăsaţi dureri şi.ntuneric
Dar luaţi cu voi copiii
Şi oamenii vă vor iubi
Dar luaţi cu voi copiii
Şi flori
La,la,la

-Şi privind în amintire

Acolo la-nceput de drum
Pe învăţătoarea noastră
Vom zări-o ca şi-acum
Petrecându-ne cu ochii
Din fereastră mai departe
Urmărind în gând poteca
Fiecăruia în parte
-Alte degete micuţe
Nedeprinse cu condei
Peste zeci de file albe
Va purta cu mâna ei
Şi cu inimile pline
De aducerile aminte
Vom şopti prin tot ce facem
Noi îţi mulţumim fierbinte
Cântec:
În ce zori se ascund clipele
Ce nu vrem ca să treacă repede
Amintirile unde fug?
Gânduri dragi în ce nuferi se-nchid
Visele în ce stele se-aprind
De ce florile astăzi plâng?
Dac-am ştii le-am aduce-napoi
Fără ele noi nu suntem noi
Cum e cerul făr nici o stea
Nu plecaţi,mai rămâneţi aici
Oprim drumul colegilor mai mici
Înspre clasa întâi-a
Doar cu noi mai rămâneţi puţin
Timpul vă va-nţelege,o ştim
Nu vrem să ne despărţim
-Trecut-au în zbor anii de şcoală
Noi clasa a IV-a terminăm
Şi-un bun rămas cu toţii Din suflet vă urăm
-Eram copil când prima oară ne-am văzut
Un drum cu noi atunci aţi început
Timizi,în clasă am intrat
285
 ALAIUL PRIMĂVERII

Cu bună ziua am salutat

O, ce frumos,frumos a fost a dat
-Când o s-ajung şi eu om mare
Aş vrea să fiu învăţător
Să-nvăţ la rândul meu copiii
Să scrie,să citească-n pace
Şi să recite poezii
-Trecut-au anii ca zilele unui copil
Trecut-au liliecii de april
Iar noi cu drag ne-om aminti
Şi noi cu drag vom povesti
De învăţătoarea dragă
Pe care mereu,mereu o vom cinsti
Cântec:
Se scuturau toţi trandafirii
Ăn seara când ne-am despărţit
Plângea pădurea şi zefirii
Plângea şi lacul liniştit
Tu nu ne-ai înţeles prea bine
Sau nici n-ai vrut să ne-nţelegi
Şi pleci din viaţa noastră astăzi
La cei micuţi,ce îi alegi
Nu vom uita deşi departe
Şi prea pentru mult timp pornim
Nu vom uita de zâna care
Drumul spre viaţă ne-a deschis

-Pe poarta şcolii pururi luminoasă

Tu,cea dintâi,apari surâzătoare
Şi ne primeşti cu dragoste în clasă
Cât te iubim noi,doamnă învăţătoare!
-Din an în an ne creşti pe fiecare
Şi câte zări ne dărui tuturor
Şi câte gânduri,câtă-nflăcărare
Sădeşti în noi,tu, doamnă învăţătoare!
-Tu ne ridici cu fruntea către viaţă
Şi ne deprinzi cu-a visurilor zare
E munca ta,frumoasă şi măreaţă
Ţi-o preţuim noi, doamnă învăţătoare!
-Cu toţii azi,cu inimile pline
De primăvara vieţii viitoare
Buchet de flori aducem pentru tine
Şi-ţi mulţumim noi ţie, doamnă învăţătoare!
Cântec:
Trec anii ca vântul şi zboară
Şi-n zbor semestrele trec
Adio viaţă de şcoală
Spre clasa a V-a mă-ndrept
Mai ieri am pornit într-un sprinten pas
Copii cu ghiozdanul la şcoală
Şi la –napoiere purtam pe nas
O pată de-albastră cerneală
286
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi iată-ne astăzi la capăt de drum

Pornind din nou călători
Că-n largul tablou al vieţii
Sunt multe schimbări de decor

-O tânără coboară în halta măruntă

Şi ochii-i sorb lacomi sătucul din deal
Sătucu-o aşteaptă şi şcoala o cheamă
Şi plaiu-o primeşte cu cânt de caval
-Învăţătoarea cea tânără
Cu cerul senin în privire
Cu doina cea străveche în glas
Se-avântă pe drumuri de lumini
Pornind voiniceşte în pas
-Şi iat-o la şcoală,în clasa-i curată
La prima ei oră,din primul său an
Din inimă seamănă-n inimi lumină
Cum seamănă grâul plugarul pe lan
-Şi când într-o toamnă cu tâmplele ninse
De şcoala ei dragă se va despărţi
În prag va rămâne,şi toată viaţa
Copiii spre şcoală cu drag îi va-nsoţi.
Cântec:
1.Pe-un drum de soare astăzi aţi pornit
Spre steaua voastră care-a răsărit
Nu plângeţi pentru anii ce-au trecut
Veţi regăsi tot ce-aţi pierdut
Printre elevi poate veţi regăsi
Vechii colegi şi glumele hazlii
Oare cât soare păstrează viaţa pentru voi
Buchet de raze dăruiţi şi voi
Refren
Pentru un zâmbet de soare al unui copil buclat
Prima silabă rostită cam tremurat
Ochii miraţi ce întreabă:ce s-a-ntâmplat
Oare te-ai supărat?
Că la ei unu plus unu exact cinci a rezultat
Şi dreapta cu stânga din nou ei au încurcat
La comunicare o pată s-a-nregistrat
Dar totul e minunat,da e minunat
2. Atâţia nori pe frunţi noi v-am adus
Şi-am omorât speranţe ce v-aţi pus
Pentru al vostru chin neobosit
Chiar de-am fost răi,noi totuşi v-am iubit
Pentru iubirea ce ne-aţi arătat
Vă mulţumim,acum când am plecat
Oare câţi ani alături de copii
Simţi-veţi încă că puteţi trăi?

-O serenadă o cântăm noi împreună

Aceleia ce drum în viaţă ne-a deschis
Şi luminaţi ca nişte brazi de mândra lună
287
 ALAIUL PRIMĂVERII

O serenadă o cântăm noi fericiţi

-O serenadă o cântăm la despărţire
Prin ea succese noi în muncă vă urăm
Acum plecăm,ne veţi rămâne-n amintire
O serenadă noi din inimi vă cântăm
Cântec:
1.Cântă marea,cântă vântul
Melancolia ce astăzi ne-a cuprins
Cântă tristeţea ce ne-a umbrit gândul
Lacrimile ce astăzi ne-au învins
Refren:
Adio,adio astăzi noi plecăm
Şi cine ştie când o să ne mai revedem
Adio,ne bucurăm că terminăm
Dar lacrimile,vă spun că totuşi regretăm
2.Astăzi e soare şi multă lumină
Dar sufletul nostru e îndurerat
Azi plâng şi florile din grădină
Ne plâng durerea,adio,am plecat
3 Cântă marea,cântă vântul
Cântă şi zarea plină de scântei
Cântă şi cerul şi pământul
Frumuseţea acestor ani ai mei.

Vara

Vacanţă plăcută, bunicuţo!

(Bunica apare în scenă legându-şi baticul. Are un şorţ la brâu)

Bunica: - Când am sosit la gară, ce frumos a fost! Ce s-au mai bucurat cu toţii! Ce-au
mai crescut nepoţii mei, s-au făcut tare frumoşi! De acu voi sta aici o vreme, cât va rezista
bunicul singur acasă…că a rămas cu toate pe cap – casa, grădina, păsările…(ofteză) Ce să
fac? Am venit aici să-i ajut şi pe copiii mei….să gătesc nepoţeilor ce le place mai mult, să le
servesc masa, să fac curăţenie, să merg la piaţă…Dar uite că m-am luat cu vorba şi trebuie să
duc nepoţeilor micul dejun…

(se apropie de uşă…dar…uşa se deschide şi nepoţica, îmbrăcată, intră cu mătura şi

făraşul în mână)

Nepoţica: - Bună dimineaţa, bunicuţo!

288
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nepoţelul: ( cu o cârpă de şters praful) – Bună dimineaţa!

Bunicuţa: (surprinsă, se dă un pas înapoi) – Dar ce-i cu voi, aşa , cu noaptea-n cap?!

Nepoţelul: - Cu noaptea-n cap, bunicuţo? Păi asta-i ora indicată pentru sculare…

Bunicuţa: - Şi ce-ai să faci cu astea?

Nepoţica: - Vom face curăţenie în camera dumitale…

Bunicuţa: - Păi, de ce? Că doar nu-s bolnavă să nu pot să-mi fac singură curat !

Nepoţica: (în timp ce mătură) – De ce ?...Dumneata nu ai voie să te mai şi odihneşti??

Bunicuţa: (se aşază pe scaun) – Mai ştii!?..Fie şi aşa, eu mă duc la bucătărie să vă

pregătesc o gustare! (dă să plece)

Nepoţica: - Bunicuţo, micul dejun este deja pregătit în bucătărie.

Nepoţelul: - Te rugăm să mănânci mănânci!

Bunicuţa: (buimăcită) – Ce va venit, dragii mei, să-mi pregătiţi voi masa?!

Nepoţelul: - Păi, de ce? Dumneata n-ai voie să fii servită?

Bunicuţa: (derutată) – Ba da, cum să nu…fie şi aşa…dar tot nu pricep!

- Să fie oare ziua mea şi să fi uitat? Au ei un motiv ! Nu pot
să ghicesc, asta-i! (îşi pupă nepoţeii)
- Bravo, aţi fost tare harnici şi isteţi. Acum vă spălaţi şi vom
mânca apoi, merg la piaţă.

Nepoţelul: - Pardon, bunicuţo, mă duc eu la piaţă!

Bunicuţa: - Va să zică aşa…Atunci o să gătesc masa.

Nepoţica: - Iar eu o să fiu ajutorul de bucătar.

Bunicuţa: - Şi atunci, voi când o să vă jucaţi?

Nepoţica: - Când o să terminăm cu toţii treaba şi dumneata o să te odihneşti, o să te uiţi

la televizor, o să te plimbi, o să faci ce vrei mata să faci!

Bunicuţa: - Să fac… vorbă să fie… şi vă întreb … pentru ce-am venit eu la voi???

Nepoţelul: - Ai venit ca să petreci şi dumneata o vacanţă…la nepoţi, aşa ne-am înţeles

noi cu mama şi cu tata…să-ţi facem o surpriză…să-ţi dăruim o VACANŢĂ!

Bunicuţa: - Bravo, scumpii mei! Nu cumva vă închipuiţi că sunt bolnavă?

289
 ALAIUL PRIMĂVERII

Nepoţica: - Cum aşa, bunicuţo! Numai oamenii bolnavi au dreptul să se odihnească?

Bunicuţa: - Mi-aţi făcut o surpriză ca-n poveste! Sunt grozav de mândră de voi! Aşa
nepoţi , mai rar!... (sună telefonul)

Bunicuţa: - Trebuie să fie bunicul! Alo!

Bunicul : - Spune-mi sunteţi bine cu toţii, sănătoşi?

Bunicuţa: - Cu toţii, cu toţii! Află că am ajuns la Casa de odihnă pentru bunicii fericiţi
care se cheamă „ LA NEPOŢI” (copiii râd)

Bunicul : - Sărută-i pe toţi din partea mea! Trimite-mi o scrisoare, cum îţi petreci
acolo, vacanţa!

Bunicuţa: - Nu-ţi vine să crezi? Asta-i! Mă odihnesc!

Nepoţii: - Te sărutăm, bunicule!

Bunicul : - Vă sărut şi eu mult! Sănătate1

Bunicuţa: - Asta-i ,dragii mei!

Nepoţii: - Bunicuţo, ce bine ne pare că eşti de acord cu surpriza noastră.

VACANŢĂ PLĂCUTĂ, BUNICUŢO!

VARA
-scenetă-

PREZENTATORUL:
-Ce aud? Cine să fie?
Ia priviţi ce jucărie!
Cine eşti, ne spune-odată,
Să audă lumea toată!

PAIAŢA:
Cine sunt? Sunt o paiaţă;
M-am trezit de dimineaţă.
De-ai ştii tu cât am lucrat
Până când am aranjat
Flori, baloane, gâze mici,
Toate câte sunt pe-aici!
290
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vai, ce linişte deplină,

Dar ce văd colo-n grădină?
Stă pe gard, cocoţată o găină!

COCOŞELUL:
Ce tot strigi pe-aicea, dragă,
Că trezeşti florile-n grabă.
Vezi cât sunt de frumuşel?
Nu-s găină,-s cocoşel!
Of, ce bine-i, ce răcoare,
Ce senin e ceru’-n zare!
Soarele-şi arată faţa,
Ce plăcut e dimineaţa!
Cucuriguuuu...............

CÂNTEC: „Două gâşte fac găluşte”

PISICUŢA:
Eu sunt pisicuţă mică
Şi am blana frumuşică;
Cap rotund, urechi micuţe
Şi am gheare la lăbuţe.
Uneori, stau nemişcată,
Cu privirea încordată.
Atunci, simt un şoricel;
O, sărmanul, vai de el!
De-ar ieşi acum afară,
Nu mai scapă de-a mea gheară!

CĂŢELUL:
Azi sunt tare mânios:
Nu găsesc un os de ros!
Peste tot am căutat,
Nimeni nu mi-a aruncat!
Stau să mă gândesc mai bine:
Dacă merg pe la vecine,
La găinile moţate
Şi-mi aleg pe căutate
Ouă proaspete şi moi,
Cam ce-aţi zice oare voi?
Credeţi că nu mai ţin minte
C-am mâncat un ou fierbinte?
Eu vă spun – nu mai speraţi
Pe căţei să-i speriaţi!

291
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pe-o aşa foamete mare,

Orice-i bun pentru mâncare!

CÂNTEC: „A plecat mama la piaţă”

COCOŞELUL:
Cucuriguuuu.............
Hai, trezeşte-te, drăguţă,
Că eşti fată hărnicuţă!

GOSPODINA:
Bună dimineaţa,
Cocoşelule iubit,
Mulţumesc că m-ai trezit!
Cu rouă mă spăl pe faţă,
Să am spor de dimineaţă!
(spre soare):
Soare, frăţioare,
Luminează tare
Colo-n grădina cu flori,
Ca să am la lucru spor.
Eu duc stropitoarea plină
Să ud florile-n grădină.

SOARELE:
Bună dimineaţă,
Fată gospodină,
Tare minunată
E a ta grădină!
Am trimis o rază
În grădina ta,
Iar tu, (numele unei fetiţe),
Cântă-ne ceva!

GOSPODINA cântă:
Sunt mică şi drăguţă
Şi-s tare hărnicuţă
Mămica mă iubeşte,
Frumos ea mă găteşte
Şi-mi spune: Ia aminte,
(numele fetiţei), fii cuminte!

BARBĂ-COT:
Bună ziua, sunt grăbit,

292
 ALAIUL PRIMĂVERII

Oare bine-am nimerit?

Vai, ce lume minunată!
Oare pe mine m-aşteaptă?

TOŢI:
Cine eşti şi ce pofteşti?

BARBĂ-COT:
Eu sunt micul Barbă-Cot
Ce ghicesc gândul la toţi.
Am o traistă fermecată
Din ea vor ieşi îndată
Personaje frumuşele,
Ca să vă distaţi cu ele!
(deschide traista şi zice:)
Hai, frumoaso, te arată,
Te aşteaptă lumea toată!

VARA:
Eu sunt vara călduroasă
Şi sunt tare bucuroasă
Căci cu frăţiorul soare
Luminez peste ogoare.
Mândre spicele de grâu
Cresc înalte pân’ la brâu;
Şi când eu sosesc, se ştie,
Aduc numai bucurie;
Veveriţe, iepuraşi,
Ursuleţii drăgălaşi,
Toţi se bucură cu mine,
Căci e cald şi-i tare bine!
Din meleaguri numai soare,
V-am adus câmpia-n floare;
Mii de fluturi, floricele,
Ciripit de păsărele.
Haideţi, florilor, nu staţi,
Şi pe rând vă prezentaţi!

MARGARETA:
Cresc în lan cu grâne coapte,
Mai frumoasă-s decât toate.
Margaretă mă numesc
Câmpul vara-nveselesc.
Rochiţa mea-i din petale

293
 ALAIUL PRIMĂVERII

Albe ca nişte ovale;

Am la mijloc puf gălbui,
Frumoasă ca mine nu-i,
Dau viaţă câmpului.
Mă culeg fetiţele şi-şi fac coroniţele.

ALBĂSTRIŢA:
E frumoasă coroniţa
Dacă-i pui şi albăstriţa.
Am petalele crestate,
Ca cerul sunt colorate.
Vânt călduţ adie-n zori
Şi mă leagănă uşor
Lâng-ale mele surori.
Mulţi mă dăruiesc
Celor ce-i iubesc.
Gospodina mă-ngrijeşte
Şi cu apă mă stropeşte.
Bucuroasă-s că în lume
Nu sunt multe flori ca mine.

GAROFIŢA:
Voi pe rând v-aţi prezentat,
Dar de mine aţi uitat?
Priviţi-mi rochiţa,
Eu sunt garofiţa.
Am petalele crestate,
Fiecare parfumate
Şi diferit colorate.
Fusta mea poate să fie
Albă, roşie, vişinie,
Gălbioară, arămie.
Îţi mulţumesc, gospodină,
Că mă uzi la rădăcină!

SOARELE:
Sunteţi minunate,
Foarte parfumate.
Dacă eu n-aş fi
Toate aţi pieri.
Eu vă dau mereu
Lumină, căldură
Şi trezesc la viaţă
Întreaga natură.

294
 ALAIUL PRIMĂVERII

PREZENTATORUL:
Toate florile-s frumoase
Şi-n grădini sunt arătoase,
Iar micuţa gospodină
Udă zilnic prin grădină,
Ca să crească măricele
Să se mândrească cu ele.

FLUTURAŞ I:
Nimeni nu-i ca mine
Cu mândre buline.
Cum răsare soarele
Deschid aripioarele;
Toată ziua hoinăresc,
Fluturaş eu mă numesc.
Cât sunteţi de minunate,
Florilor, adevărate!
Primiţi-ne şi pe noi,
Ca să stăm aici cu voi.

FLORILE:
Poftiţi, poftiţi!

FLUTURAŞII:
Suntem patru fluturaşi
Mititei şi drăgălaşi.
Prin grădini zilnic zburăm,
Printre flori uşor dansăm.

FLUTURAŞ II:
(Roşior) Eu sunt mândrul Roşior,
Micul vostru dansator.
Cum răsare soarele,
Deschid aripioarele
Şi dansez cu florile
Mirosindu-le pe rând.
Apoi, mă las dus de vânt
Hăt, departe, până-n zare,
Ca să fac polenizare.

FLUTURAŞ III:
(Gălbior) Cred că mie soarele
Mi-a dat aripioarele;

295
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi mă prind în dans şi eu
Lângă frăţiorul meu.
Of, ce bine-i când e soare!
Miros şi eu câte-o floare
Şi-apoi zbor din zare-n zare
Tot pentru polenizare.

FLUTURAŞ IV:
(Albior) Ascultaţi-mă, fârtaţi,
Într-una vă lăudaţi!
Voi sunteţi vopsiţi
Pe aripioare mâzgăliţi.
Ia priviţi acum la mine:
Sunt cel mai frumos din lume!
Alb sunt şi curat,
Mândru, luminat.
Nu-i ca mine-n lume
Nici valul de spume,
Nici laptele muls,
Nici norii de sus!

FLUTURAŞII I, II, III:

Adevăr zici, eşti frumos,
Dar un pic lăudăros;
Că deloc nu-i înţelept
Să te baţi cu pumnu’-n piept!

FLUTURAŞ IV:
Recunosc, e-adevărat,
Un pic m-am cam lăudat!

FLORILE:
Hai, nu vă certaţi,
Că doar sunteţi fraţi.
Mâinile vă daţi
Şi cu noi dansaţi!

DANS

PREZENTATORUL:
Cântaţi toţi, vă veseliţi
Poate, poate, reuşiţi
Gâzele să le treziţi.
Colo-n iarbă, frăţioare,

296
 ALAIUL PRIMĂVERII

Stau cu faţa către soare

Gâze mici şi roşioare
Cu buline pe spinare –
Adormite-s mi se pare.

CÂNTEC:
Mămăruţă, ruţă
Suiete-n căruţă,
Şi te du la vale,
Unde-i iarba mare.

MĂMĂRUŢA:
Of, sunt tare supărată,
Că în vis mi se arată
Copil rău şi răsfăţat.
Se făcea că m-a luat
În pumn şi m-a sufocat.
Dar mi-a spus o rândunică:
Nu mai plânge, gâză mică!
Copilul ce te-a strâns tare,
Acrescut de-acuma mare;
Şi să vezi ce bine ştie
Plantele să le-ngrijească,
Gâzele să le-ocrotească,
Natura să o iubească,
Căci doar ea e mama noastră.

PAIAŢA:
Cât aţi stat la sfat,
Eu am alergat
Colo pe imaş
Dup-un greieraş!

CÂNTEC:”Greieraşul”

GREIERAŞUL:
Bună ziua, copilaşi!
Eu sunt micul greieraş
Ce cânt vara pe imaş
Şi sunt tare fericit
Căci cu frigul s-a sfârşit,
Şi-a venit vara, venit.
Cred că nu v-aţi supărat,
Dacă am întârziat.

297
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pe căldura asta mare,

Cu chitara la spinare,
Vai de-ale mele picioare!
Pe acorduri de chitară
Cânt în fiecare seară;
Fredonez o melodie,
Aşa cum îmi place mie.
Prin ierburi şi spice coapte
Voi cânta din zori în noapte.
Cu furnica m-am certat,
Un grăunte nu mi-a dat!

PREZENTATORUL:
Ştim noi cum este furnica:
Nu stă toată ziulica;
Cară sacii pe spinare,
Să dea la copii mâncare.
Fă şi tu ca ea,
Că de nu munceşti,
Iar ai s-o păţeşti!

TOŢI:
Greieraşule isteţ,
Eşti un mare cântăreţ;
Dar nici noi nu ne-am lăsa
Şi un cântec ţi-am cânta.

CÂNTEC: „Ce petrecere frumoasă!”

LICURICIUL:
Iată, vin de peste drum,
Dintr-al fânului parfum!
Dacă-i pană de lumină
Într-o parte de grădină,
Nu fi trist, măi greieruş,
Vine licuriciu’-acuş!
O lumină-am dobândit,
Ca un mugur aurit.
E,mai mult un pâlpâit-
Felinar cu raze mici,
Pentru lumea de furnici.

GÂNDĂCELUL:

298
 ALAIUL PRIMĂVERII

Sunt gândac cu pas grăbit,

Pe potecă am pornit;
Sunt bolnav şi îngheţat,
De trei zile n-am mâncat!
Am găsit o boabă grasă
Şi am vrut s-o iau acasă.
Dar s-o mişc nu am putut,
Aşa că m-am dat bătut.
Dinrtr-o frunză de alun,
Eu m-am săturat acum;
Iaca, mă usuc la soare,
Că am rouă pe picioare!

ARICIUL:
Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici,
Am venit şi eu aici,
Să caut nişte furnici.
Faceţi-mi vă rog frumos
Şi mie un pic de loc.
Sunt ariciul ghemotoc
Plin de ace pe cojoc.
Dacă vreţi, eu pot să-nţep
Spuneţi doar cu cin’ să-ncep.
Că am ace mii
Şi ochii făclii!

GOSPODINA:
Cine-o fi, oare ce floare,
Cu botic şi mustăcioare?
Ce ciudat e, ce petale!
N-am mai văzut aşa floare!

IEPURAŞ I:
(numele fetiţei), draga mea,
Te rog, nu mă confunda!
Să ştii că eu nu sunt floare
Nu am frunze, nici petale.
Eu sunt animal de soi,
Cel mai mare iepuroi!
Am aşteptat frumoasa vară
Să ies din culcuş afară.
Sunt fricos, dar hoinăresc,
Vreau verdeaţă să găsesc.

299
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ţi-i prezint pe fraţii mei,

Care sunt mai mititei.

IEPURAŞ II:
Eu sunt mic şi drăgălaş
Şi mă cheamă iepuraş.
Codiţa mi-e mititică
Şi tremur mereu de frică;
Urechile-s lungi de tot,
Mustăcioară am la bot.
Am o hrană preferată:
Morcovi, varză şi salată.
Prin grădini, crânguri, livezi,
Poţi oricând ca să mă vezi.

IEPURAŞ III:
Ţupa-ţup şi hop-aşa,
Am sosit şi eu colea!
Să v-anunţ victorios,
Că eu nu mai sunt fricos!
Am fost şi m-am antrenat
Şi karate-am învăţat.
Cine are-acum curajul
Să se lupte cu nănaşul?
TOŢI: Lupul!
Aţi văzut cumva vre-un lup?
Eu am treabă, mă cam duc!
Fuga este ruşinoasă,
Dar e foarte sănătoasă!

CÂNTEC: „Iepuraşul Ţup”

VEVERIŢA:
Vreau ţup-ţup şi uţa-uţa,
Eu sunt Riţa-veveriţa.
Toată lumea aşa-mi spune,
Mâncătoarea de alune.
Sunt azi bucuroasă, zău,
Că pot să mă joc şi eu,
Să sar printre copăcei,
Eu şi frăţiorii mei.
Sunt de-acum nerăbdătoare
Să-ncălzească mândrul soare;
Păsări iar să ciripească,

300
 ALAIUL PRIMĂVERII

Pădurea să-nveselească!

URSUL:
Am dormit de nu mai pot,
Mă dor oasele de tot.
Ia să sar, să mă îndoi,
Că doar sunt un urs de soi.
Vai, ce foame mi-e că-ndată
Am să-mi ronţăi coada toată.

VULPEA:
Sunt vulpiţa roşcovană,
Sunt o hoaţă şi-o vicleană.
L-am păcălit pe Ursache,
De-are coada jumătate.
Roşioară şi codată,
Umblu nooaptea prin poiată
Şi la voi, şi la vecini,
Să cumpăr nişte găini.
De plătit, nu le plătesc,
Dar pe loc le jumulesc!

URSUL:
Iară eşti pe-aici, roşcată?
Îţi arată ursu’-ndată!
Of, cât sunt de furios,
Ia să stăm oleacă jos.
Voi, copii, dac-o vedeţi,
Să fugiţi şi să o prindeţi!

CÂNTEC: „Graiul animalelor”

VÂNĂTORUL:
Sunt un mare vânător,
Pe cei răi împuşc de zor.
Pe lupul cel fricos,
Pe ursul morocănos
Şi pe vulpea cea vicleană,
Apoi o jupoi de blană.
Copii, voi să n-alergaţi
Peste tot să vă jucaţi,
Fiindcă eu cu puşca mea,
Nu am cum vă apăra
De cei lacomi şi cei răi,

301
 ALAIUL PRIMĂVERII

De necazuri şi nevoi.
Să-i ascultaţi pe părinţi
Şi să fiţi mereu cuminţi!

JOC MUZICAL : „Azi, în parcul plin de soare”

TOAMNA DE AUR

SERBAREA ABECEDARULUI - cls. I -

# Cântec:

Ieri la uşa casei mele

O scrisoare am găsit
Cu cerneală arămie
Scria Toamna : “ Am sosit ! Azi frunze ruginii
Aduc aurul topit Îşi colorează anul
În gutuile din geam Eu vin să vă întreb,
copii :
Şi roşul trandafiriu V-aţi pregătit
ghiozdanul ?
În merele din ram.

# Cântec:

Sunt şcolar ! Ce lucru mare ! Ce învăţ e cu folos:

Vin la şcoală bucuros Scris, citit, bună
purtare;
Şi-am crescut , precum se pare, Vin la şcoală bucuros-
Mai ceva ca Făt-Frumos ! Sunt şcolar ! Ce lucru
mare !

# Cântec:

302
 ALAIUL PRIMĂVERII

Scriu cârlige. Nu-i uşor ! Încăpăţânate-ndură,

Care-o fi secretul lor ? Nu le pasă de căldură
Nu vor să stea în picioare Mă gândesc ce să mai
fac
Unu-i prea mic, altu-i mare, Să le pot veni de hac ?
…
Unele stau aplecate
Câteva sunt tremurate. “ Cu răbdare ! “ - zice
mama
Le-o fi frig, c-afară-i ger ! Şi-uite-aşa, mi-a trecut
teama!
Le pun pe calorifer !

# Cântec:

Mama , tata şi bunica Tata , pus lângă mămica

Mă aşteaptă-n prag. Fac întotdeauna “ doi “,
“ Şcolăriţo, acum poţi Iar bunica lângă ei
Să ne numeri pe noi, toţi ? Fac întotdeuna “ trei “.

Şi cum mă privesc şi tac Şi-am strigat cu glas

zglobiu:
Le fac îndată pe plac: “ Ei , vedeţi ce bine
ştiu ?!”
Mama-i “ unu “ , fiindcă ea
Mă îmbracă şi mă scoală
Ca să nu-ntârzii la şcoală

# Cântec :

Am fost un firicel plăpând Azi visul meu s-a împlinit

Care-a crescut în grădiniţă Şi-mi port ghiozdanul cu mândrie
Dar mi-am dorit încă de-atunci Spre şcoală mă îndrept cu drag
S-ajung o bună şcolăriţă. Cu mulţi pitici, precum se ştie.

Şi-n lumea noastră de pitici Pot să citesc azi o poveste

303
 ALAIUL PRIMĂVERII

E-nteresant ca-ntr-o poveste, Şi pot chiar scrie o scrisoare

Unde-s primiţi numai cei mici De-aceea doamna noastră spune:
Şi-Abecedarul drag ne este.
“ Copii, astăzi avem serbare! ”

# Cântec:

 Prezentator 1 : De la A până la Z
Lănţişor de litere-
Cu rochiţe , cu fundiţe,…
E-alfabet , sau grădiniţă ?

 Cor : O fetiţă, un băiet,…

Toţi suntem în alfabet.
Un băiat şi o fetiţă
Alfabetu-i grădiniţă.

 Prezentator 2 : Hai să facem cunoştinţă !

Şi eu sunt cu voi de-o seamă,
Însă nu ştiu cum vă cheamă !

 Literele : A; Ă; Â; B; C; D; E; ……( se prezinta rapid)

 P. 1 : Staţi o clipă A; B; C; …
Ne-aţi luat prea repede !
Mai domol, gospodăreşte, * P. 2 : Hai, spuneţi pe
aşezate
Că nimeni nu ne grăbeşte. Să vă auzim pe
toate:
Doar noi mititei suntem, Care ce-i, de unde
vine…
Cum să vă memorizăm ? S-o începem
deci……

 Literele ( cor ): Cu mine !

 P. 2 : Nu m-aţi înţeles , îmi pare ;

Pima care-i ?

A: Sunt ca vârful de săgeată O silabă chiar din Ana,

304
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ce mereu în sus arată. Şi ,la fel, din Adriana;

Pot să fiu şi-un vârf de brad, Din Azor cel mânios
Şi-o silabă din Arad, Ce se ceartă cu un os !

# Cântec :

 P. 1 : Ala – bala – portocala

Te-am ghicit dintr-o-ncercare –
Tu eşti litera “ A “ ( mare ) !

Ă : Sunt un A cu pălărie- Dacă uită să mă pună

Orişice şcolar mă ştie ! El e bun, dar ea nu-i bună !
Nu-s o literă de frunte , Eu adun, el nu adună !
Dar ajut şi eu la multe ! Din Călin rămâne C_lin,
Iar din vină iese vin !

 : Iar eu tot aşa rămân

În cuvinte ca “ român “
Şi la mijloc de cuvinte
Mereu sunt , să ţineţi minte !

 P. 2 : V-am găsit, v-am nimerit !

Sunteţi Ă şi  !

B : Şi bădiţa îi ghicea pe Ă şi pe  !

 P. 2 : Tu eşti , bre ?

B : Nu “ bre “ ! Sunt B ! Şi să vă urez la toţi

Eu sunt B , de la bunici
Şi mă aflu azi aici,
blajini
Să-mpart fir de busuioc,
Aducător de noroc.
Să fiţi cei mai buni nepoţi.
Bunicii buni, blânzi şi
Ne iartă chiar de-i necăjim.

# Cântec :

C : Ferice de voi, surate, Dacă-i i , sau dacă-i e,

305
 ALAIUL PRIMĂVERII

C-aveţi câte-un sunet toate. Respectiv sunt ci , sau ce .

Dar sunetul meu se ţine Dacă-i h cu i sau e
De cel care-i după mine : Sunt citită chi sau che .

G : Te-nţeleg că faci cât trei

Şi că-ţi vine greu,

Dar exact aşa-s şi eu !…

 P. 1 : “ G “ de ce nu eşti cuminte
Şi-ţi bagi nasul înainte ?

G : Mă iertaţi, dar dintre toate

Literele ce suntem,
Numai eu cu “ c “ , aparte
Mai multe rostiri avem.
Şi am vrut să le repet
Peste rând de alfabet .
.
Deci,când sunt cu e sau i,
Mi se spune ge sau gi .
Când un h e la mijloc,
Ghe sau ghi devin pe loc

# Cântec :

D : Luna iese binişor

Jumătate dintr-un nor. Eu vă dăruiesc cuvinte,
Când o vede cum apare, Să le ţineţi mereu minte:
Doru zice cu mirare : Dragoste, dor, duioşie …
- Luna parcă-ar fi D mare ! Tot în inimi să ne fie .

# Cântec:

E : Eugenia cea isteaţă “ Ce să fie-acesta oare !?

Scrise într-o dimineaţă
Cu o cretă pe tăbliţă
Un cârcel micuţ de viţă.
Păpuşica, lângă ea ,
Îl privea şi se gândea :
Năsturelul de la floare ?
Cerculeţ neterminat ?
Sau …un lacăt descuiat ?
- Este e de la elevă !
Exemplară, eminentă !

306
 ALAIUL PRIMĂVERII

# Cântec:

F : Furnicuţa – bunicuţa Când e să mănânce,

Şi Furnicu de bunicu Lui îi vine-a plânge;
Au un nepoţel Când afară-i soare,
Care vrea … altfel : Vrea un nor mai mare ;
Când e de culcare, Când e noapte-afară
El vrea la plimbare ; Ar cânta la vioară .

# Cântec :

H : “ H “ e vesel, dacă vrea

Şi-atunci râde : ha, ha, ha !
Hai la joc
În cojoc
Pune haina
La mijloc.
Hai la joc cu mic, cu mare , Hai la joc,
Cu piticii din cărare, Că-i cu noroc !

# Cântec :

I : Fraţi , surori , voi nu vedeţi

Că sunteţi cam vorbăreţi ?
Eu vă spun c-ar trebui
Să punem punctul pe i !

Î : Şi căciuliţa pe î !

I : Stai cu căciuliţa ta,

Că-i vorba de altceva !
“ A pune punctul pe i “
Înseamnă a hotărî
Ce este esenţial !

J : Dar şi eu sunt important !

307
 ALAIUL PRIMĂVERII

K: Şi eu !

L: Şi eu !

I : Un moment ! Îmi pare rău !

Importante sunteţi toate !.
Asta doar am vrut să spun
Şi punctul pe i să-l pun .

Î : Eu sunt Î - Învăţătura – i o comoară

Mă trag din I – Ce nimeni nu ţi-o poate lua.
Voi mă îndrăgiţi , copii ? Ea-şi va spori valoarea rară
( cor): Da! Cu cât împarţi mai mult din
ea.

J : Simt că mintea îmi ia foc !

Este timpul pentru joc !

# Cântec : “ Joacă, joacă, joacă băiete Cor: Joacă, joacă,joacă

fetiţă
Că eşti frumos fără pereche Că eşti frumoasă ca o
garofiţă
Şi jocul nostru este format Şi jocul nostru este
format
Dintr-o fată şi un băiat .” Dintr-o fată şi-un
băiat.

 P. 1 : Mai în joacă, mai în glumă

Aţi făcut o treabă bună
Şi-alfabetul ne-a adus
Înc-o literă în plus .

K : Eu sunt “ K “, Scriu cuvinte prea puţine

Dar ştiţi ceva ? Şi le iau din limbi străine.
Nu semăn cu vărul “ C “ De, mă laud cu ce am :
Şi-am să vă explic de ce : Toate-s lungi de-un
kilometru
Şi grele… de-un kilogram !

L : Motanul Încălţat de m-ar vedea

308
 ALAIUL PRIMĂVERII

Ar crede că-s o cizmă de-a sa !

Dar pentru că sunt L – mare
Vă aduc la fiecare
Lauda binemeritată
Şi-o vacanţă minunată !

# Cântec :

M : Ieri un motănel hoinar

Se uita-n Abecedar
Ca o mâţă-n calendar.
Apoi, brusc recunoscu
Cele două bastonaşe
Îndoite, buclucaşe,
Cu care-l ameninţase
Ieri, stăpâna lui cea bună
Lângă oala cu smântână.
mână !
Lângă ele vede-o zală
Şi se-ntreabă cu sfială :
- N-o fi oare, zice el,
Coada de la şoricel ?
Să-i răspundem împreună:
( cor ) – Este “ m “ cel mic de

N : Nu mă puteaţi uita tocmai pe mine!

Sunt “N “ cel norocos şi-mi pare bine !
Ascundeţi-mă prin penare
Sau prin buzunare
La ore
Şi la fiecare lucrare.
“ Baftă “ şi veselie ! ( cor ) : “ Să fie! “

O : Mă cunoaşteţi mic şi mare

Şi-mi spuneţi “ covrig” îmi pare.
Dar ziceţi-mi cum veţi vrea,
Eu tot O voi rămânea.
“ O “ e-n oră şi-n orar
Pentru orişice şcolar.

# Cântec:

P : Eu sunt “ P “ – din pepene !

R : Din cel care-i castravete ?

309
 ALAIUL PRIMĂVERII

P : Nu mă sâcâi băiete !
Poate cu puţin noroc

O să iau şi eu cuvântul, Şi-i învăţ cu

dibăcie
Dacă tot mi-a venit rândul.
( cor)
Prichindeii toţi mă plac
Căci premianţi doresc să-i fac
Să creadă-n prietenie -
Dar,…să nu par lăudăros
Mă retrag politicos.

R : Roata pune în mişcare Roata coboară, urcă

Lumea cea mare. Abia se opreşte
Oamenii toţi Şi iarăşi porneşte.
Şi-au făcut roţi, De când e stăpân pe roata
cea mare
La trăsuri, la maşini, la care, Omul odihnă nu are !
La biciclete, la tractoare;
Şi toate
Merg ca pe roate.

S : Soare blând aduc cu mine,

Şi speranţă în mai bine,
De le-avem acestea toate
Ne dorim doar sănătate – ( cor)
Cred că toţi aţi înţeles

Eu sunt chiar litera “ S “ !

# Cântec :

Ş : Şapte şoapte şi-un şoptit Fiţi atenţi cum le rostiţi

De cu zori s-au întâlnit Când la ore mai şoptiţi.
Chiar aici la şezătoare Iar, dacă-ţi lipseşte-un dinte
Cu ş-mic şi cu Ş- mare. Din S, Ş spui în cuvinte!

T : Timpul trece, dragi copii, Ţ : Ţipete de voioşie

310
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi vacanţa va veni . Şi-n priviri doar bucurie.

Temele le vom uita, Ţopăind într-un picior,
Tabere ne-or aştepta; Toţi copiii cântă-n cor,
Toate gândurile noastre C-a venit vara s-aducă
Fug spre zările albastre. Flori şi veselie multă.

# Cântec :

U : Ura ! Am ajuns şi eu V : Ce mică-i vacanţa mare

Să vă fac urări de bine
Pentru vara care vine.
Eu sunt potcoava cu noroc,
Şi fac minuni în orice loc.
Şi ce dor mi-a fost de ea!
La şcoală-o visam
Şi o aşteptam,
Dar ea când vroia venea !
Acum că sunt V cel voinic
Vacanţa-o aduc negreşit.

W : D-apoi eu, ce să mai zic ?!

Că de-ar fi din voia mea Care-ar însemna, adică:
Doar “ week-end”-ul mi-ar plăcea ; Sâmbătă, duminică.

# Cântec:

X : Semnul “ ori “ de la-nmulţire - Ce cauţi tu semn mititel

A plecat fără-nvoire. Prin cuvinte fel de fel ?
Numai singur, singurel, - Păi eu sunt vestitul X
Fără cifre după el. Din Alexe , fix , exist ,
Alexandra îl priveşte Din examen şi expres,
….
Şi zâmbind îl dojeneşte: N-am făcut cumva
exces ?

Y : - Cred că vei fi înţeles.

Nu ştiu eu, pe lângă tine,
Că-s din cuvinte străine:
Yoga, Yemen, Yokohama,…

 Literele ( cor ) : Lasă că luăm noi seama !

Şi dacă nu ne-o fi clar,
Ne uităm în dicţionar.
311
 ALAIUL PRIMĂVERII

Z : Cătinel sosiţi la mine

De la A până la Z , Lănţişorul nu-i

de aur
Fără de zâzanie, Da-i mai scump ca un
tezaur !
Fără zgomot, fără zarvă, Că deschide drum
departe,
Lănţişor de litere. Luminând din carte-n ,
carte !

 P. 1 : Deci încetul cu încetul

Am învăţat tot alfabetul

 P. 2 : De acum putem citi

Glume, basme, poezii,…

 Cor : Tot ce şcoala ne învaţă

Prinde bine-apoi în viaţă.

# Cântec:

Ştiu să scriu şi să citesc Azi, cu drag ţi-aduc ,mămico

Greul s-a cam terminat Zâmbetu-mi copilăresc
Alfabetul-bun prieten Sunt şcolar în clasa-doua
Cugetul mi-a luminat Ştiu să scriu şi să citesc!

Astăzi am văzut-o Era chiar Vacanţa

Prin şcoală-alergând Ca o ciocolată
Şi din clasă-n clasă Pe care n-ai vrea
Pe la uşi bătând. S-o termini vreodată .

Dintre recreaţii Nu fi supărată

Ea e cea mai mare. Şcoala mea frumoasă !
Caldă-I ca o vară Vom veni la toamnă
Cu caişi în soare. În a doua clasă !

312
 ALAIUL PRIMĂVERII

# Cântec:

Adio, Toamnă, frumoasă doamnă !

Au plecat spre zări cu soare

Păsările călătoare,
Căci la noi e frig şi plouă.
Vîntul bate cu putere
Frunzele-au căzut şi ele.
În cămară adunate
Stau la sfat fructele coapte.
Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit ? /toamna/

Pe fundalul unei melodii line, se recită poezia „Toamna” de G.Coşbuc.

De la mic pînă la mare,

Bun sosit la sărbătoare !
Eu vă pun şi o-ntrebare
Ce culoare toamna are ?

Elevii: - Galbenă
- Verzuie
- Roşie
- Arămie
- Cafenie
- Ruginie
Toţi: - Aşa cum îmi place mie.

Toamna are trei surori,

Prima vine cu ninsori,
Cu flori vine primăvara,
Grînele le coace vara.
Toamna-i meşteriţă mare,
Ţese peste plai covoare,
Dar de unde oare ia
313
 ALAIUL PRIMĂVERII

Fir de aţă şi vopsea ?

- Pentru a afla s-o chemăm în ospeţie.

- Daţi-mi voie eu s-o chem.

Că sunt ca un clopoţel !

- Hai încearcă să vedem !

- Toamnă, Tomniţă !

- Poate noi o ajutăm.

Toţi: - Toamnă, Tomniţă !

-1-
Apare zîna Toamnă, însoţită de copii cu coşuleţe pline cu fructe şi legume.
- Te-aud, dragă Anişoară,
Dar mă simt cam bolnăvioară.
Cîte-o frunzuliţă verde
Pic cu pic culoarea-şi pierde
Ş-apoi dacă m-oi grăbi
Frunzele mi-oi prăpădi.

- Bun sosit, frumoasă toamnă,

Mîndră tare ca o doamnă !
Noi cu toţi vom încerca
Să te-nveselim cumva.
Vom cînta şi vom dansa,
Poezii vom recita,
Deci rămîi la sărbătoare,

Toţi: - Să fii oaspete de-onoare.

Zîna Toamnă: - Eu sînt mulţumită tare
Să fiu oaspete de-onoare.

Sînt nespus de bucuroasă,

C-am ajuns în astă casă,
Luminată-mpodobită,
Pentru spectatori gătită.
Vom sărbători-mpreună
Cu cîntec şi voie bună.

Cîntecul „A venit pe dealuri toamna”

314
 ALAIUL PRIMĂVERII

A venit pe dealuri toamna

Cu frunze şi flori
O primim cu bucurie
Şi cîntăm în cor: Fructe parfumate
Şi legume coapte
În dar le primim
Şi îi mulţumim.
Au plecat şi păsărele
În stoluri pe sus
Vînturi, ploaie, nori şi ceaţă
Toamna ne-a adus.

Este anotimpul frunzelor uscate,

Lăzilor cu roade încărcate.
Anotimpu-n care noaptea creşte
Şi în care vremea se răceşte.

Vine toamna dinspre soare

Cu toiagul de alun,
Vara-şi scutură lin floarea
Într-o filă de album.
Eu mă bucur de culoarea
Din frunzarul de arţar,
Dar cînd frunza lin dansează
Rău îmi pare şi tresar.

Pomii goi se întristează

La verdeaţa lor visează,
Toamna ţese colo-n jos
Din frunze covor frumos.
Eu încet, încet păşesc
Teamă mi-i să nu-l strivesc
Şi buchet de frunze-adun
În sertar să mi le pun.

Vine toamna cu răcoare

Şi-l încearcă pe oricare,
Iar un pom bătrîn şi gros
Scapă frunzele pe jos
Şi-l auzi, gemînd în zare:
- Vîntule, măi frăţioare !
Hai, adună grămăjoară,
315
 ALAIUL PRIMĂVERII

Orice mică frunzişoară

Că-mi stă vîntul la picioare.

Toţi acei ce-ntreaga vară

Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui.
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

Ne aduce toamna-n case

Fructe bune şi gustoase.
Ia te uită perele au umplut panerele !
Vezi, dacă într-adevăr...
Nicu a-ngrijit de păr,
L-a săpat şi l-a udat,
De omizi l-a curăţat,
Are-acum fructe de soi.
Să-ngrijim de pomi şi noi !

Cîntecul „Am privit spre cer”

Am privit spre cer

Zarea-ndepărtată
Şi-am văzut venind
Toamna cea bogată.

La-la-la-la-la....
Să mă joc aş vrea,
La-la-la-la-la-la-la-la...

Să plutesc uşor
Ca o frunzuliţă
Şi să picure
Pic-pic o ploiţă.

Să culeg un măr
Să miros o floare
Şi să plec în zbor
Cu păsări călătoare.
316
 ALAIUL PRIMĂVERII

La această sărbătoare
Au sosit şi vulpişoare,
Căprioare, aricei,
Iepuraşi şi şoricei...
Toamna : - Să ne spună singurei
Ce e toamna pentru ei ?

Aricică: - Pentru mine scumpa toamnă,

Pot să spun că-mi este mamă,
Iar hambarele-ncărcate,
Doldora-s de mere coapte.
Toată iarna voi mînca,
Tomniţă, din roada ta.

Şoricelul: - Mie-mi place toamna rece,

Cînd frunza se îngălbeneşte,
Acoperă tot pămîntul
Şi nu mă vede pisicul.

- Iepuraş cu coada scurtă,

Ţie-ţi place Toamna-n luncă ?

Iepuraşul: - Da, Tomniţă, zău, îmi place,

Nu-mi rod dinţii de copaci ...
Am şi morcovi dulcişori,
Şi varză la puişori.

- Spune, dragă căprioară ?

Cum e toamna-n dumbrăvioară ?

Căpriţa: - Toamna tare e frumoasă,

Să ne fie sănătoasă
Şi la anul care vine
Să ne întîlnim cu bine.

Toamna, oricine ştie,

Vine ca o poezie.
Sus, la munte,
Jos, în vale,
Peste tot o vezi în cale:
Pe la sate, la oraşe

317
 ALAIUL PRIMĂVERII

Peste tot lasă răvaşe

Şi pe deal, şi-n poieniţă,
La şcoală, la grădiniţă !

O toamnă de aur,
O toamnă crăiasă
O toamnă bogată
Plină cu de toate.
O admiră artiştii
O cîntă poeţii
Şi noi grinăuţenii
Ne spunem cuvîntul.

-5-
Cîntecul „Acum e toamnă”

A-a-a, acum e toamnă, da

Iarba-n cîmp se vestejeşte
Frunza-n codru-ngălbeneşte
A-a-a, acum e toamnă, da.

E-e-e, plăcută vreme e,

Mere, prune, nuci şi pere
Noi avem după plăcere
E-e-e, plăcută vreme e.

I-i-i, - veniţi cu noi, copii,

Strugurele must se face
Şi mustul nouă ne place.
I-i-i, - veniţi cu noi, copii.

O-o-o, se duc cocori-n zbor.

Se duc cuci şi rîndunele
Şi ne pare rău de ele.
O-o-o, se duc cocori-n zbor.

- Acum vă punem la încercări

- Ascultaţi nişte ghicitori:

318
 ALAIUL PRIMĂVERII

1. Gutuia, para şi cu pruna,

Strugurele cel zemos
Mărul bun, gustos,
Împreună au un nume,
Ştiţi care e anume ? /fructe/

2. Rotunjoare, colorate,
În cămară sînt păstrate.
Şi cu ele, curăţate,
Faci plăcinte minunate. /merele/

3. Are coajă verde, moale,

Înăuntru coajă tare.
Veveriţele-o mănîncă
Se numeşte miez de ... /nucă/

4. Este dulce, delicioasă,

Sus în pom creşte zemoasă
Are forma unui bec,
Ce fruct este, vă întreb ? /para/

-6-

5. Parcă e un măr frumos,

Dar păcat că-i mustăcios !
Are cămăşi nenumărate,
Plîngi pîn le dezbraci pe toate ! /ceapa/

6. În pămînt noi creştem mari,

De ne pipăi, sîntem tari.
Sîntem foarte buni prăjiţi,
Oare cum noi ne numim ? /cartofii/

7. Cu bobiţe aurii,
Cu bobiţe rubinii,
Tare-s buni şi aromaţi
Şi-n must dulce transformaţi. /strugurii/

8. Cine e ca ea bogată
Şi ne dă nouă de toate:
Fructe şi legume,
Vai, cît sînt de bune ! /toamna/

9. Cine iarba o ofileşte,

Şi vîntul îl stîrneşte,
319
 ALAIUL PRIMĂVERII

Frunza vestejeşte
Şi ploaia o porneşte ? /toamna/

Vin – copile ca să vezi,

Trece toamna prin livezi,
Frunzele îngălbeneşte,
Fructele le rumeneşte !

- Eu sînt mărul cel frumos,

Mă iubesc copiii toţi,
Nici bunica nu mă uită
Şi mă pune în plăcinte.

- Nucă sît, cum mă vedeţi

Dintre fructe-s cea mai tare
Şi tot anul, pentru voi,
Ţin miez dulce la păstrare.

- Eu sînt galbena gutuie

Şi sînt dulce-amăruie.
În haina mea de catifea,
De frigul toamnei nu mă tem
Voi mă păstraţi lîngă fereastră
Sau mă găsiţi în dulce gem.
-7-

- Gospodină, fată dragă,

Numele meu este ceapă,
Aurie şi frumoasă,
Bună sunt la orice casă.

- La culoare sunt frumos,

Eu sînt morcovul gustos
Şi cu toţii ştiţi prea bine
Că sînt plin de vitamine.

- Un căţel de usturoi,
Îl cunoaşteţi bine voi
Că nu stă în cuşcă,
Nu latră, nu muşcă,
El dă gustul la friptură
Şi e bun la saramură !

- Verde sînt şi mărunţel

320
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi mă cheamă pătrunjel
Şi, cum ştie orişicine,
Sunt bogat în vitamine,
Nu mă mai întind la vorbă,
Fără mine nici o ciorbă,
Nici o supă nu-i gustoasă,
Eu sînt bun la orice masă !

Cîntecul „Toamna”

Toamna coace merele,

Aureşte zările,
Zbuciumă viorile
Şi porneşte horele, toamna.
Toamna coace strugurii
Şi aprinde ruguri mii,
Ne adună lîngă foc
Şi ne prinde într-un joc, toamna.

Refrenul: Frunzuliţă aurie,

Să te prind la pălărie.
Frunzuliţă gălbioară
Toamna a venit în ţară.

-8-

Codrul îi de mii culori.

Sus pe cer s-adună nori.
Florile – surorile
Ne spală cărările, toamna.
Sărbătorile pornesc
Pe-al meu plai moldovenesc
Cu un cîntec, cu un joc
Cu belşug şi cu noroc, toamna.

Strigătură:

Auraş de pe gutui,
Ca-n Moldova toamnă nu-i.
Auraş de pe cărare,
Toamna-i ca o sărbătoare.
321
 ALAIUL PRIMĂVERII

Adă traista mai aproape

Să o împlem cu de toate
Mere, pere, prune, nuci
Să ne mai aduci !

Ce e toamna, dragi copii ?

Anotimp de bucurii !

Frunzele se sfătuiesc
Ce culori se potrivesc.
Unele roşesc mirate,
Altele-s gălbui, pătate,
Arămii şi visătoare,
Se aştern pe-alei, covoare !

Toamna ninge ? Toamna plouă ?

Cîte-un pic din amîndouă !
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zîna bună din cămară !

A căzut întîia brumă

Şi-au rămas copacii goi.
Toamna trena şi-o adună-
Vrea să plece de la noi.
Pleacă toamna, iarna vine !
Nu-i nimic, ne pare bine.
Peste frunze vor cădea
Fulgii albi, fulgii de nea.

-9-
Crizantemele-s brumate,
Toate florile-ngheţate,
Dimineaţa-i ceaţă, rece,
Vine iarna, toamna trece.
Şi pădurea-i supărată –
Şi-a pierdut podoaba toată.
Cîntăreţii îi plecară,
Vor veni la primăvară.

O toamnă în vie
Încearcă pămîntul,
Palidă, aurie,
322
 ALAIUL PRIMĂVERII

În murmur cu gîndul ...

Poate să-şi scuture părul
Plin de doine triste
Să cadă din cerul –
Aşa ofelite ...
Mai rămîi, toamnă,
O zi, o noapte
Să-ţi închine pămîntul
Roadele-ţi secate.

Frunze cad pe alei,

Le strivesc paşii mei,
Crizanteme-n grădini,
Iar pe cîmpuri ciulini.
Toamnă, eu te-aş ruga:
Mai rămîi, nu nu pleca !
Lasă, toamnă, în vii
Frunzele ruginii.
Nu pleca de la noi,
Nu lăsa pomii goi,
Nici pădurea jelind,
După păsări plîngînd.
Flori frumoase, tîrzii
Şi arome în vii
Doar tu, toamnă, aduci
Unde vrei să te duci ?

Toamna trece prin livadă

Rodul anului să vadă:
Mărul roşu auriu
Strugurele argintiu
Para galbenă, zemoasă,
Pruna dulce şi gustoasă,

-10-
Piersica cu puf pudrată
Şi gutuia aromată.
Toamna strînge-n coş de toate,
Fructe bune şi bucate
Şi-apoi spune tuturor:
- „Vin la anul viitor.”

Cîntecul „Toamna”
323
 ALAIUL PRIMĂVERII

A venit iar toamna dragă

Cîntă, cîntă ţara-ntragă
Ce mai zor şi bucurie
Şi pe deal, şi pe cîmpie !
Toamnă dragă, toamnă bună,
Toată lumea o adună
Fructe dulci şi mai zemoase
La copii le pui pe masă.
Struguraşi bătuţi de brumă
I-am cules noi împreună
Soarele a încălzit
Strugurii s-au îndulcit.
Ce frumoasă este toamna
Toamna pe la noi
Să cîntăm de bucurie
Să dansăm vioi.
Cînd în jur se-arată zorii
Ies în livezi culegătorii
Roadă multă să adune
Pentru patrie cunună.
Toamnă mîndră, harnică
Şi de bunuri darnică
Plai natal, meleag iubit
Cu livezi împodobit.

Toamna: - Cînd eşti printre nemurele

Uiţi de zilele mai grele
Şi nici nu observi cum timpul
Trece parcă-l mînă vîntul.
Haide, veniţi lîngă mine !
Că degrabă plec departe
Şi vă las cu sănătate
Mulţumesc pentru onoare
Şi vă sărut la plecare.
- Dragă toamnă, îţi mulţumim pentru roadele îmbelşugate, pentru florile
frumoase, pentru zilele însorite, pentru pădurile aurite...
Şi te aşteptăm la anul !

324
 ALAIUL PRIMĂVERII

Sceneta despre Toamna de aur

 Un copil poartă mască sau costum de vulpe sau de veveriţă şi duce un dialog cu alt
copil.

Copilul: Spune-mi mie, veveriţă,

De ce sati în poieniţă?
De ce ai invitat aici
Pe cei mari şi pe cei mici?

Veveriţa: Păi, am pus acest afiş

Chiar aici în luminiş
El anunţă un concurs
Lîngă voi, puţin mai sus.

 Învăţătoarea îi întreabă pe copii de ce s-au adunat în poieniţă.

 Elevii trebuie să răspundă că azi este concursul „Toamna de aur”.

Un elev: Mă aplec în grabă să ridic

O frunză tristă fără frică
Pe ea cu litere de-argint
E scris că „Toamna a venit!”

Alt elev: A venit şi toamna

Pe neprins de veste
Coborînd din codri
Ca dintr-o poveste.

Învăţătoarea:-Ce e toamna, dragi copii?

Elevii toţi: - Anotimp de bucurii!
Învăţătoarea:-Toamna ninge? Toamna plouă?
Elevii toţi. – Cîte-un pic din amîndouă!

 Cîte un elev va recita cîte două versuri:

Barza zboară, zboară sus

Şi se duce spre apus.

Rîndunele pleacă-n zbor.

Totu-i trist în urma lor.

Frunze cad încet din ram.

Le privesc mirat prin geam.

Soarele-i cam obosit.

După deal el s-a oprit.

Veveriţa îşi adună

Pentru iarnă multe-alune.
325
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vîntu-aşteaptă-ntr-o clepsidră
Poarta iernii s-o deschidă.

 Se interpretează cîntecul „Veveriţa”

Din pădurea cea vestită,

Colo jos în poieniţă,
Veveriţa vine, vine
Cu alune pentru tine.

Refren: Ţup-ţup-ţup din creangă-n creangă

Îşi adună multe-alune.

Veveriţa cea isteaţă

A ajuns la ea acasă
Cu alune-n paneraş
Să le dea la copilaş.

 Se comentează expoziţia „Coşuleţul toamnei”

Un elev: Mere-mbujorate, fine,

Stau în coşurile pline!
N-am uitat că în panere
Avem struguri, nuci şi pere!

Ghicitori despre legume

O surată-i plîngăcioasă
Dacă-o tai şi-o pui pe masă. (ceapa)

Roşcovanul din grădină

Este plin de vitamină. (morcovul)

Foi cu foi s-a învelit

La sarmale ne-a poftit. (varza)

Dolofană, vineţie
Coaptă-i o minunăţie. (vînăta)

La salată moş Andrei

Ne-a servit cu un ... (ardei).

Se dansează cîntecul-joc „Alunelul”.

Scenetă – Anotimpurile
de Cecilia Pană

326
 ALAIUL PRIMĂVERII

Personajele:

Prezentatorul
Crăiasa Anului
Zâna Primăvară
Zâna Vară
Zâna Toamnă
Zâna Iarnă
Anul Nou
Crai I – II – III - IV
Oameni de zăpadă I – II - III
Fulgi de zăpadă I - II – III

Decor: - cadru natural: copaci, tufişuri, flori, jucării de pluş (iepuraşi, ursuleţi etc.)
- patru scaune cu spătar, împodobite cu crengi înverzite, flori multicolore, pe care
stau aşezate cele patru anotimpuri;
Costumaţia: - Zâna Primăvară – rochie lungă, dintr-un material înflorat, coroniţă de
ghiocei.
- Zâna Vară – rochie lungă, aurie, presărată cu bucheţele de flori, coroniţe de
spice.
- Zâna Toamnă – rochie lungă în nuanţe roşu-portocaliu, coroniţă de flori şi
frunze ruginii.
- Zâna Iarnă – rochie lungă, albă, presărată cu steluţe argintii, coroniţă de
beteală, voal lung.

Prezentatorul (se înclină către cele patru zâne, apoi către public):
Bună seara, bun găsit!
Vă salut şi-s fericit
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut.
Ghemul vremii se-nvârteşte,
Nici o clipă nu se-opreşte.
Fie ploaie, fie soare,
Aşa-i vremea, trecătoare.
Stau acum şi mă gândesc.
Timpu-n loc cum să-l opresc?
Să fie veşnic doar vară
Ba, şi-un pic de primăvară.
Chiar şi iarna o iubesc,
Dar toamna mă-mbogăţesc!
Nu ştiu sigur cum e bine.
Iată Anul Nou că vine,
C-o Crăiasă ca o floare.
Ce părere au ei oare?
(Intră în scenă Anul Nou şi Crăiasa sa, ţinându-se de mână, urmaţi de patru Crai de Răsărit,
îmbrăcaţi în costume de epocă – cizme, pantaloni bufanţi, cămaşă de mătase, pelerină,
pălărie. Intrarea are loc pe muzică de vals.)

Crăiasa Anului: Azi e-o mare sărbătoare,

Ne-ntâlnim cu mic, cu mare.
Sunteţi veseli, ne zâmbiţi,
327
 ALAIUL PRIMĂVERII

Fiţi, vă rog, bineveniţi!

Vom răspunde fiecare
La această întrebare:
Care anotimp am vrea
Cel mai mult la noi să stea?

Anul Nou: Vin din lumea cu ninsoare,

Cu vacanţă, sănioare,
Şi-aduc aici, printre voi,
Invitaţi, cei mai de soi!
(Prezintă fiecare anotimp, în ordine. Pe măsură ce sunt prezentate, zânele se înclină către
public.)
Primăvara înverzită,
Vara caldă, însorită,
Toamna mândră şi bogată,
Iarna albă, fără pată.
Toate sunt fetele mele.
Mă mândresc nespus cu ele.

Crăiasa Anului (se adresează celor patru crai, aşezaţi lateral):

Spuneţi, Crai de răsărit,
Dacă bine v-aţi gândit,
Care anotimp anume
E cel mai iubit din lume?

Crai I: Întrebarea-i foarte grea!

Dac-aş şti, răspuns v-aş da!
Dacă stau să mă gândesc,
V-aş spune că îmi doresc
Totul să întinerească,
Să nu mai îmbătrânească.
Să fim cu toţi muguraşi,
Ghiocei şi toporaşi.
(Se înclină către Primăvară, o invită în faţa scenei.)
Vino, dragă Primăvară!
Răspândeşte peste ţară
Ghiocei şi brebenei,
Flori de măr şi stânjenei!
(Primăvara vine în pas de dans şi se aşează lângă Crai.)

Primăvara: Sunt mândra Primăvară,

Ce aduce soare-n ţară,
Ghiocei şi micşunele,
Ciripit de păsărele.
Iarbă verde pe câmpii,
Bucurii pentru copii.
Pomii toţi să înflorească,
Fructe bune să rodească.
Să jucăm cu bucurie
Hora mare în câmpie!

Crai I: Primăvară mult dorită,

328
 ALAIUL PRIMĂVERII

Eşti frumoasă şi iubită!

Ca o zână din poveşti
Totu-n jur întinereşti.

Primăvara: Crai frumos de Răsărit,

Cât de frumos ai vorbit!
Fiindc-am fost aleasa ta,
Îţi voi sta alăturea.
(Îi întinde mâna Craiului şi împreună se retrag în lateral. Vine în faţa scenei cel de-al doilea
Crai.)

Anul Nou (se adresează Craiului II):

Şi tu, dragă Crai frumos,
Poţi să ne fii de folos?
Spune-ne dorinţa ta.
Care ţi-e alegerea?

Crai II: Tocmai de la răsărit,

Cu dragoste am venit!
Să v-aduc urări de bine
Pentru vremea care vine.
Sincer vă mărturisesc:
Zâna Vara o iubesc!
E fierbinte, luminoasă,
Cred că e cea mai frumoasă,
De flori multe parfumată,
Şi-n grâu auriu bogată.
Caldă şi frumoasă Vară,
Hai, vino la noi în ţară!
(Zâna Vară se apropie în pas de dans , pe muzică şi se înclină în faţa Craiului.)

Vara: Eu sunt Vara călduroasă

Şi sunt tare bucuroasă,
Căci cu frăţiorul Soare
Luminez peste ogoare.
Mândre, spicele de grâu
Cresc înalte pân-la brâu
Şi când eu sosesc, se ştie,
Aduc numai bucurie.
Veveriţe, iepuraşi,
Ursuleţii drăgălaşi,
Toţi se bucură cu mine,
Căci e cald şi tare bine.

Crai II: Vară dragă, bun venit!

Tare mult te-am îndrăgit.
Eşti frumoasă ca o stea,
Vrei să fii aleasa mea?

Vara (îi întinde mâna): Crai frumos de Răsărit,

Cu drag mâna ţi-o întind!
Eu am fost aleasa ta
329
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi alături îţi voi sta!

(Se retrag, ţinându-se de mână. Vine în faţa scenei cel de-al treilea Crai.)

Anul Nou (se adresează Craiului III): Te invit, mărite Crai,

Să-mi spui gândul ce îl ai;
Ce anotimp vrei anume
Să fie stăpân pe lume?

Crai III: Mie-mi place măreţia,

Rodul bun şi bogăţia,
Toamna cu roade bogate
Şi cu fructe şi bucate.
Iubesc ploaia şi răcoarea,
Frunzele ce-aduc splendoarea,
Păsări ce călătoresc
Şi pe noi ne părăsesc.
Vino, toamnă, toamnă dragă,
Cu rod bun în lumea-ntreagă!
Toamna: Chiar acum eu am sosit,
Mă bucur că m-aţi poftit!
Să v-aduc roade bogate
Şi urări de sănătate.
Eu bat toamna nucile
Şi auresc frunzele,
Îndulcesc merele
Şi poleiesc perele.
Vă îndemn să vă serviţi,
Să alegeţi ce poftiţi;
Mere cu obraji de soare,
Struguri, pere gălbioare,
Prune brumării, gutui
Şi migdale amărui!

Crai III: Toamnă, mult te-am îndrăgit,

Bine, bine ai venit!
Tu, cu măreţia ta,
Vrei să fii aleasa mea?

Toamna: Crai frumos de Răsărit,

Cu drag mâna ţi-o întind!
Eu am fost aleasa ta
Şi alături îţi voi sta.

(Se retrag şi apare al IV-lea Crai.)

Anul Nou (se adresează Craiului IV): Spune, Craiule viteaz,
Oare tu ai vreun necaz?
Te superi dacă cumva
Iarna e aleasa ta?
Crai IV: Iubesc Iarna cu ninsoare
Şi cu ger, dar şi cu soare,
Cu steluţe albe-n frunte
330
 ALAIUL PRIMĂVERII

Şi cu săniuţe multe.
Iubesc fulgii de zăpadă,
Oamenii de prin ogradă,
Copiii cu multe sănii
Care cad şi fac mătănii…
Sărbătoarea de Crăciun,
Ce ne-aduce Moşul bun.
Haide, Iarnă, te arată,
Te poftesc aici îndată!
(Iarna se apropie în pas maiestuos pe „Bolero”. Poartă un voal lung, susţinut în spate de
copii îmbrăcaţi în fulgi şi oameni de zăpadă.)

Iarna: Eu sunt Iarna friguroasă

Şi ştiu cât sunt de frumoasă!
Cu drag aici am venit
Şi spun: bine v-am găsit!
Copii, scoateţi săniuţa!
Pe gheţuş haideţi fuguţa.
Stele albe, sclipitoare,
Vă aduc la sărbătoare.
Sala să v-o-mpodobească,
Dorinţa să vă-mplinească,
Să v-aducă Moş Crăciun
Tot ce are el mai bun!

Crai IV: Mândră crăiasă de nea,

Vrei să fii aleasa mea?
Tu eşti cea mai minunată,
Haide, dă-mi mâna îndată!

Iarna: Crai frumos de Răsărit,

Cât de dulce ai grăit!
Fiindc-am fost aleasa ta,
Eu alături îţi voi sta!
Nu te superi dacă vrei,
Îţi prezint prietenii mei:
Fulgi şi oameni de zăpadă,
Toată sala să îi vadă!

Om de Zăpadă I: Vin din ţara lui Gerilă

Şi mă cheamă Frigurilă.
Daţi-mi în loc de tigaie,
Căciulă groasă de oaie!
Mai puneţi-mi şi-un cojoc,
Să mă-ncing cu voi la joc!

Fulg de nea I: Prin aer dansez uşor,

Sunt Iernuţa-fulguşor!
Între cer şi glie zbor,
Nici nu urc, nici nu cobor.
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi.
331
 ALAIUL PRIMĂVERII

Am prieteni mii şi mii

Şi-i îndrăgesc pe copii.

Om de Zăpadă II: Iubesc toţi copiii mici

Şi mă cheamă Tremurici!
Sunt un biet om de zăpadă;
Vin cu toţii să mă vadă.
Însă ei nu se gândesc
Că la soare mă topesc?
Poate-aveţi un frigider,
Să m-ascund iute în el.

Fulg de nea II: Sunt un fulguşor gingaş,

Sunt rece, dar drăgălaş.
Un năsuc vreau să sărut,
Stau puţin şi-apoi mă duc.
Mai sărut şi o guriţă,
Şi-un obraz roz de fetiţă…
Nu mă mai satur de joc,
De nu m-aş topi pe loc.

Om de Zăpadă III: Am o gură de cărbune,

Multe ştiu, dar nu pot spune.
Mutulică mă numesc,
Fiindcă prea multe nu vorbesc.
Mă cam bâlbâi, mă albesc,
Dar copiii mă-ndrăgesc.
Sunt un omuleţ tăcut,
Vă salut şi nu stau mult!
Doar o iarnă nu prea grea
Şi-apoi plec în ţara mea!

Fulg de nea III: Sunt steluţă argintie

Şi ca mine sunt o mie.
Dacă vreţi să vă jucaţi
Cu fulgii mici, drăgălaşi,
Haideţi pe gheţuş, fuguţa,
Să vă daţi cu săniuţa!
Să zburdăm cu toţi pe-afară,
Că stăm pân' la primăvară!
Om de Zăpadă I: Dragii mei, să arătăm
Că noi ştim să şi dansăm!

(Urmează dansul fulgilor şi al oamenilor de zăpadă pe o melodie veselă. Mişcările rămân la

latitudinea fiecărui cadru didactic.)

Anul Nou: V-au fost astăzi prezentate

Anotimpurile toate
Şi cu toţii aţi aflat
Care-i cel mai minunat;
Primăvara când soseşte
Toată ţara înfloreşte,
332
 ALAIUL PRIMĂVERII

Vara e folositoare,
Coace grâul pe ogoare,
Toamna încărcată vine
Cu livezile ei pline,
Iar iarna, albă stea,
Aduce covor de nea.
Fetele mele toate sunt,
Cu drag le-aduc pe pământ
Să v-aducă sănătate,
Mult belşug şi spor la toate!

- Sfârşit -

ANOTIMPURILE

Pentru început am postat decorul, alcătuit din cele 4 castele ale celor 4
anotimpuri confecţionate din cutiile de la lapte, îmbrăcate în hârtie creponată şi
cîteva simboluri specifice fiecărui anotimp.

Prezentatorul
Bună seara, bun găsit!
Vă salut şi-s fericit
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut.
Ghemul vremii se-nvârteşte,
Nici o clipă nu se-opreşte.
Fie ploaie, fie soare,
Aşa-i vremea, trecătoare.
Stau acum si mă gândesc,
Timpu-n loc cum să-l opresc?
Să fie veşnic vară
Ba, si-un pic de primavară.
Chiar si iarna o iubesc,
Dar toamna mă-nbogaţesc!
Nu ştiu sigur cum e bine
Nu sunteţi de-acord cu mine?

333
 ALAIUL PRIMĂVERII

Craiasa Anului
Azi e -o mare sărbătoare,
Ne-ntâlnim cu mic cu mare.
Sunteţi veseli, ne zâmbiţi,
Fiţi vă rog, bineveniţi,
Vom răspunde fiecare
La această intrebare:
Care anotimp am vrea
Cel mai mult la noi sa stea?
Primavara inverzită?
Vara caldă, insorită?
Toamna mandră si bogată?
Iarna albă fără pată?
Toate sunt fetele mele
Mă mândresc nespus cu ele.

Flori de primavara
Vino dragă primavară
Răspândeşte peste ţară
Ghiocei si brebenei
Flori de măr si stânjenei

Cântec: Vine, vine, primăvara

Primavara
Sunt mandra Primavară
Ce aduc soare in ţară,
Ghiocei si micşunele
Ciripit de păsărele.
Iarbă verde pe câmpii
Bucurii pentru copii.
Pomii toţi să inflorescă,
Fructe bune să rodească.
Să jucăm cu bucurie
Hora verde pe câmpie.

Albine si fluturi
Sincer va marturisim
Zana vară o iubim
E fierbinte, luminoasă,
Credem că e cea mai frumoasă.
Cântec: Albiniţa mea

Vara
Eu sunt Vara calduroasă
334
 ALAIUL PRIMĂVERII

Si sunt tare bucuroasă,

Căci cu fraţiorul Soare
Luminez peste ogoare
Mândre spicele de grâu
Cresc inalte până-n brâu
Si când eu sosesc, se ştie,
Aduc numai bucurie.
Veveriţe, iepuraşi,
Albiniţe, fluturaşi,
Toţi se bucură cu mine
Căci e cald si tare bine.

Fructe de toamnă
Noi toţi iubim măreţia,
Rodul bun si bogaţia,
Toamna cu roade bogate
Şi cu fructe si bucate.
Cântec: Toamna cea bogată

Toamna
Chiar acuma am sosit,
Mă bucur că m-aţi poftit!
Să v-aduc roade bogate
Şi urari de sănătate.
Eu bat toamna nucile
Si auresc frunzele,
Indulcesc merele
Şi poleiesc perele.
Vă indemn să vă serviţi,
Săa alegeti ce poftiţi:
Mere cu obraji de soare,
Struguri, pere galbioare,
Prune brumarii, gutui
Si migdale amărui!

Fulgi si bulgări de zăpadă

Iubim iarna cu ninsoare
Şi cu ger, dar si cu soare,
Iubim fulgii de zăpadă,
Oamenii de prin ogradă,
Copiii cu multe sănii
Care cad si fac mătănii.
Sarbatoarea de Craciun,
Ce ne-aduce Moşul bun
Cântec: Iarna ne-a sosit în zori

Iarna
335
 ALAIUL PRIMĂVERII

Eu sunt Iarna friguroasă

Şi ştiu cât sunt de frumoasă!
Cu drag aici am venit
Şi spun : bine v-am găsit!
Copii, scoateţi săniuţa!
Pe gheţuş haideţi fuguţa.
Stele albe, sclipitoare,
Vă aduc la sărbătoare
Sala să v-o-mpodobescă,
Dorinţa să vă-mplinescă,
Să v-aducă Mos Craciun
Tot de are el mai bun!

Prezentator
V-au fost astăzi prezentate
Anotimpurile toate
Şi cu toţii am aflat
Care-i cel mai minunat:
Primavara când soseşte
Toată ţara infloreşte,
Vara e folositoare,
Coace grâul pe ogoare,
Toamna incărcată vine
Cu livezile ei pline,
Iară iarna, albă stea,
Aduce covor de nea.
Fetele mele toate sunt
Cu drag le aduc pe pamant
Să v-aducă sănătate,
Mult belşug şi spor la toate!

Dans pe paşi de vals: Anotimpurile

336