Ești castana mea…

Tu ești așa,

Eu nu-s la fel...

Tu ești amar,

Eu sunt dulce de fel.

Aurul e mai scump

Si argintul mai frumos

Sufletul rămâne

Înfățișarea se schimbă

Ca dulcea castană

De ce vrei să pleci

Să mă lași să mă înec...

Am venit și m-ai gonit

Ai plecat și m-ai lăsat

Ca țepii castanei pe care nimeni nu-i vrea.

Eu sunt castana dulce

Tu ești iubirea amară

Eu sunt apusul de soare

Tu ești negrul din seară

Eu vin, tu mă împingi și pleci

Mă lași, mă alungi și mă pierzi

Dar castana e prea dulce ca să cadă din copac

Țepii o protejează și cumva o vânează

Castana e dulce, frumoasă și finuță

Țepii sunt ascuțiți, urâți și groși.

Dulcea castană începe să se usuce

Fără ea un țep e trist și suspină

Acum s-a scris, a plecat și s-a uscat

Țepii sunt triști, frunzele plâng

Copacul nu va fi la fel
Fără castana dulce.

Castane dulci pentru o iubire amară

Cuvintele tale auzite prima dată.

Un singur lucru nu am înțeles

De ce am avut mereu de ales?

Castane dulci, sau o mie de ani

Castane dulci, sau un sac cu bani

Castane dulci, sau o mână ascunsă

Castane dulci, sau o inimă strânsă

Iubire amară, la ce te-ai referit?

O singură seară frumoasă n-am uitat

Un lucru din inima noastră rezistă,

Doar atunci când două inimi înaintează împreună.

Te văd, te simt si te aud

Închid ochii, îmi pun căștile și mint...

Castane dulci pentru o iubire amară

Castane acre pentru iubirea de seară.

Cum în sfârșit am înțeles la Final,

Cum în sfârșit am ieșit din cameră.

Ca în final, o castană acră

Ca în final, dulcea castană moartă,

Ca în final să intru înăuntrul înăuntrului

Și a murit.

Iubirea ta a fost prea mare

Pentru iubirea

Tu erai dulcea castană din copac

Eu eram nesfârșita iubire amară...

Castana are țepi pe dinafară...

Țepii sunt eu, iubirea amară.

Țepii sunt acrii, dar stau înăuntru

Castana strălucește și merge înainte.

Fără iubirea amară.