ANUL 2000

A TRECUT CU BINE
povestiri SF

Bogdan Dumitrescu

decembrie 2002

c
Bogdan
Dumitrescu, 1994

Prefat
a
Nu mai tin minte de ce m-am apucat sa scriu aceste povestiri. Nici anul nu-l
mai tin minte. Era vara, poate 94, poate 95. Vara, de obicei, scriu. De
exemplu, n vara lui 94 am scris prima versiune a cartii de algoritmi paraleli.
De ce sa fi sarit la SF, nsa ?
Nu eram nici macar un cititor fervent de SF. Citisem Dune, desigur, si
Regii de nisip. Asimov mi se parea plicticos. De-abia de curand am citit din
Clarke, un maestru al povestirilor scurte, dar cam slab n romane. Idolul meu
n materie de SF era Ovid Crohmalniceanu, ale carui Istorii insolite mi s-au
parut cele mai originale SF-uri culte.
Idei mai avusesem, dar probabil de-abia atunci am fost convins ca am dat
de o una buna. Aveam timp si am scris cu placere. Apoi, daca tot ncepusem,
i-am dat nainte. Nu prea mult, totusi. Oricum, nu ma prea gandeam ca le
pot publica. Aveam vreo sase povestiri cand, la nceputul lui 96 am citit de
concursul pentru debutanti al editurii Nemira. Le-am trimis.
Eram n Franta cand am aflat ca am luat premiul I. Pe vremea aia eram
foarte fericit ca mi se publica un articol n Numerische Mathematik, revista
n care aparusera majoritatea algoritmilor fundamentali de calcul numeric matriceal. Stiam ca Patapievici luase un premiu Nemira. Nu stiam cati alti
necunoscuti mai luasera premii. . . Totusi, orgoliul meu a fost satisfacut: eram
singurul premiant ntai la proza scurta.
Cand m-am ntors din Franta era deja primavara lui 97 si, evident, m-am
dus la Nemira. Sa vad daca publica ceva. . . Directorul cu care am vorbit
am uitat numelea rascolit printr-un dulap dupa povestirile mele, nu nainte
de a-mi spune ce bune erau si cat de evident fusesera cele mai bune. De
publicat ? Sigur, una dintre ele va fi publicata n antologia anuala a celor mai
bune povestiri SF. Restul ? Aici a cam ntors-o: nu vreau mai bine sa scriu un
roman ? Hmmm, un roman, adica ceva lung care contine tot atatea idei cat
o povestire ? Nu, am zis eu ferm, desi directorul mi-a spus clar ca romanul se
vinde mai bine. Mai scriu niste povestiri daca trebuie.
Asa a ramas. In vara lui 97 m-am chinuit sa scriu povestiri cat sa umple un
volumas. Pe ultima am scris-o n tren, n drum spre o conferinta. Apoi m-am

dus cu tot ce aveam la editura. Dupa o vreme am nceput sa telefonez. A durat

cateva luni bune, dupa care am fost n sfarsit convocat la sediu. Rezultatul se
prevedea: nu. Cam indispus, am cerut manuscrisul napoi, desi aveam acasa
fisierele si-l puteam oricand retipari. Nu l-au mai gasit. Asa ca am plecat
ntrebandu-ma daca chiar l citisera.
Dupa niste ani am recitit povestirile si mi-au placut. Am mai schimbat
cateva cuvinte pe ici pe colo. De-abia acum m-am hotarat sa le las n libertate.
Ce-o fi o fi. Mai rau decat sa ma laude studentii nainte de examene si sa ma
njure dupa nu poate fi.

Cuprins
Cartea integrala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Tema cu variatiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Schimbare de sex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Intalnire de gradul trei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27
Q.E.D. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
IQ plus infinit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Partida de dublu mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Bucuresti S.F. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Dristor S.F. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Fotbal S.F. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Acel inefabil care e sentimentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Capua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Postfata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Ultima pagina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

Cartea integral
a
Asupra autorilor n-o sa zabovesc: un grup multinational, cum numai n
America poti nt
alni. Coordonatorul cel care lansase ideea cartii avea
ascendenta evreiasca, iar ceilalti care o scrisesera efectiv se trageau toti
din Asia: un chinez, un indian, un arab, un persan.
La prima vedere, cartea ar fi trebuit sa aiba un succes imens, fie si datorita
numai formei de realizare. Tiparita pe hartie de cea mai buna calitate, cu poze
felurite si desene geometrice contin
and iluzii vizuale, cu o pagina de jocuri
de lumini (care trebuia citita numai pe ntuneric) si o alta muzicala, cu mici
pungute adapostind mirosuri desigur, majoritatea orientale plasate ici si
colo si, n fine, cu coperta a doua comestibila, ea se adresa cu adevarat tuturor
simturilor si tuturor gusturilor. Daca s-ar fi oprit la atat, probabil ca autorii
ar fi ajuns bogati si celebri, si ar fi acum absolut inutil sa mai rostesc o vorba
despre ei. Dar, cum se ntampla ntotdeauna n cautarea perfectiunii, un pas
mai mult poate duce la dezastru. Textul, o spun fara ocolisuri, nu era cine stie
ce; de altfel, asta-i valabil pentru majoritatea cartilor, ceea ce, din fericire, nu-i
o piedica pentru cititori.
Numai ca el continea si altceva. La pagina 29, autorul chinez strecurase
ntr-un context neutru formula de invocare a unui dragon nitelus cam fioros,
care ndeplinea pe loc orice dorinta nevinovata; eu, spre exemplu, mi-am dorit
o ploaie de petale peste patul iubitei, si a reusit de minune, desi n-a durat decat
o clipa; la a doua lectura, am cerut un paharel de rachiu de orez si pare-se ca
am fost refuzat.
Dar asta n-ar fi fost poate nimic. La pagina 75, indianul introdusese sub
aparenta versurilor unui cantecel de copii din acelea cu cuvinte fara noima,
folosite la numaratoare o succesiune de silabe care, citite cu voce tare, asa
cum se recomanda deasupra cu litere de o schioapa, aduceau cititorul n stare
de levitatie.
S
i nca mai era. La pagina 112, arabul pusese un verset magic a carui citire
de trei ori (ceea ce, binenteles ca o nota de subsol sugera perfid) aducea pentru
cateva secunde dupa un algoritm pe care nu l-am deslusit nca fie o hurie,

fie un munte de pilaf, langa fericitul cititor. Banuiti desigur ca era vorba de
niste iluzii. Dar huria, pe care am avut norocul s-o obtin din prima ncercare,
cu forme specifice idealului mahomedan adica nespus de rotunde te invita
parca s-o atingi, atat de reala parea.
Iar ultima minune, cea a persanului, punea capac tuturor. La pagina 218,
f
ara nici cel mai mic avertisment din fericire, putini cititori au ajuns pana
acolo primul si ultimul cuvant al unui rand de pe la mijlocul paginii dar
numai citite corect, ceea ce iar reusea putina lume faceau lectorul sa devina
invizibil (primul cuvant) si apoi sa reapara (al doilea). In mod normal, totul
ar fi trebuit sa dureze mai putin de o secunda; trebuie sa adaug ca al doilea
cuvant era de fapt foarte scurt si usor de citit, ceea ce facea infim riscul de
a ramane invizibil. Mai mult, efectul aparea doar la prima lectura, ceea ce
mpiedica recidiva.
Spre cinstea (sau rusinea ?) tagmei editorilor, autorii n-au gasit pe nimeni
care sa ncerce lovitura, asa ca s-au zbatut sa-si uneasca economiile pentru a
tipari cartea n regie proprie, ntr-un numar redus de exemplare, sperand ntro editie a doua mult mai consistenta. Si, ntr-adevar, primul tiraj s-a epuizat
repede; dar editia a doua n-a mai urmat niciodata.
Motivul ? Sa vedeti. Desi autorii pusesera o notita cu litere extrem de
mici cum ca lectura se face pe riscul cititorilor notita care ori n-a fost citita,
ori a fost considerata o gluma, ceea ce se petrece deseori cu adevarurile prea
evidente ei s-au trezit, n cateva saptamani, dati n judecata de nenumarate
ori. De fapt, cred ca sunt n stare sa va ofer datele exacte. Sa purcedem n
ordinea de mai sus.
Aparitia dragonului a cauzat 28 de procese; n 21, cititorii au invocat
suferinte cardiace consecutive spaimei, dovedite cu acte medicale n regula; n
6, dragonul a speriat copiii cititorilor; n fine, o aparitie s-a dovedit fatala unui
c
aine iubit, care a intrat ntr-o criza isterica de latraturi ce a lasat dureroase
sechele.
66 de persoane s-au declarat lezate de starea de levitatie indusa fara avertisment. Acestora le-as da oarecare dreptate, caci daca intrarea n levitatie se
facea lin, prin ridicarea la o jumatate de metru deasupra solului, n schimb
iesirea avea loc brusc si deci era urmata de o cadere mai mult sau mai putin
controlata dupa dibacia cititorului. Rezumand, au fost 8 fracturi si 56 de
entorse, plus un numar de obiecte de mobilier, bibelouri si alte maruntisuri
distruse. Ultimele doua persoane au declarat ca au fost umilite, unul n fata
vecinilor deoarece citea gol, culcat n spatele unui gard viu n naltime de
o jumatate de metru celalalt al unor invitati, care au fost ridicati n aer o
data cu cititorul (efect secundar demn de remarcat si, din pacate, nestudiat).
Huria si pilaful n-au provocat prea multe tragedii: 7 divorturi si o acuzatie
de practicare a scamatoriei far
a licenta.

In schimb invizibilitatea a adus mari necazuri, si la o judecata rece vom

ntelege imediat de ce. In primul rand, cititorii ajunsi la pagina 218 faceau
parte din categoria celor perseverenti si deci se chinuiau sa citeasca corect,
reusind deseori, n orice caz n procentaj mult mai mare decat masa cititorilor;
asa ca numarul proceselor a depasit suta. In al doilea rand, ganditi-va si
dumneavoastra, cati sunt n stare sa cuprinda un rand dintr-o privire ? Cei
care reuseau, treceau doar printr-o extrem de scurta eclipsa a imaginii proprii,
pe care o ignorau sau o considerau o iluzie. Cei mai lenti nsa apucau sa
constate disparitia mainilor de pe carte sau a picioarelor de dedesubt, si intrau
n panica, oprindu-se din lectura; ceea ce, fireste, i lasa invizibili.
Numaram asadar 83 de procese pentru absente nemotivate de la locul de
munca, urmate de concedieri, 13 pentru daune provocate de lipsa la ntalniri
sau evenimente importante si 10 divorturi datorate certurilor cauzate de imposibilitatea explicarii absentei de la domiciliul conjugal (pentru ca a doua
lectura nu mai avea efect). Mai tarziu, au fost reclamate si 5 disparitii de la
domiciliu ramase neelucidate. Poate n compensatie, autorii au primit doua
donatii, probabil de la sotii a caror disparitie a fost astfel facilitata.
Cum n fiecare proces daunele reclamate erau uriase si, datorita numarului
mare, parea imposibil sa scape necondamnati niciodata si, n fine, incapabili
s
a plateasca atatia avocati, cei cinci autori au parasit America spre destinatii
necunoscute, urma pierzandu-li-se cu desavarsire.
Numeroase exemplare ale cartilor au fost distruse, unele chiar simbolic,
prin ardere. Cele ramase au devenit cu atat mai valoroase. Nu va ascund ca
sunt n posesia unuia dintre ele, acum cand au trecut aproape o suta de ani
de la aparitie. Il tin, cat se poate, n buna stare, desi coperta a doua a fost
consumata de nt
aiul detinator chiar la iesirea din librarie (amanunt pe care
l stiu deoarece era vorba de un strabunic de-al meu), ceea ce a materializat
n chip desavarsit ceea ce ndeobste numim foamea de cultura, pungutele cu
mirosuri sunt fade, iar jocurile de lumini de-abia mai licaresc. Dragonul, huria
si pilaful sunt nsa la datorie, dupa cum si levitatia se poate obtine oricand.
Invizibilitatea a functionat si ea, la prima mea lectura.
Desi la vremea respectiva ziarele au vuit, se pare ca uitarea a acoperit
complet aceasta istorie. Am considerat deci de cuviinta s-o aduc din nou la
lumina. Si pentru ca ispita era prea mare, am reluat n acest volum o parte din
trucuri drept care declar aici ca ma consider eliberat de orice raspundere.
Asa ca, luati seama ! Si, mai ales, nu gustati coperta a doua. E din hartie.

Tem
a cu variatiuni
1. Dintr-un raport al sefului Departamentului de Studii Tehnice, Sam Hopkins, c
atre Directorul CIA, 21 iunie 1990.
In ce priveste comunicarea telepatica, experientele periodice nu au relevat
mari progrese (vezi Anexa 3). Ele se efectueaza pe baze absolut empirice si
procentul de reusita nu a depasit 80%, desi mesajele transmise sunt foarte
simple: cifre, cuvinte dintr-un set dat, forme geometrice elementare, scurte
propozitii afirmative sau negative, etc. Rezultatele depind n mod evident de
distanta ntre emitator si receptor; cele mai bune procente s-au obtinut cand
acestia se aflau n aceeasi camera, separati de un simplu paravan de panza.
Desigur, aceste rezultate nu sunt cele asteptate. Totusi, nu cred ca trebuie
sa renuntam. Este clar ca exista un potential uman pentru telepatie. Vom
cauta n continuare persoanele dotate pentru asa ceva; se pare ca este conditia
sine qua non a reusitei, atat timp cat nici un model cat de cat stiintific nu
poate explica fenomenul; un portret psihologic al telepatului a fost deja pus la
punct, dar acesta nu e de mare ajutor.
In acelasi timp, ncercam sa aflam stadiul mondial al experientelor de acest
tip, n special n U.R.S.S., care se pare ca ne-au luat-o nainte.
2. Idem, 28 februarie 1994.
Agentul S-23 transmite din Moscova informatii de maxima importanta,
obtinute de la o sursa din interiorul asa-numitelor Servicii Medicale Speciale.
Cetateanul rus Serafim Antonovici Talov a demonstrat, n repetate randuri, ca
este capabil sa receptioneze mesaje telepatice, de la persoane absolut obisnuite,
cu o remarcabila fidelitate. Nu cunoastem date precise referitoare la experimente. Talov, un fost inginer care, dupa prabusirea comunismului, se apucase
de astrologie, a intrat cam de un an n vizorul Serviciilor. Trecutul sau
nu indica nici o urma de manifestare a calitatilor telepatice. Sursa este nsa
calificata drept sigura.
In momentul de fata, se pare ca experimentele sunt dirijate pentru antrenarea

altor persoane. Caci daca Talov poate receptiona foarte bine, alte persoane nu
pot percepe gandurile lui.
Evident, Talov este supravegheat cu strictete de catre rusi. S-23 va conduce
operatiunile de contactare a sa; i-am trimis ajutoare.
3. Idem, 14 septembrie 1994.
S-23 a dat lovitura. S-a orientat (fara sa raporteze n prealabil, dar cred
ca putem trece peste asta) nu catre Talov, ci catre responsabilul experientelor,
Eftimenko, ofiter al Serviciilor Medicale Speciale. Acesta, la randul lui, a
promis ca ni-l pune la dispozitie pe Talov. Pretul cerut este rezonabil 10
milioane, plus aducerea familiei lui Eftimenko n SUA, protectie, etc. Trebuie
sa ne gandim la cam tot atat pentru Talov, care, din fericire, n-are familie
(numai tatal lui mai traieste).
Daca nu aveti nimic mpotriva, suntem gata de a demara operatiunea. Am
pregatit detaliile tehnice; n haosul care domneste acum n Rusia, nu va fi o
problema sa-i aducem pe toti aici. Va trebui nsa sa-i potolim pe rusi dupa
ce-si vor da seama ca noi l-am luat pe Talov.
(Not
a a directorului CIA: le vom napoia un spion; doi, daca merita.)
4. Din notele tehnice ale lui Sam Hopkins.
8 ianuarie 1995. L-am cunoscut pe Talov. Un omulet ntre doua varste,
chel, subtirel, aparent blajin, dar destul de naravas, care a cedat greu propunerilor noastre. Nu cunoaste decat o bruma de engleza, ceea ce ngreuneaza
discutiile. Foarte practic. A cerut garantii deosebit de explicite, lasand sa se
nteleaga ca ar avea mai multe de oferit decat stim noi.
Dupa ce ne-am nteles, i-am propus n joaca un test. Eu mi repet n minte
o cifra, iar el trebuie s-o ghiceasca. A dorit neaparat sa spun cifra n rus
a.
Interpretul mi-a transcris fonetic cifrele rusesti. Intorcandu-ma cu spatele la
Talov, m-am concentrat asupra lui opt (osiem); a ghicit (sau, cum sa spun ?,
m-a citit. . . ) imediat. Am repetat de trei ori experienta; a nimerit-o de fiecare
data. Apoi am ncercat sa nu ma gandesc la nimic. Talov a tacut; m-am ntors
c
atre el; zambea diabolic (asta e cuvantul).
Nici o cifra. Ai ncercat sa trisezi.
Problema e pana unde poate merge cu cititul gandurilor. Oricum, e un
personaj pe cat de pretios, pe atat de periculos. Si nemaipomenit de alunecos.
18 ianuarie 1995. Zece zile de experiente reusite. Practic, Talov poate
citi orice propozitie gandita clar si formulata foarte explicit n minte. Singura
conditie e sa te afli n aceeasi camera cu el; distanta de 10 metri pare a fi
maxima pentru fidelitate suta la suta. Am ncercat sa-l facem sa ghiceasca
gandurile a doua persoane simultan, dar a refuzat. A spus ca-i este dificil.

De altfel, Talov nu vrea sa lucreze mai mult de o ora pe zi; spune ca si asa
face eforturi de concentrare extenuante. In restul timpului prefera sa se izoleze.
Citeste, studiaza engleza, se plimba. N-are dorinte deosebite. Mancarea l
satisface deplin, nu bea, nu fumeaza; i-am propus sa-l ducem la dame si a
refuzat, zicand ca o s-o facem dupa ce terminam treaba. As zice ca sufera de
agorafobie.
3 martie 1995. Ma tem ca ne-am cumparat o jucarie de lux. Talov a
participat obedient la toate experientele n care trebuia sa citeasca gandurile.
Dar nu accepta nimic altceva; spune ca nu poate transmite nimic unei persoane
far
a calitati asemanatoare cu ale sale, ca nu poate modifica vointa altcuiva; si,
ce e mai interesant, ca nu a venit momentul sa-i nvete pe altii. De altfel, nici
el nu stie daca-i poate nvata pe altii; mai precis, nu stie nc
a. Cand va sti ?
Nici asta nu stie. E posibil si sa ncerce sa pregateasca un santaj.
5. Dintr-un raport al sefului Departamentului de Studii Tehnice, Sam Hopkins, c
atre Directorul CIA, 25 aprilie 1995.
Talov consimte sa ne nvete metoda lui de citire a gandurilor. A spus ca
nu va instrui decat zece persoane, dupa care doreste sa fie lasat n pace pentru
totdeauna. Indiferent ce vom face, e hotarat sa nu-si schimbe decizia. Pentru a
instrui o persoana are nevoie de o saptamana de izolare totala n doi; garanteaza
reusita, desi marturiseste ca n-a mai facut asta decat de doua ori, n Rusia,
f
ara sa fie informat asupra rezultatelor. Ma ndoiesc de sinceritatea lui, dar ne
are la mana.
A avut si o pretentie ciudata: primul sau elev sa fiu eu. Ceilalti noua putem
sa-i alegem cum vrem. Daca nu aveti nimic mpotriva, eu sunt dispus sa ncerc.
Din pacate Talov va interzice elevilor sa ia note; de altfel, m-a atentionat sa
nu ncerc, pentru ca oricum va sta tot timpul cu mine, n perioada de nvatare.
6. Din notele tehnice ale lui Sam Hopkins.
10 mai 1995. Incredibil ! Am reusit ! Cat am stat cu Talov n-am simtit
nimic deosebit, cu toate exercitiile de concentrare pe care le faceam. Azi, dupa
terminarea saptamanii, am chemat-o pe secretara (sergent Jones) si am auzit,
efectiv, tot ce gandea. E prost zis am auzit, desi era ca si cum as fi auzit
un gand propriu, ca atunci cand ti spui ceva n minte cu voce tare (sa zicem
ca atunci cand reciti o poezie n minte). Imi dau seama ca sunt emotionat.
Trebuie sa trecem cat mai rapid la experiente; poate sunt excesiv de optimist.
Totusi, e ciudat de ce nu l-am citit pe Talov.
16 mai 1995. Talov avea dreptate; e extenuant. Efortul de a prinde clar
gandurile celorlalti e urias. Altfel citesc doar cuvinte, franturi de fraza, ca si
cum as asculta o conversatie de la mare distanta. Nici cand ma concentrez nu

reusesc sa nteleg chiar tot; de fapt, probabil ca nu am timp sa reproduc, pe

hartie sau prin voce, datorita vitezei cu care se rostesc gandurile.
31 mai 1995. Atunci cand ma aflu ntr-un grup de oameni, indiferent daca
tac sau vorbesc, harmalaia gandurilor lor, neclara, dar foarte puternica, a ajuns
aproape sa ma chinuie. Acasa am ajuns sa suport cu greu mesele de duminica,
la care vine toata familia. (In schimb am reusit sa-i fac sotiei mele, de ziua ei,
exact cadoul pe care si-l dorea.)
7. Din Washington Post, 10 august 1995.
La o clinica psihiatrica din Allington, Virginia, a fost internat acum o
saptamana Sam Hopkins, functionar de rang nalt al CIA. Desi un comunicat oficial anunta ca Sam Hopkins nu va efectua decat unele teste de rutina,
suntem ndrituiti sa credem ca situatia este mult mai grava decat se ntrevede.
Cum nu putem avansa nca o ipoteza sigura, desi avem unele informatii interesante, ne marginim sa va promitem ca va vom tine la curent. Este nsa
cert ca Sam Hopkins a suferit o acuta criza de nervi n timp ce se afla ntr-un
supermarket din Washington, D.C.
8. Din New York Herald, 2 septembrie 1995.
Putem sa va prezentam n premiera amanunte despre cazul Sam Hopkins.
Se pare ca acesta este capabil sa ghiceasca gandurile. O infirmiera declara: e
nebun si-l are pe diavolul n el; ntr-o dimineata, n timp ce-i curatam camera,
mi-a spus sa nu ma mai gandesc atat la John; daca a plecat, e bun plecat. Iar
eu chiar la John ma gandeam. Cu o seara nainte, John, prietenul infirmierei,
o anuntase ca o paraseste. Alte detalii revelatoare n pagina 38.
9. Titlu din Washington Post, 8 septembrie 1995.
Sam Hopkins, omul care putea citi gandurile, s-a sinucis n camera sa din
clinica psihiatrica Oaks Park, n Allington, Virginia. O moarte mai mult decat
suspecta.
10. Dintr-un raport al sefului Departamentului de Studii Tehnice, Robin
Williams, c
atre Directorul CIA, 16 octombrie 1996.
Va prezint concluziile procesului de instruire telepatica desfasurat de catre
Serafim Talov. Din zece subiecti, doar patru au reusit sa-si nsuseasca tehnica
de citire a gandurilor. Doi dintre ei, unul fiind regretatul Sam Hopkins, au
nnebunit. Ceilalti doi se pare ca au trecut cu bine de perioada de adaptare.
Ei au reusit sa citeasca cu acuratete gandurile celor care le-au fost prezentati.
De asemenea, pot conversa ntre ei; sunt chiar foarte ncantati sa o faca, pen-

tru viteza cu care pot comunica. Ei spera sa si poata transmite gandurile nu

numai sub forma de cuvinte, ci si n imagini, sunete, etc. O pot face si acum,
dar rudimentar, neclar. Amandoi sufera de sindromul Hopkins, dat de zgomotul celor care se afla n preajma lor, dar ntr-o forma mai lejera. Oricum,
ei si petrec cea mai mare parte a timpului n izolare totala.
Pe Talov l-am expediat la resedinta stabilita.
11. Idem, 22 decembrie 1997.
Adam Poltensky, unul dintre cei doi cititori de ganduri e de parere ca
poate ncerca o operatie de instruire. Amintindu-si de ceea ce a facut cu Talov,
citind si nsemnarile lui Hopkins, apreciaza ca si-a conturat o metoda. I-am
prezentat cativa voluntari si a ales pe cel care i s-a parut mai adecvat.
Sunt de parere sa ncercam.
12. Idem, 8 iulie 1998.
Al cincilea instructaj Poltensky a reusit ! Avem acum trei cititori de
ganduri ! Subiectul este o femeie n varsta de 28 de ani, Sandra Black. Vom
continua seria de instructaje.
13. Idem, 13 noiembrie 1998.
Date fiind ultimele trei reusite ale lui Poltensky si faptul ca el nu si da
seama de ce depinde aducerea subiectului la starea de cititor, am avansat
ipoteza ca factorul determinant este simpla apropiere fizica nentrerupta, pentru o perioada de o saptaman
a, ntre cel care are darul citirii gandurilor si cel
pe care l instruieste. Daca subiectul are calitatile necesare, el va nvata,
daca nu, nu. Pur si simplu. Exact ca la transmiterea unei boli contagioase, dar
ntr-un timp mai lung.
M-am deplasat la resedinta lui Talov si i-am expus ipoteza mea ca pe o
certitudine. A ras, spunandu-mi ca ne-am dat seama destul de repede; el
credea ca va mai dura ani buni pana sa ne prindem.
Avem deci acum metoda; totul e sa gasim oamenii potriviti.
Evident, se pune ntrebarea cine l-a instruit pe Talov. Ori nu vrea el sa
marturiseasca, ori s-a nascut asa. Trebuie atunci sa admitem ca din cand n
cand se nasc oameni cu astfel de calitati, dar, din motive care mi scapa, nu
ndraznesc sa-si faca publice capacitatile.
14. Idem, 8 mai 1999.
Dupa ultimele instructaje, avem 14 cititori.

De asemenea, se pare ca sindromul Hopkins se manifesta mai bland. Am

avut un singur caz, dar nu foarte grav; probabil recuperabil.
Poltensky afirma ca a ajuns capabil sa elimine zgomotul de fond. Experientele confirma; de exemplu, este n stare sa citeasca gandurile unei singure
persoane dintr-un grup de cinci, fara a fi deranjat de ceilalti.
Deoarece fenomenul ne poate scapa de sub control, am hotarat suspendarea
instructajelor pana la luarea unei decizii politice la nivel nalt.
15. Idem, 20 septembrie 1999.
Am primit informatii certe privind reusita unor experiente de citire de
ganduri n Rusia, Germania si Franta (ultimele doua n comun). Daca n Rusia
e posibil ca Talov sa fi instruit pe cineva nainte de a veni la noi (dupa cum ar
rezulta din declaratii ale lui), nemtii si francezii au furat ideea fie de la noi, fie
de la ei.
Am pus sa fie anchetati toti cei care au participat la instructaje si au
declarat ca nu au dobandit darul citirii. Unul dintre ei a disparut n Europa
acum cateva luni; e posibil sa ne fi nselat si deci sa-si fi tinut ascunse capacitatile. Imi asum responsabilitatea netestarii si nesupravegherii lor atente;
demisia mea va sta la dispozitie.
16. Din Tribune, 18 iunie 2000.
Telepatia e acum o realitate. Suntem n posesia destainuirilor complete ale
unui om care poate citi gandurile. Experientele concludente la care l-am supus,
biografia sa, modul n care a devenit telepat, toate va vor fi prezentate ntr-un
serial ce ncepe n acest numar. Avem exclusivitatea, deci numai din ziarul
nostru veti putea afla. Din motive lesne de nteles, persoana respectiva doreste
anonimatul.
17. Declaratie si conferint
a de pres
a ale Presedintelui SUA, 2 iulie 2000.
Ziarul Tribune a publicat un serial despre un uluitor personaj care poate
citi gandurile. Din pacate, stirea este exacta; spun din pacate pentru ca as fi
vrut ca o astfel de stire sa parvina publicului pe cale oficiala. Totusi, mi-a mai
r
amas si mie ceva de zis: n SUA exista nca aproximativ 20 de persoane care
au aceasta capacitate. Un program national, pana acum secret, ne-a permis sa
studiem aceste performante, care pot nsemna un salt urias n viata omenirii.
N-as vrea sa intru n detalii, pentru ca Tribune le-a prezentat cu prisosinta; ati
remarcat cu totii ca oricine dintre noi poate dobandi calitatea de cititor. De
aceea, as vrea doar sa va spun ca pregatisem deja un proiect de lege privind
reglementarea activitatii de instruire, pe care noi am tinut-o sub un control

strict pana acum. Deoarece lucrurile par sa se precipite, sper ca proiectul sa

fie discutat n regim de urgent
a.

Intrebare:
Suntem singurii care avem astfel de cititori ?
R
aspuns: N-as dori sa dau un raspuns hotarat. Trebuie nsa sa actionam
ca si cand nu am fi singurii.
18. Dintr-un raport al sefului Departamentului de Studii Tehnice, Claire
Wallace, c
atre Directorul CIA, 8 martie 2001.
Poltensky a ncercat instruiri colective, cu trei subiecti, apoi cu doi. De
fiecare data a nregistrat esecuri totale. Se pare ca va trebui sa ne marginim la
un singur subiect.
In schimb, Poltensky considera ca instructajul ar avea mult mai mare efect
pe copii. Propune sa-si instruiasca familia, asumandu-si ntreaga raspundere.
Marturisesc ca nu stiu ce hotarare sa iau.
19. Din Tribune, 10 februarie 2001.
Legea cititului a fost promulgata ! Instruirea este permisa numai n
unitati speciale, cu instructori certificati. Nu va lasati amagiti de escroci sau
de diletanti. Ganditi-va la efectul Hopkins.
Un sondaj de opinie Gallup arata ca 88% din americani ar dori sa poata
citi gandurile. Totusi, doar 40% ar dori ca sotul (sotia) sa o poata face. In
fine, doar 23% ar permite instruirea copiilor.
Date neoficiale arata ca n SUA exista circa 100 de telepati. Probabil ca
numarul de cereri de instruire va depasi cu mult numarul acestora. In plus,
durata mare de instruire, faptul ca un instructor lucreaza cu un singur elev,
pauzele imperios necesare ntre doua instruiri, toate vor face ca pretul sa fie
imens. Noi estimam sume de ordinul zecilor de mii de dolari pentru o sedinta;
daca nu chiar mai mult, pentru ca orice nou cititor si va putea recupera banii,
instruind la randul sau.
Putem aprecia ca intram ntr-o perioada istorica noua, pe care am numi-o,
chiar daca deocamdata pare exagerat, era sinceritatii.
20. Din Washington Post, 5 octombrie 2001.
Aceasta noua segregare n cititori si necititori este mult mai periculoasa
decat cea rasiala a mijlocului secolului trecut, de exemplu, pentru ca nu avem
cum lupta mpotriva ei. Nu-i poate ajuta nimeni pe necititori, cata vreme ei nu
au calitatile necesare. Daca acum avem cateva sute, poate o mie, de cititori, ei
formand o minoritate aleasa, nepericuloasa, peste cativa ani vom avea o clasa
puternica de cititori, fata de care ceilalti vor fi efectiv handicapati.

Legea cititului este absolut incompleta; ea reglementeaza modul n care se

poate propaga cititul, dar nu i protejeaza n nici un fel pe necititori; trebuie sa
ne gandim bine la asta, cat mai este timp. Provizoriu, ar trebui sa-i obligam
pe cititori sa poarte un semn distinctiv. Desigur ca nu ne gandim la o stea
galbena si ca multi vor fi mpotriva unei astfel de discriminari. Trebuie nsa sa
rationam oarecum pe dos. De data aceasta semnul apartine celor alesi.
21. Dintr-un articol al lui Adam Poltensky, ap
arut n revista Cititul azi,
15 octombrie 2001.
Cred ca am reusit sa realizez izolarea completa de ceilalti cititori.
Daca pana acum a devenit o performanta comuna eliminarea sindromului Hopkins, deci captarea selectiva a gandurilor celor din preajma cititorului,
fenomenul invers, de eliminare a accesului unui cititor la gandurile tale, nu fusese deloc ntalnit. Practic, nici o persoana nu-si putea feri gandurile de un cititor; singura solutie era simpla ndepartare; evident, o solutie nesatisfacatoare.
Dupa antrenamente nu deosebit de complexe, dar care cer multa perseverenta, cred ca am descoperit reteta prin care un cititor poate bloca accesul la
gandurile sale. Din pacate, nu cred ca este de folos necititorilor; acestia vor fi
condamnati la o permanenta publicitate.
22. Din New York Herald, 21 martie 2002.
Tanarul om de afaceri Donald Wilks, a carui ascensiune a uimit lumea
finantelor a fost ucis ntr-un atentat, n fata resedintei sale. Se pare ca succesele
sale din ultimul an, care l-au propulsat n topul cel mai bogati 100 de oameni
ai Americii, nu sunt straine calitatilor sale de cititor. Donald si-a facut multi
inamici de cand umbla zvonul ca e cititor, declara un cunoscator al Wall
Street-ului. Donald voia sa se retraga din afaceri; probabil ca banuia el ceva,
ni s-a confesat un prieten al victimei.
23. Din Washington Post, 28 martie 2002.
Charles Evans este primul medic cititor. El declara ca a putut salva mai
multe vieti datorita calitatilor sale. Diagnosticul unui pacient inconstient se
face de obicei dupa semne clinice caracteristice si ca urmare a unor analize; eu
pot, n plus, din gandurile sale (pentru ca subconstientul lucreaza continuu),
chiar daca ele nu sunt clare si coerente, sa obtin informatii deosebit de importante, n special n cazuri de accidente; am reusit sa scot din coma pacienti
pentru care confrati de-ai mei, excelent pregatiti (mai bine ca mine, nu ma
tem s-o recunosc) nu putusera face nimic. Doar daca activitatea cerebrala
a pacientului este nula sunt redus la mijloacele clasice. Charles Evans este
acum renumit pentru rapiditatea diagnosticelor sale asupra tuturor bolnavilor.

Pacientii se simt mai destinsi cu mine, pentru ca nu mai trebuie sa vorbeasca.

In plus, au multa ncredere n mine; unii aproape ca ma divinizeaza. N-as vrea
s-o priviti ca pe-o blasfemie, dar cred ca si Iisus era cititor.
24. Din LEquipe, 11 iulie 2002.
Dupa surprinzatoarea victorie din sferturi asupra Germaniei, portarul echipei
de fotbal a Romaniei, Stelian Manole, ne-a marturisit: Dupa ce n ultimele
trei campionate modiale am luat bataie la penaltiuri, era timpul sa castigam
si noi o data. Probabil ca ati observat ca am sarit de fiecare data pe directia
mingii. E adevarat ca nemtii trag tare si de aceea am prins doar doua baloane;
noroc ca noi am ratat doar una. Pot sa v-o spun acum: sunt cititor; de aia am
sarit unde trebuie. Nu va spun cati bani m-a costat; sa stiti nsa ca toti baietii
au cotizat; uite ca a meritat. Totusi, o ntrebare normala: stiti germana ?
Nu, dar nu era nevoie; vedeam clar poarta asa cum o vedeau nemtii, cu mingea
n plasa; mi nchipui ca doreau atat de mult sa marcheze ncat se gandeau ca
deja au facut-o; era clar ca acolo unde e mingea, acolo vor s-o trimita. Singurul
care m-a pacalit putin a fost Manfred; a vrut sa traga la seminaltime, dar a
nimerit-o sub bara. Asadar, atentie brazilieni !
25. Dintr-un articol al lui Adam Poltensky, director al S
colii Experimentale
Speciale, ap
arut n revista Cititul azi, 21 noiembrie 2002.
Va voi prezenta rezultatele instruirii unui lot de copii n varsta de 10-14
ani, efectuate de mine si de cativa colaboratori.
Exista un aspect pozitiv cert: nu am nregistrat nici un esec, chiar dupa
ce am redus perioada de instruire la patru zile. In mod evident, copiii nvata
mai repede si mai bine, ei ajungand la performante ulterioare mai bune decat
adultii. Sindromul Hopkins este practic inexistent.
La un alt lot, cu varste de 16-18 ani, procentul de reusita a fost de 80%,
o valoare totusi mai buna decat cea pentru adulti. Concluzia se impune; capacitatea de nvatare a citirii este o calitate naturala, care se poate pierde la
sfarsitul adolescentei.
Din pacate, am ntampinat greutati de cu totul alta natura. Foarte solidari
ntre ei, copiii cititori si rasfrang toata rautatea asupra celorlalti. Festele jucate
profesorilor necititori sunt memorabile, si n-as vrea sa le descriu aici pentru a nu
stimula imaginatia altor copii. De asemenea, parintii s-au plans ca autoritatea
lor s-a redus la zero.
Copiii mei au facut parte din lot; fiind si eu cititor, am reusit sa ma nteleg
cu ei si dupa ce au dobandit si ei acest dar. Totusi, cred ca si un parinte cititor
poate avea probleme de comunicare, n sensul unei inhibitii a copiilor fata de
el. Sunt, totusi, optimist.

Copiii cititori nvata (ma refer acum la disciplinele scolare obisnuite) mult
mai repede, nsa sunt tentati sa petreaca mai putin timp pentru nvatare. Timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie ma mpiedica sa caracterizez dezvoltarea lor intelectuala.
26. Din jurnalul lui Mayne Donner, secretar al Presedintelui SUA, Mike
Forbes.
23 martie 2003. Mike a ratat; nu poate fi cititor, desi s-a instruit cu
maestrul Adam Poltensky nsusi. Asta l-a timorat oarecum; spera ca presa
s
a nu afle prea repede; oricum, e decis ca peste un an jumate sa nu mai candideze. Urmatorul presedinte SUA trebuie sa fie cititor, mi-a zis asta seara.
25 martie 2003. Tocmai acum urmeaza ntalnirea cu primul ministru al
Japoniei. Un raport CIA ne-a informat ca este aproape sigur ca acesta e cititor;
n plus, stie engleza la perfectie. Asta l-a inhibat pe Mike. I-am dat ideea simpla
s
a ncerce sa nsoteasca fiecare gand de contrariul lui, ori nainte, ori dupa; de
asemenea, sa formuleze tot soiul de tampenii n minte, pentru diversiune. Mike
s-a antrenat toata ziua, o parte din timp chiar cu voce tare; evident, are talent.
Mi-a zis razand: orice politician serios ar trebui s-o poata face; ce dracu, daca
poti disimula cand vorbesti, poti si n gand.
27 martie 2003. Mike a iesit radios de la ntalnirea cu japonezul. A obtinut
de la el tot ce dorise. Azi am fost pe post de David n lupta cu Goliat; cu atat
mai placuta e victoria. Mayne, l-am mbrobodit; nu mai stia ce sa spuna. Iata
deci ca necititorii nu sunt chiar atat de handicapati.
27. Din Washington Post, 8 aprilie 2003.
Germanii ne-au luat-o nainte: o lege votata ieri n Bundestag prevede
nregistrarea tuturor cetatenilor care urmeaza un stagiu de instruire telepatica. In plus, la sfarsitul stagiului, cursantul va da o declaratie prin care specifica daca a devenit sau nu cititor. Falsitatea declaratiei incumba amenzi
usturatoare. Corelata cu alte contraventii sau fapte penale, aceasta constituie
circumstanta agravanta.
N-ar fi rau sa ne inspiram si noi din aceasta lege, desi si ea pare minimala.
De asemenea, e greu de imaginat un test sigur prin care sa se decida daca un
om este sau nu cititor; pana acum nu se poate vorbi de asa ceva.
28. Din Paris Match, 4 mai 2003.
Monique Collet este prima mama cititoare care si-a instruit bebelusul.
Marc avea sase luni cand m-am decis sa ncerc. Oricum stateam cu el mai
toata ziua. La nceput nu ntelegeam ce gandeste; ncercam n schimb sa-i

transmit eu mesaje foarte simple. Pana la urma, nu era foarte diferit de felul
n care nveti copilul sa vorbeasca; important nu e ce i spui, ci sa vorbesti
suficient cu el. Cred ca a progresat mai repede decat un copil obisnuit; stiu ca
asa spun toate mamele, dar totusi. . .
Marc Collet are acum un an si jumatate. Monique afirma ca poate purta o
conversatie absolut normala; evident, n-are un vocabular bogat. Mijloacele
de comunicare telepatica sunt la el mult mai dezvoltate decat vorbirea; dupa
cum ati constatat, Marc vorbeste ca un copil de un an si jumatate, poate chiar
mai prost; nsa mintea i merge evident mai bine decat vorbirea.
Tatal lui Marc, Antoine, nu este cititor. Intr-un fel a fost mai bine asa.
Marc a crescut ca ntr-o familie bilingva; comunica si mental, si prin voce. Sper
s
a i foloseasca mai tarziu.
29. Dintr-un articol al lui Adam Poltensky, ap
arut n revista Cititul azi,
18 august 2003.
Incheierea unui an scolar permite o analiza mai pertinenta asupra efectelor
instruirii telepatice a copiilor. Se poate afirma ca, n medie, acesti copii si-au
mbunatatit performantele. Totusi, exista o departajare evidenta; la materiile la care profesorii erau ei nsisi cititori, copiii au progresat remarcabil; la
celelalte, rezultatele au fost mai degraba modeste.
Mai mult, datorita tendintei de a discuta mai mult ntre ei pe cale
telepatica, desigur am constatat unele regrese de vorbire. Copii cu calificative
scolare bune au dificultati n a se exprima prin voce, se balbaie, fac pauze lungi
ntre cuvinte, etc. Dau senzatia unuia care stie engleza, dar nu atat de bine
ncat sa vorbeasca cursiv. Putem presupune ca aceste efecte se vor amplifica
cu trecerea timpului, daca ele se manifesta atat de pregnant dupa numai un an
de la nvatarea citirii.
Ar fi interesant de studiat acest fenomen si la adulti.
30. Diverse, culese de-a lungul anului 2004.
Vanzarile de carte au scazut cu 20% anul trecut; la romane, procentul e
chiar mai mare; n schimb, albumele fotografice sunt din ce n ce mai cerute.
(S
tire de pres
a.)
Noi am inventat caseta audio si compact-discul. Daca am inventa un suport
care sa permita citirea, am intra irevocabil n istorie. (Un reprezentant al
concernului Philips.)
Hitul anului: Am citit ca ma iubesti al grupului Read me.
Citeste mesajul din sticla. (Reclam
a Coca-Cola.)
La Moulin Rouge, celebrul cafe-concert din Paris, a fost lansat primul

numar comic pentru cititori. Ceilalti consumatori se multumesc cu pantomima.

(S
tire de pres
a.)
31. Din jurnalul autorului.
2 septembrie 2006. Azi am patit una buna n metrou. Stateam n picioare,
n spatele unei tinere superbe o blonda cu forme absolut apetisante, si, evident, nu din cale afara de mbracata. Nu m-am putut mpiedica sa n-o admir,
ba chiar sa-i fac unele propuneri mai putin ortodoxe; n minte, desigur. Dupa
o vreme s-a ntors la mine si mi-a zis: mai pune-ti pofta-n cui, porc batran.
Era cititoare, altfel nu se explica; totusi, ma supara ca m-a facut batran.
4 septembrie 2006. Am adunat ceva note din istoria cititului, dar departe
de cat mi-ar trebui; unele sunt nsa de-a dreptul senzationale. O sa dureze ceva.
Noroc ca nevasta-mea m-a anuntat ca pleaca pentru zece zile la maica-sa, n
fundul Wyoming-ului, asa ca voi avea mai mult timp la dispozitie. Trebuie sa
fac ordine. In plus, o sedinta cu Nelly nu mi-ar strica.
11 septembrie 2006. Am scris vreo zece pagini dense, ajungand pe la 2002;
de-abia de aici ncepe greul; nu stiu n ce masura voi fi capabil sa acopar
toate implicatiile sociale. Nelly a petrecut noaptea cu mine. Daca n-ar fi asa
prostuta. . . Altfel, e delicioasa. Dar, sa nu dam amanunte; nici macar aici.
14 septembrie 2006. Asta seara s-a ntors nevasta-mea. Nu arata prea bine,
si era cu gandurile aiurea. La masa, fara sa vreau, mi-a venit n minte Nelly, cu
trupul ei, noaptea noastra, etc. La un moment dat, nevasta-mea, care tacuse
mai tot timpul, a izbucnit. Ca te mai ncurci cu cate o fufa, nu zic nimic. Dar
s-o aduci n casa e prea de tot. Asta a umplut paharul. Acum chiar ca ma duc
la mama. Nici tu nu esti mai breaza. Wyoming, zici. . . Ai nvatat sa citesti
n zilele astea, nu-i asa ? Da, am nvatat. Voiam sa-ti fac o surpriza; ti-as fi
spus chiar azi, dar mi-am zis sa vad ce gandesti. Sa nu mai discutam. Poti sa
te socotesti divortat. Asta e. N-am reusit s-o mbunez n nici un fel. Maine
pleaca. M-a obligat sa dorm n sufragerie. Fir-ar al dracului de citit. Asta mi
taie orice chef de scris.

Schimbare de sex
Imputita planeta. . . zise pentru a treia oara Johns, comandantul si pilotul
modulului de explorare. Echipaj, am dreptate ?
Echipajul nu raspunse nimic, ca de obicei; aceasta nu pentru ca Johns n-ar
fi avut dreptate; ntr-adevar, cvasi-desertica, cu mici formatiuni muntoase si cu
animale ciudate si uriase, planeta Beta Paccoli 4 era o combinatie neplacuta
de searbad si periculos. Dar echipajul era format dintr-un singur om, biologul
Gareth, un taciturn care nu nghitea deloc expansivitatea uneori triviala a comandantului Johns. Gareth credea ca va domoli vorbaria lui Johns raspunzand
numai ntrebarilor pur tehnice; ncepea nsa sa creada ca orice tactica era inutila: seful sau turuia fara contenire.
Misiunea lor era destul de ambigua. Trebuiau sa faca o tura spre nord-vest,
Johns observand relieful, iar Gareth formele de viata, si amandoi ncercand
s
a detecteze eventuale resurse naturale. Studiile efectuate din spatiu naintea
aterizarii navei mama nu ndrituiau prea mult optimism: planeta era saraca n
toate privintele. Asa ca explorarea era de fapt o simpla excursie.
Nu mai dam peste nici un dinozaur de ala, sa ne distram putin; sa ai si
tu ce face. . . sau vrei sa pilotezi un pic ?
Nu, multumesc.
De ce ne-or fi cuplat pe noi doi, nu nteleg. Suntem cea mai nepotrivita
echipa. In plictiseala asta. . .
Dinozaurii la care se gandea Johns erau niste zburatoare uriase si agresive,
din fericire destul de lente; pilotii modulelor se distrau ametindu-le prin evolutii
acrobatice; comandantul navei interzisese orice joaca de genul asta, dar pilotii
nu scapau nici o ocazie, de ndata ce erau suficient de departe de nava. Adevarul
era ca prima ntalnire cu un dinozaur fusese cat pe-aci sa se termine tragic.
Pilotul modulului, din dorinta de a studia animalul, se apropiase destul de mult,
ncurajat de atitudinea aparent nevinovata a acestuia. Pe neasteptate, dinozaurul atacase, iar pilotul, n disperare de cauza, trasese asupra lui, doborandu-l.
Din nefericire, utilizarea armelor cu laser avea darul de a atrage n mod misterios atentia vietuitoarelor planetei. In cateva minute, o droaie de dinozauri se

21

repezisera asupra modulului, aparand ca prin farmec din mprejurimi; pilotul,

preocupat de observarea si filmarea cadavrului, reusise pana la urma sa scape
cu fuga, naltand modulul la verticala cu viteza maxima.
Toata lumea numea dinozauri aceste animale, de aceea o facem si noi; dar
asemanarea cu dinozaurii pamanteni era numai la dimensiuni ba chiar acestia
erau mai mari, ajungand la 40 de metri lungime si la inteligenta; tocmai
pentru ca puteau fi pacaliti usor, pilotii modulelor se jucau cu ei, zgandarindu-i,
l
asandu-se urmariti de aproape, zburand n cerc, facand loopinguri, pana cand,
dupa ce-i oboseau suficient, ncercau sa-i faca sa se loveasca de sol. Evident,
n argoul pilotilor, joaca asta se numea corida. Pericolul nu lipsea, un modul
de explorare fiind de trei-patru ori mai mic decat un dinozaur. Dar dupa
anii petrecuti n spatiu, pilotii simteau nevoia unei defulari. Existau chiar
concursuri de coride, pe baza filmarilor efectuate de piloti. Johns nu ar fi
scapat ocazia, daca se ivea.
Gareth studiase cu atentie acesti dinozauri; din punctul lui de vedere, erau
mai mult decat interesanti. Ar fi vrut sa faca si o mica disectie (cum glumea
n sinea sa), dar nu primise aprobare pentru asa ceva: comandantul navei gasise
ca e periculos si nesemnificativ. Din pacate, animale mai mici nu fusesera
descoperite; pana acum, Gareth se consolase aprofundand studiul vegetatiei.
Hopa. . . vorbesti de lup. . . Echipaj, ce zaresti treizeci de grade spre dreapta ?
Gareth observa ca dintr-acolo se apropia un dinozaur; nu se vedea nca prea
bine, dar parea ceva mai mic cam 15 metri. Sa fi fost un pui ? Sau o alta
specie ? Gareth spera ntr-a doua varianta.
Sper ca nu ma raportezi daca ncerc o corida. . .
Johns se nviorase subit. Facu un mic viraj spre dreapta, ndreptandu-se
direct spre dinozaur.
Nu te grabi, zise Gareth. Nu vezi ca asta e altfel ?
Ce conteaza ?
Gareth nu raspunse. Dinozaurul se vedea acum bine; ntr-adevar, era mai
mic decat ceilalti, avea aripile mai scurte si, interesant, destul de rigide. Cu
toate astea, zbura mai repede. Johns era totusi precaut; ntr-o prima faza,
ncerca sa ocoleasca dinozaurul la distanta mare, ca sa vada cat de repede si
schimba acesta directia. Dinozaurul coti destul de brusc si se avanta pe urmele
navetei. Johns accelera si zise:
Sa te vedem, amice, cat de rapid esti. Parca ar fi un deltaplan. Gareth,
observi ca-si schimba culoarea ?
Gareth vazu cu uimire ca dinozaurul devine din ce n ce mai portocaliu;
n curand ramasera doar cateva pete din cenusiul lui obisnuit. Asta chiar ca
era interesant. Dar si mai interesant era ca distanta ntre modul si urmaritorul
portocaliu ramanea constanta. Johns accelera din nou; dinozaurul ramase putin
n urma, apoi reveni. Johns ajunse la viteza maxima; dinozaurul nu parea prea

incomodat.
Doamne, zise Johns, daca nu e dinozaur ci vreo masinarie zburatoare ?
Ne-am ras. De cate ori n-am spus ca viteza modulelor astea e prea mica ?
Nimeni n-a vrut sa ma creada.
Dinozaurul, acum n ntregime portocaliu, ncepu sa sa zboare paralel cu
modulul, ba de-o parte, ba de alta, ba deasupra, zburand fara efort aparent.
Johns schimba de cateva ori directia, dar nici o manevra nu parea sa i poata
scapa.
Totusi, spuse calm Gareth, nu e decat un dinozaur; doar ca zboara altfel;
are un sistem asemanator motorului cu reactie; ca sepia, ca idee, dar mult mai
sofisticat, probabil. Totusi, viteza e incredibila.
Ce fac ? Sa trag ?
Mai bine nu. Cine stie cati mai apar dupa aia.
Dar dinozaurul se apropia din ce n ce mai mult, fara nsa a ataca. Intentiile
sale nu erau deloc clare.
Daca se mai apropie mult, eu trag. Al dracului, face el corida cu mine. . .
Fii calm. Uite acolo, o pestera. Intra si activeaza scutul energetic.
Johns era un pilot desav
arsit. Dupa cateva viraje nselatoare, reusi sa
reduca viteza fara sa fie ajuns si patrunse lin n deschizatura pesterii, asezanduse elegant pe sol. Isi daduse seama imediat de avantajele ideii lui Gareth; putea
acoperi cu scutul intrarea pesterii cu un consum energetic mic. Dinozaurul se
repezi sa intre si el, dar fu dat peste cap de bariera invizibila. Johns nu si putu
retine rasul.
Hai ca e mai distractiv decat corida.
Dinozaurul ncerca nca o data sa intre, mult mai precaut acum. Ca o musca
pe geam, se fatai de colo-colo, absolut descumpanit de situatie. Apoi renunta,
ndepartandu-se putin. Reveni, ncet-ncet, la culoarea lui normala, dar ramase
pe pozitii, pandind orice manevra a modulului.
Ce dracu facem acum ? Daca nu pleaca de aici ?
Dezactiveaz
a scutul. Consumam energie de pomana.
Bine. Am putea chema ajutor. Ar putea trimite un modul de lupta. Desi,
drept sa-ti spun, as prefera sa ne descurcam singuri.
Gareth si dadu seama ca Johns tinea la reputatia lui; sa cheme ajutor
nsemna sa se descalifice. Adio avansari; plus ca ar fi fost studiat filmul zborului
si s-ar fi descoperit ca, ntr-un fel, chiar Johns provocase dinozaurul. In fond,
nici Gareth nu dorea ajutorul; macar pentru a avea exclusivitatea studiului
noului dinozaur (pe care-l si botezase, fara prea multa reflectie, Pterosaurus
Paccolensis Gareth).
Trecu un sfert de ora; nici o schimbare de pozitie.
Mama lui de monstrisor; o sa ramana o vesnicie aici. Daca mai stam mult
asa, va trebui sa raportam. Am putea lansa o fumigena, dupa care sa ncercam

s
a o stergem. Daca am fi nimerit macar o pestera cu doua iesiri. . . Ce naiba
taci, Gareth, doar tu esti biologul, tu ar trebui sa ntelegi ce gandeste animalul
asta.
Nici o grija, ca nu gandeste. Oricum, o sa stea acolo pana iesim noi. Iar
chestia cu fumigena mi se pare riscanta.
Pai atunci, n-avem nici o solutie.
Ba avem. Daca nu ma nsel, printre vopselele de semnalizare exista si
portocaliu. Cam cat e ?
Stiu eu, cred ca de vreo zece metri patrati; tubul e nenceput.
Bine, e suficient.
Vopselele de semnalizare erau folosite pentru marcarea unor obiective, n
scopul regasirii lor mai facile. Desigur, mai des se foloseau mici radioemitatoare, detectabile de la distante mult mai mari; totusi, pentru cazurile n care
activitatea radio trebuia evitata, existau vopselele. Ele placeau exploratorilor,
care lasau deseori mesaje asemanatoare celor de pe peretii obiectivelor turistice;
pentru posteritate, ziceau ei.
Vrei sa scrii pe stanci Gareth si Johns au poposit aici ?
Nu, ci Johns s-a ascuns aici, iar Gareth l-a nvatat cum sa iasa.
Nu stiam ca ai si tu simtul umorului. In cazul asta am ncredere.
Am si eu simtul umorului. . . numai eu l am, dobitocule, si zise Gareth.
Isi puse casca, patrunse n sas si se conecta la furtunul de alimentare cu oxigen.
Apoi si potrivi aparatul individual de zbor. Johns i ntinse tubul de vopsea.
Comanda nchiderea usii interioare, apoi deschiderea celei exterioare.
Sari pe sol si, pornind din fata, ncepu sa raspandeasca pete portocalii pe
burta triunghiulara a modulului. Se nalta apoi deasupra, continuand aceeasi
operatie; dinauntru, Johns l privea uimit. Gareth ar fi vrut sa aiba mai multa
vopsea. Reusi totusi sa nu lase zone cenusii prea ntinse. Se ridica pana spre
tavanul pesterii, pentru a-si admira opera. Merge, si spuse. Intra la loc n
modul.
Cand usa interioara a sasului se deschise, Johns era n culmea surescitarii.
Ce-ai facut ? Nu-ti placea culoarea modulului ?
Lasa ca-ti explic eu. . . Da-i bataie. Plecam.
Crezi ca ne lasa n pace ? Ma rog, ne putem ntoarce dupa aceea la loc.
Daca vrei, pun pariu ca ne lasa n pace.
S-a facut. Cinstit sa fiu, as cam vrea sa pierd. Hai. Cu Dumnezeu nainte.
Johns ntoarse modulul, iesi lent din pestera, apoi se pregati sa accelereze
la maximum.
Nu-i nevoie; mergi cu viteza normala.
Johns alese traseul cel mai departat de dinozaur. Acesta se ridica si el n
zbor, dar, dupa o tura n jurul modulului, se ndrepta spre pestera. Johns lua
directia navei; era vizibil usurat.

 Gareth, ti sunt dator. Imi cer chiar si scuze; te-am subapreciat. Totusi,
nu nteleg. . .
E simplu.
Stai, nu-mi spune, poate ma prind singur.
Dupa zece minute de tacere, n care Gareth si nota observatiile asupra
noului dinozaur, Johns se lumina la fata.
In sfarsit. Am nteles.
A cam durat. Spune.
Parca am fi la scoala. Deci, pe scurt, dinozaurul ala era un mascul si
a crezut ca modulul nostru e femela. Cu greu mi-am dat seama ca formele
erau asemanatoare, ca litera delta; dimensiunile apropiate; si culorile, el
cenusiu, noi cenusiu. Mititelul, nu vroia decat putin amor. . . de aia a devenit
portocaliu. . . era n calduri. . .
De ce el mascul si modulul femela, si nu invers ?
Pentru ca modulul e mai mic. Pentru ca dinozaurul s-a colorat. De obicei,
pe Pamant, masculii sunt mai mari si mai colorati; vezi paunul si alte pasari.
In fond, aici ar putea fi pe dos; dar, ce conteaza. . . Apoi zborul lui n jurul
modulului, era ca un dans de mperechere. . . Zic bine, nu ?
Excelent.
Apoi tu, vopsindu-l portocaliu, ai facut si modulul mascul. De aia ne-a
lasat dinozaurul n pace; el voia o femela si s-a dus sa o caute n pestera. Pentru
el, a intrat o femela si a iesit un mascul; deci femela a ramas nauntru. Saracu,
ce surprins trebuie sa fi fost sa n-o gaseasca acolo.
Nu-i duce grija, o sa uite repede.
Johns ncepu sa fredoneze o melodie la moda pe nava.
Ce-o sa se mai distreze baietii. Sper sa ne recunoasca modulul, asa baltat.
Oricum, trebuie sa-l vopsim la loc, pana nu se prinde vreun sef.
Apoi, dupa o clipa de tacere:
Gareth, totusi mai e o problema. Ce ne facem daca ne ntalnim acum cu
o femela ?

Int
alnire de gradul trei
1. Jim Barrymore apasa si mai tare pe acceleratie, desi ncepea sa se teama
pentru batrana sa camioneta Ford. La o suta de metri n fata, jeep-ul nounout al sotilor McIlroy evolua mult mai lejer pe drumeagul plin de hartoape.
Transpirat si prafuit, Jim surase catre prietena sa Linda, sprijinita cu picioarele
de bord pentru a nu mai fi aruncata de colo-colo. Chiui si, pentru ca erau pe o
portiune aproximativ dreapta, se apleca sa o sarute pe Linda; apoi, mai trase o
dusca de bere; pana la urma, se distrau pe cinste. Claxona lung, apoi de cinci
ori scurt, semnalul lui preferat; din fata, Stewart McIlroy raspunse.
Jim si Linda i ntalnisera pe sotii McIlroy ntr-un camping aflat la vreo
cincizeci de mile de mile de aici, catre care se si ndreptau, de altfel. Ei si
petreceau acolo vacanta. McIlroy-ii Stewart si Pamela ziceau ca sunt n
trecere, ca fac un tur al Americii; se oprisera initial pentru doua zile; din
prima seara, se mprieteniser
a la baruletul campingului; apoi Jim si Linda
le povestisera ce frumoase sunt mprejurimile si i convinsesera sa mai stea.
Evident, sotii McIlroy erau bogati. Nu oricine are timp si bani sa faca turul
Americii; Linda ncercase sa-i traga putin de limba, dar nu aflase mare lucru;
n fond, ce le trebuia sa stie despre ei ? ajungea ca erau o buna companie.
Se ntelegeau bine mpreuna, desi nu prea expansivi, aveau si varste apropiate;
si, oricum, dupa vacanta asta nu se vor mai ntalni niciodata: familia McIlroy
locuia tocmai pe coasta de est, n Boston. Ce mai conta cine sunt ?
Fusesera sa petreaca o zi la cascada Manatawa si acum se ntorceau; se lasa
seara. Drumul cobora printre colinele mpadurite, dupa care soarele disparea
din cand n cand. Sa stii ca nu mai e suflare de om la zeci de mile n jur asta-i
frumos pe-aici; abia atunci poti spune ca ai iesit n natura, nu sa te nghesui cu
alti gagauti pe vreo pajiste sau la malul unui lac. Acesta era crezul lui Jim,
si stia destule locuri care sa-l satisfaca; evident, exagera cu zecile de mile,
dar impresia de salbaticie domina. Slava Domnului ca America e mare si ca
americanii nu stiu ce-i frumos. Linda se obisnuise cu astfel de mici expeditii;
sotii McIlroy fusesera nsa de-a dreptul entuziasti si intrasera imediat n joc.
Drumul spre Manatawa l trasase chiar Stewart, pe harta detaliata a regiunii;

27

de aceea Jim l lasase sa mearga toata ziua n frunte. Stewart se orienta bine,
dar avea un singur defect conducea prea repede. Conduci repede nu vezi
nimic mprejur, ca tre sa te uiti numai la drum; obicei de orasean, de. . .
Altfel, Jim era multumit.
Mai aveau un sfert de ora pana la asfalt. Apoi nca o ora pana n camping,
un dus bun si masa lui Jim i era deja foame oferita de McIlroy; era ziua lor,
asta, asa spuneau. Fara a fi zgarcit, Jim acceptase sa fie invitat de mai multe
ori la masa; pan la urma nu-i nici un pacat; le-am aratat destule pe-aici, ce
n-ar fi gasit ei singuri niciodata; plus ca-s mult mai bogati ca noi, i spusese
Lindei; dar nici ea nu parea prea jenata.
Uite Deer Creek, zise Jim.
Drumul dadea ntr-o alta vale, mai larga, prin care curgea un paraias; albia
lui, mult prea lata acum, vara, plina de pietre albe, se vedea drept nainte;
de-acum era simplu trebuiau sa urmeze apa. La primul cot, nsa, Stewart o
lu
a la dreapta, ncepand sa urce prin padure, pe un drumeag lateral.
Hei, ai capiat ? Te-ai descurcat la dus si nu mai stii sa te ntorci ? striga
Jim, claxonand de zor.
Din fata Stewart facu semne asiguratoare. Miscarile mainii lui sugerara
apoi un ocol.
Pai eu n-am nici o grija, ca nu ne ratacim. Dar asta nseamna sa urcam
tot dealul, si o ora n plus. Si m-a lovit o foame. . .
Si pe mine.
Cum de i-a venit ideea asta ? Era vorba ca ne ntoarcem direct. Drept i
ca de sus se vede frumos, dar Stewart habar n-avea de asta.
De fapt Jim credea ca Stewart are chef sa conduca; ntotdeauna orasenii se
descopereau mari soferi pe drumurile de munte; asta pana ramaneau n pana
pe undeva; dupa aia se mirau ca e nevoie chiar de ore bune pana sa capete
ajutor; pentru ca, evident, singuri nu se descurcau. Jim nu era carcotas de
felul lui, dar i era foame.
Una peste alta, ajunsera pana la urma pe culmea dealului. Stewart opri
ntr-o zona neacoperita de arbori; coborara toti patru sa admire apusul. Spre
vest, dealul pe care se aflau le domina pe celelalte, oferind o priveliste larga.
Hai ca a meritat s-o luam pe aici. Nu eram prea sigur ca mergem bine,
dar daca am vazut ca nu esti prea vehement. . .
Stewart si Pamela, nlantuiti, admirau peisajul: soarele mic si rosu muscat
de norii viorii, dealurile din ce n ce mai domoale, de un verde ntunecat, linistea
profunda. Era o pereche frumoasa, nu se putu abtine sa-si repete Jim; mai ales
ea; nalta, supla, cu o figura oarecum severa, dar care se lumina imediat atunci
cand zambea, blonda cu ochi albastri (desigur); ce mai, femeia ideala. Jim si
dadea prea bine seama ca n prietenia pentru sotii McIlroy, ponderea cea mai
mare, dar nemarturisita, o avea admiratia sa pentru Pamela.

 Nu te mai holba, i sopti Linda, zambind.

Da, dar si Linda era o femeie minunata; nu-i facuse reprosuri decat n
gluma. Te-ai pierdut, baiete, i zicea. In fond, orice barbat normal e atras
de o femeie frumoasa; dar cate femei sunt gata sa accepte asta la barbatul lor ?
Linda accepta cu seninatate, ca pe orice calamitate naturala.
I. Pace tie, cititorule ! Caci poate chiar ai nevoie, din moment ce acum
te ntrebi unde-i stiintificul si unde-i fantasticul n aceste plate descrieri usor
naturiste, usor psihologice. Toata lumea stie ca cititorul e mai rabdator la
nceputul unei povestiri; deci, nu fa exceptie de la regula; obisnuieste-te cu
personajele (apropo, ar fi un moment bun pentru recapitularea lor; esti n
stare ?), cu peisajul, cu atmosfera. Dar, sa nu pierdem vremea; vroiam doar
s
a te asigur ca n-o citesti pe Sandra Brown si ca nu va urma vreo rafinata,
ncurcata, dar pozitiv rezolvata, poveste de dragoste n patru (desi, dar asta
ramane doar o paranteza, si Stewart se simtea n chip ciudat atras de Linda,
faptura maruntic
a si nesemnificativa; ca, de altfel, si Pamela de Jim omul
naturii).
2. Deodata, Pamela scoase un strigat uimit si, parca, putin speriat.
Doamne, uitati-va acolo.
La jumatate de mila lateral, ntr-o poiana de pe coasta dealului, se distingea cu oarecare dificultate o uriasa forma rotunda un disc verde-cenusiu,
cu marginile rotunjite si o mica cupola deasupra.
Asta e. . . o farfurie zburatoare, ngaima Jim. O farfurie zburatoare. . .
Langa el, Linda ncepuse sa tremure. Stewart, n schimb, si pastra calmul;
scoase din jeep frumoasa lui camera video si se apuca sa filmeze.
Jim, hai sa ne apropiem. Fetelor, ramaneti aici.
Vreau sa vad si eu, zise Pamela, destul de stapana pe ea.
Eu nu raman singura aici, sari imediat Linda.
Bun, atunci hai sa mergem toti.
Pornira nainte pe drum, pierzand repede din vedere poiana. Era nca
lumina buna, dar cand o apucara prin padure, patrunsera deodata parca ntr-o
alta lume. Fosnetul frunzelor uscate, trosnetul vreascurilor, pana si cantecele
pasarilor, toate li se pareau asurzitoare. Se tineau de mana, cate doi; tufisurile
nu-i lasau sa vada prea departe. Coborau o panta dulce; ocolira o rapa si
ajunsera pe un mic platou.
Pe-aici trebuie sa fie, sopti Jim.
Instinctiv, se aplecara cu totii, continuand sa se apropie asa ncovoiati. Lumina ncepu sa creasca, cerul sa se vada n fata; nca un tufis, si ajunsera
la marginea poienii; erau acum toti pe burta. La o suta de metri, ntr-o
adancitura, farfuria nu mai parea atat de mare; putea sa aiba, totusi, aproape
douazeci de metri diametru; nu i se vedea decat partea superioara. Jim se

ntreba cum era asezata pe pamant. Alaturi, Stewart filma de zor. Deodata,
ntinse camera lui Jim.
Eu ma duc pana acolo. Tu stai aici si filmeaza.
Esti nebun. . .
Dar Stewart se hotarase deja; ncepu sa nainteze taras; imediat, Pamela l
urma. Jim vru s-o apuce de picior, ca s-o retina, dar ea se smulse.
Sunt nebuni de legat, amandoi.
Langa el, Linda continua sa tremure. Nestiind ce altceva poate face, Jim lua
aparatul si se apuca de filmat. Stewart i aratase cum, zilele trecute; oricum,
era simplu; si un copil o putea face.
Stewart si Pamela continuau sa se tarasca, unul dupa altul. Lui Jim i se
parea ca plecasera de o vesnicie. Nestiind cat loc mai era pe caseta, filma
cu pauze; n fond, nimic nu se schimba n nfatisarea farfuriei. Calmul serii,
atat de nfricosator mai adineauri, parea a ncepe sa rispeasca misterul. Dar
daca nu e decat o constructie ciudata ?, se gandi Jim; totusi, perfectiunea
suprafetei discului, culoarea, materialul din care era facut, nici unele nu aveau
un corespondent perfect n ceva ce vazuse el vreodata. Isi dadu seama ca
uitase de Linda; ntoarse capul spre ea si-i zambi; ea raspunse crispat; totusi,
Jim observa ca nu mai tremura. Ramase o clipa cu privirile asupra ei; deodata,
Linda se schimba la fata si ntinse mana nainte, n timp ce buzele ei schitau,
probabil, un fel de Jim, uite.
In fata, pe marginea adanciturii, aparuse o silueta scunda si dolofana, cu
brate lungi, dar parca fara picioare; era greu de zis daca are sau nu cap; oricum,
n partea superioara se zareau un fel de urechi, sau poate antene. De culoare
verzuie, silueta statu o vreme nemiscata, apoi ncepu sa se apropie de Stewart
si Pamela. Inainta n chip ireal, plutind parca, dar n imediata apropiere a
solului. Jim, dupa o secunda de descumpanire, rencepuse sa filmeze, focalizand
c
at putea de bine imaginea asupra acelei aparitii.
Se ridica, zise alaturi Linda.
In primul moment, Jim nu ntelese. Extraterestrul, caci creatura aceea
nu era n mod sigur pamanteana, si continua miscarea lenta. Mari instinctiv
planul de filmare si vazu cu groaza ca, la jumatatea distantei ntre el si faptura
verzuie, Stewart era acum n picioare; n spatele sau, Linda se ridica si ea.
Amandoi pasira apoi nainte, cu oarecare timiditate, pana ajunsera la zece
metri de extraterestru; acesta se oprise, cu fata spre ei. Unul din lungile sale
brate se ndrepta spre perechea ncremenita.
Ii mpusca, spuse Linda.
Parca simtind un pericol, Stewart, si imediat dupa el si Pamela, ridica
ambele brate n sus, ca pentru a se preda, dar ntr-un mod ciudat, prin lateral
si tinandu-le permanent ntinse. Ramasera asa un minut bun, nemiscati. Jim
ncepea sa regrete ca n-avea pistolul la el; simtea cum transpiratia i curge pe

frunte. Brusc, verzuiul porni repede napoi, ramanand totusi cu fata spre ei,
apoi disparu n adancitura. Totul ramase ncremenit n lumina din ce n ce mai
slaba.
Stewart, Pam, haideti napoi, striga Jim din rasputeri, nchipuindu-si ca
verzuiul se va ntoarce cu ntariri.
Dar cei doi stateau nemiscati ca niste statui. Jim sari sa-i aduca napoi,
cand, fara nici un zgomot, farfuria se nalta lin deasupra poienii, apoi disparu
literalmente urmand o traiectorie oblica spre apus. Surprins, Jim nu mai apuca
sa filmeze; de-abia observa ca partea inferioara a discului era identica celei
superioare, mai putin mica cupola.
Se repezi catre Stewart si Pamela, care ncepeau sa miste; lasau bratele jos
vl
aguiti, ca dupa un istovitor efort.
Ati patit ceva ? ntreba ngrijorat Jim.
Nu stiu, baigui Pamela.
Nu cred, zise si Stewart. Nu ma mai puteam misca, dar vedeam. Parca
eram n ghips, dar stii, un ghips strans bine. Parca nici de gandit nu mai
puteam sa gandesc, dar poate din cauza emotiei.
Eu nu prea mai mi-aduc aminte de cand l-am vazut aparand si pana a
plecat, parca ar fi trecut doar o secunda. . .
Dar de ce v-ati ridicat n picioare ?
Nu stiu, asa mi s-a parut ca trebuie sa fac; oricum, ne vazuse asa aveam
impresia.
Aparu si Linda, ravasita, si se arunca n bratele Pamelei; nu era deloc clar
cine pe cine consoleaza. Stewart le lua pe amandoua de dupa umeri. Jim se
apropie de adancitura; fu nsa destul de dezamagit; nu se vedea decat un cerc
de iarba culcata. Nici o arsura, nici o groapa. Pentru ca era aproape ntuneric,
dadu fuga sa ia camera pentru a filma si aceste urme, nesemnificative dupa
parerea lui, dar oricum sa fie filmul complet. Facu chiar si un cadru cu
grupul celor trei, nca socati.
Ai prins tot ? l ntreba Stewart.
Mai putin plecarea farfuriei; au sters-o prea repede.
Pornira napoi spre masini, aproape n fuga, apoi, fara vorba, catre camping.
Jim trecuse acum n frunte. Langa el, Linda tacea. Pana cand exclama:
Doamne, am trait-o si pe asta. . .
Apoi ncepura sa rememoreze ntamplarea, vorbind amandoi cu precipitare,
aproape fara sa se asculte unul pe celalalt. Se mai linistira doar cand Jim
izbucni n ras:
Auzi, sa crezi tu ca voia sa-i mpuste. . .
II. Extraterestri mici si verzi au mai aparut berechet, si n scrieri, si n
relatari mai mult sau mai putin oculare. Totusi, nu stramba din nas, cititorule,
daca mai dai o data peste ei. Chiar daca ti se pare banal, n-avem ce face;

asa erau ei, mici si verzi. E drept, s-ar putea ca ei sa nu fie atat de plictisiti
vazandu-ne pe toti mari, dar ba albi, ba negri, ba galbeni. Dar asta e treaba
lor. Tu, citeste mai departe.
3. La camping, nchiriara un televizor si un video si se nghesuira cu totii
n casuta lui Jim si a Lindei. Fura surprinsi sa constate ca filmul dura doar
noua minute, mult mai putin decat si-ar fi imaginat oricare dintre ei. Dar era
de o excelenta calitate. Extraterestrul se vedea bine si putura sa-l studieze n
liniste. Corpul sau era practic cilindric, cu naltime de un metru si diametrul
de jumatate, putin mai mic n partea de sus; bratele ajungeau pana la pamant,
pareau a avea o singura articulatie n chip de cot si doua degete destul de
scurte. Pe piept (sa-i zicem asa) se ntrezareau cateva deschizaturi; deasupra
corpului, doua urechi aproape verticale, aparent rigide. Suprafata corpului
sa-i zicem piele ? era mata, fara nimic care sa semene a mbracaminte.
Evident, n toate cadrele extraterestrul era nfatisat numai din fata.
Nici nu stiu ce sa mai adaug, zise Stewart; se vede excelent. Aproape ca
nu mai fac diferenta ntre imagine si realitate.
Dar cum a intrat n farfurie n-ati vazut ?
L-am vazut doar ocolind-o, foarte repede; a disparut n spatele ei. Apoi
gata, au decolat.
Stewart si Pamela se mirara apoi de atitudinea lor.
Eram atat de concentrat
a la ce se ntampla, ncat efectiv nu mai mi-aduc
aminte ce faceam. M-am ridicat pentru ca si Stew o facuse, dar apoi. . .
Jim fu primul care reveni la chestiuni concrete:
Bun, ce facem acum ? Mergem la politie, la FBI, la NASA, la armata ?
Habar n-am unde-i mai bine.
Nu, mergem la un ziar, decise Stewart. Sau la un post de televiziune. Dar
ntai si ntai sa facem o copie a casetei.
Te gandesti sa vindem caseta ?
Evident, o sa luam o groaza de bani. Dac-o ducem la vreo institutie
guvernamentala, o s-o ia pe gratis si parca vad ca ne nchid si gura, pentru a
nu nelinisti lumea. Dar s-o las
am pe maine dimineata.
4. Se hotarara sa mearga la Denver, cel mai apropiat oras mare; oricum, le
trebuia aproape o zi. Plecara de dimineata, fiecare pereche n masina ei, fiecare
ducand o caseta, pentru mai mare siguranta. Ajunsera spre seara si se repezira
la biroul local al CNN-ului. Stewart decisese ca era optiunea optima.
Au multi telespectatori si n-au nici o problema financiara. Cu ei facem
treaba.
Decisesera sa mparta banii pe din doua. Il gasira pe redactorul local chiar
n birou. Acesta pricepu pe data ce noroc i pica, desi se manifesta reticent; o
farsa nu era exclusa. Insa filmul l entuziasma si non e vero, e ben trovato,

si zise n sinea lui. Se scuza pentru cateva minute, discuta cu sefii lui, reaparu
aferat si propuse o suta de mii de dolari.
Noi ne gandeam la un milion, zambi Stewart.
Redactorul nu zise nimic, disparu din nou, se ntoarse, propuse un nou
pret; Stewart tinea nsa mortis la milionul lui. Targuiala se lungi; picara totusi
la pace, pentru sapte sute de mii, cu conditia de a participa la un reportajreconstituire de o ora la fata locului, nemaivorbind de exclusivitatea absoluta
a oricaror declaratii referitoare la eveniment.
Totul se facu n urmatoarele doua zile; n prima dadura o fuga cu un elicopter n poiana unde aterizase farfuria zburatoare; n a doua, mai povesti o
data fiecare ntamplarea, asa cum o vazuse el, cu toate amanuntele posibile.
Astfel, se aduna material din belsug, dupa opinia redactorului. Jim opina nsa
ca risipisera o multime de timp, repetand de atatea ori o poveste simpla si
scurta; dar cele trei sute cincizeci de mii l facura sa nu spuna asta decat la
plecare. Oricum, ramanea sa mai faca un reportaj peste catava vreme, dupa
ce vor aparea reactiile publicului si ale oficialitatilor. Reportajul urma sa fie
difuzat a doua zi seara.
Dimineata, cei patru si luara ramas bun. Jim si Linda pornira cu vechea
lor camioneta spre Kansas-ul vecin, unde locuiau ntr-un orasel la trei sute de
mile de Denver. Stewart si Pamela nu erau prea decisi; ar mai ramas o zi, apoi,
sa vada ce idee le mai vine; parca s-ar duce si ei spre casa. Jim le propuse sa
treaca pe la ei; era oarecum n drum; Stewart refuza; marturisea ca se simte
descumpanit; zilele astea l lasasera fara nici un pic de energie. De fapt, toti se
simteau la fel. Asa ca se despartira, promitandu-si sa tina legatura, sa-si scrie,
sa se mai ntalneasca din cand n cand, acum cand nu mai avem problema
banilor, dupa cum se exprima Jim; el ar fi dat bucuros oricand o fuga la
Boston.
Ajunsi acasa, Jim si Linda privira reportajul, l gasira foarte reusit si se
pomenira celebri. Venira ntai vecinii, cu care erau prieteni, ca n orice orasel,
apoi, a doua zi ncepura sa curga telefoanele, ba chiar aparura fotoreporteri.
Jim primi bautura pe gratis pe un an la barul de pe strada lui, unde mai
povesti o data localnicilor aventura. Spre seara, cand Linda deja deconectase
telefonul, aparu si un ofiter ciudat, care le puse unele ntrebari si i ruga sa se
puna la dispozitia organismului federal pe care l reprezenta n ancheta ce se
deschisese. Evident, nu dai nas n nas cu extraterestrii n fiecare zi, fu de acord
Jim, trebuia si o ancheta oficiala.
O sa vina zile grele, aprecie Jim. Toata lumea o sa traga de noi; sper sa
merite banii. . .
Nu fi hapsan, banii astia i castigai n zece ani. Lasa ca se linistesc
lucrurile.
In sinea lui, Jim era de aceeasi parere. Dar nu i fu dat sa si-o pastreze mult

timp. Peste jumatate de ora, CNN-ul transmise urmatoarea stire:

Doi dintre protagonistii nt
alnirii de gradul trei pe care v-am prezentat-o
ieri sear
a au decedat ast
azi. Avionul nchiriat de Stewart si Pamela McIlroy
pentru a se ntoarce acas
a, n Boston, s-a pr
abusit din motive necunoscute n
apropiere de Decatur, Illinois. Cei doi, mpreun
a cu pilotul, au decedat pe loc.
P
an
a acum nu au ap
arut martori oculari.
Urmau cateva imagini cu Stewart si Pamela. Jim ramase cu ochii ficsi la
televizor, fara sa mai vada nimic, pana cand Linda spuse exact ceea ce gandea
si el, dar n-avea curaj s-o exprime pentru a nu o nfricosa:
Saracii. . . Jim, acum urmam noi ?
III. Cititorul sagace a observat deja ca cifrele romane sunt rezervate unor
mici digresiuni. O mica exceptie, acum. Pentru ca Jim si Linda dispar din
povestirea noastra, sa limitam suspensul spunand imediat ca ei n-au murit; mai
bine zis, au murit, daca nu la adanci batranete, cel putin pe aproape. Linda a
suferit o vreme unele tulburari psihice, iar Jim a devenit cam nesociabil; cum
timpul le rezolva pe toate, ei si-au revenit si au dus finalmente o viata normala.
Acelasi cititor sagace poate observa ca am ramas fara personaje. Nu-i nimic,
o sa se mai ntample. In povestirea asta firul nu-l duc personajele. Dar, deocamdata, chiar daca au murit, nu ne-am luat adio de la sotii McIlroy.
5. Sean OConnor, ziarist la New York Herald destul de cunoscut pentru
reportajele sale sociale se duse la redactorul sau sef, imediat dupa moartea
sotilor McIlroy:
As vrea sa ma ocup de cazul asta; vreau sa le zgandar putin trecutul;
toata lumea se ocupa de prezent, de marea ntalnire cu E.T. Cred ca ar putea
fi interesant sa vedem cine au fost McIlroy-ii, mai ales acum, cat sunt calzi.
O.K., Sean; evident ca doar un irlandez poate avea o parere obiectiva
despre niste scotieni. Dar sa nu pierzi vremea. . .
OConnor nu pierdea niciodata vremea. Totusi, aparu abia dupa zece zile,
cu un reportaj baban, satisfacut la culme de sine nsusi.
Sefule, ca de obicei, am salvat ziarul cu articolul asta.
Da-l ncoace; credeam ca ai lasat-o moarta. Sper ca nu te-ai aruncat sa
scrii despre OZN-uri; zilele astea toti au constatat ca se pricep.
Doar putin, atat cat trebuia, zise misterios OConnor.
Redactorul sef se puse pe citit. Va prezentam o versiune mai prescurtata
a articolului, omitand unele amanunte si, mai ales, partile asa-zise de atmosfer
a.
Toat
a America, ba chiar toat
a lumea, stie cine sunt Stewart si Pamela McIlroy. Toat
a lumea, mai putin vecinii lor din Boston.
Cei doi ocupau acolo un mic apartament ntr-o cl
adire relativ central
a, dar
deloc select
a. Conform documentelor de nchiriere, se mutaser
a n urm
a cu un

an. Cel care a realizat contractul si aminteste c

a Stewart McIlroy personal a
semnat, dar i este greu s
a fac
a o asociere ntre persoana de atunci si imaginile
v
azute la televiziune, mai ales c
a, pe vremea aceea, McIlroy purta barb
a si p
arul
scurt. Vecinii nu si amintesc s
a-i fi v
azut vreodat
a pe sotii McIlroy mpreun
a;
majoritatea nu i-au v
azut niciodat
a. Putinele nt
alniri au avut loc n ascensor
sau n garaj. Nimeni, dar absolut nimeni, n-a f
acut leg
atura ntre cele dou
a
personaje v
azute la televiziune si locatarii at
at de retrasi. Un singur b
atr
anel
a remarcat asem
anarea ntre Stewart si vecinul de la etajul de deasupra, dar
numai asa, ca pe o curiozitate; de altfel, era ferm convins c
a nevasta lui e cu
totul alta.
Poate c
a n-ar trebui s
a ne mir
am. Orasele mari ofer
a astfel de anomalii.
Vecinii nestiind nimic, urm
atorul pas sunt colegii de serviciu. Dar, din nou
surpriz
a, de data aceasta mai mare: nici Stewart, nici Pamela, nu par s
a fi
lucrat, cel putin nu n ultimul an, de c
and se afl
a n Boston. S
i totusi, se pare
c
a tr
aiau relativ bine; Jim Barrymore ne-a povestit despre jeep-ul cel nou (l
asat
pur si simplu ntr-un garaj din Denver); am si g
asit furnizorul, n Boston, iar
acesta ncasase bine mersi cecul a c
arei valoare o b
anuiti; evident, banca la
care McIlroy avea cont nu ne-a putut dezv
alui, deocamdat
a, soldul curent.
Bine, veti zice, vecini, colegi, prieteni foarte bine c
a i-ati c
autat, dar de ce
n-ati nceput cu familia ? Desigur c
a asa am fi vrut s
a ncepem; dar, probabil
c
a b
anuiti rezultatul. Deoarece initial n-am g
asit nici o alt
a pist
a, am asteptat
linistiti ca r
am
asitele p
am
antesti ale sotilor McIlroy s
a fie revendicate de vreo
rud
a; cum aceasta nu s-a nt
amplat, am nceput cercet
arile cu sprijinul larg
al politiei. Concluziile au fost descurajante: si Stewart si Pamela au fost copii
unici, iar p
arintii lor au murit, ultimul dintre ei acum opt ani. Am g
asit doar
un unchi al Pamelei, care n-o mai v
azuse de c
and era copil.
Acest neant din jurul sotilor McIlroy a fost n sf
arsit risipit partial de un
telefon din Chicago. Am zburat acolo, si ntreaga viat
a de p
an
a acum un an
a personajelor noastre a iesit la lumin
a. Ei locuiau acolo ntr-o c
asut
a la periferie; vecinii cei care ne-au telefonat ni i-au descris ca pe o pereche extrem de simpatic
a, sociabil
a si ndatoritoare. El, functionar la o banc
a, ea,
v
anz
atoare ntr-un magazin ceea ce le permitea o viat
a linistit
a, pe care de
altfel o si duceau. Asadar, o pereche c
at se poate de obisnuit
a, mediocr
a si
fericit
a toti ne-au spus c
a se ntelegeau minunat unul cu cel
alalt.
Acum un an ns
a, absolut pe neasteptate, ceva s-a nt
amplat n viata lor.
Plecati n vacant
a ca de obicei, n iulie, n-au mai ap
arut dec
at n fug
a pentru
a-si lua unele lucruri. Pamela i-a spus unei vecine c
a vor face o c
al
atorie mai
lung
a; p
area schimbat
a, ne-a spus aceasta, avea o privire absent
a si o figur
a
obosit
a. Unor prieteni, Stewart a l
asat s
a se nteleag
a c
a au f
acut rost de niste
bani buni desi n-a fost clar dac
a era o mostenire sau un c
astig la vreun joc
de noroc. La servicii, au anuntat c
a demisioneaz
a. Se pare c
a au ncercat

s
a subnchirieze casa, dar n-au reusit dec
at pentru o perioad
a scurt
a de timp;
cheile casei erau la vecina care ne-a telefonat; chiria pl
atit
a la zi, ca si cum
ar fi fost gata s
a revin
a n Chicago.
De atunci, nici o veste, cu exceptia unui telefon despre soarta casei. Consult
and, la noroc, listele c
astigurilor la loterie, am aflat c
a ntr-adev
ar Stewart
McIlroy a c
astigat cincizeci de mii de dolari n iulie trecut. Suma aceasta ns
a
nu prea justific
a o schimbare at
at de radical
a a modului de viat
a. Dar se pare c
a
nsisi sotii McIlroy s-au schimbat. F
ar
a exceptie, vecini si prieteni din Chicago
ne-au declarat c
a era ceva ciudat: fizic vorbind, Stewart si Pamela, cei de la
televizor, sem
anau cu cei pe care-i cunosteau ei; dar felul de a vorbi, unele
expresii, chiar felul de se misca, de a gesticula, toate acestea li s-au p
arut oarecum str
aine. E drept, la televizor e una si n realitate e alta, totusi diferentele
erau frapante, dar si greu de descris; de exemplu, Pamela nu-i spunea niciodat
a
sotului ei Stew, ci numai Stewart; Pamela din realitate era cam g
asculit
a, iar
celei de la televizor mai c
a puteai s
a-i zici intelectual
a, asa de bine vorbea; si
Stewart, care de obicei nu privea oamenii n ochi atunci c
and le vorbea, f
acea
acum pe dos; timidul devenise extrem de sigur pe sine; n fine, multe am
anunte,
fiecare n sine nesemnificativ, dar care adunate le-au dat impresia privitorilor
c
a cei de la televizor erau niste str
aini cu chipurile prietenilor lor McIlroy.
Dup
a plecarea aceasta intempestiv
a si f
ar
a explicatii din Chicago, simpatia
celor de aici pentru sotii McIlroy a sc
azut. Opinia general
a era c
a, ntr-un fel
sau altul, s-au mbog
atit si nu se mai intereseaz
a de vechii prieteni. S-au auzit
si voci care avansau ipoteza unei fraude pe calculator a lui Stewart, la banca la
care lucra; am verificat, nici vorb
a de asa ceva. Dup
a moartea celor doi, cum
se nt
ampl
a de obicei, simpatia a revenit, asa c
a n-avem de ce s
a-i b
anuim de
vreo ncercare de denigrare pe cei din Chicago.
Cu at
at mai mult ne mir
a comportarea sotilor McIlroy. Dup
a ce au tr
ait n
pace si armonie timp de zece ani, f
ac
andu-si prieteni, av
and un loc de munc
a
sigur si onorabil, ei se rup brusc de aceast
a lume, renunta
nd la tot si disp
ar
and
efectiv pentru un an. De ce ? C
astigul la loterie nu poate fi nicidecum un
motiv. S
a fi comis ei vreo fapt
a abominabil
a ? Sau s
a fi c
azut sub vreo influenta

nefast
a?
Orice ar fi fost, ei reapar pentru a face chipurile un tur al Americii. Aceasta
nu prea se potriveste cu data de cump
arare a jeep-ului, cu numai o s
apt
am
an
a
nainte de nt
alnirea, n Colorado, cu Jim si Linda Barrymore. Dac
a punem
la socoteal
a c
a dup
a dou
a zile Stewart era nc
a n Boston, pentru c
a a f
acut
o mic
a revizie tehnic
a (parcursese deja cinci sute de mile), nseamn
a c
a sotii
McIlroy s-au dus ntins n Colorado; s
a fim drepti, nu acesta este modul de a
ncepe un tur.
Dar nu aici se termin
a ciud
ateniile. Ba chiar dimpotriv
a, pentru c
a ajungem
la ziua marii nt
alniri. S
a ne amintim c
a traseul acelei zile a fost f
acut de Stew-

art, si nu de Jim Barrymore, cunosc

atorul regiunii. S
a ne amintim c
a acelasi
Stewart a schimbat brusc sau poate chiar a gresit drumul. C
a a tinut s
a fie
el acela care se apropie de farfuria zbur
atoare; c
a Linda s-a tinut dup
a el pas
cu pas, miscare cu miscare; cum de s-au dovedit cei doi or
aseni cu mult mai
curajosi dec
at Jim Barrymore acesta mult mai obisnuit cu necunoscutul, dar
st
ap
anit, dup
a spusele lui, de o spaim
a cum n-am mai pomenit, desi am reusit
fine, s
s
a-mi tin firea, spaim
a de altfel perfect legitim
a. In
a rememor
am acea
stranie ridicare de m
aini, aproape sincron
a, a sotilor McIlroy n fata lui E.T.,
un gest care nu denota team
a, ci o deplin
a sigurant
a.

Inainte de a v
a prezenta concluziile noastre, s
a mai preciz
am un aspect.
Corpurile, sau, m
a rog, fragmentele g
asite n epava avionului pr
abusit n apropiere de Decatur, Illinois, apartin ntr-adev
ar sotilor McIlroy. Fisele dentare
din Chicago ale celor doi au dovedit-o f
ar
a nici o ndoial
a. Dar nu corpurile
sunt cele n chestiune.
Ceea ce am dorit s
a suger
am mai sus si afirm
am acum e c
a Stewart
si Pamela McIlroy au fost pregatiti pentru nt
alnirea cu E.T., care deci nu a
survenit din nt
amplare. Mai mult, i-au transmis acestuia un mesaj. O fort
a
ocult
a, a c
arei natur
a n-o putem nc
a b
anui, i-a scos pe banalii soti McIlroy
din viata lor obisnuit
a si pasnic
a si i-a antrenat pentru nt
alnirea ce urma s
a
vin
a; e greu de zis de ce tocmai ei au fost alesi. Ei au fost izolati de lume
timp de un an pentru a putea face fat
a acestei operatiuni putem numi aceasta
perioada de instructaj. C
and a venit timpul, s-au dus direct n Colorado, i-au
atras pe sotii Barrymore pentru a-i avea ca martori si apoi, n ziua stabilit
a,
Stewart i-a c
al
auzit pe toti, aparent f
ar
a s
a vrea, direct la locul stabilit. Aici,
el si Linda au luat initiativa si s-au apropiat de E.T. f
ar
a team
a, pentru c
a
stiau c
a nu le va face nici un r
au. Au ridicat bratele prin lateral, ceea ce poate
fi un fel de semn de recunoastere, c
aci pentru noi, oamenii, gestul este absolut
nenatural, apoi, n mod sigur, au continuat comunicarea ntr-o manier
a care
ne scap
a. Oricum, asta a implicat un consum energetic imens, dac
a ne aducem
aminte c
a am
andoi p
areau vl
aguiti dup
a cum spunea Jim Barrymore. E.T. a
plecat cu mesajul, iar apoi, pentru c
a si-au f
acut datoria, sotii McIlroy au fost
scosi elegant din aren
a, pentru totdeauna.

In acelasi timp, aceast

a nt
alnire constituie si pentru noi un mesaj. Sotii
Barrymore au fost luati ca s
a filmeze si apoi s
a r
am
an
a m
arturie. Asta nseamn
a
c
a s-a dorit ca omenirea s
a afle, si s
a fie sigur
a, c
a extraterestrii exist
a. De
ce ? Asta r
am
ane s
a afl
am mai t
arziu, probabil.
Dar aceast
a nt
alnire pe care organizatorii ei au planificat-o cu dubl
a semnificatie, ne mai dezv
aluie una pe care ei probabil c
a nu au dorit-o. Dac
a E.T.
cel mic, verde si pasnic s-a suit n farfuria lui si a disp
arut n spatiu, urm
and
s
a revin
a cine stie c
and, un alt E.T. cel care i-a instruit pe sotii McIlroy,
d
andu-le capacit
atile de comunicare necesare, pentru ca apoi s
a-i distrug
aa

r
amas pe P
am
ant, cine stie sub ce nf
atisare. De acesta trebuie s
a ne temem.
Sean, baiete, e cam gogonata. Dar merge. Ii dam drumul asa. Sa nu-mi
spui ca esti convins de ce ai scris aici. . .
Sigur ca nu, zambi OConnor. Nu eu, cititorii trebuie sa fie.
Asa credeam si eu. Acum ocupa-te de o chestie mai serioasa. Uite. . .
Dezvaluirile lui Sean OConnor starnira oarecare valva; putina lume fu nsa
de acord cu concluziile sale; era si greu, n valmasagul de opinii si ipoteze
aparute dupa ceea ce toata lumea numea marea ntalnire. Totusi, ntr-un
anume punct OConnor avusese dreptate: pentru o vreme, numarul de cititori
ai lui New York Herald crescu.
IV. Vom parasi acum Pamantul, pentru ca istoria nu se scrie numai aici.
Intr-o veche fabula (Fedru ?), n fata unei statui reprezentand un vanator doborand un leu, un leu real ncearca sa-l convinga pe un vanator real ca, daca leii
ar sti sculpta, toate scenele de vanatoare ar fi compuse din lei sfasiind oameni.
Povestirea de fata se doreste obiectiva; ocupandu-ne de evenimente de mult petrecute, care par acum de o atat de infima importanta, sa ncercam sa nu dam
neaparat omului partea leului. Sa privim si celelalte fete ale ntamplarilor, fara
partinire, dar nu fara pasiune. Si sa nu uitam ca orice autor scrie cu iluzia ca
spusele sale vor fi ntelese asa cum a gandit el. De aceea, iertare, cititorule, pentru ca vei interpreta altfel decat am vrut-o; nu ma banui ca am ajutat balanta
s
a se ncline de o parte sau de alta; ca am dat pamantenilor sau celorlalti,
nepamantenilor, preferinta, sprijin sau chiar dragoste. In fond, esti tu sigur ca
stii carei lumi apartin eu ?
V. Scena se muta acum pe planeta Dileto, cea de-a doua a soarelui. . . Dar
cine nu stie unde-i planeta Dileto ?
6. Totul porni de la o stire aruncata pe unul din canalele de televiziune de
importanta continentala care anunta voalat insuccesul unei misiuni de cercetare
pe Terra. Imaginile nsotitoare faceau parte, n majoritate, din celebrul (pentru
noi, care suntem n tema) film al lui Jim Barrymore. In preambul, erau prezentate cateva figuri de pamanteni, pentru a se ntelege mai bine filmul; precautia
era oarecum inutila; n general, diletanii stiau cum arata vietuitoarea cea mai
evoluata de pe Terra asta se nvata la cursurile primare de zoologie.
Redactorii postului nu facura nici o precizare despre provenienta imaginilor;
totusi, dupa calitatea lor se vedea ca nu erau deloc profesionale; nici nu se
comparau cu imaginile dupa care se nvata despre Terra. Dar toata lumea
stia ca n transmisiile la mare distanta pot aparea perturbatii importante, deci
trecura cu vederea acest amanunt.
In prima instanta, motivul insuccesului nu fu prea bine priceput. Imaginile nfatisau niste pamanteni fata n fata cu un robot spatial universal din

generatia a treia, tipul folosit curent pentru explorarea planetelor fara viata
sau cu nivel scazut de civilizatie. Pamantenii faceau unele gesturi bizare pe
care specialistii vor ncerca sa le nteleaga iar robotul, probabil dupa culegerea
informatiilor, se retragea pasnic, dupa cum era si de asteptat. Cei mai la curent
cu Terra pricepura nsa care era esecul.
Se putea lesne deduce ca sursa imaginilor era pamanteana, si nu diletana;
de exemplu, ce motiv ar fi fost pentru un prim plan al robotului, daca cel
care culegea imagini era alt robot ? In general, se putea observa ca robotul era
personajul principal, si nu cei doi pamanteni. Iar calitatea proasta se datora nu
transmisiei, ci mai degraba dificultatilor de decodificare a semnalului video din
sistemul folosit de pamanteni. In acest caz, se ncalca interdictia privind Terra:
n orice misiune diletana acolo, terrienii trebuiau mpiedicati cu orice mijloace
sa dobandeasca informatii de orice natura despre Dileto. O simpla ntalnire
cu un terrian n-ar fi fost fatala, deoarece robotii dispuneau de mijloace prin
care sa provoace fie o amnezie partiala, fie o orbire temporara, fie ambele;
recomandarea era, desigur, ca si astfel de ntalniri sa fie evitate. Acum nsa
parea sa fie vorba despre o nregistrare consistenta: erau primele imagini ale
trimisilor civilizatiei diletane efectuate de un terrian. Evident, robotul nu-i
descoperise decat pe pamantenii din imagini, n timp ce altii reuseau sa filmeze;
asta constituia o crasa ilegalitate.
Prezentarea ambigua a reportajului fusese destinata doar initierii unui mic
concurs cu premii, n care telespectatorii erau invitati sa explice complet imaginile vazute; postul de televiziune respectiv se distingea ntre celelalte prin
aceasta caracteristica. Dupa ce telespectatorii avansara ipoteza cea mai apropiata de adevar, se confirma ca imaginile acelea au fost efectuate de pamanteni
si ca, mai mult, au fost difuzate pe ntreaga Terra.
7. Imediat, lucrurile luara o ntorsatura serioasa. Un parlamentar tani
prezenta o interpelare n Adunarea Planetara.
Dup
a cum stim cu totii, Terra prezint
a o civilizatie interesant
a si promit
atoare. P
am
antenii au evoluat mult n ultima vreme, reusind chiar s
a ias
a si n
spatiu, desigur, numai n apropiata vecin
atate a planetei lor. Au, de asemenea,
progrese nsemnate n ce priveste comunicatiile, calculatoarele, transporturile.
Pe de alt
a parte, sistemul lor politic este nc
a extrem de eterogen si sunt departe
plus, nu este clar deloc n ce m
de a fi ajuns la pace global
a. In
asur
a vor fi
capabili s
a-si gestioneze resursele naturale; expertii nostri n-au putut stabili
dac
a ei vor fi capabili s
a supravietuiasc
a si, daca da, s
a-si continue progresul;
riscurile sunt suficient de mari pentru a l
asa loc pentru orice variant
a.
Studiul Terrei a nceput demult si a constituit singurul exemplu de surprindere a fazei incipiente a unei civilizatii. Terra ne-a oferit posibilitatea
unor aprofundate studii comparative cu propria noastr
a istorie. Ea ne-a dat o
imens
a bog
atie zoologic
a, nent
alnit
a pe vreo alt
a planet
a.

Din toate aceste motive, si din ratiuni strategice, Terra a fost declarat
a
rezervatie. Amintesc c
a aceasta nseamn
a c
a expeditiile noastre acolo au dreptul
s
a culeag
a doar informatii si material, f
ar
a ns
a a influenta n vreun fel evolutia
plus, si dup
vietii de acolo. In
a cum este logic, ele au obligatia de a nu fi
observate. P
am
antenii nu trebuie s
a aib
a nici o informatie despre Dileto, adic
a
despre o civilizatie mult superioar
a celei a lor.
Legea privind Terra a fost nc
alcat
a brutal. Presupun c
a toat
a lumea stie
acum despre imaginile difuzate de postul Olake-5. N-as vrea s
a intru n am
anunte. Dar nu pot califica dec
at drept o neghiobie ceea ce s-a nt
amplat acolo;
mi cer scuze dac
a am fost grosolan.
Chem directorii Agentiei pentru Relatii Extraplanetare care stiu c
a e sin acelasi
gura care posed
a tipul de roboti din imagini s
a ne aduc
a explicatii. In
timp, m
a mir c
a nu au f
acut-o p
an
a acum.
Cei doi Presedinti ai Adunarii Planetare fixara raspunsul pentru ziua urmatoare.
VI. Sa facem o alta mica digresiune probabil inutila asupra rolului cifrei
doi n sistemul politic de pe Dileto, n perioada n care se petrece povestirea
noastra. Atunci, n toate posturile importante de conducere, ncepand de la
Presedintie si pana la nivel regional, se gaseau doua persoane cu puteri egale
un tani si un olec. Traditia aceasta se nascuse n urma cu multa vreme, n epoca
n care tanii si olecii cei atat de deosebiti, si fizic, si intelectual, ncat se spunea
sa fii ntelept ca un tani si voinic ca un olec se aliasera pentru a extermina
cea de-a treia semintie ganditoare de pe Dileto, alizii. Initial, tanii erau cei care
conduceau efectiv tandemul, dupa cum era normal, iar olecii asigurau forta de
impunere a deciziilor. Sistemul a favorizat nsa evolutia rapida a olecilor, pe
fondul evolutiei generale a civilizatiei de pe Dileto, astfel ncat ei au ajuns sa
egaleze capacitatile mentale ale tanilor; evident, n acelasi timp, forta fizica a
ncetat de mai fi un criteriu semnificativ.
In plus, conducerea bicefala a fiecarui organism statal de catre doua persoane care, prin firea lucrurilor, aveau obiceiuri, pasiuni si necesitati diferite,
constituia o premiza serioasa pentru democratie si pentru vegherea intereselor
generale. Istoria dovedise cat de benefic este sistemul; dupa eliminarea alizilor,
progresul diletanilor fusese rapid si nentrerupt.
Nu ne putem opri de a face o comparatie cu Pamantul; evident, problema
se pune aici putin diferit, deoarece o singura rasa stapaneste planeta. Totusi
a existat si aici un sistem politic asemanator cel de pe vremea republicii
romane, conduse de doi consuli. Formidabila expansiune a romanilor si poate
gasi si astfel una dintre cauze. Fiecare dintre consuli putea fi extrem de eficient
n actiunile sale si, simultan, putea fi contracarat sau suplinit de colegul lui
atunci cand si depasea sau nu-si ndeplinea atributiile.

Din motive diferite, sistemul a disparut si de pe Terra, si de pe Dileto. Pe

P
amant el a mai aparut aproape caricatural n micul stat San Marino, prin
institutia, cu pompoasa denumire, a capitanilor-regenti; dar numai acolo. Pe
Dileto, regresul demografic al olecilor, alaturi de prelungirea duratei de viata
a tanilor a caror organizare biologica i lasa chiar sa spere la nemurire au
dus n desuetudine bicefalitatea1 .
8. Pandantul Agentiei pentru Relatii Extraplanetare pentru ca exista o
dualitate si la nivelul anumitor institutii era Serviciul de Studii Externe (sa
prescurtam cu ARE si SSE). Ambele se ocupau de culegerea si prelucrarea de
informatii din afara planetei, dar aveau, n general, zone de actiune diferite; si
destinatiile erau oarecum diferite: SSE lucra ceva mai mult cu armata, ARE cu
cercetarea stiintifica. De asemenea, mijloacele tehnice difereau, desi, evident,
nivelul de performanta al acestora era asemanator. Fiecare dintre organisme
avea acces la informatia bruta obtinuta de celalalt, dar, n mod obisnuit, numai
acesta din urma o interpreta public. ARE si SSE erau deci n permanenta
competitie, dar se puteau controla reciproc.
In privinta Pamantului dat fiind statutul de rezervatie al acestuia ambele
institutii aveau mana libera. Fiecare avea deci cate o misiune n apropiere
de Terra; cele doua misiuni lucrau n mod traditional pe cont propriu, fiind
pregatite de colaborare numai n cazuri de forta majora.
Cei doi directori ai SSE taniul Karir si olecul Ptelo fusesera si ei invitati
sa participe, n chip de consultanti, la sedinta Adunarii Planetare n care directorii ARE raspundeau la interpelare. Ca n fiecare dimineata, Karir si Ptelo se
ntalnira n camera rezervata lor n sediul SSE si, dupa saluturile de rigoare
foarte ceremonioase n cazul celor doi, ceea ce nu denota o prea mare apropiere
intrara n birourile lor personale pentru a se cupla la serviciul de legatura al
Adunarii. Avura imediat imaginea atat de familiara diletanilor a vechii sali a
Adunarii, n care fusesera puse bazele actualei oranduiri. Desigur, n sala nu
se mai afla acum nimeni; pe pupitre tronau doar imaginile deputatilor, care
puteau avea acces de oriunde la lucrari, pe baza codului personal. De altfel orice diletan avea dreptul de audiere2 , dar nu si de interventie; invitatii
primeau autorizatii temporare care le permiteau sa-si prezinte opiniile. Fiecare
participant recepta doua imagini: un cadru general si prim-planul vorbitorului3
curent.
Dupa unele chestiuni organizatorice rezolvate rapid, directorii ARE fura
chemati sa-si prezinte raspunsul. Iata-l, n esenta lui:
Suntem profund afectati de evenimentul de pe Terra si, f
ar
a a ncerca s
a
deform
am adev
arul, v
a vom expune punctul nostru de vedere.
1 Termen

impropriu, deoarece nici tanii, nici olecii nu au ceea ce p

am
antenii numesc cap.
traditional, dar impropriu, deoarece diletanii foloseau comunicarea mental
a.
3 Desigur, alt termen impropriu.
2 Termen


In primul r
and dorim s
a confirm
am valabilitatea imaginilor si interpret
arilor
difuzate de postul de televiziune Olake-5.
Intr-adev
ar, este vorba de imagini realizate de terrieni, n care apar o nav
a si un robot apartin
and ARE. Imaginile
au fost apoi interceptate de misiunea ARE n momentul difuz
arii lor de c
atre
un post de televiziune terrian (nu trebuie s
a v
a surprind
a terrienii au si ei
televiziune, chiar dac
a bazat
a pe cu totul alte principii dec
at a noastr
a). Dup
a
decodificare realizat
a deocamdat
a rudimentar, datorit
a si sistemelor de vedere
diferite ale vietuitoarelor de pe Terra imaginile au fost trimise spre Dileto.
O prim
a ntrebare este cum a ajuns postul Olake-5 n posesia lor. Redactorii
s-au prevalat de dreptul lor de p
astrare a confidentialit
atii surselor; totusi, ni
s-a sugerat c
a sursa este anonim
a ! Evident, sursa nu poate fi dec
at fie din
interiorul ARE, fie din SSE, care are liber acces la informatiile ARE. Imaginile
de pe Terra nefiind supuse unui regim strict statutul de rezervatie nu ne-ar fi
dat dreptul s
a-l impunem este practic imposibil de a determina cine a furnizat
imaginile postului Olake-5.
A doua ntrebare, si cea mai grav
a, este cum a fost posibil ca robotul nostru
s
a fie surprins. As dori s
a precizez c
a expeditiile pe Terra chiar cele curente
sunt minutios preg
atite. Sunt alese zone nepopulate, iar naintea ateriz
arii se
detecteaz
a, din spatiu, eventuala existent
a a fiintelor; navele noastre nu pot fi
detectate at
ata vreme c
at nu se g
asesc efectiv pe suprafata terestr
a. Din p
acate,
terrienii au tendinta de a se r
asp
andi pe toat
a suprafata locuibil
a a planetei,
ceea ce ne ngreuneaz
a misiunea, fiind tot mai dificil de g
asit zone pustii, dar
interesante. Dup
a aterizare, robotii pot detecta prezenta terrienilor la distante
mult mai mari dec
at cele la care acestia sunt capabili s
a observe un robot. Sa mai nt
amplat n c
ateva r
anduri ca robotii s
a nt
alneasc
a terrieni o dat
a
chiar s-a dorit aceasta si de fiecare dat
a perceptia terrienilor a fost complet
anihilat
a. De ce acum nu s-a mai petrecut asa ? Nu avem un r
aspuns sigur;
vom oferi o ipotez
a putin mai t
arziu.

In sf
arsit, a treia ntrebare: de ce nu am raportat mai devreme nc
alcarea
legii pentru Terra ? Aici este foarte simplu de r
aspuns, dar si nepl
acut. Robotul nostru a raportat anihilarea complet
a a celor doi terrieni pe care-i observase; reamintesc c
a numai nt
alnirea unui robot cu terrieni nu constituie
nc
alcare a legii. Deci, repet, robotul nu a semnalat nimic deosebit. Apoi,
dup
a receptionarea pe Dileto a imaginilor realizate de terrieni, difuzarea lor de
Olake-5 a fost practic instantanee, iar interpelarea a urmat la scurt timp. La
nivelul directoratului, n-am avut r
agazul suficient de actiune pentru a oferi la
timp explicatiile.
Concluziile noastre sunt simple. Pe de o parte, si aici trebuie s
a ne recunoastem vina, este foarte probabil ca robotii din generatia a treia pe carei folosim pe Terra s
a nu mai fie adecvati stadiului civilizatiei de pe aceast
a
planet
a. S-ar putea ca terrienii s
a fi evoluat ntr-at
at nc
at s
a poat
a sc
apa sen-

zorilor, ceea ce ne pare destul de improbabil; o alt

a ipotez
a ar fi c
a filmarea a
fost efectuat
a nu de un terrian, care nu ar fi putut evita sistemul de detectie al
robotului nostru, ci de un robot terrian !
Pe de alt
a parte, nu ne putem mpiedica uimirea n fata r
asp
andirii cu at
ata
vitez
a a unei informatii despre un esec al ARE ne referim la imaginile de
pe Olake-5. Trebuie s
a ne ntreb
am cine a dorit cu at
ata ardoare si aparent
dezinteresat s
a pun
a ARE ntr-o lumin
a proast
a ? R
aspunsul este aproape, fie
n ARE, fie n SSE.
In orice caz, responsabilul departamentului Terra din ARE
si-a depus demisia.
V
a multumesc si astept alte eventuale ntreb
ari.
9. Inainte de a se discuta acest raspuns, se propuse ca si directorii SSE sa-si
prezinte punctul de vedere, pentru a avea astfel la dispozitie opiniile tuturor
expertilor. Karir transmise urmatorul mesaj, n buna parte stabilit dinainte,
mpreuna cu Ptelo:
Ne exprim
am regretul pentru aceste evenimente, dar trebuie s
a spunem
r
aspicat c
a ele puteau fi evitate. S
i SSE posed
a roboti din generatia a treia,
dar a renuntat n urm
a cu destul
a vreme la folosirea lor pe Terra; pentru c
a,
asa cum au observat si colegii nostri, tehnica terrienilor a progresat imens n
ultima vreme; deci, noi folosim pe Terra exclusiv roboti de generatia a patra.
Cum anume au procedat terrienii pentru a lua imaginile este greu de spus
si va trebui s
a ne concentr
am eforturile pentru a o afla; probabil c
a va fi un
proces de durat
a. Aceasta nu scuz
a ns
a neglijenta colegilor de la ARE.
Suntem de acord c
a a existat cineva care a dorit s
a profite de acest esec de pe
Terra; firul nt
ampl
arilor justific
a deplin aceast
a ipotez
a. Mica insinuare cum
c
a SSE ar putea fi implicat
a ni se pare putin cam hazardat
a. Dimpotriv
a, noi
credem c
a este vorba de cineva din ARE. Acest cineva a presupus c
a un astfel
de eveniment nc
alcarea legii Terrei va duce la demiterea conducerii ARE.
(N-am vrea s
a se nteleag
a cumva c
a noi suger
am aceasta.) Dac
a divulgarea
imaginilor c
atre Olake-5 nu a fost f
acut
a pentru avantaje materiale imediate,
atunci trebuie s
a ne g
andim cine beneficiaz
a de schimbarea directorilor ARE.
R
aspunsul e simplu: cei care este probabil s
a le urmeze ca directori.
Dupa unele opinii ale parlamentarilor, diverse si nu ntotdeauna la obiect,
decizia fu amanata.
Karir si Ptelo se ntalnira n camera lor comuna si activara sistemul de
izolare, ceea ce le asigura perfecta confidentialitate (izolarea functiona, desigur,
doar n prezenta amandurora).
Geniala lovitura, zise Ptelo, si plina de perfidie. Cata ingenuitate. . . noi
nu sugeram demiterea. . .
Crezi ca vantul bate spre demitere ?
Absolut.

Ptelo era ntotdeauna optimist. Karir ntrebase doar de forma; era si el

convins ca partida era castigata.
VII. Scriitorii SF sunt deseori criticati pentru o anumita saracie a stilului;
n-as vrea sa-i apar n bloc, dar ganditi-va numai o clipa cate epitete le sunt
interzise. De exemplu, mai sus, n loc de geniala lovitura mi-ar fi placut
sa pun machiavelica; dar poti pune vorba asta n gura unui diletan ? (Ati
observat ce usor e s-o dai n bara: diletanii au un soi de gura, dar n-o folosesc
pentru vorbit.)
(Apropo, tot acolo, ati nteles desigur cum vine vorba cu zise Ptelo. N-a
zis din gura, dar de zis, a zis, aici nu e nici o ndoiala.)
VIII. Pentru cei care au uitat, pe scurt despre caracteristicile esentiale ale
generatiilor de roboti (fara rost sa amintesc ca evolutia robotilor a fost graduala,
dar mania clasificatoare a oricaror vietati inteligente a actionat si aici). Pe scara
de clasificare ce urmeaza, calitatile se transmit crescator daca nu sunt explicit
contrazise.
Prima: clasicii roboti cu miscare n general numai la suprafata solului, cu
mijloace de analiza reduse si, n particular, incapabili de a detecta forme de
viata macroscopice. Comandati numai prin program si forme de comunicare
artificiale.
A doua: autonomie de miscare completa si de lunga durata, comandati prin
program sau mental, pot identifica vietuitoarele dar nu pot actiona asupra lor.
A treia: autonomie de comanda pe baza unor reguli de conduita, pot actiona
primar asupra formelor de viata.
A patra: primii roboti zisi metamorfici, care-si pot schimba nfatisarea pentru a simula forme de viata primare.
A cincea: roboti (tot metamorfici) care, n anumite limite, pot fi considerati
fiinte inteligente.
Evident, toti robotii trebuiau sa dovedeasca obedienta absoluta fata de
diletani. Totusi, pe planeta Dileto erau permisi doar roboti de pana la generatia
a doua.
10. Dupa o analiza de cateva zile, Adunarea Planetara hotar demiterea
directorilor ARE pentru neglijenta grava; ei fura nlocuiti nu cu una dintre
perechile de directori adjuncti, ci cu doi sefi de departament (la acest nivel
conducerea nu mai era bicefala).
Dupa aflarea vestii, Karir si Ptelo se izolara n camera lor comuna.
Domnule director, dati-mi voie sa va felicit.
Asemenea, domnule director. O reusita atat de deplina ntrece orice
asteptari.

 S-a terminat practic cu ARE. La prima lovitura o sa-si piarda tot creditul
care i-a mai ramas.
Ce-o sa fie, vom vedea. Hai mai bine acum sa rememoram.
Dupa cum stiti, diletanii au un mod tipic de manifestare a bucuriei, care
consta n repovestirea evenimentelor care au cauzat-o; si pe alte planete se
procedeaza astfel, dar parca nu cu atata intensitate. Mai ales ca diletanii nu
se feresc sa povesteasca celor care cunosc ntamplarile; dimpotriva, abia atunci
satisfactia este mai mare. De altfel, pentru Karir si Ptelo, era singura varianta:
pentru nimic n lume ei n-ar fi povestit altcuiva cele ce urmeaza.
Ptelo, tu ai avut ideea acestei actiuni. . .
Dar tu ai pus la punct cele mai fine detalii. . . Si amandoi trebuie sa-i fim
recunoscatori lui Olewan: a fost singurul diletan care a avut curajul sa se duca
pe Terra; si a mai facut-o si n secret.
Asta n-o sa banuiasca nimeni: ca un diletan e n stare sa paraseasca
Dileto; nu s-a mai ntamplat de la nceputul erei moderne. Oricum, Olewan, n
afara dorintei lui de aventura, nu are calitati extraordinare; orice diletan bine
intentionat s-ar descurca fara probleme pe Terra.
Iar Olewan avea instructiuni atat de clare. Este meritul nostru ca i-am
studiat perfect pe terrieni; metodele de dresare sunt atat de eficiente ncat nu
putea da gres. Si nici n-a durat prea mult: doi ani terrieni, unul pentru ca
Olewan sa se adapteze si sa-si gaseasca victimele, unul ca sa le antreneze si sa
astepte misiunea ARE, care a cam ntarziat.
Erau doua dificultati n antrenarea terrienilor. Prima, ca Olewan trebuia
sa stea departe de ei n momentul aterizarii misiunii ARE; altminteri ar fi
fost reperat imediat de roboti, care ar fi raportat prezenta lui, chiar daca iar fi ascultat toate ordinele; deci, terrienii trebuiau sa se descurce singuri la
fata locului. A doua, ca trebuiau sa acumuleze uriasa pentru ei cantitate
de energie necesara orbirii robotului, astfel ncat acesta sa nu-i mai poata
descoperi pe martorii care filmau; si asta simultan cu simularea inactivitatii
cerebrale, pentru ca robotul sa creada ca i-a anihilat.
Totusi am avut noroc ca ARE foloseste doar roboti din generatia a treia;
unul de a patra ar fi detectat de la distanta patru fiinte, si nu un grup, plus ca
ar fi fost mult mai dificil de pacalit.
Oricum, terrienii erau programati sa renunte n cazul aparitiei unui robot
din generatia a patra.
Ce pacat ca a trebuit sa distrugem acele fiinte; erau atat de bine pregatite. . .
Ce pacat ca nu putem face si cu Olewan la fel. . .
E mai simplu sa-l avansam, dupa ntoarcere. Avem si motive, experientele
solitare pe care chipurile le efectueaza acum vor fi o reusita.
Asta e sigur; din moment ce au si reusit !
Atata doar ca le-a facut un robot n locul lui.

 Dar cata finete n a lasa chiar ARE sa transmita spre Dileto imaginile
incriminatoare. Le aveam si noi si nca de calitate mai buna dar, provenind
de la ei, erau mult mai verosimile; noroc ca le-au interceptat si ei; de fapt era
si greu sa n-o faca; pentru ca s-au difuzat de nenumarate ori pe Terra.
Ai vazut ca directorii ARE au ncercat sa ne bage si pe noi n oala ?
Ce puteau face altceva ? Dar, nefiind siguri ca de la noi e scurgerea
catre Olake-5 doar noi eram siguri ! nu puteau insista, altfel se descalificau
singuri.
Pe cand toate aluziile noastre au nimerit drept la tinta.
Pana si interpelarea, ce lovitura sa-l convingi s-o faca pe cel mai cunoscut
deputat ecologist, sincer ngrijorat de soarta Terrei, si nu pe vreun deputat
cunoscut ca are legaturi cu noi.
Si schimbarea directorilor: nu numai ca i-am silit sa-i demita, dar i-am
convins ca nici directorii adjuncti nu-s de ncredere ca ei ar fi sursa lui Olake5. Ba mai mult, am avut norocul oarecum previzibil ca printre noii directori
sa fie chiar agentul nostru din ARE.
Ce mai, sunt terminati. Vom ramane practic singurii stapani pe informatiile
externe.
Dar cu calcarea legii Terrei, n-ai remuscari ?
Am calcat atatea alte legi, mult mai importante, si n-am remuscari. In
felul asta am atras atentia asupra Terrei; de fapt, ori i ajutam, ori i lasam sa
piara, mi-e egal; sunt atat de n urma noastra. . . Iar pentru ei, faptul ca au aflat
de noi nu le schimba prea mult situatia; din ce spune Olewan, au o imaginatie
at
at de nfierbantata ncat au vazut de mai multe ori extraterestri; doar ca
n-aveau film; mare lucru. . . sunt convins ca multi vor crede ca e o mistificare.
11. Karir si Ptelo au anticipat bine: ARE a pierdut mult din importanta
n anii ce au urmat, n timp ce SSE s-a dezvoltat necontenit. Cei doi eroi ai
nostri si-au continuat manevrele si ascensiunea; pana la urma au ajuns chiar
presedinti pe Dileto; n vremea lor, unul dintre directorii SSE a fost ati ghicit
Olewan.
IX. Recitind aceasta povestire mi-am dat seama ca au mai ramas lucruri
neclare. Nu-i o tragedie, asa se ntampla ntotdeauna. De exemplu, nicaieri
nu este explicata acea miscare de ridicare a mainilor prin lateral pe care sotii
McIlroy au facut-o n fata robotului diletan. Marturisesc ca am cautat, dar
n-am gasit nici o motivatie precisa. Nu-mi mai ramane decat ipoteza ca era
exclusiv un mod de concentrare a energiei.
In schimb am lamurit alt mister: ce legatura era ntre castigul la loterie al
sotilor McIlroy si alegerea lor de catre Olewan. Ei bine, niciuna; doar ca, spre
ghinionul lor, cei doi McIlroy au schimbat locul lor obisnuit de vacanta cu un

altul, unde, din ntamplare, pandea Olewan; acesta i-a ales din simplul motiv
ca n-aveau rude apropiate n viata.
X. Aceasta povestire a fost scrisa pe baza memoriilor secrete ale lui Olewan,
a unor documente din arhiva familiei Ptelo (stinsa ntre timp), a nregistrarilor
Adunarii Planetare, a unor nregistrari privind Terra din colectiile SSE si, nu
n ultimul rand, a imaginatiei personale.

Q.E.D.
I. Batranul nu mai aparuse de o saptamana pe la Academie4 ; ori, la fel
de bine, putea fi nchis n camera lui, cu provizii ndestulatoare si cu toate
mijloacele de comunicare deconectate; mai facuse de cateva ori astfel, naintea
unor descoperiri importante sau, si aceasta era mai putin stiut, a unor esecuri
nemarturisite.
Cum Batranul nu mai avea nici o functie administrativa, ci era numai membru al Consiliului Stiintific al Academiei, putini erau aceia care remarcasera
absenta sa, si, ca spunem adevarul n ntregime, doar Aird ncepuse sa fie
ngrijorat; de fapt el era singurul care stia cu ce se ocupa Batranul. Asa ncat,
n a opta zi, dupa ce ncerca n zadar telecomul5 , se duse la camera Batranului
si recurse, n disperare de cauza, la desuetul gest de a bate la usa, ntai delicat,
apoi din ce n ce mai tare. Binenteles ca nu obtinu nici un raspuns; probabil
c
a izolatia fonica fusese activata.
Batranul, pe nume Kahar si, n pofida poreclei larg raspandite, de varsta
mai degraba medie, era una dintre somitatile Academiei si chiar, fara exagerare,
ale lumii stiintifice. Teoria dezvoltata de el pusese ntreaga fizica pe baze
noi; toate axiomele folosite de el erau suta la suta confirmate de experimente
devenite deja clasice; de exemplu, fusese primul care demonstrase ca nu este
necesara ipoteza constantei vitezei luminii (evident, aceasta ramasese la fel
de adevarata, devenind nsa o consecinta). Pe cat de riguroasa, pe atat de
versatila, teoria lui Kahar se aplica perfect n toate domeniile fierbinti: fizica
subatomica, dualitatea camp-materie, etc. E drept, unele voci rautacioase, desi
nu-i negau catusi de putin valabilitatea, se grabeau sa-i sublinieze sterilitatea:
practic, Kahar nu facuse decat sa schimbe sistemul axiomatic (si, pare-se, sa-l
4 Pe numele ei oficial Academia Nat
ional
a de Fizic
a Teoretic
a; termenul national e oarecum
impropriu; vechea titulatur
a cuprindea calificativul planetar, mult mai potrivit; se renuntase
la el nu cu mult
a vreme n urm
a, din motive eminamente politice, procesul de unificare
global
a fiind socotit ncheiat la toate nivelurile.
5 Mic aparat, de obicei portativ, pentru comunicat
ii audio-video cu alte persoane detin
and
astfel de aparate, precum si pentru comenzi comune la care are dreptul orice cet
atean
adresate Serviciilor Publice.

49

minimizeze), dar nu pregatise nici o descoperire interesanta, fie ea si minora;

toate rezultatele cunoscute puteau fi reobtinute, majoritatea ntr-o maniera
mult mai facila, dar nimic nou nu aparuse; dupa un val de entuziasm, teoria
lui Kahar, ajunsa deja n manuale, nu mai impresiona decat prin eleganta.
Batranul zambea superior, usor misterios, de cate ori era criticat: simplitatea
teoriei mele se potriveste perfect simplitatii naturii; ori totul a fost descoperit,
si atunci eu am facut ultimul pas; ori mai ramane totul de descoperit, si atunci
eu am facut primul pas; nclin spre a doua varianta. Dupa cum lesne se
observa, Kahar nu pacatuia prin exces de modestie.
Aird era discipolul sau cel mai talentat, tanar cercetator asociat la Academie,
doctorand. Batos si chiar artagos n public, Batranul se arata mult mai blajin
cu apropiatii. Aird l considera aproape prieten si, n afara respectului formal
impus de limba, l trata ca atare; lucrasera mult mpreuna. Iar Kahar, desi
zgarcit cu laudele, l ridica deseori n slavi pe doctorandul sau; de aceea, Aird
era considerat urmasul sau numarul unu, numit n deradere mostenitorul ideal
al unei teorii sterile; pentru ca Aird nu se remarcase prin nimic deosebit pana
acum, n afara unei desavarsite inteligente.
Acum, nsa, daduse lovitura. Facuse o descoperire epocala, care va starni
multe valuri, era sigur; daca se dovedea adevarata. Tocmai de aceea era
ngrijorat; Batranul i citea lucrarea. Trei zile ar fi trebuit sa-i fie suficiente;
dar se vede ca era ceva suspect; ori Kahar chiar ncepea sa mbatraneasca ?
Aird facu o pauza, mai batu o data si se ntoarse n biroul sau. Schimba
cateva vorbe cu colegii, apoi se adanci n niste calcule nesemnificative, doar
asa, ca sa treaca vremea. Ii devenea din ce n ce mai clar ca nu-si poate stapani
emotia.
II. Kahar l cauta abia a doua zi, spre pranz, spunandu-i scurt sa vina la el.
Aird porni ca din pusca si constata ca tremura vizibil; urca cu liftul, apoi o lua
la goana pe lungul culoar al etajului superior; acest mic efort i facu bine. Era
gata de orice. Se apropie de senzorul global de pe usa si si anunta prezenta.
Usa se deschise imediat.
Iubitule, e epocal, striga Kahar, si ncepu sa rada, vazandu-l pe Aird cum
se lumineaza, manifestandu-si bucuria ca un copil. I-am ras pe toti. Le-am
nchis gura pe vecie. Sper ca n-ai spus nimanui. . .
Desigur ca Aird nu spusese nimanui; o astfel de idee nu se spune pana nu
esti sigur ca ti va fi recunoscuta paternitatea. Apoi, voia o confirmare, pe care
doar Kahar putea sa i-o dea. In fond, totul era cladit pe teoria lui; si, pana
la urma, Batranul l pusese la lucru, pornind de la o premiza simpla si, iata,
n sfarsit, fructuoasa: pentru a desoperi ceva ntr-adevar nou, trebuiau folosite
specificitatile absolute ale noii teorii; dupa o cautare intensa, cei doi izolasera
c
ateva axiome si teoreme intermediare, utilizate ca punct de plecare; aceasta

fusese o etapa n care inteligenta era suficienta. Urma etapa creatiei o creatie
conditionata, desigur, dar cu atat mai dificila.
Sunt mandru de tine; lucrarea e excelenta; am mai modificat-o putin; am
scurtat serios o demonstratie, o sa-ti arat imediat. In plus, am adaugat niste
mici consecinte; dar tot ce ai scris era corect, daca cumva te ndoiai de asta.
Hai sa trecem la treaba; pana diseara o putem ncheia si trimite. Apoi, ne vom
bucura.
Desi n al noualea cer, Aird resimtea totusi si o usoara dezamagire. Prin
mbunatatirile facute, Kahar se propunea coautor; iar Aird, care si imaginase
o glorie pur personala, nu putea acum decat sa cedeze n fata personalitatii
mentorului sau. Nu era elegant, dar Aird o socoti ca pe o lectie de viata. Cand
va ajunge cercetator plin, si acum nu mai exista vreun dubiu ca va ajunge
curand, va proceda si el la fel; si faima lui va fi atat de mare, ncat cei mai buni
tineri vor veni la el. Toata lumea fizicii, care nu-l avea la inima pe Kahar, va
crede, fie si numai din rautate, ca meritul principal i revine tanarului, si nu
B
atranului. Aird mai vroia doar sa fie trecut ca prim autor, ceea ce banuia ca
va fi acceptat de Kahar; de altfel, asta era si ordinea alfabetica.
Asa ncat se apucara de lucru. Aird vazu repede ca se grabise subestimandul pe Kahar, fie si numai pentru o clipa. Acesta lucrase serios n cele noua zile
de izolare; noua lui demonstratie era de o finete desavarsita si Aird fu aproape
recunoscator citind-o; n plus, totul fusese aranjat mult mai natural; si ca
ncununare, tipica punere n scena care masca rezultatul cel mai important,
aruncandu-l n final, sub forma unui mic corolar al unei teoreme cu care nu
parea a avea nici o legatura. Batranul avea clasa, nu gluma. Dar Aird nu se
putea mpiedica sa nu-si repete ca ideea i apartinea, lui nsusi, integral; si el
avea clasa, si nca ce clasa.
Dupa ce cazura de acord asupra formei finale, Aird trecu la calculator si,
mpreuna, modificara vechiul text. Cum Aird era ndemanatic, dura putin.
Apoi, spunand amandoi ntr-un glas sa fie-ntr-un ceas bun, Aird expedie
lucrarea6 comitetului de redactie al Revistei de Fizica, cea mai prestigioasa
revista de specialitate, n pofida numelui sau simplu.
Il mai scoatem si pe hartie, sau nu credeti ca-i nevoie ?
Aird ntrebase doar ntr-o doara; hartia era un articol de lux, ocupa mult
spatiu; Aird chiar estimase o data ce volum ar ocupa hartia pe care ar scrie
toate cunostintele sale stiintifice; rezultase ceva mai mult de zece ori volumul
ncaperilor personale; nici Kahar n-ar fi avut loc, iar acesta era cercetator plin,
cu vechime si rezultate, beneficiind deci de un spatiu propriu aproape luxos.
Sigur ca si pe hartie.
6 Dup
a cum desigur b
anuiti, calculatorul era legat la reteaua national
a. De altfel, ntreaga
corespondenta
era efectuat
a astfel.

Kahar lua foile si le puse n compartimentul secret7 al dulapului sau de

lucruri personale. Aird remarca si ntreba:
Chiar asa, siguranta maxima ?
Aird prietene, marele Gu o sa fie furibund, sper ca te-ai gandit la asta.
Crezi ca o se ne lase sa ne vedem de treaba linistiti ?
Aird nu se gandise; pe el l preocupase doar partea stiintifica; ba da, remarcase malitios ca Gu o sa fie calcat pe bataturi, dar nu se gandise la nici o
reactie a acestuia.
Da, dar lucrarea va fi difuzata referentilor nainte ca Gu sa poata face
ceva. Ar trebui sa fim asigurati.
Stiu ca e o precautie minima. . . Dar l stiu si pe Gu. . . De altfel sa stii ca trei
sferturi din redactie e formata din oamenii lui. Oricum, pentru posteritate. . . e
un moment istoric. In afara de asta o vom raspandi si prin Academie, desi nu
e tocmai obiceiul.
Nu era obiceiul, cercetatorii evitand citirea lucrarilor nepublicate nca; pentru lucrarile bune procesul de publicare dura atat de putin ncat nu merita sa
castigi timp, riscand n schimb sa afli gugumanii sau inutilitati.
Kahar trimise deci lucrarea unor membri ai Consiliului Stiintific, cei pe care
i stia mai putin porniti contra lui, si apoi zise:
Hai sa mergem la un restaurant. Fac cinste.
Asta era ceva absolut neobisnuit. Nu atat ca restaurantele erau scumpe
(spre deosebire de punctele alimentare, cele de uz popular); dar nu parea deloc
genul de distractie potrivit pentru Kahar.
Aird revenise n starea de beatitudine; facuse cea mai importanta descoperire
din fizica de dupa teoria lui Kahar, dar mult mai spectaculoasa decat aceasta;
lucrarea era buna, fusese trimisa spre publicare, iar el era primul dintre autori.
III. Coborara n strada; se nserase; era o ora numai buna de mers la restaurant.
Chem un vos8 , decise Kahar.
Isi scoase telecomul si forma codul potrivit; Aird observa ca Batranul l stia
pe dinafara; probabil ca folosea vosul destul de des; Aird mergea cu metroul.
In scurt timp, vehiculul aparu, spre ncantarea lui Kahar, care aprecie ca
serviciile orasenesti sunt din ce n ce mai bune. Se urcara, Batranul facand loc
cu destula greutate corpului sau masiv, aproape sferic. Apoi zise:
Restaurantul La Norty, va rog.
7 Denumit astfel pentru c
a nu putea fi deschis dec
at de posesor sau de directorul Academiei,
dar numai dup
a moartea, demiterea sau demisia posesorului. Numai cercet
atorii aveau dreptul la astfel de compartimente.
8 Vehicul Or
asenesc de Serviciu; av
and intre dou
a si sase locuri, aceste vehicule automate
pot fi folosite de toti cet
atenii; num
arul de c
al
atorii permise depinde de categoria social
a.

 Imi cer scuze: La Norty sau La Nordy ? ntreba o voce, cea a

calculatorului vosului.
Aird nu se mpiedica sa surada; acuratetea dispozitivelor de recunoastere de
voce era suficienta pentru ntelegerea perfecta a cuvintelor; calculatoarele erau
ns
a programate pentru prevenirea oricaror erori. Nu rareori trebuia sa confirmi
repetat o comanda, doar pentru ca semnificatia ei putea fi usor schimbata prin
schimbarea catorva sunete (sau litere, daca se comanda de la tastatura, ceea ce
de multe ori era mai rapid); iar calculatoarele si atentionau utilizatorii (de !
supusi erorii) asupra eventualelor confuzii; nca un motiv sa devina plictisitoare.
Cum, exista amandoua ? Restaurante ?
Da.
Ce tampenie. Nu mai stiu la care am fost data trecuta; a fost foarte
bine. . . Pe naiba. . . La Norty, cum am spus prima oara.
Vosul porni, apoi aceeasi voce anunta timpul estimat de calatorie. Kahar
ncerca sa se faca comod.
Totusi, sunt din ce n ce mai jerpelite, vosurile astea, si neconfortabile.
Aird nu comenta; oricum, nu se compara cu metroul, unde era o nghesuial
a groaznica. Auzise ca se pregatea o lege prin care sa se garanteze o distanta
maxima ntre locuinta si serviciu; putinatatea efectelor sale personale l facea
sa se ntrebe de ce legea nu aparuse mai devreme; el se putea oricand muta
f
ara nostalgii ori dificultati.
Vocea anunta sosirea la destinatie si cei doi patrunsera din vos direct n
restaurant.
Da. . . cred ca data trecuta am fost la Nordy, zise Kahar.
IV. Un chelner (robot, desigur) i conduse la o masuta lipita de perete si
separata prin doua paravane de mesele vecine. Kahar si Aird se asezara pe jos,
rezemandu-se de clasicele perne pneumatice mbracate ntr-un soi de panza
groasa si moale, cu motive geometrice, tipice restaurantelor obisnuite (cele de
lux aveau perne umplute cu frunze de limabu, deci mult mai placute).
Kahar si rasfira picioarele subtiri, neproportionate cu trupul, n toate
directiile, strecurandu-le printre perne, scoase un oftat de satisfactie si ncepu
sa propuna meniul; Aird nu putea fi decat de acord; se vedea bine cat de
priceput era Batranul.
Stiinta si mancarea sunt complementare; fiecare ti da un anume gen de
satisfactie pe care nu-l poti pierde n viata asta atat de scurta.
Era si asta un punct de vedere ! Chelnerul aduse bunatatile si Aird se puse
pe nfulecat; ce pacat ca bunele maniere permiteau folosirea a cel mult doua
tacamuri. Kahar era mai retinut, parca putin blazat, n pofida satisfactiei pe
care o clamase mai devreme.
Respiram ceva ? ntreba Kahar la sfarsit. Sigur ca da; sau nu-ti sta n
obicei ?

 Nu, adica da; dar nu prea des.

Pai nici nu trebuie des; rar, dar bine.
Batranul comanda doua butelii, pe care chelnerul le aduse, parca mai condescendent decat nainte. Luara buteliile, le agitara si le lovira simultan cu
fundul de masuta. Aird introduse micul furtun care atarna ntr-o parte ntrunul din receptaculele sale si deschise ncetisor ventilul buteliei; se simti deodata
n paradis; corpul sau se lumina vizibil. Kahar, desi luase o doza mai mare, nu
dezvaluia decat o usoara satisfactie; se relaxase complet.
Intotdeauna m-am ntrebat de unde vine obiceiul lovitului de masa. . . trebuie
s
a fie o legatura cu vechea tehnologie, cea naturala; sau e ceva de provenienta
mistica. . .
Aird nu parea prea interesat; revenise cu gandul la lucrarea sa (ma rog, a
lor), si asta i crestea euforia.
Kahar, mi dau seama ca rezultatul nostru. . .
Al tau dragule, al tau; eu am dat doar impulsul initial si, eventual, o
forma mai frumoasa.
Aird zambi; Batranul era un adevarat senior.
. . . deci, rezultatul pe care l-am obtinut va nsemna o mare schimbare. Nu
numai Gu va fi afectat.
Dar el cel mai rau; munca lui de o viata e rasturnata; iar pozitia lui
politica, care l-a ajutat atat pana acum, va face caderea si mai grea. De aceea
ma tem de opozitia lui. Pe de alta parte nu pot sa nu rad gandindu-ma ca
ntreg Institutul va ramane fara obiectul muncii.
Totusi el a ales o varianta riscanta; bunul simt era cu noi.
Tocmai de aceea; era prea banal; doar ca nu se putea demonstra. In
rest era perfect banal. Ori noi vrem sa cucerim Universul, nu sa ramanem pe
planeta asta unica, nghesuita si nenorocita. Navele noastre au plecat n toate
directiile. Ipoteza lui Gu e cea a cuceritorului; a noastra e a unui resemnat
planetar. Eu mai mult de asta mi-e frica: sa nu fim dati la fund pentru linistea
sociala.
Dar...
Stiu. Societate democratica, drepturi individuale. . . Totul e valabil pana
la interesul national. Desi, stiu eu. . . poate ma avant prea tare; nu suntem
decat niste pioni. Mai bine hai sa mai respiram putin.
Cand plecara, Aird era de-a dreptul radios, la propriu si la figurat. Tentaculele i se miscau oarecum dezordonat. Kahar, demn ca de obicei, l privi
patern:
Aird prietene, n curand vei putea merge mai des la restaurant, ti-o promit;
si nu cu bosorogi ca mine. Descoperirea asta te salta cu minimum trei trepte,
automat; plus ca vei deveni cercetator plin.
Kahar descoperi ca se afla foarte aproape de casa si o porni pe jos, tropaind

marunt cu picioarele sale subtiri. Un vos se afla chiar n fata restaurantului.

Imi pot permite se gandi Aird; actiona telecomul si patrunse n vos.
Acasa, zise.
Vosul porni, n timp ce obisnuita voce i spunea adresa, pentru confirmare9 .
Da, sunt Aird 203458, si asta-i adresa vagaunei mele. Da-i bataie.
In timp ce vosul strabatea lin orasul, Aird, gata sa atipeasca, vazu ca n vis,
cu litere imense, finalul lucrarii sale, descoperirea care avea sa-l faca celebru:
Corolar. Viteza luminii este viteza maxima n Univers.
V. Gu era directorul Institutului de Tehnologie Spatiala si Consilier Principal al Guvernului National. In Institut mamutul cercetarii si proiectarii
pentru industria spatiala, cu filiale pe ntreaga planeta principalul curent
stiintific, condus de nsusi Gu, secondat de o armata de cercetatori, avea drept
tel obtinerea vitezelor supraluminice. Recordul curent era de aproximativ 90%
din viteza luminii, si acesta fusese atins de nave mici, de explorare, fara personal la bord; navele mari, denumite pompos de lupta si colonizare, nu
puteau ajunge la mai mult de 30% din viteza luminii. Aceste valori trebuiau
mbunatatite serios daca se dorea ntr-adevar colonizarea spatiului, si cu asta se
ocupa Institutul. Depasirea vitezei luminii, presupusa posibila de scoala lui Gu,
era deci un deziderat imperios. De aceea, Aird si Kahar, care demonstrasera
contrariul, se temeau de reactia lui Gu.
Ipoteza lui Gu nu era tocmai fara temei. In tinerete, acesta descoperise
un mod vibratoriu subatomic care, excitat ntr-un anume camp, permitea
obtinerea unei energii superioare celei date de celebra formula a lui TeKoda10 .
Cum formula era greu de pus la ndoiala, Gu avansase presupunerea, justificata prin calcule si experimente, ca, la nivel subatomic, viteza luminii putea fi
depasita. De aici si pana la extrapolarea la nivel cosmic nu mai mai era decat
un pas.
Gu reusise sa-si aplice ideea. Motoarele navelor de ultimul tip, cele care
atinsesera recordul de viteza, aveau la baza principiul ce purta acum numele
lui. Multe din marile orase erau alimentate cu energie din centrale construite pe
acelasi principiu; nepoluante si de zeci de ori mai eficiente decat cele dinainte,
ele fusesera o adevarata salvare pentru o planeta suprapopulata. E drept ca
nu Gu personal proiectase toate acestea, ci numai patronase colectivele din
Institut ce o faceau; dar serviciile aduse comunitatii au fost considerate atat de
mari, ncat primi titlul de Binefacator, cu care doar putini se puteau mandri.
In plus, Gu avusese priceperea sa intre si n politica; putin, cat i permiteau
ocupatiile stiintifice, dar la cel mai nalt nivel. Personalitate cuceritoare, cu idei
mereu originale, pe care nu se sfia sa le mprumute potentatilor n schimbul
9 Dup
a
10 E

cum b
anuiti, telecomul servea si pentru identificarea automat
a a posesorului.
= mc2 , unde c este viteza luminii.

(tacit, evident) protectiei acestora. Asa ncat functia de Consilier Principal al

Guvernului, o sinecura pentru geniul lui Gu, l facea practic o eminenta cenusie
a conducerii natiunii.
Pentru Gu, Kahar nu era decat un rigorist nchistat n canoane. De altfel
spusese o data: poate ca e mai inteligent ca mine; dar daca unul dintre noi e
genial, n orice caz nu Kahar e acela. De unde se vede ca nici Gu nu socotea
modestia printre virtuti.
E de prisos sa mentionam ca de Aird, Gu nici macar nu auzise.
Aproape batran, Gu se pregatea de o retragere glorioasa din directoratul
Institutului. Si daca cucerise acest post prin mijloace nu tocmai ortodoxe
(despre care zvonurile se cam stinsesera, data fiind ndepartarea n timp) si
si-l mentinuse nu numai prin calitatile sale stiintifice si organizatorice, dar
si printr-un regim sever, n interior, si prin relatii suspuse, n exterior, voia
sa-l paraseasca ntr-un moment de culme. Gu, caruia varsta nu-i atenuase
entuziasmul, ar fi vrut ca acest moment sa fie cel al depasirii vitezei luminii de
catre o nava construita n Institut.
VI. Gu afla de lucrarea cuplului Aird-Kahar a doua zi dupa trimiterea catre
Revista de Fizica, de la nsusi redactorul sef. Acesta, suficient de fin, vazuse
imediat implicatiile lucrarii si, cum nu l putea banui pe Kahar ca bate campii,
se gandi sa previna orice posibil rau; mai devreme sau mai tarziu, Gu ar fi aflat
oricum; mai bine era sa afle direct de la el; n felul asta si curata tentaculele
de urmari, lasandu-l pe Gu sa decida.
Gu nu avu decat pretentia (pe care o masca, desigur, sub forma unei
rugaminti ceremonioase), de a fi trecut printre referenti, mpreuna cu unul
dintre colegii sai; al treilea referent putea fi oricine, n fond. Avand asigurata
majoritatea, putea avea un ultim cuvant, la nevoie. Redactorul sef accepta
cu cea mai mare placere; era solutia perfect convenabila pentru el; trimise lucrarea lui Gu si, pentru orice eventualitate, amana cateva zile trimiterea catre
al treilea referent.
Desi Kahar se temuse serios de aceasta varianta, Gu nu se gandi nici o clipa
sa opreasca difuzarea lucrarii. Era peste fortele lui, cu tot sprijinul pe care-l
putea obtine, sa nchida atatea guri. Iar sa-i santajeze pe Kahar si pe acest
Aird, n-avea cu ce; probabil ca ar fi facut-o.
Rapid n reactii, ca orice supradotat, Gu se orienta spre doua atitudini
posibile. Ori sa acopere lucrarea de ridicol, ori sa o foloseasca n scopuri proprii.
Nici una din alternative nu era banala, dar Gu avea fire de luptator; pericolul
nu-l nfricosa, ci l stimula.
In primul caz, trebuia gasit
a o fisura n lucrare, pe care apoi sa o exploateze;
pentru asta era necesar sa fie mai riguros decat nsusi Kahar, ceea ce friza imposibilul; pe de alta parte, n avantajul lui Gu era si imposibilitatea demonstrarii experimentale a unei afirmatii de genul ceva NU se poate ntampla

niciodata (n speta, viteza luminii nu poate fi depasita) (daca tot facem paranteze: Kahar ar fi zis, cu malitiozitatea lui tipica, ca se poate demonstra practic
o astfel de asertiune negativa, dar ntr-un timp infinit). Si mai exista o piedica;
Gu, oricat ar parea de ciudat, se temea de posteritate; chiar daca ar fi iesit
cu bine acum, negarea cu tot dinadinsul a lucrarii Aird-Kahar, ar putea sa-l
umple pe el de ridicol, mai tarziu, eventual dupa moartea lui, cand nici macar
nu se mai putea apara. Celebritatile sufera deseori din cauza unor astfel de
bariere psihologice, care, pe noi, muritorii de rand, prea rar ne stavilesc !
Asadar Gu, sentimental vorbind, ar fi preferat a doua varianta. Dar asta
era si mai greu, pentru ca trebuia sa-si mpace propria teorie cu contrariul ei.
Oricum, fie pentru a o ataca, fie pentru a o folosi, lucrarea trebuia citita
si nteleasa pana la ultimul amanunt. Gu chema toata floarea fidelilor sai din
Institut, le nfatisa lucrarea, i soma sa o ntoarca pe toate fetele si sa pastreze
discretie maxima, si le dadu o prima ntalnire peste doua zile. Avusese grija sa
apeleze numai la tineri, care studiasera dupa teoria lui Kahar, deci erau mult
mai susceptibili de a pricepe subtilitatile noii lucrari. Gu nsusi se apuca de
citit, dar si dadu repede seama ca nu va ajunge prea departe; la urma urmelor,
nici nu era un teoretician. . . Nu i lua prea multa vreme sa patrunda nlantuirea
de idei; aparatul matematic, nsa, l mpiedica sa traga o concluzie; dar, n linii
mari, intuitiv chiar, rationamentele pareau plauzibile. Renunta; nu asta era
calea.
Lua telecomul si-si chema secretara (robot, desigur).
Afla, te rog, tot ce poti despre un anume Aird, de la Academia de Fizica;
colaborator de-al lui Kahar. . .
VII. In stramta sa locuinta, Aird nu se putea desfasura; n-ar fi avut loc nici
s
a-si invite un prieten, si zicea n momentele de deznadejde; vecinii si-i ignora,
dupa cum si ei l ignorau pe el. De aceea prefera sa stea mai mult la Academie,
si sa vina acasa doar pentru odihna. Din cand n cand, ca toti barbatii, se
ducea n orasul geaman, al femeilor11 , dar, ca toti barbatii, nu privea aceasta
decat ca pe un tratament medical, si nu ca pe o placere.
Fusese destul de mahmur din cauza sedintei de respirat de la Norty, din
seara precedenta; asa-i trebuia, daca se lacomise la o butelie ntreaga. Ziua
fusese pierduta oricum, fiindca nu se putea hotar de ce sa se apuce; trebuia
s
a-i vina o noua idee; era clar ca asta nu se va ntampla n ziua aceea; asa ncat,
contrar obiceiurilor sale, se ntoarse mult mai devreme acasa.
Cand telecomul anunta ca Gu doreste sa vorbeasca cu el, Aird tresari; de
surpriza sau de spaima, nici el nu si mai dadea bine seama. Refuza tentatia
de a nu raspunde; nu era un las, totusi. Ce putea sa se ntample ? Daca Gu l
c
auta, era pentru a-i propune ceva; ramanea de vazut daca de bine sau de rau;
11 Dup
a

cum este bine cunoscut, lipsa prelungit

a a relatiilor sexuale conduce la moarte.

adica tocmai esentialul. Dandu-si seama ca gandeste n dodii, Aird nu-si putu
mpiedica un suras. Abia asa se mai linisti.
Gu, cu o amabilitate desavarsita, ncepu prin a-l felicita pe Aird pentru
marea descoperire, asigurandu-l ca numele lui va ramane vesnic n istorie;
cu toate ca lucrarea era semnata si de Kahar, era convins ca Aird avusese
contributia esentiala. El, Gu, un batran aproape ca oricare altul, era fericit
sa vada ca soarta stiintei e ncredintata unor tineri de nadejde. Ar fi si mai
fericit daca ar putea avea o ntrevedere cu Aird, pentru a-i propune un proiect
de mare viitor; evident, daca acesta l va tenta pe tanarul savant. Marturisea
ca profita de pozitia lui, care-i permisese sa afle naintea celorlalti; dar, daca ar
fi asteptat ca ntreaga planeta sa-l ovationeze pe Aird, poate ca oferta lui n-ar
mai fi parut tentanta. Il asigura, totusi, pe Aird, ca va fi cucerit. Din pacate,
prin telecom nu-i putea da toate amanuntele. Dar va trimite o nava peste doua
zile, sa-l aduca la sediul Institutului12 ; aceeasi nava l va putea aduce napoi.
Aird nu reusise sa ngaime mare lucru; evident, banuia o capcana. Totusi,
Gu lasase sa se nteleaga ca n-avea nimic mpotriva aparitiei lucrarii; ori asta
era cel mai important; n rest, totul se putea negocia. Asa ncat accepta. In
cel mai rau caz se alegea cu o calatorie gratuita.
In final, Gu ceru discretie absoluta; ar fi fost de dorit ca totul sa ramana
ntre ei doi, pana cand vor ajunge (sau nu, daca din nefericire se va ntampla
asta) la o ntelegere.
Cum Aird nu era chiar atat de naiv ncat sa nu-si ia nici o precautie, stoca
nregistrarea convorbirii cu Gu pe calculatorul Academiei si programa trimiterea ei catre Kahar peste trei zile. Daca totul se termina cu bine, avea timp
s
a dezactiveze mesajul, iar Kahar nu afla nimic; daca nu, Kahar va da alarma.
VIII. Gu avea mai multe motive sa nu-i dea lui Aird amanunte despre
propunerea pe care dorea sa i-o faca. Primul era psihologic; Aird trebuia tinut
n emotie si nesiguranta, pentru a accepta mai usor. Al doilea, ca ar fi vrut sa
stie mai multe despre Aird si despre lucrarea lui, pentru a sti cum anume sa-l
abordeze. Dar principalul motiv era ca de fapt Gu n-avea nici o propunere.
Se lasase calauzit de inspiratia ca daca voia sa foloseasca lucrarea lui Aird
n scopuri proprii, ar fi fost eficient sa-l foloseasca si pe Aird. Cum anume,
ramanea de vazut.
Isi rezerva ziua urmatoare pentru meditatie; de mult nu si mai permisese
luxul. Reanaliza teoria energetica ce-i purta numele; aplicatiile ei nu puteau
fi puse la ndoiala; dar bazele erau evident gresite. Unde trebuia atacat ?
Ce trebuia cautat ? Cat trebuia schimbat ? Ce consecinte noi vor aparea ?
Intrebari al caror raspuns nu Gu putea sa-l detalieze. Dar el trebuia sa stabileasca planul de bataie, sa indice de unde sa nceapa asaltul. Avea n Institut
12 Aflat

aproape la antipod fat

a de sediul Academiei de Fizic
a.

zeci de cercetatori de mare calitate si mii altii care sa-i sustina n treburile mai
marunte. Acestei armate trebuia sa-i dea de lucru. O suta de zile. . . daca n o
suta de zile nu reusesc nimic, mi dau demisia; mai mult de atat nu voi putea
opri lucrarea teoreticienilor alora nenorociti. Ah, Kahar, cat te-ai bucura, cat
te-ai ngamfa. . . Dar, rabdare; n-ai castigat nca.
La sfarsitul zilei, ideea cea buna i venise; daca exista o salvare, numai aceea
putea fi. Desigur, ramanea varianta unei erori a lui Aird; dar Gu nu miza de
loc pe ea.
Se simtea din nou ca n tinerete; puternic si mandru. Facut sa nvinga.
Viteza luminii nu poate fi depasita. Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. Dar si
ei trebuie obisnuiti ca Gu nu poate fi depasit.
(Aveti poate impresia ca Gu exagereaza cu cultul propriei personalitati.
Studiile psihologice arata ns
a ca toti genialii au tendinta sa-si exulte capacitatile, fie si numai n forul lor interior. Convingerea ca nu exista bariere
care sa le stea n cale, este tocmai un stimulent n trecerea barierelor. Acest
mod de a gandi sporeste performantele, si asa ridicate, ale supradotatilor.)
IX. La ntalnirea dintre Gu si cei care citisera lucrarea Aird-Kahar, se
dovedea ca doar cativa ntelesesera totul cum se cuvine; doi dintre ei chiar
gasisera o eroare ntr-o formula intermediara; dar era doar o neatentie de transcriere, evident, deoarece mai departe se lucra cu formula corecta. Calitatea
lucrarii nu putea fi pusa la ndoiala. Dar daca Gu se asteptase la asta, n schimb
fu dezamagit profund de efectul lucrarii asupra cercetatorilor; erau cu totii
pleostiti, absolut necombativi, parca striviti de importanta noii descoperiri.
Nici unul nu ndraznea sa sugereze nimic; ba chiar nici nu spuneau nimic. Eu
sunt de vina; am fost ntotdeauna mult prea autoritar cu ei, iar acum nu mai
au initiativa; si sunt tineri. . .
Gu le tinu un scurt discurs de mbarbatare.
Stiu ca pentru voi e un soc; sa ramai deodata fara un scop e cel mai dureros
lucru ce se poate ntampla. Dar, dragii mei, asta nu nseamna sa cedati. Ne
asteapta alte obiective. Sau credeati ca o sa lasam faima Institutului sa se duca
de rapa ? Va propun sa facem o pauza, dupa care va voi prezenta noul nostru
proiect.
Cercetatorii se nghesuira, cautand parca sa iasa cat mai repede. Se vedea
bine ca nu le revenise optimismul. Gu nsa nu-si facea probleme; adusi pe calea
cea buna, acesti dezorientati de adineaori vor fi capabili de cele mai uimitoare
rezultate.
Aird astepta de cateva vreme ntr-o ncapere alaturata; Gu puse sa fie
chemat.
Dupa formalitatile de rigoare, pe care Gu le prelungi de parca scopul vizitei
lui Aird ar fi fost numai de curtoazie, ramasera amandoi cu o buna impresie, fiecare despre celalalt. Gu era un batranel blajin care nu justifica deloc

reputatia de despot pe care o creasera probabil niste invidiosi (sau complexati),

iar Aird, un tanar bine crescut si, mai presus de toate, inteligent. Sa nu devenim nsa idilici; Aird se convinsese atat de mult ca nu are nimic de pierdut
ncat era absolut relaxat si l privea pe Gu la fel ca pe Kahar: un senior al
stiintei, demn de respect, dar si un prieten; prin asta, Aird castiga mult n
prestanta. Gu, n schimb, se comporta ca de obicei; subordonatii stiau de ce e
n stare: orice esec era pedepsit; dar si recompensele generoase.
Gu ataca brusc; i propuse lui Aird o pozitie de cercetator sef n Institut,
avand la dispozitie un colectiv deocamdata restrans, dar care se va putea largi
oricand daca rezultatele o vor cere. Va fi subordonat doar lui, iar tema de
cercetare i va fi comunicata doar dupa acceptare. Despre conditiile materiale, inutil de pomenit; erau mai mult decat ar fi putut visa Aird vreodata la
Academia de Fizica.
In Academie sunt numai teoreticieni, si stii bine ca guvernul nu mai aloca
sume uriase pentru teorie. La noi, n Institut, un teoretician poate face mare
cariera daca are o echipa buna. Iar echipa ta va fi tot ce e mai bun.
Aird fu uimit; sa fie asta doar o stratagema pentru a-l face sa-si retraga
lucrarea ? Daca nu, nu l mai mpiedica nimic. Kahar o sa-l nteleaga; sau,
ma rog, o sa accepte; Kahar nu putea sa-i ofere decat un post de cercetator
(obiectiv interesant pana ieri, dar devenit acum usor desuet); cu vremea, ar
parveni eventual n Consiliul Academiei; dar ar mai fi trecut mult pana atunci.
Iar la Academie se putea ntoarce oricand.
Si lucrarea mea ?
Excelenta ta lucrare va aparea; cu o mica ntarziere, la care te rog sa
consimti. Dar va aparea. Cum ti puteai nchipui ca voi ncerca sa o opresc ?
Aird tacu o vreme, si Gu ntelese ca prima parte a partidei era castigata.
Intr-adevar, Aird se hotarase deja; acum ncerca sa prevada urmatoarea mutare
a lui Gu.
Cum procedam ? ntreba Aird.
Formele de angajare le facem maine; nu va fi nici o problema cu plecarea
de la Academie.
Asta i dadu lui Aird nca o imagine asupra puterii si influentei de care se
bucura Gu. Nu se transfera nimeni de pe o zi pe alta, pe planeta asta; cu atat
mai mult de la Academie la Institut.
Deci, mai discutam maine ?
De ce ? Pierdem o zi de pomana. Am ncredere ca nu te vei razgandi.
Am toata ncrederea.
Gu si pregati calculatorul.
Ai aici schita temei. Pe scurt, uite cum se pune problema. Ce stim ? 1.
viteza luminii nu poate fi depasita. 2. teoria Gu13 si experimentele aferente
13 Ce

schimb
atoare sunt moravurile. . . S
a ne amintim de celebrul matematician Grenander,

arata ca se poate depasi energia data de formula lui TeKoda. Concluzia ?

Formula lui TeKoda este falsa; ori, mai degraba, este doar un caz particular al
unei formule generale. Tema: gaseste aceasta formula.
Ca sa fiu sincer, venind aici m-am gandit si eu la formula lui TeKoda;
de altfel, era singurul loc n care puteam colabora. Si am ajuns la aceeasi
concluzie. Dar voi avea nevoie de specialistii n teoria d-voastra.
O sa ai cei mai buni cercetatori, inclusiv cativa practicieni. Pentru ca
exista si un supliment al temei: o data gasita noua formula, ea va permite
calcularea unui maxim energetic. Coincide acesta cu maximul actual obtinut
experimental ? Daca nu, n ce conditii se obtine maximul ? Cu cat e mai
mare ? Cum se poate exploata ? Si alte o mie de ntrebari de acest gen. . .
La asta nu m-am mai gandit. Dar e vreme. . .
Nu e vreme. As dori sa te consacri integral, plenar, absolut, etc., acestei
teme. Cu cat mai repede obtii un rezultat, cu atat mai bine. De altfel, ne vom
ntalni zilnic. Considera-ma n echipa ta. Pentru ca tot veni vorba, hai sa-ti
prezint echipa.
Asteptand ca secretara sa-i cheme pe cercetatori, Gu nu si putu stapani
admiratia. Un pic de naivitate si mult curaj; exact reteta victoriei. Fericit
Kahar, daca stie sa creasca astfel de tineri. Dar fericit si Gu, daca stie sa-i
foloseasca. Cum oare e mai bine ? Ca mine, sau ca el ? Vom vedea peste o
suta de zile.
X. Aird se dovedi ntr-adevar cartea castigatoare a lui Gu. In cateva zile,
cei doi ajunsera la o formula plauzibila; Aird reusi sa o demonstreze dupa alte
zece zile. E drept ca, n acelasi timp, informatiile culese de la membrii echipei
l ajutasera sa devina aproape expert n teoria energetica a lui Gu.
Pentru Gu, aceasta prima izbanda era doar platonica; demonstrarea unei
formule, chiar daca o realizare formidabila n sine, nu putea sa-i salveze prestigiul. Ii trebuia ceva mult mai concret, care sa impresioneze atat lumea
stiintifica cat si casta politica. Ceva care sa compenseze idealul pierdut al
vitezelor supraluminice.
O speranta exista; maximul energetic teoretic prezis de noua formula l
depasea cu mult pe cel din vechea (i putem spune acum asa) teorie Gu, si era
de-a dreptul urias fata de cel din formula lui TeKoda. Dar nimic nu lasa sa
se ntrevada vreun mod de obtinere a lui. Pe cale empirica, ar fi durat mult;
n plus, existau deja o sumedenie de experimente care esuasera; e adevarat ca
n materie de experiente fara baza teoretica imaginatia se arata infinita, desi
rareori fericita. Iar Gu n-avea timp; trebuia mers direct la tinta.
In schimb, Aird era n extaz. Considera modificarea formulei lui TeKoda un
rezultat la fel de important ca si precedentul, cel cu imposibilitatea depasirii
care, referindu-se la o teorem
a a sa, a numit-o teorema al c
arei nume am cinstea s
a-l port.

vitezei luminii. Habar n-avea cum sa foloseasca practic formula asta; el o

gasise, o demonstrase, ce mai voiau de la el. Iar bosorogul de Gu nici nu voia
s-o publice imediat, ci o data cu cealalta lucrare; cu toate ca ntre ele, nici o
legatura (n afara de autor. . . ). Evident, Aird exagera.
Vazandu-l la capatul inspiratiei, Gu i dadu liber zece zile. Aird calatori,
se distra, pierdu vremea si nu rata nici o ocazie de a merge la restaurant. Fu
totusi retinut cu respiratul. Asta da viata, avea dreptate Batranul, si spunea
Aird. Vacante mai avusese el, desigur, dar nu cu fonduri practic nelimitate, ba
tocmai dimpotriva.
In timpul acesta, Gu ncerca sa-si pastreze calmul. Mai multe colective
lucrau de zor pe diverse idei, dar Gu simtea inutilitatea zbaterii lor. Ii ncuraja,
totusi, pe toti, n lipsa de ceva mai bun.
XI. Inclinarea spre boema a lui Aird nu l mpiedica sa revina la termen la
Institut. Gu l convoca imediat, mpreuna cu unul din cercetatorii din mica sa
echipa, Sameh.
Dragii mei, ma scuzati ca intru direct n subiect. Aird, mi vei povesti cat
de curand despre vacanta ta; acum da-mi voie sa-ti spun doua vorbe despre
Sameh, pe care-l cunosti, dar despre care sunt sigur ca nu stii mare lucru. Este
cel mai bun practician din Institut; a modificat de doua ori si n bine !
motorul Gu14 . De exemplu, navele de lupta pornite spre Kaletuna au astfel de
motoare mbunat
atite si, stii bine, al lor este recordul de viteza. S-a uitat pe
toate partile la formula ta si la demonstratie si n-a nteles mare lucru; nici el,
nici eu, nu ne asteptam la altceva. As vrea sa petreceti cateva zile mpreuna,
n care sa-i explici, n cele mai intuitive moduri, formula asta. Retine, n cat
mai multe moduri. Poate ca va iesi ceva de aici. Succes.
Sameh se arata un tip simpatic. La nceput, Aird fu sceptic; i gasi o groaza
de lacune n teoria lui Kahar; nici cu matematica nu statea prea bine; e drept
c
a si etalonul lui Aird era mult prea ridicat. Sameh nu se jena catusi de putin
de asa-zisa sa incultura.
Fizica e mult mai simpla decat vreti voi s-o faceti; dupa cum si natura
e simpla. Iar noi, ca fapturi ale naturii, ar trebui sa patrundem prin intuitie
toate legile ei. Daca un fenomen ne scapa e nu pentru ca ar fi complicat, ci
pentru ca nu-l privim noi cum trebuie. Asa e si cu formula ta, ca si cu toate
formulele.
Aird surandea larg nca de cand ncepuse Sameh sa vorbeasca.
Stii cine mai sustine ca natura e simpla ? Insusi Kahar. Si mai spune ca
si teoria lui e simpla. . . si intuitiva. . .
Inseamna ca are el intuitia pervertita !
14 Contribut
ia lui Gu la motor nu a constat dec
at n a dirija constructia; fiind ns
a bazat
pe teoria lui, motorul a primit numele lui.

 Sa-ti spun un secret: sunt de aceeasi parere cu el.

Pai atunci ne vom ntelege perfect.
Sameh glumea, dar n sinea sa era convins ca se vor ntelege. Aird deveni si
el mai optimist dupa ce Sameh i prezenta n amanunt motorul Gu si inovatiile
aduse acestuia. Intr-adevar, totul era de o simplitate desavarsita; n-as vrea sa
se nteleaga gresit: aceasta simplitate se gasea doar pe plan principial; motorul
nsa, ca realizare practica, era deosebit de complex.
Cum poti spune despre hardughia asta ca e simpla si eleganta ? Ma mir
c
a e n stare sa functioneze o zi fara sa se defecteze.
Se mai ntampla. O data a mers chiar trei zile; mai mult nu l-am lasat,
mi-era sa nu explodeze. . .
Poanta nu era cine stie ce; oricine stia ca motoarele Gu nu pot exploda. Dar
veselia lui Sameh era contagioasa, iar el, atat de deschis, ncat era imposibil sa
nu-l ndragesti.
Hai sa facem pace; promit sa nu-l mai ocarasc pe Kahar si sa preamaresc teoria lui, daca si tu te arati respectuos n fata acestui motor, care, o stie
ntreaga lume, o merita.
XII. Ar dura mult descrierea drumului ineditei perechi Aird-Sameh catre
constructia motorului energetic total. Aird reusi sa calculeze doua pulsatii
de baza care contribuiau la maximul energetic din formula sa, iar Sameh sa
combine doua campuri cu aceste pulsatii, dintre care unul rotativ, prin care
vibratiile subatomice erau exploatate integral. Practic, n afara unor mici
pierderi inevitabile, motorul era perfect. Dar el nu fu construit decat cativa
ani mai tarziu.
Spre satisfactia lui Gu, Sameh reusi finalizarea primei experiente de laborator satisfacatoare la 150 de zile de la fatidica data a lucrarii despre imposibilitatea depasirii vitezei luminii. Observati, desigur, ca Gu nu respectase
termenul autoimpus de o suta de zile. Nu se putea el poticni ntr-un asa obstacol. Avu ceva de furca, deoarece Kahar, desi rabdator din fire, ncepuse dupa
o vreme sa-l preseze pe redactorul sef al Revistei de Fizica, amenintandu-l ca
va trimite lucrarea unei reviste mai putin prestigioase, dar mai prompte. Cum
asta nu era decat un santaj marunt, Kahar, cu sprijinul unor prieteni, lasa sa

se strecoare n mediile de informare o notita anuntand, n termeni nu foarte

categorici si fara a mentiona numele autorilor, o descoperire epocala legata de
viteza luminii, care ar fi, vai, viteza limita n Univers.
Asa ncat opinia publica era deja ncalzita atunci cand n Revista de Fizica
aparura simultan trei lucrari care revolutionau nu numai fizica, ci chiar si
evolutia civilizatiei de pe planeta. Prima, cea pe care o stim prea bine. A
doua, semnata Aird si Gu (acesta din urma l rugase pe Aird sa fie de acord cu
trecerea lui ca autor, desi stia ca are o contributie minima; Aird, al carui spirit
diplomatic devenea tot mai pregnant, nu facu nazuri; n fond Gu organizase

totul), avea titlul succint O noua formula a energiei. In sfarsit, a treia, intitulata Experiente semnificative pe baza noii formule a energiei; un prim pas
c
atre motorul energetic total, avea ca autori pe Sameh, Aird si (inevitabil)
Gu; ultimul contribuise doar cu titlul.
Lumea stiintifica percepu doar ca pe o curiozitate asocierea lui Aird, n mod
evident tanarul genial caruia i se datorau aceste descoperiri, atat cu Kahar,
c
at si cu Gu, personalitati aflate la poli opusi nu numai pe planeta, dar si n
conceptii. Mijloacele de informare publica nici macar nu remarcara aceasta;
prezentara, fireste, biografii ale celor patru (socotindu-l si pe Sameh); dar
pusera accentul pe impactul descoperirilor asupra viitorului planetei. Titluri
senzationale ca Adio, TeKoda, Interzisa depasirea vitezei luminii, Atomul
mai avea energie pusa deoparte se mpleteau cu cele mai ponderate: Viteza
luminii, o piedica n cucerirea universului sau Problema energiei, definitiv
rezolvata.
Gu nu scapa prilejul de a da o orientare opiniei publice (cu bataie spre
politicieni, de care, n primul rand, nu voia sa fie renegat), profitand de pozitia
sa privilegiata si de popularitatea numelui sau. Iata primul sau articol, probabil
cel mai cunoscut, din care am eliminat partea de descriere a noilor descoperiri.
XIII. Nu s-a mai ntamplat niciodata, n istoria stiintei, ca ntr-o perioada
at
at de scurta de timp sa fie descoperite adevaruri atat de remarcabile, de generale si de neasteptate. Ca unul care, desi a contribuit la acest pas memorabil,
a fost poate tot atat de surprins ca si d-voastra, permiteti-mi sa va adresez
gandurile mele.
Multa vreme eforturile noastre s-au ndreptat nspre ncercarea de a depasi
viteza luminii. Nimic nu parea a ne sta n cale; dimpotriva, existau semne
clare de optimism. Mii de cercetatori si nenumarati alti colaboratori au contribuit la aceasta miscare, pe care o putem numi nu numai stiintifica, dar si
culturala, politica, de opinie. Si iata ca, aparent dintr-o data, n modul cel mai
indubitabil, viteza luminii se vadeste a fi o limita de netrecut. Pentru multi
aceasta a fost o lovitura puternica; a fost daramata o credinta, a fost sfaramat
un ideal. De aici, poate, dorinta de a condamna ntreaga munca precedenta,
lipsita acum, zice-se, de sens.
Nu pot fi de acord. In primul rand, depasirea vitezei luminii era un tel nobil,
demn de civilizatia noastra n progres. In al doilea rand, acest tel ne-a adus
perfectionari tehnologice de prim rang; s-a obtinut energie ieftina si sigura; sau realizat nave spatiale cu viteza sporita; am putut trimite n spatiu primele
expeditii interplanetare de colonizare. Poate ca idealul a fost gresit. Dar nici
una dintre actiunile noastre nu a fost inutila.
Avem acum n fata o limitare si o deschidere. Daca bariera vitezei luminii
nu se poate trece, avem n schimb energie pentru totdeauna. Vom avea nave,

si aici ma pun chezas cu toata fiinta mea, care se vor apropia oricat de mult de
viteza luminii; iar aceasta se va ntampla n viitorul cel mai apropiat.
Am ajuns astfel aproape de limitele fizicii. Putem spune ca suntem acum
stapanii secretelor Universului. Va depinde numai de noi sa le folosim spre
binele nostru.
XIV. Gu nu se retrase imediat de la conducerea Institutului de Tehnologie
Spatiala. Planurile i iesisera destul de bine; reusise sa-si pastreze creditul
politic, cu toate cartelile unor adversari care criticau sumele mari cheltuite de
Institut pentru ncercarea depasirii vitezei luminii, acel proiect megaloman
sortit dinainte pieirii. Reusise sa convinga ntreaga planeta (sau, n fine,
aproape) de utilitatea si eficienta sa, atat n trecut, cat si n prezent, atat prin
munca sa de cercetator, cat, mai ales prin cea de conducator.
Fara contestatii semnificative, putu astepta linistit realizarea efectiva a motorului energetic total, echiparea primei nave de lupta cu un astfel de motor
si atingerea, de catre aceasta nava, a unei viteze aproape egala vitezei luminii.
In aceste momente de glorie, Gu si permise nu numai sa se retraga, dar si sa
aiba un rol decisiv n numirea succesorului sau. Al carui nume, ati ghicit, a
fost Aird.
In cei cativa ani care trecusera, Aird fusese bine instruit de Gu n subtilitatile administratiei. Conducerea Institutului e mai grea decat demonstrarea unei formule, spunea Gu, nu pentru ca ar cere mai multa inteligenta;
ba chiar dimpotriva; pentru ca nu are mare legatura cu logica. Aird, cu
firea sa de cuceritor, fu un ucenic eminent. Sub lungul sau directorat, Institutul avu parte de o usoara relaxare a disciplinei interioare, ceea ce-i atrase
lui Aird porecla de despot luminat; prestigiul fu pastrat, ba chiar sporit, datorita descoperirilor ulterioare, multe si interesante, dar, fireste, nu tot atat
de sclipitoare ca acelea de care a fost vorba pana acum. Se dovedi ca mai
degraba adevarul era de partea lui Kahar, cel ce spusese ca mai este totul de
descoperit, si nu de cea a lui Gu, care afirmase ca limitele fizicii sunt atinse.
Sa nu ne adancim n polemica, caci nu acesta ne e scopul.
Dar, pentru ca am pomenit de Kahar, sa mentionam ca, cam n vremea la
care am ajuns cu povestirea, cea a instalarii lui Aird ca director al Institutului,
el publica lucrarea O noua demonstratie a formulei energetice Aird-Gu; de
altminteri, e chiar demonstratia ce se gaseste azi n manuale. Gu nu fu impresionat; Aird, nsa, fu ncercat de nostalgia vremurilor colaborarii cu Kahar si
aduse, n sinea lui, un pios omagiu Batranului.
XV. Ne apropiem de sfarsitul povestirii. Nu putem totusi trece cu vederea implicatiile noilor descoperiri asupra operatiunilor de colonizare. Aceasta
cu atat mai mult cu cat unul dintre personajele noastre centrale fu puternic
implicat.

Gu ramasese Consilier Principal al guvernului si, atunci cand se puse problema unei revizuiri a strategiei de colonizare n urma noilor descoperiri stiintifice
si tehnice, fu nsarcinat cu alcatuirea raportului si a unor propuneri preliminare.
Aceasta se ntampla dupa realizarea navelor cu viteza luminica.
Pentru a ntelege mai bine hotararea luata, sa prezentam un scurt istoric al
cercetarii spatiului.
Sistemul nostru solar, cu doar doua planete, nu ne-a oferit prea mult timp
mistere, cealalta planeta, Xuna, fiind mult prea aproape de Soare si deci nelocuibila datorita temperaturii. De aceea, cu mii de ani nainte, stramosii nostri
au trimis sonde spatiale de explorare, spre sistemele solare cele mai apropiate.
Dificultatile tehnologice ce au dominat acea epoca au ntarziat mult rezultatele. Vitezele mici ale sondelor, resursele lor energetice reduse, erorile de
directie, erorile de comunicatie, toate au ngreunat culegerea de informatii. Cu
vremea, s-au conturat doua tinte posibile de colonizare, obiectiv care devenea
din ce n ce mai stringent, datorita masivei suprapopulari a planetei noastre.
Prima planeta a soarelui Sike, aflat la 23 de ani lumina, era cea mai
apropiata. Temperatura planetei era excelenta, atmosfera prezenta, dar neprielnica. Nici o urma de viata. O expeditie de transformare a atmosferei
fusese trimisa cu multa vreme nainte15 ; procesul fusese nceput cu succes si
continuat de module automate trimise periodic.
A doua tinta o constituia a treia planeta a soarelui Kaletuna16 , la 80 de
ani lumina distanta. Cu temperatura potrivita, cu o atmosfera continand
esentialul, adica azot, oxigen si dioxid de carbon (procentul de oxigen fiind
nsa prea mare), aceasta prezenta si forme de viata; de asemenea, multa apa
naturala. Existau, pare-se, chiar si fapturi cu organizare sociala, marturie
st
and constructiile, unele pe suprafete ntinse, pe care le-am putea numi orase;
n multe activitatea era evidenta, dovada extinderea unor astfel de orase n
timp; pe de alta parte, alte orase erau distruse, fie de fenomene naturale, fie din
alte cauze (depopulare ?). Atrasesera atentia n mod special trei constructii
piramidale uriase, situate una langa alta. Totusi, aceste fapturi, ale caror imagini detaliate nu fusesera obtinute, dar care pareau cam de o suta de ori mai
mici decat piramidele mentionate, nu puteau fi clasate prea sus pe treptele
civilizatiei; activitatea electromagnetica lipsea cu desavarsire.
Acum mai bine de o suta de ani, imediat dupa constructia motorului Gu, o
expeditie dotata cu nave ce puteau atinge 30% din viteza luminii (pe care le-am
mentionat deja) pornise spre Kaletuna-3 sub comanda Generalului Zon. Misiunea era pregatirea planetei pentru colonizare, aceasta nsemnand reducerea
procentului de oxigen din atmosfera; evident, era de asteptat ca majoritatea
formelor de viata de pe Kaletuna-3 sa dispara. Membrii misiunii erau toti vol15 Eroica

expeditie Ata, care nu a reusit s

a se mai ntoarc
a.
Soarele celor nou
a planete, ntr-una din limbile vechi ale planetei noastre.

16
Insemn
and

untari; la o durata medie de viata de 300 de ani, nici unul nu avea cum sa spere
s
a se ntoarca acasa, cu toate ca beneficiau de dilatarea timpului. Generatiile
urmatoare (caci luasera si femei, fireste) se puteau instala pe Kaletuna-3, modificarea atmosferei putand dura chiar sub 100 de ani.
Sa rezumam deci: n momentul n care Gu si prezenta raportul, si Sike-1 si
Kaletuna-3 mai aveau de asteptat cateva sute bune de ani pana la a fi pregatite
pentru colonizare.
XVI. Gu si prezenta raportul n fata plenului Guvernului National. Dupa
datele tehnice, trecu la unele modeste concluzii si eventuale propuneri.
Anterioara noastra strategie de colonizare se baza pe ipoteza ca vom
realiza nave supraluminice n viitorul apropiat. Nu cred ca acum, dupa ce
ipoteza s-a dovedit falsa, e necesara schimbarea radicala a planurilor noastre.
Cele doua planete, Sike-1 si Kaletuna-3, accesibile acum n practic 23, respectiv
80 de ani, sunt totusi la distante rezonabile, n special prima. Desigur ca am
putea ncerca o colonizare n etape, ntai pe Sike-1, pentru a studia fenomenele
asociate unei astfel de actiuni.
Discutiile nu fura prea aprinse. Doar Wahba, unul dintre cei mai influenti
membri ai guvernului, prezent
a o propunere diferita:
Domnilor, trebuie sa avem n vedere n primul rand aspectul politic. Cand
ne-am decis sa cream colonii, speram nu numai sa putem circula rapid ntre
planeta noastra si ele, dar si sa avem si mijloace de comunicatie de transmitere
a informatiilor rapide, care sa permita efectiv conducerea unica a coloniilor
de aici, de catre Guvernul National. Ori, chiar daca par mici pentru o calatorie
interplanetara, distantele pana la Sike-1 si Kaletuna-3 sunt uriase pentru pentru
un control sigur al coloniilor. Ma tem, deci, de o viitoare rupere a coloniilor de
Natiune, de o dezvoltare a lor paralela, independenta, care ne poate deveni chiar
contrara la un moment dat. Istoria ne arata ca ntotdeauna coloniile au dorit
independenta si au ncercat sa o obtina de ndata ce s-au dezvoltat suficient
pentru a avea fortele necesare. Este drept, societatea a evoluat; mentalitatile
s-au schimbat; disciplina sociala s-a mbunatatit considerabil. E greu de zis,
totusi, n ce masura putem risca. Pe de alta parte, dupa cum toti stiti, rata
nmultirii populatiei s-a redus drastic. Din cate stiu, ne apropiem de clipa
n care vom putea controla aceasta rata de nmultire; vom avea, deci, ntrun viitor rezonabil de apropiat, o populatie stabila, ceea ce, n conditiile n
care energia nu mai este deloc o problema, ne-ar putea face sa ne marginim la
planeta noastra.
Totusi, conchise Wahba, pentru ca nu putem miza totul pe o singura carte,
va propun urmatoarele. 1. Sa continu
am transformarea atmosferei de pe Sike-1,
urmand sa luam decizia de colonizare atunci cand acest proces se va fi ncheiat;
vor decide, deci, generatiile urmatoare. 2. Intrucat Kaletuna-3 este mai departe,
s
a amanam fara termen orice actiune acolo. Deci, sa nu fie nici macar pregatita

atmosfera. Sa ne marginim la a studia viata specifica acelei planete, desi ea

pare atat de diferita (nemaivorbind ca este napoiata) ncat e greu de crezut
ca vom trage mari foloase de pe urma ei. Sa pastram deci Kaletuna-3 ca pe o
planeta de rezerva, sub atenta supraveghere, dar doar atat.
Gu se ralie rapid propunerii lui Wahba, n fond nu foarte diferita de a sa;
era bucuros ca, nici cu aceasta ocazie, nimeni nu ndraznise sa-i reproseze, fie si
indirect, faptul ca anterioara strategie de colonizare se bazase pe o teorie gresita
al carei autor era el, Gu. Un singur membru al guvernului, ceva mai tanar,
sustinu ca nu aveau de ce se teme de colonizare si ca trebuiau sa purceada cat
mai degraba la ea. El fu pus la punct de venerabile glasuri care i atrasera
atentia ca luau acum o decizie cu efect strategic; o amanare era preferabila
riscului unei greseli. Asa ncat propunerea lui Wahba se impuse.
XVII. Batranul general Zon primi ordinul rezultat din decizia Guvernului
National atunci cand tinta calatoriei era relativ aproape. Spera ca el nsusi sa
apuce sa vada Kaletuna-3, poate n mai putin de douazeci de ani.
Cum se ntampla ntotdeauna, ordinul fusese redactat de membri ai personalului executiv inferior al Guvernului, n spiritul hotararii acestuia, dar cu
amanunte ce erau apanajul lor exclusiv. Ei transmisera nu numai comanda de
a nu ncepe transformarea atmosferei, ci si de a distruge echipamentul necesar
transformarii. Ideea de la care plecasera autorii ordinului era ca generatiile
urmatoare din expeditia Zon sa nu fie tentate de a coloniza Kaletuna-3, fara
aprobarea Guvernului. Zon fu mirat de duritatea ordinului, care cerea n plus
si raportul imediat dupa ndeplinire; ca si cum la distanta asta mai conta daca
raporta imediat sau dupa un an. . .
Ati trimis confirmarea primirii mesajului ?
Da, domnule general, zise ofiterul de serviciu, gandind n sinea lui ca Zon
ncepe sa se ramoleasca; stia bine ca confirmarea era trimisa automat.
Bine. Atunci transmite: ordinul d-voastra numarul. . . a fost executat
ntocmai. Adauga raportul obisnuit despre starea navei si echipajului. Multumesc.
Cand acest mesaj va fi ajuns la destinatie, el, Zon, va fi mort de mult.
Nenorocitii, ne-au trimis degeaba pana aici. Am promis tineretului o planeta
si acum trebuie sa le spun ca vor muri si ei pe nava asta. Nu distrug nimic.
Zon nu se hotarase daca sa actioneze sau nu asupra atmosferei Kaletunei-3,
l
asand decizia pe mai tarziu. Dar unul din buletinele de stiri ulterioare, trimise
periodic navei pentru a informa despre noutatile de pe Planeta, aduse vestea
construirii navelor luminice. Putem sa ne trezim oricand cu o astfel de nava
aici; practic, poate veni la fel de repede ca un mesaj. Si precis ca n-o sa ne
anunte nimeni dinainte.
Asta l facu mai prudent. Totusi, nu distruse echipamentul. Chema ofiterul
secund, cel care urma la conducere dupa moartea lui, si-i lasa urmatorul ordin
confidential:

1. Echipamentul din compartimentul A-153 se conserva n starea actuala.

Nu va fi folosit asupra Kaletunei-3.
2. In cazul apropierii unei alte nave, prietena sau inamica, sau n cazul
ntoarcerii acasa, acest echipament se distruge.
Ramas singur, Zon si lasa tentaculele sa atarne flasce. Daca am fi putut
ncepe colonizarea imediat. . . fara schimbarea blestematei asteia de atmosfere,
alta era situatia. Asa, suntem la cheremul lor, birocrati de nimic. . . Daca n-as
sti ca voi muri pe nava, as fi facut ce trebuia. Dar, cine stie, poate s-o gasi
vreun comandant mai hotarat decat mine. . .

Nota editorilor. Ne-am permis sa supunem atentiei d-voastra aceasta

lucrare cu ocazia mplinirii a 1000 de ani de la celebrele descoperiri ale lui
Aird, cea mai de seama, poate, figura a fizicii. Desigur, este vorba de o scriere
romantata, de o calitate stiintifica mai mult decat modesta17 ; dar asa era
moda pe atunci si, stim bine, gusturile se schimba o data cu epocile. Cititorul
va ntelege fara ndoiala aceasta scriere ca pe o palida imagine a unor vremuri
trecute, dar glorioase, pentru ca au purtat pecetea marilor Aird, Gu sau Kahar,
nume ramase definitiv n istorie.
De asemenea, un stimulent pentru publicare a fost revenirea n atentie a
planetei Kaletuna-3. Reamintim cititorului ca misiunea noastra de acolo a
transmis aparitia unor semne de progres incredibil fata de situatia anterioara,
materializat prin cel putin doua aspecte esentiale: o remarcabila activitate
electromagnetica si nave zburatoare din materiale grele (dar care nu pot parasi
atmosfera). Este cert ca ne aflam n fata unei civilizatii careia putem sa ncepem
s
a-i acordam atributul de inteligenta. Mai mult, n cei 80 de ani-lumina (aproximativ 65 de ani pe Kaletuna-3) cat au trecut de la trimiterea mesajului, e
posibil ca schimbarile sa fi continuat n acelasi ritm rapid.
Guvernul National va lua n curand o decizie privind Kaletuna-3. Se prefigureaza trei optiuni: continuam supravegherea, le oprim progresul sau i distrugem. Probabil ca, dat fiind decalajul imens ntre noi si ei, prima varianta
va prevala; cel putin deocamdata, cat nu reprezinta o amenintare.
Profitam de aceasta ocazie pentru a cere opiniile cititorilor nostri.

17 S
a ne g
andim numai la notiunea de vibratie subatomic
a, azi iesit
a aproape complet
din uz.

IQ plus infinit
Frumos e cerul noptii licarind de stele ! Nemasuratele spatii dispar n
nchipuire si distantele se topesc. Masori parsecii cu palma si anii-lumina cu
degetul si rezisti cu greu tentatiei de a aranja ca la domino punctele
albastrui de pe bolta neagra. Recunosti constelatiile, dintotdeuna aceleasi, dar
mereu atragatoare, le arati iubitei sau copilului tau, n timp ce iarba miroase
ametitor; apoi intri n casa pentru ca noaptea e totusi racoroasa si te
duci la culcare.
M-am saturat de stelele astea, racni doctorul Sanders si se ntoarse cu
spatele la ecranul urias n fata caruia ramasese nemiscat pret de cateva minute.
Le urasc, le detest si ma nfricoseaza.
Ai stelofobie, zise Thorn. S-ar putea sa fie incurabila.
Incurabil e calmul tau ereditar. Ce naiba speri sa vezi pe ecranul asta ?
Iar ncepi. . . Vreau sa vad altceva decat stele; as prefera sa fie o nava. . .
Daca-i o nava vine ea la noi, ce rost are s-o tot pandim ?
Sanders, e a mia oara cand discutam asta. De citit documentatia propulsorului n-ai chef, pentru ca oricum n-o sa-l putem repara. De veghe refuzi sa
faci, pentru ca e inutil. Nici macar nu ncerci sa studiezi virusul ala, sau ce-o
fi fost. Macar lasa-ma pe mine n pace.
Bine, bine, uite, m-apuc de citit. Dar stii bine ca avem o sansa la un
miliard sa reparam sandramaua.
Si altceva, ce-ai vrea sa facem ? Sa ne ciondanim tot timpul ?
Sanders mormai ceva si se afunda n lectura. Dar nu rezista decat un sfert
de ora.
La dracu, ma duc sa ma culc.
Thorn nu zise nimic. Cei doi aveau programele decalate astfel ncat sa nu
doarma niciodata simultan. Intr-un fel, Sanders avea dreptate; daca vor fi
gasiti de o nava de salvare, vor scapa, evident. Daca nu, trebuiau sa repare
propulsorul.
Nava Maria primise o misiune de explorare n directia necercetata nca
a sistemului Heisenberg si ajunsese cu bine acolo n timpul planificat. Apoi

71

ghinioanele se tinura lant. O naveta exploda cu un sfert din echipaj; propulsorul

se strica, iar reparatiile costara viata celor mai buni ingineri. Capitanul nu se
hotarase sa se ntoarca nainte de a vizita o ultima planeta ce parea a ascunde
semne de viata; dar nu mai apucara sa ajunga acolo, pentru ca o epidemie
ciudata se declansa; cauzele ei nu fura descoperite, iar masurile de izolare fura
probabil tardive. In chip inexplicabil cel putin deocamdata scapara doar
doi: Sanders si Thorn.
Ei ncercara sa ntoarca nava din drum, ceea ce ar fi reusit fara ndoiala
daca propulsorul nu s-ar fi defectat pentru a doua oara, lasand nava n deriva,
n directia cea mai nefavorabila, adica ndepartandu-se de ultima baza catre
spatiul neexplorat cu o viteza modesta, ce-i drept. Din pacate, Sanders era
medic, iar Thorn sociolog si istoric. Cunostintele lor ingineresti erau practic
nule. Pentru nceput, se multumira sa trimita mesaje SOS. Va dura nsa ani
buni pana cand acestea vor ajunge, si nca alti ani poate zeci pana cand
o nava de salvare i va ajunge din urma, daca aceasta nava va porni.
Cum rezervele alimentare erau imense, iar regeneratorul de aer functiona
perfect, nu le ramanea decat sa-si gaseasca o ocupatie. Thorn reusise sa-si impuna un plan de lucru. Principala sa preocupare era de a ntelege functionarea
propulsorului; sarcina ingrata, fireste, pentru un nespecialist. Thorn era nsa
convins ca un om inteligent poate nvata orice. Incerca sa-l atraga si pe Sanders
n aceasta activitate, pentru a avea cu cine discuta nelamuririle. Se arata nsa
repede ca Sanders nu avea perseverenta necesara unui studiu atat de lung;
Thorn i-o luase mult nainte, iar daca Sanders nu renunta, era probabil numai
din solidaritate dar ce lenesa solidaritate.
Trecura astfel doi ani, ntr-o apasatoare monotonie, rupta de izbucnirile lui
Sanders; acesta se calma nsa repede, iar echilibrul sau psihic parea nca intact.
Thorn suferea si el, dar nu se exterioriza n nici un fel. Gandul ca si pierdeau
tineretea pe o epava l domina de multe ori, mai puternic ceea ce poate
parea ciudat decat imaginea unei morti lente n singuratate. Dar Thorn se
stapanea lesne:
Recordul de izolare accidentala n spatiu nu l-a depasit pe cel al lui Robinson Crusoe, adica douazeci si sapte de ani. Ba chiar e cu patru ani mai mic.
Asa ca nimic nou sub sori.
Dar noi ce cusur avem. . . putem bate linistit recordul. Si-apoi nu pui la socoteala multimea de nave pierdute, disparute, distruse, abandonate, ratacite. . .
Adica un procent de doar trei la suta n ultimul mileniu. Si asta numai
pentru navele de explorare. La cele de transport, siguranta e aproape absoluta.
Ce-avem noi cu transportoarele ? Intrebarea mea naturala, despre care
tu o sa zici ca-i pesimista, e cate din navele n deriva au fost salvate ?
Thorn nsa n-avea o astfel de statistica; stia nsa ca orice ar fi zis, Sanders
s-ar fi manifestat cumva mpotriva; dar Thorn nu se supara; Sanders avea o

atitudine activa, asta nsemna ca tonusul lui psihic era nca bun.
Fiindca e greu sa nu-ti pierzi mintile de atata singuratate; Thorn ncepuse
sa-si dea seama ca repararea propulsorului era o iluzie, dar nca n-o recunostea;
se ncuraja spunandu-si ca, cel putin, la ntoarcerea la civilizatie i va fi usor
sa-si ia o diploma n inginerie spatiala. Dar energia sa ncepuse sa se diminueze.
Intr-o buna zi, nsa pastram, ca pe toate navele spatiale, unitatile de
masura pamantene, desi perioada de rotatie a multelor planete locuite e, dupa
cum bine se stie, de o uimitoare diversitate Sanders l trezi pe Thorn si-i
striga surescitat:
Vino sa vezi. Am descoperit ceva.
Thorn se apropie de ecranul principal si Sanders i arata o pata galbuie
semn conventional indicand un corp nou aparut n raza de detectie; amandoi
devenisera specialisti de altfel nici nu era prea greu n manevrarea instrumentelor de bord; focalizara radarul pe directia corpului, dar distanta era
prea mare pentru a-si da seama ce este.
Poate fi orice: un asteroid. . .
In pustietatea asta ? contra Sanders.
O cometa, poftim.
Sau o nava. E clar ca se ndreapta spre noi.
Dar uite de unde vine, aproape perpendicular pe directia noastra; daca
era o nava de salvare venea probabil din urma.
Asta-i buna; am devenit eu optimist si tu pesimist. . .
Thorn zambi, vru sa taca, apoi lasa totusi sa-i scape:
Nu, eu raman echilibrat, n timp ce tu esti un exaltat.
Exaltatii au facut istoria, ar trebui sa stii mai bine decat mine.
Numai ca noi nu facem istorie; doar cautam sa ne salvam pieile.
Se mai ciorov
aira un pic, apoi cerura calculatorului data aproximativa a
apropierii maxime dintre nava si corpul cel nou; Sanders l numea fara ncetare
obiect, n timp ce Thorn nu-i zicea decat corp:
E o chestiune de probabilitati; l numesti dupa ipoteza cea mai probabila,
asta-i tot.
Sa pariem, zise Sanders. Uite, mai avem noua zile pana sa descoperim.
Daca o sa descoperim vreodata.
Pai uite, trece la doar optzeci de mii de kilometri. Ii facem o vizita cu
modulul.
In sinea sa, Thorn spera si el; se temea nsa de o dezamagire. Ideea cu
modulul nu era rea; dupa explozia navetei mari, ramasesera doua module de
transport de capacitate mica, dar cu o raza de actiune suficient de mare; din
pacate, nu puteau fi utilizate pentru ntoarcerea la baza, autonomia lor fiind
totusi redusa.

Sanders exulta a doua zi cand captara un semnal venind dinspre obiectul

zburator (acum era hotarat un obiect). El nu putu fi nsa decodificat.
Vezi bine ca nu-si modifica n nici un fel directia, rezista Thorn. Cine stie
ce sursa de radiatii e acolo.
Una care functioneaza intermitent, nu-i asa ?
Da, de exemplu daca corpul acela se roteste si sursa produce un fascicol
foarte ngust. . .
Poate sunt niste fiinte inteligente. Am fi primii care sa le descopere si am
intra n istorie.
A noastra sau a lor ? Cred ca ai o idee fixa cu istoria.
Nu, zise Sanders. Am umor si tu nu-ti dai seama.
Dupa nca trei zile lucrurile nu se lamurira de fel; semnalele destul de
slabe pareau a fi periodice, iar obiectul acela si continua naintarea rectilinie.
Dimensiunile sale erau modeste, ceva mai mici decat ale navei Maria, si parea
a avea o compozitie predominant metalica.
Sanders, ntr-o voiosie neabatuta, se apuca sa pregateasca modulul, recapitulandu-si n acelasi timp cunostintele si recitind manualele de utilizare.
Thorn, din spirit de echipa, participa cu tot sufletul, ceea ce-l facu pe Sanders
conciliant:
Stiu ca ti-e frica sa nu cad n cea mai neagra disperare dupa ce vom
descoperi ca daca ai dreptate obiectul acela e un biet corp. Dar ti
promit ca ma voi tine tare. Chiar daca nu facem nici o scofala, trebuie sa
recunosti ca ne alegem macar cu o distractie n toata plictiseala asta.
Balanta nclina catre Sanders dupa alte trei zile, cand calculatorul de bord
prezenta analize mai exacte ale obiectului, ce parea a fi facut dintr-un aliaj
apropiat de cel al navelor spatiale. Avura apoi si forma aproximativa, mult
prea regulata pentru a fi naturala. Sanders fu bland n victoria sa:
Am avut noroc sa am dreptate; probabilitatile erau de partea ta. Acum
sper ca vei fi de acord: mergem acolo si vedem despre ce-i vorba; ce putem
pierde ? Decat sa murim aici de batranete sau de plictiseala. . .
Veni si ziua decisiva. Cu zece ore nainte de momentul apropierii maxime,
cei doi pornira modulul si parasira nava Maria, programand, desigur, calculatorul astfel ncat sa le accepte ntoarcerea. Drumul le paru foarte scurt;
Sanders palavragi vrute si nevrute, fara sa fie nevoie ca Thorn sa participe prea
mult la discutie. Trecusera de la nceput pe pilot automat, asa ca mare lucru
n-aveau de facut. Sanders tinu neaparat sa se acorde un premiu primului care
va vedea obiectul.
Ce premiu ?
Comanda suprema pentru o zi.
Cred ca vrei sa ma ai sclav, si pana acum ti-ai reprimat dorinta asta.
Indicatorul de distanta scadea din ce n ce mai ncet catre zero: modulul

trecuse pe traiectoria de abordare. Binenteles, Sanders fu cel care descoperi

n ntunericul aproape complet silueta cautata.
Uite, acolo, acopera stelele.
Dupa cateva minute de apropiere, aprinsera reflectoarele si chiuira amandoi
n culmea entuziasmului. Era o nava, dar de o forma nefamiliara lor.
Ce zici, e de-a noastra ? ntreba Sanders.
Nu-mi dau seama; s-ar putea sa fie un model vechi.
Ce fel de istoric esti, de nu stii atata lucru ?
Sunt istoric, nu arheolog. Iar prima diploma o am n sociologie.
Stiu, stiu. . . Chestia e ce facem acum ?
Pentru ca nava parea moarta; nici o lumina, nici un semn de viata, nici
macar o inscriptie.
Sa-i dam ocol, propuse Thorn.
Trecu pe comanda manuala si dirija modulul pe partea cealalta a navei.
Nici aici nu parea a se gasi ceva interesant. Sanders zise nciudat:
Macar sa filmam. Vom avea o amintire placuta n lunga noastra calatorie
prin spatiile siderale.
Parca ziceai ca nu o sa disperi daca nu gasim nimic.
Nu credeam sa gasim o alta epava. N-avem timp sa-i dam o gaura ca sa
vedem ce-i nauntru. Mai bine ne ntoarcem si gata.
Avem cel putin o zi la dispozitie; Maria merge ncet, o prindem noi din
urma. E pacat sa nu mai stam putin.
Sanders porni aparatul de filmat si Thorn plimba modulul de-a lungul navei,
apoi se ntoarse n partea din care se apropiasera. Aici, surpriza; o deschizatura
dreptunghiulara aparuse pe peretele navei, probabil n urma retragerii unei
trape.
Intram ? ntreba Thorn.
Mai e vorba ? Da-i bataie.
Patrunsera ncetisor n interiorul navei, ntr-un sas pustiu cu peretii netezi.
Coborara din modul la timp ca sa vada trapa nchizandu-se n spatele lor.
Am festelit-o oare ? se ntreba cu voce tare Sanders, dar mai degraba
vesel decat speriat.
Daca s-a deschis o data, o sa se mai deschida. . .
In fata lor se deschise o usa. Indemnandu-se din priviri, prin castile lor
translucide, naintara n ncaperea urmatoare, mult mai mica, dar nu pustie.
Lipit de peretele opus lor statea un robot vag umanoid, care facu un pas spre
ei, apoi ridica o mana, mai mult prin lateral, schitand parca un salut.

Asta-i
majordomul, rase Sanders degajat.
Thorn n schimb era mult mai tensionat, imaginand pericolele ce-i puteau
pandi; remarca totusi ca robotul nu ridicase mana prin fata, probabil pentru a

nu i se interpreta gestul ca amenintator; era un semn bun. Robotul arata spre

o usa laterala, apoi porni spre ea, miscandu-se lin si lent.
S-o luam dupa el, zise Thorn, cred ca asta vrea.
Trecura astfel printr-un culoar lung. In timpul asta Thorn stabilea strategia:
Daca dam peste niste fiinte, trebuie sa le facem sa nteleaga ca noi suntem
doar avangarda; altfel poate-i duce mintea sa ne ia ostatici. Desi cred ca nava
e facuta de oameni, iar de robot sunt aproape sigur.
Dar daca majordomul e chiar comandantul navei ? Sau poate ca echipajul
e n hibernare. . .
Nu nteleg de unde veselia asta pe tine. . .
Cum ? Dupa trei ani de letargie am si eu parte de o aventura si vrei sa
nu fiu vesel. La naiba cu temerile. De aici vom iesi nvingatori, presimt. Nu
stiu nsa pe cine vom nvinge. . .
T
inadu-se dupa robot, ajunsera ntr-o ncapere mare, pustie si ea, cu multe
ecrane, butoane, indicatoare: sala comenzilor, evident; dar nu se ntrezarea nici
cel mai mic semn de functionare. Robotul se apropie de unul dintre ecrane si
astepta apropierea celor doi.
Acum majordomul ne va preda oficial cheile navei, zise Sanders; fireste
niste chei virtuale pe o perna virtuala. Stii, si mie mi-au placut lecturile istorice.
Thorn nu raspunse nimic.
Thorn, sa stii ca glumesc ca sa ne treaca frica la amandoi. Nu-s pe cale
de a nnebuni, nu te teme. Daca tac ma apuca fiorii. La tine probabil e invers;
adica, daca vorbesti.
Robotul atinse ecranul si pe acesta aparura niste mici cercuri rosii care se
deplasau vertical n jos; n partea inferioara se deplasa un soi de taler, miscanduse orizontal n asa fel ncat cercurile rosii sa cada n interiorul lui. Cu o mana,
robotul si arata cealalta mana; se vazu atunci ca folosea doua dintre cele trei
degete ale sale pentru a dirija talerul cu ajutorul a doua butoane la stanga
si la dreapta.

Asta-i
un joc, zise Sanders; pentru copii de gradinita.
Robotul se opri, se retrase un pas si arata cu mana spre butoane.
Cred ca ne invita sa jucam si noi. Ce-i porcaria asta ? zise Thorn.
Fara nici o vorba, Sanders se aseza n fata ecranului si apasa pe butoane.
Bilele rosii ncepura sa curga. Sanders n-avea nici o problema n a le prinde,
nici chiar cand numarul lor spori. Apoi jocul se ntrerupse de la sine.
Castigator la bile, Sanders.
Cred ca mi-am adus aminte, se lumina Thorn. Nava asta trebuie sa fie
a nebunilor de pe Litella. Am citit parca despre sistemul lor de protectie,
sau sa fi fost doar o povestire SF ? Oricum, e o chestie veche, de mii de ani.
Daca erau nevoiti sa abandoneze o nava n stare buna, sau echipajul pierea, n
accident sau de batranete, nava intra automat ntr-un regim de conservare. Din

el o putea scoate oricine, dar doar dupa trecerea unui test de inteligenta; asta
era nca o dovad
a a imaginatiei nemarginite a litellienilor, care-si argumentau
ideea zicand ca nu doar oamenii trebuiau sa aiba acces la un mijloc de transport
abandonat, ci orice fiinta inteligenta din spatiu. Doar pentru utilizarea armelor
exista o parola stiuta doar de ei.
Astea-s basme, zise Sanders. Doar jocul asta nu e pentru inteligenti.
Evident ca nu, dar poate e numai o introducere.
Apropo, ce IQ ai ?
Stii bine ca 140 e limita inferioara pentru orice membru al unei misiuni
de explorare.
Pai da, dar de exemplu eu am avut 141, si asta acum sapte ani, cand
ne-am mbarcat.
Thorn zambi ncurcat:
Eu 143.
Ma asteptam la mai mult de la tine. . .
Intre timp robotul se apropiase iar de ecran, pe care aparusera mai multe
cercuri unele pline, altele goale asezate cate patru pe o linie. Cinci linii
de cercuri se aflau n partea superioara a ecranului, alte patru n cea inferioara.
Robotul atinse cu un deget, pe rand, de sus n jos, fiecare dintre cele cinci
linii din partea superioara; cercurile ce le compuneau se luminau cu intensitate
sporita pe masur
a ce erau atinse. Apoi robotul atinse una dintre cele patru
linii din partea inferioara si aceasta se muta sub cele cinci de sus.
Ce dracu-i asta ?
Un test cu raspunsuri la alegere, cred, zise Thorn. Cele cinci linii de sus
formeaza o secventa, la care trebuie sa adaugi una dintre cele patru variante de
jos. Da, e clar, pe fiecare linie sunt numere reprezentate binar; uite, e banal;
secventa e 1, 2, 3, 4, 5, iar robotul a ales 6 de jos.
Se poate; binar, zici ?
Uite, mai avem dreptul la un exemplu; 5, 4, 3, 2, 1. . .
Si raspunsul e zero. Geniali litellienii astia; nu vreau sa fiu carcotas, dar
chiar ne dau vreun premiu daca raspundem, sau doar felicitari ?
Din nou robotul se dadu la o parte, invitandu-i sa aleaga ei.
2, 4, 6, 8, 10, deci 12.
Asta-i de ncalzire.
2, 3, 5, 7, 11. . .
13, adica numerele prime.
Continuara, si Thorn observa ca la fiecare raspuns exact cercuri verzi pline
apareau n dreapta ecranului. Din pacate, se poticnira la ultima ncercare.
3, 1, 4, 1, 5. . .
Pai, 1, nu ?

 Asa ar trebui, dar uite ca 1 nu-i pe lista variantelor de raspuns; avem 0,

4, 6, 9. Ce-i asta ? Nu vad nici o logica.
Sa punem la ntamplare. La chestii de astea, daca nu te prinzi imediat,
n-ai nici o sansa.
Singura idee care-mi vine e ca e 3 si 14. Dar care-s zecimalele urmatoare
nu stiu.
E cam cretina chestia; o fi o constanta universala, dar de ce trebuie sa-i
stie toata lumea valoarea n baza zece ?
Pana la urma alesera 6, ceea ce se dovedi incorect18 .
Asta-i buna. . . Inseamna ca am pierdut ?
Thorn nu stia ce sa zica.
Parc-am fi la scoala, macar acolo stiam dinainte baremul. Mai vreau o
sansa, striga Sanders.
Robotul, cu miscari impasibile, le ntoarse spatele si se ndrepta spre iesire.
Ne conduce pe ultimul drum. De fapt, nici nu stim ce-am pierdut. Ne
ntoarcem sa vegetam pe Maria si cu asta gata; putem sa spunem ca am
visat.
Dar robotul intra ntr-o alta sala cu spaliere pe pereti si cateva aparate de
gimnastica; n mod evident, sala de ntretinere fizica. In mijloc se gasea nsa o
constructie cu pereti translucizi de vreo doi metri naltime. Robotul le arata
o deschidere ntr-un perete, apoi ocoli constructia, pentru a le arata o alta; n
fine, completa turul pentru a reveni la prima deschidere; n rest, peretii erau
netezi si continui. Robotul ramase cu o mana spre deschidere si cu alta n sus,
spre un soi de panou. Thorn se apropie si patrunse n interiorul constructiei.
E un soi de labirint, am impresia; da, e clar, asta e; sunt numai pereti
aici, si din loc n loc spatii.
Dar acoperis nu pare sa aiba, te aud foarte bine.
N-are.
Thorn aparu napoi.
Cred ca trebuie sa strabatem labirintul; aici e intrarea, iar iesirea pe
partea cealalta. Iar panoul, uite; s-a aprins o lumina; daca asta e timpul ? Ar
fi loc de cinci lumini, cam cinci minute adica. Am pornit.
Thorn intra la loc si continua sa vorbeasca n timp ce silueta lui se vedea
prin pereti.
Cum sa fac ? Exista parca un algoritm de trecut prin labirint. Stiu ca
mi l-a povestit un calculatorist; o tii la stanga pana te nfunzi, apoi te ntorci
si tii n continuare stanga. Si tot asa pana iesi.
Dar n felul asta pierzi o gramada de timp.
18 Cititorule, nu te
ntreb care-i coeficientul t
au de inteligent
a; fie el c
at de mic, din moment
ce citesti aceast
a carte, sunt onorat. Dar nu m
a pot opri s
a m
a ntreb dac
a chiar stii care-s
cifrele lui .

 Da, dar macar ai certitudinea ca nu repeti un traseu nfundat.

Sanders urmarea de afara miscarile lui Thorn, fara sa-si dea seama nsa
de forma labirintului. Trecura doua minute si Thorn parea blocat undeva n
mijloc.
E mult mai mare decat parea din afara; de fapt spatiile sunt groaznic de
stramte. Sanders, du-te la iesire si stai acolo, ca sa am un reper clar.
Se aprinse si a patra lumina; Thorn se apropiase destul de mult, dar, dupa
ce trecu chiar prin fata iesirii, se ndeparta iarasi.
Nu vad cum mai pot ajunge, zise el dezamagit; cred ca n-am parcurs nici
jumatate.
Mai sunt doar douazeci de secunde.
Stiu.
Atunci Sanders avu revelatia.
Sari.
Ce ?
Ia-o pe sus; catara-te, ce dracu.
Thorn se salta n maini cu usurinta; bustul sau aparu deasupra labirintului,
apoi picioarele; si dadu drumul pe partea cealalta, si iesi imediat; cea de-a
cincea lumina nu se mai aprinse.
O fi regulamentar ? se ntreba Thorn.
Important e ca ai iesit la timp. E drept ca nu se aud uralele tribunei. Eu
zic ca e regulamentar; e o solutie profund umana sa o iei pe scurtatura atunci
cand ea exista. Si-apoi Dedal, domnule istoric, Dedal si fiul sau Icar cum au
f
acut ? Au sters-o n zbor din labirintul lor. . . Hai mai bine sa vedem ce zice
majordomul.
Robotul, impasibil ca si pana atunci, iesi din sala de sport.
Sper ca n-o sa avem de facut douasprezece munci, cum zice mitologia.
Dar robotul o coti napoi spre sala comenzilor si urmandu-l ndeaproape,
Thorn si Sanders sarira n sus de entuziasm; ecranele erau luminate, indicatoarele tresaltau si chiar se auzea un usor zumzet; totul arata trezirea la viata
si promitea o supunere completa. Cei doi ramasera nemiscati n mijlocul salii,
n timp ce robotul se deplasa spre ecranul central.
Thorn, e primul test de inteligenta pentru care am primit o rasplata.

Dupa cinci zile, nava gasita, botezata ad-hoc Maria Litella desi nimic
nu confirmase ipoteza provenientei sale litelliene se ndrepta spre baza cu
viteza maxima; desi net inferioara celei a Mariei, ea i multumea pe deplin pe

Sanders si Thorn, care se vedeau astfel ntarziati cu cativa ani, dar pe drumul
cel bun.
Le fusese usor sa descopere comenzile principale, adusesera cele doua nave
una langa alta, apoi transportasera provizii de pe Maria, precum si alte
echipamente; si, evident, o copie a jurnalului de bord. Apoi parasira Maria,
l
asand un un ultim mesaj pe ecranul calculatorului de bord.
Stateau acum amandoi n fata ecranului urias nfatisand cerul nstelat.
Stii ce-am facut adineaori ? ntreba Thorn.
Ai tras chiulul n sala de sport n timp ce eu cautam cea mai buna magazie
pentru proviziile noastre.
Am facut harta labirintului, zise Thorn ignorand complet replica lui
Sanders. Nu era nici un drum ntre intrare si iesire. Toate erau blocate. Asa
ca ntr-adevar singura solutie era s-o iei pe deasupra.
Vezi bine. Altfel n-avea nici un haz. De fapt nici n-a fost un test de
inteligenta, ci unul de ndrazneala. Nodul gordian, oul lui Columb, dar ce-ti
spun eu. . . tu esti istoricul.
Sanders se ntinse trosnindu-si oasele, apoi se lasa comod pe spate n scaun.
Stele ! Stele ! Iubesc stelele, striga. Le ador.
Si eu, zise calm Thorn.

Partid
a de dublu mixt
Eram pacientul preferat al doctorului Johnson n-am stiut niciodata de
ce. Ma luase n grija dupa ntamplarea nefericita cu doctorul (sa-i zic asa ?)
Mills, care mi adusese faima de oaie neagra a sectiei si, ceea ce a fost mai
r
au, o recluziune de trei zile, plus portia de sedative, nu mai vorbesc de asta.
Da, nici sa-mi amintesc macar. I-am fost recunoscator doctorului Johnson, se ntelege. Cu Mills am rezolvat-o; cand intra n salon, ma ntorc cu
spatele si raman nemiscat; el e curios sa vada cat rezist; o data a stat o ora
de vorba cu Joe, vecinul meu, chipurile despre depresia lui; aiurea, ma studia; eu nsa pot ramane mult timp nemiscat; e o tactica buna; Mills chiar a
pomenit de cameleon, un apropo straveziu; evident, nu se referea la capacitatea
acestuia de a-si schimba culoarea (cat mi-ar placea. . . ), ci la nemiscarea lui n
asteptarea prazii; exemplul e prost, pentru ca prada sunt mai degraba eu; dar,
cum spuneam, tactica e buna si-as putea-o urma si n alte situatii, cand. . . Dar
si asta-i un subiect delicat.
E clar ca nu-s un scriitor. Pe de-o parte as vrea sa va spun direct toata
povestea, de la cap la coada. Pe de alta, trebuie sa va pregatesc cumva nas dori sa fiu un personaj negativ n propria-mi opera. Evident, personajul
principal e doctorul Johnson, dar, macar n aceasta introducere, primul rol mi
l-as rezerva mie. Asa ca nu pot ncepe cu nceputul, si nici nu pot tranti dintr-o
data povestea doctorului Johnson, pe care mi-a spus-o ntr-o dupa-amiaza, pe
o banca, n parc. De fapt povestea asta m-a decis sa scriu, ntr-un fel.
Sa va vorbesc deci despre mine, cel de acum. Ati ghicit probabil ca ma
aflu ntr-un ospiciu; sunt adica un nebun oficial ca sa spun lucrurilor pe
nume desi nebunia nu va putea fi niciodata delimitata precis. Ca sa fac o
paranteza, eu vad doua categorii: nebunia creatoare sau constructiva n
care individul e tolerat n societate pentru ca i aduce beneficii clare; cati artisti
n-au fost aproape nebuni ? cate genii ? dar n care s-ar ncadra si nebuni mai
marunti, mergand pana la clasificatori, de exemplu, care si muncesc cele opt
ore linistit, apoi si petrec timpul liber aranjandu-si colectia de timbre, cutii de
bere sau copii dupa antichitati. Apoi cealalta nebunie, cea inutila societatii,

81

sau daunatoare, n care poti scapa o vreme, cum am scapat si eu, dar care te
duce negresit direct la ospiciu; iar acolo, hazardul decide; daca ncapi pe mana
doctorului Mills Dumnezeu cu mila.
Eram n sectia de nepericulosi cum se si cuvenea pana la incidentul cu
Mills, si am ramas dupa aceea acolo; e posibil ca si doctorul Johnson sa fi avut
o vorba de spus, desi nu stiu n ce masura e ascultat de ceilalti. Sunt nsa sigur
ca la primul pas gresit voi fi mutat; dar nu-i dau eu satisfactia asta lui Mills.
Nu mai aman, va povestesc cum a fost cu Mills. Ca sa ma vindece, a ncercat sa
ma faca sa-mi fie rusine de mine nsumi; noroc ca nu s-a ntamplat la terapia de
grup, pentru ca atunci poate ca l-as fi omorat si asta m-ar fi pierdut definitiv.
M-a luat n cabinetul lui si mi-a pus o caseta zicandu-mi: uite, ditamai omul,
cum te poti purta; uita-te bine la tine. Ma filmase n timpul unei crize si acum
ma obliga sa ma uit. Ori eu stiu bine ce simt n timpul crizei acea intensa
comprimare a spatiului din jurul meu care face aerul cleios ca o infinita panza
de paianjen si care mi mpiedica miscarile aducandu-le la o lentoare disperanta;
si, totodata, frica aceea profunda, teroarea de a fi prins ntr-un univers n care
sunt singurul care nu poate misca, n timp ce ceilalti zboara, zburda, zdrobesc
toate barierele vitezei; senzatia de a nu avea scapare eu o stiu foarte bine.
Iar Mills nu ntelege, nu poate ntelege; fireste, el stie care-i boala mea si ar
putea-o oricand descrie cu lux de amanunte; ramane nsa exterior ei si, chiar
daca ar ajunge sa-mi rareasca crizele, nu ma va putea vindeca niciodata.
Asadar Mills mi-a aratat imaginile unei matahale imobilizate n mijlocul
salonului, tremurand, cu figura aproape inumana din cauza disperarii si care
apoi se misca aproape insesizabil pentru ca n zece minute sa parcurga cei doi
pasi pana la patul sau, sub care se vara cu greu n alte zece minute. Stiam
toate astea, desi nu ma vazusem, se-ntelege; nu-mi pierd cu totul mintile n
timpul crizelor, si de fapt asta e chinul cel mare; poate ca ar fi mai usor sa fiu
nebun suta la suta, veritabil, complet; n-as mai avea nici o grija, n primul rand
grija de a scapa de aici, care ma face sa simulez vesnic o bunastare perfecta.
Ca sa iasa din ospiciu, un nebun trebuie sa arate mai sanatos decat un om
normal, asta-i tragedia. Pe scurt, l-am pocnit pe Mills un singur pumn
si sangele i-a tasnit din nas n timp ce lui nu-i venea sa creada; am chemat
o asistenta sa-l ngrijeasca, mi-era scarba de el; a avut gentiletea, totusi, sa
opreasca caseta, nainte de iesi eu. Sigur ca s-a lecuit de terapia asta josnica,
la care un om inteligent nici nu s-ar fi gandit. Pana la urma mi-a facut bine
toata ntamplarea, mi-a adus ncredere n mine; pentru ca, de fapt, nu sunt o
carpa; nu ma manevreaza nimeni cum vrea. Am reactionat ca orice om normal
caruia i se spune ca e nebun; pentru ca sa fie clar n afara crizelor sunt
un om perfect normal.
Sau aproape. Daca am zis mai sus de imaginea unei matahale, a fost doar
o figura de stil care lasa vagi detaliile; adevarul e ca sunt mai degraba obez;

n-as vrea sa dau cifre, dar probabil ca sunt mai gras decat orice cunoscut al
dumneavoastra. Fireste, mai am mult pana la vreun record si nici nu-mi propun
s
a ajung acolo. De fapt am nceput chiar sa slabesc si cred ca o s-o tin tot asa;
ideal ar fi sa ajung pe la vreo suta de kilograme. Istoria e simpla; am fost
bulimic si doctorul Johnson m-a vindecat; asta a fost primul lucru de care s-a
ocupat cand m-a luat n grija si cand m-a surprins mancand pe ascuns. Pentru
ca Mills, desigur, ncerca sa ma vindece interzicandu-mi accesul la mancare;
ori asta n-a tinut, pentru ca nu sunt un imbecil; m-am descurcat ntotdeauna
s
a gasesc un supliment, doua. De aici a pornit ncrederea mea netarmurita n
doctorul Johnson. Dar, cum stiti bine, slabitul merge ntotdeauna mai greu
decat ngrasatul, altfel n-ar face atatia bani cei care vand retete de slabit; iar
doctorul Johnson a avut finetea, dupa ce a constatat ca am scapat de beleaua
bulimiei, sa ma lase sa aleg eu tratamentul de slabire. Deocamdata merge de
la sine, om vedea mai tarziu.
Nu din pricina bulimiei am ajuns eu la ospiciu, dupa cum e lesne de banuit;
ba mai degraba pentru asta m-ar fi dat afara, daca s-ar fi putut, pentru ca
le faceam paguba n provizii; si se stie bine ca ospiciile au bugetul strans. E
jenant sa vorbesti despre boala ta desi devii mai impudic o data clasificat
nebun oficial si bagat la balamuc. De bulimie nu mi-e rusine sa vorbesc pentru
ca asa cum zice doctorul Johnson psihologic sunt acum un individ cat se
poate de suplu, subtire, slab, iar valurile de grasime care nca ma nconjoara nu
sunt decat sechelele unei boli nvinse. Ori despre victorii vorbesti ntotdeauna
cu fala, indiferent care au fost pierderile; numai Pyrrhus era un carcotas.
Boala mea. . . trebuie sa vorbesc despre asta. Daca n-as avea imaginatie,
mi-as putea nchipui ca nimeni nu va citi aceste foi, ori, daca le-ar citi, le-ar
crede simplele elucubratii ale unui nebun. Dar scripta manent, si poti fi sigur ca
daca nu le-ai rupt bucatele, foile tale vor fi citite e o boala mondiala cititul;
sau poate ma nsel. Oricum, iata despre ce e vorba, foarte pe scurt. Mi-as dori
sa va prezint un extras din dosarul meu scris de Mills, acest individ ordonat,
meticulos, obiectiv; dar poate-i mai bine sa va scutesc de termeni medicali.
Am o boala relativ rara, n special n forma ei grava: fobia de a fi rapit
de extraterestri. Mai precis, ma tem ca voi fi luat pentru a se face experiente
asupra mea si adus napoi pe Pamant fara a-mi mai aminti nimic, dar purtand
desigur n trup o sonda care transmite continuu informatii despre mine si, ceea
ce-i mai rau, n subconstient imaginile detaliate ale ntregii ntamplari. Pentru
ca acum sunt calm si ma ndoiesc ca simpla povestire mi va provoca o criza, o
sa va descriu n ntregime teama mea.
Totul se ntampla asa. Sunt ntr-un loc oarecum izolat: pe un drum necirculat, pe o strada ntunecoasa, pe terasa apartamentului meu sau chiar ntr-un
avion; de altfel, ntr-un avion am avut prima criza la toaleta; da, un avion
e o tinta la ndemana. Apoi vin extraterestrii; sunt invizibili, dar prezenta lor

poate fi simtita; ncerc sa fug si constat ca e imposibil; miscarile mele sunt

aproape complet controlate de ei m-au imobilizat. Nu ma ating, n continuare nu-i vad, dar o forta de neoprit ma poarta spre si perceptiile mele
sunt deja neclare probabil vehiculul lor, o constructie neteda si cu forme
rotunjite. Patrund nauntru o data cu, si dus de ei, nemiscat. De-abia acum
ncepe teroarea, pentru ca surpriza initiala a fost atat de mare ncat am uitat
de frica. O ncapere cu lumina orbitoare si sunt deodata gol, fara sa-mi dau
seama cum. Fapturile devin vizibile dar imaginea lor difera de la criza la
criza; de obicei scunde, dar si imense, uneori hidoase, alteori aproape umane.
Se apropie de mine si ma masoara, cu aparate minuscule pe care nu le percep;
sau poate altfel ? Nu stiu; cert e ca stau gol n fata lor si nu ma pot misca;
si mi-e frica. Apoi ma introduc ntr-un cilindru nu prea larg, se face bezna
si timpul se scurge fara ca aparent nimic sa se ntample, iar ei cu siguranta
mi studiaza maruntaiele. Si brusc mi pierd cunostinta; o anestezie generala
probabil, n timpul careia sunt marcat si mi se introduce n corp un dispozitiv
dupa care voi fi urmarit mai tarziu. Ma trezesc si urmeaza drumul napoi, tot
at
at de lent si de imaterial. Apoi totul se rupe si ma aflu din nou n masina mea
sau pe terasa apartamentului meu, ca si cum nimic nu s-ar fi ntamplat. Si de
fapt eu, cel din imaginatia mea, raman complet n afara acestei ntamplari, n
timp ce eu cel real port n mine stigmatul ntalnirii imaginare cu extraterestrii.
Doctorul Mills n-a nteles niciodata cum un bolnav care-si descrie atat de
bine crizele mai poate ramane nca subjugat lor. Ei bine, iata ca se poate. Este
clar ca extraterestrii exista si sunt mai dezvoltati ca noi cel putin cei care ne
viziteaza. E iarasi clar ca fac cu noi exact ce facem noi cu animalele pentru a
le studia obiceiurile; le filmam zi si noapte n habitatul lor ncercand sa trecem
cat mai neobservati; iar din cand n cand le prindem si le agatam de gat o
zgarda cu un emitator radio care ne ajuta sa le nregistram traseele. Si atunci
cum sa nu-ti fie frica ? Eu sunt probabil ntre cei ultrasensibili, pentru care
frica se transforma n teroare. Mi s-a argumentat (Mills. . . ) ca probabilitatea
sa fiu ales tocmai eu dintre miliardele de pamanteni este infima. E adevarat,
dar nu e nula si asta-i suficient. Parca cei din California care sufera de fobia
cutremurelor si daca n-au banii si curajul sa se mute n New Mexico, de
pilda tremura continuu n asteptarea lui the big one, nu stiu foarte bine
ca la un cutremur nu mor decat cateva sute sau cel mult mii de persoane si ca
deci sansa sa fie chiar ei aceia e mica ? Parca claustrofobii nu stiu prea bine ca
a ramane blocat ntr-un lift nu e un eveniment deloc periculos de obicei si ca,
mai devreme sau mai tarziu, vor fi scosi de acolo fara probleme ? (Apropo, ce
loc sigur un lift. . . )
Asa ca argumentul probabilistic, desi corect matematic, nu tine, din pacate.
De fapt, nu vad ce argument ar putea sa tina, atata vreme cat am decis ca
exista extraterestri; iar parerea asta nu mi-o va schimba nimeni. Ma pot deci

considera ntr-o fundatura nici o cale rationala de vindecare nu pare sa

se-arate. Desi. . . doctorul Johnson, cu povestirea sa, mi-a dat unele sperante.
Desi uneori ezit sa-l cred, pentru ca n-am eliminat complet banuiala ca n-a fost
o inventie destinata special mie. Pana la urma o sa va povestesc si asta veti
decide singuri; dar pentru voi, nu pentru mine.
Mai dragut a fost cum m-a scos doctorul Johnson din bulimie, pentru ca
aici metoda rationala a functionat perfect. Din pacate, dar asta nu-i o surpriza
pentru mine, pe Mills nu l-a dus capul la asa ceva. Doctorul Johnson mi-a zis
cam asa:
Dragul meu, e foarte simplu si sunt convins ca o sa fii de acord cu mine,
pentru ca esti cel mai inteligent dintre pacientii mei. Tu mananci atat de mult
pentru ca subconstientul tau ti cere sa te ngrasi. De ce ? Pai, eu vad doua
motive. Intai si-ntai pentru ca, probabil fara sa-ti dai seama, esti convins ca
extraterestrii aleg pentru experientele lor oameni aproape de medie; ti-e clar,
de exemplu, ca nu vor lua un ciung, un chior sau orice alt handicapat fizic; ca
sa te ndepartezi de medie si pentru ca evident nu-ti poti taia vreo mana
sau un picior ai decis sa te ngrasi; de ce ar studia extraterestrii un obez ?
Al doilea motiv e mai copilaresc ceva; ti nchipui ca un grasan e mai greu de
transportat: cantareste mai mult si ocupa si un volum mai mare; iar navele
extraterestrilor, ca orice vehicule spatiale, nu si permit luxul spatiilor mari.
E verosimil, i-am spus eu, dar nu vad unde poate duce explicatia asta.
Mi se pare ca tocmai agraveaza situatia, n-o simplifica.
Ba o simplifica. Daca extraterestrii au venit pana aici si sunt de acord
cu tine ca au venit atunci ei nu se vor multumi cu doar cateva experiente,
ci vor ncerca un studiu exhaustiv, pentru a nu mai bate drumul nca o data
pentru informatii suplimentare. Ori, din doua una; ori n America sunt destui
obezi si atunci examinarea lor e absolut necesara, ori nu sunt destui (ceea ce
ma ndoiesc) si atunci constituie o curiozitate demna si ea de interes. Asadar
premiza ta e cu totul eronata. Cat despre dificultatea transportului de pe
Pamant pe nava sau laboratorul lor mobil, sa nu mai vorbim; cine e n stare sa
produca atata energie ncat sa calatoreasca n alt sistem solar n-o sa se ncurce
cu 150 de kilograme de specimen uman.
S
i iata ca v-am spus si greutatea mea; eram sigur ca n-o sa pot ascunde
mare lucru; o data ce te-ai pornit pe scris trebuie sa te astepti la asta. Dar,
cum spuneam, de atunci am mai slabit. Explicatia doctorului Johnson m-a
convins, deci. Desi, gandindu-ma mai bine, m-am hotarat sa nu cobor sub o
suta de kilograme; e buna totusi o mica deviatie de la medie.
Doctorul Johnson o sa-i zic Sam de-acum nainte, pentru ca nu va mai
fi vorba despre boala mea e un batranel subtire si destul de repezit, cu o
mustata cenusie sub nasul urias, si cu ochii apropiati; tipul dolicocefal, daca
va intereseaza. Desi pare inabordabil, dupa tonul cu care-si ncepe discutiile,

descoperi repede exact contrariul un pasionat al dialogului; si, probabil, cel

mai destept om pe care l-am ntalnit vreodata; Sam ntelege totul imediat, si
ntelege cu toata fiinta lui, nu doar cu mintea.
N-as vrea sa-i fac aici apologia, desi mi-a schimbat viata cum nimeni altcineva.
Sau, macar, mi-a dat speranta ca voi iesi de-aici, n pofida si chiar n ciuda doctorului Mills.
Mai bine nsa sa va spun povestea lui Sam, asa cum mi-a spus-o el, ntr-o
dupa-amiaza, pe o banca, n parc. Sau, si mai bine, o voi spune-o asa cum
am vazut-o eu, mai detasat. Nu sunt un scriitor; dar acum, fiind vorba despre
altii, o sa ma tin ferm de firul epic; adica o sa respect cronologia, ce mai, ca
ntr-o carte de istorie.

S-a ntamplat acum mai bine de treizeci de ani, putina vreme dupa ce Sam
ncepuse lucrul la un ospiciu dintr-un stat central, n-are rost sa va spun unde.
Era un tanar hotarat sa faca cariera, nu sa ramana izolat ntre acei nebuni
n majoritate furiosi si incurabili; dar, ma rog, trebuia sa treaca si prin asta.
Se casatorise de cativa ani cu Mary, fiinta absolut aeriana, superficiala, ba
chiar frivola, de care totusi n-a divortat nici pana azi; nu se pot nchipui doi
oameni mai deosebiti. Isi facusera repede prieteni printre putinii intelectuali
ai tinutului si de multe ori umblau de colo-colo cu masina, ramanand chiar sa
doarma la gazdele veselelor petreceri pe care le organizau. O viata idilica, s-ar
zice, cu munca pe branci si distractie pe masura; de fapt asa-s mai toti tinerii,
daca viata nu le sta mpotriva (ca mie, de exemplu; dar am promis sa nu mai
vorbesc despre mine. . . )
Pana cand, ntr-o seara, s-a petrecut acel eveniment memorabil a carui
povestire am tot amanat-o, cu voluptate, pentru a prelungi placerea. Sam si
Mary se ntorceau de la niste amici pe un drum laturalnic, rar circulat si rau
ntretinut, care-l obliga pe Sam sa conduca usurel; cu atat mai mult cu cat Mary
care bause cateva pahare bune adormise, si nu voia s-o trezeasca. Sam
nu bea aproape niciodata; zicea ca alcoolul l face sa doarma si ca nimic nu-i
mai rau decat sa pierzi vremea dormind. N-aveau mult de mers, o jumatate de
ora, poate mai mult; se ntunecase si era cald, acea caldura placuta a noptilor
de vara. Farurile luminau departe pe drumul pustiu, iar Sam se gandea la
programul zilei urmatoare.
Deodata, motorul icni de cateva ori, apoi se opri si, n acelasi timp, se
stinsera farurile. In prima clipa Sam crezu ca a ramas fara benzina; la rece,
rememorand evenimentele, a tras concluzia ca ntreaga parte electrica s-a oprit
brusc din functionare. Atunci nsa nu avu prea mult ragaz de gandire; n

timp ce cobora njurand din masina, iar Mary se trezea dezorientata, Sam avu
certitudinea prezentei cuiva n preajma. Striga:
Hei ! Ce-s glumele astea ?
Apoi se repezi n masina sa-si ia pistolul. Nu mai apuca, pentru ca si dadu
brusc seama ca nu se mai poate misca, de parca ar fi fost prins ntr-un corset
urias, sau, ca sa gasesc un termen de comparatie mai aproape de noi, ntr-o
uriasa camasa de forta. Cum era ncremenit cu fata spre portiera, observa ca
Mary, nca buimaca, se da jos din masina si se ndreapta spre un palc de copaci
aflat la vreo treizeci de metri de drum. Mergea ca o somnambula, cu pasi lenti,
dreapta, privind probabil nainte fiind n spatele ei Sam n-avea cum sa-si dea
seama. Neputand patrunde n masina, Sam ncerca sa o ocoleasca prin fata,
pentru a o urma pe Mary; pe moment nu i se paru ciudat ca nimic nu-l oprea;
apoi constata ca merge pe un traseu stabilit de acele forte obscure, care n mod
sigur o dirijau si pe Mary; mergea parca pe un culoar ngust, cu pereti aparent
moi, n care nu putea patrunde decat cativa centimetri. Era straniu zicea
Sam mergeam repede, aproape alergam, dar atunci cand voiam sa schimb
directia, un umar se oprea n acel perete invizibil, n timp ce celalalt nainta
mai departe. Sam ajunse astfel n dreptul lui Mary, mergand paralel cu ea
si neputand s-o atinga; se deplasa acum cu pasi laterali, privind-o permanent
pe Mary, care-si continua miscarea lenta si sigura; dupa privirea fixa si fata
imobila, era evident ca nu-i constienta. Parca jucam ntr-un film mut.
Totul se petrecuse cu atata repeziciune si n plus era atat de neverosimil,
ncat Sam se gasea nca ntr-o stare de perplexitate. Frica i se facu de-abia
dupa ce intra printre copaci si, privind nainte, vazu o imensa constructie
ntunecoasa, n care se deschidea o trapa luminata difuz. O data cu frica
actiona si instinctul de conservare; lasand-o pe Mary sa-si continue drumul,
ncerca sa fuga napoi; dar n spate se gasea acelasi perete vascos. Disperat,
Sam ramase nemiscat si i se paru ca trece o vesnicie pana cand Mary disparu
prin trapa. O vreme nu-si dadu seama cat nu se ntampla nimic.
Apoi aparura acele fapturi maruntele a caror imagine se ntipari pentru
totdeauna n memoria lui Sam si despre care, totusi, nu vru niciodata sa
dea prea multe detalii. Sau, cel putin, asa mi-a zis mie. Cert e ca erau umanoizi:
aveau cap, maini si picioare, ochi si urechi mari, si fata de culoarea fildesului.
Din spatele lor aparu un soi de masinarie mobila, mai nalta de un stat de om,
care se deplasa tacut spre Sam, se apropie de el prin spate, l ridica delicat pe
o mica platforma si se napoie de unde plecase.
Ca un bustean pe un motostivuitor asa ma simteam doar ca stateam
n picioare. Acum nu mai puteam sa misc deloc. Cred ca o musca ntr-o panza
de paianjen are aceleasi senzatii, daca o musca o avea senzatii; se poate misca
doar infinitezimal, o data cu panza; o usoara vibrare. . . ; si totul se petrece n
tacere; iar paianjenul se apropie fara graba.

Am patruns prin trapa, apoi am parcurs niste culoare nguste, luminate

toate egal, difuz. Drumul acela tacut si lent mi-a redat calmul; mi-am dat mai
apoi seama ca meseria de medic mi-a fost de mare ajutor, fiindca ea obliga la
o liniste interioar
a deplina, singura care permite reactii rapide si precise; sigur
ca, n relatia cu pacientul, tu esti n pozitie dominanta si asta face lucrurile
mai usoare.
(Imi cer scuze, m-am lasat furat de povestire si am intrat cu totul n pielea
doctorului Johnson. Ma ntorc la persoana a treia. Noroc ca mi-am dat seama,
altfel as fi tinut-o asa pana la sfarsit.)
Sam se pomeni ntr-o camera mare. Langa unul din pereti de afla un fel de
tablie lata si joasa, pe care Mary zacea ntinsa; deasupra, tot soiul de aparate
ciudate. Masinaria aceea mobila, un robot desigur, l depuse si pe Sam pe
tablie, cu fata n sus; asa putu studia mai bine aparatele si aprecie, desi nu mai
vazuse nimic asemanator, ca le poate ncadra n categoria celor medicale.
In sfarsit, ntelese ce se petrecuse: niste fiinte deosebit de puternice, desigur
extraterestre, i capturasera pe el si pe Mary pentru a face experiente asupra
lor si, desigur, pentru a-i duce ca specimene de viata pamanteana pe planeta
lor ndepartata. Adica, erau pierduti, simplu si irevocabil. Sam simti cum
spinarea i se turteste de tablie si asta i confirma deplin ipoteza; se aflau ntr-o
nava spatiala care tocmai decolase.
Din fericire, spre deosebire de frica, deznadejdea cere timp pentru a pune
stapanire pe un om. Sam, caruia frica i trecuse n mare masura, deocamdata,
era mai degraba indignat; cum, adica, sa i se faca tocmai lui una ca asta ?
era intolerabil. Ori, indignarea are meritul de a mobiliza resursele Sam era
acum gata de lupta, gata sa piara glorios, nu sa fie jucaria neputincioasa a unor
fiinte malefice.
(As adauga acum ca Sam avea marele avantaj de a nu se fi gandit nainte
niciodata la acest gen de ntamplare. Inocenta este de multe ori generatoare
de forta, chiar daca ridicola cateodata. Eu, de exemplu, as fi stiut bine ca
extraterestrii nu-s deloc malefici, ci doar niste cercetatori curiosi, patrunsi
mai degraba de simpatie pentru acesti oameni neajutorati. Fireste, asta nar mpiedica sa fiu ngrozit de ei; dar n nici un caz n-as fi indignat.)
Fapturile maruntele erau doua, am uitat sa spun aparura din nou
si, surprinzator, camera se umplu de o muzica cat se poate de pamanteana
Bach, credea Sam, care nu se pricepea catusi de putin la asa ceva. Apoi, si mai
si, unul dintre maruntei ncepu sa vorbeasca, cu o voce usor metalica; dupa vreo
douazeci de ani, Sam avea sa asculte voci sintetizate si trai revelatia asemanarii
cu ceea ce auzise n nava spatiala. Altfel, engleza era foarte corecta. Nimic nu
se misca pe figura fiintei despre care Sam presupunea ca vorbeste si pe care,
de altfel, o vedea cu greutate, undeva n dreptul picioarelor sale. Maruntelul
zicea cam asa:

 Omule, priveste n sus si fii linistit. Nimic rau nu se va ntampla; relaxeazate; a fost o zi lunga, esti obosit si simti cum somnul te cuprinde. Lasa mainile
moi, inspira adanc, tine aerul, expira lent. Fiecare celula a ta doreste odihna.
Dormi.
S
i altele tot asa. Sam ntelese imediat ca fiinta voia sa-l hipnotizeze, pentru
ca si aduse aminte brusc de lecturile despre hipnoza din universitate. Apoi pricepu si mai mult Mary fusese complet subjugata de vointa extraterestrilor,
n timp ce el, desi sub actiunea acelei forte brutale care-i limita miscarile, avea
nca psihicul liber; scapa asadar actiunii lor, macar partial asta era deja
o victorie. Dar daca forta care-l nlantuise nu era decat o imagine indusa n
creierul lui ? pentru ca, n fond, ce putere invizibila ar fi fost n stare sa-l
blocheze n asa masura ?
Pot sa ma misc, se gandi el. Nimic nu ma mpiedica sa ridic aceasta
mana a mea. Apoi constata cu surpriza ca poate ridica mana dreapta fara nici
cea mai mica opreliste. Dupa cativa centimetri, nsa, se opri, pentru a nu-i lasa
pe extraterestri sa nteleaga ca se detasase de puterea lor.
Ce era de facut acum ? Una dintre fiinte si recita n continuare litania
inutila, cealalta era pare-se n dreptul lui Mary, asteptand probabil sa nceapa
ceea ce era planificat dupa ce Sam adormea; adica experientele, ce mai. Sam
se gandi o clipa ca, asa mici cum erau, extraterestrii ar fi constituit o prada
usoara, mai ales ca-i lua prin surprindere; dar nu putea sti cati mai erau pe
nava si ce arme aveau; si, bun, presupunand ca-i dadea gata pe toti, ce-ar fi
f
acut n continuare ? Cum sa piloteze nava, cand si pentru cel mai simplu avion
ti trebuie ore multe de zbor si un instructor bun ? Cat timp i-ar lua ncercarile
de a o manevra ? Nu, era mult mai probabil ca ar fi ramas vesnic prizonier al
navei. Ca sa nu mai vorbim de provizii. . . oare cu ce se hraneau extraterestrii ?
Oare cu se gandeau sa-i hraneasca pe el si pe Mary ?
Nu, nu asta era calea ? Trebuia o metoda mai subtila. Sau era poate
mai bine sa-i lase sa-si faca experientele, sperand ca apoi i vor duce napoi pe
P
amant, teferi si nevatamati. De ce nu ? In fond nu-i chiar asa de simplu sa tii
niste vietati n captivitate; primii negri adusi de corabiile europenilor au murit
pe capete, de boli noi pentru ei, de frig sau pur si simplu de disperare. Da, dar
europenii n-au stiut de la nceput toate astea; de-abia apoi si-au perfectionat
metodele. Dar daca extraterestrii aveau de gand pur si simplu sa-i disece ? iar
apoi sa-i conserve n alcool sau sa-i congeleze ?
Trebuia totusi facut ceva; pasivitatea nu era nici ea solutia. Toate gandurile
acestea nu-i luara lui Sam decat cateva secunde mintea i mergea repede si se
simtea mai lucid ca niciodata. Apoi avu brusc inspiratia, revelatia, iluminarea
clipa de gratie a certitudinii posesiei adevarului, deci a solutiei scaparii. Cu
cea mai linistita si profunda voce, Sam zise:
Extraterestri, nu aveti nici o putere asupra mea. Am sa ma ridic, iar voi

veti ramane pe locurile voastre si ma veti lasa sa vorbesc. Nimic rau nu se va

ntampla.
Sam se ridica lent si demn, asezandu-se dintr-o singura miscare pe picioarele
ncrucisate sub el pe tablie, turceste. Vocea metalica a fapturii se opri, apoi,
cu acelasi ton, relua cuvintele pe care le repetase deja de cateva ori. Sam avu
o clipa de ndoiala: dar daca nu ma nteleg ? daca au doar un dispozitiv
vorbitor, pe care l manevreaza fara a pricepe n vreun fel sunetele emise ?
Acum nsa nu mai putea da napoi; trebuia sa termine ce ncepuse:
Stiu ca ma ntelegeti si va repet ca nu aveti nici o putere asupra mea.
Sunt o fiinta superioara si forta mintii mele este de nebiruit; nimeni n-a patruns
vreodata n intimitatea celui mai mic gand al meu. (Aici Sam si zise ca e
bine sa nu foloseasca cuvinte prea sofisticate un limbaj simplu era cel mai
eficient; forta e asociata ntotdeauna simplitatii, desi nu stie nimeni sa explice
de ce.) Nimeni nu mi-a poruncit vreodata. Daca sunteti fiinte rationale si nu
niste roboti, veti ntelege ca nu ma puteti supune. In primul rand, ncetati sa
vorbiti, pentru ca e inutil. Vocea mea acopera vocea voastra. Tacere, am spus.
S
i, ntr-adevar, se facu tacere; doar muzica (Bach ?) curgea egala mai
departe. E curios ca nu simteam nici o satisfactie; mi se parea pur si simplu
normal sa ma asculte; probabil ca de aia ma si ascultau.
E bine. Din clipa asta veti face totul exact dupa cum va voi spune eu. Veti
lasa gandurile voastre sa le urmeze pe ale mele, veti porunci vointei voastre sa se
supuna vointei mele, veti subjuga miscarile corpurilor voastre comenzilor mele.
Nu va fie teama. Sunteti captivi unei puteri coplesitoare, care nsa va doreste
binele si al carei scop este armonia universala. Lasati-va condusi, deveniti una
cu mine si mpreuna vom nainta spre lumina. Sa ncepem lucrarea noastra.
Voi ridica ncet bratele deasupra capului, iar voi veti face ntocmai.
I-am vazut cum si ridica membrele mititele si n-am fost multumit; nu era
o proba hotaratoare a obedientei lor; putea fi simpla imitatie.
Lasati bratele jos si apropiati-va unul de celalalt. Acum veti primi fiecare
un nume, pentru a va deosebi. Pe tine te voi chema A, iar pe tine te voi
chema B. A, apropie-te; priveste-ma si cunoaste puterea mea. Iti poruncesc ca
din aceasta clipa sa ncetezi orice actiune asupra fiintei pamantene care se afla
ntinsa langa mine si al carei nume e Mary. Acum tu B, nainteaza; si tu o vei
lasa n pace pe Mary.
Cu toate astea nimic nu se ntampla; Mary continua sa zaca ntinsa; se
vedea totusi ca respira; puteam fi multumit si cu asta. Problema grea era
iesirea din nava; am adoptat calea cea mai dreapta.
Continuati sa ma ascultati si totul va fi bine. Cel dintre voi care este
comandantul sa ridice o mana.
Nici o mana nu se ridica; nsemna ca altcineva era seful.
Cate fiinte ca voi se afla pe aceasta nava ?

Nici un raspuns; poate ca, asa cum banuisem, nu aveau decat niste texte
pe care le recitau si nu erau capabili de o vorbire cu adevarat autonoma. Sau
i hipnotizasem atat de puternic ncat nu mai erau n stare decat de gesturi
elementare ? In acest ultim caz planul meu de scapare se putea duce de rapa.
A si B, ascultati-ma cu mare atentie. Daca se mai afla o fiinta asemeni
voua pe aceasta nava, ridicati bratele.
Bratele lor ramasera jos ce fericire, daca asta era raspunsul exact; si
totusi, cine era seful ? dar daca extraterestrii mei ntepenisera pur si simplu ?
E bine. Sunt multumit de voi. Vocea mea patrunde n tainitele creierelor
voastre si este ascultata. Va ntreb acum: cel dintre voi care stie sa piloteze
aceasta nava sa ridice bratele.
Nici o miscare. Nu era posibil asa ceva.
A si B, ridicati bratele.
Le ridicara imediat. Ce naiba se ntampla ? Dupa o clipa de perplexitate
mi-am zis sa fiu calm. Sa recapitulez. Deci, erau doar doi pe nava, dar nici
unul nu era seful si nici unul nu stia sa piloteze. Sa zicem ca nu exista un
sef; de altfel asta era mai putin interesant. Dar cineva trebuia sa piloteze.
Cand nava decolase, A si B nu erau n aceasta ncapere; deci, probabil ca ei
ordonasera decolarea, cel putin. Da, aici era cheia; ei ordonaser
a doar; nu stiau
s
a piloteze, de asta se ocupa vreun robot sau cine stie ce alta masinarie dibace.
Ce bine-i sa fii calm. Cat timp facusem rationamentul, i neglijasem complet
pe extraterestri. Am constatat cu surpriza ca lasasera bratele jos; ba chiar B
ncepuse sa se deplaseze napoi; nu era de gluma; nu trebuia sa le las nici o
clipa de respiro.
Lasati-va gandurile sa vina spre mine. Vointa voastra nu exista ea
este doar o farama a vointei supreme care graieste prin mine. (Mai simplu, ce
dracu.) Ramaneti nemiscati si bucurati-va de pacea acestor clipe.
Ce era de facut ? Simplu, sa mergem mpreuna pentru ca devenise clar
c
a nu-i pot lasa singuri nici un moment n locul de unde se putea dirija
nava.
A si B, vointa mea este ca aceasta nava sa se ntoarca pe Pamant, exact
n locul de unde a plecat. A, poti ordona ntoarcerea navei pe Pamant ?
Uitasem sa-i spun sa ridice bratele n chip de raspuns afirmativ; ma pregateam
s
a reformulez ntrebarea cand, spre uimirea mea, A raspunse cu vocea lui metalica:
Da.
E bine. Atunci vom face asa cum va voi spune. A, te vei ndrepta spre
sala din care poti dirija nava; te vei misca lent si nu vei face nici un gest de
prisos. B, tu l vei urma pe A la o distanta de un brat. Eu va voi urma, n
imediata apropiere; ma veti auzi permanent si veti asculta toate ordinele mele.
Ati nteles ?

 Da, raspunsera A si B ntr-un glas.

Atunci sa facem precum am spus.
Nici o miscare; probabil ca totusi fusese un ordin prea lung. Dar nu, doar
extraterestrii nu erau niste tampiti; se dovedise ca ntelegeau toate cuvintele.
Altceva trebuia sa fie; si totusi. . .
A, mergi n directia salii din care se comanda nava.
Nici o miscare, evident. Sa rationam; sa presupunem ca A interpreteaza
ad literam ordinul meu, adica vrea sa mearga exact n directia respectiva, dar
nu poate n nici un chip sa se apropie de sala; care e atunci directia ? Mi-a
placut ntotdeauna geometria. . .ntre noi fie vorba. Raspunsul e simplu: n sus
sau n jos.
A, sala de comanda e n sus ?
Nu.
A, sala de comanda e n jos ?
Nu.
La naiba, asta-i mai tare ca oul lui Columb. Inseamna ca. . .
A, poti comanda nava de aici ?
Da.
Evident, dobitocule. Era atat de banal.
A, comanda ntoarcerea navei pe Pamant, exact n locul de unde am
decolat ! Atunci cand vom fi ajuns, vei ridica bratele.
Si a urmat un timp nu-mi dau seama cat, pentru ca vorbeam continuu
pentru a-i tine ocupati pe ce doi extraterestri n care nava nu paru sa-si
schimbe n vreun fel directia. Mary nu dadea nici un semn de trezire. Iar A
si B stateau nemiscati, n continuare sub puterea mea; am profitat de acest
ragaz pentru a-i studia mai bine; i-am pus sa se ntoarca cu spatele si lateral;
dar, recunosc, mi-a fost teama sa ma apropii de ei. N-am dat nimanui detalii
despre nfatisarea lor; am scris nsa, si dupa moartea mea totul va fi dat n
vileag; atunci n-o sa-mi mai pese ce crede lumea. Si tot n timpul asta mi-a
venit ideea cea mare. Daca tot i puteam manevra cum voiam pe extraterestri,
de ce nu i-as fi luat si pe ei pe Pamant, pentru a le face o examinare completa,
ntr-un laborator serios; sigur ca m-am gandit si la banii si faima ce mi-ar fi
revenit pe drept, dar mai ales mi s-a parut echitabil sa le platesc cu aceeasi
moneda. Am neglijat nsa complet posibilele consecinte funeste ale unei astfel
de actiuni; daca ceilalti extraterestri ca doar nu erau numai doi, ci o ntreaga
civilizatie trimiteau o expeditie de represalii ? daca eram singurul om care
putea sa-i hipnotizeze ? dupa ce-as fi adormit, cine ar fi putut sa-i stapaneasca ?
c
aci fortele lor mi ramaneau, chiar si acum, necunoscute.
Dar atunci mi concentram toata energia pentru a-i stapani pe A si B; nu
voiam sa vorbesc fara a constientiza fiecare cuvant; pentru ca poate nu cuvintele
sau intonatia lor, ci chiar nsasi forta gandurilor mele era cea care-i hipnotiza.

A trecut un timp si am simtit cum trupul mi este iarasi apasat de tablie,

ceea ce putea nsemna ca nava frana pentru aterizare. Apoi, fara cel mai mic
soc, apasarea scazu treptat. Il fixam pe A si cred ca am trait cea mai mare
bucurie din viata cand l-am vazut ridicand bratele. Ajunsesem. O singura
clipa am avut o groaznica ndoiala; daca extraterestrii se jucasera cu mine ca
pisica cu soarecele ? daca studiau speranta la om ? prea mersese usor sedinta
mea de hipnoza; daca acum vor rade n barba, macar ca n-aveau, si ma vor
adormi pentru vecie ? Chiar sa fi scapat ?
I-am privit pe A si B, cu figurile lor absolut inexpresive, si am nceput sa
dau ordinele pentru iesire. Mai ramanea problema lui Mary; n-as fi vrut s-o
car eu pana afara nu eram nici atunci prea vanjos pentru ca ma gandeam
c
a oboseala fizica ma poate face neatent. Cum extraterestrii erau prea mici,
m-am gandit evident la acel robot care ma adusese pe mine. Era oare ntelept
s
a-l introduc si pe el n scena ? daca robotul era programat sa-i apere pe A si
B n cazul n care-i vedea amenintati, chiar si n felul subtil n care o faceam
eu ?
S
i totusi am riscat ca la carti, cand esti ntr-o zi buna ti iese orice; si
uite-asa, am organizat o procesiune; ntai robotul, ducand-o pe Mary pe mica
lui platforma; apoi A si B, unul langa altul, ca sa nu lungim prea mult cardul;
n fine eu, vorbind permanent; eram ca-ntr-un cadril, cu muzica aia straveche.
Pe drum m-am uitat oarecum mai atent la peretii culoarelor; erau netezi, ca
si cum nici o deschizatura n-ar fi fost posibila; ca un decor, o butaforie. Sala
din care plecasem era singura pe tot drumul acela ntortocheat. Am ajuns la
poarta de iesire nu-mi mai venea acum sa-i zic trapa; i-am poruncit lui B
pentru variatie s-o deschida si aerul cald patrunse nauntru. Afara era
ntuneric deplin. Pasind pe iarba, un brusc sentiment de camaraderie fata de
micii A si B mi-a umplut sufletul. Fara nici o legatura cu asta, abia atunci am
realizat ca respira aerul nostru fara dificultate, deci sunt fiziologic asemanatori
noua, pana la urma. Dar, fireste, puteau sa nu respire deloc.
I-am poruncit lui A sa ordone robotului s-o lase pe Mary jos, apoi sa se
ntoarca n nava; mi s-a parut riscant sa tarasc ditamai masinaria dupa mine.
A si B mi-ajungeau. Robotul n-a fost deloc delicat cand a pus-o pe Mary
pe iarba, deasa din fericire; cu toata zgaltaitura, Mary ramase n letargie.
Incercam sa ma orientez n teren, dar palcul de copaci de unde extraterestrii
ne nsfacasera nu se arata. Am lasat-o pe Mary acolo noaptea era atat de
calda ncat nu risca o pneumonie si am dat ocol, mpreuna cu A si B, navei
lor spatiale; perfect rotunda, nava, dar nu chiar asa imensa cum mi se paruse
initial. N-am vazut nimic, nici copaci, nici drumul, cu atat mai putin masina;
n fond se putea s-o fi si furat cineva, cum zacea cu cheile n contact atata
doar ca n anii aceia nu se fura nici o masina n statele centrale.
Incotro s-o luam ? Unde ne adusese nepriceputul de A ? Puteam fi la mama

naibii, la zeci, sute de mile de masina; sa nu mai vorbim de oraselul nostru.

Era o singura solutie: sa alegem o directie si sa ne tinem de ea. M-am hotarat
s
a n-o las pe Mary acolo, ci s-o duc cat oi putea n spinare, eventual sa gasesc
un loc sigur pentru ea; n fond, cine stie ce animale bantuiau campia aceea
pustie ?
Atunci s-a produs tragedia. Am ridicat-o pe Mary si am adus-o n bratele
mele, cu gandul s-o urc pe un umar. Simtind trupul ei moale lipit de al meu, am
strans-o mai tare si din duiosie, si din reflex. Ea a scos un strigat nesfarsit,
s-a smuls de langa mine si a luat-o la goana ndepartandu-se de nava. Imediat,
A si B au nceput un soi de pas alergator ridicol spre trapa luminata difuz.
Le-am strigat:
A si B, ram
aneti la locurile voastre. Nu va fie teama. Nimeni nu va vrea
r
aul.
Dar ei, nimic. As fi putut lesne sa-i prind, dar nu mi s-a parut o idee
fericita. Ba chiar, n timp ce-i conjuram pe ei sa n-aiba frica, ma simteam eu
patruns de ea. Daca trimiteau robotul dupa mine ? Daca spatiul se strangea iar
n jurul meu, imobilizandu-se, si toata povestea o lua de la nceput ? Situatia
scapase complet de sub control.
Ce era sa fac ? Fuga-i san
atoasa, se zice. Am luat-o pe urmele lui Mary,
care alerga cum n-o vazusem niciodata, tipand la rastimpuri. Era ntr-o criza
evidenta de isterie. Am prins-o dupa o cursa lunga; din fericire, frica mi dadea
si mie puteri neobisnuite. Am culcat-o la pamant si i-am tras o pereche buna
de palme. Mary capata imediat o privire umana si ma ntreba candid:
Ce facem aici ?
La cateva zeci de pasi am gasit drumul, din care, la jumatate de mila, se
vedeau doua puncte luminoase, farurile unei masini. Ele nsa nu se apropiau;
niste ndragostiti, am banuit n prima clipa, desi aceia se camufleaza daca au de
gand sa faca o halta amoroasa. Am pornit ntr-acolo si ne-am regasit masina.
Lasasem contactul pus; probabil ca plecarea navei a facut sa refunctioneze
instalatia electrica; noroc ca a rezistat bateria si ca nu lipsisem prea mult.
Ne-am dus acasa. Pe parcurs, nici urma de nava, desigur. Lui Mary i-am
spus ca i se facuse rau de la bautura si am tras o plimbarica; cum de nu-si
aducea aminte ? Intamplarea am tinut-o secreta, daca o stiu cinci oameni, care
mi-au promis toti sa n-o mai povesteasca. Mi-era teama ca nu voi fi crezut
nimic mai rau decat sa devii ridicol din cauza unei ntamplari neverosimile al
c
arei personaj ai fost.
As vrea doar sa stiu deformare profesionala ce a facut sa nceteze
starea de hipnoza a extraterestrilor. A fost tipatul lui Mary cel care i-a adus la
realitate ? Sau eu am fost cel care am slabit franele n chiar acel moment ? Sau,
cea mai fermecatoare si extravaganta ipoteza, de fapt eu si Mary, n tandem
eu emitand energie si ea, desi inconstienta, sau poate tocmai de aceea,

functionand ca un mediu alcatuiam formula unica ce-i putea stapani pe acei

extraterestri ? Recapatandu-si cunostinta, Mary stricase involuntar unitatea
echipei noastre. Da, m-as bucura sa fie asa.

Asta a fost povestirea doctorului Johnson. De ce mi-a fost frica n-am scapat:
m-am identificat cu el, pana la urma. Dar poate ca asta nu e rau, desi un scriitor
adevarat n-ar fi patit-o. Au ramas doua ntrebari la care sunt sigur ca nu voi
primi raspuns niciodata, daca nu l-am si primit cumva.
De ce mi-a povestit tocmai mie ? Si, mai ales, e ntamplarea adevarata sau
doar o nascocire ?
E clar ca raspunzand la una, raspund si la cealalta. Daca doctorul Johnson
mi-a varat pe gat doar, vai, o istorioara moralizatoare care sa ma lecuiasca
de teama de extraterestri, atunci e clar ca aceasta e inventata, nu traita; dar
doctorul e prea inteligent ca sa nu-si dea seama ca voi ntelege asta imediat, si
prea serios ca sa fabuleze atat de amanuntit. Sigur, mi dau seama prea bine,
n forul meu interior mi doresc intens ca povestea sa nu fi fost o minciuna;
totusi, n afara de asta am si unele argumente care-i ntaresc verosimilitatea.
Dar poate ca despic prea mult firul n patru. Hai sa presupunem, ca ipoteza
de lucru, ca ntamplarea e reala. Atunci ea aduce o veste nemaipomenit de
buna pentru omenire. Fiindca, fie extraterestrii au fost atat de nspaimantati
de teribila forta psihica a omului ncat au sters-o fara sa mai priveasca napoi
si nu s-au mai oprit pana pe planeta lor ndepartata; fie, daca curajul nu le-a
lipsit, s-au simtit rusinati de inferioritatea lor si au decis sa trateze cu oamenii
de la egal la egal.
Desigur, se poate la fel de bine sa existe mai multe feluri de extraterestri,
iar doctorul Johnson sa fi picat peste cei mai nevolnici dintre ei. In timp
ce alti pamanteni, mai putin norocosi, vor fi capturati de fiinte infailibile si
neiertatoare, n fata carora singura solutie demna este resemnarea; dar cati
dintre noi ar avea puterea de a fi demni, nu disperati ?
Dar am zis ca termin speculatiile. Lui Mills i-ar placea sa citeasca aceste
randuri cu firea lui carteziana ar vedea un progres n evolutia mea. Si cine
stie, daca am norocul de a nu pati vreo criza n viitorul apropiat, Mills mi-ar
da drumul acasa peste o vreme.
Caci Mills, chiar daca poate ati nteles altfel, a ramas medicul meu curant;
mai precis, n-a ncetat nici o clipa sa fie, n pofida incidentului pe care l-am
pomenit si a dorintei mele.
Si mai e o ntrebare: de ce am scris toate acestea ? Vreau sa zic: care a fost
motivul profund ? lasand la o parte pura placere a scrisului, retrairea unei
ntamplari pasionante, nevoia de confesiune.

Intrebarea aceasta e mai mult pentru cititor, pentru ca eu i stiu raspunsul;

da, e o marturisire delicata pe care n-as fi facut-o poate, daca astfel povestea
n-ar fi ramas incompleta.
Motivul e ca maine doctorul Johnson va fi externat, si deci raman practic
singur aici. Stiu, asta nu va preocupa atat de mult; sunteti mai degraba uimiti
ca doctorul Johnson e un simplu pacient; va simtiti nselati pentru ca ati pierdut
vremea citind istoria unui nebun povestita de alt nebun. Dar lucrurile nu se
schimba cu nimic, ba dimpotriva.
Intai si-ntai, doctorul Johnson este sau a fost, daca vreti versiunea oficiala
medic psihiatru. Aici a fost internat pentru schizofrenie din cand n cand
Sam se crede Sigmund Freud, asta poate si din cauza ca n-a avut o cariera
pe masura asteptarilor lui; Sam a ramas zeci de ani la ospiciul din acel stat
central, apoi s-a pensionat cat a putut de repede; boala lui s-a manifestat doar
n ultimii ani asta o stiu de la Mary. Dar mie nu-mi pasa de schizofrenia lui,
m-am nteles perfect si cu Sam si cu Freud; de altfel sunt capabil sa-i recunosc
instantaneu. Si daca Freud a fost cel care m-a vindecat de bulimie (dar mi-a
fost rusine s-o spun de la nceput) pentru ca Sam a abandonat complet orice
ndeletnicire legata de psihiatrie , n schimb doctorul Johnson n persoana
mi-a spus povestea cu extraterestrii. Si acesta este argumentul suprem pentru
a-l crede.

Bucuresti S.F.
Intr-o zi m-am ntalnit cu un extraterestru, n tramvaiul 34. S-a urcat la
Iancului si s-a asezat cu doua scaune n fata mea. Era absolut blazat, neatent,
poate chiar distrat; a scos dintr-un buzunar un ziar mototolit si s-a apucat sa
citeasca. Nimeni n afara mea n-a priceput cine (sau ce) era; pasagerii stateau
linistiti, discutau sau dormitau. Mi-am dat seama ca nu era nici locul, nici
momentul sa-l dau n vileag. Oricum nu aveam mare lucru de facut, asa ca
m-am hotarat sa-l urmaresc si sa-i aflu barlogul; dupa aceea, puteam lua o
decizie mai pertinenta. Mi-am scos si eu ziarul din buzunar, prefacandu-ma ca
citesc.
La Baba Novac s-a dat jos si a pornit-o spre parcul IOR, pe trotuarul cu
umbra. Am uitat sa va spun: era n jurul pranzului, pe o caldura de peste
treizeci de grade. El se misca parca cu ncetinitorul, ceea ce facea urmarirea
dificila; ma rog, probabil ca ati vazut destule filme si va pricepeti cel putin la
fel de bine ca mine la urmariri; mi dadeam silinta sa nu ma observe, desi el
nu parea a avea nici cea mai mica umbra de banuiala. Ascuns dupa o cucoana
grasulie care mergea n aceeasi directie am putut sa-l observ n liniste.
Parea un om ca oricare altul; n fine, aici e chestie de gust si de apreciere;
voi ncerca sa-l descriu cat mai realist, desi nu-i chiar simplu. Era un tip ntre
doua varste, slab
anog, putin aplecat de spate, cu o chelie mare n crestetul
capului, partial acoperita de suvite lungi aduse dintr-o parte ntr-alta. Purta
ochelari, avea un nas mare si desi nu-l vazusem din fata decat o clipa, n
tramvai cu siguranta stramb, era neras de doua zile, cam nepieptanat si, n
general, cu o tinuta neglijenta. Dupa felul n care mergea, avea platfus. Era
posibil sa-l doara un pic si salele.
Cum am spus-o, n afara de mine, nu-i dadea nimeni nici o atentie. Dar
nici el nu dadea atentie nimanui; asta ma intriga; ce misiune avea el aici, desi vedea atat de linistit de plimbare ? Speram sa dau de vreun politist, mai
ales ca treceam pe-aproape de circa 12; dar, pe caldura asta, nici o sansa. Tot
mergand asa mi-am dat seama ce plictisitor poate fi filajul; n filme sunt aratate
doar momentele n care se nt
ampla ceva interesant; dar n rest, trebuie sa fii

97

un artist n a omor timpul.

Pe nesimtite, am ajuns la parc. Extraterestrul meu patrunse n el; cum ma
doborase setea, m-am oprit sa beau un suc, urmarindu-l doar din priviri; nici
un pericol, parcul era aproape pustiu. Apoi am luat-o din nou dupa el si, cum
mergeam repede si ma gandeam aiurea, am ajuns fara sa-mi dau seama chiar
n spatele lui. Atunci s-a ntamplat catastrofa; un copilas iarta-ma Doamne,
dar blestemat fie spiritul de observatie atat de selectiv al copiilor zise candid:
Mamaie, uite doi gemeni care nu sunt bebelusi.
Evident ca nu l-a auzit bunica lui care motaia pe o banca ci tocmai
extraterestrul. Se ntoarse spre mine si facu o mutra de tot hazul. Apoi si
regasi stapanirea de sine si ma invita din priviri sa ne asezam. Din cauza
emotiei am uitat cu totul de durerea de sale, chiar daca banca era incomoda si
avea o sipca lipsa. Privindu-ne n ochi mi-am dat si mai bine seama ca eram
perfect identici. Nestiind ce atitudine sa iau, l-am lasat pe el sa vorbeasca.
Incredibil, ce greseala, sa trimita modele identice n acelasi oras.
Era clar ca ma credea si pe mine extraterestru; m-am hotarat sa disimulez.
Din cate stiu, mai sunt numai doi ca noi, la Melbourne si Caracas.
E clar, zise el, unul dintre noi trebuie sa plece.
Ce-ar fi sa te duci la Constanta, i-am propus eu, pentru ca n-aveam nici
un chef sa plec din Bucuresti.
E o idee, fu el de acord. Oricum, sa ne despartim pana nu ne observa
lumea.
Ne-am ridicat si am plecat. Aici nsa lucrurile s-au ncurcat rau de tot,
pentru ca nu mai stiu care dintre noi eu sau el ? s-a dus la mine acasa si
care la Constanta.

Dristor S.F.
Ce e mai minunat dec
at aurul ? voi s
a
stie regele.
Lumina, n
altimea ta !
S
i ce te desfat
a mai mult dec
at lumina ?
continu
a regele s
a ntrebe.
Conversatia, r
aspunse sarpele str
alucitor.
Goethe, Basmul

Intr-o seara de noiembrie a anului 2511, un negru nalt, mbracat n combinezonul verde al clasei mijlocii, urca din doua n doua treptele roase ale
statiei de metrou Dristor 2. Lasase deja n urma pe ceilalti calatori, putini la
numar, atunci cand ajunse la suprafata, pe trotuarul spart de vesnicele lucrari
de reparatie subterana. Trebuie sa precizam ca, n acea vreme, cartierul Dristor pierduse complet animatia ce-l caracteriza n vremurile sale de glorie; cele
c
ateva locuinte colective ramase n picioare, de o varsta cu metroul, mai aveau
doar cateva apartamente ocupate si erau sortite, mai devreme sau mai tarziu,
dinamitarii. Orasul se strangea spre centru si o zona a nimanui ncepea sa se
formeze ntre acesta si centura industriala.
Negrul, pe nume Aldo, sari agil printre baltoace si bolovani, dar, iesind
din conul de lumina al becului de langa statie singur pe toata strada
si continua naintarea mult mai precaut. Cu toate acestea, simti n cateva
randuri cum paseste n noroi; cand, n cele din urma se mpiedica de o movilita
de pamant moale, izbucni:
Ce mama dracului. . .
Lua nsa imediat seama si se uita mprejur; nu parea a fi nimeni n preajma.
Continua n minte: O s-o patesti pana la urma, daca nu esti n stare sa te
controlezi. Intr-o buna zi o sa te auda cineva si atunci ai sa dai de dracu. Limba

99

asta ai voie s-o vorbesti doar la tine acasa. Atat. Afara vorbesti ful19 , numai
ful. Supararea sa era ndreptatita, legile pro-ful fiind asprite din nou cu ocazia
mplinirii a trei sute de ani de la promulgarea Edictului de unicitate; folosirea
unei alte limbi se pedepsea doar cu amenda, dar urma de regula si o perchezitie
domiciliara. Desi se raporta un numar infim de cazuri de ncalcare a legii, Aldo
avea motive ntemeiate sa se teama: acasa la el se aflau un dictionar roman
si cateva zeci de carti n aceasta limba; descoperirea lor nsemna deportarea si
retrogradarea cu cel putin o clasa; numai de asta n-avea nevoie.
Aldo primise cartile de la un batran, vecin cu el, mort ntre timp. Tot
batranul l nvatase cateva cuvinte, dar numai atat, pentru ca mai mult nu-si
amintea; nvatase putin n tinerete, apoi renuntase; nsa cartile le pastrase.
Aldo se pasionase de romana aparent surprinzator pentru un necunoscator,
dar lesne de nteles pentru cei care cunosc savoarea limbilor si autorilor vechi
si devenise expert, atat cat se putea; daca cu cititul mersese usor, vorbitul
era o mare problema; unde si cum sa gaseasca un vorbitor de limba romana ?
Politica de ncurajare a migratiilor lasase pe loc putini oameni ai caror stramosi
s
a fi fost romani de origine; pe parcursul multelor generatii de cand ful devenise
obligatorie, nici acestia nu mai aveau habar de romana; iar daca mai ramasesera
c
ativa, ar fi avut vreunul curajul sa marturiseasca aceasta unui necunoscut ?
Aldo era asadar obligat sa converseze cu sine nsusi n singuratatea camerei
sale.
Deodata auzi pasi repezi n spate o alergare marunta. Intoarse capul: o
silueta se ntrezarea n obscuritate. Aldo merse mai departe.
Hei, domnule, striga necunoscutul.
Te pomenesti ca m-a auzit. Aldo ezita o clipa, ntrebandu-se daca sa
raspunda sau sa o ia la goana, si astfel se trezi cu necunoscutul langa el. Era
un individ mititel, alb sau aramiu la figura; dupa cat se putea vedea, zambea
cu gura pana la urechi; un caraghios sau un prefacut ? Combinezonul sau tot
verde l mai linisti pe Aldo; de obicei delatorii purtau uniforme ale claselor
inferioare, tocmai pentru a nu fi bagati n seama.
Domnule, ma iertati ca va deranjez, dar voiam sa vorbesc cu dumneavoastra. V-am auzit mai devreme.
Aldo nca ezita, desi mare lucru nu mai era de facut; chiar daca nu stia
unde locuieste, individul l putea recunoaste cu usurinta. Ca sa nu-si tradeze
nelinistea, zambi si el. Atunci necunoscutul sopti:
Domnu, s ieu s rom
an.
Ce ? nu se putu mpiedica sa exclame Aldo.
Da, da, pi mini m
a chiam Ion.
Nu se poate, numele acesta nu e n nomenclator.
19 First Universal Language prima limb
a universal
a, bazat
a, asa cum bine stiti, pe
englez
a.

 Ba da domnu, i sngurul rom

anesc.
Formidabil, ca n Rebreanu. Ai citit ?
Nu domnu, ieu nu am c
arti rom
anesti. Am nv
atat graiul di la tata, care
l stie din mosi. Da matali ?
Eu. . . Dar de ce vorbesti asa ?
Asa vorghim noi, adic ieu cu niamurili. Matali vorghesti n altfel.
Aldo i povesti pe scurt despre pasiunea sa pentru limba romana. La randul
s
au, i ceru detalii lui Ion despre modul n care familia sa pastrase traditia;
fireste, stramosii lui Ion erau neaosi, oameni simpli ce se trageau de pe langa
un oras necunoscut, Susava, acum disparut; poate ca ruinele lui se mai gaseau
n imensa zona agricola din nord. Ei respinsesera n mod natural utilizarea
limbii universale n mica lor comunitate; nici macar nu se gandisera ca si-ar
putea schimba obiceiurile; desigur, se adaptasera cat sa nu aiba neplaceri. Si
uite asa se formase o comunitate de cateva zeci de vorbitori clandestini de
romana.
Cum susoteau asa, auzira zgomotele unor trecatori care se ndreptau spre
ei. Aldo se gandea sa-l invite pe Ion la el, pentru a continua discutia, desi o
voce interioara l tot ndemna sa fie prudent; n-avu nsa timp sa se hotarasca,
pentru ca Ion i ntinse mana si zise grabit:
Pi m
aini.
Apoi se ndeparta la fel de repede precum venise. Aldo ramase naucit, mai
ales ca avusese dificultati n a ntelege vorbele lui Ion. Dar pentru ca banuia
c
a Ion avea o experienta mai mare n ale conspirativitatii, din moment ce si
rudele lui foloseau romana, se linisti la gandul ca va afla detalii a doua zi.
Ce-l nedumerea nsa era modul n care Ion pronunta cuvintele. Cartile sale
erau toate din secolul douazeci; poate ca limba evoluase apoi, si el n-avea de
unde sa stie. Sau, vorbita ntr-un grup mic, limba suferise deformari ? desi,
mai degraba, un grup mic parca ar avea tendinta sa o conserve.
Urca pe scari pana la camera sa de la etajul cinci, intra si, fara sa se mai
gandeasca la mancare, lua romanul lui Rebreanu. Din soseaua ce vine de la
C
arlibaba. . . Intelesul era foarte clar, de altfel ce prostie sa se ndoiasca vreo
clipa de cunostintele sale. Dar cum se rostea aceasta fraza ? Cum ar fi citit-o
Ion ? Din soseaua ci vini di la. . . ? Chiar asa ?
In mijlocul ezitarilor, Aldo avu revelatia. Batranelul meu era un nestiutor;
m-a nvatat prost; n romana nu se citeste chiar fonetic; asta e probabil metoda
adoptata pentru comoditate, de cei care au studiat limba dupa carti, fara s-o
vorbeasca; n realitate, n mod sigur ca existau unele conventii; de exemplu,
dupa cate pricepuse de la Ion si rememorand conversatia lor, era clara regula
cum ca e final se citeste i. Dar sigur ca mai erau si altele. Va studia pronuntia
lui Ion si va descoperi astfel tot ce se putea descoperi; va face un fel de arheologie
lingvistica, si asta era pasionant. Ce interesante pot fi limbile vechi ! Ce noroc

ca Ion nu fusese corupt de carti !

Aldo lasa romanul si se duse n despartitura ce servea de bucatarie. De
mult nu mai fusese atat de fericit. Pasiunea sa se putea acum mplini. S
a
m
anc
am nisti carni di pui, si zise, si se apuca sa deschida o conserva din
ratia de duminica.

Fotbal S.F.
Iesisem cu baietii mei pe un maidan din preajma sa tragem o partida,
mpreuna cu alti pusti din bloc. In tinerete nu jucam rau, dar stiti cum e la
fotbal: ntai trebuie sa alergi, apoi sa dai n minge; asa ca pe mine ma puneau
n poarta, ceea ce mi convenea perfect, pentru ca-mi puteam permite din cand
n cand iesiri spectaculoase dar, vai, destul de lente cu mingea la picior,
iar n restul timpului ma odihneam. Rolul de portar e ingrat si de multe ori
ma alegeam cu admonestarile coechipierilor, cam prea cruzi pentru a ntelege
cum se cuvine solidaritatea; dar, n fine, ce nu face omul pentru putina miscare
si din dragoste pentru copiii sai ?
Cum stateam eu ntre pietroaiele care tineau loc de bare, iar pustii se
ciorovaiau care sa nceapa jocul, am simtit n spate un individ care se oprise
s
a priveasca; de obicei la meciuri din astea nu sunt spectatori; cine vine, joaca;
altfel, ce sa caute acolo ? L-am privit cu coada ochiului: un batranel subtire,
asezandu-se pe un petec de iarba. Vazand ca ma uit la el, mi-a zis zambind
cam de sus, n pofida pozitiei sale:
8-5, atat se termina. Pentru ceilalti.
Si mai ce ? i-am spus eu pierzandu-mi subit calmul. Nu vreti sa punem
pariu ?
Nu pot sa pun pariu, dar asa se termina.
Fii domnule serios, aici se dau goluri cu zecile.
O sa vedem, zise el foarte sigur pe sine.
M-am ntors la joc tocmai bine ca sa ncasez primul gol.
Hai ma tata, fii atent. Nu se pune, ca nu era atent.
Si ce, nu-mi pasa, striga autorul golului.
Evident ca golul s-a pus, iar autoritatea mea parinteasca a scazut nca un
pic. Apoi, prins de joc, am uitat de batranel, dupa cum am uitat si de scor, desi
ma stradui mereu sa-l tin minte, pentru a arbitra conflictele ntre copii, care,
din cand n cand, repun pe tapet golurile anulate sau dubioase, mai ales daca
echipa adversa ia prea mult avans; asa se ntampla si ntre state, d-apai ntre
copii ba o granita muscata ntr-un razboi, ba un tratat dezavantajos, ba o

103

insula nelocuita, ba drepturile minoritatilor; dar ce zic eu ? sa vorbim doar

despre fotbal. In ziua aia n-am jucat nici jumatate de ora cand s-a ntamplat
neprevazutul; un sut puternic a ajuns n zona unde-s depozitate tot soiul de
fiare vechi si mingea s-a spart. Cum n-aveam alta la ndemana, am abandonat
partida.
Cat era ? l-am ntrebat pe unul din baieti.
8-5 pentru ei, mi raspunse el cam mbufnat.
Pustii au sters-o, gasind imediat alte idei de joaca. Batranelul se ridica
si-mi zise:
Vedeti c-am avut dreptate ? Nu mi-o luati n nume de rau. . .
O clipa mi-a fost ciuda pe el cam asa ca atunci cand echipa adversa
scandeaza ati mancat bataie. Dar brusc m-a cuprins curiozitatea.
Ce ziceti sa bem o bere ? Fac cinste.
Ne-am dus la terasa de langa maidan patru mese alaturi de o dugheana
de tabla unde are ntotdeauna bere rece. Cum eu sunt mare mester n
ascultarea confesiunilor, batranelul si-a dat drumul la limba. Va redau toata
povestirea lui, eliminand putinele mele replici.
Habar n-am avut de fotbal pana acum cinci ani; adica, nu ma interesa n
nici un fel; aveam slujba mea, duminica ma duceam la pescuit si eram multumit.
Am iesit nsa la pensie, si imediat mi-a murit nevasta. Fata noastra de-abia se
c
asatorise, iar copii n-avea, dupa cum n-are nici acum; n vremurile astea nu
prea-ti da mana sa mai faci copii. Uite asa m-am trezit singur si fara ocupatie;
ce era sa fac ? prea multi prieteni n-am avut niciodata; m-am ntovarasit cu
un vecin, pensionar si el, pescar si el; ne duceam la balta o data, de doua ori pe
s
aptamana, ca de, mai des si pierde farmecul. El, mare microbist; mi mpuia
urechile cu echipe, jucatori, rezultate, goluri, transferuri, arbitri, ca am nceput
si eu sa deschid televizorul la meciuri. Dar el mi-a zis: ce televizor ? pe stadion
vezi fotbalul adevarat; hai colea n Ghencea, ca nu-i scump si am un fin care
rupe biletele la poarta, mai intru pe gratis cand se nimereste; stai la aer, mai
o tacla, vezi lumea, si e frumos domne. Hai, de ce nu, dup-amiaza ce dracu sa
faci. Ne ducem noi, la tribuna a doua, mai ntr-o parte, cam batea soarele, dar
placut. Vin echipele la ncalzire, prietenu meu mi-arata jucatorii, face echipa,
tactica, ce mai, tot ce face chibitul. Cand ncepe jocul nu stiu ce-mi vine si-i
zic:
3-1 se termina.
N-au astia fata sa ne dea gol.
Dar 3-1 s-a terminat. Norocul ncepatorului, a zis prietenu. Am baut o
bere si ne-am dus acasa. Peste doua saptamani, iar. 2-0, zic, cand se pune
mingea la centru. Si iar am dreptate. Ia uite Mafalda, radea el de mine. Peste
zece zile, ntr-o miercuri, iar o nimeresc. Mergem apoi la un meci al nationalei
si, binenteles, n primul minut dau scorul corect. Apoi iar la doua meciuri ale

Stelei. Nu mai era de gluma. Prietenu ce zice: de ce nu joci la pronosport

daca esti asa baftos ? Am jucat, o varianta, ca daca era sa am noroc, apoi
ajungea. Am avut doar noua rezultate. Dar saptamana urmatoare, la stadion,
am nimerit-o la fix. Si eu si prietenu am nceput sa ne ntrebam cum se poate
scoate un ban de-aici, daca la pronosport nu mergea. Am mai stat vreo doua
luni, sa vedem mai exact cum e treaba. Era clar; numai pe stadion eram n
stare sa ghicesc rezultatul, si numai dupa ce ncepea meciul. Am ncercat si
acasa, la televizor; si la radio; am fost si la alte sporturi, la handbal, la volei;
nu mergea si pace. Trebuia sa fiu pe stadion. In cazul asta, cum sa castigi ?
c
and si la pronosport, si la casele astea de pariuri, se nchide nainte, cum e si
normal.
Am o idee, zice ntr-o zi prietenu. Il stiu pe unu care-i cam mandru si nu
rezista sa fie contrazis. Ne asezam langa el si, cand ncepe meciul, tu zici tare
c
at o sa fie; eu l ntreb asa n gluma, ce crede; daca el zice ca nu, atunci tu-l
zgandari putin si-l provoci la un pariu; sa vezi ca nu refuza; te-ajut si eu; i zic
c
a tu nu gresesti niciodata; asta o sa-l enerveze.
Asa am facut. Prima data nici n-am ncercat, ca a fost 3-0, si nu s-ar fi
mirat nimeni. Dar a doua oara, cand a fluierat arbitrul, am spus c-o sa fie 1-1.
Fugi domne de-aici, a zis tipul, ca avusesem grija sa intru-n vorba cu el. Atunci
am facut cum planuisem; ce mai tura-vura, am pariat pe cinci mii, bani buni
n vremea aia; de-abia iesise hartia de cinci mii. Eram bucuros ca ne-a mers
trampa, ca de rezultat nu ma ndoiam. Cand colo, n ultimul minut da Steaua
gol si face 2-1. Sa-nnebunesc, nu alta; am dat banii, nu ne-a iertat; noroc ca a
pus si prietenu jumate, ca asa ne ntelesesem, sa mpartim castigul, asa ca si
la pierdere am mers mpreuna. Da nu ne-am potolit, mai ales ca urmatoarele
meciuri iar le-am nimerit. La al patrulea am pariat iar, o suma mai mica, si iar
am pierdut. Si nca o data, dupa vreo luna. Apoi am renuntat. O vreme am
tot mers la meciuri, si lumea ncepuse sa ma stie; Mafalda mi ziceau toti, se
luasera dupa prietenu meu. O singura data am scos un ban din chestia asta,
de la un reporter; cititi Evenimentu ? pacat, poate va aminteati, era un sfert
de pagina cu mine.
Mai dup-aceea m-am lasat pagubas, ca de fapt nu ma omor dupa fotbal;
ma mai uit la televizor, cateodata, dar la stadion nu mai calc. La ce sa-mi fac
s
ange rau de pomana ? Da uite acum v-am vazut cu copii si am zis sa vad
daca mai am darul; acu ntelegeti de ce n-am facut pariu. Oricum, multumesc
pentru bere. Eu stau n blocul ala, poate ne-om mai ntalni.
L-am mai vazut ieri, tot pe maidan. Eu, tot n poarta, asteptand sa se faca
alegerile. A venit spre mine:
Azi ma grabesc, a venit prietenu meu cu o idee trasnet. Stau doar un
minut, pana ncepeti.
L-am ntrebat de sanatate, de una, de alta. Cand a nceput partida, mi-a

f
acut cu ochiul zambind:
Castigati la scor.
Apoi a plecat. I-am spulberat cu 19-12.

Acel inefabil care e

sentimentul
Tata mi lasase n sfarsit directoratul fabricii de roboti pe care o fondase
cu patruzeci de ani n urma, ajunsa prima pe piata robotilor casnici, cum e
si acum; deja, daca spuneai Gudmundson, nu mai era nevoie de altceva.
Meritam, nu-i vorba; de cand terminasem facultatea lucram aici; trecusem
prin toate sectiile importante si nu statusem degeaba. Nu vreau sa ma laud,
un director n-are dreptul nici la sfarsitul carierei.
De fapt, ce vreau sa-ti povestesc nu-i deloc spre lauda si, fiule, nici n-am
mai povestit pan
a acum. De pregatirea ta nu ma ndoiesc nici o clipa; vei
stapani productia cel putin la fel de bine ca mine. Dar lucrul cu oamenii are
surprize pe care nimeni nu le banuieste n tinerete; e bine sa ncerci sa nveti
din greselile altora; vei face oricum altele, dar macar sa nu fie atat de gogonate.
Cata vreme lucrasem la cercetare, ma apropiasem oarecum de unul dintre
tinerii de varsta mea, un baiat extrem de priceput si de modest. Il ignorasem
complet, desi aveam birouri alaturate, pana cand prezentase ntr-o reuniune de
bilant solutia lui pentru organizarea unui robot multifunctional ce trebuia sa
aiba un aspect umanoid, dar sa nu fie mai nalt de un metru saizeci, pentru ca
studiile psihologice aratasera ca gospodinele ar putea fi nspaimantate de un
robot prea mare, indiferent de calitatile lui. Ori limitarea asta punea probleme
de spatiu, pentru ca robotul trebuia sa fie absolut universal; prima idee fusese
s
a-i scurtam picioarele, dar, estetic vorbind, era dezastroasa; stii bine cat de
mult conteaza aspectul marfii. . . Ei bine, tanarul nostru propusese sa folosim
bratele si picioarele robotului pentru a ascunde diverse mecanisme. Da, ideea
asta simpla a venit de-abia atunci. In plus, el venise cu o solutie precisa, cu
calcule de dinamica a membrelor si cu noile dimensionari necesare. Pe scurt,
un ntreg proiect la care probabil ca lucrase mai mult pe ascuns.
Binenteles ca John sa-i spunem deocamdata asa a fost avansat si a
primit conducerea unei mici echipe care urma sa-i puna ideile n opera. Eu

107

l-am urmarit atunci mai atent, pentru a nvata de la el ce era de nvatat; si

mi-a priit, nu zic ba. N-as zice ca ne-am mprietenit mai degraba era o
stransa colegialitate; mi placea enorm daruirea cu care lucra; de multe ori,
dupa ce participam alaturi de tata la vreo sedinta a consiliului, l gaseam seara
n laborator, muncind ndarjit, dar mereu gata sa discute cateva minute despre
problemele si, mai ales, solutiile lui.
Apoi eu am trecut la marketing, dupa care am ajuns director. La nici
o saptamana, John se anunt
a secretarei, cerand o scurta audienta la mine.
Evident, l-am primit cu placere. L-am ntrebat ce idei noi are, pentru ca nu-l
vazusem de cateva luni.
Cred ca trebuie sa dam o linie noua robotilor nostri, nainte sa nu ne-o
ia altii nainte. E vorba despre umanizarea lor si nu ma gandesc numai la
miscarile lor, deocamdata destul de rigide; asta va veni, sunt sigur, fara mare
efort. Dupa cum si designerii vor gasi nfatisari mai atragatoare. Ce vreau eu
sa propun e sa dotam robotii cu sentimente.
Bine, dar asta e o imposibilitate. Sau. . .
Evident, evident, robotii n sine n-o sa aiba niciodata sentimente. Dar vor
da impresia ca au. . . vreau adica sa-i dotam cu un fel de simulatoare de sentimente. Nu e greu, cel putin ntr-o prima faza. Inchipuieste-ti ca dimineata el va
spune: stapana mea, arati minunat; sau: noua ta pieptanatura e perfecta;
sau ca, cerandu-i-se sa gateasca friptura de porc n doua zile consecutive, el
va zice: poate ca e bine sa schimbi meniul, ar fi pacat sa-ti strici silueta.
Sunt de acord ca astea-s banalitati, dar am putea deschide o directie noua de
cercetare; exista n mod sigur niste automatisme si n sentimente, totul e sa
fim suficient de subtili pentru a le implementa; sau, mai bine zis, mai subtili
decat nouazeci la suta din femeile americane, ceea ce, da-o naibii, ar trebui sa
fie banal.
John, n principiu sunt de acord, mai ales daca ai terminat munca la
proiectul anterior. As trece ntr-o seara pe la tine, sa discutam mai n amanunt.
Iti telefonez eu n cateva zile.
El se ntoarse sa plece, multumit de receptivitatea mea, dupa toate aparentele.
Dar, din usa, mai zise:
As mai fi vrut ceva, ma rog, e mai delicat. De fapt nu stiu de ce ma jenez.
As vrea o marire de salariu. De fapt, stiu precis; as vrea zece mii de dolari n
plus pe an; cred ca merit si firma nu va saraci din asta.
Aici ai nimerit mai prost si ma iei pe nepregatite; nu m-am familiarizat
nca perfect cu problemele astea si, n pofida aparentelor, nici firma nu se lafaie.
Cercetarea mananca o gramada de bani si stii bine ca fara cercetare pierdem
ntaietatea. Iar apoi, pentru fiecare dolar pe care ti-l dau n plus, mai dau unul
fiscului, pe impozite si alte porcarii. Nu-ti pot promite nimic, John, mi pare
rau; ti dau un raspuns cand trec pe la tine.

John n-a zis nimic nici n-avea ce. Dupa doua zile l-am vizitat n laborator, seara. Ca de obicei, era acolo, singur. Avea alaturi un prototip al robotului
pe care urma sa-l lansam n toamna aceea.
Ei, i-am zis, de ce sentimente e n stare domnul acela ?
Deocamdata, mai nimic. Un pic de amabilitate, daca asta se poate numi
sentiment. Saluta-l pe domnul director, Sam.
Robotul mi ntinse mana, nclinandu-se foarte distins. Cu vocea lui nazala,
zise:
Sunt onorat sa va cunosc, domnule director.
Si eu, Sam.
Strangerea de mana a fost reusita, nici prea moale (era si greu), nici prea
tare; oricum, n-am avut senzatia unei maini de manechin. Pentru necunoscatori
asta nu-i mare lucru; eu nsa ajunsesem sa ma deprind cu astfel de subtilitati.
John, m-am decis. Fa un proiect si treci pe la mine sa-l semnez. Cred ca
esti pe un drum bun.
Perfect. Si. . . banii ?
M-am sfatuit cu seful de la financiar si tot ce-am putut face e un patru
mii n plus. Asta-i situatia, cred ca ntelegi.
John nu zise nimic n prima clipa; se vedea cat de colo ca nu se asteptase la
asta; deschise gura ca pentru un protest, dar se stapani si zise destul de calm.
Bine, asta e. Voiam sa-ti mai arat ceva. De fapt, l-am nvatat un sentiment
pe amicul nostru.
Care anume ?
Ura.
Stateam langa Sam, dar el se afla n lateral, asa ca nu i-am observat prima
miscare. Incepusem sa zambesc cand m-a nsfacat de umeri, m-a ntors catre el
si mi-a trantit o directa la ficat si un croseu la falca. Am cazut buimac; robotul
m-a ridicat apoi pana la naltimea lui; picioarele mi atarnau pe podea. Mi-a
zis cu o voce absolut inumana:
Zgarcitule ! De data asta te iert, dar pe viitor ai grija.
Apoi mi-a dat drumul pe jos si s-a ndepartat semet. M-am sculat cu greu.
John mi-a zis, n timp ce ieseam:
Asa-i ca mi-a reusit ? O ura perfecta, as zice.
Asta e ntamplarea; nvatamintele le vei trage singur; de asemenea, sper ca
vei pastra discretia. Banuiesc ca te roade curiozitatea si ai vrea sa afli cine e
acest John; ei bine, e foarte simplu. John este de fapt Miller; da, chiar seful
cercetarii. Iar tie ti-am spus toate astea si pentru ca a venit momentul sa-l
scoatem la pensie si-ti marturisesc cinstit ca mie mi-e frica.

Capua
Somnul, vinul, festinele, desfr
anarea, b
aile
si lenevia, pe care obisnuinta le face din zi
n zi mai atr
ag
atoare, le sl
abir
a corpurile
si sufletele, nc
at n continuare ei luptar
a
mai mult n virtutea trecutelor lor victorii
si nu a fortei prezente. . .
Astfel, se v
azu lesne c
a [Hannibal] nu mai
avea aceeasi armat
a atunci c
and iesi din
Capua.
Titus Livius, Istoria romana, cartea XXIII

1. Wuu contempla rece vietatea alba ntinsa naintea sa. De dimensiuni

asemanatoare alor sale, dar longilina si aproape rigida, zacea aparent moarta pe
o masa de operatie. Rememora ca la lectiile de anatomie, desi acelea se bazasera
toate pe imagini holografice era primul exemplar pe care l vedea n realitate.
Centrul nervos, ascuns sub calota piloasa; de o parte se puteau distinge organele
globulare ale receptiei undelor electromagnetice, unul langa celalalt; lateral,
opuse unul altuia, cele doua orificii ale receptiei undelor mecanice, ascunse n
c
ate o petala carnoasa cu rol decorativ; n fata, orificiul dublu pentru respiratie
si cel de alimentare, prevazut cu doua labii acoperind doua siruri de masticatori
extrem de duri, servind de asemenea si ca emitator de unde mecanice. Corpul,
n care se gasesc unitatile de control ale diverselor fluide vitale, cu nvelis neted
din care rasar pe alocuri peri negri nefunctionali; din el pornesc membrele prehensile, succesiune de segmente articulate cu unul sau trei grade de libertate,
ramificate la extremitati. In partea de jos, membrele motrice, mai puternice dar
mai rudimentare decat celelalte, avand nsa o organizare asemanatoare. Intre
ele, apendicele excretiilor lichide; n spate, orificiul excretiilor solide. Structura
de rezistenta a ntregului organism e formata din elemente dintr-o materie albicioasa rigida, mbinate ingenios si acoperite de mase de tesut cu proprietati

111

contractile, care permit miscarea elementelor structurii; aceste vietati sunt astfel capabile de miscari foarte armonioase, desi oarecum lipsite de eficienta.
Fiziologic, lucrurile se complica, pentru ca exista doua circuite esentiale, denumite de respiratie si de alimentatie, care se interconditioneaza subtil; Wuu
avu imediat n minte imaginile multiplelor tipuri de schimburi ntre organism
si mediu, de o diversitate uimitoare si ntr-un echilibru gingas; era incredibil
cum natura ajunsese la astfel de complicatii.
S
i, ceea ce scapa imaginilor, constiinta. Aceste vietati, care-si zic lor
nsile oameni, sunt capabile de procese mentale, au o inteligenta rudimentar
a, dar bine conturata, si o vocatie interesanta spre progres. In schimb,
sunt caracterizati de o serie de activitati psihice mai putin controlate, pe care
par a pune mare pret si care le dicteaza de multe ori actiunile; ele nu pot fi
formalizate deloc de logica obisnuita, desi se ncadreaza n unele categorii bine
delimitate; pe scurt, e vorba despre atractie si respingere, ntre indivizi sau
ntre un individ si mediu, care par a fi dictate de legi mai degraba specifice
fiecarui individ n parte decat ntregii specii.
Acest corp lungit n fata sa urma sa fie gazda spiritului lui Wuu. La
acest gand, Wuu se simti incapabil de a-si nchipui reactiile si senzatiile viitoare.
De altfel era si dificil. Intai, pentru ca reusisera doar putine experiente de acest
gen; al doilea, si cel mai important, pentru ca oamenii erau atat de diferiti si
de ciudati, ncat era practic imposibil sa-i ntelegi din afara, doar din simple
observatii.
2. La urma urmei, operatia se putea descrie n termeni extrem de simpli. Era o banala clonare de personalitate. Se vor pastra din creierul omului
doar partea de receptie a stimulilor senzoriali si partea de comanda periferica,
zonele responsabile cu rationamentele logice (atat de nedezvoltate, din pacate),
precum si portiuni de memorie; restul, adica centrii de comanda superioara
reprezentand constiinta de sine, vointa, memoria personalizata ntr-un
cuvant ceea ce numim spirit, va fi nlocuit cu o copie la scara redusa a spiritului
lui Wuu.
Tehnic, operatia se dovedise dificila. Cu toata simplitatea creierului uman,
studiul acestuia nu se terminase si ramaneau destule necunoscute. Nu se mai
punea problema unei interventii chirurgicale, cum se preconizase initial, ci doar
a reprogramarii celulelor nervoase prin campuri inductive precise; obstacolul
principal era delimitarea exacta a zonelor. Cercetatorii erau destul de pesimisti
n privinta obtinerii unor rezultate absolut satisfacatoare; se parea ca omul e
prin natura lui ambiguu, iar exemplarele capturate erau prea diferite ntre ele
ca sa se poata trage niste concluzii ferme. Asa ca se accepta un oarecare procent de rebuturi, datorate fie modificarii partii senzoriale si atunci hibridul
obtinut nu mai era capabil de adaptare la mediu: nu se putea deplasa, nu
putea comunica, n general era imprecis n cele mai simple miscari; era capabil

de progrese lente, dar nu ajungea niciodata la performantele motrice obisnuite

ale oamenilor; fie ramanerii n stare activa a unei parti din spiritul uman si
atunci hibridul avea manifestari psihice incontrolabile, pierzand orice trasatura
de fiinta rational
a. In toate aceste cazuri se proceda la reprogramare sau chiar
la sacrificiu20 .
Pentru Wuu, operatia era banala. Avea sa fie anesteziat, pentru ca procedura cerea starea de inconstienta a donatorului, apoi se va trezi si va parasi
laboratorul; va reveni, eventual, pentru o a doua ncercare. Hibridul sau
mai bine sa zicem omul purtand spiritul sau va fi o faptura mult diferita de
Wuu; n primul rand, va avea o infima parte din memoria lui, deoarece un om
poseda de sute de ori mai putine celule nervoase; va gandi mai lent, din acelasi
motiv; si, mai ales, si aici era marea necunoscuta, va avea cu totul altfel de
senzatii. Dar va pastra suficient din Wuu pentru a sti cine a fost nainte de
operatie.
Fireste, clonarea era interzisa prin lege. Derogarea obtinuta n acest caz
se datora numai scopului experientelor, de importanta majora. Hibrizii erau
trimisi napoi pe planeta lor (Terra), cu scopul de a pregati marea invazie.
Primele exemplare aveau misiunea de a culege informatii detaliate despre organizarea sociala a omenirii, urmand ca mai tarziu, cand procedura de clonare se
va fi perfectionat suficient, sa se ncerce obtinerea unor pozitii conducatoare
ceea ce parea relativ simplu, hibrizii fiind net mai inteligenti decat originalele
umane, datorita folosirii integrale a materialului cerebral, si nu doar a unei
zecimi, cum se ntampla la oameni care sa asigure o comportare docila a oamenilor atunci cand primele contingente de ouhi vor debarca pe Terra21 ; dupa
care se va decide soarta populatiei locale, n functie de gradul de supunere;
oricum, ea va fi drastic diminuata, pentru a lasa colonilor zone libere suficient
de mari si usor de protejat.
Invazia trebuia sa aiba loc n viitorul apropiat, pentru ca Terra se afla destul
de mult n afara teritoriului stapanit de ouhi. Era de mirare chiar ca imperiul
strek nu ocupase aceasta planeta. Protocolul Pacii Perpetue stipula clar dreptul
primului venit, desi era cam vag n anumite privinte; se mai ntamplase ca o
planeta descoperita de ouhi sa fie apoi ocupata de streki dar si invers, sa
recunoastem dupa mici lupte locale; nimeni nu angaja nsa lupta daca o
planeta era ferm ocupata de un contingent bine narmat. De fapt aceasta era
20 Se pune legitima
ntrebare de ce nu se construiau roboti dup
a chipul si asem
anarea
oamenilor. R
aspunsul e simplu; dac
a performantele motrice si intelectuale erau lesne de
atins ba chiar efortul consta n a le m
argini n schimb specificitatea uman
a se dovedise
imposibil de atins.
21 Ouhii semenii lui Wuu erau foarte sensibili la radiat
ii; cum P
am
antenii posedau
arme nucleare si se presupunea c
a se vor folosi de ele n cazul unei invazii, Consiliul Superior
adoptase strategia infiltr
arii. Desigur, ar fi fost posibil
a si varianta distrugerii cvasi-simultane
a tuturor armelor nucleare, ceea ce necesita ns
a un timp de cercetare considerabil si forte
uriase pentru atac; acest plan r
am
anea ca rezerv
a, sau n ideea aplic
arii partiale.

pacea perpetua o serie de hartuieli cu rolul de a descarca tensiunile ntre

cele doua puteri, evitand astfel un razboi de amploare.
Omul Wuu daca operatia reusea va fi deci trimis pe Terra, alaturanduse micului grup deja prezent acolo, si nu va avea dreptul s-o mai paraseasca
niciodata. Dupa cum si Wuu avea interdictia de a se apropia de Terra, atata
vreme cat omul Wuu era n viata. Desigur, oamenii, aceste vietati imperfecte, traiau putin; hibrizilor li se putea prelungi viata, dar aparent numai
de doua-trei ori mai mult decat durata normala (experientele erau n curs de
desfasurare). Asta-i lasa lui Wuu toate sansele de ajunge pe Terra, n viitor.
Oricum, statul Ouhi era atat de ntins ncat Wuu nu simtea nici o constrangere.
3. Wuu se trezi si, nainte de a ntelege unde se afla, simti ceva ciudat, ceva
ce nu i se mai ntamplase niciodata. Nu se dumiri numaidecat, probabil ca
anestezia puternica i ncetinise reactiile, desi doctorul Looh, seful laboratorului
si responsabilul experientelor, nu-i spusese nimic despre asa ceva. Se simtea
amorf si nu reusea sa-si controleze gandurile, parca sub apasarea unei mase
invizibile ori, mai bine, parca ntr-un fluid gros si opac. Apoi si dadu seama
i lipsea Purtatoarea, canalul principal de informatii; tot spatiul n jurul sau era
mut tacere desavarsita. Asta nu i se mai ntamplase; chiar daca laboratorul
se gasea departe de orice planeta locuita, acesta avea, ca orice umil ungher al
civilizatiei, generatorul-amplificator de Purtatoare; de altfel nainte de operatie
totul era n ordine; iar o camera izolata nu stia sa existe n laborator. Oare
operatia sa fi decurs ntr-un mod nemultumitor ? Bun, dar ce legatura avea
asta cu el nsusi ?
Apoi, brusc, gasi solutia. Evident, sunt Wuu omul. Ce greu ajunsese la
aceasta concluzie. . . ce naclaiala n gandurile lui. Aici nu era numai anestezia
de vina. La instructaj, Looh i explicase ca se va simti ca un program mutat de
pe un calculator de baza pe unul portabil (de mii de ori mai putin puternic)
toate rationamentele sale, corecte n general, vor fi mult mai lente. Dar acum,
cand realiza cat de lent este, Wuu si zise ca nu va mai fi n stare de nimic.
Era deci Wuu omul un hibrid; adevaratul Wuu si continua viata linistita
si sigura si iesise pentru totdeauna din scena. El, hibridul, avea de ndeplinit o
misiune; ntr-un fel, desi mai mult decat un robot, era mai aproape de acesta
decat de un ouhi. Gandurile lui personale nu aveau importanta putea sa
si uite cine fusese. Esential era sa-si duca treaba la capat. Iar pentru aceasta
trebuia sa se antreneze; de ce mai pierdea timpul ?
Incerca sa execute procedura de initializare, asa cum fusese instruit. Perceptia
luminii, ntai nu foarte diferita n privinta formelor si culorilor, dar pe un
sector de spatiu atat de ngust; ce departe de perceptia panoramica; ce senzatie
de stanjeneala, a nu sti exact unde te situezi. Acum, cateva miscari trebuia
sa se lase n voia reflexelor mostenite de la trupul gazda. Testul de verticalitate
Wuu cobor de pe masa de operatie, agatandu-se cu membrele prehensile de

manerele puse special n acest scop; apoi se dezlipi de ele si ramase drept
totul era perfect. Testul de deplasare cativa pasi pana la cel mai apropiat
perete; membrele motrice se pusera ca de la sine n miscare; imaginile receptate
tremurau acum putin, dar deplasarea era totusi neasteptat de lina. Ajunse la
perete, se ntoarse, apoi reveni n pozitia initiala. Continua cu alte miscari,
asteptand sa fie contactat de echipa medicala.
4. Imaginea familiara a lui Looh aparu n spatele unui perete transparent.
Te descurci foarte bine; cred ca operatia a reusit perfect.
Unde mecanice generand altceva decat o banala senzatie tactila asta era
ceva nou. Mai mult, mesajul purtat de ele venise n limba oamenilor, iar el,
Wuu, l ntelesese; minunat, nca un test trecut. Dar oare cum facuse Looh
pentru a emite undele ? Wuu si aminti imediat de aparatul complex construit
cu mare truda, pentru ca verificarile erau practic imposibil de efectuat fara
sprijinul unui om, iar aceste fiinte se aratau extrem de reticente n a coopera;
de-abia dupa obtinerea primilor hibrizi se facusera cu adevarat progrese. Si
ce surpriza mare atunci cand se constatase ca nu toti oamenii foloseau aceeasi
limba cate experiente ratate. Trebuisera capturati oameni din aceeasi zona a
Terrei, care vorbeau pare-se aproximativ la fel, dar nu identic; dar asta devenise
deja clar tipologia umana era infinit de bogata. In plus, limbile se modificau
n timp, ceea ce, datorita duratelor de transport, nu se putea neglija.
Acum trebuia sa-i raspunda lui Looh, emitand la randul sau acele unde
mecanice. Isi aminti procedura standard: sa-si formuleze raspunsul n minte,
apoi doar sa comande emiterea lui; daca reflexele gazdei umane ramasesera
intacte, atunci mesajul va porni de la sine.
Intr-adevar, totul e n regula, se pomeni spunand.
Sunt multumit. Acum vom continua testele.
Wuu era ncantat; daca primele verificari decursesera perfect, ramaneau
putine sanse sa i se gaseasca vreun defect major. In orice caz, nu va mai fi nevoie
de o a doua operatie. Stia ns
a bine ca testele vor dura mult, pentru a ajunge
la certitudinea functionarii normale. De asemenea, obedienta hibridului Wuu
trebuia verificata minutios. Oamenii, spre deosebire de ouhi, aveau tendinta
de a nu se supune ierarhiilor, de a fi recalcitranti, de a disimula, ba chiar
minti pentru a-si atinge scopurile. Wuu va fi un simplu agent si va trebui sa
execute toate ordinele primite, dar, n acelasi timp, va fi obligat sa se integreze
n societatea umana si sa dea impresia ca urmeaza regulile acesteia. Era o
misiune delicata, dar nu peste masura de dificila.
Wuu alunga din minte aceste ganduri fugare, nu fara a remarca nclinarea
oamenilor spre divagatie ? Sa le fie atat de greu sa se concentreze ? Sau gazda
lui era o exceptie, iar el, hibridul, l mostenise n aceasta privinta ? Oricum,
adaugand aceasta trasatura la capacitatea cerebrala redusa, rezulta un nivel de
performanta deplorabil; dar astea erau datele, trebuia sa se descurce.

S
i testele continuara. Miscari complicate, deplasare rapida, exercitii de
forta, de echilibru, de ndemanare, de precizie pentru a se obisnui cu noul
sau corp; senzatia de caldura, respiratia accelerata, excretia lichida n picaturi
minuscule pe ntreg trupul, dar mai ales pe partea anterioara si la ncheietura
principala a membrelor prehensile. Cunoasterea fiecarei componente a corpului
sau, cu numele, forma si posibilitatile de miscare. Exercitiile de vorbire si de
ascultare, pentru verificarea vocabularului activ si pasiv; exercitii simple de
inteligenta si logica, de memorie imediata si ndepartata incluzand elemente
din trecutul lui Wuu cel adevarat. Un suvoi de informatie emis de noul Wuu,
care se dovedea, totusi, n conditii de solicitare maxima, ndeajuns de rapid si
de eficace. Nu, oamenii nu erau chiar fapturi inferioare; desigur, Wuu era un
hibrid, nu un om; dar aceasta arata macar ca omul, sub o coordonare atenta,
putea deveni un partener interesant, pana la urma; dar asta nu era pentru
viitorul apropiat.
Dovada ca, dupa o vreme, Wuu ncepu sa greseasca unele raspunsuri, sa
ezite, sa nu mai vada clar. Nivelul sau de performanta scadea evident. O
senzatie ciudata se localizase n centrul sau, ntai impresia ca i lipseste ceva
de acolo, apoi chiar o usoara durere; senzatia persista. Inainte de a-i raporta
lui Looh, acesta spuse:
Ai obosit. E normal. Vom face o pauza.
In plus, simt ceva aici. Cred ca. . . mi-e foame.
Cuvintele venisera singure; da, asta era, trebuia sa se alimenteze. Hrana
pentru oamenii capturati era sintetica; continea nu numai principiile nutritive
necesare, dar avea si forma unor alimente de pe Terra, aduse o data cu oamenii.
Wuu primi un lichid cafeniu si o bucata de substanta alba nconjurand un miez
rosu. Bau si manca. Era bine, ba chiar foarte placut. Senzatia de foame
disparu si fu nlocuita de una de confort. La sfarsit Wuu primi o cutie de
pastile si ordinul lui Looh de a nghiti cate una dupa fiecare masa. Nu aveau
nici un gust si aparent nici un efect. Looh i explicase rolul lor: de a mentine
compatibilitatea ntre spiritul sau si trupul uman. Asadar operatia nu era
perfecta trebuia urmat si un tratament ulterior. Oricum, asta era un fleac.
Acum te vei odihni, zise Looh. Acolo.
Wuu se ntinse pe locul indicat un dreptunghi moale. Recapituland
momentele noii sale existente nu se putu mpiedica sa nu remarce acuitatea
senzatiilor, atat a celor de disconfort cat si a celor placute. Un ouhi resimte
prin intelect ceea ce un om resimte prin trup, de fapt aici e diferenta. Era greu
de explicat. Mintea sa ouhi nu valorifica complet informatiile primite de la
trup; se parea ca acesta, trupul, si pastra o viata a lui, personala, cu senzatii
complexe pe care intelectul nu le putea nici ntelege, nici macar cuprinde n
toata ntinderea lor. Dar poate ca se pripea analizand experienta sa era atat
de redusa. . .

Astfel divagand, Wuu si pierdu cunostinta.

5. Wuu se trezi usor ametit, cu gandurile din nou confuze. Ii trebui timp
ca sa-si dea seama unde se afla, cine este, ce s-a ntamplat nainte de acea
disparitie episodica a functiilor de control; ntr-un tarziu si aminti: asta se
numeste somn si are rolul de redobandire a parametrilor cerebrali normali.
Intr-adevar, dupa cateva misc
ari, se simti nviorat, gata de lucru; interesanta
aceasta functionare discontinu
a, trezirea aducea un sentiment de plenitudine.
Se alimenta, si lua pastila si ncepu exercitiile zilei.
Lucra acum cu un asistent al lui Looh, specialist n ceea ce el nsusi numea elemente motrice ale civilizatiei umane. Prima lectie fu simpla si relaxanta: spalarea; Wuu constatase deja mirosul alta senzatie noua pe carel capatase dupa evaporarea excretiilor lichide datorate eforturilor fizice; iata
c
a suvoaie de apa bine dirijate eliminau reziduurile; mai grea fu manevrarea
s
apunului, un mic paralelipiped alunecos producand o spuma solventa; dupa
ce-l scapa de cateva ori, se ncapatana si-si concentra toata atentia asupra lui;
efectul fu dezastruos. Asistentul l opri din acele manipulari nereusite si-i aduse
aminte sa se lase n voia reflexelor.
Cu cat constientizezi mai mult, cu atat rezultatul e mai slab, cel putin
acum, la nceput. Asta e valabil pentru toate miscarile simple. Toti oamenii
pe care i-am studiat scapau sapunul din cand n cand se pare ca e normal.
Curat, se ocupa de ceva infinit mai greu: mbracatul. Oamenii si acopereau
trupul cu haine nimic neobisnuit, dar forma acestora, modul de nchidere
niciodata automat, lipsa suprafetelor rigide, toate adaugate la specificitatile
geometrice ale miscarii corpului uman, ridicau obstacole aperent de nedepasit.
Daca chilotii si ciorapii (cu ocazia asta si verifica si mbunatatea vocabularul)
nu necesitau decat simple introduceri ale membrelor inferioare n anumite orificii, iar maieul cerea n plus doar o facila coordonare a membrelor superioare,
n schimb camasa punea probleme mult mai complexe. Asistentul fu nevoit sa-i
puna un film n care miscarile erau descompuse, dar asta nu fu de mare ajutor.
Dupa ce o facu sa paraie din mbinari, pana la limita de rezistenta, Wuu reusi
s
a o mbrace. Dar greul de-abia ncepu: manipularea nasturilor. Din pacate,
nu exista un algoritm unic de nchidere din nou lipa de standardizare caracteristica oamenilor. La nasturii manecilor Wuu simti dupa numeroase
ncercari ratate o senzatie de apasare, disparitia completa a vointei de a
executa exercitiul, precum si dorinta ca asistentul lui Looh sa plece.
La dracu, racni, si lovi cu unul din membrele motrice teancul de haine
care l mai asteptau.
Asistentul lui Looh l linisti:
Cred ca asta se cheama un acces de nervi. Probabil ca ai mostenit, ca mai
toti hibrizii, o oarecare labilitate a psihicului. Trebuie sa ncerci sa te controlezi
mai bine.

Pana la urma Wuu reusi, dar observa ca membrele superioare nu erau la fel
de ndemanatice; n plus, se parea ca ncepuse cu cel mai nepriceput, cel stang.
Parcurse apoi pantalonii si aprecie progresul adus de fermoar, pantofii (modelul
simplu, fara dispozitiv de siguranta), haina; descoperi ca nasturii acesteia,
fiind mai mari, se utilizeaza mai usor si se ntreba daca metoda pedagogica a
asistentului nu era cumva gresita; poate ca haina ar fi trebuit studiata naintea
camasii, chiar daca n procesul de mbracare intervenea ulterior; asistentul lua
act de observatie, era o idee buna. Pulovarul si tricoul fura doar variatii pe
tema maioului. O ultima surpriza, dezbracatul nu era deloc mai simplu decat
mbracatul, n special la camasa, evident. Ajunse din nou gol si cu asta lectia
se termina; asistentul i spuse ca mai aveau mult de lucrat nu numai de
repetat, dar si de asimilat elemente noi.
Urmara lectii despre Terra, exercitii de limba din nou, alte teste fizice
si, instalandu-se ncet, acea senzatie de oboseala. Dupa masa a doua se gandi
la drumul pe care l avea de parcurs; la marele salt n necunoscut ce va urma
perioadei de antrenament; la confruntarea cu o civilizatie straina careia va
trebui sa se supuna nainte de a o supune; la sprijinul nesemnificativ pe care
avea sa-l gaseasca acolo cel al putinilor hibrizi deja n misiune si al navei baza.
Ce va fi va fi nu trebuia sa se lase prada ipotezelor nainte de a avea toate
datele; iar acestea se vor acumula fara nici o ndoiala, instruirea i le va aduce
treptat. Pentru ca nu simtea nca nevoia sa doarma si cum timpul i statea la
dispozitie pentru instructie libera, studie imagini ale unor exemplare umane n
libertate pe Terra; ncepuse sa vada altfel miscarile lor, le gasea mai naturale si,
n acelasi timp, mai putin spectaculoase; putea sa le imite pe cele mai multe
desi nu cu aceeasi precizie; dar nici oamenii nu puteau ntotdeauna sa se imite
ntre ei; se specializau, si asta-i facea mai putin adaptabili, se dezvoltau diferit.
Oare el, omul de dinaintea lui Wuu, n ce excela ? La ce se pricepea mai bine ?
Cu ce se ocupa n mod obisnuit ? Va regasi Wuu vreodata amintirile acelui
om ? Sau va fi oare n stare sa le recladeasca ? Cum sa-si exploreze trecutul,
pe baza caror urme ? Sau sa ramana la varianta cea mai simpla, aceea pe care
o presupusese initial unica, ca viata lui ncepuse n clipa n care spiritul sau
ouhi se grefase pe corpul uman ?
Cate ntrebari. . . era bine ca si le pune, era o cale spre adevar. Dar cat de
vag le formula. . . Imposibil de a rationa n termeni atat de imprecisi. Pentru a
ncheia ziua pe Terra un om dormea de regula o data pe zi cu ganduri
mai pozitive, Wuu se plasa n fata unei oglinzi si, studiindu-si trupul, repeta
numele partilor lui. Cap, par, ochi, nas, gura, urechi; torace, abdomen, penis;
umeri, brate, antebrate, palme, degete; solduri, coapse, gambe, labe, degete.
Se ntinse pe dreptunghiul moale si adormi linistit.
6. Bill era gata de plecare. Isi omora timpul citind un interesant studiu
psihologic Cu s
ange rece de Truman Capote n care se analiza o crima

multipla din punctul de vedere al faptasilor, martorilor, dar, din pacate, nu

si al victimelor. Desi ncarcata cu o sumedenie de descrieri inutile, cu rolul
de a detalia cadrul actiunii, cartea diseca fin mecanismele emotionale ale unor
exemplare umane, n aparenta atipice. Ea releva carente educationale si de organizare ale societatii, dar totodata si caractere ocolind cu buna stiinta norme
elementare de comportament. In mod absolut incredibil, autorii crimei se plimbau nestingheriti ntr-un larg teritoriu al Americii de Nord si erau capturati
aproape din ntamplare. Lucrarea se ncheia totusi normal, cu anihilarea fizica
a criminalilor printr-o metoda de-a dreptul atroce: spanzuratoarea.
Si nca aceasta era o carte destul de usor de nteles, desi stilul ei nu putea fi
apreciat drept stiintific; Bill citise ntre putinele pe care le avea la dispozitie
si lucrari al caror scop ramanea absolut obscur; oricum, toate, aproape fara
exceptie, contineau pasaje fara rost; mai mult, ntamplarile erau deseori imaginate si nu reale, dar cu greu se putea trage o linie de demarcatie ntre adevar si
fabulatie. Ciuma lui Camus descria ravagiile unei epidemii, dar nu fara a insista
asupra comportarii unor indivizi alesi nu prea reprezentativ. Celine continea o
multime de cuvinte de nenteles. Camoes descria cuceriri geografice, dar ntrun limbaj pompos. Cervantes, ntr-un volum imens, prezenta calatoria prin
Spania a unui ins ciudat, deviat comportamental si mai ales senzorial, din moment ce percepea ntotdeauna altceva decat simpla realitate. Capek, n R
azboi
cu salamandrele o lucrare cu tenta biologica, arata evolutia rapida a unei
specii inteligente care face concurenta omenirii; o pura speculatie, totusi. Cehov aducea n scena personaje banale, care n genere nu aveau nici o ocupatie;
legaturile dintre ele erau obscure. Mult mai clare erau un Compendiu de contabilitate si un Curs de rezistenta materialelor, dar si acestea vadeau conceptii
economice, respectiv stiintifice, nvechite; mai mult, lucrarea de contabilitate
continea subterfugii de utilizare a legilor, ceea ce nu era spre lauda sistemului
legislativ.
Bill si dadea seama ca poseda o cultura incompleta. Cartea, ca obiect,
i placuse, desi datul foilor cerea o anume ndemanare; nu reusea sa citeasca
mai mult de patru-cinci pe zi, n timpul special dedicat acestei activitati. Majoritatea cartilor proveneau dintr-o prima captura un sac ratacit la transportul unei biblioteci; pe langa faptul ca n sac se aflau mai multe exemplare
ale aceleiasi carti, numele autorilor (sau titlurile, n cazul autorilor colectivi)
ncepeau toate cu litera C. Din fericire, n colectie se afla si un dictionar, ceea ce
i permisese sa-si mbogateasc
a semnificativ vocabularul. Evident, esantionul
era insuficient pentru caracterizarea culturii umane. De asemenea, Bill pricepuse ca o idee corecta despre o carte anume si-o putea face abia citind multe
alte carti; dar acesta era un adevar comun. Totusi, Bill remarcase o anume
pricepere a autorilor de pe Terra n a potrivi cuvintele, dand de multe ori
frazelor ceva ce razbatea dincolo de mesajul continut de ele; aceasta se numea

stil si se pare ca oamenii puneau uneori mai mult pret pe el decat pe informatia
propriu-zisa. Nu reusea sa nteleaga decat partial de ce, dar nu se ngrijora;
timpul si lectura vor rezolva si problema asta.
Asadar urma plecarea. Bill si ridica maneca pentru a mai privi o data
cicatricea primului testul de obedienta; vindecata acum complet, ea forma o
mica zona lucioasa, neacoperita cu par. Trebuise sa-si produca o rana cu ajutorul unui bisturiu, printr-un sir de taieturi ntai paralele, apoi perpendiculare
pe primele. Looh imaginase acest test dupa ce constatase uriasa intensitate a
durerii la oameni. Daca hibrizii se dovedeau capabili de a-si nfrange instinctul
de conservare si suferinta, la comanda lui Looh, aceasta nsemna ca se putea
conta pe ei pentru executarea unor misiuni viitoare, indiferent de riscuri, si, mai
mult, arata ca au vointa suficienta. Sigur ca testul era primitiv si, la propriu,
sangeros. Dar era aproape la fel de sigur ca testul pur psihologic de simulare
a sinuciderii; pentru ouhi sinuciderea nu exista, dupa cum nici posibilitatea de
a pune un alt ouhi, printr-un ordin, n pericol de moarte. De aceea spiritul
ouhi al unui hibrid nu putea percepe integral, de exemplu, pericolul ordinului
lui Looh de a intra ntr-o camera n care radiatiile sunt de o mie de ori mai
mari decat cele suportabile. Looh, ca ouhi, nu putea da un astfel de ordin, deci
probabil era ceva trucat n acest test, de exemplu indicatoarele de radioactivitate; pericolul era deci aproape sigur mimat. In schimb testul bisturiului punea
n actiune un stimul elementar, durerea. In afara de confirmarea docilitatii, cicatricea de pe brat nsemnase si renuntarea la vechiul sau nume ouhi, Wuu, si
primirea unuia uman: Bill Conroy.
Bill trecuse toate testele de laborator; e drept, cel mai important test urma
pe Terra: confruntarea cu oamenii. Perioada de antrenament, n care executa
la ordin aproape toate activitatile, i ntarise convingerea ca viata sa este neimportanta si ca se margineste la ndeplinirea unei misiuni. De unde la nceput
pastra pentru Looh imaginea unui semen ouhi, acum acesta devenise un sef
de netagaduit, aproape infailibil. Iar Bill se transformase ntr-un simplu soldat. Cu toate acestea, si pastrase independenta de spirit; desigur, va fi doar
un executant, dar mijloacele si le va alege singur; n aceasta consta ineditul
misiunii.
Looh aparu pentru ultima data; i ura succes si-l conduse pana la dispozitivul de transport. Bill si lua bagajele doua genti mari si patrunse
nauntru.
7. Bill se pomeni ntr-o vaiuga nconjurata de arbusti; alaturi de el gentile;
senzatia de racoare fu prima, apoi, o clipa, uimirea n fata formelor si culorilor
norilor, luminati de soarele rasarind. Se ridica, si scutura hainele, si lua gentile
si urca pe panta cea mai lina, ncercand sa iasa dintre arbusti. Abel si Rick,
doi hibrizi, trebuiau sa-l astepte undeva n apropiere. Bill le stia imaginile.
Locul era pustiu, n mod normal nu trebuia sa nimereasca peste altcineva; de

altfel, asta ar fi fost o ntamplare nefericita; cum sa explice prezenta lui acolo ?
Desigur, avea acte, bani si chiar o ratie de alimente, si stia cum sa ajunga la
urmatorul punct de ntalnire. Dar prefera sa nu fie nevoit sa se descurce singur.
Ii vazu de departe, doua siluete pe coasta unui deal verde-galbui. Pornira
spre el, n pas grabit; se hotar sa-i astepte n locul unde se afla; puse gentile
jos si i fixa pe cei doi. Intr-adevar, ei erau, Abel ntr-un costum gri nchis,
cu cravata, Rick n blugi si o camasa groasa n carouri rosu cu negru; fata de
imaginea pe care i-o stia, Rick era mpodobit cu un barbison. Zambira cu totii
pentru Bill, cel putin, acesta era un efect al instruirii.
Bine ai venit, zise Abel.
. . . pe aceast taram minunat, completa Rick.
Masina e ncolo. Sa mergem.
Rick lua o geanta.
Ne-ai adus ceva bun ? Vreun banisor ?
Bill remarca accentul lui Rick; i se paru ciudat, pentru ca n laborator se
nvata o engleza standard. Normal ar fi fost ca toti hibrizii sa vorbeasca la fel.
Am adus doua milioane de dolari si zece mii de pastile.
Sper ca sunt si bancnote mici. Am transmis de mult ca bancnotele nu
mai sunt la moda, ci cartile de credit. Apropo, nici tu nu prea esti mbracat
dupa ultima moda.
Bill remarcase diferentele ntre costumul sau si cel al lui Abel, dar i se
parusera neesentiale; desigur, stia ce nseamna moda, desi nu pricepuse prea
mult rosturile ei. Calatoria lui de la laborator pana pe Terra durase suficient
de mult pentru ca stilul vestimentar sa se schimbe, fie si numai n detalii. Rick
replica imediat:
De, batrane, blugii nu se demodeaza.
Ooo, nici costumul; numai croiala, pentru toate hainele. Hai sa nu mai
discutam pe tema asta, ca iar ajungem la nentelegeri.
Abel vrea sa spuna certuri. Bill, nu te mira; banuiesc ca ti nchipuiai
o antanta perfecta ntre noi. Din pacate nu, fiecare are ideile lui despre viata
pamanteana si tine mortis la ele. Dar n rest ne ntelegem, nu te speria.
Bill era totusi nedumerit, si nca buimacit de contactul cu Terra; si nca nu
ntalnise oameni adevarati. Totusi, ntr-adevar, si imaginase altfel cooperarea
ntre hibrizi.
Mersera vreo doua ore, pana sa ajunga la masina cu care venisera cei doi, pe
un drum de tara. Rick vorbise aproape permanent, acoperind toate subiectele
posibile, de la vremea pe Terra la noutatile politice ale ultimilor ani, cu care
Bill n-avea cum sa fie la curent. Abel nu deschise gura decat ca sa ceara vesti
despre Looh si restul echipei din laborator si ca sa-l contrazica ntr-un rand
pe Rick. Bill abia astepta informatii, asa ca se margini sa raspunda putinelor
ntrebari.

Pusera gentile n portbagaj. Rick se aseza la volan, Abel langa el, iar Bill
n spate. Rick demara n forta, dar imediat o lasa mai moale, pentru ca drumul
era ntr-o stare jalnica.
Si-acum spre Los Angeles. Abel, te felicit pentru idea de a veni n costum
pe aceste coclauri; nu ma pot mpiedica sa observ ca pantofii tai sunt prafuiti.
Totusi, putea fi mai rau.
Nu, pentru ca n-a plouat de doua saptamani; m-am interesat; praful era
singurul pericol; iar cu el rezolv imediat.
Abel scoase o carpa din torpedo si-si sterse grijuliu pantofii. Mersera n
tacere pana ntr-o sosea asfaltata. Aici Abel zise:
Avem un drum lung. Bill, niciodata nu e inutil sa te instruiesti. Ce-ar fi
sa nvatam marcile de automobile ?
8. Bill remarca, n pofida nenumaratelor detalii care-i deosebeau, ca Abel
si Rick erau amandoi foarte inteligenti si extrem de bine instruiti. Nu-si dadea
nca seama cum ar fi rezistat comparatiei cu oamenii pe care-i vedea deocamdata doar n masinile lor dar intuia ca acestia, sau macar mare parte a
lor, erau mai prejos. Puse cateva ntrebari generale, care-l chinuiau nca din
perioada de instructie, si ajunse la cea mai importanta dintre ele, cel putin n
momentul acela, desi se temea sa nu fie banuit de o anume frivolitate. Dupa
oarece ezitari zise:
Dar voi ce meserie aveti ? Cum va ncadrati n societatea umana ?
Rick ncepu sa rada.
Bill, poti sa ne ntrebi orice, oricand; nu uita asta; si ncearca sa nu mai
vorbesti ca din carti; cred ca ti trebuie un curs intensiv de argou; ma voi ocupa
de asta. . . Eu sunt actor doar suntem la Los Angeles, ce dracu. In plus, n
meseria asta nu e nevoie de un trecut; vii pur si simplu de undeva si vrei sa faci
film. Asta-i tot; te descurci, bine, nu te ntreaba nimeni nimic; nu te descurci,
cu atat mai putin. Am prins de curand un rol mai bunicel, ntr-un serial; de-aia
si am accentul asta, exersez. Nu-i vorba, stiu si ca asta-l calca pe nervi pe Abel.
Asta-i buna, poti vorbi cum vrei. E drept ca eu am mostenit o fire mai
serioasa, dar n-am nici o vina. De altfel am dovedit ca ma pot stapani; asta-i
ceva elementar, n fond.
Abel, de data asta glumeam. Te las sa-ti prezinti singur activitatile.
Eu o sa ncep cu nceputul, pentru ca sa vezi si o ncercare nereusita de
integrare ntre oameni. Am observat ca ei au o mare apetenta pentru fantastic,
pentru povesti de orice gen. De aceea mi-am propus sa le spun adevarul, macar
partial. Mi-am luat chiar identitatea celui al carui corp l mostenisem si care,
evident, lipsise mai multi ani de pe Terra; fusese dat disparut; nu e o situatie
rara aici. Mi-am propus sa ma fac cunoscut pentru ca de fapt asta-i telul
nostru aici, nu doar sa exploram ci si sa devenim lideri de opinie si iata ce
metoda am ales. Am povestit tuturor ca am fost rapit de extraterestri, dus

ntr-un laborator n care am fost studiat si eliberat apoi; istoria e verosimila,

daca crezi n extraterestri.
Ha, ha, asta-i buna; nimic nu este mai cuceritor decat umorul sobru al lui
Abel. Asta s-ar numi umor englezesc, Bill; noteaza.
Am fost pus sa dau niste declaratii; am descris cu lux de amanunte laboratorul si extraterestrii, si aici nu am mintit deloc. M-am gandit ca mai
tarziu, cand va ncepe invazia, va fi util ca oamenii sa aiba deja n minte
imaginea. . . noastra adevarata. Am fost confruntat cu presupusa mea familie;
evident, eu nu-i puteam recunoaste; ei nsa m-au recunoscut, desi mi-au spus
ca mi-am schimbat firea. . .
Evident.
Din pacate trecutul meu nu m-a ajutat; eram cautat pentru niste furtisaguri
si convingerea generala a fost ca vreau sa scap de pedeapsa; ba s-a gasit si un
individ gata sa jure ca m-a vazut n Mexic n timpul disparitiei mele. Cum eu
mi-am mentinut declaratiile pana la capat, m-am ales, n loc de nchisoare, cu
o internare n ospiciu. Acolo m-am vindecat, ce era sa fac; altfel, nu-mi mai
dadeau drumul niciodata; am recunoscut ca totul a fost o minciuna, dar ca am
avut totusi unele crize de amnezie; se pare ca varianta asta a fost inspirata,
pentru ca am scapat din ospiciu. Am mai fost un timp sub supraveghere, apoi
am venit pe coasta de vest, ca sa ncep o viata noua.
Abel tacu o clipa. Rick l mboldi:
Ei, spune totul.
Da, acum sunt predicator itinerant.
Pana la urma nu-i mare diferenta, ha, ha, ha.
Bill ascultase cu mare interes; acesti hibrizi traisera din plin contactul cu
oamenii, luptasera cu adversitatile. Experienta lor era de nepretuit. Cat de
diferiti erau de el si cat de aproape de oameni.
Abel, ce nseamna predicator ?
9. Se nsera cand patrunsera n oras. Mancasera pe drum un hot-dog
si bausera Coca-Cola. Mi-era dor de mancarea din laborator, zisese Rick;
cred nsa ca tu te-ai saturat; nu-i nimic, aici ai sa ai de unde alege. Luminile
orasului erau uluitoare; pentru resursele energetice de care dispuneau, oamenii
nu dovedeau pic de spirit de economie. Circulatia intensa nu se putea nici
ea explica n ntregime; oamenii pareau sa fie incapabili de a gasi forme de
organizare sociala care sa minimizeze deplasarile; sau pur si simplu le placea
sa se miste de colo-colo.
Il lasara pe Abel acasa la el.
Vino n fata, Bill. Nu uita sa-ti pui centura. De-acum esti sub obladuirea
mea.
Bill stia ca Rick este responsabil de continuarea initierii lui. Dupa ce acesta
l va considera capabil sa se descurce, Bill va avea si el apartamentul sau per-

sonal si va ncerca sa-si faca un rost n societate. El, Rick si Abel formau o
triada; nu mai cunosteau nici un alt hibrid de pe Terra masura clasica de
siguranta si actionau independent de ceilalti; daca se va aprecia necesar,
vor primi ntariri sau vor fuziona cu alt grup; probabil ca asta depindea si de
rezultatele obtinute.
Primul lucru pe care trebuie sa-l nveti este condusul masinii; fara asta
nu existi; ai sa vezi, nu-i complicat deloc; banuiesc ca ai deja un carnet de
conducere; de altfel e singurul act pe care trebuie sa-l ai permanent asupra ta.
Hai sa-ti explic bordul.
Pana la locuinta lui Rick o casa de marime mijlocie pe care o ocupa
n ntregime, cu o mica curte n fata, Bill retinuse rolul tuturor manetelor si
butoanelor. Descarcara bagajele, apoi Rick porni televizorul.
De aici te instruiesti cel mai bine asupra vietii. Asa schimbi canalele.
Uite, ramai deocamdata pe stiri; astea sunt reclame, nu le lua prea mult n
seama; sunt totusi bune ca sa te obisnuiesti cu numele produselor comerciale.
Bun, eu ma duc sa pregatesc masa. E mai bine sa nu iesi din casa n primele
zile, altfel te-as fi dus la un restaurant; gatesc bine, nu te speria.
Dar carti nu ai ?
Nu prea, uite acolo niste reviste. Si eu mi-am facut iluzii asupra cartilor;
din pacate ele nu te nvata mai nimic despre viata adevarata. Poti sa te duci
la biblioteca, o sa-ti arat unde e; sunt acolo carti berechet, dar te descurci.
Sigur, voi ncepe cu litera A.
Atentie nsa sa nu citesti prea repede, sa nu fii luat la ochi.
Rick disparu n bucatarie, iar Bill se aseza n fata televizorului. Urmarirea
stirilor fu obositoare; retinu nume, functii si ntamplari, dar, necunoscand nici
unul dintre personaje, nu putea sa aprecieze prea bine utilitatea informatiilor.
Cum era de asteptat data fiind natura umana faptul divers ocupa un loc
important; la ce foloseau oare aceste curiozitati, aceste ntamplari la granita
normalului ?
Bill gatea ntr-adevar bine, mancarea avea cu totul alt gust decat cea din
laborator. Rick facu planul urmatoarelor zile; cum el avea filmari, va lipsi de
acasa buna parte din zi; n-avea un rol principal, dar aparea n fiecare episod, si
deci juca des. Bill va sta acasa, se va uita la televizor si va studia casetele, cate
erau, majoritatea cu filme documentare. Seara vor discuta, pentru ca Rick sa-i
aprecieze nivelul de pregatire.
Bun, pastilele si la culcare acum; am avut o zi grea. Si, Bill, nu trebuie
sa fii atat de timid; cere, ntreaba, fii curios; nimeni n afara de mine si Abel
nu-ti va da nimic de la sine; oamenii sunt de o indiferenta uluitoare. De-acum
esti singurul tau stapan; poarta-ti de grija.
10. Cele trei luni care urmara fura suficiente pentru ca Bill sa-si faca o idee
aproximativ corecta despre oameni, sa dobandeasca unele noi deprinderi si sa

reuseasca sa se descurce singur. Cel mai simplu fu condusul automobilului; Bill

ajunse un maestru si nu se putea spune ca nu-i placea; la nceput ieseau deseori
seara, cand Rick l putea nsoti sau pur si simplu i lasa masina nu fara a-l
fi instruit asupra comportamentului n situatii extreme: accidente, ntalniri cu
politisti. Apoi Rick i cumpar
a o masina veche, ca sa aiba libertate de miscare.
Primul contact cu oamenii l avu n magazine, iesind cu Rick la cumparaturi.
Bill fu uimit de imensul num
ar de produse asemanatoare; memoria sa uriasa
l ajuta nsa sa faca fata avalansei de nume. Manevratul banilor era banal, iar
plata constituia singurul moment cand trebuia, eventual, sa vorbeasca. Rick
l ajuta sa-si cumpere haine potrivite si de buna calitate; i facu cu aceasta
ocazie o lectie despre materialele textile si proprietatile lor; de asemenea, despre
ocaziile n care se poarta diversele haine; Bill constata ca ceea ce nvatase n
laborator despre acest subiect era insignifiant fata de cunostintele lui Rick.
Dupa unele ezitari, Bill se duse totusi la biblioteca cea mai apropiata si se
puse pe citit. Studie din plin istorie, pentru ca geografia si stiintele naturale le
asimilase suficient, iar stiintele exacte nu aveau de mult nici un secret pentru el
(de altfel nici nu prea se gaseau carti n aceste domenii). In pofida nencrederii
insuflate de primele lecturi, se simtea atras n chip inexplicabil de literatura;
abandona imediat poezia, pentru ca i ramanea de nenteles, si se consacra
romanelor. Cele istorice l ajutara sa-si faca o prima idee asupra diferentelor
ntre literatura si stiinta: daca stiinta, acolo, unde datele erau insuficiente, se
marginea sa faca unele ipoteze, sa le argumenteze si n final sa aleaga una dintre
ele ca fiind mai probabila (desi dupa criterii deseori discutabile), literatura
adopta fara explicatii o ipoteza, o mpodobea cu amanunte nedemonstrabile
si prezenta totul ca fiind pura realitate. Pe scurt, literatura era un joc al
imaginatiei. Cat despre stil Bill ncepea sa faca diferente; aici era ca la
mancaruri: cultura vine mancand cum zicea Rick; gustul si mirosul22 se
educa, nu sunt date.
Vazandu-l ca nu renunta la citit, Rick i propuse sa ncerce cariera de ziarist.
Noi ar trebui sa intram n politica sau n armata pentru a ne atinge mai
repede scopul. Din pacate, si-ntr-o parte si-n alta, cu cat urci, cu atat ti
scotocesc mai tare trecutul. Perioada alba din biografia noastra nu ar trece
neobservata. Pentru viitor, propunerea mea a fost sa se aduca un laborator
chiar n sistemul solar, suficient de aproape pentru a putea crea hibrizi copii;
acestia vor lipsi doar putin de pe Terra si se vor putea justifica printr-o fuga de
acasa, de exemplu, sau printr-o rapire; noi ne-am ngriji sa aflam toate detaliile
despre familiile si trecutul lor, ca sa-i putem instrui. Sau, sa lucram pe copii
abandonati, ale caror studii sa le sustinem financiar dupa aceea. Ma rog, asteas planuri. In ce ne priveste, noi am putea sa devenim consilieri ai unor oameni
22 S
a reamintim pentru cei care n-au remarcat la momentul potrivit: ouhii nu au un simt
analog mirosului.

politici; vom avea o putere neneglijabila, fara sa iesim n fata; eu, ca actor,
cunosc deja cativa politicieni de mana a doua, dar, daca voi deveni cat de cat
celebru, voi putea intra n cercuri mai nalte. Tu, daca ajungi ziarist, vei avea
de asemenea posibilitati sa ataci un post de consilier. Chiar si Abel, cu religia
lui, are sanse sa capete influenta asupra unor oameni influenti. Asa ca citeste,
daca-ti place, s-ar putea sa fie bine pana la urma.
Abel i vizitase de cateva ori, pentru a face schimb de informatii si pentru a
stabili continutul mesajelor catre laboratorul baza. Bill i facuse si el o vizita,
pentru a-i duce o cutie de pastile, ocazie cu care nvata drumul.
Pe scurt, primele trei luni confirmara din plin teoria lui Rick; oamenilor nu
le pasa de semenii lor; nimeni nu ncercase sa-l scoata pe Bill din izolarea n
care se complacea deocamdata; si nchipuia ca ar putea trai zeci de ani fara a
cunoaste pe nimeni, daca nu voia. Trebuia sa fie mai activ.
11. Intr-o zi, Bill iesi sa ia pranzul n oras si, la ntoarcere, avu ideea sa-i
fac
a o vizita lui Abel, deoarece oricum trecea prin apropierea locuintei sale
o vila semanand cu cea a lui Rick; Bill remarcase identitatea de gusturi si
fusese mirat, dar aflase apoi ca Rick o alesese, pentru ca nu avea ncredere n
priceperea lui Abel n operatii de acest gen. Abel e un risipitor, iar eu sunt
trezorierul grupului. Nu vreau sa risc sa se descopere ce avere imensa avem,
pentru ca toti banii aceia sunt falsificati; perfect, e drept, dar falsificati. Exista
o sansa infima de a se observa aceasta. Totusi nu vreau sa-i utilizez decat la
cheltuielile importante. Trebuie sa traim n primul rand din veniturile noastre.
In clipa n care Bill traversa strada, pe poarta casei lui Abel iesi o blonda,
destul de tanara si de bine facuta, care se urca ntr-o masina parcata n
apropiere si porni fara sa-l observe pe Bill, care, putin mirat, i urmari plecarea, apoi suna la usa lui Abel.
Acesta deschise fara sa se uite pe vizor sau sa ntrebe.
Ce-i ? A, tu esti, Bill. . . Intra, te rog.
Bill remarca usoara ezitare a lui Abel, vru o clipa sa renunte, si totusi intra.
Dupa cateva vorbe de curtoazie, Bill nu rezista sa ntrebe doar ntre ei nu
puteau ncapea secrete:
O femeie la tine ? Cum se face ? Sau tu esti altfel ?
Nu, sunt la fel ca tine, adica asa cred. Cel putin pe vremea mea, hibridizarea avea un efect secundar imposibilitatea activitatii sexuale. Suntem
un fel de hermafroditi, ca sa nu zic eunuci. Nu, femeia asta cauta un sprijin
sufletesc. De altfel starea mea m-a si ndreptat spre religie; aici e mult mai
simplu sa fii cast. . .
Initial acest defect nu mi s-a parut un mare handicap; de fapt, mie, ca
simpla persoana, nici acum nu mi se pare. Cand ma gandesc nsa la integrarea
n societate, la crearea de relatii. . . In mai toate cartile se vede clar: cele doua
mari motoare ale omului sunt dragostea si puterea, n aceasta ordine; dragoste

f
ara sex nu se poate concepe, dar asta n-ar fi nimic, pentru ca nu vad nici un
avantaj n a te ndragosti. Oricum, pe noi ne intereseaza puterea; nsa nici
putere fara sex mi-e ca. . . adica, vreau sa zic, e o arma si asta. . .
S-ar putea sa exagerezi, Bill. Asta-i valabil pentru oameni. Noi suntem
suficient de inteligenti pentru a ne descurca si altfel. Ai discutat cu Rick pe
tema asta ?
Nu, n-am avut ocazia. Dar m-am ntrebat cum se descurca el, mai ales
ca n lumea filmului e mai greu sa ocolesti femeile.
Ei, Rick a ales o politica de echilibru. A cochetat un pic cu homosexualii,
iar din cand n cand mai iese cu cate o femeie n restaurante unde poate fi vazut
de multa lume; dar numai la pranz, si numai cu tipe despre care se stie ca nu
cedeaza chiar imediat, ca sa nu ajunga n vreo situatie dificila. In fine, asta-i
ce mi-a spus el, fara prea multe detalii; se pare ca pana acum i-a mers perfect.
Tacura o vreme. Bill se gandea deja la altceva; nu-i scapa nsa usoara stare
de agitatie a lui Abel, cel atat de echilibrat, de obicei.
Daca tot am vorbit de femei, sa trecem si la alte vicii. Nu bei un whisky ?
N-as ncepe acum, cand sunt cu masina.
Cum, Rick nu ti-a dat niciodata ? Nici un alcool ?
Doar o bere, din cand n cand.
Asta chiar nu se poate. Daca oamenii ti permit orice gusturi n materie
de sex, n schimb nu te iarta daca nu bei un paharel, ba chiar mai multe cand
se iveste ocazia. Trebuie sa te antrenezi putin.
Bine, dar foarte putin. Atat.
Uite si o tigara de foi, foarte lejera. Sau. . .
Nu, de fumat chiar n-am fumat niciodata.
Aici s-ar putea sa ai dreptate; pana si oamenii lupta chipurile mpotriva
fumatului. Totusi, e o experienta. Nimeni nu zice s-o faci n fiecare zi; te
opresti cand ai chef. Sa stii ca vointa noastra e infinit mai puternica decat a
oamenilor; noi nu putem deveni dependenti de nicotina sau de alcool, ca ei.
Si astfel Bill trase o dusca de whisky si cateva fumuri dintr-un trabuc aromat. Senzatiile nu erau teribile, mai ales n primul moment; pentru cateva
minute avu impresia ca simturile i sunt putin mai difuze, dar numai atat.
Apoi se pregati de plecare.
Mai vino, zise Abel. Dar da un telefon nainte, e o ntamplare ca am fost
azi acasa.
12. Pentru ca a gasi un post de ziarist fara nici o dovada de studii si fara
nici o experienta anterioara nu parea a fi o sarcina usoara, Bill avu ideea de a
se angaja ca operator de calculator ntr-o redactie de ziar. Fu o joaca sa nvete
manipularea programelor de editare de texte, ca si utilizarea calculatorului,
n general. La o saptamana dupa ce Rick i cumparase un PC, Bill se putea
considera expert. Tot Rick reusi sa puna o vorba unui cronicar de film, care-l

introduse n redactia sa. Cum proba la care fu supus era floare la ureche, Bill
se trezi angajat temporar, situatia urmand sa se clarifice dupa ce sefii se vor
l
amuri asupra calitatilor sale.
Avand o munca de rutina, Bill se concentra asupra textelor pe care le manipula, le studie continutul si stilul n timp ce mainile i mergeau pe taste parca
de la sine. Ca sa exerseze nca si mai mult, se apuca sa scrie el nsusi mici articole, pe care le compara apoi cu cele ale redactorilor. Incerca sa faca recenzia
unor carti, dar constata ca nca nu citise suficient pentru asta; recenziile pe
care le citea n ziare erau pline de aluzii pe care nu le ntelegea. Cronica de
film i paru mai accesibila. Din pacate, daca putea citi mult mai repede decat
un om, n schimb la vizionarea filmelor nu avea cum castiga timp. Renunta
asadar la filme si se consacra cartilor, unde spera sa recupereze handicapul
nasterii sale tarzii. Iar exercitiilor sale de scris le consacra o singura tema:
faptul divers.
Deoarece acum era independent, Rick i gasi un apartament cu chirie, putin
cam mare pentru veniturile de la ziar. Dar Rick se aratase dispus sa plateasca
el diferenta, pentru nceput. Apartamentul se afla ntr-un bloc, si Bill se mirase
c
a nu avea si el dreptul la o vila; Rick simtise si-i explicase ca vila o va capata
mai tarziu, cand va avansa. In fond, ce nevoie avea de o casa mare, din moment
ce nu prea avea cine-i calca pragul ?
Inaugurarea apartamentului o facura n trei; Bill se gandise sa invite un
coleg de la ziar, operator si el, dar apoi hotarase ca acesta, desi baiat simpatic,
era o cunostinta insignifianta; iar cu sefii sai parca nu se cadea sa fie atat de
familiar. Abel aduse o sticla de vin, din care baura numai jumatate; Rick doar
gusta, binenteles. Abel ncerc
a sa argumenteze ca se dovedise deja ca vinul, n
doze mici, stimuleaza sistemul circulator, dar pe Rick l apuca rasul:
Oricum, la cat o sa traim noi. . . chiar ma ntreb cum mi voi putea justifica
varsta peste treizeci de ani.
Rick, nu uita ca nici un hibrid n-a apucat nca sa traiasca atat; sigur
c
a nu ma ndoiesc de previziunile specialistilor nostri, dar o mica masura de
precautie n plus nu strica niciodata.
Bill bau vinul ramas in zilele ce urmara, apoi si mai cumpara o sticla.
Intr-adevar, un pahar de vin bun la masa n-are ce strica.
Cum Rick era ocupat, iar Abel pleca deseori din oras, Bill se vazu nca si
mai singur decat nainte; asta nu-l supara nsa catusi de putin. Cam n vremea
asta descoperi doua genuri literare noi, mult mai accesibile: politist si SF. Aici
imaginatia si avea n continuare rolul ei important, dar era mai putin legata de
realitate; personajele neverosimile se gaseau n largul lor aici. Cartile politiste
cele bune erau simple enigme; iar cele SF, majoritatea de o naivitate
flagranta, pure inventiuni. Handicapul cel mare pe care-l resimtise n citirea
romanelor cunoasterea amanuntelor legate de viata si cultura oamenilor

devenea aici minor. In paranteza fie zis, tot citind, Bill pricepea cat de naiv
fusese n primele sale opinii despre carti; dar simtea ca nca i lipsesc multe
date pentru a le ntelege cum trebuie.
Isi aduse aminte de ntamplarea lui Abel, care ncercase sa prezinte ceea
ce oamenii credeau fantastic civilizatia ouhi drept real. Evident, era
o greseala. Ceea ce oamenii considerau fantastic trebuia sa ramana fantastic, adica trebuia scris, nu doar povestit. Asa ca Bill schimba complet tema
exercitiilor uceniciei sale de scriitor si se dedica povestirilor stiintifico-fantastice.
Evident, observase de la nceput ca descrierile altor lumi nu sunt suficiente; mai
trebuia si o intriga; dar istoria statelor ouhi si strek n masura n care o mai
pastra din memoria originala a lui Wuu mai ales cea timpurie, i oferea unele exemple. Pe ele putea broda detalii pe gustul pamantenilor. Cu stilul avea
unele dubii; mintea sa l mpingea la a descrie totul foarte clar; ori literatura
parea a nu se putea lipsi de un anume echivoc; oare doza pe care o introducea
cu buna stiinta era suficienta ?
Descoperi ca revistele de proza stiintifico-fantastica publica si debutanti; si
trimise cateva povestiri ici si colo si se trezi ca i sunt acceptate; doar cateva,
e drept, dar si una ar fi fost suficienta pentru a-l face optimist. Cum vointa si
puterea lui de concentrare i permiteau sa lucreze ore bune dupa cele petrecute
la ziar, iar viteza cu care scria i depasea pana si lui asteptarile, si putea
permite unele esecuri initiale. Afla ca, o data lansat, onorariile pe care le va
primi vor putea fi negociate; ca debutant primea doar sume nesemnificative,
din care nu avea cum trai; sa renunte la postul de operator nu se punea nca
problema. Asa ca deocamdata muncea din greu, cu certitudinea interioara a
unei cariere pline de succes n literatura SF; singura necunoscuta i se parea
momentul consacrarii.
1423 . In aceasta perioada de munca ferventa, o singura ntamplare tulbura
oarecum linistea lui Bill. Intr-o seara, pe cand scria de zor n fata calculatorului
sau, primi un telefon de la Abel, care lipsise o perioada destul de ndelungata;
acesta, pe un ton jumatate imperios, jumatate rugator, i ceru sa-i faca o vizita.
Bill se conforma; nu era o dificultate a se ntrerupe din scris; ideile i erau clare
si va relua a doua zi cu aceleasi cuvinte cu care ar fi continuat n seara aceea.
Il gasi pe Abel usor schimbat; Bill mai avea unele probleme n a numi
fizionomiile; acum, dupa ceva ezitari, descrise infinitezimala modificare a figurii
lui Abel prin tras la fata. Altfel, Abel purta un costum splendid, parca nsa
cu o usoara neglijenta, dar nu de genul celei care sporeste eleganta, ci una care
trada oboseala; Bill fu mandru de aceste observatii, ntrebandu-se nsa daca ele
23 Put
inii dintre dumneavoastr
a care tin socoteala num
ar
atorii capitolaselor au observat c
a
am s
arit peste 13. Nu e din superstitie; simteam doar dorinta de a pune o not
a de subsol
d
a bine din c
and n c
and, nu stiu dac
a ati observat si n-am g
asit nici un alt motiv.

nu sunt doar o formulare livresca neadecvata realitatii. Se asezara la masa, pe

care Abel puse o sticla de whisky nenceputa, doua pahare si un castronel cu
cuburi de gheata. Turna fara sa mai ntrebe nimic.
Bill, n-am nimic deosebit sa-ti spun, doar ca voiam sa nu fiu singur. Si
sa aud vesti despre tine, desigur. Pentru revederea noastra.
A dori sa nu fii singur un sentiment despre care Bill citise, dar pe care nu
l avusese nca n scurta lui viata pe Terra. Sorbi usurel din pahar, observand
cu surprindere ca Abel l golise pe al sau dintr-o nghititura. Mai mult, Abel
vru imediat sa-l umple la loc, dar observand stupoarea lui Bill, renunta.
Te miri; si eu ma mir, dar simt pur si simplu nevoia sa beau. De fapt,
am si de ce; ca sa ma exprim n termeni duri, am fost concediat; mai precis, nu
s-au mai gasit fonduri pentru urmatoarea deplasare, chipurile; dar am dedus
ca nici mai tarziu nu voi avea sanse; e clar. Sunt doua posibilitati: sa continui
pe baza de voluntariat si astfel sa ma reabilitez sau sa-mi schimb meseria.
Dar nu nteleg, de ce ?
Nici eu nu nteleg. Cred ca n-am talent pentru asta; sau, stiu eu, poate
ocup locul altcuiva, mai capabil. Ce mai, sunt scarbit. . .
Si ce alta meserie ai putea sa faci ?
Nici asta nu stiu. Daca nu merge altceva, ncep prin a spala vase sau
dusumele.
Da, fireste ca nu era un moment vesel, dar supararea lui Abel parea exagerata fata de cauze. Misiunea lor era dificila, stiusera asta de la nceput, si
societatea umana le rezerva nca o multime de surprize. Dar lupta continua;
iar adversarul le este din ce n ce mai bine cunoscut, deci sansele de izbanda
mai mari. Bill spuse toate astea si nca altele, iar Abel paru sa se destinda.
De asta te-am chemat, Bill, pentru ca esti tanar si ai un suflet curat.
Glumesc. . . dar poate ca tu nu cunosti nca bine oamenii, si de aceea ti pastrezi
ntreg optimismul. Dar hai sa schimbam tema; ai venit sa ma faci sa uit
gandurile negre, nu sa-ti nec eu tie corabiile.
S
i Abel scoase dintr-o cutiuta de lemn doua tigari.
Uite, am ceva special pentru tine. Trebuie sa ncerci neaparat.
Bill se gandi sa-i faca pe plac. Aprinse o tigara si inhala fumul usor dulceag;
nu parea prea diferita de ceea ce mai ncercase pana atunci, dar experienta lui
era extrem de redusa: de la trabucul primit demult tot de la Abel, nu mai
fumase decat o data, de curiozitate. Mai bau putin whisky, mai trase un fum.
Abel ncepu sa povesteasca o ntamplare hazlie dintr-una din calatoriile sale.
Bill se trezi razand n hohote; si dadea seama ca ntamplarea nu era chiar atat
de hazlie, si nici Abel n-o povestea cine stie ce, dar nu se putea opri din ras.
Urmara cateva minute de haz nebun, n care Abel mai goli doua pahare si-l
convinse si pe Bill sa-l termine pe al sau; n schimb i lua tigara.
Gata, cred ca ajunge pentru prima ncercare.

 Dar ce are ? Nu-mi face rau.

E iarba. . . marijuana.
Dar asta-i un drog, zise Bill razand n continuare.
Pai tocmai de aceea.
Desi Bill simtea ca gresise fumand, nu-si putea reprima catusi de putin
veselia. In schimb Abel se posomora vazand cu ochii; Bill constata ca sticla e
aproape goala; Abel bause pe rupte. Nu mai ramanea nimic de facut.
Bill se ridica sa plece. Abel vru sa-l conduca, dar se mpletici si cazu. Bill l
culca pe o canapea, ntrebandu-se daca mai trebuia sa ramana; probabil ca nu,
din cate citise despre betie se parea ca aceasta trecea de la sine n majoritatea
cazurilor; uneori urmau dureri de cap, voma sau alte stari de disconfort, dar
asta era neglijabil. Cand sa iasa, l auzi pe Abel:
Nu-i spune nimic lui Rick. E mai bine pentru toti.
Iesi, se mpiedica si-l apuca din nou rasul; ca sa se linisteasca si pentru a
nu avea probleme la volan, facu o plimbare prin cartier; aerul racoros al noptii
l ajuta sa-si revina repede. Se simti jenat de starea inexplicabila prin care
trecuse. Dar chestiunea cea mai dificila o punea rugamintea lui Abel; cum
oare i putea ascunde lui Rick ceva, indiferent despre ce e vorba ? Ei formau o
echipa; chiar daca greseau, trebuiau sa discute despre gandurile si faptele lor;
mai ales cand greseau, pentru a ntelege mai bine de ce au gresit.
Pe de alta parte, Rick s-ar putea sa interpreteze gresit, sa dea ntamplarii
o gravitate prea mare. Da, era si asta o posibilitate. Desi nu o putea justifica
pe de-a-ntregul, Bill ajunse la o solutie de compromis: sa nu-i povesteasca lui
Rick decat daca acesta l ntreaba. Isi dadea seama ca hotarase practic sa nu-i
spuna, pentru ca era putin probabil ca Rick sa-l ntrebe.
S
i ntr-adevar, Rick nu aduse vorba nici despre droguri, nici despre betie,
nici macar despre ntalnirile dintre Bill si Abel, asa ca nu afla nimic.
15. Increzator n steaua sa, Bill continua sa scrie povestiri SF, cu aceeasi
usurinta ca si pana atunci. Consacra totusi doua ore pe zi si lecturii; n acea
vreme citi Martin Eden de Jack London, si fu uimit de similaritatea situatiilor;
si Martin Eden descoperise cartile la o varsta tarzie si ajunsese prin munca
asidua la cultura; si el se apucase sa scrie si, pana la urma, avusese succes;
si el dormea doar patru-cinci ore pe noapte si muncea n tot restul timpului.
Bill avea n plus avantajul unei capacitati intelectuale superioare. Daca un om
izbutise n cativa ani sa devina cunoscut, plecand de la zero, cu atat mai mult
avea sanse un hibrid.
Martin Eden i sugerase o idee interesanta: sa compuna pe baza unor
scheme, extrase din lucrari asemanatoare ca structura. Se parea ca numarul
acestor scheme este mic. De exemplu, un echipaj format din cativa oameni,
ntre care cel putin un negru, ntalneste reprezentanti ai unei civilizatii extraterestre cu intentii rauvoitoare la adresa lor (nimic mai adevarat, de altfel).

Lupta inegala ncepe, si oamenii par a fi nvinsi; ajung ntr-o situatie critica;
cativa dintre ei mor sau sunt raniti, rareori negrul. Deodata nsa, unul dintre ei
gaseste o smecherie prin care balanta este nclinata de partea lor. Extraterestrii
sunt distrusi sau alungati, niciodata capturati (aici era loc de inovatie). Echipajul repara nava avariata n timpul luptelor si explorarea continua sau ncepe
lungul drum catre casa, dupa caz.
Fireste, toata schema trebuia umpluta cu diverse amanunte care sa-i dea
savoare. Daca la cele tehnice Bill n-avea probleme, se ncurca mai ales la descrierea povestilor de dragoste. Pentru ca trebuia sa existe una ntre capitanul
navei si o frumoasa membra a echipajului; din fericire, dragostea ocupa de obicei planul secund, deci lipsa lui de pricepere avea sanse de a trece neobservata.
Abordarea algoritmica a scrierii povestirilor i mari si mai mult randamentul; pentru un om, ritmul de lucru ar fi fost absolut incredibil. Insa iar redactorii cu care intrase n legatura de la mai multe reviste si fara a sti unul de
celalalt credeau ca majoritatea lucrarilor sale fusesera scrise mai demult, iar
acum ca venise succesul, Bill le scotea din sertare spre publicare. Nu era ceva
neobisnuit.
Pe Rick l vedea saptamanal, Abel nsa parca disparuse. Totusi, la mai
bine de o luna de la betia lor comuna, veni la Bill acasa pentru a-i cere niste
bani cu mprumut, deoarece nu vroia sa ia de la Rick. Aparu apoi sa napoieze
banii, dupa care veni din nou pentru altii. Veniturile sale erau acum absolut
aperiodice, explicase el.
Bill nu fu prea mirat; multe romane contineau avataruri ale diversilor indivizi n cautare de bani; era o preocupare absolut umana. Rick reveni, restitui
nca o data mprumutul, apoi ceru o suma si mai mare. Din fericire, Bill
c
astigase bani buni n ultima vreme, pe povestirile sale; ncepea sa fie cotat.
Avu parte si de cateva comentarii binevoitoare.
Cum succesul trebuie si el gestionat, Bill se ntreba ce ar putea face n
continuare. Ceru sfatul unuia dintre redactorii revistelor la care publicase. Din
fericire, nimeri peste unul care era si consilier la o editura cunoscuta. Acesta
i spuse direct ca a venit momentul sa scrie un roman; daca acesta are succes,
atunci va putea continua, eventual va avea de lucru si la scenarii de filme,
care sunt si mai banoase. Povestirile erau doar un nceput; nimeni n-ajunsese
celebru doar cu povestiri.
Bine, zise Bill, peste o luna vin cu romanul.
Ei, ei, te pomenesti ca l-ai si scris. . .
Pentru a avea mai mult timp la dispozitie si pentru ca ajunsese deja la
rezerve financiare suficiente, Bill renunta la postul de operator. Asta nsemna
si abandonarea partiala a brumei de viata sociala, dar Bill se consola cu gandul
c
a celebritatea pe care o va dobandi i va aduce o cu totul alta pozitie. In fond,
de cata vreme avea ca sa-si scrie romanul ?

Facu cateva schite, le compara si se hotar pentru una dintre ele. Dificultatea cea mare era ca ntr-un roman trebuie puse mai multe detalii; actiunea e
ceva mai lenta, scenele se cer pregatite mai pe ndelete, personajele descrise mai
pe larg. Firul principal al naratiunii trebuie mpletit cu altele, mai firave, dar
fiecare cu personalitatea lui. Dar, o data pornit, Bill stabili doza de amanunte
si ncerca s-o respecte. Desigur, nu uita sa varieze viteza povestirii, sa introduca mici lovituri de teatru. Cu toate acestea, abandona prima versiune pe
la jumatate; nu era deloc multumit de ea si, decat sa corecteze, prefera s-o ia
de la nceput. Nu considera nsa timpul pierdut de pomana; macar castigase
experienta.
16. N-apuca nsa sa nceapa ca lumea noua versiune cand fu convocat de
Rick. Fara sa se mire, Bill se duse n ziua urmatoare la vila acestuia si l gasi
acolo si pe Abel, ceea ce i se paru la fel de normal. Probabil ca se ntalneau
pentru a stabili planul de actiune pentru perioada urmatoare.
Conversara totusi o vreme pe teme banale. Bill afla astfel ca Rick primise
un rol principal, primul din cariera sa, ceea ce nsemna consacrarea, daca nu
cumva filmul nu era prea prost; Rick nsa aprecia scenariul ca excelent, iar
regizorul era o celebritate la Hollywood; deci, toate sansele pentru un succes.
Abel fu mult mai evaziv; rezulta totusi clar ca traieste din expediente. Bill
povesti si el stadiul n care se afla cu romanul, pentru ca ceilalti doi stiau de
buna primire a povestirilor sale.
Dupa aceasta introducere, Rick trecu la subiect:
In curand vom avea un nou transport; si de data aceasta va trebui sa
trimitem materiale. . .
Cum, si cand am venit eu ati trimis ? zise Bill. N-am observat nimic,
credeam ca daca nu va aflati la locul aterizarii. . . de fapt era normal si sa
trimiteti, pentru a profita de ocazie, si sa nu observ, pentru ca eram adormit.
Vezi bine. . . Din pacate nu prea avem cu ce ne lauda; n-am izbutit sa progresam, daca ne gandim la scopul nostru primordial. Bun, era si greu de crezut
c
a o sa rupem inima targului n doar cativa anisori. Dar daca nu suntem n
stare, deocamdata, sa ne infiltram n cercurile puterii, macar sa ne ndeplinim
misiunea de cercetare. V-am chemat sa ne distribuim sarcinile. M-am gandit
cam asa: eu unul voi scrie despre situatia membrilor grupului, adica a noastra,
si voi redacta si propunerea mea privind hibridizarea copiilor. Impreuna, vom
ncerca sa facem o descriere a civilizatiei materiale a pamantenilor; cand spun
asta ma refer la ultimele cuceriri tehnologice, n masura n care ne sunt accesibile noua, ncepand evident cu cele de natura militara. Aici o sa am eu partea
cea mai importanta; n schimb pe voi va rog sa va ocupati de cultura spirituala. Abel, vei descrie religiile lumii, pentru a vedea cum putem profita de ele
n momentul invaziei; stiti ca aztecii credeau ca lumea lor se va prabusi atunci
cand vor veni invadatorii albi; de aceea au reusit spaniolii sa cucereasca un

imperiu cu o mana de oameni. Ce pacat ca anul 2000 e atat de aproape. . . Bill,

tu te vei ocupa de produsele culturale, pentru ca esti cel mai n tema. Eu ma
ocup de zona politica, desi pe asta am cam epuizat-o deja, asa ca n-am prea
mult de lucru. O sa va dau bani sa cumparati carti si altele pe care le credeti
trebuincioase; evident, greutatea e limitata; sa zicem o suta de kilograme de
fiecare.
Putem sa trimitem un calculator si instructiuni de folosire, zise Bill; facem
economie mare la greutate, daca introducem toate informatiile acolo, si oferim
si posibilitatea de antrenament hibrizilor ce vor veni.
Rick fu ncantat:
Buna idee. Iar greutatea o completam cu niste mancare, ca sa mai variem
meniul laboratorului; macar urmatorii sa aiba parte de o bucatarie cumsecade.
Mai vine cineva n grupul nostru ? ntreba Abel, pe un ton nepasator.
Nu se entuziasmase deloc la cele auzite; doar n clipa n care Rick pomenise de
bani, un nceput de suras, repede reprimat, si facuse loc pe figura sa.
Nu, nca nu. A, si sa nu uit, sa punem si cateva manuale de rusa, si un
dictionar; e necesara si acolo o infiltrare.
Continuara prin a detalia sarcinile fiecaruia, apoi Rick le oferi o cina pe
cinste. Bill pleca ncantat; n fond, era prima lui participare efectiva la o
actiune; ucenicia se ncheiase.
17. Astfel romanul trecu pe planul doi, pentru ca Bill nu mai prididea cu
documentarea. Citi despre muzica, arte plastice, dans, teatru; despre curentele
culturale si liderii lor; despre filosofie, desi aici intra putin si n teritoriul lui
Abel. Cum parcurgerea operelor originale i-ar fi cerut mult prea mult timp,
se restranse la manuale si compendii, la lucrari de popularizare. Pentru ca
se simtea n domeniu, se ocupa si de dispozitivele de calcul; afla ca oamenii
construisera deja calculatoare cu mai multe unitati de calcul si ca porneau cu
mare avant la construirea unor retele mondiale care sa cuprinda milioane de
calculatoare; un studiu istoric i arata ca omenirea progresase serios n ultima
perioada n privinta vitezei de calcul si de comunicatie. In schimb, pentru ca
nu voia sa-i laude prea mult, nu se putu mpiedica sa observe ca oamenii se lasa
amagiti de cantitatea resurselor lor energetice; n orice caz, se comporta ca si
cum acestea ar fi infinite; poate ca o tactica buna ar fi fost sa mizeze pe esecul
omenirii; unii experti apreciau ca n cateva sute de ani, Pamantul si va epuiza
resursele; atunci o invazie nu va ntampina nici o mpotrivire. Dar numai Rick
era deocamdata n masura sa aprobe o astfel de sugestie; si numai consiliile
ouhi aveau dreptul de a decide daca invazia putea sa astepte atata vreme.
Erau zile cand nu mai scria deloc la roman; dupa doua luni de-abia adunase
o suta de pagini, pe care nca nu le recitise. O facu ntr-o seara si, dezamagit,
arunca si aceasta versiune; nu, era clar, nu putea lucra simultan la roman si
la documentarea ceruta de Rick. Se vedea silit sa constate ca n-avea forta pe

care si-o presupusese; cat lucrase ca operator nu ntampinase greutati pentru ca

munca aceea nu-l solicita; energia sa intelectuala mergea integral catre scrierile
sale. Documentarea nsa l solicita din plin. Se resemna sa revina la povestiri,
amanand romanul. In pofida rationamentelor sale care i spuneau ca va avea
tot timpul sa-si scrie romanul, Bill resimti o amaraciune puternica, combinata
cu un nceput de resentiment contra lui Rick; analizandu-se, Bill ajunse la
concluzia ca psihicul sau l vede pe Rick vinovat de abandonul romanului,
pentru ca el a ordonat documentarea; sigur ca Rick n-avea nici o vina; dar
sentimentele oamenilor scapa usor de sub control. Bill se margini sa constate
c
a nici hibrizii nu sunt scutiti de astfel de reactii secundare.
In schimb Abel afisa un optimism nemasurat si lucra cu mare daruire, desi
pastra aerul sau vesnic serios. Bill l ntalnea des, pentru a discuta organizarea
materialului comun; Abel i napoiase toate datoriile si nu mai pomenea nimic
despre vreo eventuala jena financiara. Rick nu ncepuse filmarile la noul sau
rol, si muncea si el din greu.
In perioada dinaintea datei transportului, se vazura aproape zilnic, toti trei,
pentru a pune la punct toate detaliile. Desi fara mare chef, si nca neconsolat
de lipsa timpului pentru roman, Bill se bucura de relatiile dintre ei; chiar si
Abel si Rick nu se mai mpungeau pentru nimicuri, desi avura unele dispute,
toate nsa legate de continutul mesajelor pe care aveau sa le trimita. Acum
formau ntr-adev
ar o echipa, asa cum Bill si imaginase la nceput.
Veni n fine si ziua cea mare. Rick si Bill plecara mpreuna spre nord, cu
tot calabalacul mpachetat n ladite de carton. Le lasara exact n locul n care
Bill aterizase, se ndepartara si revenira dupa cateva ore. Gasira doar un mic
container.
Pastile, zise Rick.
18. Eliberat de orice grija, Bill se consacra n ntregime romanului. La
nceput avu surpriza de a nu putea scrie n ritmul pe care l-ar fi dorit; ideile
parca nu mai curgeau de la sine, cuvintele se lasau cautate. Isi dadu seama ca
i trebuia un timp de adaptare. Apoi totul merse ca nainte si ajunse la cele
douazeci de pagini pe zi cu care era obisnuit.
Uita de Rick si Abel; nu mai iesea decat pentru o alergare scurta ca sa-si
mentina tonusul si pentru inevitabilele cumparaturi. Dar viata redevenise
frumoasa.
Termina romanul, l reciti si fu multumit. Se duse cu el la editura; redactorul
l citi, l recomanda directorului, acesta fu de acord cu tiparirea, negociara
onorariul si Bill ncepu sa astepte aparitia. Cum tot procesul acesta dura
mai mult decat ar fi crezut, si umplu timpul scriind n continuare povestiri si
schitand planurile a nca doua romane.
In euforia succesului uitase complet de tovarasii sai. Abel iesi primul la
iveala; era din nou n pasa proasta, dar nu dadu nici un motiv. Baura un

paharel, sporovaira si, cand sa plece, Abel i ceru niste bani mprumut.
Daca urasc ceva pe Pamant e ca pentru orice trebuie sa platesti. Primitivismul asta ma scoate din sarite.
Lua banii oarecum jenat si iesi n graba.
Rick aparu si el; terminase filmarile si, desi filmul nu aparuse nca, i se
propusesera alte contracte; ajunsese deci sa aiba de unde alege. Lesne de nteles
ca se simtea mai vesel ca niciodata. Pomeni si de noile sale cunostinte de la
un club select la care se nscrisese si unde fusese acceptat cu toata caldura;
o multime de potentati; cultivand relatiile cu ei, Rick spera sa-si sporeasca
influenta. Sigur ca drumul pana la puterea reala ramanea n continuare lung,
dar macar l ncepuse. De altfel tocmai se ntorcea de la o partida de golf cu
un senator.
Pentru ca nu-i veni veni nici o alta idee, Bill se gandi sa calatoreasca putin,
si se duse cateva zile la San Francisco si Seattle. Dar nu fu prea multumit;
orasele americane semanau toate ntre ele; mai degraba sa se duca n Europa,
unde, dupa cate vazuse n poze, istoria era mai vizibila n strada; n fond,
Europa era leaganul culturii.
Cand se ntoarse nsa la Los Angeles avu surpriza sa fie chemat la lansarea
cartii sale. In sfarsit !
19. Din pacate, la nici o saptamana de la lansare, romanul lui Bill fu
nimicit n cateva recenzii. Era acuzat de stil plat, lipsa de talent literar si
de imaginatie romanesca. La capitolul inventivitate pur stiintifica statea bine,
dar asta nu putea compensa. Mai bine cititi un manual de fizica, zicea unul
mai ncrancenat, veti gasi acelasi mod de a ntoarce frazele, dar macar acela
e adevarat. Altii erau aparent mai pasnici: daca n-as sti ca e imposibil, as
zice ca romanul lui Bill Conroy e scris de un program de calculator; are atat
precizia, cat si stereotipia calculatorului. Cateva cuvinte de lauda pe ici pe
colo nu reuseau sa salveze situatia. Romanul trebuia ngropat adanc si uitat
acolo.
Daca primele vanzari fura mediocre, ele practic ncetara dupa aparitia cronicilor. Redactorul i zise cam nedumerit:
E adevarat ca nu era o capodopera, dar nici chiar asa. . .
Adevarul e ca directorul editurii i trasese un perdaf bun si acum ncerca sa
se autoconvinga ca el nu gresise.
Ce-i de facut ? ntreba Bill.
Sa te dai la fund o vreme. Mai iesi cu niste povestiri, dar urmatorul
roman nu ti-l publica nimeni cel putin trei ani de-acum nainte. Altceva, ce sa
zic. . . la editura noastra portile sunt nchise pe vecie.
Bill se consola cu ideea ca avusese cronici; daca romanul era chiar atat
de prost, asta nsemna ca fusese considerat o speranta a SF-ului; criticii se
simtisera obligati sa scrie. Sau poate ca romanul nu era prost, ci doar mediocru.

Concluzia se impunea: se grabise; nu izbutise sa ajunga la un stil; trebuia sa

mai citeasca, sa mai nvete; trei ani nsa era enorm.
Neavand pe umarul cui plange, Bill se duse la Abel. Acesta aprecie ca sunt
n situatii perfect asemanatoare: niste ratati care-si ling ranile.
Acum vei vedea ce bine e sa te mbeti. Daca si acum zici nu, am terminat-o
cu tine.
Bill nu zise nu; bau cot la cot cu Abel si nu se lasa pana cand acesta nu
scoase si tigarile cu marijuana.
Nu-i bine nici sa exagerezi, batrane, zise Abel n timp ce Bill radea n
hohote.
Dar daca marijuana nu parea a avea vreun efect asupra lui Abel, care
r
amanea n continuare mohorat, n schimb nici alcoolul nu-l dobora pe Bill;
simtea doar cum simturile o iau un pic razna, dar nu n chip periculos; iar cu
echilibrul n-avea nici o problema. Bau mai mult decat Abel si se opri numai
cand trebui sa alerge la toaleta pentru a vomita. Se ntoarse la fel de vesel
precum plecase.
Abel, fratele meu, ai n fata cel mai strasnic bautor de pe Terra. In schimb
tu te-ai cam turtit; si eu care credeam ca voi avea de nvatat de la tine.
Nu-nteleg, zise Abel nghitind silabele; apoi se nviora brusc. A, ba da, tu
nca iei blestematele de pastile. Renunta la ele daca vrei sa simti cu adevarat;
o sa ai cele mai placute surprize si fara nici un efect secundar.
Cum. . . dar asta-i o nebunie. Nu cred ca. . . ne-au zis clar ca fara ele nu
putem supravietui; nu vreau sa-mi pierd mintile. Doar nu vrei sa zici ca tu. . .
Ba bine ca nu. Cand am fost la ospiciu n-am avut cum sa mai le iau;
acolo am vazut ca nu patesc nimic. Apoi le-am luat din nou. De o vreme nsa
am renuntat; e o cale catre cunoastere la care nu ai altfel acces. Crede-ma.
Dar. . .
Faci cum vrei. Trebuia sa-ti spun pana la urma. Doar tu poti ntelege;
Rick, niciodata.
20. Saptamana ce urma fu cea mai chinuita din viata lui Bill. Tentatia
de a experimenta se lupta cu interdictia ce-i fusese sadita n psihic. Privea la
cicatricea testului de obedienta si nu-i venea sa creada; era ntr-adevar capabil
fie si numai sa se gandeasca la ncalcarea unui ordin ? era n stare sa puna n
primejdie misiunea lui pentru a-si satisface o curiozitate ? si, mai ales, fara sa
informeze pe nimeni ?
Pe de alta parte, Abel o facuse, dar prima data silit de mprejurari; totusi,
de ce nu raportase ? Poate cei din laborator ar fi reusit sa mbunatatesca
compozitia pastilelor, sau chiar sa gaseasca o cale de a renunta la ele; dar ei,
ouhii, ei trebuiau sa decida. Si presupunand ca Abel nu-l mintise spunand ca
nu resimtise nici un efect secundar, va fi asta valabil si pentru el ? Oamenii
aveau organisme diferite, si nici operatiile de hibridizare nu erau perfecte.

Se decise cand una dintre noile povestiri i fu returnata; cum revista respectiva i publicase altele, evident mai slabe, Bill ntelese ca esecul romanului
i atarna ca o ghiulea de picior; devenise un proscris n lumea literara. Iar
absolvirea de pacate nu-i putea veni de la noile sale scrieri, asa cum ar fi fost
normal, ci din simpla uitare. Acum nu mai paria nimeni pe el. Blestemata societate pamanteasca ! Patea invers decat Martin Eden; acela, dupa ce avusese
succes, si vazuse publicate toate ineptiile; lui, dupa un esec, i erau rejectate
lucrarile valoroase.
Astfel, renunta la pastile. Dupa trei zile, nu simti nici o schimbare; paharul de whisky de dupa masa de seara avea acelasi efect: o simpla estompare
simturilor. Dupa cinci, fu usor ametit. Dupa opt, avu impresia unor mici tulburari de echilibru si, pentru a fi sigur, mai bau un pahar. De data asta se
mbata n toata regula; totul i se parea moale si miscator mprejur, era invadat
de caldura si liniste, si timpul se contracta cu totul n jurul clipei prezente.
Bine, si zise n timp ce se pregatea de culcare, si cu asta ce-am facut ?
Intr-adevar, nu par a exista efecte secundare; mintea mi merge la fel de bine
ca nainte; doar ca pot sa ma mbat; cred ca n-am facut nici o scofala.
A doua zi dimineata nsa, cand se trezi, putin mahmur, cum statea pe spate
cu capul ridicat pe perna, Bill vazu cu surprindere patura ridicata n dreptul
mijlocului sau. Intinse mana sa o netezeasca, dar dadu peste un obiect dur ce
parea sa faca corp comun cu el.
Ce naiba. . .
Arunca patura la o parte si apoi alerga la telefon.
Abel, cred ca a nceput sa-mi functioneze instinctul sexual.
Dar tu ce credeai ca o sa se ntample ?
21. Abel se cufundase n fotoliul sau si afisa un zambet permanent; Bill
nu-l mai vazuse de mult atat de relaxat.
T
i-amintesti ziua n care m-ai vizitat pe neasteptate si am discutat pentru
prima data despre sex ? Am fost sigur atunci ca te-ai ntalnit cu tipa care
tocmai fusese la mine, si ca asta te-a mpins sa aduci vorba despre dragoste; team mintit, evident, spunandu-ti ca ea venise pentru sprijin spiritual; venise
sa ne distram putin. . . dar mai bine sa nu intram n detalii. De altfel, ca
marturisirile sa fie complete, trebuie sa-ti spun ca sfarsitul carierei mele de
predicator a fost cauzat de relatiile cu femeile; pentru un om obisnuit, probabil
ca ma ncadrez n norme; vreau sa zic ca nu abuzez. . . Dar pentru cineva care
r
aspandeste cuvintele sfinte ale Domnului, e clar ca am exagerat; mai mult,
am gresit aducandu-le acasa. . . femeile, ntelegi. . . ce sa fac nsa, era mai ieftin;
permanenta jena financiara pe care am trait-o nu-mi oferea decat o singura
alternativa: abstinenta. Ori, vezi bine, asta-i solutia cea mai nefericita cu
putinta.

Bill ramasese tacut de cand intrase; confesiunea lui Abel l facea sa se

nchida si mai mult n sine. Sigur ca venise la el pentru ca era singurul care-i
putea oferi un sfat; dar sfatul nu putea fi decat unul, si-l stia dinainte. Bill
si dadea seama ca nu asta i era scopul, desi nu prea voia s-o recunoasca; de
fapt, de la Abel cerea ajutor, nu simple vorbe. Din fericire, Abel simtise cum
se pune problema; zambetul sau se accentua.
Acum nu mai ramane de facut decat un lucru: sa gasim femeia potrivita
pentru debutul tau. Dupa aceea o sa te descurci tu, ca esti baiat dragut; iesi
seara prin oras, du-te prin baruri si fii ndraznet; sau, fara complexe, invita la
o cina cunostintele tale feminine; o sa le faca placere.
Dar, n afara de vreo doua-trei secretare. . .
Secretarele sunt foarte bune; daca-s mai multe, nseamna ca ai de unde
alege. Si-apoi, sa stii ca nu trebuie sa le cunosti foarte bine; le inviti si daca
le stii numai din vedere; evident ca o sa ai un anume procent de refuzuri, sper
sa nu te dezamageasca asta. Dar important e procentul de reusite. . . Insa pana
una alta, daca pui la bataie niste bani, stiu doua fete absolut remarcabile si
nespus de disponibile; daca avem noroc, e pentru diseara. Ce zici ?
Vazand ca Abel vine n ntampinarea dorintei sale nedeclarate si doar pe
jumatate constientizata, Bill si recapatase calmul obisnuit.
Ce sa zic ? Trebuie sa ncerc.
Sigur, asta ziceam si eu. Banuiesc ca mecanica actului sexual nu are
secrete pentru tine, desi. . . o sa fii surprins cat de multe variatii se pot face
pe tema asta. Poate ca n-ar strica sa-ti pun un filmulet, ca sa-ti mprospatezi
cunostintele.
Abel glumea, evident; un hibrid n-are nevoie de a-si mprospata memoria;
orice imagine stocata acolo este oricand accesibila. In perioada instruirii n laborator, Bill studiase si reproducerea speciei umane si ntelesese perfect cum stau
lucrurile; nu facuse nsa nici o legatura ntre aceasta si persoana sa; acum nsa,
situatia se schimbase; nu mai era un simplu observator; putea deveni el nsusi
actor. Mai ciudat i se parea impulsul de nestavilit care-l mpingea sa experimenteze relatiile sexuale, care depasea cu mult interesul sau, sa-i zicem stiintific,
de cercetator. Sa fi fost un efect al lipsei misterioasei substante continute de
pastile, sau despica prea mult firul n patru ?
E cam devreme acum pentru telefoane. Uite caseta asta, sper sa fie
potrivita. Cel mai bine e sa te duci linistit acasa; ti dau eu de veste. Si, sa nu
uit; nu strica sa te mbraci un picut mai ngrijit; poti sa-ti pui si o cravata; e
de necrezut cum niste haine pot schimba parerile femeilor despre tine.
22. Bill iesi din apartamentul Cynthiei, se urca la volan, porni motorul, dar
l opri imediat, cobor si ncepu sa se plimbe prin cartier; trebuia sa traiasca
din plin momentul, nu se putea ntoarce pur si simplu la activitatile obisnuite.

Placere. . . ce idiot am fost sa-mi nchipui ca stiu ce nseamna. Placerea de

a fi odihnit, placerea de a lucra, placerea de a manca. . . ha, ha, ha. Senzatii de
rutina, de doi bani. Nu credeam ca se poate simti cu atata intensitate, ca te poti
duce spre infinit atat de mult. Poate ca Cynthia e o experta, dupa cum spune
Abel, o maestra a manipularii, ha, ha, unui anume organ barbatesc. Dar chiar
asa, presupunand ca e cea mai priceputa femeie de pe ntreg Pamantul, daca
se poate atinge o astfel de intensitate de senzatii, nseamna ca oamenii astia
sunt binecuvantati si nu-i de mirare ca se preocupa atat de mult de dragoste.
Cu greu nsa Bill mai era capabil de rationamente. Memoria nu-l lasa
deloc liber; toate detaliile ultimelor ore i reveneau n minte. Dupa ce Abel
i confirmase ntalnirea cu fetele, Bill si pierduse orice urma de emotie, fiind
mai degraba stap
anit de o curiozitate calma. Avea de facut o experienta si o
va face. Cele doua, Cynthia si Dolores, nu-l impresionara; erau prostute de-a
binelea, iar glumele lor mai fara perdea absolut cretine. Nu fi asa ntepat, i
spusese Abel n soapta, doar nu te asteptai la un colocviu stiintific pe teme
de sexualitate; aici doar actiunea conteaza, vorbele sunt doar asa, ca sa ne
obisnuim unii cu altele. . . Dupa ce terminara masa, stropita din belsug cu vin
din care nsa Bill nu bause decat un pahar, pentru ca noua lui stare nu-i
permitea mai mult se urcara toti patru n masina lui Bill, care-i conduse
ntai pe Abel si Dolores.
Ce urmase acasa la Cynthia era greu de povestit. Sigur, daca era vorba
doar de miscari, de gesturi, de mangaieri, de atingeri, de nlantuiri, de strangeri,
de pozitii, toate acestea se puteau descrie lesne, desi succesiunea lor mi-a
disparut practic din memorie; am trait un prezent permanent si am ramas
cu o colectie de amintiri disparate. Dar ceea ce n-avea loc n cuvinte forma
partea cea mai importanta. Cum sa descrii senzatiile, cum sa le poti comunica,
doar daca nu unuia care le-a trait si el ? Cat de conventionale sunt cuvintele cum de nu mi-am dat seama pana acum; asa cum e uneori dificil de
descris o fotografie sau o pictura n timp ce vederea ei pentru o clipa e
deplin lamuritoare tot asa placerea actului sexual depaseste orice putinta de
formulare explicita.
Descoperirea dupa ce crezuse ca s-a obisnuit cu el a noilor posibilitati ale trupului sau i schimba complet imaginea despre el. Era constient
de stangacia lui de ncepator, pe care Cynthia o dirijase atat de dibaci; pe
de alta parte nsa, stiuse n mod instinctiv sa vina n ntampinarea voluptatii,
miscarile sale se acordasera repede cu cele ale Cynthiei si uitase din prima
clipa ca este doar un experiment. Trupul lui ajunsese parca sa traiasca o viata
independenta, care o eclipsa cu totul pe cea spirituala.
Oricum, un lucru era clar: trebuia sa o faca din nou.
23. Pentru ca scrisul la povestirile sale SF nu-i lua prea mult timp si sansele
de publicare scazusera iar norocul nu trebuie fortat prea mult, dupa cum

zicea amicul sau redactor si pentru ca acum gasise un motiv suplimentar de

revenire la o viata sociala, Bill se reangaja la ziar, pe acelasi post de operator.
Observa acum ca avea o multime de colege pe care nu le bagase n seama si
ca Abel avusese dreptate; destule dintre ele de-abia asteptau o invitatie; sigur,
nu cu toate acestea ajungea n pat. Apela din cand n cand la Cynthia, dar
evident ca iesea mai ieftin cu colegele.
Observa cu bucurie ca nu pierduse nici o farama din puterea de lucru, din
energia sa; ba poate chiar dimpotriva; sexul parea a fi un adjuvant benefic. In
plus, Bill castigase o noua valoare: placerea. Cum si partenerele manifestau
o deplina satisfactie fata de calitatile sale de altfel Abel i spusese ca si pe
plan sexual hibrizii au performante mai bune decat oamenii, cel putin asa i
arata propria experienta Bill se trezi destul de ocupat pentru a alunga din
minte esecul romanului sau. Opt ore de lucru la ziar, alte sase acasa si n
biblioteci, sase pentru somn si ce ramanea dedica distractiei. Am ajuns un
soi de burghez, si zicea.
Dupa cateva luni nsa, grijile revenira, din cauza unui motiv extrem de terestru: banii. Noul sau stil de viata cerea mult mai multe cheltuieli; restaurantele
si barurile mancau o groaza de bani, daca faceai socoteala; Bill schimbase si
masina, tot cu una de ocazie, dar ceva mai aratoasa; iar Abel i ceruse din
nou bani cu mprumut; n schimb salariul sau ramasese modest, iar alocatia lui
Rick acoperea doar chiria, ca si pana atunci. Banii castigati din povestiri se
topira pe nesimtite. Bill se vazu nevoit sa renceapa sa trimita revistelor unele
dintre scrierile recente, pe care le pastra cu gandul la timpuri mai favorabile.
Dar raspunsurile ntarziau, semn ca numele sau nu fusese nca sters de pe lista
neagra.
Ce era de facut ? Daca nu putea castiga mai mult, trebuia sa reduca
cheltuielile, sa duca o viata mai retrasa. Nu se simtea nsa deloc pregatit
pentru abstinenta sexuala; cu tot regretul, dar si cu o oarecare mandrie, Bill
aprecia ca devenise dependent de sex; voluptatea are si ea neplaceri.
O solutie de a scapa de necazuri atat de simpla ncat cu greu o ntrevazu
era sa-si gaseasca o prietena permanenta. Dar aceasta nsemna inevitabil
viata n comun, ceea ce l-ar fi ncurcat rau de tot, si o amenintare permanenta a
c
asatoriei; si asa avea dificultati cu curiozitatea feminina; din fericire, Bill putea
prezenta o masca extrem de plauzibila; doar discrepanta ntre inteligenta sa si
munca banala de la ziar putea naste nedumeriri; Bill o justifica prin dorinta de
a-si pastra disponibilitatea intelectuala pentru a scrie; cu asta, adauga o usoara
nota de excentricitate figurii sale.
Cum fundul sacului se apropia lent dar sigur, iar ambiguitatea situatiei sale
i repugna profund, Bill lua o hotarare curajoasa.
24. Se adunasera din nou toti trei. Dupa ce Rick le spuse ideile sale, le discutara si stabilira cum sa actioneze n viitor; grosul consta tot n documentare,

pentru ca altceva nu puteau face. Pentru ca Bill devenise membru cu drepturi

egale, Rick i arata cum se utilizeaza aparatul pentru comunicatii cu laboratorul baza o cutie minuscula; deocamdata doar Rick l folosea, dar, pentru
orice eventualitate, toata lumea trebuia sa fie instruita. La masa, cand discutia
se nvartea n jurul unor banalitati, Abel ataca pe neasteptate.
Rick, cred ca trebuie sa schimbam din radacini organizarea noastra si
mai ales sa ne orientam altfel activitatea. E clar ca batem pasul pe loc; toata
documentarea asta nu ajuta la mare lucru, sa fim drepti.
Uiti ca nu suntem chiar de capul nostru aici; am trimis mai multe variante
pentru viitor; ai uitat de propunerea cu copiii ? Si mai am idei; de exemplu,
sa studiem posibilitatea paralizarii sistemului informatic, asta ne poate fi de
folos la momentul potrivit. Dar trebuie sa asteptam deciziile, care tin seama
de toate grupurile de pe Terra.
Bun, atunci eu personal doresc o mai mare independenta, inclusiv financiara. Cred ca Bill are idei asemanatoare. . .
Aha, banuiam eu ca asta e de fapt cauza, zise Rick. Ai terminat banii
pe care i-ai dijmuit din fondurile pentru documentare, si acum nu stii cum sa
capeti altii. Cred ca ti imaginai ca o sa-mi dau seama. . .
E o tampenie sa tii milioane de dolari ntr-un seif, sa mucegaiasca acolo.
Nu nteleg efectiv la ce-ti trebuie atatia bani. Eu va platesc amandurora
chiriile si tot mi raman o groaza de bani. Doar clubul ma costa, dar e o
trambulina spre nalta societate. Bun, accept, tu, Abel, ai venituri mai mici;
dar ai vreo justificare serioasa pentru cheltuieli ? Ce motiv as avea sa-ti dau
bani doar ca sa-i risipesti ?
Vreau sa ma nscriu si eu ntr-un club. . . Ce naiba, Rick, daca suntem o
echipa trebuie sa existe mai multa egalitate.
Pe asta nu stiu de unde ai scos-o. Echipa nu nseamna egalitate; echipa
nseamna cooperare. Organizarea noastra a fost stabilita asa de la nceput si e
nca foarte buna. Si cu asta am terminat. Bill, tu ce parere ai ?
Rick, eu am o alta nedumerire. Daca tu, prin absurd, patesti ceva, ce se
ntampla cu banii ?
Aveam de gand sa-ti spun; Abel e legatarul meu, iar cifrul seifului i va
fi comunicat n modul cel mai rapid si discret cu putinta. De altfel, Abel stie
unde e ascuns seiful.
Asta doar asa, ca sa-mi lase gura apa. . .
Scurta tacere care urma l decise pe Bill; era momentul cel mai potrivit
pentru a-si pune n practica hotararea.
Rick, am mancat excelent, ca de obicei. Inainte de a pleca as vrea sa-ti
spun ceva, care s-ar putea sa te surprinda putin.
Nu cumva te alaturi lui Abel si ceri si tu o sporire a indemnizatiei de
munca. . . macar tu ntr-adevar muncesti din greu.

 Da, as vrea si eu mai multi bani, dar asta-i doar o consecinta a ceea ce-ti
voi spune.
Abel l privi pe Bill cu neliniste, parca fara sa creada ca e n stare de o
astfel de confesiune. Acesta nsa nu-l lua n seama; de altfel se decisese sa
nu-l consulte pe Abel, pentru ca n-ar fi auzit decat un sfat: prelungirea status
quo-ului.
Bill ajunsese la concluzia ca Rick nu mai putea fi tinut n afara secretului;
trebuia sa afle toate tribulatiile semenilor sai. Daca Abel voia n continuare sa
disimuleze, n-avea decat. Si astfel Bill povesti, cu un ton cat mai detasat, istoria
trecerii sale catre sexualitate. Rick asculta atent, preocupat parca numai de
simptomele fizice, fara sa ia n seama detaliile psihologice oferite ce-i drept,
cu oarecare zgarcenie de Bill; parea un terapeut sobru ce pune ntrebari pe
un ton prietenos pacientului sau.
Dupa ce Bill termina, Rick conchise:
Asadar, renuntarea la pastile mareste acuitatea unor simturi, dar nu
dauneaza cu nimic activitatii intelectuale. Ma ntreb nsa daca vointa ramane
la fel de puternica. Testul cel mai simplu este sa revii la pastile; uite, ia chiar
acum una. Abel, si pentru tine; ma opresc de la orice presupunere, dar e
neverosimil ca Bill sa fi ajuns singur n aceasta stare; precis i-ai dat o mana de
ajutor. Iar nevoia de bani. . . pentru femei, nu ? Dar e o tampenie.
Nu e nici o tampenie. Daca ai ncerca si tu ai vedea cum stau lucrurile
si de-abia atunci ai ntelege cu adevarat. Si cu asta am terminat scuza-mi
expresia. . . Va salut.
Abel, asta e nesupunere. Cred ca nu-ti imaginezi consecintele.
Ba da, foarte bine. Nu stiu cum poti vorbi despre a imagina. Gandesti
ca un robot.
Gandesc ca un ouhi.
E cam totuna. Bill, mai vorbim.
S
i Abel iesi. Rick si pierduse putin cumpatul.
Bill, sper ca tu nu ti-ai pierdut complet mintile. Ia dracu pilula aia si hai
sa ne gandim ce-i de facut.
Nu cred ca mai e nimic de facut. Trebuie sa accepti situatia. In fond
care-i tragedia ?
Tragedia e pierderea ncrederii mele n voi; n tine, mai putin, pentru ca
mi-ai spus totul, desi ai ezitat. Dar Abel a devenit un simplu om. O sa ma mai
gandesc; oricum, trebuie trimis la laborator un raport detaliat, si te-as ruga sa
scrii tot ce mi-ai spus.
Orice decizie iei, e binevenita; dar nu uita de bani. Nu vrem nu vreau
sume uriase, ci doar un supliment lunar.
Rick nu mai zise nimic si Bill nu insista; poate ca era prea mult pentru o
singura ntrevedere. Abel reactionase exagerat, asta era clar, dar Rick dovedea

o rigiditate mai mare decat banuise initial. Totusi, lucrurile se vor aranja
cumva.
25. A doua zi, duminica, Bill anula ntalnirea cu o tipa cunoscuta ntamplator
n cursul saptamanii; se temea ca nu va putea face fata pastila luata la Rick
si facuse probabil efectul; de altfel, n-avea nici un chef. Abel telefona mai
tarziu, destul de suparat de initiativa lui Bill de a-l pune pe Rick la curent;
ceru din nou bani cu mprumut, dar numai pentru o zi. Se ntalnira si Bill i
dadu aproape tot ce mai avea. Abel nu era deloc n apele lui.
Tu esti si putin inconstient. Daca Rick ne acuza de nesupunere, putem fi
considerati rebuturi; natura noastra e mai mult omeneasca decat ouhi, adica.
Iar solutia poate fi drastica eliminarea.
Dar aici nu mai suntem n laborator.
Si ce daca; e nemaipomenit de simplu. Un membru al unui alt grup
primeste ordinul de a ne ucide; vine n Los Angeles unde nimeni nu-l cunoaste,
si face treaba si dispare. Cine crezi ca-l va banui ? O sa se zica ca-i vreun
dezaxat, sau mai stiu e ce. Autor necunoscut, asta o sa scrie pe dosar.
Abel, fantazezi.
T
ie ti convine; eu nsa sunt primul pe lista. Daca patesc ceva, ncearca
sa te aperi cumva. Desi ma ndoiesc ca ai avea cum.
Ramase stabilit sa se vada a doua zi.
S-ar putea sa am o surpriza pentru tine, zise Abel. Oricum, sa stii ca
nu-ti port pica. Buba trebuia sparta; mi-ar fi placut nsa sa decidem mpreuna.
Apropo, aseara ai nghitit pastila ?
26. Abel reaparu luni seara, surescitat si grabit.
N-am timp de vorbe. Trebuie s-o sterg. L-am omorat pe Rick.
Ce !?
L-am omorat, cum ti spun. M-am dus acasa la el sa-i fur banii. . .
Cum ?
Cu nitroglicerina, ce, nu stii cum se sparge un seif ? De ce crezi ca m-am
mprumutat, si nu doar de la tine. Nitroglicerina e al dracului de scumpa.
M-am gandit sa fur banii pentru ca Rick n-ar fi putut sa reclame la nici o
autoritate pamanteasca.
Da, dar asa esti proscris. Vei fi condamnat la moarte de superiorii nostri.
Nu si daca tu o sa taci. De altfel o sa dispar de aici; acum mi-e mai frica
de oameni decat de ouhi.
Abel lasa jos geanta pe care o ducea pe umar.
Ai aici un milion. Jumatate sunt ai tai, jumatate considera-i un mprumut.
S-ar putea sa ti-i cer odata si-odata. Inauntru e si aparatul de comunicatie, si
pastilele pe care le-am gasit, sa nu dea politia peste ele. Tu raporteaza ca Rick
a fost ucis, iar peste o vreme poti sa zici si ca eu am disparut. Faci ce vrei; n

locul tau n-as mai sta mult pe-aici. Oricum, banii pune-i ntr-o casuta postala
undeva, nu-i tine n casa.
De ce ?
Pentru ca politia o sa te interogheze. Ai alibi pentru dupa-amiaza asta ?
Da, sigur, am fost la ziar, apoi la un bar cu o tipa. Am ajuns de putina
vreme acasa.
E bine. Dar cum cadavrul va fi descoperit de-abia maine-poimaine, ora
crimei n-o sa poata fi stabilita atat de precis. Fii atent. Noroc; si nu uita;
jumatate de milion este a mea.
Rick se ndrepta spre usa.
Dar. . . nu mi-ai zis cum l-ai omorat pe Rick ?
A venit pe neasteptate acasa. Si-a dat seama ce vreau sa fac si m-a
amenintat; dar n-a crezut ca am curajul sa-i fac vreun rau; greseala lui. . . Naveam alta solutie. S-ar putea sa nu fiu suspectat prea repede; e crima tipica a
hotului surprins asupra faptului; sper sa am timp sa dispar. Gata, am plecat.
Dar Abel, de ce mi-ai adus mie banii si nu i-ai pastrat pe toti ?
Am pastrat suficient, iar tu mi-esti simpatic. Si-apoi, poate o sa am nevoie
de ajutorul tau; cu bani astia te-am cumparat pe vecie.
Abel zambi si iesi; pasii lui se auzira repezi pe scari. Bill ramase stupefiat;
conversase atat de lejer cu un criminal, acceptase bani de la el si implicit l
asigurase de tacerea sa; asta se chema complicitate. Totusi, daca se comporta
inteligent, avea numai de castigat; pana la urma, pamantenii ziceau bine ca
mortul nu se mai ntoarce de la groapa; trebuia sa ia situatia ca atare si sa nu
se framante prea mult. Si sa spere ca Abel n-o sa mai apara niciodata.
27. Bill pastr
a doar cateva sute de dolari si depuse restul ntr-o cutie de
bagaje nchiriata ntr-o autogara, cel mai anonim depozit cu putinta. Isi continua viata obisnuita n asteptarea politiei. Corpul lui Rick fu descoperit n ziua
urmatoare, la insistentele companiei pentru care filma n momentul respectiv
si care nu ntelegea cum un actor atat de serios ar putea lipsi fara motiv. Bill
afla din ziare si considera potrivit sa nu se arate decat la nmormantare. Acolo
se afla, evident, si un politist care si nota numele lui.
Un ofiter aparu dupa alte cateva zile si-l chestiona mai mult asupra lui Abel;
Bill deduse totusi ca acesta nu era suspectat de crima, ci mai degraba cautat
pentru a se lamuri legaturile sale cu defunctul, din moment ce testamentul lui
Rick l lasa mostenitor. Bill nu se arata prea curios, ca sa nu trezeasca suspiciuni; dar ofiterul i confirma ca jaful fusese scopul principal al criminalului; stia
oare Bill ce valori tinea Rick n seif ? Nu, evident ca nu.
Bill transmise laboratorului exact ce sugerase Abel: un anunt sec al mortii
lui Rick. Apoi, cateva cuvinte despre disparitia lui Abel. Cum timpul de
comunicatie era imens, Bill se ntoarse la ritmul sau obisnuit: ziar, scris,

distractie; munca si-o facea fara efort, redactorii revistelor revenira la sentimente ceva mai bune, iar femeile pareau mai numeroase si mai disponibile ca
oricand. In fond, viata era frumoasa.
Lasa sa treaca cateva luni nainte de a se atinge de banii ascunsi, asiguranduse astfel ca nimeni nu avea vreun motiv sa-l mai urmareasca; de fapt nici
nu stia daca fusese vreo clipa urmarit. Lua cateva mii de dolari si schimba
ascunzatoarea. Secretul era sa nu lase sa se vada ca avea atat de multi bani;
poate peste ani buni sa intre mai serios n ei. Astfel, se dovedi ca nu o ducea cu
mult mai bine decat pe vremea lui Rick; ceea ce Rick nu-i dadea atunci, acum
Bill si interzicea singur. Dar acum Bill era independent si deci linistit.
Primi si mesajul laboratorului: sa-si continue documentarea, si sa raporteze
imediat o eventuala aparitie a lui Abel; de asemenea, sa-l supravegheze pe
acesta n caz ca apare. Bill era felicitat n cuvinte foarte masurate pentru
c
a nu lasase pe mana oamenilor nici un obiect sau material compromitator.
Dar cel mai interesant punct era ca va primi ntariri; un nou hibrid va veni n
subordinea sa; iata deci ca, prin forta lucrurilor, Bill ajunsese sef de echipa.
Va trebui sa mediteze mult la tactica pe care o va adopta; si Rick si Abel
gresisera; amandoi fusesera prea rigizi, nici unul nu se pregatise sa-l nteleaga
pe celalalt. Viata trebuia trait
a Abel avea dreptate dar nici misiunea nu
trebuia uitata. Il va educa pe noul venit n spiritul acestei filosofii; acesta va
ntelege mai usor daca se va ocupa de el; iata, Rick l lasase pe Bill cam de
capul lui, crezand ca instruirea din laborator e decisiva, si n-avusese dreptate;
daca Abel nu deschidea conflictul atat de nefericit terminat, atunci sigur l-ar fi
deschis el nsusi, ntr-un mod mai delicat, desigur, si deci cu mai multe sanse
de succes. Chiar daca primea grefa unui spirit ouhi, hibridul pastra multe din
caracteristicile umane; regulile ouhi trebuiau nlocuite cu unele ad-hoc, mai
flexibile. Da, si va modela ucenicul dupa chipul si asemanarea lui.
28. Bill intra n baie zambind. Cynthia tocmai plecase, dar lasase amprenta
senzualitatii n tot apartamentul. Bill stia ca e doar o iluzie si ca de fapt nimic
nu se schimbase: doar locul halatului, al uscatorului; acestea, si urmele de abur
condensat pe oglinda aratau ca acolo intrase de curand cineva. Corpul Cynthiei
era prezent doar n mintea sa, si ar fi putut sa-l descrie n orice clipa, integral,
dar nu prin cuvinte, ci prin senzatii ale degetelor sale, ale gurii, ale ntregii
epiderme, senzatii care-i delimitau contururile ntr-un spatiu imaginar.
Ce surpriza ar fi daca maine se va arata ca noul sau coleg e o femeie. De
ce nu, n fond ? Incercarea merita efortul; poate ca ar putea sa sugereze chiar
el ideea, desi exista riscul ca propunerea sa fie prost primita. Nu, mai bine
s
a taca, pe Pamant se gaseau destule femei disponibile si n orice caz mult
mai pricepute decat un produs de laborator. Ce idee geniala, reproducerea
bisexuata; cat rafinament n a nsoti procreatia de o atat de intensa placere;
iar oamenii, ce specie perfida, care a ajuns sa controleze procreatia pentru a

nu mai stavili placerea.

S
terse oglinda si se privi cu atentie. Parul negru, tuns scurt; fruntea larga,
strabatuta de trei cute orizontale abia vizibile; ochii caprui, destul de banali,
dar plini de vioiciune n mijlocul fetei sale regulate; urechile mici, delicate; nasul
drept, sugerand forta; buzele pline, deschise acum ntr-un suras cuceritor, carei ncretea usor obrajii. Cat sarm ascundea aceasta figura ! nu-i de mirare ca
se bucura de atata succes. Dar nici trupul sau zvelt nu era mai prejos. Umerii
lati, numai buni sa odihneasca un cap de femeie; brate fine, dar cu muschi
bine conturati, terminat cu palme delicate si acum, da, atat de experte n
mangaieri; pieptul larg si el, paros, dar nu n exces; abdomenul plat si soldurile
nguste; picioarele lungi, putin subtiri, dar pline de nerv. Iar la mijloc, organul
virilitatii, centrul extazelor sale; cat de nevinovat acum si cat de vanjos la
nevoie; apendicele excretiilor lichide. . . tare neghiob mai eram.
Acesta e trupul sau, lumea atator senzatii luxuriante, fratele siamez al spiritului. Viata e scurta, sa profitam. Bill porni dusul si se lasa biciuit de apa
fierbinte. Pana si un simplu dus la momentul potrivit poate provoca placerea.
Bill rememora rationamentele ultimelor luni. Nu-si precizase nca detaliile,
dar scopul sau se definise cu claritate. Se integrase n viata pamanteasca si
gasea situatia foarte confortabila. Misiunea sa va trebui sa nu-i schimbe obiceiurile; invazia putea sa mai astepte; cateva zeci de ani nu nsemnau nimic
la scara galactica, dar n ei consta chintesenta vietii lui. Apoi, dupa mine
potopul, cum spusese un rege european. Civilizatia umana era oricum sortita
pieirii; de ce sa nu profite de pe urma freneticului ei crepuscul ?
Da, invazia putea sa mai astepte.

Postfat
a
Daca ai ajuns pana aici, cititorule, nu te opri. Ceea ce ai acum n fata
ochilor nu e o postfata Doamne fereste ci o alta povestire, ultima a
acestui volum. Stiu prea bine ca mai nimeni nu citeste postfetele si ca ele
sunt depasite, n genul plicticos, doar de prefete; exista o categorie de cititori
constiinciosi care nu se lasa asa de usor si citesc postfetele, dar, dintre ei, n-am
auzit decat de cativa care sa sa citeasca prefetele, si obligatoriu la sfarsitul
lecturii, nu la nceput. Bun, deci, ca sa nu mai lungim vorba, aceasta nu e o
postfata.
Totusi, nu ma pot mpiedica sa nu scriu cateva randuri despre povestirile pe
care sper ca le-ai citit24 . De fapt, nici macar nu e o digresiune, ci mai mult o
introducere a temei. Stiu ca ma banuiesti de narcisism ce scriitor nu profita
de orice ocazie pentru a-si comenta putintel operele ? dar nu, hotarat, nu
voi cadea n pacat.
Desi, cum sa nu vorbesti despre munca ta ? Mai ales cand e atat de dificila.
Probabil va nchipuiti ca scrisul e o meserie placuta, mai ales n SF; ca valul
imaginatiei te poarta si ca vorbele curg de la sine, randurile se astern unul dupa
altul si ca apoi talentul triumfa si editorii si smulg lucrarea unii din mainile
altora si toti din mainile tale. Las la o parte editorii, pentru ca n-as vrea sa-l
supar pe al meu, si vreau sa lamurim cum e cu scrisul; neaparat.
De obicei ncepe cam asa: deodata, ai o idee; n-as putea spune mai exact
cum se petrece; pur si simplu, ntr-un moment oarecare, dimineata sau seara, la
trezirea din somn, n timp ce mananci, sau cand lucrezi, ideea vine aparent de
la sine. De multe ori se ntampla chiar mai mult; ai n minte ntreaga structura
a povestirii sau a romanului desi romane n-am scris nca si, daca ai putea
s
a scrii cu viteza gandului, cum zbura calul nazdravan, atunci ai avea n fata
dintr-un foc o forma aproape finala a acestora. Sau, lasi ideea la dospit si ntro buna zi te hotarasti sa te apuci de scris; fireste, ncepi prin a face n minte
24 Dac
a cumva ai deschis cartea la nt
amplare, dar mai pe la sf
arsit ca tot cititorul gr
abit
n-are rost s
a continui aici; alege o povestioar
a de dou
a-trei pagini. Iar dac
a n-ai cump
arat
cartea, ci nc
a te codesti, poti s-o cumperi linistit: face.

149

planul. Si atunci ai un moment de gratie, n care povestirea defileaza n spatele

ochilor, perfecta, fara nici o propozitie de prisos, clara, ideala.
In fine, vine si momentul n care te apuci efectiv de lucru; eu unul scriu la
calculator; nu-i chiar mare sfar
aiala: merge mai usor cu corecturile asta-i un
avantaj de neneglijat dar e mai incomod de recitit ceea ce ai scris; si mai ai
si grija salvatului odata a picat tensiunea peste o ora de munca, si credeti
c
a am fost n stare sa-mi amintesc si sa refac ce scrisesem ? nu, am mai scris o
data, probabil cu totul altfel. Ca sa nu zic ca fac o mare nedreptate istoricilor
literari ai secolelor viitoare, nelasandu-le nici un manuscris pe marginea caruia
s
a gloseze, din care sa scoata editii adaugite sau chiar complete sau, la limita,
macar o teza de doctorat.
Deci, scrii. Frazele vin acum greu. Te ntrebi daca le legi bine, pentru ca
afundandu-te ntr-una, uiti de urmatoarea. Planul initial se transforma din
minut n minut, introduci detalii la care nu te gandisesi si elimini trei sferturi
din ceea ce ti se paruse initial spectaculos. Nu mai pomenesc de cuvinte; cand
citesti, ti permiti sa sari lejer peste ele, ba chiar peste fraze si chiar pagini; nuti convine, te grabesti, te plictisesti ? Sari; nici o problema. In timp ce atunci
c
and scrii, fiecare cuvintel trebuie pus la locul lui; precis, nuantat, echilibrat.
N-ai dreptul la rateu; nu-i usor, va spun eu.
Ati avut vreodata o idee geniala ? Atunci stiti cum e. Dureaza doar o clipa,
n care mintea functioneaza la viteza maxima. Daca atunci ai putea nregistra
cumva suvoiul gandurilor, meseria de scriitor ar fi cea mai usoara de pe lume.
Nu trebuie sa fii genial pentru a avea o idee geniala, cred ca v-ati dat seama
de asta. De exemplu, nici eu nu sunt genial; desi, prin adolescenta, speram;
dar ce adolescent nu e genial ? Cu timpul nsa, m-am resemnat: o resemnare
activa, desigur.
In schimb prietenul meu Terry e genial cu adevarat. La douazeci si opt de
ani era doctor n calculatoare si neurologie. De calculatoare fusese oarecum
dezamagit; i se pareau banale; tehnologie, zicea el, si cam atat; dar algoritmii
? l ntepam eu, pentru ca si eu sunt doctor n calculatoare25 ; asta nu tine de
calculatoare, tine de om, raspundea el.
Probabil ca ati auzit de inteligenta artificiala; niste gogorite, mai ales daca
cititi n ziare. Adevarul e ca nu s-a facut mare lucru; o scula artificiala care
s
a gandeasca cu adevarat nc
a nu exista si drumul pana la ea e nca lung.
Asta o zice Terry, nu eu. Nu va ganditi doar la viteza de calcul; sigur ca cel
mai modest computer lucreaza cu cifre de miliarde de ori mai repede decat
omul; nu-i mare lucru. Chiar si cu notiuni calculatorul lucreaza mai repede;
dar acolo unde omul merge precis la tinta, calculatorul rationeaza pe ocolite;
rationeaza. . . aiurea.
25 Asta-i aproape adev
arat, v
a rog s
a m
a credeti, si, pentru mine, un motiv permanent de
m
andrie.

Va ntrebati ce rost are inteligenta artificiala aici. Si de ce eu, om ca si

dumneavoastra, nu merg drept la tinta ? Pai, am mai zis-o, dar o repet, cu
alte cuvinte: arta scriitorului e tocmai ocolul inteligent.
Rostul e ca vorbeam despre Terry. Iar Terry a inventat si a si construit
de curand (ca ideea o avea de mult), de cand e profesor si are doctoranzi pe
care sa-i puna la munca de jos, de care lui i-e de regula lene dictalogul, cum
i zice el provizoriu, sau gandiscriptul, cum i-am sugerat eu n gluma. E vorba
de un aparat format dintr-un soi de casca din care iese un fir terminat cu o
mufa, care, la randul ei, se poate nfige ntr-un calculator. La ce serveste, cred
ca v-ati dat seama dupa nume: la nregistrarea gandurilor. Dar nu e un simplu
encefalograf, ci nregistreza cuvinte, nu niste forme de unda pe care numai un
specialist le poate interpreta cat de cat. Da, chiar cuvinte. Iti pui casca pe
cap, gandesti avand nsa grija sa formulezi totul n cuvinte, pentru ca marele
defect al omului e ca gandeste si cu imagini, senzatii, sunete si altele de acest
gen, despre care spune candid ca nu se pot exprima n cuvinte26 si fluxul
mintii tale este nregistrat n memoria calculatorului. Apoi nu-ti ramane decat
s
a mai aranjezi un pic textul rezultat; adica sa pui paragrafe, titluri, corp de
litera.
Sigur, nu-i chiar usor sa gandesti totul n cuvinte. Terry de pilda zice ca mai
repede scrie la tastatura decat sa-si formuleze gandurile cum o cere dictalogul.
Ecuatiile, de exemplu, ce sa faca cu ecuatiile ? Ii va trebui o viata fireste, nu
a lui, ci a vreunui doctorand ca sa puna la punct toate detaliile de transcriere
a ecuatiilor. De imagini ce sa mai spui; aici nici macar n-a realizat decodificarea
fluxului cerebral; n parantez
a fie zis, cu cuvintele a mers relativ usor; dar e
Terry cel care a apreciat asa, si Terry e genial.
De aceea Terry m-a atacat ntr-o zi fara menajamente.
Vino la mine la laborator, trebuie sa facem un test cu dictalogul si am
nevoie de tine.
De ce, vrei sa mai scriu vreun articol ? (Pentru ca, trebuie sa marturisesc,
fac si pe ziaristul; de pe urma povestirilor pe care le cititi acum nu iese mare
lucru.)
Nu, te vreau pe post de cobai.
Sper ca n-ai de gand sa atentezi la creierul meu. . .
Macar dac-ar fi ceva interesant acolo. . . Nu, vreau sa te nregistrez la
dictalog; l-am perfectionat de cand n-am mai vorbit si cred ca-l pot utiliza
pe orice persoana. (Iarasi ma vad nevoit la o paranteza; prima varianta a
dictalogului functiona doar pe o studenta a lui Terry, o tipa foarte draguta,
pe care cred ca a ales-o special ca sa stea mai mult cu ea; de altfel, multi l-au
banuit pe Terry de sarlatanie, tocmai din cauza fatucii.)
Si de ce tocmai eu ?
26
Inc
a

un argument, dac
a mai era nevoie, pentru dificultatea artei scriitoricesti.

 Pentru ca esti scriitor, de aia.

Nu nteleg.
Pai daca nici un scriitor nu e n stare sa-si formuleze repede gandurile n
cuvinte, atunci cine ? Vreau viteza maxima, ntelegi.
As fi fost nebun sa refuz; nu mai mi-aduc aminte cu cine a vorbit Bell prima
data la telefon, dar daca v-ar fi propus, ati fi zis ba ? M-am repezit de ndata
la laborator, decis si sa scriu un reportaj; mpuscam doi iepuri dintr-un foc.
N-a mers chiar asa usor cum credeam.
Pune-ti casca, mi-a zis Terry, si casca bine urechile.
Daca e un domeniu n care-l bat pe Terry, acela e jocurile de cuvinte. De
fapt, genialii sunt de multe ori cam din topor; si permit.
Intai a trebuit asezata bine casca, adica potriviti totii captorii n pozitie
optima. Dictalogul era nca n faza de prototip. Asta n-a durat prea mult.
Apoi Terry m-a pus sa spun cate un cuvant-doua n minte, pentru a regla
parametrii decodificatoarelor; am tinut-o tot ntr-o:
Unu, doi, trei, patru, proba de dictalog.
De-abia dupa vreun sfert de ora am trecut la chestii mai complicate, ca sa
acoperim niste combinatii de cuvinte pe care tot Terry le inventase, botezandule setul standard de acordare dictalogica. De fiecare data cand mi rosteam
ceva n gand, rezultatul aparea pe ecran; la nceput, erorile de transcriere erau
grosolane, dar cu timpul disparura; Terry lucra ndracit la calculator:
Nu stiu cand voi putea face un program de acordare; deocamdata ma
descurc manual, si merge binisor. Sigur ca nu pot elimina toate erorile, si
e relativ greu de stiut daca vina e a aparatului ori a individului. Asa cum
unii vorbesc peltic sau se balb
aie, si gandurile pot fi formulate fragmentar, cu
prescurtari, cu defecte din cele mai ciudate. De aia te-am chemat pe tine,
pentru ca sper sa ai un flux mai clar decat noi.
S
i Terry, ca de obicei, a avut dreptate; dupa ce am citit mpreuna rezultatul,
exulta:
E aproape perfect; oare suedezii aia or fi n stare sa ncadreze cumva
chestia asta la medicina ca sa-mi dea Nobelul ? Pentru ca n fond greul e
decodificarea gandurilor si asta nu-i stiinta calculatoarelor.
Am tiparit la imprimanta textul nregistrat, am eliminat micile erori inerente perfectiunea nu va fi atinsa niciodata, zicea Terry, pentru ca omul nu-i
perfect , am pus toate semnele de punctuatie si iata ce a rezultat dupa ce
Terry mi-a zis vesel:
Cand apas pe Enter ncepe nregistrarea. Esti pe faza ? Motor.
De ce ranjesti asa Terry ? T
i-o fi teama sa nu-ti prajesc aparatul. Dar nu
trebuie sa ma gandesc la Terry, ci la ce mi-am propus. . . sa termin povestirea n
care Terry sa fie doar un personaj, iar aparatul lui. . . da, aparatul lui. . . Cu acest
aparat mi voi putea scrie romanul ntr-o saptamana; o zi ca sa-l gandiscriptez si

restul ca sa-l slefuiesc. As scapa de munca, fir-ar sa fie. Oare psihanalistii l vor
folosi ? Ar putea avea acces undeva la granita dintre constient si subconstient;
sau. . . Ar trebui ca Terry sa inventeze si aparatul invers ce fericire pentru
cititori, sa-ti curga o carte n minte cu viteza gandului. Nu cred ca se poate,
adica ce-o sa tii minte din cartea aia ? Cat de repede poti asimila ? E doar stiut
ca nu ntotdeauna gandesti la fel de repede, ba chiar ca variatiile sunt imense.
S
i-apoi s-ar putea folosi aparatul n scopuri politice, pentru ndoctrinare. Nu,
nici gand. Chiar ca e draguta studenta lui Terry; incredibila culoare a pielii,
cum sa o descriu repede n cuvinte ? S-ar putea sa fiu si putin stresat pentru
ca se uita toti la mine; pun pariu ca nici unul n-a citit vreo povestire a mea; si
de Terry ma ndoiesc. . .
Dar ce voiam eu acum era sa termin povestirea asta, cu Terry, ca sa nu ma
mai chinui toata seara, pentru ca mai mult oricum nu-mi lua. Mai bine m-as
duce la un film cu Nelly; si-apoi. . . Dar nu, sa nu ma mai gandesc la Nelly.
Cum se poate termina povestirea ? O varianta ar fi ca inventia lui Terry sa
fie produsa pe scara larga, si sa descriu cum ea revolutioneaza lumea. Cel
mai tare ar fi afectata meseria de secretara, care ar putea chiar sa si dispara;
nu, exagerez. Secretarele vor trebui sa devina maestre n a pune punctuatia
gandurilor directorilor lor, ha, ha. In schimb, politistii s-ar bucura; iei suspectul, i pui casca pe cap, pui tehnicianul s-o regleze si ncepi sa ntrebi linistit,
fac
andu-te ca-i asculti minciunile; apoi, iei frumusel nregistrarea si deslusesti
de acolo adevarul. Evident, asta merge doar cu cei mai inteligenti, dar nu
foarte; tampitii oricum gandesc confuz, iar superdesteptii vor gasi ei o metoda
s
a te traga n piept. Aici as putea detalia un interogatoriu, vazut de politist si
vazut de criminal, dinauntru, ca sa zic asa.
Altceva ? Scriitorii, sigur, mereu revin la asta; ma obsedeaza. . . de ce oare ?
Pentru ca nu numai eu voi profita, ci toata breasla; iar concurenta va creste,
pentru ca toti lenesii care n-aveau oase suficient de tari ca sa stea n scaun si sa
scrie zece ore pe zi, se vor napusti acum la dictaloage. L-as putea convinge pe
Terry sa-mi dea mie un prim model; voi fi astfel naintea tuturor; numai idei
s
a am suficiente. Oare ce vor zice ecologistii ? Aparatul ar tulbura profund
ritmul de functionare a creierului, n fond. S-ar stradui toti sa-si stoarca mintile,
numai ca sa profite de dictalog. Precis ca unii vor nnebuni, e musai. S-ar naste
atunci o miscare propovaduind ntoarcerea la lentoarea de altadata. Cine ar
c
astiga ? Incotro se va ndrepta omenirea ?
De ce dai din mana, Terry ? Am impresia ca vrea sa termine. Uite-l ce
vesel e ? Asa sunt toti genialii. . .n contratimp psihologic cu ceilalti. Chiar
vrea sa apese. De ce nu si-o curata din cand n cand tastatura ? Nici unghiile
nu sunt cine stie ce. . . Mai lasa-ma putin. . .
De-abia ma pornisem. . .
Zece secunde, atat te-am lasat, zise Terry.

Ce voiam sa va spun, de fapt ? si acum chiar ca termin, moment pe care-l

asteptam de mult cu totii, fiindca sper ca nca mai citesti. E pacat sa abandonezi o povestire n mijlocul ei, fie ca esti scriitor, fie ca esti cititor. Nu vi
s-a ntamplat sa vedeti filmele proaste pana la sfarsit ? E mult mai placut sa
zici dupa ce prost a fost, decat sa ramai cu o umbra de regret ca nu vei afla
niciodata finalul.
Ce voiam sa va spun ? A, da. Nu-i asa usor sa scrii.