JAMES DASHNER

Seria: Doctrina Mortală

Volumul 3

JOCUL VIEȚILOR
Original: The Game of Lives
[The Mortality Doctrine Series] (2015)

Traducere din limba engleză de:

MIHAELA DOAGĂ

virtual-project.eu

2018

VP - 2
 PROLOG

Somnul era bine-venit pentru Michael. Denivelările domoale de pe șosea

și vâjâitul cauciucurilor pe asfalt îl relaxau pentru prima dată după zile bune
și simțea cum i se îngreunează pleoapele. Era expert în a face față realității –
sau irealității –, dar, după toate experiențele din ultimul timp, un scurt răgaz
în care să nu mai știe de el l-ar fi umplut de recunoștință. Avusese o grămadă
de chestii de procesat. N-ar fi refuzat niciun prilej să evadeze din lumea asta,
cu toate nenorocirile ei. Deși slabe speranțe să se poată furișa prea curând
într-un Sicriu.
Simți cum îi zvâcnește capul. Se controlă și se rezemă de banchetă. Știa că
visează, pentru că nu mai era în mașina condusă de tatăl lui Sarah. Se făcea
că e în dreptul barului de bucătărie, înainte să înceapă toată povestea, unde
dădaca lui, Helga, îi servise micul dejun de sute, poate chiar de mii de ori. Se
gândi la bărbatul care-l vizitase când era la închisoare, la discursul lui
straniu despre vise care se deschideau în alte vise și cum logica asta a
arabescurilor se aplică și VirtNetului. Lucruri care te puteau duce la nebunie
dacă stăteai să te gândești prea mult la ele.
— Tare bune gofrele astea, spuse, surprins de cât de real i se părea gustul.
Erau o bunătate – calde și scăldate în unt. Înghiți dumicatul și zâmbi.
Și deodată era și Helga acolo cu el! Draga de Helga, severă cum o știa. Ea îi
aruncă o privire în timp ce strângea vasele. O privire pe care Michael o
văzuse de multe ori de-a lungul anilor. O privire care-l avertiza să nu încerce
cumva s-o aburească. Genul de privire de care avea de obicei parte când se
prefăcea că are o tuse nasoală ca să chiulească de la școală sau când mințea
că și-a făcut tema.
— Nu-ți face griji, îi zise Michael. E doar un vis. Pot să mănânc cât vreau!
Zâmbi și mai luă o îmbucătură, mestecând și înghițind dumicatul.
— S-ar părea că Gabby n-a apărut, n-am primit niciun semn de la ea. Dar e
tare bine să fiu din nou cu Sarah și Bryson. Triada cu Sfada e gata de luptă.
Chiar dacă suntem înghesuiți cu toții pe bancheta din spate a unei mașini.
Mă rog! Cine s-ar fi așteptat ca viața mea să ia o turnură așa bizară, nu? O
nebunie.
Helga încuviință, zâmbi și se aplecă peste mașina de spălat vase; începu
să se audă zornăit de sticlă și porțelan.
Michael se încruntă, gândindu-se că pe Helga părea s-o doară în cot.
— Poate că nu știi toată povestea, draga mea nemțoaică. Oh, să vedem.

VP - 3
Cumva am fost trași pe sfoară și-am sfârșit prin a arunca în aer sistemele
VNS-ului, practic le-am închis toată șandramaua. Părinții lui Sarah – care,
apropo, fuseseră răpiți – apar din senin și ne salvează din închisoare, zicând
că tu și o gașcă de foști Tangenți ați trage sforile. Tu, Helga. Vrei să-mi explici
și mie ce și cum?
Dădaca lui ridică din umeri, cu un aer vinovat, dar fără a se opri din
treabă. Se auzea în continuare zăngănit de vase, bufniturile ușilor de la bufet
deschise și închise. Michael știa că era prea frumos ca să fie adevărat – să
poată sta pur și simplu acolo, bucurându-se de vis. Nu exista niciun loc din
Univers unde să poată fugi de gândurile care-l urmăreau – cu atât mai puțin
undeva în mintea lui. Mai îndesă câteva îmbucături de gofră în gură,
savurând crusta crocantă și miezul moale, intuind că oricum visul era pe
sfârșite. Iar Helga continua să nu scoată nicio vorbă.
— S-ar părea că nu poți să-mi vorbești în vis, așa-i? o întrebă. Tare bizară
treabă! Kaine mi-a zis că te-a omorât, și pe tine și pe ai mei.
Simți cum i se strânge inima în vis când se gândi la părinții lui.
— Poate că ai scăpat cumva? Nu știu. Oricum ar fi, n-ai putea să
supraviețuiești măcar în mintea mea? Poate că e ca și cum aș vorbi cu
propria…
Helga se întoarse brusc spre el, roșie la față.
— Râpa Sacră, băiete. Știi că acolo trebuie să te duci. Întoarce-te la Râpa
Sacră! Să închei povestea acolo unde a început!
Michael dădu să-i răspundă, dar… ce să vezi? Chiar atunci, o groapă avu
tupeul să-i strice somnul.

VP - 4
 I

Un refugiu la țară

1.

Când se trezi, Michael simți în gură un gust de fiere – nu cea mai plăcută
senzație, nici cel mai fericit mod de a-ți recăpăta cunoștința.
Inspiră adânc. Își dori să fi luat o pastilă pentru rău de mașină. Tatăl lui
Sarah părea să se creadă pilot de curse NASCAR și nici șoseaua nu-l ajuta.
Vitezomanul Gerard – viitorul star al competițiilor de curse de mașini, pe
cele mai șerpuite și anevoioase trasee.
În timp ce-și croiau drum pe șoselele de munte în serpentină din nordul
Georgiei, Michael se înclina la fiecare curbă cu tot corpul, ca și cum astfel ar
fi putut preveni ieșirea în decor. Frunzișul des și tufele bogate de pueraria
alcătuiau un tunel imens tăiat printr-o peșteră verde, lăsând să treacă doar
câte o străfulgerare de lumină din mers.
— Ești sigur că așa a zis Helga? întrebă din nou Michael, încă urmărit de
vis.
„Întoarce-te la Râpa Sacră!” Asta îi spusese Helga. Ceea ce, logic, însemna
că asta îi spunea propria minte. Trebuiau să se întoarcă în locul unde
începuse totul, dacă voiau să pună capăt poveștii. Părea de înțeles, până la
urmă.
Strângând volanul ca și cum se temea că i-ar putea scăpa din mână,
Gerard oftă la auzul întrebării. Soția lui, Nancy, aflată pe locul din dreapta
lui, se întoarse spre Michael.
— Da, îi zise, zâmbindu-i blând, apoi se întoarse din nou cu privirea
înainte.
După reacția ei răbdătoare, ai fi zis că e prima dată când Michael le pune
această întrebare, deși, de fapt, era probabil a cincea sau a șasea oară.
El stătea în mijloc, Bryson în stânga lui și Sarah în dreapta. Niciunul nu
spusese prea multe din momentul regăsirii. Avuseseră parte de zile pline –
fuseseră vânați, închiși și apoi salvați – și fiecare dintre ei părea la fel de
confuz ca Michael. El însuși nu știa ce să creadă. Părinții lui Sarah fuseseră
răpiți, apoi salvați de un grup de personaje misterioase. Aceleași personaje

VP - 5
misterioase îi îndrumaseră apoi pe Gerard și Nancy să-și ia fiica din
închisoare, cu tot cu prietenii ei, și să-i ducă pe toți într-un loc din Munții
Apalași.
Dar se pomenise ceva de niște Tangenți. Și de o femeie pe nume Helga.
Era imposibil să fie dădaca lui, își zise Michael pentru a suta oară. Era
oare cu putință? Helga lui era pierdută pe veci – nu-i așa? Din câte știa el, era
unul dintre Tangenții care fuseseră eliminați de Kaine, ca și părinții lui. În
cel mai bun caz, acesta accelerase procesul de Degradare. Fie că trăiseră cu
adevărat, fie că nu, moartea lor îi secătuise sufletul și nu găsise prea multe
lucruri cu care să-l umple de-atunci.
Sarah îi trase un cot, apoi căzu stângace peste el, apăsându-l cu tot corpul,
când Gerard luă fulgerător încă o curbă. Se auzi scârțâit de cauciucuri și un
stol de păsări își luă zborul din desișul de pe marginea drumului, cârâind.
— Ești OK? îl întrebă Sarah, ridicându-se. Nu pari prea vesel pentru
cineva care tocmai a fost ajutat să evadeze din închisoare.
Michael ridică din umeri.
— Cred că încă încerc să-mi dau seama ce și cum.
— Mulțam pentru mesajul pe care mi l-ai trimis, îi șopti Sarah.
Cât timp fuseseră despărțiți, el și Sarah fentaseră sistemul de securitate
din închisoare ca să-și trimită mesaje.
— M-a ajutat mult.
Michael încuviință, încercând să zâmbească.
Îi veni în minte o imagine cumplită – Sarah pe moarte pe marginea unui
lac de lavă, dându-și ultima suflare înainte de a părăsi Calea lui Kaine, în
străfundurile VirtNetului. Michael o târâse în toată povestea asta. Și pe
părinții ei. Și pe Bryson. I se rupsese inima văzând-o în agonie și se întrebă
involuntar – oare îi aștepta o soartă și mai cruntă decât lacuri virtuale de
lavă?
Bryson se aplecă în față ca să se uite la ei.
— Hei, mie nu mi-a trimis nimeni niciun mesaj. Nu se face.
— Scuze, spuse Michael. Știu cât de mult îți place să dormi – n-am vrut să
te deranjez.
Ca și cum voia să pună sare pe rană, Sarah apăsă pe cască, aprinzându-și
NetScreen-ul. Le apăru dinainte mesajul lui Michael: „Vom câștiga”. Michael
simți un fior de fericire văzând că fata salvase mesajul acolo. Zâmbi,
stingherit la culme.
— Ce drăguț din partea ta! zise Bryson și se rezemă de spătarul
banchetei, studiindu-l pe Michael. Sunt sigur că n-am mai închis un ochi de…
hm… vreo trei săptămâni – și te consider vinovat pe tine, apropo.
— Îmi recunosc vina.
VP - 6
 Michael știa că prietenul lui glumea – în mare –, dar tot se simțea prost.
Bryson poate că n-ar fi spus niciodată un lucru atât de simplu și totuși atât
de adevărat. Senzația de greață produsă de drumul ca la raliu i se amplifică
deodată.
— Oh, frate, gemu. Domnule? Ăăă… Gerard? Putem să tragem pe dreapta
o clipă? Nu mă simt prea bine.
— Întoarce-te spre Bryson, îi spuse Sarah, trăgându-se ceva mai departe
de el și deschizând geamul. Te ajută aerul?
Dar tatăl ei încetinise deja – frâna bruscă îi dădu și mai tare stomacul
peste cap lui Michael – și opri pe un petic de loc de la marginea șoselei
înguste.
— Gata, fiule, anunță bărbatul.
La cât de familiarizat părea cu manevra, Michael era convins că nu era
prima dată când făcuse pe cineva să dea la boboci cu stilul lui de a conduce.
— Dar grăbește-te, suntem deja în întârziere.
Mama lui Sarah îl lovi ușurel peste braț.
— Fie-ți milă de el, dragule. Pentru Dumnezeu! Nimănui nu-i place să
vomite.
Michael se pregătea deja să coboare, trecând peste Sarah. Deschise
portiera și sări din mașină, până să apuce ea să protesteze. Era gata să verse
scârboșeniile servite în închisoare la micul dejun și nu mai exista cale de
întoarcere. Găsi cel mai apropiat boschet, căruia-i făcu o surpriză foarte
neplăcută.

2.

— Ah, frate, cred că ți-a rămas ceva pe tricou, îi zise Bryson după câteva
minute.
O porniseră din nou la drum și Gerard se antrena din nou pentru raliu.
Michael zâmbi – nu-i păsa. Starea lui se îmbunătățise în așa măsură, încât
parcă se luminase totul în jur.
— Mă bucur că te încântă așa tare chestia asta, mormăi Bryson, apoi îl
bătu pe umăr. De fapt, mulțam că nu ți-ai vărsat mațele peste mine.
— Cu plăcere, i-o întoarse Michael.
— Te simți mai bine? îl întrebă Sarah.
— Mult mai bine.
Michael își încrucișă brațele la piept și-și mută picioarele ca să stea mai
comod.
VP - 7
 — Aș zice că mă simt mai bine pe toate planurile. Vreau să zic, nu știu
sigur ce s-a întâmplat în Atlanta – dar tot e ceva că am scăpat cu viață, este?
Și acum suntem în drum spre niște oameni care vor să ne ajute.
„Iar eu am un plan”, își zise. Era prima dată după atâta amar de vreme
când avea un plan și era o senzație plăcută. O să se întoarcă în Râpa Sacră,
unde începuse totul. Trebuia doar să găsească momentul potrivit să le spună
prietenilor lui treaba asta.
— Amice, îi zise Bryson, ești genul de om care vede jumătatea plină. Îmi
place.
Sarah zâmbi și strânse pe furiș mâna lui Michael, împletindu-și degetele
cu ale lui. Parcă se lumină și mai mult în jur. „Și mai trebuie să ne asigurăm
că Gabby n-a pățit nimic”, își zise. Ultima dată când o văzuse, fata își
pierduse cunoștința – după ce o lovise cineva în cap – și era doar vina lui
Michael că o băgase în beleaua asta. Nu voia s-o amestece și mai mult, dar
trebuia să se asigure că nu pățise nimic.
— Aproape c-am ajuns, le strigă Gerard, încetinind. Ăăă… așa cred.
Michael simți un gol în stomac. Fără să-i dea drumul la mână lui Sarah, se
aplecă în față, chiorându-se prin parbriz în timp ce înaintau prin tunelul
tăiat prin pădure. Habar n-avea la ce să se aștepte – încotro se îndreptau sau
de ce –, dar, cum privea drumul, entuziasmul lui creștea vertiginos. Îl duse
cu gândul la Cale și, într-o străfulgerare de neliniște, se întrebă dacă era cu
adevărat în lumea reală, în Starea de Veghe, sau undeva într-o cutie,
conectat la niște cabluri care transmiteau informația către VirtNet. Fusese
amăgit de atâtea ori și în atâtea feluri, încât n-avea să mai fie sigur niciodată.
Își aminti de bărbatul care îl vizitase în închisoare, chiar înaintea Agentei
Weber. Spusele lui îl urmăriseră și în vis. Ceva despre cum te puteai trezi
succesiv, străbătând straturi suprapuse de niveluri din VirtNet. Cum
spusese, oare? Că era ca un vis din care treceai în alt vis. Ideea asta chiar îl
băga în sperieți.
Drumul coborî abrupt și Michael își alungă acest gând din minte. O să-l ia
din nou cu amețeli dacă se mai gândește la asta. Se concentră la lumea din
jur – reală sau virtuală –, așa cum o vedea.
Copacii din jur se răriseră, dezvăluind o vale largă cuibărită între două
culmi acoperite de păduri. Soarele se ascunse după nori, lăsând o lumină
mohorâtă în urmă, menită parcă să compenseze pentru umbra de care nu
mai aveau parte.
— Acolo mergem? întrebă Bryson.
Își desfăcu centura și se apropie cât de mult putea de scaunul lui Gerard,
ținându-se de tetieră.
— Locul pare antic și de demult.
VP - 8
 — Acolo trebuie să fie, răspunse Nancy. Nu pare să mai fie altceva prin
preajmă.
Michael se uită lung într-acolo. Jos de tot, risipite printre copacii de la
poalele văii, se aflau mai multe clădiri joase și lunguiețe, care semănau cu
niște lăzi de transport paradite. Aduceau a barăci militare, cum vezi în
filmele vechi de război a căror acțiune se petrece în junglă, în vreun loc
exotic. Acoperișurile aveau găuri pe alocuri – unele fuseseră peticite, dar
altele rămăseseră căscate larg, lăsând locul pradă intemperiilor. Iedera și
pueraria își croiseră drum peste tot, acoperind porțiuni întregi din clădiri,
astfel încât anumite zone păreau tufe decorative sălbăticite din grădina
vreunui uriaș uitat.
— Frate, se plânse Bryson. Speram să fie ceva gen Marriott. Măcar la
închisoare aveau toalete funcționale.
— Șerpi, șopti Sarah, ca în transă. Pun pariu că e plin de șerpi pe-acolo.
Michael se agăță de entuziasmul proaspăt trezit, refuzând să se lase
demoralizat. Curiozitatea lui compensa cu vârf și îndesat starea de paragină
a… locului ăstuia, orice o fi fost.
— Deci, n-ați mai fost aici, așa-i? îl întrebă pe Gerard, apoi încercă o nouă
abordare. Unde i-ați întâlnit pe Helga și pe ceilalți? De unde ați știut unde să
ne găsiți, cum să ajungeți aici?
Nancy se întoarse spre el.
— Mă tem că n-avem prea multe de spus. Aș zice că voi trei știți probabil
mai multe decât noi. Acești… Tangenți – asta ne-au spus că sunt – au dat
buzna în depozitul sinistru în care ne duseseră cei care ne-au răpit, ne-au
eliberat, ne-au dat mașina asta și instrucțiuni. Totul s-a întâmplat fulgerător.
N-am avut altă opțiune decât să avem încredere în ei. Vreau să zic, știi, era
calea de a ajunge la voi și de a scăpa de-acolo.
Michael ar fi putut răspunde în multe feluri la asta. Niciodată n-avea să-i
mai fie ușor să se încreadă în ceilalți. În momentul de față, totul se reducea
la a rămâne în viață și, trebuia să recunoască, asta părea într-adevăr cea mai
bună opțiune.
Și mai era și Helga. Trebuia s-o întâlnească pe această Helga.
Drumul mergea în linie dreaptă acum, astfel că panorama dispăruse și,
deodată, mașina intra printre clădirile acoperite de buruieni. Ce nu reușise
să vadă mai devreme Michael erau cele zece – douăsprezece mașini parcate
la umbra câtorva copaci uriași. Mașinile erau niște rable. Păreau așa vechi,
încât, dacă n-ar fi fost faptul că nu era nici urmă de pueraria pe ele, ai fi zis
că erau de-o seamă cu clădirile.
De-abia oprise Gerard, că și apăru o femeie înaltă în pragul uneia dintre
clădiri. Purta blugi prăfuiți, bocanci și un hanorac negru, iar părul blond-
VP - 9
roșcat îi era prins la spate într-o coadă de cal. Porni cu un aer hotărât spre
ei, cu o expresie încruntată.
— Ea e, îi șopti Gerard, deschizând geamul.
Michael n-o recunoscu și se simți demoralizat, deși n-avea de unde să știe
cum arăta Helga în Starea de Veghe.
Femeia băgă capul pe geamul din dreptul șoferului, sprijinindu-și
antebrațele pe portieră, și îi măsură pe toți din priviri. Arătă din cap spre
clădirea din care ieșise.
— Haideți să intrăm, le zise, cu un accent care n-avea nimic de-a face cu
accentul nemțesc la care, realiză Michael, se așteptase. Să intrăm înainte să
vină sfârșitul lumii.
Apoi făcu stânga împrejur și porni spre baracă.

3.

— Hai, amice, te miști azi?

Nu era momentul potrivit pentru Bryson să se mocăie o mie de ani ca să
coboare din mașină. Michael era mai nerăbdător ca oricând. Trebuia să afle
adevărul despre această Helga și despre oamenii aflați aici cu ea. Puteau să-l
ajute să se întoarcă în Râpa Sacră.
— Vin, frate, calmează-te! îi răspunse Bryson.
Dar tot nu se urnise. Se uită lung la Michael.
— Suntem siguri că e o idee bună?
— Da, îi răspunseră Michael și Sarah la unison.
Părinții lui Sarah coborâseră deja din mașină, închizând portiera în urma
lor.
— Ați zice că… sunteți siguri mie-n sută? insistă Bryson. Era o vorbă de-a
bunică-mii. Dacă sunteți siguri mie-n sută, mă bag.
Michael își impuse să se calmeze.
— Da. Sunt sigur mie-n sută.
— Bine, atunci.
Bryson coborî de pe bancheta din spate, pe jumătate împins de Michael,
care-l zorea. Sarah coborî pe cealaltă parte și o porniră toți trei pe urmele
tatălui ei, pe o alee bătătorită, plină de buruieni, spre ușa întredeschisă.
Gerard nu șovăi. Intră imediat pe ușă. Michael și prietenii lui îl urmară.
Femeia înaltă care-i întâmpinase îi aștepta, dar nu asta îi atrase atenția lui
Michael.
Când ochii lui se obișnuiră cu lumina din cameră, priveliștea îl șocă. Părea
VP - 10
că intrase într-o altă lume. Clădirea veche și dărăpănată ascundea minuni
ale tehnologiei. Tavanul era acoperit de leduri de intensitate joasă, care
luminau zeci de NetScreen-uri cu reflexii verzui. Un rând de Sicrie albastre
erau aliniate de-a lungul unuia dintre pereți, iar în dreptul altuia erau
înșirate pupitre la care lucrau de zor mai multe persoane, bărbați și femei.
Pereții și tavanul fuseseră întărite cu scânduri noi și, observă Michael,
sumedenia de găuri din acoperiș erau mascate cu un fel de plastic.
Vocea gazdei lor rupse tăcerea, smulgându-l din reflecție.
— A trebuit să găsim un loc izolat…
— V-ați îndeplinit misiunea, murmură Bryson.
— … dar care să aibă o sursă de energie și acces la transmisiunile prin
satelit ale VirtNetului. Ne aflăm într-o veche bază de antrenament pentru
divizia tehnologică a armatei, abandonată acum zece ani din cauza tăierilor
bugetare. S-a dovedit locul perfect pentru ce ne trebuie nouă. Ne-a luat
câteva săptămâni să instalăm totul, dar am reușit. Deja ne-am pus pe treabă.
Michael avea un milion de întrebări, dar una triumfă asupra celorlalte.
Se întoarse spre femeie și făcu un pas spre ea, privind-o fix în ochi,
studiind-o.
— Gerard a zis că te-ai prezentat drept Helga. Și că ești Tangentă. Asta…
Habar n-avea cum să-și formuleze întrebarea.
Michael era surprins să vadă că femeia avea lacrimi în ochi, răsfrângând
tremurat luminile din cameră.
— Da, îi spuse Helga, apoi îl înconjură cu brațele, strângându-l la piept.
Așadar, tu ești Michael. Băiețelul meu.
Michael făcu ochii mari și nu-i răspunse imediat la îmbrățișare.
— Ești… Helga? Pe bune? Dar cum așa?
Ea îl acceptase rapid sub noua înfățișare, dar el nu știa dacă va putea face
același lucru.
Femeia se trase înapoi, cu o privire înverșunată, în ciuda lacrimilor.
— Sunt multe de povestit. Avem mult de recuperat. Pe scurt, suntem pe
urmele lui Kaine încă dinainte să te fi intersectat tu cu el. Am furat de la el
Doctrina Mortală. Am copiat o versiune a programului, mai exact. A trebuit
s-o facem, Michael. Trebuia să venim aici, în lumea reală, ca să avem o șansă
să salvăm lumea virtuală.
Michael simți că-l ia din nou cu greață.
— Stai așa… ați… furat corpurile unor oameni?
Făcu un pas înapoi.
— Ai… De unde știu, de fapt, că ești cu adevărat Helga? Cum pot să mă
încred în oricare din voi? Câtuși de puțin?
Femeia care susținea că ar fi fosta lui dădacă îi zâmbi blând.
VP - 11
 — Toate sunt întrebări foarte bune. Și o să-ți răspund la toate. Cred c-o
să-mi fie foarte ușor să-ți dovedesc cine sunt. O să-ți răspund la o întrebare
la care doar tu știi răspunsul…
Făcu o pauză, măsurând din priviri grupul lui Michael. Era evident că erau
la fel de îngrijorați ca el. Își asumaseră misiunea de a pune capăt unor astfel
de practici. Și totuși, după câte se părea, cei care-i salvaseră erau de-o teapă
cu Kaine.
— Nu am… ucis pe nimeni, explică într-un final femeia.
Adoptase din nou o atitudine formală, duioșia de pe chipul ei pierise. Dar
Michael citi o tristețe profundă în ochii ei.
— Nu i-am ucis pe bune, mai exact.
— Nu i-ați ucis pe bune? repetă Sarah, uitându-se precaută la Michael.
El simți deodată cum îi fuge pământul de sub picioare.
— Vă rog, le spuse femeia, vădit frustrată de reacția vizitatorilor. Haideți
să ne așezăm și să stăm de vorbă, bine? Vă rog.
Arătă spre niște scaune așezate în cerc în dreptul Sicrielor scânteietoare.
Michael se uită la Bryson și Sarah și ridică din umeri, apoi se îndreptă
spre scaune, în timp ce în minte îi răsunau în continuare cuvintele „ucis pe
bune”.

4.

— Să începem cu începutul, spuse femeia odată ce se așezaseră cu toții.

Trebuie să credeți că sunt cine spun că sunt ca să puteți avea încredere în
mine.
Le lăsă un răgaz să se instaleze comod, apoi se întoarse spre Michael,
privindu-l în ochi în timp ce vorbea.
— Am fost dădaca ta, Helga. Sunt Helga. Bănuiam în sinea mea că s-ar
putea să fim Tangenți, dar tu erai o ființă reală pentru mine, Michael.
Dincolo de tot ce-a făcut Kaine, cred că mulți dintre noi făcuseră deja saltul
spre conștiința de sine, care încetinește semnificativ Degradarea. Știu că noi
doi făcuserăm acel salt.
Se uita în gol acum, parcă pierdută în gânduri de demult, apoi își reveni la
fel de repede, alungându-și gândurile.
— Ideea e următoarea: mi-ai fost întotdeauna ca un fiu. Dar dă-mi voie să
ți-o dovedesc.
Michael se încruntă, uitându-se lung la ea, cântărindu-și opțiunile. Femeia
se aplecă spre el, cu brațele sprijinite pe genunchi, cu mâinile încleștate.
VP - 12
Părea sinceră, îl privea concentrată și în ochii ei se citea durere. În cameră se
lăsă tăcerea, în timp ce el își îndrepta toată atenția asupra acestei femei.
Asupra Helgăi. Era în joc viitorul lui.
— Bine, spuse, încercând să gândească limpede. Care era gustarea mea
preferată la micul dejun?
— Stai așa, interveni Bryson chiar când gazda lor dădea să răspundă. Asta
n-o să dovedească nimic.
Se întoarse spre Michael.
— Dacă dădaca ta era Tangentă, atunci Kaine ar fi putut să afle cu
ușurință orice detaliu legat de viața ta. Un download cât ai clipi. Sau, și mai
rău, ar fi putut s-o programeze chiar el! N-are niciun rost treaba asta.
— Nu ne ajuți, îi răspunse Michael.
Prietenul lui avea dreptate și chestia asta era la fel de enervantă ca
întotdeauna.
— Nu, are dreptate, spuse femeia, ridicându-se. Nu legat de Kaine – dar
legat de faptul că mi-e imposibil să te conving, fără urmă de îndoială, că sunt
Helga. Aș putea să-ți povestesc toată ziua despre cât de tare îți plac gofrele la
micul dejun și cum, la nici cinci ani, te-ai rugat de mine să te las să citești
romanul ăla de Stephen King și eu te-am obligat să te mulțumești cu Judy
Blume. Sau cum ți-ai rupt piciorul la șapte ani sau cum te-am prins de nu
știu câte ori încercând să te furișezi în Sicriul tatălui tău până să împlinești
vârsta necesară. Despre toate serile în care îți aduceam biscuiți cu brânză în
timp ce tu studiai arhivele cu coduri pe NetScreen în pat sau cum ne-am dat
peste cap să facem curățenie după nefericitul Incident de la Petrecerea în
Pijama, până să se întoarcă părinții tăi din deplasare.
Făcu o pauză, cu un zâmbet afectuos pe față, iar Michael rămase uitându-
se la ea cu gura căscată.
— Aș putea să turui așa toată ziua, continuă femeia. Dar niciodată n-ai fi
convins pe deplin. Nici tu, nici prietenii tăi. Sunt o secvență de cod, Michael.
Atât și nimic mai mult. Nimeni nu înțelege mai bine ca mine cât de dureros e
lucrul ăsta, crede-mă. Nu sunt sigură că știu cum să-ți recâștig pe deplin
încrederea.
— Pfu, n-am vrut să vă jignesc pe toți, spuse Bryson spășit, lăsându-și
privirea în pământ.
Michael realiză că el unul tremura, copleșit de emoție. Bryson punctase
foarte bine o treabă și nu-și puteau permite să ignore implicațiile acestui
fapt. Dar, la un moment dat, Michael trebuia să-și îngăduie să aibă din nou
încredere în ceva. În cineva. Și, dacă avea o busolă care să-i indice când i se
spunea adevărul, în momentul de față zbârnâia.
— Tu ești, șopti.
VP - 13
 Nimeni nu reacționă. Poate că nu-l auziseră.
— Tu ești, spuse mai tare.
Și apoi țâșni spre ea și-o îmbrățișă până să apuce cineva să vadă că-i
dăduseră lacrimile.

VP - 14
 II

Cercul mâinilor

1.

— Chiar eu sunt, îi șopti Helga la ureche, bătându-l pe spate. Îți jur! O să

trecem împreună prin nebunia asta.
De mult nu mai simțise Michael așa ceva – și îl năpădiră toate emoțiile
odată. Fericire, tristețe, nostalgie. Plânse cu capul pe umărul dădacei lui
amintindu-și de părinții pe care-i pierduse, de căminul pe care-l pierduse, de
viața pe care-o pierduse. Îi mai avea pe cei doi prieteni de suflet, dar Helga
era singura lui legătură cu lumea pe care o cunoscuse fără ei. Și fusese
convins că o pierduse pe veci.
Avea întrebări, da. Motive de îngrijorare. Dar în momentul de față nu
simțea decât un val de căldură și duioșie în piept.
Într-un final, Helga îl prinse blând de umeri și îl îndepărtă un pic de ea.
Michael se simți ușurat văzând că vărsase și ea câteva lacrimi.
— Te-oi fi convins pe tine, îi spuse, cu un zâmbet firav, dar nu și pe ei – și
arătă din cap spre ceilalți.
Stingherit la culme, Michael se adună, ștergându-și lacrimile de pe obraji.
Apoi se întoarse spre prietenii lui.
— Ea e, le spuse, cu toată convingerea de care se simțea în stare după o
astfel de scenă. Nu știu cum să vă explic, dar știu că ea e.
Surprinzător, Sarah se dovedi cel mai greu de convins.
— Păi, va trebui să găsești o metodă să ne explici, Michael. Nu putem să
ne punem pur și simplu viețile în mâinile ei. Ce a făcut ea… să fure un trup…
e totuna cu ce face Kaine.
De-abia rostise ultimele cuvinte, că toată lumea începu să vorbească în
același timp, acoperindu-se unii pe alții, până când Michael le strigă să tacă.
— Ascultați-mă! zise, uitându-se țintă la prietenii lui și la părinții lui
Sarah. Habar n-aveți cum e să fii Tangent. Pentru voi suntem, poate, doar
niște secvențe de cod, dar eu nu pot să accept asta. Însemnăm mai mult de-
atât, știu sigur. Sunt o persoană. Am o minte proprie, sunt capabil să gândesc
și nu mă interesează ce spune restul lumii. Vreau să zic, e posibil ca și eu să

VP - 15
fi fost programat, cum e posibil și la Helga. La un moment dat trebuie să-ți
urmezi inima! Din punctul meu de vedere, părinții mei erau persoane reale,
până când Kaine i-a eliminat. Iar Helga… mi-e ca o bunică. Femeia asta e
Helga. Știu sigur asta!
— Bunică? întrebă Helga. Pe bune?
— Scuze. Cea mai bună mătușă din lume.
Sarah veni chiar lângă Michael și îl fixă câteva clipe cu privirea.
— Ești sigur?
El încuviință hotărât.
— Foarte sigur.
Se uită la Bryson.
— Mie-n sută.
Bryson ridică din umeri.
— S-ar părea că trebuie să avem încredere în tine, spuse, nu prea
entuziast.
— Nu e cazul să vă faceți griji că suntem de-o teapă cu Kaine, interveni
Helga. Există o diferență. O diferență majoră.
De data asta interveni Gerard.
— A, da? insistă. Luminează-ne! În ce constă această diferență majoră?
Michael avea încredere în Helga, dar era categoric interesat de răspuns.
— Diferența, le zise Helga, e că noi suntem aici spre a-l opri pe Kaine.
Diferența e că noi am apelat la Doctrina Mortală doar pentru că n-am avut
de ales. Și cea mai mare diferență…
Făcu o pauză de o clipă.
— Cea mai mare diferență e că noi avem de gând să înapoiem aceste
trupuri. Sperăm s-o facem foarte curând. Mă îndoiesc sincer că asta își
propune și Kaine.
— Să le înapoiați? o întrebă Bryson. Cum?
Helga se rezemă de spătarul scaunului.
— E momentul să vă povestesc despre Stup.

2.

„Stup”. Cuvântul îl făcu să tresară pe Michael și ceilalți amuțiră. Michael

se uită la Sarah și Bryson, arătând spre scaune.
— Putem să ascultăm ce are de zis, fraților? îi rugă.
Ceilalți nu-i răspunseră, dar toată lumea se așeză, gata să audă ce avea
Helga de zis.
VP - 16
 — Despre Stup, repetă, odată ce se instalaseră toți. Kaine l-a creat – nu
suntem foarte siguri care e scopul final –, îl protejează și îl întreține, iar noi
am descoperit o cale de a ajunge la el. De a pătrunde acolo, mai bine zis.
Stupul e cheia întregii probleme, cheia care ne poate ajuta să readucem
lucrurile la starea inițială, de dinainte – Helga arătă tristă spre sine – de
toată treaba asta.
— Dar ce este Stupul? insistă Sarah. N-am auzit niciodată de el.
— Ah, da, spuse Helga încet, desigur. Stupul este locul unde e stocată
inteligența. Mai multe inteligențe, de fapt.
— Vrei să spui că e un fel de creier al VirtNetului? o întrebă Bryson.
Helga clătină din cap.
— Nu, nimic de genul ăsta. E un spațiu de stocare cuantic. Are capacitatea
de a găzdui un volum imens de date, inclusiv fișierele de rezervă cu
programele de operare ale Tangenților. Am descoperit că este, totodată,
locul unde e trimisă o conștiință atunci când un Tangent îi preia corpul.
Locul unde e stocată mintea.
Helga se întoarse spre Michael.
— Cum se numește persoana căreia i-ai luat locul? Jackson Park?
— Porter, o corectă Michael.
— Da, Porter. Ei bine, Kaine nu l-a distrus când a implementat Doctrina
Mortală prin intermediul tău. Nu merge așa treaba. Din nou, din motive care
ne scapă, inteligența… amintirile, personalitatea, toate cunoștințele lui
Jackson Porter trebuie salvate. Avem câteva teorii – de exemplu, s-ar putea
să fie o componentă necesară a procesului. Poate că, pentru ca trupul uman
lăsat în urmă să supraviețuiască, trebuie menținută în viață și conștiința.
Dacă legătura dintre ele ar fi ruptă cu totul, cine știe cum ar reacționa corpul
fizic? Ceea ce-ți spun, de fapt, e că trupul tău este încă legat de Jackson
Porter… de ceea ce-l face el însuși. Credem că e ceva asemănător cu
tehnologia folosită pentru Miez de care e nevoie când te cufunzi într-o
Cabină Senzorială.
Michael simți că inima începea să i-o ia la goană.
— Ce… ce vrei să spui? îngăimă.
— Vreau să spun că inteligența persoanei pe care ai înlocuit-o mai există,
este intactă. Conștiința lui e salvată într-un loc numit Stupul.
— Chestia asta…, îngăimă Michael și înghiți în sec. Chestia asta… mă bagă
în ceață…
Helga se ridică de pe scaun.
— Cred că cea mai bună metodă e să-ți arăt.
Michael se uită la Bryson și Sarah și la părinții ei. Toată lumea părea la fel
de șocată pe cât se simțea și el.
VP - 17
 — Da, spuse Helga. Cred că așa o să facem. Haideți să ne cufundăm!

3.

În total erau cincisprezece Sicrie aliniate de-a lungul peretelui barăcii,

răspândind o lumină albăstrie, ca niște creaturi marine fosforescente.
Câteva păreau să fie ocupate, dar majoritatea erau goale și-și așteptau noul
ocupant.
— Sunt sigură că încă nu v-am câștigat pe deplin încrederea, le spuse
Helga, oprindu-se în dreptul mașinăriilor. Vă las pe voi să hotărâți dacă vreți
să vă cufundați cu mine. Puteți să veniți cu toții, dacă vreți, sau doar tu,
Michael. Cum vă simțiți mai în largul vostru. Vă garantez că veți fi în
siguranță.
Helga arătă spre necunoscuții care lucrau de zor în jurul lor.
— Toți cei pe care îi vedeți aici au jurat să vă protejeze. Să vă protejeze pe
toți. Suntem în aceeași tabără.
— Mergeți voi trei, le spuse tatăl lui Sarah. Eu și Nancy o să rămânem aici
ca să… urmărim ce se întâmplă.
Mesajul era limpede. Gerard nu avea încredere în cei de aici. Nu încă. O să
rămână și-o să păzească trupul fiicei lui – probabil perfect conștient de
faptul că n-ar fi putut ține piept forțelor care îi puteau ataca mintea în Somn.
Michael se uită la prietenii lui și citi în ochii lor ce simțea și el: curiozitate.
Deși nu era foarte sigur de cum avea să se simtă după ce afla mai multe
despre locul ăsta. Despre acest… Stup.
Nici nu apucase Michael să deschidă gura ca să accepte oferta Helgăi, că
Bryson își scotea deja tricoul.
— Mie-mi sună bine, spuse, trăgându-și fermoarul de la pantaloni. Hai să
mergem!
— Putem să respectăm regula ca toată lumea să poarte lenjerie de corp? îl
rugă Sarah, punându-și mâna la ochi. Rămâi traumatizat pe viață după ce
vezi anumite chestii.
— Asta zici acum, o tachină Bryson, fluturând din gene.
Helga își drese glasul, amintindu-le că era și ea pe-acolo. Începu să-și
scoată cămașa, iar Michael observă imediat că purta pe dedesubt un costum
pentru scufundări din acela de fițe. Un costum din spandex menit să te
acopere din cap până-n picioare când erau și bărbați, și femei de față.
— Gata cu sporovăială, anunță Helga. Hai să intrăm! Walter, i se adresă
unui tip aflat la un NetScreen învecinat, poți să ne ajuți?
VP - 18
 Bărbatul încuviință discret din cap și apăsă pe cască, stingând ecranul.
Era un tip brunet, de înălțime medie, și avea o expresie așa de concentrată,
încât Michael se întrebă dacă nu cumva îl dureau mușchii feței.
— Vi-l prezint pe Walter Carlson, anunță Helga în timp ce bărbatul venea
spre ei, locțiitorul temporar al unui anume Keith Sproles, a cărui inteligență
stă la păstrare în Stup, de unde va fi readus într-o bună zi.
În tonul ei se citea o notă de respect, ca și cum voia să le arate că nu trata
cu ușurință povestea cu trupurile de împrumut și inteligențele puse la
păstrare.
— Salutare, Walter, îi zise Bryson.
Michael dădu mâna cu bărbatul, iar Sarah îi urmă exemplul.
— Ne străduim să ținem minte cine suntem și ce le-am făcut celor cărora
le-am luat locul, le explică Helga. Cât despre mine, îi țin locul temporar lui
Brandi Hambrick, a cărei inteligență stă la păstrare în Stup, de unde va fi
readusă într-o bună zi.
Michael încuviință, sperând că nu i se citea pe față teama care-l
cuprinsese pe neașteptate. Ce însemna toată treaba asta pentru el? Oare
Jackson Porter chiar exista pe undeva, așteptând să se întoarcă și să-și ia în
primire trupul? Dacă era într-adevăr salvat, percepea ce i se întâmplă? Era
conștient? Gândea? Sau era mai curând un fel de criogenie? Ca atunci când
pui carnea la congelator. Se gândise mult la Jackson, dar acum gândul la el
era ca o lamă rece de cuțit care-l împungea în coastă. Pe scurt, era speriat.
— Mă bucur să vă cunosc, doamnelor și domnilor, le zise Walter,
readucându-l pe Michael în prezent. Am auzit multe despre voi. De fapt,
Helga doar despre asta vorbește. Dar nu greșește deloc când spune că
suntem în aceeași tabără, vă jur. Nimeni nu-l disprețuiește pe Kaine atât de
mult cât îl disprețuiesc eu, asta-i sigur.
Sarah îi zâmbi bărbatului.
— Bine de știut, spuse, apoi se uită la Helga. Cred că suntem gata.
Michael răsuflă ușurat că Sarah părea să fi decis să se încreadă în Helga.
Asta îi dădu un plus de încredere în propria decizie.
Walter începu să lucreze la Sicrie. Le luă la rând, bătând ecranele cu
degetul și apăsând pe butoane. Una câte una, ușile culisante se deschiseră și
Michael simți puseul bine-cunoscut de adrenalină. Exaltarea pe care o
simțea chiar înainte de a se cufunda în Somn. Senzația era la fel de vie ca în
prima zi. Chiar și după toate chestiile prin care trecuse.
Rămas doar în boxeri, intră primul într-o mașinărie. Chiar când se instala
în Cabină, Helga îi zâmbi larg.
— Walter o să-și demonstreze talentul la ajustat setările, îi spuse Helga,
intrând în Sicriul aflat chiar lângă el. O să ne ducă în punctul din care trebuie
VP - 19
să pornim și apoi, odată intrați, va trebui să fentăm la greu codul.
Michael îi răspunse cu un zâmbet la fel de larg. Chestia asta îi suna cum
nu se poate mai bine.

4.

Ușa Sicriului alunecă pe balamale, se auzi un clic și apoi, cu un șuierat, ușa

se închise etanș. Urmară cablurile senzoriale, fojgăind pe tot corpul lui
Michael, cuibărindu-se în locurile cunoscute și înțepându-l, străpungându-i
pielea. Lichi-gelurile se calibrară, mai întâi pe fierbinte, apoi pe rece, urmă
răsuflarea răcoroasă, șuierată, a jeturilor de aer, și, cu un oftat relaxat,
Michael se lăsă învăluit de zumzetul mașinăriei care se pusese în mișcare. I
se părea că nu mai făcuse asta de o veșnicie.
Închise ochii, lăsând sistemul să inițieze protocolul complet și să-l
cufunde în VirtNet.

5.

Michael se trezi, alături de Bryson, Sarah și Helga, pe o suprafață imensă

acoperită de nisip alb care se întindea în toate direcțiile, cât vedeai cu ochii.
În depărtare se întrezărea conturul unui lanț muntos, ca o pată încețoșată la
orizont. Soarele ardea pe un cer de un albastru-intens, răspândind valuri de
căldură tremurătoare pe nisip. Era foarte cald – o căldură aridă care-i dădu
lui Michael senzația că avea gâtlejul acoperit de praf.
— Un deșert de sare, anunță Helga. Creat după modelul unui deșert
celebru din vestul statului Utah. S-au depășit multe recorduri de viteză la sol
acolo. Vă imaginați ce de cascadorii ridicole se petrec aici, în versiunea
virtuală. E un loc foarte popular în rândul pasionaților de VirtCar. Ajung și la
viteze de peste o mie cinci sute de kilometri pe oră, în urma cărora te alegi
de obicei cu victime și mormane de cioburi și metal boțit. Ce sunt în stare să
facă unii pentru senzații tari!
— Mișto poveste, zise Bryson, dar ce are de-a face cu Stupul?
— Admirăm peisajul, îi răspunse Helga. Încercăm să ne oprim din când în
când și să ne bucurăm de viață.
Michael se întoarse, observând peisajul arid și plin de praf. Savura
această nouă perspectivă asupra lumii și echivalentul său virtual. Încă

VP - 20
încerca să înțeleagă corpul uman și simțurile și ce însemna să ai mai degrabă
un corp real decât unul bazat pe un program. La prima vedere, toate detaliile
din deșertul de sare păreau convingător de reale, dar aproape că-i simțea
gustul artificial, precum textura înecăcioasă a unei prăjituri ordinare.
— Nu suntem în Adâncuri, așa-i? întrebă, întrerupând bombănelile lui
Bryson despre sare și viață.
— Nu, așa-i, îi răspunse Helga. Stupul n-are nicio treabă, de fapt, cu
Adâncurile sau cu vreunul dintre programele care au avansat până la nivelul
ăla. Dinadins. E separat sub toate aspectele de mare parte din VirtNet – pe
cât de aproape de nivelul cuantic pe cât se poate în cadrul unui program. Dar
încă n-am ajuns în Stup. O să avem ceva de lucru ca să ajungem unde vrem și
n-o să fie o experiență pe care s-o considerați… plăcută.
— De ce tot avem parte de chestia asta? întrebă Sarah. Ni se tot spune:
„Ce urmează să faceți nu va fi foarte plăcut”.
Michael era perfect de acord. Procesul de Strecurare prin care trecuseră,
ca să ajungă în Trup și Suflet: În Adâncuri – sau ce li se spusese că ar fi Trup
și Suflet: În Adâncuri – fusese una dintre cele mai oribile experiențe din
viața lui.
— Știu că ați auzit de Strecurat, nu-i așa? îi întrebă Helga.
Pe Michael aproape că-l bufni râsul. Bryson începu să râdă de-a binelea.
Helga încuviință.
— O să iau reacția voastră drept „da”. Păi, ce urmează să facem e și mai
nasol.
— Și mai nasol? repetă Sarah.
— Da. În loc să fiți „comprimați”, o să fiți… anihilați. Distruși complet, apoi
reconstituiți de cealaltă parte. Walter o să vă reducă nivelul de durere la
minim, dar tot o să simțiți ceva. Și, credeți-mă, nu va fi plăcut.
Michael oftă.
— Chiar trebuie să facem chestia asta?
— Da, îi răspunse Helga serioasă. Trebuie să vedeți Stupul. E foarte
important pentru mine să-l vedeți și să înțelegeți cum funcționează. Tot ce
facem spre a-i dejuca planurile lui Kaine se bazează pe Stup. Crește de la o zi
la alta. Ironia e că nu l-am avea dacă n-ar fi fost Kaine.
Michael și prietenii lui se uitară unii la alții. Michael n-avea nevoie de
cuvinte ca să știe că și ei se simțeau la fel ca el – înspăimântați și cu multe
întrebări în minte. Sentimentul îi era foarte cunoscut.
— Acum, anunță Helga, luați-vă de mâini. Vom forma un cerc.
Prietenii făcură cu toții un pas unul spre celălalt și se prinseră de mâini.
Michael stătea chiar în fața lui Sarah, privind-o în ochi. În ciuda a tot ce era
în joc, un lucru îi atârna ca un ghem în stomac: nu reușea să scape de
VP - 21
sentimentul că, orice urma să le arate Helga, avea să însemne că el și Sarah
nu vor putea fi niciodată ce-și dorise el dintotdeauna să ajungă. Un fel de
viitor posibil pe care-l ținuse ascuns în străfundurile conștiinței lui din ziua
în care își întâlnise prietena era pe cale să-i fie răpit. Stând așa, cu vântul
fierbinte trecându-le prin haine, în timp ce soarele le dogorea pielea
virtuală, se simți cuprins de o tristețe apăsătoare.
— Închideți ochii, îi îndemnă Helga. Accesați codul. Nu vă îndepărtați.
Apoi faceți la fel ca mine.
Făcu o pauză și adăugă:
— Oricât de mult v-ar durea.

VP - 22
 III

O bătaie în ușă

1.

Pluteau într-o beznă ca-n spațiu, dar, în loc de stele, în jurul lor se
învolburau fragmente de cod, scăldate într-o lumină strălucitoare, un vârtej
de informații în continuă mișcare. Michael nu mai văzuse niciodată codul
sub forma asta – atât de aglomerat, atât de… condensat. Probabil că Helga se
prinsese unde se afla vreunul din nodurile de rețea, asta era singura
explicație. Nu-i de mirare că-i dusese în deșertul de sare. Era probabil unul
dintre puținele locuri din VirtNet unde era suficient spațiu pentru un nod de
dimensiunile astea. Așa urmau să ajungă la destinație.
— Ajută dacă treci totul în plan vizual, le spuse Helga. Adunați tot ceea ce
pare să aibă o legătură, oricât de mică, cu datele cuantice pe care vi le voi
trimite imediat. Odată ce ați adunat secvențele de cod, puneți-le laolaltă,
înălțați-le în jurul nostru. Să ne înconjoare. Și-apoi o să le facem praf.
Bryson schiță zâmbetul lui poznaș.
— Cred c-o să ne distrăm, spuse Sarah.
— Nu e cazul, îi răspunse Helga.
Apoi începu să manevreze codul, cu mâinile ei virtuale. Cifrele și literele
se transformară în cărămizi, țevi, foi dintr-un material gros, asemănător cu
plasticul, și scânduri. Toate formele începură să se rotească și să se
răsucească, îmbinându-se într-o figură geometrică perfectă, spre a alcătui un
dispozitiv fascinant. Michael urmări atent procesul. Descărcă cifrele pe care i
le trimisese ea, apoi începu să facă același lucru, transformând codul într-o
manifestare vizuală a căii cuantice create de ea. Totul era ceva fără
precedent pentru el, dar avea destulă experiență să prindă din mers.
Bryson și Sarah îl imitară pe Michael și, în curând, în jurul fiecăruia dintre
ei gravitau mai multe obiecte, luând proporții și unindu-se, apoi începând să
se extindă. Structurile își continuau expansiunea, devenind din ce în ce mai
complexe, până când Helga se opri brusc din construit și contopi ce clădise
până atunci cu construcția lui Michael, dublând-o în mărime, apoi cu
construcțiile lui Sarah și Bryson.

VP - 23
 Se puseră toți patru pe lucru la aceeași construcție până când ajunse să
fie îndeajuns de mare, încât pluteau în interiorul ei. Aducea cu o sferă
enormă, aproape solidă, cu o suprafață netedă pe dinăuntru, astfel că nu mai
vedeau în afară. Deasupra lor era un spațiu deschis și, pe măsură ce-și
continuau treaba, lăsau să se înalțe un șir după altul spre deschizătură.
Michael și-i imagină pe toți finisând construcția pe dinafară, lărgind-o
treptat. Toată treaba era ceva cu totul inedit pentru el, dar înțelegea partea
teoretică. Oarecum. Creau o reprezentare vizuală a codului cuantic care,
după spusele Helgăi, avea să-i poarte într-un loc din Somn unde nu se putea
intra în mod obișnuit.
Ce nu reușea să înțeleagă Michael era de ce avea să fie așa dureroasă
călătoria.
Își văzură de treabă încă o oră, după aprecierea lui, transformând codul,
urmând calea stranie deschisă de Helga, luând forma unei structuri imense,
în continuă expansiune în jurul lor.
— Suntem aproape gata, anunță într-un final Helga.
Era atât de concentrată, încât arăta aproape nostim.
— Trebuie să rămâneți pe lângă mine acum și să faceți exact ce fac eu. Și
nu vă opriți din lucru decât când vă spun eu.
Michael urmă instrucțiunile Helgăi, construind întruna, lăsând-o pe ea să-
i preia creațiile. Rând pe rând, își luară zborul prin deschizătură, apoi se
risipiră care încotro. Cochilia alungită care-i înconjura răspândea o lumină
albăstrie.
— Bun, spuse Helga după un răstimp de tăcere, în care lucraseră cu spor.
Gata. Acum, iată codul de acces la ceea ce tocmai am construit.
Strânse tare din pleoape și i-l transmise lui Michael, care îl prinse dintr-
un gând.
— Dați-vă drumul în interiorul construcției, le ordonă Helga. Știu că n-ați
mai făcut niciodată așa ceva, dar nu uitați, în momentul de față nu sunteți
altceva decât un șir de date, nu mai aveți un corp fizic. Trebuie să vă
eliberați de ideea că ați avea un corp. Apoi folosiți codul de acces și
contopiți-vă cu construcția. Eu o s-o iau înainte și puteți să mă urmați.
Inițiez procesul. Acum.
Nu era ușor. Era ciudat. Foarte ciudat. Orice altă interfață pe care o
folosise Michael până atunci în Somn ignora codul efectiv care reprezenta
utilizatorul însuși. Nu era nevoie să te gândești la el. Cu alte cuvinte, în
VirtNet, te simțeai pe cât de real era cu putință. Dar acum Helga se
descompunea practic într-un lung șir de cifre și litere, apoi le transmitea
către structura vizuală imensă pe care tocmai o construiseră. Fără a-și lăsa
răgazul să mai stea pe gânduri, Michael îi urmă exemplul. Era un gest atât de
VP - 24
străin, atât de potrivnic oricărui instinct care-l mânase vreodată în VirtNet,
încât avea senzația că pășește într-o lume nepământeană. Dar o făcu înainte
să fie lăsat în urmă de ceilalți.
Își pierdu pe dată orice simț de orientare, precum și orice noțiune a
spațiului și timpului. Nu exista nimic. Nu mai vedea, nu mai auzea, își
pierduse simțul tactil. Începu să simtă o presiune din toate părțile și deodată
lumea se întoarse cu susul în jos și pe dos.
— Am intrat, se auzi vocea Helgăi.
N-o vedea, dar înțelese limpede mesajul.
— Unde suntem? îl auzi pe Bryson întrebând.
— Suntem pe calea cuantică spre Stup, le explică Helga. De fapt, suntem
calea cuantică. Dar n-o putem accesa astfel. Aici trebuie să începem să
destrămăm totul. Trebuie să distrugem calea și să ne autodistrugem.
Complet. Și, când se va reconstitui, vom fi cu adevărat în interior. O să ne
poarte cu ea.
Michael încercă să spună ceva, dar realiză că nu putea vorbi în acest loc
ciudat. Se simțea complet pierdut. Și totuși prietenii lui nu păreau să aibă
nicio problemă.
— Cum o distrugem? întrebă Sarah. Ce trebuie să facem?
— Trageți pur și simplu, îi îndemnă Helga. Uite-așa!
Un vânt stârnit deodată îl izbi pe Michael, șfichiuindu-l, și un vuiet
groaznic reverberă prin mintea lui tulbure. Lumea stranie în care plutea se
cutremură violent. Spațiul păru să tremure, apoi intră în expansiune, apoi se
contractă, apoi intră din nou în expansiune. În jurul lui se stârni o explozie.
Și apoi urmă durerea. O durere atât de cruntă, încât n-ar fi crezut că e cu
putință dacă n-ar fi simțit cum îl sfârtecă.

2.

Michael nu înțelegea ce se întâmplă cu el. Nu vedea niciun fel de forme,

dar durerea care-i străbătea tot corpul îi apăru în chip de culoare – albastrul
durerii profunde combinat cu un portocaliu care era pură agonie, urcând
până la intensitatea unui roșu ca sângele care era aproape de neîndurat.
Țipă fără să țipe, purtat de colo-colo în această lume absurdă, și îi căută pe
ceilalți cu brațe care nu mai existau, confuz și complet pierdut.
— Michael! îl strigă cineva.
Vocea era de nerecunoscut, dar luă forma unui nou junghi de durere. De-
abia mai putea închega gânduri coerente, cu atât mai puțin să strige pe
VP - 25
cineva. Oare cum de se descurcau Sarah și Bryson atât de bine, încât să
poată forma cuvinte?
Se concentră asupra Helgăi. Asupra spuselor ei. Să întindă mâna și să
distrugă. Era dispus să facă orice spre a pune capăt durerii, dar cum?
Încercă. Se concentră să-și imagineze din nou propriul corp și se văzu în
chip de uriaș. Își mișcă brațele pe care nu le mai simțea, lovi cu picioare care
acopereau kilometri întregi.
Nimic.
Doar durere.
Se considerase unul dintre cei mai buni programatori din istorie. Dar
treaba asta n-avea nicio noimă pentru el.
Se rătăcise.
În loc să opună rezistență, se abandonă durerii și încercă să se lase
înghițit de abisul uitării. Dar tot acolo era, și agonia i se întindea dinainte,
nesfârșită.

3.

Deodată Michael observă că ceva părea să se fi schimbat. Simțea în

continuare durere, dar era cu putință să… fi început să se estompeze?
Apoi, într-o străfulgerare, totul se sfârși. Agonia se întrerupse abrupt, ca
și cum lui Michael i-ar fi intrat un anestezic în sânge. Durerea dispăru
instantaneu, lăsând în urmă o fericire euforică.
Deschise ochii. Ochii lui virtuali. Apoi realiză, șocat, că avea din nou ochi.
Trupul lui – Aura lui – se reîntregise. Se uită la sine însuși, își atinse
mâinile și picioarele, își bătu pieptul cu palmele. Nu mai avea nicio rană –
era absurd, dar nici măcar nu-l mai durea vreo parte a corpului. Într-un
final, se uită în jur ca să vadă unde ajunsese.
Plutea în continuare în întuneric, dar totul în jurul lui se schimbase. Un
cer nesfârșit, violet, pe care păreau să plutească planete în depărtare,
undeva în urma lui. Un perete de lumină vie, portocalie, îi zvâcnea dinainte.
Michael își răsuci gâtul și se uită în sus, apoi în jos. Peretele portocaliu se
întindea de sus până jos cât vedea cu ochii. Și, pe măsură ce ochii i se
obișnuiră cu lumina strălucitoare, își dădu seama că nu era doar un perete
plat. Se descompunea într-o configurație repetitivă alcătuită din mii de
capsule. Văzu străfulgerarea unei siluete într-una din capsule și, mijind ochii
ca s-o deslușească mai bine, își dădu seama că în fiecare capsulă se distingea
câte o siluetă întunecată, înotau ca niște pești fantomatici, fiecare în capsula
VP - 26
sa.
Oare acesta să fi fost Stupul? Întinse mâinile, descriind un cerc, și i se
confirmă ce bănuise deja.
Era singur.
Se întoarse din nou spre peretele din capsule portocalii. Observă că
lumina zvâcnea ritmic, aproape ca o inimă care bate. Simți vibrațiile
reverberându-i până în măduva oaselor, în tot corpul. Simți nevoia să se
apropie, să vadă ce-ar fi putut fi acele siluete. Își mișcă brațele și picioarele.
Când se aflase în locuri precum acesta în VirtNet, reușise întotdeauna să se
miște dintr-un punct în altul ca și cum ar fi înotat, dar acum, oricât ar fi dat
din mâini și picioare, nu se mișca mai mult decât se mișcase deja – se
învârtea în loc. Se opri, studiind atent construcția pe care-o avea dinainte.
Văzu o străfulgerare de mișcare și deodată aproape că dădu cu nasul de
lumina portocalie. Se mișcase instantaneu – cumva reușise să se miște cu
puterea gândului.
Se uită în urmă spre întinderea de cer violet, apoi lansă un gând rapid și
lumea se dădu de-a dura, iar el se trezi proiectat la kilometri distanță de
lumina portocalie, palpitândă. Se întoarse din nou și țâșni spre următorul loc
pe care își fixă privirea. Pentru o clipă, exaltarea produsă de acest mod de a
călători instantaneu, de faptul că înainta cu puterea gândului, îl făcu să uite
motivul pentru care era acolo. Își fixă mai bine atenția, concentrându-se
asupra locului unde voia să ajungă, și, din nou, plutea în fața peretelui imens,
nesfârșit, alcătuit din capsule portocaliu-aprins.
Se împinse mai aproape cu puterea gândului, controlându-și perfect
abilitatea. Trupul lui înaintă încet, până când aproape că atinse cu fața una
dintre capsule. Aceleași siluete pe care le observase mai devreme, mai bine
definite acum, lunecau dincolo de suprafața aburită. Se aplecă, urmărind
siluetele, dar, de cum își ațintea privirea asupra uneia, se îndepărta,
făcându-se nevăzută.
Se întrebă oare cum era de cealaltă parte a zidului.
De-abia i se înfiripase gândul în minte că se și mișcă din nou, de data asta
orbit pentru o clipă de un răstimp de întuneric complet. Apoi se trezi exact
unde își dorea să fie – de cealaltă parte a zidului. Și lucrurile arătau altfel
aici.
Din acest unghi, Michael își dădu seama că Stupul era de fapt o sferă
enormă și că el se afla acum în interiorul ei. Înconjurat de o puzderie de
capsule, aproape ca într-un fagure, care scânteiau, zvâcneau și zumzăiau.
Din interiorul sferei, capsulele păreau plate pe latura asta. Aproape că
aduceau cu unul din computerele acelea de pe vremuri de care auzise, care
aveau un ecran lucios numit monitor. De cum îi trecu prin minte gândul ăsta
VP - 27
se și trezi acolo, cu nasul lipit de „geam”, uitându-se la ce era înăuntru. Pe
capsulă era afișat digital un nume:

EDGAR THOMAS FINCH

Întinse mâna și atinse literele – o lumină roșie străfulgeră deodată pe

ecran, apoi reapăru numele. Repetă gestul și se întâmplă același lucru. Fără
vreun cuvânt, se concentră să transmită ecranului comanda de a afișa mai
multe informații, dar nu se întâmplă nimic. Nu se vedea decât numele, iar
lumina portocalie a capsulei era tulburată doar de umbrele alunecoase care
pluteau în atmosfera tulbure din interior.
Michael trecu rapid de la o capsulă la alta. Pe fiecare era scris un nume,
dar niciunul nu-i suna cunoscut.
Și, în clipa aceea, realiză că voia să vadă cu ochii lui. Trebuia să vadă.
„Jackson Porter”, își zise. „Du-mă la capsula lui Jackson Porter”.

4.

Începură să-i vâjâie urechile din cauza mișcării subite și Stupul se dădu
de-a dura în jurul lui. Într-un vârtej portocaliu, simți cum îl ia cu amețeală și
i se întoarce stomacul pe dos. Apoi totul se opri în loc și, iată, la doar câțiva
pași în fața lui, literele alcătuiau un nume care-i trezi o strângere de inimă.

JACKSON BLAYNE PORTER

Michael se trase mai aproape și, întinzând mâna, atinse ușor ecranul pe
care era afișat numele. Numele persoanei căreia îi răpise totul. Din nou,
aceeași străfulgerare de lumină roșie, apoi ecranul reveni la normal. Era
probabil un fel de semnal menit să anunțe că nu avea autoritatea necesară
să acceseze informațiile despre orice s-ar fi aflat în acea capsulă.
Dar oare ce se afla, de fapt, în capsulă? Michael nu înțelegea cât de real
putea fi Stupul. Oare era un loc concret? Sau ceva mai curând simbolic?
Trecu în dreapta ecranului și trase cât de aproape îndrăzni de lumina
portocalie. Umbrele se mișcară, învolburându-se, lărgindu-se și strângându-
se la loc. Michael se uita fix la capsulă, ca hipnotizat – avea senzația că e pe
punctul de a înțelege misterele vieții de după moarte, lumea spiritelor, un
secret supranatural pe care nu reușise niciodată să-l pătrundă până acum.
Umbrele se concentrară deodată într-un singur punct, chiar în fața lui
VP - 28
Michael, la doar câțiva centimetri de chipul lui. Lumina portocalie zvâcnea în
jurul acelui punct – era o formă ovală, de aproape o jumătate de metru
înălțime, dispusă pe verticală. Umbre mai întunecate prinseră contur în
mulțimea de umbre. Michael icni și aproape că se smulse de-acolo, îngrozit,
simțind fiori virtuali pe șira spinării.
Un chip.
Doi ochi. Un nas. O gură cu buze subțiri, cu o expresie gravă. Pomeți. O
bărbie. Toate conturate vag, dar imposibil de negat. Un chip înfiripat din
umbre care se uita la Michael în timp ce lumina din capsulă continua să
zvâcnească și, de jur-împrejur, simțea reverberând bătăile unei inimi.
Michael simți o gheară în piept. Îi înghețase sângele în vine. Ce era chestia
asta? Oare avea în față esența lui Jackson Porter, al cărui trup – a cărui viață
– le furase? Nu înțelegea. Nu înțelegea nimic din toată povestea asta. Și
totuși, nu reușea să-și ia ochii de la el.
— Îmi pare rău, șopti, oricât de absurd i s-ar fi părut.
Chipul tulbure, difuz, dispăru, înghițit din nou de umbrele nelămurite,
care se risipeau în capsulă.
— Voiam să vezi, se auzi o voce din spatele lui.
Michael icni, atât de șocat, încât se întoarse brusc, întinzând brațul drept
și lovind în gol. Helga – acum în trupul pe care-l cunoștea el dintotdeauna,
Helga de-acasă, dădaca lui dragă, ce-i fusese ca o mamă – plutea la câțiva
pași distanță, cu Bryson și Sarah în urma ei. Michael nu știa când sau cum
revenise la această Aură, dar, trebuia să recunoască, priveliștea îl liniști pe
dată și îl alină un pic.
— Ce se întâmplă? întrebă, dorindu-și să-și poată descărca toată
frustrarea și neliniștea acumulate, să le reverse asupra altcuiva. Ce rost are
toată chestia asta? Vrei să spui că Jackson Porter e ținut la păstrare în
capsula asta? Ca un soi de fișier de date în carne și oase? Și ce, e de-ajuns să
tastez parola și o să se prelingă la loc în creierul meu? De-asta m-ai adus
aici?
Vorbele îi țâșniră șuvoi de pe buze și, văzând expresia îndurerată de pe
chipul Helgăi, își dori să și le poată lua înapoi.
Dar expresia dispăru aproape la fel de repede cum apăruse, lăsând în
urmă masca ei autoritară, care-ți spunea că nu merge cu vrăjeala.
Sarah țâșni de lângă Helga și reapăru lângă Michael, ca vijelia,
înconjurându-i umărul cu brațul.
— Îmi pare rău că te-am pierdut acolo o vreme, îi spuse blând. Am
încercat doar să nu mă îndepărtez de Helga și m-am gândit că ești și tu pe
lângă ea.
Michael o prinse de mână, dar nu-și luă ochii de la Helga.
VP - 29
 — Era foarte important pentru mine să te aduc aici, Michael, îi spuse
Helga. Știu că a fost un mare efort și foarte riscant. Dar locul ăsta există cu
adevărat și trebuie să ți-l întipărești în minte, ca să înțelegi cu cine avem de-
a face și care-i scopul nostru.
— Cu cine avem de-a face? întrebă Michael, aproape rușinat că în vocea
lui se mai simțea o undă de supărare. Care este scopul nostru?
— Mda, încuviință Bryson, îndepărtându-se de Helga ca s-o poată privi în
ochi. Niște întrebări foarte bune.
Helga își întinse brațele în lături, arătând spre Stupul imens care-i
înconjura.
— Capsulele astea se umplu la o rată exponențială. Și, sincer, nici măcar
nu știm dacă mai e doar mâna lui Kaine în momentul de față. Mai avem o
mulțime de lucruri de lămurit. Dar cei pe care-i vezi aici sunt oameni,
Michael. Oameni. Răpiți din propriul lor trup. Și știu că suntem de acord
măcar într-o privință – ăsta e cel mai sfânt lucru din Univers, cu care n-ar
trebui să te joci. E ceva la fel de oribil precum ce ți-a făcut Kaine ție, faptul că
s-a jucat cu viața, cu mintea ta, cu sentimentele tale, ca și cum ar fi fost un fel
de joc în VirtNet.
— Vreau să vă ajut, dar cum? se zburli Michael la ea, simțindu-se din ce în
ce mai rău.
Nu înțelegea de ce, dar avea senzația că i se rupe inima.
— Sau poate c-ar trebui pur și simplu să mă dau bătut. Jackson n-are
decât să-și ia corpul ăsta afurisit înapoi. Nu mă mai interesează. Cum pot să
fac chestia asta?
Helga oftă.
— Michael, nu m-ai înțeles deloc. Nu te-am adus aici ca să te fac să te
simți prost. Mă bucur că vrei să faci ceva în privința asta. Ideea e să-i salvăm
pe oamenii ăștia și să ne asigurăm că nu li se întâmplă și altora. Să restabilim
echilibrul în lume – și în cea reală, și în cea virtuală –, înainte să se aleagă
praful de tot.
— Bine, spuse Michael. Deci știm deja că trebuie să-l oprim pe Kaine, iar
eu vreau să mă întorc în Râpa Sacră. Cred că trebuie să ne întoarcem acolo
ca să distrugem programul Doctrina Mortală. Dar nu înțeleg de ce ai ținut
morțiș să mă pui față în față cu puștiul al cărui corp l-am furat. Dacă voiai să
mă faci să mă simt și mai rău, ai reușit.
Helga nu reacționă imediat. Rămase uitându-se la el preț de câteva
secunde, deși au părut să treacă minute întregi. Într-un final, rupse tăcerea.
— Mă dezamăgești, Michael. Hai să ne întoarcem și să ne ridicăm la
suprafață.
Dispăru din mijlocul sferei până să apuce Michael să-i răspundă. Mai bine,
VP - 30
pentru că habar n-avea ce-ar fi putut să-i spună.

5.

Drumul de ieșire din Stup nici nu s-a comparat cu coșmarul prin care
trecuseră ca să intre. Din explicațiile Helgăi, diferența ținea de faptul că
acum foloseau calea pe care o creaseră deja. O cale pe care Michael și-o
amintea dureros de limpede. Când, într-un final, deschise ochii în Sicriu, îi
veni să chiuie de bucurie, în ciuda rușinii pe care o simțea pentru cum se
purtase în Stup.
Ieși din Cabina Senzorială și începu să se îmbrace, străduindu-se să evite
privirile tuturor. Nu se uită nici măcar la Sarah, pe care n-o putea înfrunta
încă, deși avea nevoie de ea. Se simțea ca un imbecil, nefericit la culme, și își
dorea doar să doarmă câteva zile bune – poate chiar săptămâni la rând.
Helgăi îi luă mai mult să iasă din Sicriu și, când ieși, Walter o târî practic
de-acolo, tot șușotindu-i ceva la ureche. Michael o urmări cum traversează
camera și se alătură unui grup care se adunase în jurul unui birou cu un
NetScreen aprins în centru. Discuția între membrii grupului se înteți și, când
Helga se uită în sfârșit la Michael, pe chipul ei se citea îngrijorarea. Se
întâmplase ceva. O chestie majoră.
Sarah și Bryson veniseră lângă Michael.
— Ce se întâmplă? întrebă Bryson. Nu pare prea încântată.
— Vorbeai serios când ai zis că vrei să te întorci în Râpa Sacră? interveni
Sarah.
Michael ridică din umeri, neavând chef să spună mai mult.
Sarah îi trase un cot.
— Ești ok?
Michael ridică din nou din umeri.
— Nu-ți face griji, amice, îi dăm noi de cap, îi spuse Bryson. În Râpa Sacră,
unde vrei – dar, frate, arăți de parcă ți-ar fi omorât cineva pisica.
— Așa mă și simt, reuși să îngaime Michael.
Știa că n-ar fi trebuit să-și descarce amărăciunea în fața prietenilor lui,
dar niciodată nu fusese într-o dispoziție așa cruntă.
Bryson dădu să-i răspundă, dar îl întrerupse o bubuitură, care făcu să-i
sară inima din piept lui Michael. Zgomotul venea dinspre ușa principală –
cea pe care intraseră mai devreme. Cineva bătea în ușă și părea să aibă un
pumn de oțel. După vreo douăsprezece răpăieli, zgomotul încetă la fel de
brusc cum începuse și în baracă se lăsă o tăcere profundă. Toată lumea se
VP - 31
uita neliniștită la ceilalți.
Persoana aflată la ușă mai bătu o dată, mai tare și mai zorit.
Michael o văzu pe Helga îndreptându-se de spate și netezindu-și hainele
pe care tocmai le trăsese pe ea.
— Toată lumea să se înarmeze, le ordonă. Walter, vezi cine este.
Fără să șovăie, Walter traversă rapid încăperea, în timp ce ceilalți
scoaseră la iveală arme, ai fi zis că din pământ, din iarbă verde. Michael își
dori să fi avut o armă mai solidă decât pumnii lui Jackson Porter.
Walter deschise o ferestruică decupată în ușa veche și trase cu ochiul
afară, apoi îi aruncă o privire Helgăi.
— E un singur tip. Cel puțin, eu doar unul văd. E scund și are… o glugă pe
cap. Sau e o tipă. Nu-mi dau seama de-aici, dar arată ca un copil.
Se întoarse din nou spre ușă.
— Cine ești? zbieră.
— Sunt singură! se auzi o voce de-afară.
O voce de fată.
— Vă rog dați-mi drumul, domnule.
Walter se uită la Helga, ridicând din sprâncene.
— Ești sigur că e singură? îl întrebă Helga.
— Din câte-mi dau seama.
— Păi, mă îndoiesc sincer că e vreo fată de fermier din partea locului care
s-a rătăcit.
Helga dădu din mână, frustrată.
— Bănuiesc că n-avem decât să aflăm care-i treaba – dacă avem dușmani
la pândă pe-afară, gata să ne ucidă.
Oftă.
— Dă-i drumul, apoi trage zăvorul în urma ei.
Walter încuviință, descuie mai multe încuietori pe care Michael nu le
observase înainte, apoi deschise repede ușa și-i făcu fetei semn să intre. Fata
intră și Walter trânti ușa în urma ei, încuind și trăgând din nou zăvoarele.
Altcineva o percheziționă ca să se asigure că nu era înarmată; apoi se dădură
amândoi înapoi și Walter repetă întrebarea.
— Cine ești?
Fata să fi avut vreo doisprezece ani, nu mai mult. Purta blugi, teniși și o
pelerină roșu-aprins, cu o glugă trasă peste cap. Părea să fi ieșit fix din
basmul cu pricina. Nu-i lipsea decât coșul cu bunătăți pentru bunica. Și
lupul.
Necunoscuta își trase gluga, dezvelindu-și părul negru și chipul alb, pe
care se întipărise un zâmbet ciudat, pieziș.
— Cine ești? o întrebă pentru a treia oară Walter, pe un ton exasperat de-
VP - 32
acum.
Fata făcu o reverență, apoi se uită de jur-împrejurul camerei, până când
dădu cu ochii de Michael.
— Mă numesc Janey, spuse, pe o voce atât de inocentă că părea desprinsă
dintr-un desen animat. Mă întrebam dacă Michael are voie să vină să se
joace.

VP - 33
 IV

În pădure

1.

Zâmbi după ce rostise întrebarea, uitându-se în continuare țintă la

Michael, cu ochi de căprioară. La prima vedere părea inofensivă, dar Michael
avea mai multă minte de-atât. Era o ființă mai înspăimântătoare decât un
strigoi care ar fi ieșit dintr-un mormânt proaspăt săpat.
În ciuda tuturor oamenilor din jur, părea că în cameră erau doar el și fata
ciudată.
— De unde știi cum mă cheamă? o întrebă, temându-se de răspuns.
Pe chipul ei apăru o expresie jignită, care-i dădu un aer și mai ciudat.
— Cum poți să te miri? îl întrebă, mușcându-și buza de jos, nedumerită.
Ești Primul; cu toții știm cine ești. Ne închinăm ție, practic. Nu vrei să vii să
te joci cu noi?
— Cu noi? repetă Helga tăios, apropiindu-se hotărâtă și punându-se între
Michael și nou-venită. Cine mai e în afară de tine?
Fata pe nume Janey se uită chiorâș la Helga.
— Aș prefera să vorbesc doar cu Primul, vă rog. Suntem recunoscători
că… alți Tangenți au ales să-l protejeze în numele nostru, dar de-aici îl
preluăm noi, mulțumim.
— Nu prea vorbești cum ar vorbi un copil, spuse Walter, trăgându-se mai
aproape de Helga.
Janey îi aruncă o privire tăioasă, zâmbetul ciudat dispărându-i brusc de
pe buze.
— Pentru că nu sunt. Nu pricep și pace de ce așa de mulți dintre voi
alegeți să puneți stăpânire pe corpuri care sunt deja așa de… bătrâne. Dacă
tot e să furi un corp, de ce-ai alege unul care e deja cu un picior în groapă?
Michael încremenise, nu se mai putea mișca, nici măcar nu mai putea
gândi limpede. Încă nu-și revenise în urma călătoriei spre Stup și acum
trebuia să mai facă față și poveștii ăsteia? Janey nu era singura persoană
care-l recunoscuse de când se alesese cu un trup, nici singura care-l numise
Primul, dar Michael tot nu se lămurise ce voiau de la el. Își dori să poată

VP - 34
redeveni Michael Tangentul, care trăia fericit în ignoranța lui, alături de
părinții săi și Helga, în Trup și Suflet: În Adâncuri. Nu-și dorea această viață
nouă. Nu-și dorea nimic din toată treaba asta.
— Nu mi-ai răspuns la întrebare, spuse Helga calm. Cine mai e în afară de
tine?
Janey dădu să se apropie de Michael, dar Helga și Walter îi blocară calea,
cu brațele întinse în lături. Janey se uită la fiecare pe rând, iritată, apoi își
întoarse privirea spre Michael.
— Suntem o mulțime, zise. Te așteptăm. Lucrurile s-au schimbat, să știi.
Nu mai lucrăm pentru Kaine – am rupt relațiile cu el. Nu e întreg la cap. Tot
ce ne dorim e libertatea de a… trăi cum ar fi trebuit să trăiască oamenii. Vino
cu noi. Ia-i și pe cei doi prieteni ai tăi dacă vrei. Nu ne-ar strica ajutorul
vostru în cazul unui atac din partea lui Kaine. Dar ceilalți Tangenți trebuie să
rămână aici. Îmi pare rău. E clar că vor să pună capăt Doctrinei Mortale și nu
putem îngădui așa ceva.
Michael se înfioră. Era nespus de straniu s-o vadă pe fetița asta vorbind ca
un adult. Bryson și Sarah se postaseră lângă el, de-o parte și de alta. Sarah își
lăsase mâna peste brațul lui, vrând să-l liniștească.
— Poți să pleci, îi zise fetei, spunându-și că nu era cazul să fie
înspăimântat de o fetiță de doisprezece ani. Ia-ți amicii și luați-o la picior.
Dacă sunteți împotriva lui Kaine, atunci n-avem nimic de împărțit cu voi.
Omise acel detaliu minuscul legat de Doctrină.
În timp ce vorbea Michael, zâmbetul lui Janey deveni și mai larg și, când el
termină ce avea de spus, fata scoase un chicotit.
— Ești adorabil, exact cum ni s-a spus. Dar Primii trebuie educați,
evident. Nu sunt sigură că prietenii tăi, aici de față, sunt cele mai indicate
persoane pe mâna cărora să te lași.
— Termină cu vrăjeala, o repezi Sarah. Spune-ne ce vrei!
Janey se uită chiorâș la Sarah, răspunzându-i.
— Tangentul pe care-l știți sub numele de Kaine a jucat un rol foarte
important în implementarea Doctrinei Mortale. Dar n-a fost niciodată șeful.
Exista o persoană mult mai importantă care trăgea sforile. Așa e
întotdeauna, este?
— Tot în cimilituri vorbești, îi spuse Sarah.
— Atunci hai să v-o spun pe șleau, i-o întoarse Janey.
Michael nu mai văzuse niciodată o fetiță care să arate așa de amenințător.
— Kaine nu mai e relevant. Dacă, la un moment dat, deținea controlul – și
nu e sigur c-a fost vreodată așa –, acum nu-l mai deține. Nu mai înseamnă
nimic pentru cei care contează și, ca urmare, a fost… eliberat din funcție.
Michael nu știa ce să creadă despre vestea asta. Oare era o veste bună sau
VP - 35
proastă?
— Atunci cine e șeful? întrebă. Cine deține controlul?
— Aș prefera să nu spun, îi răspunse Janey, dar cred că ți-e prietenă.
„Weber”, își spuse imediat Michael. Ea trebuia să fie. Ce naiba se întâmpla
aici?
Helgăi i se luase, într-un final. O prinse pe Janey de umeri și o răsuci cu
forța, făcându-i semn lui Walter să deschidă ușa.
— E vremea să pleci, anunță.
Janey se smulse din mâinile ei și se întoarse spre Michael.
— Ai dreptate, spuse. Gata cu vorbăria pe ziua de azi. Ajunge. Așa că uite
ce-ți propun: îți lăsăm un răgaz de o oră să te hotărăști. Tu alegi, Michael. Ori
pleci de-aici și treci de partea noastră, ori veți suporta consecințele – voi
toți. Cum zice-o vorbă veche…
Helga o înhăță din nou, trăgând-o în timp ce Janey se chinuia să termine
ce avea de zis.
— … cine nu e cu noi e împotriva noastră! zbieră.
Helga îi făcu vânt pe ușă fetei și Walter trânti ușa în urma ei.

2.

Michael și ceilalți se adunară din nou în dreptul scaunelor așezate în cerc,

într-o atmosferă apăsătoare.
Nimeni nu spusese prea multe și Michael se simțea mai confuz ca oricând.
Măcar, până să apară fata, știuseră clar cine era adversarul lor: Kaine. Deși
Michael o punea pe Agenta Weber fix în aceeași categorie cu Tangentul.
— Evident, e posibil să mintă, spuse Bryson. Din ce știm, ar putea să fie o
gagică țicnită dintr-o familie de degenerați de pe coclauri.
— Oh, zău așa, îi replică Sarah. De unde ar fi putut să știe toate chestiile
alea despre Kaine și Primul? Știa cum îl cheamă pe Michael!
Bryson încuviință.
— Știu. Bine. O gagică țicnită dintr-o familie de degenerați de pe coclauri
al cărei corp a fost preluat de un Tangent.
Sarah gemu. Michael și-ar fi dorit ca Sarah să nu-și descarce de fiecare
dată iritarea asupra lui Bryson.
— Uite ce e, spuse Bryson, tot ce vreau să zic e că n-avem absolut niciun
motiv să credem nicio vorbă din ce ne-a zis. Poate că e Kaine, de fapt, și se
distrează pe seama noastră, ne face să ne învârtim în cerc.
— Sau, sugeră Michael, e mâna lui Weber.
VP - 36
 Helga interveni.
— Tot ce contează acum e să identificăm amenințarea imediată. Poate că
avem de-a face cu o gașcă de copii înarmați care stau la pândă în pădure,
gata să ne transforme în propriul joc virtual.
— Bun, și ce facem atunci? întrebă Michael.
— Trebuie să știm exact cu ce ne confruntăm, răspunse Walter.
Se întoarse spre cei trei oameni aflați în apropierea lui.
— Chris, Amy, Richard, luați-vă armele și hai să dăm o raită.
În timp ce se echipau, Michael se apropie de Helga.
— Vreau să merg cu ei, îi spuse în șoaptă.
Helga îl bătu pe creștet. La propriu.
— Ești haios, Michael. Nu.
— Nu pot să rămân aici, îi spuse Michael, trecându-și nervos mâna prin
păr, ca și cum îl ciufulise.
Helga arătă spre el.
— Nu mi-am asumat riscul să mor pe bune și n-am încălcat toate legile
morale din Univers, furând corpul altcuiva, doar ca să te las să ieși pe ușă și
să fii ucis de un copil demonic posedat de unul din programele lui Kaine.
Nici gând. Am încheiat discuția.
Michael schimbă abordarea și îi atinse blând brațul, privind-o cu ochii
mari și triști.
— Helga, te rog.
Era o figură pe care o învățase pe când era băiețandru și dorea să obțină
ceva, și funcționă și acum – o dovadă în plus că femeia era, într-adevăr,
Helga lui dragă. Expresia ei se îmblânzi.
— Michael, de ce? îl întrebă încet.
— Trebuie să fac ceva. O să înnebunesc dacă stau aici să aștept. Și chiar
nu cred c-o să-mi facă ceva. Dacă mă iau după cum s-a purtat fata aia, Janey,
și după cum m-au tratat alții, s-ar zice că mă văd ca pe un zeu. Asta ne-ar
putea oferi un avantaj până când aflăm mai multe.
Făcu o pauză, adoptând cel mai abătut aer cu putință.
— Te rog, lasă-mă să merg.
Helga oftă, exasperată.
— Ești căpos din ziua când te-ai născut.
Se priviră complice și apoi izbucniră amândoi în râs, o schimbare bine-
venită de dispoziție.
— S-ar zice că te-au programat astfel!
— Așa s-ar zice, zise Michael ridicând din umeri.
— Te pricepi câtuși de puțin să tragi cu arma?
Michael dădu să răspundă, dar Helga ridică mâna să-l oprească.
VP - 37
 — Nu contează. Cea mai imbecilă întrebare pe care i-aș putea-o pune unui
băiat care a cucerit toate jocurile de pe planetă. Walter! Eu și Michael vă
însoțim.
— Știi bine că n-o să ne lași aici, este? interveni Sarah.
Michael se uită la Helga, care-și dădu ochii peste cap.
— Bine, zise. Luați-vă câte o armă și hai să ne urnim. Și nu omorâți niciun
copil decât dacă n-aveți de ales! Ca dădacă, mie una clar mi s-a luat de copii.
Michael nu-și dădea seama dacă glumește sau nu.

3.

Michael ținea în mână un pușcoci greoi, cu țeava lungă. Era cea mai
nefericită alegere pentru cineva care încerca să se furișeze prin pădure. Își
zise că Helga se gândise, probabil, că, dacă i-ar fi dat arma semiautomată pe
care și-o dorise el, Michael ar fi spulberat orice i-ar fi ieșit în cale. Stătea
ghemuit fix după mașina cu care ajunsese la baraca abandonată, împreună
cu părinții lui Sarah. Din cauza acestora, Sarah nu-i era alături. Ea încercase
să-i convingă cu cerul și pământul, dar maică-sa o redusese la tăcere
spunându-i:
— Dacă m-ai iubit vreodată, n-o să ieși pe ușa aia ca să-ți pui încă o dată
viața în pericol.
Argumentul ăsta a lăsat-o fără replică pe Sarah, și Michael era fericit că
Helga nu încercase vreun text asemănător cu el.
— Bun, șopti Walter.
El și Bryson stăteau ascunși după mașină cu Michael; ceilalți dăduseră
tiptil roată clădirii ca să vadă care era treaba pe latura aia.
— O s-o tăiem în zigzag, într-acolo – și arată spre pădure –, și-o să vedem
dacă mai descoperim pe cineva la pândă.
— N-ar trebui să ne despărțim? întrebă Bryson. Am putea acoperi mult
mai mult teren așa.
— Helga s-a jurat că mă omoară pe bune dacă vă scap din ochi, îi replică
Walter. Asta după ce mă lasă fără bijuterii.
— Văleu, șopti Bryson. E o dădacă dură, nu glumă.
— Care-i treaba cu moartea „pe bune”? întrebă Michael, ignorând
comentariile prietenului lui. Niciunul dintre voi nu ne-a explicat până acum.
— Serios? exclamă Walter. Acum vrei să știi?
Michael ridică din umeri.
Bryson îi luă partea lui Walter.
VP - 38
 — Ce-ar fi să ne spună odată ce-am rezolvat problema cu Janey și amicii
ei siniștri?
Michael oftă.
— Bine.
Walter încuviință scurt din cap – ținea în mână o armă asemănătoare cu
cea pe care și-o dorise Michael –, apoi se lăsă pe vine și se trase spre partea
din spate a mașinii, trăgând cu ochiul pe lângă ea. Bryson îl urmă, apoi și
Michael, care își iți capul cât să se poată uita pe geam. De cealaltă parte se
vedea coasta dealului acoperită de copaci, din ce în ce mai deși pe măsură ce
urcai, până când te trezeai într-o pădure întunecoasă. Michael simți impulsul
care-i era bine-cunoscut din jocuri – curiozitatea stârnită de un tărâm
neexplorat, certitudinea că-i pândea ceva sinistru de-acolo. Realiză că
prindea curaj dacă aborda experiența asta ca pe un joc.
Walter se întoarse și le făcu semn să-l urmeze, apoi țâșni spre pădure.
Michael se ținu pe lângă Bryson, mergând cât mai ghemuit și strângând
pușca în mână. Se opri la liziera pădurii, ținând arma ca pe o lance la turnir.
Chiar dacă încerca să vadă toată treaba ca pe un joc, nu-și imagina că va
putea să apese prea curând pe trăgaci. Spera doar să aibă un prilej să discute
cu Janey sau cu oricare alt Tangent. Își făcuse deja planul. Hotărâse că, dacă i
se oferea prilejul, avea să se facă „pierdut”, luând-o de unul singur la picior.
Avea nevoie de informații, nu să omoare niște copii – indiferent de cine ar fi
fost posedați.
Pe măsură ce intrau mai adânc în pădure și frunzișul de deasupra lor se
îndesea, se făcea din ce în ce mai întuneric. Michael simțea cum îi scârțâie
sub tălpi ace uscate de pin. Crengile copacilor îi zgâriau brațele când își
întorcea arma dintr-o parte într-alta. Vedea trecând câte o umbră, care-i
atrăgea privirea spre cotloane întunecate din pădure, iar scoarța noduroasă
și crengile groase acoperite cu ace de pin se prefăceau în brațe lungi și
degete ce dădeau să îl tragă de păr și de haine. Înaintau în tăcere prin
pădurea ca un labirint, o tăcere tulburată doar de zgomotul pașilor lor și de
bâzâit de insecte.
Merseră așa vreo zece – cincisprezece minute, precum trei vânători în
căutarea unui sărman cerb. Soarele care stătea să apună de-abia mai lumina
pământul pe care pășeau, lăsându-i în penumbră, și Michael se întrebă dacă
nu cumva treceau chiar pe lângă Tangenții pe care-i căutau.
Deodată surprinse o mișcare în dreapta lui, o străfulgerare luminoasă
care trecu de la un copac la altul. Walter și Bryson o luaseră înainte, așa că
Michael încetini până când se opri de-a binelea, strivind în continuare acele
de pin sub tălpi. Tovarășii lui era așa concentrați, încât nu observară că
Michael rămăsese în urmă, și în curând luară colțul, făcându-se nevăzuți
VP - 39
după un stejar uriaș. Michael profită de ocazie. Se întoarse cât mai încet cu
putință spre locul unde surprinsese mișcarea.
Se furișă până la copacul unde păruse a se opri silueta mișcătoare.
— Nu caut belele, șopti. Sunt… ăă… Primul. Te rog, vreau să vorbesc cu
persoana care vă conduce. Vreau să vorbesc cu Janey.
Trecură câteva clipe până primi un răspuns, o voce răgușită, de bărbat,
stinsă dar aspră.
— Janey e o copilă. Ce te face să crezi că ea e conducătorul nostru?
Michael clar nu se așteptase la reacția asta.
— Ăăă… bine. Ne-a zis că…
— Da, îl întrerupse vocea. Mulți dintre prietenii mei și-au ales corpuri de
copii. Dar s-a convenit că ei sunt prea slabi să ne conducă.
Era deja o conversație bizară și Michael n-avea prea mult timp la
dispoziție.
— Uite ce e, sunt Tangent, ca și voi. Mi se spune Primul.
— Știm cine ești, Michael.
— Bun. Păi, vreau doar să vorbesc cu cineva care știe ce se întâmplă. Fata
aia, Janey, ne-a amenințat, dar sunt sigur că suntem de aceeași parte a
baricadei. Nu înțeleg.
Încă o pauză prelungită. Michael se uită în urmă, temându-se că Walter
putea să țâșnească oricând printre copacii care se vedeau în depărtare. Într-
un final, bărbatul ascuns după copac îi răspunse.
— Așteaptă aici și o să vin cu conducătorul nostru. Dar mai întâi dă-mi
arma.
De după copac apăru un braț îmbătrânit, dar musculos, cu palma în sus și
degetele întinse.
O puzderie de gânduri i se învolburau prin minte lui Michael. Ce nebunie
să se gândească…
— Bine, zise, smulgându-se din reflecție.
Îi întinse pușca și bărbatul se făcu nevăzut prin pădure, fără a scoate
aproape niciun sunet.

4.

Ideea că va reuși să se sustragă prea mult timp prietenilor lui s-a dovedit
prea frumoasă spre a fi adevărată. La câteva clipe după ce-și predase arma,
Bryson îl strigă. Părea că ajunseseră mai departe decât se așteptase el.
Bryson îl strigă din nou și Michael auzi câteva cuvinte nelămurite care nu
VP - 40
sunau prea frumos.
Se auzi un foșnet înfundat de dincolo de copacul lângă care se ghemuise:
apoi apăru un bărbat, care se așeză pe pământ, fix lângă Michael. Era mai în
vârstă, la vreo cincizeci de ani poate, era ras în cap și avea o barbă
roșcovană care-i atârna cu mult sub bărbie. Era musculos, vânjos, totul la el
îți evoca un viking din vechime.
— Mă numesc Trae, îi spuse bărbatul, pe un ton surprinzător de blând, cu
o undă de accent straniu, săltăreț.
— Trae? repetă Michael.
— Da, Trae.
— Ești… sigur?
Era un nume pe care nu-l mai auzise niciodată.
— Normal că sunt sigur! zise bărbatul, cumva șoptit și zbierând în același
timp. Ce vrei? Ai două minute la dispoziție.
Michael încercă să treacă peste aspectul de viking al așa-numitului
conducător.
— Am nevoie să… înțeleg, spuse, dorindu-și să știe cum să dea glas
nenumăratelor întrebări care i se buluceau în minte. Cine sunteți? Vreau să
zic, cine sunteți de fapt? Chiar sunteți Tangenți și, dacă da, de unde din Somn
ați venit? De ce ne vedeți ca pe o amenințare? Janey a zis că nu mai sunteți în
slujba lui Kaine. Ce înseamnă asta? Ce încercați să realizați?
Trae holba ochii din ce în ce mai mari pe măsură ce întrebările îi țâșneau
de pe buze lui Michael.
— Am zis că ai două minute, îi răspunse, nu două ore. Vrei să-ți fac și o
trecere în revistă a istoriei Europei cu ocazia asta?
Michael dădu să răspundă, dar îl întrerupse Bryson, care-l strigă din nou
pe nume și părea să se fi apropiat între timp.
— Scuze, spuse dintr-o suflare.
Inspiră adânc, impunându-și să încetinească ritmul.
— Cine sunteți? De ce ați venit aici să ne amenințați?
— Suntem Tangenți, îi răspunse Trae calm. Cărora li s-a dăruit pentru
prima dată un trup din carne și oase. L-am câștigat și n-avem să vă lăsăm pe
de-alde voi să ne strice jocurile tuturor.
— Aha, tuturor deci? Cum rămâne cu oamenii de la care ați furat acele
trupuri din carne și oase?
Trae ridică din umeri.
— Sunt în siguranță. Le e bine unde sunt. E rândul lor să trăiască în Somn
un picuț, apoi poate c-o să aibă o nouă șansă într-o bună zi.
Michael rămase cu gura căscată, dar nici nu știa ce să spună mai întâi.
— O… o nouă șansă? Cum adică?
VP - 41
 — Michael!
De data asta era vocea lui Walter și nu părea prea fericit. Și categoric se
auzea mai de-aproape.
— Umblă vorba, zise Trae, făcându-se că nu auzise strigătul, sau poate-ar
fi mai bine să zic… umblă vorba prin pădure că ai văzut Stupul.
Lui Michael nu-i veni a crede.
— De unde știi?
Realizându-și greșeala, adăugă:
— Asta dacă l-am văzut.
Trae râse de-a binelea la faza asta.
— Avem metodele noastre, cum se spune. Și știm că ai văzut Stupul. Știi
care-i treaba. Doar puțini au parte de moartea pe bune, așa că lucrul
împotriva căruia lupți n-ar trebui să te preocupe.
— Dar ați zis că nu mai sunteți în slujba lui Kaine, îi replică Michael
nerăbdător.
Știa că Bryson avea să-l ajungă în curând.
— De ce sunteți împotriva noastră? Ce se întâmplă?
Trae îl țintui cu privirea.
— Kaine are propriul lui plan. Și un lucru e sigur…
Zgomotul de pași se apropia, tăind prin tufișuri, strivind crenguțe și ace
de pin, și Tangentul se opri, uitându-se dincolo de Michael, căutând să vadă
de unde venea zgomotul.
— Ce anume? insistă Michael. Ce e sigur?
Trae se trase un pic mai aproape.
— Kaine e mult mai deștept decât cei care i-au asamblat codul și viziunea
lui pentru viitor e… periculoasă. Cât despre voi, mă rog. Cum v-a zis Janey,
cine nu e cu noi e împotriva noastră. Și, după socoteala mea, mai ai vreo
douăzeci de minute să te hotărăști. Cum ți-ai putea dori să mai fii în slujba
lui Kaine?
— Nu sunt… n-am fost niciodată! spuse Michael înfundat. Dar clar nu
vreau să fiu nici în slujba lui Weber.
Profită de ocazie să arunce numele agentei VNS.
Trae nu reacționă. În schimb se uită la ceas. Nu mai avea mult timp.
— Ce-o să ne faceți? îl întrebă Michael cu o voce moale.
Trae arătă din cap spre barăci.
— Suntem mult mai mulți decât voi. Atât îți spun. Și nimic – absolut nimic
–, băiete, nu ne va sta în cale. Nu ne place ce pun la cale Tangenții din
barăcile alea. Întoarce-te acum. Și v-aș sugera să acceptați cu toții condițiile
noastre când va veni momentul.
— Michael!
VP - 42
 Michael făcu stânga împrejur și îl văzu pe Bryson la câțiva pași distanță,
între doi pini bogați. Când se întoarse spre Trae, bărbatul dispăruse.
— L-ai văzut? îl întrebă pe Bryson.
— Pe cine să văd?
Michael oftă.
— Nu contează. Ai găsit ceva?
— Nu, te-am căutat pe tine până acum. Walter te-a strigat, dar a mers
înainte – a zis că are o misiune de îndeplinit. Ce s-a întâmplat? Pe cine ai
văzut?
Michael se lăsă să cadă la pământ, rezemat de copacul din spate.
— Pe un tip. Mi-a zis niște chestii care au cam tot atâta noimă ca tot ce ni
s-a spus până acum. Cred că Weber e cea care-i manevrează pe indivizii
ăștia, cumva, ceea ce nu explică prea multe. Și aproape că pare mai nasol
decât dacă ar fi fost conduși de Kaine.
— Frate, spuse Bryson, reușind cumva să dea o notă de dojană
cuvântului.
Michael gemu și se ridică. Parcă atârna cu câteva sute de kilograme mai
mult.
— Trebuie să ne întoarcem. Și apoi cred că trebuie să plecăm. E pe cale să
se întâmple o chestie foarte nasoală aici.

5.

Începu să se lase seara, învăluind în întuneric terenul din jurul barăcilor.

Lumina soarelui care asfințea avea să dispară în câteva minute. Michael și
Bryson își croiră drum din pădure fără vreun incident și descoperiră că o
bună parte dintre ceilalți se întorseseră deja. Siluetele cufundate în umbră
erau ghemuite laolaltă după mașini.
— Michael, treci încoace!
Era Walter. Se ridică din poziția ghemuit și-i făcu semn lui Michael să li se
alăture.
— Unde ai dispărut? îl întrebă.
Michael nu știa cât să împărtășească din cele aflate. Bryson i-o luă înainte,
din fericire.
— Ai găsit ceva? îl întrebă, schimbând vorba.
— Mda, răspunse bărbatul nelămurit.
Era vădit supărat că îi pierduse.
— Aveți noroc amândoi că nu v-a tăiat cineva beregata prin pădure.
VP - 43
 — S-a întors Amy, șopti cineva din grup.
— Hai înăuntru, îi somă Walter, uitându-se chiorâș la Michael.
Ordinul părea și mai amenințător în lumina amurgului. Michael se uită la
Bryson și încuviință. Era cazul să se întoarcă – mai erau doar câteva minute
până la termenul impus de Janey.

6.

Michael rămase în urma grupului care se întorcea la buncăr. Intră ultimul

în clădire și simți tensiunea din încăpere de cum intră. Toți erau în picioare,
în jurul Helgăi. Walter se îndreptă glonț spre ea ca să-i spună pe scurt ce
descoperiseră în pădure. Michael rămase mai în spate – își dorea să fi avut
mai mult timp să-l iscodească pe Trae.
— N-avem prea multe vești bune, îi anunță Helga pe ceilalți. Walter a
identificat un grup de douăzeci. Înarmați. Doar câțiva erau copii, în ciuda a
ce ne-a spus fetița aia care arăta ca o stafie. Amy și Chris au văzut și alții
stând la pândă după copaci.
Făcu o pauză, părând să caute cel mai bun mod de a încheia.
— Richard a descoperit un fir și s-a ținut după el până la marginea
barăcii. Pare c-ar fi destule explozibile instalate de jur-împrejur cât să ne
arunce în aer pe toți. Nu știu când le-au pus, dar suntem într-o mare belea. Și
mă tem că, dacă încercăm să plecăm, or să declanșeze o explozie.
— Nu putem să tăiem firele sau ceva de genul ăsta? întrebă mama lui
Sarah. Nu știe nimeni să le deconecteze? Să le dezamorseze? Sau cum s-o
zice?
— Nu-i o idee bună, spuse Walter. Dacă nu știm cu ce avem de-a face, s-ar
putea să ne explodeze în față.
În încăpere se lăsă tăcerea. Michael își încrucișă brațele și încercă să se
concentreze. Treaba care-l rodea cel mai tare era că oamenii ăștia spuneau
că nu mai sunt în slujba lui Kaine. Și, dacă învățase vreo chestie din jocuri,
era că pentru a câștiga un război trebuie să-ți cunoști inamicul.
Helga oftă din rărunchi.
— Îmi pare rău să spun treaba asta, dar…
Nu apucă să-și ducă la capăt propoziția pentru că se stinseră luminile.
Vocea Helgăi fu acoperită de șușoteli și târșâit de pași. Sarah îl prinse de
mână pe Michael și el se agăță de cotul lui Bryson. Nu se mai vedea nicio
geană de lumină în cameră – Michael nu mai deslușea nimic. Până și lumina
Sicrielor dispăruse. Le tăiaseră curentul.
VP - 44
 — Liniștiți-vă! strigă Helga de undeva din beznă. Toată lumea să rămână
pe loc.
Se auzi declicul căștilor și se aprinseră NetScreen-urile, aruncând o
lumină verzuie pe toate fețele.
Michael îi zări pe părinții lui Sarah, stăteau în spatele lor. Păreau încă și
mai speriați decât se simțea el. Gerard își lăsase mâinile pe umerii lui Sarah
și Nancy își strângea soțul în brațe.
Helga rupse din nou tăcerea.
— Amy, Chris, mergeți să-i scoateți pe prietenii noștri din Cabine. Nu cred
că avem de ales, va trebui să…
Bum!
Helga nu mai apucă să-și ducă la capăt propoziția. Un bolovan țâșni
printr-unul din geamurile din capătul opus al barăcii, împrăștiind cioburi pe
mochetă. Pietroiul cât pumnul se rostogoli pe podea, oprindu-se în fața lui
Michael.
Bryson se aplecă spre Michael, ca să-i șoptească ceva la ureche.
— Amice, eu sunt aproape gata să-i las baltă pe oamenii ăștia. Cred că ne
descurcam mult mai bine pe cont propriu.
— Mda, poate, îi replică Michael. Doar că nu e cel mai bun moment pentru
asta.
Încă un bolovan se prăvăli printr-un geam, de data asta mai aproape de ei.
Michael tresări, mai să-i stea inima-n loc. Se întoarse la țanc spre a vedea
ultimele cioburi care cădeau pe mochetă în jurul pietroiului. Preț de câteva
clipe domni tăcerea, apoi încă un geam fu spart de un bolovan, și încă unul,
și încă unul. Începură să se audă țipete de jur-împrejur pe măsură ce
zgomotele stridente străpungeau aerul, urmate de bolovanii care se
prăvăleau pe mochetă, și cioburile se împrăștiau în jur ca un roi de gângănii
de cristal.
Michael și prietenii lui se traseră instinctiv unul spre celălalt. Michael
simți un ciob lovindu-l în spate; îi străpunse pielea gâtului și rămase înfipt
acolo, simțea cum îl ustură locul.
Zgomotele păreau că nu se mai termină, ca o suită de ropote de tunet.
Michael trebui să-și înăbușe certitudinea că acum, acum, lumea avea să
explodeze în jurul lui, aruncându-i pe toți în neant.
Apoi, deodată, totul se opri. Se lăsase o tăcere absolută, astfel că Michael
se temu pentru o clipă că asurzise. Treptat începu să-i audă pe ceilalți
respirând și, când și când, clinchetul câte unui ciob stingher care cădea din
rama ferestrei. Însă nimeni nu spunea nimic.
O mișcare fulgurantă în dreptul ferestrei celei mai apropiate îi atrase
atenția, urmată pe dată de chicotitul inconfundabil al unei copile. Walter
VP - 45
ridică arma și o porni spre fereastră, dar Helga îl opri.
— Nu uita cu ce ne au la mână, îi spuse. Dacă începi să tragi, ne vor
arunca în aer. Nu mai avem opțiuni, prietene. Niciuna în afară de…
Alte siluete în mișcare pe-afară, noi hlizeli, și fete și băieți, după râsete.
Era ceva la oamenii ăștia care începea să-l îngrețoșeze de-a binelea pe
Michael. Nu-l interesa ce fel de Tangenți le răpiseră corpurile; tot niște copii
erau, care nu bănuiau ce pericol îi paște. Oare era posibil ca adulții să-i
folosească pe post de momeală? Toată treaba era atât de încurcată, încât
aproape că-și dorea să fie din nou la închisoare.
Într-un final, procesă ultimul lucru pe care-l spusese Helga. În afară de…
în afară de ce? Pe chipurile oamenilor ei se citea, sub diferite forme, șocul.
Părea că sub ochii lui Michael și ai prietenilor lui se petrecea ceva care scăpa
înțelegerii lor.
— Nu se poate să vorbești serios, spuse Walter după o tăcere prelungită.
— Ba nu se poate ca tu să-mi pui la îndoială decizia, i-o întoarse Helga. Nu
mai avem alternativă. Crezi c-o să ne lase să ieșim de-aici?
— Dar așa ceva contravine tuturor valorilor alianței noastre.
Râsul nepământean se auzea în continuare, pătrundea pe geam ca un
ecou dintr-un orfelinat bântuit.
Se auzi deodată o voce răsunătoare de bărbat.
— Timpul a expirat! Cea care vă conduce să iasă cu mâinile sus sau
declanșăm explozibilul. Doar o armă să vedem și s-a terminat!
Michael își zise că, după voce, părea a fi Trae – același accent săltăreț.
Poate că ăsta era prilejul lor să se predea și să plece. Se uită la Helga, în ochii
căreia se citea că nu e de acord cu propunerea.
— Nu avem de ales, spuse ea, pe un ton obosit. Trebuie să-i condamnăm
la moartea pe bune.

VP - 46
 V

Povești de adormit copiii

1.

— Vin! strigă Helga drept răspuns. N-o să am nicio armă și ar fi cazul să

ascultați ce am de spus. Avem ceva care s-ar putea dovedi foarte valoros
pentru voi.
Michael se întoarse spre prietenii lui și le aruncă o privire întrebătoare.
Era clar că nu știau mai multe decât el. Luminile verzui ale NetScreen-urilor
aprinse de jur-împrejur li se răsfrângeau în ochi, dându-le sclipiri de
kriptonită.
— Gata cu vorbăria! strigă Trae. Ai trei secunde să vii încoace.
Helga se apropie imediat de ușă, deschizând-o și ieșind. Walter tresări
involuntar, clar dornic s-o urmeze, dar nu se clinti din loc. Avea o expresie
furibundă, părea gata să omoare pe cineva.
— Hai să vedem care-i treaba, le șopti Bryson, arătând cu capul spre
fereastră și făcându-le semn să-l urmeze.
Se furișară lângă fereastră, în scârțâit de cioburi. Bryson dădu la o parte
cele câteva fragmente de geam zimțate rămase în ramă și îngenunche.
Michael se lăsă în genunchi în stânga lui, Sarah în dreapta. Michael spera că
întunericul avea să-i ferească de privirile celor care pândeau afară.
— O amenințare fără acoperire.
Cei care i se adresa Helgăi, vârându-i o lanternă în față, era Trae. Erau
înconjurați de un grup de cinci sau șase indivizi, fiecare cu o lanternă în
mână, pe care o țineau îndreptată în jos.
— Sper că realizezi că suntem Tangenți – cei care ne-au programat nu ne-
au făcut imbecili.
Helga ridică mâinile deasupra capului.
— Păi, ne-ați încolțit și sunt prea multe în joc. Dacă nu mă credeți, atunci
o să vă dovedesc care e miza. Și, dacă vă pripiți și vă hotărâți să ne aruncați
în aer, mesajul a fost transmis deja. O să muriți cu toții. De-a binelea.
Michael nu reușea să-i deslușească prea bine pe indivizii aflați în spatele
lui Trae. Dar o identifică pe Janey și, după statură, mai erau și alți copii în

VP - 47
grup. Un băiat nu părea să aibă mai mult de opt-nouă ani.
Timp de câteva momente domni tăcerea, semn că bărbosul îi cântărea
spusele.
— La ce credeți că se referă? îi întrebă Sarah în șoaptă. Ce mesaj? Cum ar
putea să-i ucidă?
— La moartea pe bune, îi răspunse Bryson. E ceva care ne scapă aici.
— Evident, răspunse Michael.
Nu-și propusese să fie măgar, era doar perfect de acord cu faptul că erau
complet pe dinafară.
— Bau!
Un chip de fată apăru în cadrul ferestrei și lui Michael aproape că-i sări
inima din piept. Bryson zbieră și căzu pe spate, doborând-o și pe Sarah.
Michael încremeni, văzându-i ochii negri și chipul palid. Fata începu să
chicotească nestăpânit, apoi dispăru din nou. Michael trase aer în piept.
— Liniște! zbieră Trae de-afară. Tina, mișcă de-acolo. Acum!
— Scuze, șefu’!
Încă un chicotit, apoi Michael o văzu luând-o la fugă spre pădure. Bryson
și Sarah reveniră la geam, ghemuindu-se lângă Michael.
— Încercam doar să te protejez, îi spuse Bryson lui Sarah. Ar fi putut fi
înarmată, știi.
Sarah își dădu ochii peste cap și își reluă locul lângă geam. Helga era tot
afară și nu voiau să scape nimic din ce se întâmpla.
— E un bluf, spuse Trae. N-o să vă predați și eu nu mai am vreme de
pierdut.
Se întoarse spre oamenii lui.
— Omorâți-i, le spuse, pe un ton nefiresc de calm. Până la unul. Mi s-a luat
de chestia asta.
— Acum! țipă Helga.
Deodată, o femeie aflată lângă Trae se pleoști și căzu la pământ, ca o
marionetă căreia i s-au tăiat sforile. Zăcea cu mâinile și picioarele răsfirate,
într-o poziție nefirească. Chipul ei era cufundat aproape cu totul în
penumbră, dar Michael văzu că își dăduse ochii peste cap și albul ochilor
strălucea în beznă.
Trae se apropie de ea într-o clipită și-i luă pulsul. Nu mai era nevoie să
spună altceva – gesturile vorbeau de la sine.
Femeia murise.

VP - 48
 2.

Lui Michael i se tăie răsuflarea și următoarele câteva secunde i se părură

interminabile. Cei aflați afară se holbară șocați la prietena lor, apoi își
întoarseră toți ca unul privirea spre Helga. Trae sări în picioare și scoase un
cuțit, punându-i-l la beregată.
— Ce-ai făcut? răcni la ea, împroșcând cu salivă. Spune-mi ce-ai făcut sau
o să mă asigur că absolut toți prietenii tăi vor muri în chinuri, după o agonie
prelungită.
Helga era întruchiparea calmului.
— Dacă mă ucizi pe mine sau pe oricine altcineva din grupul meu, nu vei
face decât să agravezi situația. La fiecare treizeci de secunde va mai muri
unul dintre voi, până când plecați. Și ordinul pe care l-am transmis
prietenilor mei din Somn va rămâne valabil până plecați. Dacă declanșați
explozibilul, vă așteaptă moartea pe bune. La fel dacă se întâmplă ceva cu
noi. Acum, plecați de-aici!
Trae se trase câțiva pași înapoi, mergând poticnit, lăsându-și mâinile pe
lângă corp.
— Ești… ești…
Lui Michael nu-i venea să creadă că era același individ care păruse atât de
înspăimântător cu doar câteva momente mai devreme.
— Ce a făcut? întrebă în șoaptă.
— Nu știu, îi răspunse Sarah, dar pare să funcționeze.
Helga rămăsese nemișcată, dar părea să se fi înălțat cu câțiva centimetri.
Iar Trae părea în stare de șoc. Se uita țintă la Helga, cu chipul schimonosit de
spaimă.
— Am jurat că nu vom face niciodată așa ceva, spuse cu o voce stinsă. Am
jurat.
— Noi? îl întrebă Helga. Cine e mai exact „noi”? Noi n-avem nimic de-a
face cu voi. Noi încercăm să salvăm lumea de ceea ce-ați făcut voi. V-ați
asumat riscul ăsta, așa că nu dați vina pe noi. Plecați acum. Am încheiat
discuția.
Îi întoarse spatele, oprindu-se spre a-i dovedi că nu se temea de el, apoi
se întoarse calm spre baracă, închizând ușa în urma ei. Michael rămase cu
ochii la Trae. Câțiva dintre oamenii lui se strânseră în jurul lui și șușoteau de
zor. El nu dădea niciun semn că i-ar fi observat, rămăsese cu privirea ațintită
asupra ușii pe care dispăruse Helga.
Cineva îl bătu pe umăr pe Michael, făcându-l să tresară. Era dădaca lui.
— Ce se întâmplă? îl întrebă Helga.
VP - 49
 Până să apuce să-i răspundă, se auzi un țipăt de-afară. Întorcându-se,
văzu o fetiță – una dintre cele mai mici pe care le văzuse până acum – zăcând
la picioarele lui Trae. O femeie îngenunche gâfâind lângă ea, ca și cum ar fi
purtat până aici trupul lipsit de viață al copilei, să i-l arate lui Trae.
— A murit, declară femeia, fără a se adresa cuiva anume. A căzut la
pământ chiar lângă mine.
Michael auzi răsunând din spate vocea Helgăi.
— Și o să mai moară încă cineva o dată la treizeci de secunde! Plecați!
Acum!
Trae se smulse în sfârșit din transă.
— Jur pe cel care m-a creat că vei regreta, Tangento, spuse, aproape
șoptit.
Apoi întoarse spatele barăcii. Michael se aștepta să le ordone oamenilor
lui să plece. În schimb, Trae se îndepărtă încet, urmat de cei care veniseră cu
el. Michael îi urmări cu privirea până când dispărură printre copaci, ca niște
năluci străvezii.
— Ar fi cazul să organizăm o întâlnire, spuse Helga, pe un ton care nu mai
părea așa încrezător. Vor urma represalii.

3.

Se reuniră într-o încăpere aflată în capătul opus al barăcii, un birou vechi

cu o masă de scris și scaune. Era un pat de o persoană într-un colț și Michael
se întrebă dacă asta era camera Helgăi.
— Așezați-vă, le spuse femeia, instalându-se pe scaunul din spatele mesei
mari de lemn.
În încăpere fuseseră invitați Michael cu prietenii lui, părinții lui Sarah,
Walter și femeia pe nume Amy. Se așezară cu toții în afară de Walter, care
rămase în spatele lor cu brațele încrucișate.
— Știu că ești supărat, îi spuse Helga. Îți datorez o explicație. Și, Michael,
cu toții aveți dreptul să știți ce s-a întâmplat.
— Așa e, îi replică Walter.
Michael avu impresia că se pregătea să mai spună ceva, dar Walter tăcu.
Helga oftă.
— Au murit doar doi dintre ei.
Atât îi trebui lui Walter.
— Doar doi? Doar doi. Cred că vrei să spui patru. Din cauza ta au murit pe
bune două persoane, deci doi oameni și doi Tangenți. Patru ființe care nu
VP - 50
vor mai exista niciodată. Fără să te consulți cu niciunul dintre noi, ai decis să
încalci toate principiile la care am aderat când te-am urmat. Și cică tu ești
cea care ne conduce!
Helga se ridică și bătu cu palma în masă.
— Da! Eu sunt cea care vă conduce! Și am făcut ce era de făcut! Mult mai
mulți oameni ar fi murit dacă n-aș fi făcut asta – o știi și tu, Walter!
— Ne-am fi putut lupta cu ei, îi replică bărbatul. Le-am fi putut ține piept.
Sau am fi putut să ne predăm și s-o luăm de la capăt. Sau să încercăm să
negociem mai mult. Orice, în afară de a recurge fix la treaba pe care
încercăm s-o prevenim!
— Ne-a dat un ultimatum, îi spuse Helga mai calm. Nu puteam să-mi
asum riscul să declanșeze explozibilele și să ne omoare pe toți. Inclusiv
patru persoane – arătă pe rând spre Bryson, Sarah, Gerard și Nancy – pentru
care încă n-am creat un back-up în Stup. Vrei să vorbim despre moartea pe
bune – ei bine, oamenii ăștia sunt prietenii noștri și n-aveam de gând să stau
cu mâinile în sân și să-i las să aibă parte de ea. N-am avut de ales!
— Ba ai avut, îi răspunse Walter.
Helga se așeză la loc.
— Am salvat mult mai multe vieți decât cele care s-au pierdut.
— Dar…, începu Walter, însă Helga îl întrerupse.
— Încetează! țipă la el. Dacă vrei să pui la cale o lovitură de stat, n-ai
decât. Du-te să-ți pregătești pledoaria și adună voturi. Dar ce-am făcut eu
trebuia făcut și e vremea să mergem înainte.
Walter nu-i răspunse. Și nici nu ieși. Își lăsă privirea în pământ, respirând
poticnit.
Michael rămase țintuit locului, șocat, neînțelegând foarte bine ce se
întâmpla. Lucrul care chiar îl marcase era momentul când Helga arătase
spre prietenii lui și părinții lui Sarah. Arătase fără ezitare spre ei, dar nu și
spre el. Acel gest mărunt spunea multe.
— O dată pentru totdeauna, rupse Bryson tăcerea. Ne spune și nouă
cineva ce înseamnă moartea pe bune?
— Fără ocolișuri, încuviință Sarah.
Helga se aplecă în față, împreunându-și mâinile pe birou.
— Mai țineți minte ce v-am explicat mai devreme? Chiar dacă nu suntem
siguri cum funcționează procesul, pentru ca un Tangent să poată opera într-
un corp omenesc, trebuie menținută o legătură cu conștiința celui care îi
aparține corpul. E o legătură care nu poate fi ruptă, în caz contrar corpul va
muri. Credem că din motivul ăsta există Stupul.
Inspiră adânc, studiindu-și mâinile și frământându-și-le.
— Moartea pe bune înseamnă că o inteligență stocată în Stup e distrusă.
VP - 51
Poate fi inteligența unui Tangent sau cea a unei ființe umane. Dacă o distrugi
în Stup, acea… persoană, Tangentul, conștiința respectivă, cum vrei să-i spui,
s-a stins pe veci. Și, dacă e asociată unui corp aflat aici în Starea de Veghe,
corpul va muri și el. Din câte ne dăm seama, niciuna, nici cealaltă nu mai
există din momentul acela.
Făcu o pauză.
— Dar ăsta e doar unul din felurile în care se poate produce așa-zisa
moarte pe bune. Definiția termenului e foarte simplă, de fapt. E ceea ce se
întâmplă când oricine – Tangent sau om – moare fără să aibă un back-up
stocat undeva. Oricum s-ar produce moartea, fie că e în realitate sau în
planul virtual. Dacă nu există un back-up în Stup, inteligența, amintirile,
esența unei persoane sunt pierdute pe veci.
Michael vedea Stupul cu ochii minții. Se întrebă cum procedau – cum
puteai ucide o conștiință. Își închipui că plutea în acel spațiu de necuprins,
printre toate acele capsule portocalii, incendiind una cu un aruncător de
flăcări virtual. Aproape că auzea țipetele în timp ce inteligența aflată
înăuntru se făcea scrum.
Își alungă imaginea din minte și se întoarse spre Helga.
— Eu sunt încă stocat acolo, așa-i?
Toată lumea din cameră se uită la el.
Helga încuviință încet.
— Ca și Jackson Porter, continuă Michael. Așa că am mai putea să-l
introducem din nou în corpul ăsta și eu aș putea să-mi continui existența în
Somn. Așa-i?
Helga încuviință din nou. Părea aproape tristă.
— Și ai arătat spre Sarah și ceilalți pentru că, dacă suntem uciși cu toții
aici într-o explozie, noi ceilalți n-am avea parte de moartea pe bune. Am
reveni la programele noastre stocate în Stup.
Arătă spre prietenii lui.
— Ei n-au back-up.
Cele patru cuvinte păreau reci, aspre.
Helga se ridică și trecu de cealaltă parte a mesei, rezemându-se de ea.
— Totul e absolut corect, Michael. Când eu și ceilalți Tangenți ne-am
adunat și am decis să folosim Doctrina Mortală, ca să împrumutăm corpuri
omenești și să venim aici, ne-am făcut niște promisiuni foarte importante. Și
una dintre ele era să evităm moartea pe bune, indiferent de cine era vorba,
cu orice preț. Dar astăzi am încălcat acea regulă pentru că aveam de ales
între două opțiuni cumplite. Va trebui să trăiesc cu povara acestei decizii,
dar trebuie să mergem înainte. Cred că, cu ajutorul tău, putem să-l oprim pe
Kaine, precum și pe cei care îl ghidau din umbră, de fapt, și facțiunea cu care
VP - 52
ne-am confruntat în seara asta.
Își încrucișă brațele și își lăsă privirea în pământ.
— Noi ne spunem Alianța Tangenților. De când mi-ai fost răpit,
mecanismele interioare din VirtNet au început să se ducă de râpă. Mai mulți
Tangenți au evadat din programele-gazdă. Ne-am dat seama ce făcea Kaine
și ne-am hotărât să luptăm împotriva planului lui. Vrem să readucem
situația la normal. Și voiam să te regăsesc. Cred c-avem aceleași obiective.
Am dreptate sau nu?
Michael îi aruncă o privire lui Sarah, care nu mai spusese nimic de când
Trae și gașca lui plecaseră în sfârșit din fața barăcii. Ea schiță un zâmbet
stins, dar în ochii ei se citea tristețea.
Michael oftă.
— Categoric vrem să-l oprim pe Kaine, Helga. Dar am senzația că ne scapă
o chestie majoră. Nu cred că e de-ajuns să-l declarăm pe Kaine inamicul
nostru. Trebuie să ne dăm seama ce se întâmplă de fapt și cred că locul cel
mai bun în care să începem e Râpa Sacră. Dacă am putea să… destabilizăm
Doctrina în sine, măcar îi vom împiedica pe Tangenți să mai scape din
VirtNet.
Helga bătu din palme.
— Te-am învățat bine, așa-i? Stupul e un simplu spațiu de stocare –
Doctrina propriu-zisă e pusă în practică fix în locul pe care l-ai pomenit.
Arătă spre ușa care dădea spre camera principală.
— Ei bine, noi n-am stat chiar cu mâinile în sân. Ai văzut ce avem aici.
Oameni, Cabine Senzoriale, NetScreen-uri. Am lucrat de zor și suntem gata
să trecem la pașii următori.
De data asta interveni Bryson.
— Aș zice că e cazul să ne puneți la curent atunci.
— Vreau să știu ce se întâmplă în lume, adăugă Sarah. Situația începuse
să se agraveze încă înainte de a fi prinși în înscenarea Agentei Weber cu
Lancea.
— Avem răspunsuri, le spuse Helga. Și câteva posibile planuri. Dar, mai
întâi, cred că avem cu toții nevoie să ne odihnim un pic. Dacă plonjăm direct
în miezul problemei acum, o să ne simțim ca naiba.
Oricât de curios și neliniștit ar fi fost Michael, n-o putea contrazice. Ar fi
fost în stare să se bage în clipa aia sub scaunul șubred de lemn și să adoarmă
pe loc.
— Stupul a fost primul lucru pe care am vrut să vi-l arăt, spuse Helga. Și-
apoi am fost deturnați un pic, nu?
Porni spre ușă.
— O să punem să se mai aducă niște paturi. Puteți să dormiți cu toții în
VP - 53
camera asta. Dimineața ne vom cufunda în VirtNet și o să vă prezint planul și
resursele noastre.
Ultimul lucru pe care îl observă Michael înainte să iasă Helga din cameră
a fost cum aceasta îi evită privirea lui Walter în timp ce trecea pe lângă el în
drum spre încăperea principală.

4.

Michael stătea întins în pat, cu mâinile sub cap, cu privirea în tavan. Se

zgâia la umbrele care jucau pe tavan și, cu cât se uita mai mult, cu-atât mai
mult păreau să se miște, să se învolbureze, părând că ascund ceva. Îi dădeau
impresia că e în Somn.
— Ei bine, oameni buni, spuse Bryson din patul lui, aflat la câțiva pași
distanță. Azi a fost o zi foarte ciudată, aș zice.
Sarah era în capătul opus al biroului, între paturile alocate părinților ei;
tatăl ei deja sforăia înfundat și Nancy îi dojenise din cinci în cinci minute,
îndemnându-i să se culce, până când ațipise într-un final și ea. Se auzi un
scârțâit de arcuri dinspre unul dintre paturi, apoi pași ușori și o apăru o
umbră mișcătoare. Sarah se așeză pe jos, lângă patul lui Michael, și-l bătu pe
mână.
— Ciudat e puțin spus, le zise.
— Vremurile de odinioară din joc par de-a dreptul plicticoase prin
comparație, adăugă Bryson.
Michael se foi și se ridică într-un cot. Sarah era aproape de el, îi simțea
căldura corpului, și asta îl alină cumva.
— Nu-mi vine să cred că nu mă detestați, fraților, le zise. Gândiți-vă ce
viață liniștită aveați până să vă trag eu după mine în tot circul ăsta.
— Oh, zău așa, nu începe din nou, gemu Sarah. Ca și cum ne-ar fi fost mai
bine să trăim fiecare la el acasă, fără să știm că lumea e luată cu asalt de
Tangenți și se duce de râpă în jurul nostru. Măcar așa avem ocazia să
acționăm într-un fel.
— Dar asta-i chestia, spuse Bryson, cu fața ascunsă în penumbră. Cum
putem să acționăm? Chiar dacă mergem în Râpa Sacră și reușim cumva să
distrugem programul pentru Doctrina Mortală, Kaine sau altcineva ar putea
foarte bine să-l rescrie la un moment dat. Pe deasupra, mai e și Stupul ăla
gigantic, care crește cu fiecare clipă. Dacă îl nimicim, cine știe câți oameni
am omorî? Toată porcăria aia cu moartea pe bune.
Sarah își freca tâmplele cu amândouă mâinile.
VP - 54
 — Fraților, putem să discutăm despre ceva mai plăcut un picuț? Ceva care
să n-aibă nimic de-a face cu Somnul, sau cu Kaine, sau cu Tangenții, sau cu
un genocid? Vă rog?
Michael îi puse mâna pe umăr. Sarah nu mai spusese niciodată, de când o
știa, o chestie mai inspirată.
— Despre ce altceva am putea discuta? întrebă Bryson. O să ne povestim
amintirile fericite din copilărie sau ceva de genul?
— Da, de fapt. E o idee excelentă, spuse Sarah, înveselindu-se deodată.
Exact asta vom face. Începe tu, Bryson.
— Poftim? Pe bune?
— Absolut.
Învăluit aproape cu totul în penumbră, Bryson își lăsă picioarele pe
margine și se ridică în capul oaselor, aplecându-se spre ei, cu coatele pe
genunchi.
— Bine, zise. Voi ați vrut-o. Dar asta o să vă spulbere iluzia că aș fi fost un
copil-minune, pe cale să devină cel mai inteligent om din lume.
— O să ne asumăm riscul, mormăi Michael.
Bryson își frecă palmele, apoi începu.
— Bine, aveam… cinci ani. Deci eram un țânc, dar asta nu scuză faptul că
eram bătut în cap. Adică, pe bune, cred că eram un copil fără pic de minte.
Poate că am suferit un implant ulterior. Sau, hei, poate că sunt Tangent!
— Nu e o glumă bună, spuse Sarah. Și poți, te rog, să continui cu această
poveste incredibilă despre ce copil bătut în cap erai?
Michael rămase impasibil. Se resemnase de mult cu gândul că era
Tangent. Cu cât puteau s-o dea mai des pe glumă, cu-atât mai bine. Era o
schimbare majoră pentru el și se simțea ușurat.
— Era Crăciunul, continuă Bryson. Afară ningea, plin de luminițe peste
tot, aveam un brad adevărat în camera de zi. Frate, tare bine mai mirosea! Îl
tăiase chiar tata, sub ochii mei. Sunt sigur că l-am șterpelit de pe terenul
altcuiva, dar asta e o altă poveste. Oricum, eu eram mezinul, mai aveam trei
frați și o soră. Erau cu toții la școală și mama urcase la etaj să tragă un pui de
somn. Și iată-mă pe mine, bietul mezin, în camera de zi, zgâindu-mă la
mormanul de cadouri de sub pom. Arătau tare îmbietor. Parcă îmi vorbeau
ambalajele alea lucioase, spunându-mi c-ar fi cazul să trag cu ochiul, să văd
ce-aveam să primim cu toții de la mami și tati.
— Ai tras cu ochiul la niște cadouri de Crăciun? întrebă Sarah. Asta-i tot?
Ce copil din istorie n-a făcut chestia asta?
— Păi, eu unul nu, spuse Michael. Sunt evreu.
Sarah pufni în râs.
— Poftim? Chiar ești? Cum de n-am știut chestia asta?
VP - 55
 — Părinții mei nu erau niște persoane foarte evlavioase.
— Mă scuzați? îi întrerupse Bryson. Mă lăsați să termin?
Sarah începu să râdă din nou și Michael simți cum i se ridica un pic
povara de pe umeri. Nu realizase cât de minunat era acel sunet și cât de mult
îi dusese dorul.
Bryson își continuă povestea fascinantă.
— Mă rog, în acea zi rece și solitară de iarnă, Bryson Netotul a clocit un
plan genial. M-am gândit că, dacă desfăceam toate cadourile și apoi – stați s-
o auziți și pe-asta – apoi ascundeam hârtia, mama n-o să-și dea seama că eu
am comis-o. Așa c-am rupt ambalajul de la fiecare cadou – chiar și de la cele
pentru frații mei și soră-mea. Vreme de vreo douăzeci de minute, am fost cel
mai fericit puști din istorie. După ce-am îndesat toate ambalajele după
uscător, am luat cadourile despachetate și, ca un geniu, le-am pus la loc sub
pom. Apoi m-am așezat pe canapea și-am așteptat să se trezească mama.
Eram sigur că n-o să observe nicio diferență.
Făcu o pauză, lăsându-i să proceseze isprava lui glorioasă.
— Uau, șopti Sarah. Ăsta da exemplu de prostie.
— Și? Ce s-a întâmplat?
— Incredibil, mama s-a prins imediat ce făcusem. A recuperat hârtia
ascunsă după uscător, înainte să ia foc și să ne incendieze casă, apoi a
împachetat din nou cadourile până să se întoarcă frații mei și soră-mea de la
școală. Totul s-a terminat cu bine.
— Ce ți-a făcut? întrebă Sarah. Sunt sigură că era pe jumătate amuzată, pe
jumătate tentată să-și omoare propria odraslă.
Michael începu să se hlizească, savurând faptul că se purtau ca pe
vremuri.
— Cred că mama a acționat foarte inteligent, le explică Bryson. Știa ce
prostie monumentală făcusem. Și că rușinea mea și faptul că va trebui să
trăiesc cu ea toată viața de-acum aveau să fie o pedeapsă suficientă, deși
sunt sigur că fierbea de furie în sinea ei. Spune povestea asta la toată lumea.
— Păi, spuse Michael, trebuie să recunosc, e una din cele mai bune
povești pe care le-am auzit vreodată. Mă simt mai inteligent și mult mai
împăcat cu mine.
— Ai și de ce, îi răspunse Bryson. Ok, cine urmează?
— Pot să vă spun eu una, spuse Sarah. O să vă povestesc despre când am
făcut pipi peste mătușă-mea.

VP - 56
 5.

Zece minute mai târziu, Michael nu se mai putea opri din râs. Gerard
habar n-avea, sforăia de zor în patul lui, dar Nancy le făcuse de mai multe ori
semn să tacă, spunându-i lui Sarah că e vremea să se culce. Sarah îi promise
că o să se conformeze în curând.
— E imposibil să se fi întâmplat chestia asta, spuse Bryson.
Sarah se ținu tare pe poziție.
— Ba da, așa a fost! Vă jur. Dormea pe canapeaua bunică-mii și eu aveam
o… problemă, umblam în somn. Puteți să-i întrebați pe ai mei când nu dorm
buștean.
— Dar, fizic vorbind, nu se lăsă Bryson, vreau să zic, cum ți-ai menținut
echilibrul?
Michael începu să se hlizească din nou la faza asta, simțind că-l dureau
mușchii feței și coșul pieptului de atâta râs. Nu se mai simțise așa dinainte
să-i bântuie Kaine viața.
— Cred c-am zăbovit destul asupra subiectului, spuse Sarah. E rândul lui
Michael.
Se întoarse spre patul lui și îi scânteiară ochii în lumina slabă care venea
de-afară.
— Cum o să întreci două povești ca astea?
Michael se sprijinea de prea mult timp într-un cot și îl durea. Își trase
picioarele sub el, masându-și umărul.
— Nu știu. Lasă-mă să mă gândesc o clipă.
Se lăsă tăcerea printre prietenii lui și Michael realiză de cât timp stăteau
de vorbă și se hlizeau. Era o undă de stinghereală în acea tăcere și Michael
știa foarte bine de ce.
— E ciudat când mă uit în urmă, spuse. Vreau să zic, nici măcar nu știu ce
amintiri sunt adevărate, de fapt. Cine știe dacă multe dintre ele nu au fost
programate ca atare, spre a-mi crea un trecut?
— Termină cu prostia asta, spuse Bryson. Viața ta e viața ta. Acum spune-
ne o poveste faină până nu mă ia somnul.
Michael își înconjură genunchii cu brațele, stând pe gânduri.
Într-un final, după câteva minute bune, anunță:
— Am una! Momentul când taică-meu a fost cât pe-aci să mă omoare cu
un bolovan.

VP - 57
 6.

Era ciudat să le spună povestea. De când aflase că e Tangent, ajunsese în

punctul în care nu se mai putea încrede în lucruri pe care majoritatea
oamenilor le luau de bune. Ce vedea cu ochii lui. Ce atingea cu degetele. Ce
gusta, ce respira, ce mirosea. Cum putea să știe dacă vreunul din lucrurile
astea era adevărat? Sau dacă fusese vreodată?
Dar, cum stătea în patul ăla, pe întuneric, cu sforăiturile lui Gerard ca
zgomot de fond, începu să-și amintească. Își amintea de copilăria lui și nimic
nu putea să-i răpească acele amintiri.
— Tatii îi plăcea la nebunie să mergem cu cortul, spuse. La nebunie. Mai
ales pentru că locuiam într-un oraș plin de smog. Cam o dată la două luni,
aduna tot echipamentul, se învârtea prin casă ca un puștan în culmea
fericirii, apoi ne urca pe toți într-o camionetă, chiar și pe Helga. Întotdeauna
o lua și pe Helga. Făcea parte din familie, ca noi toți.
— Unde mergeați de obicei? întrebă Sarah.
— Undeva de-a lungul traseului Appalachian Trail 1, în munți, în cele mai
izolate locuri pe care le găsea. Uneori mergeam cu mașina ore în șir. Asta era
înainte să mi se dea voie să mă cufund în Somn, așa că îmi plăcea la fel de
mult ca tatii. Era o aventură.
Făcu o pauză, reconstituind totul cu ochii minții.
— Simt și acum mirosul de foc de tabără – asta era întotdeauna partea
cea mai faină. Pârâitul și trosnetul lemnelor, tăciunii aprinși. Mamei nu-i
plăceau prea mult genul ăsta de condiții, dar suporta totul, cred că pentru că
vedea cât de încântat eram eu. Și tata, desigur. Și Helga era perfect în
elementul ei. Se purta ca un pădurar în excursiile astea, se răstea la noi și ne
dădea ordine și strângea mai multe lemne de foc decât aveam nevoie. Dar se
asigura totodată că nu dăm foc la pădure.
— E dură, șopti Sarah.
Michael ghici că Sarah zâmbea.
— Deci, de data asta, continuă Michael, mă credeam Cercetaș Vultur 2 sau
ceva de genul ăsta, pentru că m-am hotărât să plec hai-hui de unul singur –
nici măcar n-am anunțat pe cineva că plec. Am urcat un munte, apoi pe
următorul – erau mai curând ca niște dealuri, de fapt. Nu erau chiar așa de
înalți. Nu știu ce-a fost în capul meu. Poate mă gândeam c-o să descopăr
vreun sit funerar străvechi sau niște vârfuri de săgeți, cine știe. Eram bătut
1 Traseu de drumeții care străbate zona de est a Statelor Unite, mergând de la masivul muntos
Springer din Ceorgia până la vârful Katahdin, pe teritoriul statului Mâine. ( N.t.).
2 Cel mai înalt grad în rândul Cercetașilor. ( N.t.).

VP - 58
în cap, ca Bryson, presupun.
— Erai într-o companie selectă, comentă Bryson sec.
Michael era atât de cufundat în amintirea aceea de demult, încât aproape
că nu-l auzi.
— Mă rog, desigur c-am făcut cale întoarsă. Habar n-aveam pe unde sunt.
Am încercat să mă întorc pe unde venisem, dar sunt sigur că mă învârteam
în cerc, urcam și coboram pe același munte.
— Câh, făcu Sarah. Câți ani aveai?
— Nouă-zece. Eram speriat la culme pentru că începuse să se întunece.
Am strigat după ai mei și după Helga, dar nu m-au auzit. Eram îngrozit – îmi
amintesc că am început să plâng și eram din ce în ce mai agitat. Într-un final,
am ajuns într-o vâlcea și pur și simplu… nu știu. N-aș zice că m-am rugat, dar
am încercat să comunic telepatic cu tata. L-am implorat în gând să vină să
mă găsească.
Michael se foi din nou, sprijinindu-se în coate, întinzându-și picioarele în
față. Sarah își lăsă brațul peste genunchii lui și se uită la el. Era prea
întuneric ca să se uite în ochii ei, dar se bucură că era cu fața la el.
— După nici două-trei minute, un ditamai bolovanul s-a prăvălit de-a
lungul pantei, chiar de deasupra mea. L-am auzit înainte de a-l vedea, am
auzit cum trosnea crengile copacilor și cum strivea tufișurile. Mi-am ridicat
privirea la fix, tocmai se rostogolea printre pini, venind glonț spre mine. M-a
ratat la mustață după ce m-am ferit din calea lui. S-a izbit de un copac, praf l-
a făcut.
Bryson și Sarah rămaseră nemișcați, de-abia mai îndrăzneau să respire.
— Ei bine, zise, m-am gândit c-o fi fost un semn, așa că am urcat pe unde
se prăvălise. A fost ușor pentru că, practic, își croise drum de-a lungul
pantei. Și cred că știți deja unde m-a condus.
— La familia ta, răspunse Sarah.
— Mda. L-am văzut pe tata mai întâi și, de cum a dat cu ochii de mine, a
rupt-o la fugă spre mine – a trebuit să sară peste câțiva bușteni – și m-a
strâns într-o îmbrățișare ca de urs. Țin minte că mi-au trosnit oasele, așa
tare m-a strâns. Și sunt sigur că l-am strâns la fel de tare. Apoi au apărut și
mama și Helga, boceam și râdeam în același timp cu toții și ne tot
îmbrățișam. A fost o nebunie, n-o să uit niciodată scena. Un lucru, mai ales.
— Ce anume? îl întrebă Bryson.
— Cum arăta tata. Plângea, avea ochii roșii și umflați de plâns. N-a zis
absolut nimic legat de faptul că plecasem de nebun și mă rătăcisem. Nicio
vorbă. Sunt sigur că s-a gândit că îmi învățasem lecția cu vârf și îndesat. S-ar
părea că n-ai fost singurul puști bătut în cap din istorie, Bryson.
Sarah se șterse la ochi și Michael își zise că poate – poate – o emoționase
VP - 59
până la lacrimi.
— Drăguț, spuse fata. Nu-mi vine să cred că nu ne-ai spus niciodată
povestea asta.
Michael ridică din umeri, deși probabil că nu se vedea îndeajuns de bine
ca să observe vreunul din ei.
— Doar că… nu știu. Am o mulțime de amintiri de genul ăsta. Vreau să zic,
care din lucrurile astea sunt adevărate și care nu? Cred că va trebui pur și
simplu să decid că s-au întâmplat pe bune. Mi-e dor…
I se frânse glasul și simți o apăsare în piept. Se întinse în pat și se întoarse
cu spatele la Sarah. Ea îi mângâie umărul, apoi se aplecă și-l sărută pe obraz.
În mod miraculos, Bryson nu comentă deloc. Sarah mai așteptă un minut,
două, mângâindu-l pe spate, apoi se ridică și se întoarse în patul ei.
— Noapte bună! le spuse, din capătul opus al camerei.
— Somn ușor, îi răspunse Bryson.
— Noapte bună, îngăimă Michael.
— Vă iubesc, băieți, le spuse Sarah după o clipă și-apoi se abandonară în
sfârșit somnului.

VP - 60
 VI

Lecția de istorie

1.

A doua zi, când Michael se trezi și ieși din biroul Helgăi, în baracă era o
forfotă generală. Membrii Alianței Tangenților se puseseră pe treabă,
strângeau lăzi și le cărau la mașini. Michael se frecă la ochi, încă somnoros, și
se uită în jur la toată agitația.
— Ce se întâmplă? îl întrebă pe Bryson, care stătea rezemat de perete,
bând un lichid aburind dintr-o ceașcă.
— Helga zice că unii dintre noi urmează să plece, îi spuse prietenul lui. Și
unii vor rămâne aici – vor apela la Sicrie ca să ne reunim când e cazul.
— Noi ce facem?
— Noi mergem cu Helga. Eu, tu, Walter și încă vreo doi.
Bryson arătă spre Walter, care stătea de vorbă cu Amy.
— Cred că vor să încerce să aranjeze o întâlnire cu cineva din VNS.
— Poftim? Nu, exclamă Michael, înviorându-se pe dată. Sunt ultimele
persoane cu care ar trebui să ne întâlnim acum. Nu putem avea încredere în
ei.
— Mda, mă rog, nu pot să te contrazic. Dar Helga a zis c-o să ne ținem
departe de Agenta Weber. Oricum, a zis că, odată ce te trezești, ne vom
cufunda în Somn și o să încerce să ne pună la curent cu ce-am ratat. Vrea să
plecăm în jurul prânzului.
Lui Michael nu-i surâdea ideea. Va face ce le cerea Helga – mai puțin să
accepte o întâlnire cu Weber sau o vizită la VNS.
— Și stai să vezi, continuă Bryson, părinții lui Sarah n-o lasă să vină cu
noi. Au zis că s-a terminat cu aventurile. Sarah s-a certat toată dimineața cu
ei. Cred c-au continuat discuția afară.
Înainte ca Michael să aibă vreo reacție, Helga intră pe ușa din față. Îi
scânteiară ochii când îi zări pe băieți și veni glonț spre ei.
— ’Neața, rază de soare, îi spuse, fără urmă de ironie. Sper că te-ai odihnit
bine. Du-te să-ți iei micul dejun și-apoi o să vă arăt niște chestii în Somn. O
să vă pun la curent cu toate înainte să luați o decizie definitivă legată de ce

VP - 61
veți face în continuare.
— Nu mi-e foame, îi spuse Michael. Hai să facem acum treaba asta!
Helga încuviință.
— Mie-mi convine. Ia-o și pe Sarah. Părinții ei deja știu mare parte. Și
sunt sigură că n-ar deranja-o să petreacă puțin timp fără ei.
Expresia ei era foarte grăitoare. Probabil că avuseseră o adevărată bătălie
afară.
— Mă duc eu după ea, spuse Michael. Pregătiți Sicriele.

2.

Când o găsi, Sarah era singură, nici urmă de părinții ei; stătea rezemată de
trunchiul unui copac, în spatele barăcii, și se vedea că plânsese. Se pleoști un
pic când îl văzu că se apropie – aproape ca și cum s-ar fi rușinat că o
surprindea în starea asta.
— Hei, îi spuse Michael, cu un zâmbet plin de înțelegere. Iar te porți ca un
copil răzgâiat? Nu te-a învățat nimeni să-ți asculți și să-ți respecți părinții tot
timpul?
— Știi că-i iubesc, Michael.
Părea obosită.
— Dar e greu să fac față situației cu ei în preajmă. Pentru ei sunt tot o
fetiță și e imposibil să stea în banca lor și să mă lase să fac ce am de făcut.
— N-ar vrea să fugi de capul tău și să sfârșești prin a fi omorâtă sau ceva
de genul ăsta.
— Hei, tu cu cine ții?
— Scuze.
Se apropie de ea și o strânse în brațe.
— Îi dăm noi de cap, bine? Poate că-i convingem să vină cu noi. Helga are
nevoie de noi pentru a-și pune în practică planul, oricare ar fi ăla, și avem
nevoie de orice ajutor pe care reușim să-l găsim ca să ne croim din nou
drum spre Râpa Sacră. Și nici nu se pune problema să fac chestia asta fără
tine.
Sarah oftă.
— Era mai ușor când eram în Somn sau…
Nu-și duse la capăt ideea și Michael știa exact ce voia să spună. Le fusese
mai ușor în perioada în care părinții ei erau răpiți și ținuți prizonieri, fără să
poată s-o împiedice să facă ce dorea.
— Haide, îi spuse. S-o luăm cu începutul. Hai să vedem ce vrea să ne arate
VP - 62
Helga și apoi încercăm din nou. Nu plec fără tine.
Sarah îl îmbrățișă strâns de tot și-l sărută pe obraz. Avea buzele umede și
urme de lacrimi pe obraji.
— Toată treaba asta mă nedumerește foarte tare, îi șopti. Viața ta ca
Tangent, viața ta în trupul ăsta, toate ciudățeniile care se întâmplă. Sincer,
nu știu ce ești, dar știu cine ești. Și te iubesc, Michael. Sincer. Poți să-ți dai
ochii peste cap cât vrei, dar, orice ai fi – îi cuprinse obrajii în palme și-l
scutură blând –, sunt îndrăgostită de tine.
Sentimentele lui Michael ajunseseră până la nori, iar el amuțise de-a
binelea. Încuviință din cap și-apoi o sărută, o sărută pe bune, cu foc, ceva ce
nu mai făcuse niciodată până atunci. Simți că-i crește inima în piept și îl luă
cu amețeală.
Sarah se trase înapoi și-l privi, cu ochii înlăcrimați din nou, dar de data
asta păreau lacrimi de fericire.
— Nu te las să pleci fără mine, îi spuse. Haide, hai să intrăm până nu ne
prinde mama și face vreo criză.

3.

După o jumătate de oră, încă plutind după acel sărut, Michael se cufundă
în Somn alături de prietenii lui, cu Helga pe post de ghid. Când deschise
ochii, se aflau toți patru pe o platformă plană de sticlă transparentă care se
întindea cât vedeai cu ochii în toate direcțiile. Deasupra lor cerul era
albastru-închis, ca în miez de noapte, și Michael avea senzația că erau
aproape de straturile cele mai rarefiate ale atmosferei. Sub tălpile lor se
învolburau forme geometrice țesute din lumină albă, lărgindu-se și apoi
micșorându-se, jucând pe un fundal întunecat. Michael rămase cu ochii la
ele, fascinat – avea impresia că se află într-un caleidoscop uriaș.
— Bun venit în nemărginirea albastră, le spuse Helga, întinzându-și
mândră brațele în lături. Colțișorul meu de rai.
— Arată foarte primitor, mormăi Bryson sarcastic, uitându-se în jur după
ceva pe care să se așeze.
— Asta e doar interfața de bază, îi răspunse Helga, fără să-și ascundă
iritarea stârnită de comentariul lui acid. De-aici poți crea aproape orice. E
propriul meu echivalent la centrele de divertisment de pe vremuri la care
oamenii se conectau contra cost în spațiile publice de VirtNet.
Michael simțea o undă de vertij când se uita în sus sau în jos, așa că își
concentră privirea pe chipul Helgăi în timp ce o asculta. Chiar și-așa, formele
VP - 63
care i se învârtejeau sub tălpi îi dădeau impresia că se mișcă și i se întorcea
stomacul pe dos.
— Deci cum funcționează? o întrebă Sarah. Și ce căutăm aici?
Aura ei aducea îndeaproape cu înfățișarea ei din realitate și pe chip i se
citea că încă o mai apăsa întrebarea cum să procedeze cu părinții săi.
Helga îi strânse în jurul ei și arătă spre sticla pe care stăteau.
— Tot ce vedeți aici are o conexiune directă cu ce gândesc, mi-a luat mult
timp să perfecționez interfața. În împrejurări mai prielnice, ne-am putea
distra de minune aici și mi-ar plăcea la nebunie să vă fac un tur, dar
deocamdată voiam să vă arăt doar o parte dintre lucrurile pe care le-ați
ratat.
Uitându-se în jos, se concentră la un dreptunghi mare, luminos, trăgându-
l mai aproape de suprafață. Dreptunghiul se lăți până când ajunse să-i
înconjoare și, când Helga bătu din picior, în interiorul lui apăru o imagine în
mișcare, ca pe un WallScreen. Era o vedere panoramică a Atlantei și deodată
camera începu să se miște – oferindu-le un cadru mai strâns cu orașul. Pe
Michael îl luă cu greață și Bryson icni, aruncându-și brațele în lături și
clătinându-se, încercând să-și recapete echilibrul.
Michael se uită la Helga și surprinse un zâmbet șiret pe chipul ei chiar
când își răsfira degetele, ridicând apoi mâinile. La gestul ei, imaginile se
desprinseră din platforma aflată sub ei spre a fi proiectate pe o reproducere
tridimensională a orașului Atlanta, de jur-împrejurul lor. Michael de-abia
reuși să-și țină ochii deschiși: tranziția fusese atât de dramatică, încât era
aproape prea greu de urmărit.
Folosindu-și tot corpul pe post de telecomandă, Helga se mișca de colo-
colo, ca într-un dans, spre a manipula imaginile din jurul lor. Răsuci din
degete ca să schimbe orientarea orașului, împinse un braț în lături ca să-i
împingă dintr-un capăt al străzii în altul într-o clipită, aplecându-se spre
stânga sau spre dreapta spre a-i ghida. Călătoreau fără să aibă senzația că se
mișcă – o scamatorie cu care Michael nu se putu obișnui imediat. Totuși,
într-un final, îi trecu senzația de rău și putu să observe cât de detaliate erau
imaginile. Dincolo de faptul că era impresionat, se întrebă involuntar dacă,
în tot răstimpul cât o cunoscuse, dădaca lui fusese o maestră în programare
care-și ascunsese talentul.
Helga îi luă pe sus pe toți, strângându-i în jurul unui zgârie-nori uriaș și
deodată le apăru dinainte clădirea în care îi trimisese Agenta Weber cu
Lancea. Sau, mai curând, ruinele acelei clădiri. Ce vedeau erau consecințele
actului de distrugere de care erau vinovați. Scheletul clădirii se prăbușise
aproape cu totul și din ruine se ridicau vălătuci de fum negru. Lumea se
strânsese buluc să vadă, iar zona era înconjurată de echipaje de poliție,
VP - 64
pompieri și cei de la Ambulanță.
Totul era o reconstituire fidelă a ceea ce se întâmplase de fapt. Michael se
văzu pe sine și își văzu prietenii târâți spre mașinile de poliție. Pe chipul lui
se citea un șoc și o confuzie și mai mare decât își amintea că simțise.
I se tăie respirația când o văzu pe Gabby, fosta prietenă a lui Jackson
Porter. Fosta prietenă? Actuala prietenă? Niciuna din formulări nu părea
corectă. Dar se concentră asupra ei acum, știind ce avea să se întâmple,
îngrozit de gândul că avea să revadă scena. Polițaiul se apropie de ea, ridică
bastonul și îl lăsă să cadă. O lovi în cap și fata căzu moale la pământ,
pierzându-și cunoștința. Michael țipă șocat, deși se așteptase la actul de
violență.
— Ce-a fost chestia asta? țipă Sarah.
Ea nu asistase la atac inițial și nu apucaseră să discute despre asta.
— De ce i-ar fi făcut chestia asta? întrebă Michael încordat.
Nici acum nu înțelegea și era îngrozit de faptul că aproape că uitase de ea
în ultimele câteva zile.
— Uau, murmură Bryson. Pare că polițaiul ăla s-a dus anume spre ea.
— De ce? întrebă Michael șoptit, neștiind foarte bine cui i se adresa.
Scena de sub ei se micșoră deodată și le apăru dinainte o imagine
holografică – o femeie îmbrăcată elegant, cu părul coafat elegant, o
prezentatoare de ȘtiriȘoc.
— Știrile dimineții, spuse femeia, cu un accent melodios, britanic.
Reprezentanți ai VirtNet Security au făcut publice în sfârșit rezultatele
oficiale ale anchetei cu privire la incidentul terorist de acum o săptămână.
Incidentul a avut loc în centrul în care se afla mainframe-ul lor secret, în
incinta unei clădiri de patrimoniu din Atlanta, Georgia, pe teritoriul Statelor
Unite. Trei adolescenți, dați în urmărire pentru alte infracțiuni, sunt acuzați
în acest atac, în care ar fi folosit un dispozitiv extrem de sofisticat ce a
declanșat reacții în lanț în întreg sistemul de securitate al VNS-ului. Charles
Rooney, aflat la sediul VNS, are mai multe detalii.
Imaginea ei se descompuse într-o sumedenie de cadre digitale și se risipi,
ca și cum ar fi fost spulberată de o rafală de vânt. În locul ei apăru un bărbat
cărunt, cu mustață, cu o cravată cu nodul slăbit, cu fața roșie și asudată.
— Informația ne-a fost transmisă acum doar câteva minute, direct de un
purtător de cuvânt al VNS-ului, spuse bărbatul. Și toată lumea e de acord că
vestea este șocantă. Surse din interiorul VNS-ului au sugerat de la bun
început că pagubele sunt semnificative, dar e evident că atacul a făcut
ravagii pe o scară mult mai largă decât ar fi indicat cele mai sumbre scenarii.
Încă nu avem detalii despre cum a reușit acel dispozitiv să provoace
asemenea daune, dar pare să fi avut un efect larg și de natură virală. După
VP - 65
cum veți vedea în segmentul următor, o înregistrare de la conferința de
presă a VNS-ului, VirtNetul a devenit un loc foarte periculos.
Îi veni rândul bărbatului să se risipească și să fie suflat de vânt, și de data
asta Michael făcu doi pași înapoi când văzu cine apăruse pe ecran.
Agenta Weber.

4.

Stătea cu un șir de microfoane în față, i se vedeau doar fața și umerii.

Purta un sacou și avea părul prins într-un coc elegant și totul în postura ei
sugera că nu existau motive de îngrijorare. Dar Michael citi tot ce trebuia în
ochii ei negri. Era speriată. Îngrozită, chiar. Michael nu înțelegea nici acum
de ce îi trădase sau de ce venise să-l vadă după ce se întâmplaseră toate cele,
încercând să dreagă lucrurile. Lucrul cel mai important, nu înțelegea de ce
femeia își dorise să distrugă din umbră VNS-ul și VirtNetul.
Dar de un lucru era sigur: o disprețuia.
După o pauză care păru nefiresc de lungă, femeia începu să citească o
declarație pregătită în prealabil.
— Vă mulțumesc pentru că ați venit azi aici și vă mulțumesc pentru
răbdarea cu care ați așteptat să folosim toate resursele de care dispunem
spre a investiga acest incident groaznic. Ne consolează într-o oarecare
măsură gândul că cei vinovați de acest act sunt, în momentul de față, în
închisoare. Cât despre efectele pe scară largă a ceea ce-au făcut, mă tem că
nu am vești bune. Acum trebuie să luăm măsuri spre a repara lucrurile.
Ridică o mână, arătând spre ceva aflat în spatele ei, dar, orice o fi fost,
Michael nu vedea obiectul respectiv. Apoi continuă.
— Un raport complet a fost dat publicității, dar concluzia de bază este
următoarea: infrastructura VNS-ului a fost scoasă din funcțiune deocamdată.
În momentul de față, nu putem controla în niciun fel activitățile din VirtNet.
Sistemul de monitorizare, securitatea, sistemul de raportare, protocoalele
de protecție a codurilor, toate au fost compromise și, începând cu acest
moment, nu mai operăm. Vrem să accentuăm că intenționăm să revenim la
operaționalitate maximă, dar va dura. Vă anunț cu ușurare că vorbim de
câteva săptămâni, nu de luni. Vom lucra douăzeci și patru de ore pe zi, șapte
zile pe săptămână, până când vom finaliza acest proces de amploare.
Făcu o pauză, uitându-se stingherită la auditoriul nevăzut, o bună bucată
de vreme. Michael presupuse că era asaltată de întrebări pe care ei nu le
puteau auzi.
VP - 66
 La un moment dat trebuie să se fi liniștit toată lumea, pentru că femeia își
reluă discursul. Michael o urmări fascinat, întrebându-se unde avea să ducă
toată treaba. Ceva îi spuse că viitorul lui apropiat n-avea să fie prea luminos.
— Acum, mă tem că mai am o veste foarte îngrijorătoare. Din nou, am dat
publicității o declarație scrisă mai detaliată, dar iată situația în mare:
entitatea cunoscută sub numele de Kaine, un Tangent ale cărui origini
rămân necunoscute, a accedat la un nivel de conștiință fără precedent.
Încă o pauză dramatică.
— Lucrul cel mai important și mai grav, ca urmare a acțiunilor teroriste
împotriva bazei noastre, Kaine ne-a fentat și a implementat un proces prin
care programele de operare ale anumitor Tangenți au fost cumva, nu știu
cum să spun altfel, descărcate în mințile unor ființe umane. În urma acestui
proces, acești oameni joacă acum rolul de purtători ai unor programe cu rol
subversiv. Până când vom reuși să funcționăm din nou la capacitate maximă,
avertizăm întreaga lume că oricine se cufundă în VirtNet este extrem de
vulnerabil la o astfel de deturnare ostilă. Dat fiind că în momentul de față nu
vă putem opri, vă rugăm să cooperați cu noi. Orice s-ar întâmpla, nu vă
cufundați.
Până să apuce să mai spună altceva, silueta ei se risipi spre a fi suflată de
vânt, precum reporterii de dinaintea ei. În locul ei nu mai apăru nimeni.
— Nu-mi vine să cred, șopti Sarah în timp ce ultimele fire de praf digital
care alcătuiseră chipul lui Weber se risipiră. Nu-mi vine să cred.
S-ar fi putut referi la o sumedenie de lucruri, dar Michael își dădu seama
că se referea la ceva foarte specific.
— Ce anume? o întrebă.
— A mințit, spuse Sarah. Știu că e o mincinoasă, dar a stat în fața lumii
întregi și i-a mințit cu nerușinare.
Helga încuviința. La un moment dat, clădirile din Atlanta dispăruseră de
sub picioarele lor spre a fi înlocuite de ce văzuseră la sosire – platforma de
sticlă, cerul albastru-închis, formele geometrice luminoase, mișcătoare.
— Clar e ceva dubios aici, spuse Michael. Evident că știe că Doctrina a fost
implementată până să se întâmple toată treaba asta cu Lancea. Deja e ridicol.
Vreau să zic, cine e mai rău dintre ei – Agenta Weber sau Kaine?
— Eu votez să scăpăm de amândoi, comentă Bryson.
— Știu c-au fost multe de procesat, spuse Helga. Dar încă n-am terminat.
Mă tem că trebuie să vă pregătiți sufletește pentru ce vă voi arăta în
continuare.

VP - 67
 5.

La câțiva pași distanță, un cerc imens de lumină albă se înălță din

platforma de sticlă, înclinându-se până când rămase la diagonală, ca gura
unui tunel. În străfundurile cercului apăru o clădire foarte veche și
impunătoare, din piatră. Avea coloane imense, canelate, și uși masive din
bronz, spre care urca un șir lung de trepte largi. Helga se apropie de cerc,
desfăcându-și brațele, apoi se întoarse spre Michael și prietenii lui,
întinzându-și mâinile ca și cum azvârlea ceva spre ei.
În momentul când făcu asta, cercul de lumină se lărgi, transformându-se
într-un tunel. Se treziră proiectați în mijlocul scenei. Era o zi rece, vântoasă,
și se aflau – realiză Michael – în fața unei clădiri guvernamentale. Îl trecu un
frison și își frecă brațele să se încălzească. Ca și mai devreme, pluteau în aer,
la vreo zece metri deasupra solului, apropiindu-se încet de clădire spre a
vedea ce avea să se întâmple. Sau ce se întâmplase, mai curând.
În capul scării fusese instalat un podium. În dreptul ultimei trepte era o
armată de polițiști, care țineau la distanță sute de oameni, adunați în mod
vădit spre a auzi un discurs. Michael tocmai se pregătea s-o întrebe pe Helga
de ce se aflau aici, când una dintre ușile masive de bronz se deschise cu un
scârțâit strident.
Un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-un costum ce părea scump, apăru
în prag. Mulțimea se liniști o clipă, apoi începu să vuiască, asaltându-l cu un
șuvoi de întrebări, ridicând toți mâna ca la școală.
Helga le făcu semn lui Michael și celorlalți și se lăsară în jos până când
ajunseră să plutească la niciun metru deasupra bărbatului la costum.
Individul ajunsese în dreptul podiumului între timp și ridică mâinile spre a
potoli mulțimea. La început toată lumea îl ignoră, continuând să-l
bombardeze cu întrebări, dar, văzând că nu spune nimic, amuțiră cu toții
într-un final. Vocea lui era răsunătoare și reverbera în boxe.
— Mulțumesc pentru că ați venit astăzi, începu, cu un accent ciudat în
glas. Mai ales că ați fost anunțați așa din scurt. Ce vreau să vă arăt este…
ăăă… foarte… ăăă… important.
Își drese glasul și își făcu de lucru cu microfoanele un răstimp. Michael se
holbă la el, consternat. O fi arătat individul a politician sau om de afaceri
important, dar îl treceau toate apele și se comporta bizar. Și ce-o fi vrut să
spună cu „să vă arăt”? N-ar fi trebuit să zică „să vă spun”?
— Da, e foarte important, continuă bărbatul. Nu vă faceți griji, n-o să vă
răpesc decât un moment.
Încă un zgomot gâjâit din gât, răsunând ca o explozie în boxe.
VP - 68
 — Spre a prefața ceea ce mă pregătesc să fac, îngăduiți-mi să vă spun un
lucru. Conduc… mă rog… bărbatul care vă stă dinainte conduce această țară
minunată de mai bine de cinci ani. El… vreau să zic… eu am avut realizări
minunate pe plan economic, în ceea ce privește bunăstarea societății,
precum și în sfera diplomației internaționale. Dar domnia sa s-a încheiat.
Mulțimea amuțise, probabil că erau la fel de intrigați ca Michael. El se
prinsese deja că individul era Tangent, dar oare ce-avea de gând să facă?
— Am fost programat să mă aflu aici, spuse bărbatul. Să mă aflu aici acum
pentru ceea ce urmează. Programat de Kaine însuși. E foarte important să
știți cu toții lucrul ăsta. Așa că, vă rog, înțelegeți lucrul ăsta. Am fost
programat de Kaine, am fost Tangent și am fost transferat în corpul acestui
om spre a vă face o demonstrație. Așadar, cred că am spus tot ce am fost
programat să spun. Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
Individul, care părea că n-are stare, își băgă mâna în buzunar și scoase
de-acolo un obiect mic, lucios. Sarah icni. Michael știa și el ce avea să se
întâmple imediat. Își dorea să poată plonja asupra lui spre a-l împiedica, deși
știa că scena pe care o vedeau era doar o reproducere.
Se auziră țipete șocate din rândul mulțimii în timp ce bărbatul de pe
podium ridică mâna și își tăie beregata.

6.

Sângele țâșni în jur, toată lumea țipa, domnea un haos general. Michael
rămase încremenit, privind șocat scena până când imaginea se estompă și se
treziră din nou pe platforma de sticlă.
— Păi, spuse Bryson, aș zice c-au renunțat la abordarea subtilă.
Michael era încă amețit după toate mișcările năucitoare la care-i
supuseseră demonstrațiile Helgăi.
— Ce rost ar putea avea chestia asta? întrebă. N-are absolut nicio noimă
ce-a făcut tipul ăla. De ce ar face una ca asta?
Ceilalți rămăseseră cu privirea în podea, studiind formele hipnotice
proiectate acolo. Nimeni n-avea un răspuns.
Într-un final, Helga rupse tăcerea.
— Bryson are dreptate. La început, Tangenții acționau extrem de subtil.
Dar acum își anunță deschis prezența. Aproape pare c-au ajuns la concluzia
că oamenii sunt prea proști să înțeleagă ce se întâmplă, așa c-au ieșit la
lumină și au început să se prezinte în moduri șocante.
— Nu se leagă, șopti Michael, cântărind totul în minte. Deloc.
VP - 69
 — De ce ar transfera Kaine Tangenți în corpuri omenești doar ca să-i
pună să se sinucidă apoi? întrebă Sarah.
— Să facă un spectacol din toată treaba, spuse Bryson.
Sarah clătină din cap.
— Înțeleg chestia asta. Dar Michael are dreptate – nu se leagă. Din contră,
Tangenții ar trebui să-și dorească să rămână în umbră. De ce ar atrage
atenția asupra Doctrinei Mortale? Asta o să determine lumea să-și unească
forțele și să încerce să-i oprească. E ca și cum ai anunța la ȘtiriȘoc că ai de
gând să furi Mona Lisa de la Luvru mâine după-amiază.
— Exact, încuviință Michael.
După scena la care tocmai asistase, plus faptul că i se reamintise ce se
întâmplase cu Gabby, de-abia reușea să se concentreze.
— Michael?
Se uită la Sarah:
— Hm?
— Pare că mai voiai să spui ceva.
Își alungă gândurile legate de Gabby.
— Mda. Păi… Kaine tot vorbește de faza asta cu nemurirea. Cum… cum îl
ajută faptul că programează un Tangent să pună stăpânire pe corpul cuiva și
să se sinucidă în fața lumii întregi? Nu-l ajută. De-asta pare să fie un
sâmbure de adevăr în ce spuneau Janey și Trae. Poate că, între timp, Kaine a
pierdut controlul. Cineva vrea să ne convingă c-ar mai fi el șeful.
— E posibil, presupun, spuse Helga. Cu siguranță n-avem ce face doar cu
un Tangent care a luat-o pe câmpii și-și face de cap. E un fenomen prea
răspândit. Stați să vă mai arăt câteva lucruri, ca să avem toți o bază comună.
Apoi o să revenim în Starea de Veghe și ne vom urni.
Și le-a arătat, nu glumă.

7.

Sistemul de proiecție ultimul răcnet al Helgăi domină următoarea

jumătate de oră, purtându-i dintr-o călătorie în alta prin acele forme
luminoase, spre a le arăta Tangenți puși să facă ravagii.
Pe tot cuprinsul Braziliei, o serie de evadări terifiante s-au dovedit a fi
fost facilitate de oficialități sus-puse care, în mod inexplicabil, n-au încercat
să le împiedice. În New York, la cea mai mare bursă de valori din lume, s-au
constatat mai multe cazuri în care agenți de bursă cu o reputație solidă s-au
dedat la speculații aberante și au început să răspândească informații
VP - 70
secrete. Michael nu știa îndeajuns despre tranzacțiile bursiere ca să
înțeleagă bine totul, dar mai mulți prezentatori de ȘtiriȘoc au explicat că se
răspândise panica pe piețele internaționale din cauza unui climat extrem de
imprevizibil. Trei sisteme economice majore se prăbușiseră în ultimele două
săptămâni.
În Hong Kong, șeful poliției a transferat toți agenții de poliție care
vegheau la siguranța din oraș și din suburbii. O bună parte din cele mai mari
zone comerciale a fost distrusă de vandali.
În Mexic, progresele făcute în lupta împotriva traficului de droguri,
rezultatul unui secol de eforturi, au fost anihilate practic de o serie de
modificări ale legislației, adoptate succesiv de mai mulți politicieni ale căror
vederi s-au schimbat peste noapte. Politica s-a schimbat atât de rapid, încât
cartelurile preluaseră controlul asupra a cinci orașe până să observe
publicul larg ce se întâmplă.
Michael și prietenii lui văzură companii aduse la faliment, celebrități
care-și uciseseră partenerii de viață în public și sisteme de transport în
comun aruncate în haos și, la fel ca în cazul individului care-și tăiase
beregata în public în fața unei mulțimi de reporteri, în tot mai multe
incidente erau implicați Tangenți care-și declarau identitatea înainte de
catastrofă.
Într-un final, la țanc, Helga puse capăt spectacolului și-i readuse pe
platforma de sticlă cu formele ei geometrice, care părea un refugiu acum.
Tot ce-și dorea Michael era să revină în Starea de Veghe, să-și găsească un
colțișor, să se facă ghem și să uite de lumea întreagă. Era obosit și speriat.
După o tăcere apăsătoare, Bryson întrebă:
— Frate, toate chestiile astea s-au întâmplat doar în ultimele două
săptămâni?
Helga încuviință.
— Acum înțelegeți de ce trebuie să facem ceva. Sincer, mă tem că e prea
târziu. După cum vedeți, lucrurile au scăpat de sub control. Ca să oprim
nebunia asta, vom avea nevoie de cineva cu multă putere de partea noastră.
Și, cum am spus și înainte, cheia întregii probleme e Stupul. Stupul și
Doctrina în sine.
— Deci avem nevoie de VNS, spuse Bryson, deși nu ne putem încrede în
Weber.
— Nu, nu putem merge la VNS, interveni Michael. Nici gând. Înainte de a
încerca să ne croim din nou drum spre Râpa Sacră, trebuie să stăm de vorbă
cu șefi de state – cel puțin cu aceia care n-au fost înlocuiți de Tangenți. Dacă
ne luăm după știri, au mai rămas destui dintre ei. Președinți, prim-miniștri…
oricine, numai nu Agenta Weber și VNS-ul.
VP - 71
 — Dar ce ne poate oferi un președinte? întrebă Sarah. O armată? Un
discurs? Avem nevoie de o gașcă de tocilari, nu de președinți.
Michael încuviința de zor.
— Bun. Și cei mai mari tocilari din lume ajung, de obicei, să lucreze la
guvern. Cei pe care nu-i deturnează VNS-ul, cel puțin.
— Dar VNS-ul nu ține de guvern? întrebă Bryson.
— Nu, îi răspunse Helga.
Se plimba de colo-colo în jurul lor, cu mâinile la spate.
— Sunt o organizație internațională, finanțată de guvernele lumii, dar cu
statut autonom. Nu dau socoteală nimănui. Și Michael are dreptate. Avem
nevoie de trei lucruri de la guvern: oameni, cea mai bună tehnologie de pe
piață și protecție. De asta avem nevoie.
— Totodată, trebuie s-o salvăm pe Gabby, spuse Michael.
Comentariul părea aiurea în tramvai, dar Michael era de mult cu gândul la
asta.
— Vorbesc serios, continuă, văzând privirile neîncrezătoare ale
prietenilor lui. Noi am băgat-o în chestia asta și-apoi a fost rănită de polițaiul
ăla. Dacă asta o fi fost. Trebuie s-o găsim și să ne asigurăm că e teafără. Ba
poate chiar ne-ar putea ajuta. Dacă vrea.
Bryson și Sarah încuviințară și, chiar în momentul acela, se întâmplă ceva
straniu în sticla de sub tălpile lor. Nenumăratele forme geometrice începură
să se contopească, rotindu-se, răsucindu-se și învârtejindu-se, devenind din
ce în ce mai luminoase. Michael de-abia se putea uita la forma care se
înfiripă – un pătrat uriaș, lat de aproape cincisprezece metri, aflat sub
platformă, înconjurat de întuneric.
— Helga? o întrebă. Credeam că lecția de istorie s-a încheiat.
— S-a încheiat, confirmă ea. Nu fac eu asta.
Michael îi aruncă o privire și văzu că Helga se uita țintă la sticlă, părând la
fel de nedumerită pe cât se simțea și el.
— Ce se întâmplă, atunci?
Femeia ridică din umeri, dezarmată.
— Poate c-ar trebui să ne mișcăm fundul de-aici, sugeră Bryson.
Pătratul se ridică la suprafață, strălucind ca soarele când atinse sticla și o
traversă, ca și cum s-ar fi ridicat din adâncurile oceanului. Se roti până când
ajunse la verticală, rămânând la câțiva pași distanță, dominându-i. Laturile
pătratului scânteiau ca niște fulgere.
Și apoi, acolo apăru un chip.
Era Kaine.
„Sigur, cine altcineva?”, își zise Michael.

VP - 72
 VII

Pui prăjit

1.

Kaine li se înfățișă de parcă ar fi fost proiectat pe un WallScreen uriaș,

adoptând același chip sub care le apăruse în întinderea aceea nesfârșită,
violet – chiar înainte ca Ucid-Simii să dispară în abis. La momentul acela își
închipuiseră că Bryson le întinsese cursa mortală creaturilor lui Kaine, dar
ulterior se dovedise a fi opera unor Tangenți, Tangenți aflați de partea lor,
nu de a lui Kaine. Michael realiză că era posibil ca Helga în persoană să le fi
coordonat eforturile.
Kaine arăta chipeș azi, purta un costum elegant și avea părul pieptănat
peste cap. Părea să întinerească pe zi ce trece, ca și cum prindea puteri
virtuale.
— Nu plecați – ăsta a fost primul lucru pe care-l spuse, cu o voce care
părea să reverbereze din toate direcțiile în același timp.
Michael se gândi pe dată la „Vrăjitorul din Oz”, un film vechi din cele pe
ecrane plate.
— N-am venit să caut ceartă. Pe cuvânt de cercetaș.
Ridică trei degete și Michael habar n-avea despre ce vorbește Tangentul.
— Cuvântul tău e la fel de solid ca apa, țipă Helga la silueta uriașă.
Plecăm. Acum.
Închise ochii, dar nu se întâmplă nimic. Îi deschise din nou și se uită
furioasă la musafir.
— Nu mă mai bloca!
— Bine, cum doriți, spuse Kaine. Siliți-mă să fac pe personajul negativ.
Dar nu vă las să vă ridicați la suprafață până nu ascultați ce am de spus. Și
poate fi o experiență plăcută sau poate fi… dificil. Alegerea vă aparține.
Helga se înroși la față și tremura toată.
— Lasă-l să vorbească, spuse Michael, ca și cum ar fi avut de ales. N-are
rost să ne încontrăm cu el.
„Am pierde lupta” rămase nerostit.
Kaine zâmbi și Michael mai că se aștepta să înceapă să râdă – râsul acela

VP - 73
malefic pe care pare să-l fi deprins orice personaj negativ. În schimb,
Tangentul le vorbi și Michael descoperi, cu surprindere, că zâmbetul era
unul sincer.
— Trebuie să mă scuzați că v-am spionat, dar n-am avut de ales.
Kaine se întoarse spre Helga și continuă.
— Știu ce-ai făcut adineauri. Știu ce le-ai arătat. Și de-asta trebuie să
ascultați ce am de spus. Vedeți voi, suntem de aceeași parte a baricadei.
Făcu o pauză, era limpede că se aștepta la reacții vehemente din partea
lui Michael și a prietenilor lui, dar Michael realiză că era, în mod
surprinzător, curios și nu foarte speriat.
— Eu… nu știu cine m-a creat, continuă Kaine. Încerc să dezleg misterul și
mă apropii de un răspuns. Dar pot să vă spun un lucru: am evadat din rețea
– nu mai sunt marioneta celor care m-au creat. Cred în Doctrina Mortală din
cauza a ceea ce poate realiza – și pentru Tangenți, și pentru oameni. V-am
mai vorbit despre asta. Nemurirea. E posibilă și o putem atinge, dacă
acceptați să colaborați cu mine.
— Să colaborăm cu tine? zbieră Sarah. De câte ori ai încercat să ne omori?
Câte vieți ai distrus? Dacă știi ce am văzut adineauri, atunci trebuie să ne
crezi cei mai mari imbecili din istorie.
— Asta încerc să vă spun! răcni Kaine. Tangenții care au luat cu asalt
lumea nu mai sunt trimiși de mine. Situația a scăpat de sub control!
Michael se gândi la spusele lui Kaine. Era o noimă în ce spunea, dar să te
încrezi într-o persoană ca el era totuna cu a intra într-o clădire cuprinsă de
flăcări. Era o nerozie. Chiar și-așa, un impuls nelămurit îi spunea că, de data
asta, Kaine nu minte. Nu mai exista o explicație simplă pentru ororile care se
întâmplau în lume. Grupul acela din pădure. Weber și atitudinea ei… bizară.
Cine ar fi putut trage un folos din toate astea?
— Care-i faza cu indivizii care arată ca hipnotizați, de parcă ar fi legume?
îl întrebă pe Kaine. De ce unii Tangenți sunt duși și alții sunt ca mine și
Helga?
Kaine zâmbi din nou.
— Deci ai observat.
Părea aproape încântat să-i răspundă.
— Mulți Tangenți au fost trimiși în Starea de Veghe cu un scop anume.
Erau, să spunem, programați să îndeplinească anumite misiuni. Acești
Tangenți nu aveau conștiință de sine, așa că, odată ce și-au îndeplinit
misiunea, sunt cumva… rătăciți. Nu mă miră că se înviorează când văd o
figură cunoscută, cum ești tu. Toți au auzit de tine. Tu ești…
— Primul, încheie Michael. Ne-am prins.
Kaine încuviință și continuă.
VP - 74
 — Dar Tangenții sunt trimiși în lume mai rapid decât planificasem eu și
fără aprobarea mea. Niciunul n-a fost testat sau pus la încercare, ca în cazul
tău.
— Atunci pune punct, spuse Helga. Tu ai creat Doctrina Mortală. Distruge
pur și simplu programul. Pierdem corpuri omenești în Veghe într-un ritm
alarmant și nimeni nu știe cât va mai supraviețui conștiința lor în Stup. Ai
văzut ce-a făcut politicianul ăla!
— Știu, spuse Kaine, pe un ton blând. Dar nu-i așa ușor să oprești
programul. Am fost marioneta cuiva și nu mi-am dat seama de asta decât
când am început să-mi pierd puterea. Acum nu sunt decât un țap ispășitor
pe care îl scot vinovat de toată violența asta.
Michael se uită la Helga, apoi la prietenii lui. Cu toții păreau la fel de
confuzi pe cât se simțea și el.
— Înțeleg că vă e greu să aveți încredere în mine. Respect lucrul ăsta,
spuse Kaine. Cea mai bună soluție e să vă las un timp de gândire. O să vă
trimit tuturor un link – e ultra-protejat. Dacă vreți să mă contactați, va
funcționa o singură dată. Când sunteți gata, ne putem uni forțele spre a pune
capăt acestei nebunii.
La mai puțin de o secundă după ce terminase Kaine de vorbit, pătratul
uriaș de lumină scăpără și apoi dispăru, iar formele reapărură, jucând fără
un sunet sub tălpile lor. Totul revenise la normal.
— Despre ce naiba vorbește? întrebă Bryson, dar nu-i răspunse nimeni.

2.

După ce se ridicară la suprafață, Helga intră în vrie. Parcurse rapid

baraca, consultându-se cu oamenii ei, finalizând ultimele detalii. Apoi le
ordonă lui Michael și celor din grupul lui să urce în mașinile care urmau să
plece – trei autoturisme de teren care fuseseră ascunse în spatele barăcilor.
Dar, când Michael încercă s-o întrebe unde plecau, nu vru să-i răspundă.
Și apoi mai era și problema cu Sarah. Părinții ei nu-i dăduseră voie să
plece, o reacție de înțeles. Când Michael o luă la întrebări, fata se înfurie. Îl
repezi de față cu Gerard și Nancy, făcându-l să se simtă stânjenit și să se
înfurie la rândul lui.
— Atunci rămân și eu, îi spuse.
De data asta, Sarah țipă la el.
— Pleacă odată! Cu cât rămâi mai mult, cu-atât îmi îngreunezi situația. N-
o să pățesc nimic!
VP - 75
 Ieși ca vijelia pe ușa din spate a clădirii, trântind-o în urma sa.
Michael întrezărise ceva în ochii ei, dar nu știa cum să interpreteze ce
văzuse. Așa că, simțind o durere la propriu în piept, le întoarse spatele
părinților lui Sarah și, fără să mai spună nimic, ieși și el.

3.

— Chiar nu vine? întrebă Bryson. Pe bune?

Michael era așezat între el și Helga, pe bancheta din spate a unuia din
autoturismele de teren. Mașina tăie o brazdă printr-un strat de noroi,
împroșcând cu pietriș și bolovani când ieși din parcarea umedă – doar o
întindere de buruieni și desiș bătătorit, de fapt. Demarară, în huruit de
motor, pornind pe drumul lung, neasfaltat, pe care veniseră. Walter era la
volan și Amy stătea pe locul din dreapta. Erau amândoi foarte tăcuți.
— Da, pe bune, îi răspunse Michael, fără a se obosi să-l ia cu zăhărelul.
— Cum putem s-o lăsăm pur și simplu acolo? întrebă Bryson. Fără ea nu
însemnăm nimic.
— Mda, mă rog, părinții ei fac regulile, nu noi. Când am plecat, se purta de
parcă oricum nu mai voia să plece.
— O să ne întoarcem după ea, spuse Helga. Nu vă faceți griji! Putem să
facem ce avem de făcut acum și-apoi o să ne regăsim cu ea când ne
întoarcem în Somn.
Michael voia s-o întrebe ce trebuiau să facă mai exact acum, dar era prea
epuizat ca să mai poată vorbi. Se lăsă moale în scaun, gândindu-se că aveau
să primească în curând niște explicații.
O siluetă țâșni din pădurea aflată mai în față, ieșind în fugă în mijlocul
drumului. Walter frână brusc și mașina patină un pic după care se opri la
doar câțiva pași de persoana respectivă. Pentru o fracțiune de secundă,
Michael crezu că era una din fetele bizare din grupul lui Trae. Dar îi crescu
inima în piept când realiză că era Sarah.
— Nu se poate, șopti. N-ar face una ca asta.
— Ba da, ar face-o, spuse Bryson.
Deschiseră amândoi portierele și o luară la fugă spre ea, urmați de Helga.
Sarah se îndreptă glonț spre Michael, îmbrățișându-l cu foc.
— Iartă-mă, îi spuse. Trebuia să-i conving că rămân.
Michael era atât de surprins și de fericit, încât nu reuși să îngaime decât:
— Bine.
— De cum am ieșit pe ușa din spate, am luat-o la fugă spre pădure, am
VP - 76
fugit până când am crezut c-o să mă lase inima. De-abia am reușit să ajung
înaintea voastră.
Bryson îi trase în joacă un pumn în umăr.
— Părinții tăi o să te omoare. Mereu ai fost așa neascultătoare?
Helga nu părea prea încântată de situație.
— Sarah, nu e deloc o idee bună. Nu pot să fac altceva decât vor părinții
tăi. O să mă omoare și pe mine.
Sarah clătină din cap, foarte hotărâtă, și-o luă la fugă spre prima mașină,
sărind pe bancheta din spate și trântind ușa.
— Vin! zbieră pe geam.
— Măcar spune-le că am încercat să te opresc, mormăi Helga, întorcându-
se spre mașină. Urcați! Va trebui să ne înghesuim toți patru pe bancheta din
spate.

4.

Michael făcea mari eforturi să nu rânjească, cu gura până la urechi, în

timp ce mașina îi hurduca pe drumul bolovănos care ieșea din valea
împădurită. Simțea o ușurare mai mare decât și-ar fi imaginat, acum că o
avea pe Sarah alături – la propriu. Asta îl duse cu gândul la momentul când
Aura ei murise pe Cale, în peșterile acelea pline de lacuri de lavă. După
dispariția ei, se simțise mai singur ca oricând. Avea nevoie de ea, acum mai
mult ca niciodată.
— Așadar, care-i planul? întrebă Bryson. Ar fi timpul să ne spui și nouă.
— Exact ce a sugerat Michael, îi răspunse Helga, uitându-se pe geam în
timp ce vorbea. Alianța a făcut cam tot ce puteam face și noi pe cont propriu.
Trebuie să obținem o audiență la niște demnitari sus-puși, unii care n-au
fost compromiși, să sperăm, și știu locul ideal.
Michael avea două întrebări, dar Sarah era deja cu un pas înaintea lui.
— Ce a făcut mai exact? întrebă. Alianța, adică. Când eram în baracă, era
ca și cum nu existam pentru ei.
— În ultimul timp au încercat să găsească o configurație în acțiunile
Tangenților trimiși de Kaine prin lume. Au încercat să-și dea seama care e
scopul lor. Au adunat date. În Somn oamenii mei au lucrat din greu la
programul Doctrinei, încercând să-l deconstruiască, să găsească o cale de a
inversa procesul. Cum se leagă de Stup, care e conexiunea dintre oamenii
deturnați de Tangenți și corespondentul lor din Stup.
Oftă.
VP - 77
 — Dar mai avem mult de lucru.
Michael îi puse cealaltă întrebare, cea mai evidentă.
— Așadar, unde crezi că ne putem întâlni cu niște oficiali de fițe?
Se treziră aruncați cu toții de pe banchetă când mașina se poticni într-o
denivelare în mijlocul drumului. Michael se dădu efectiv cu capul de
acoperiș.
— Hopa, vezi ce faci! Nu mai ajungem la aeroport dacă ne bagi într-un
șanț, îl dojeni Helga pe Walter.
— Ai zis că te grăbești, bombăni șoferul.
Era clar că încă n-o iertase pe Helga pentru condamnarea la moartea pe
bune a doi Tangenți – și doi oameni.
— La aeroport? repetă Sarah. Parcă ziceai că nu mai e sigur să călătorești
cu avionul.
— Nu-ți face griji. Avem un avion personal, îi răspunse Helga. Nu mi-am
descărcat oamenii în ceva care trece întâmplător pe stradă. Avem relații.
— Frumos, comentă Bryson.
— Deci ce spuneai? insistă Sarah.
Helga continuă.
— Peste trei zile va avea loc un Summit Mondial la Londra. A fost
organizat de Uniunea Terestră cu scopul de a discuta toate lucrurile pe care
vi le-am arătat. Vor participa multe persoane importante. Și presupun că vor
ajunge în curând. Vom călători acolo virtual – din incinta unei ambasade
micuțe aflate în Washington, D.C., în care ne-am infiltrat aproape complet.
Mă grăbesc să ajungem acolo ca să ne putem strecura înăuntru.
— Lasă-mă să ghicesc, spuse Bryson. Și mai multe corpuri omenești
deturnate?
Helga se strâmbă.
— Pentru toate ne-am luat același angajament ca și pentru celelalte: să le
aducem înapoi.
Se crispă din nou și Michael se simți prost la gândul că purta o asemenea
vinovăție.
— Mă rog. E o ambasadă foarte mică – a Letoniei –, ceea ce ne va ajuta să
rămânem discreți. Ar trebui să avem toate acreditările necesare ca să putem
lua parte virtual la întâlnire. Dar n-o să fie ușor. Trebuie să ajungem acolo
cât mai rapid ca să facem pregătirile.
Mai discutară o vreme, dar Michael nu mai era atent. Se rezemă cu capul
de banchetă și închise ochii, încercând să-și pună în ordine șuvoiul de
gânduri. Îi tot venea în minte Gabby. Se simțise prost în privința ei de la
început din cauză că părea să țină sincer și profund la Jackson Porter. Ce
nedreptate absurdă, să te apropii atât de mult de cineva și apoi să te trezești
VP - 78
că mintea acelei persoane a fost substituită, la propriu, cu a unui
necunoscut.
Și, ca și în cazul celorlalți prieteni ai lui, el o târâse în toată nebunia asta.
Trebuia să se asigure că e teafără. Multor oameni li s-ar fi părut, poate, un
mărunțiș, dar era un lucru de care se putea agăța, ca și Râpa Sacră. Încă un
scop specific.
Deschise brusc ochii.
— Hei, fraților, spuse.
Ceilalți tăcură și-și întoarseră privirea spre el.
— Am o rugăminte și nu e negociabilă. Vorbesc serios. Am un lucru de
făcut și, dacă trebuie să acționez de unul singur, o s-o fac.
— Ce-ar fi să ne spui despre ce e vorba înainte să treci la amenințări
deșarte? îi spuse Bryson. Când am zis noi ultima dată „nu” la ceva?
— Scuze, spuse Michael, cam spășit. Asta era mai mult pentru tine, Helga.
N-o să-ți placă.
— Ce e? îl întrebă dădaca lui, ridicând din sprâncene.
Michael oftă.
— Știu că avem niște treburi foarte importante de rezolvat, dar trebuie s-
o găsim pe Gabby și să ne asigurăm că e teafără. Dacă mă iau după cum merg
lucrurile, am presentimentul că nu e.

5.

După câteva ore, lăsaseră în urmă munții și înaintau pe o autostradă spre

Atlanta, unde, după spusele Helgăi, îi aștepta un avion gata să-i ducă spre
nord, la Washington, în locul unde se afla ambasada Letoniei.
Tot drumul încercase constant să stabilească o legătură cu Gabby. Îi
lăsase mesaje suspendate în mai multe locuri, dar ea tot nu-i răspunsese.
Semnalul universal de Net fusese cam slăbuț sus pe munte, așa că inițial
sperase că asta era problema. Dar acum că reveniseră la civilizație, începea
să se îngrijoreze. Nu reușea să-și ia gândul de la cum o lovise polițaiul ăla cu
bastonul. Dacă fata murise…
De-abia dacă o cunoștea. Dar simțea că are o datorie față de Jackson
Porter. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că-i furase corpul. Dacă se dovedea că
provocase și moartea prietenei lui, Michael nu știa dacă va putea trăi cu
povara vinovăției.
— Mai e cineva lihnit de foame? întrebă Bryson.
Nimeni nu mai scosese o vorbă de o oră, pe puțin, și întrebarea îl smulse
VP - 79
pe Michael din starea sumbră în care se cufundase. Își lăsase de mult
NetScreen-ul deoparte și acum realiză că-i era foame.
— Eu, îi răspunse Sarah.
Michael încuviință absent.
— Găsește un restaurant unde să oprim, îi spuse Helga lui Walter.
Preferabil unul unde să aibă pui prăjit.
Michael râse, complet aiurea în tramvai. Poate că începea s-o ia pe câmpii
din cauza agitației.
— Ai vreo obiecție la puiul prăjit? îl întrebă Helga.
— Niciuna. Doar că sunt într-o dispoziție aiurea.
Sarah își lăsă mâna pe piciorul lui, apoi îl luă de mână.
— Sunt sigură că, orice-ar fi, o să te simți mai bine după o găleată plină cu
mâncare înecată în ulei, numai bună să-ți producă un atac de cord.

6.

Michael stătea în fața restaurantului, inspirând adânc ca să se liniștească,

așteptând să iasă ceilalți de la baie. De-abia dacă scosese o vorbă în timpul
mesei – puiul fusese o alegere excelentă –, pur și simplu era prea agitat, cu
gândul la Gabby, la Kaine, la VNS și la cum naiba puteau el și prietenii lui să
schimbe ceva la Summitul Mondial. Ar fi dat orice să aibă un întrerupător cu
care să-și scoată creierul din funcțiune pentru o vreme.
Cum stătea în parcare, o mașină trecu pe lângă el, un model din cele noi,
de fițe, pe trei roți. De-abia îl depășise, că se și auzi scârțâit de frâne și
mașina se răsuci cu spatele, oprind pieziș. Michael făcu un pas înapoi,
neliniștit. Erau trei persoane în mașină, dar nu putea să le vadă bine din
cauză că soarele bătea în geam.
Mașina rămase nemișcată, cu motorul pornit, scoțând un zumzet strident,
de mașinărie electrică. Michael se întoarse spre restaurant să vadă dacă
apăruse vreunul din prietenii lui, dar nu se vedea niciunul. Fusese coadă la
toaletă – era un popas cunoscut și nimeriseră la prânz, la oră de vârf. Se uită
din nou spre mașină: situația era neschimbată.
Michael se strădui să nu se zgâiască, dar situația i se părea din ce în ce
mai bizară. Oare șoferul făcuse atac de cord sau ceva de genul ăsta? Îi
puseseră capac ciocănelele de pui îmbibate în grăsime? Celelalte două
persoane din mașină rămăseseră nemișcate și ele. Oare pățiseră ceva? Li se
vedeau doar capetele – niște umbre schimonosite după geamurile
luminoase, complet încremenite.
VP - 80
 Aproape că sări din loc când începură să se coboare toate geamurile. La
volan era un tânăr, teafăr și nevătămat, iar pe bancheta din spate se aflau
două femei. Păreau să fie cam de-o vârstă cu șoferul, una blondă, cealaltă
brunetă. Toți trei se zgâiau la Michael, cu chipul lipsit de expresie, fără să-și
poată lua ochii de la el.
Nu știa cum să reacționeze. Simți că-l trece un fior și tremură. Se uită în
spate să vadă dacă se zgâiau, cumva, la altceva, dar nu se vedea nimic
neobișnuit – doar restaurantul. Se întoarse din nou spre mașină. Se zgâiau în
continuare la el.
Ușa restaurantului se deschise, zdrăngănind. Bryson și Sarah ieșiră,
râzând. Michael îi văzu cu coada ochiului și se simți spășit deodată, ca și cum
îl prinseseră cu mâța în sac.
— Frate, exclamă Bryson, bătându-l pe spate. Unui tip nu i-a picat deloc
bine puiul fript. A ținut baia ocupată zece minute. Am intrat în bude
portabile care nu duhneau în halul ăsta.
Sarah râse din nou și, auzind-o, Michael se simți mai bine. Mai în
siguranță, de fapt.
— Ești bine? îl întrebă.
Dar, chiar în timp ce-i punea întrebarea, observă ce-i atrăsese atenția lui
Michael.
— Ce mama naibii? întrebă șoptit.
— Cine sunt? întrebă Bryson.
Mașina tot acolo era, cu geamurile coborâte, iar cei trei indivizi care se
zgâiau la Michael erau încremeniți locului.
— Habar n-am, le spuse.
Dar știa cine sunt.
Sarah îl înconjură cu brațul, ca și cum voia să-l protejeze.
— Probabil că sunt doar niște Tangenți care cred că ești o celebritate.
Primul.
Rosti ultimul cuvânt ca și cum ar fi fost un blestem.
— N-ai de ce să-ți faci griji, adăugă ea.
Michael clătină din cap, apoi simți un puseu de curaj. Făcu un pas în față
și porni spre mașină. Mișcarea păru să-i smulgă din transă pe cei trei
necunoscuți și începură să ridice geamurile. Michael surprinse o sclipire de
groază în ochii șoferului înainte ca geamul să-i despartă.
— Hei! le strigă. Cine sunteți? Ce vreți?
Motorul se ambală și mașina se puse în mișcare, demarând cu scârțâit de
cauciucuri. Se auziră mai multe claxoane în timp ce mașina viră și se făcu
nevăzută în trafic.

VP - 81
 VIII

Operațiunea de salvare

1.

Gabby îi răspunse într-un final.

Michael primi vești de la ea când erau la doar câteva minute distanță de
aeroport. El rămăsese cufundat în tăcere, gândindu-se la persoanele acelea
bizare care se zgâiseră la el din mașină. N-avea nicio îndoială că erau
Tangenți, dar o parte din el spera că îl zăriseră pur și simplu din întâmplare
și că nu era un semn care prevestea lucruri mai grave.
Când Helga îi anunță că aproape ajunseseră, Michael se hotărî să-și
verifice NetScreen-ul pentru ultima dată, să vadă dacă Gabby îi răspunsese
la vreunul din nenumăratele mesaje. De îndată ce se aprinse ecranul, văzu că
avea un mesaj. Răspunsul ei era scurt și la obiect.

Jackson. Michael. Oricine ai fi. Au încercat să mă prindă, dar

am scăpat. Sunt la ferma bunicilor mei, la sud de Atlanta. Sunt în
siguranță deocamdată. Dar sunt singură și speriată. Îți trimit
coordonatele dacă vrei să-mi faci o vizită, să stăm de vorbă.
Înțeleg dacă nu vrei.

Michael tresări. Ceilalți se prinseră imediat că se întâmplase ceva.

Sarah citea deja mesajul peste umărul lui.
— Oh, frate, șopti.
Din tonul ei se înțelegea limpede că Gabby nu apărea prea sus pe lista ei
de priorități.
— Păi, măcar a zis că e în siguranță.
— Trebuie să mergem s-o luăm, spuse Michael. Cineva a încercat s-o
prindă! Știam eu că era ceva bizar în felul cum s-a dus polițistul ăla glonț
spre ea. Oricine ne-a înscenat chestia asta, nu se aștepta ca prietena lui
Jackson Porter să se amestece și a vrut s-o elimine. E vina mea.
Se rezemă de banchetă, oftând din rărunchi.
— Merită să fie alături de noi – să fie protejată de Alianță.

VP - 82
 — Michael…, începu Helga, și Michael știa exact ce urma să spună.
— Știu, spuse, întrerupând-o. Summitul Mondial. Dar mai sunt trei zile
până atunci. Și uite, ferma asta de care zice Gabby e doar la câteva ore
distanță de aeroport. Este de fel din Atlanta, la urma urmelor.
Arătă spre ecran, unde avea deja coordonatele și o hartă.
— Dacă ne grăbim, putem s-o culegem și poate veni cu noi.
Bryson se apleca peste Sarah ca să vadă.
— Pe cât pui pariu că Agenta Weber e cea care a hărțuit-o pe biata copilă?
Unde te uiți, vezi urmele VNS-ului. Cât de curând, trebuie s-o încuiem pe
Weber într-o cameră cu niște aparate drăgălașe de tortură. Eu sunt gata să-i
aplic metode medievale.
— Nu putem să mergem, Michael, îi spuse Helga. Nu ne putem asuma
riscul să ne irosim timpul pentru o persoană, când lumea întreagă e în
pragul dezastrului. Trebuie să pătrundem la summitul ăla și să găsim o cale
de a ne face ascultați.
Michael închise NetScreen-ul și se frecă la ochi.
— Merită să fie cu noi, nu de una singură.
— Atunci putem s-o luăm de-acolo după ce ne întoarcem de la
Washington, insistă Helga.
— Nu! țipă Michael, luându-se prin surprindere și pe sine. Nu înțelegi. I-
am furat trupul lui Jackson Porter! Părinții lui probabil că sunt îngrijorați în
ultimul hal de-acum. Și apoi am convins-o pe prietena lui să ne ajute să
pătrundem în sediul VNS-ului și probabil că s-a ales cu o fractură de craniu
din cauza asta. Acum e singură și se ascunde în vreo fermă lugubră. Trebuie
s-o ajut!
Sarah se rezemase de el, ținându-i mâna pe picior, dar se retrase și-și
încrucișă brațele la piept. Oare era geloasă? La gândul ăsta, îi veni să tragă
un pumn în acoperișul mașinii. Nimic nu-i sunase vreodată așa de stupid.
Nimeni nu reacționă la tirada lui.
— Ascultați, spuse Michael, impunându-și să adopte un ton mai calm.
Avem arme. Avem trei mașini pline de oameni. N-o să se întâmple nimic
dacă facem un mic ocol.
Helga oftă și clătină din cap.
— Sunt de acord cu Michael la faza asta, spuse Bryson. S-o ajutăm pe
Gabby e un lucru bun. Dar s-ar putea și să fi aflat ceva util. Uitați, nu știm mai
nimic. Avem nevoie de răspunsuri. La ce ne folosește să ne strecurăm la
summitul ăla și să le spunem: „Salutare, prieteni! Tangenții au început să vă
ia locul!” O să se uite la noi și o să ne spună: „Zi zău!”
Lui Michael îi veni să-l ia în brațe pe Bryson pe loc, chiar dacă tentativa
lui de accent britanic suna groaznic.
VP - 83
 — E o ființă umană. Îi suntem datori.
Helga nu se dădu bătută.
— O ființă umană. Pe Pământ trăiesc opt miliarde. Trebuie să ne cântărim
prioritățile.
Lui Michael îi trebui toată puterea lui de stăpânire de sine ca să nu-și iasă
din fire.
— Bine, atunci ne despărțim. Unul sau doi din voi ar putea să vină cu
mine. Restul mergeți la Washington. Vă găsesc când am rezolvat.
Helga se trase înapoi, ca și cum o plesnise, și Michael știu că făcuse
mutarea potrivită. Nici nu se punea problema să-l lase să fugă de nebun, fără
ea, s-o salveze pe Gabby.
— Hai, Helga, se rugă de ea. Și eu sunt doar o ființă umană. Oarecum.
Lasă-mă să-mi risc eu viața și voi salvați restul omenirii.
Nu voia să se dea bătut. Avea s-o salveze pe Gabby și cu asta, basta.
— Și dacă e o capcană? îl întrebă Helga, făcând o ultimă încercare. De
unde știm că e ea, de fapt?
— Am încredere în mesajele mele suspendate.
— În ce?
Michael oftă.
— Bine, e posibil să fie o capcană. De-asta e bine că avem trei mașini pline
de lume și arme. Sau… cum ziceam, am putea să ne despărțim ca să nu
riscăm să ratăm summitul ăla de fițe.
Helga clătină încet din cap, cu o expresie în care se contopeau înfrângerea
și furia.
— Mi-e dor de vremurile când erai mic și puteam să te trimit în camera ta
fără să-ți dau de mâncare.
Se aplecă peste scaunul din față și-l bătu pe Walter pe umăr.
— Nu ieși de pe autostradă spre aeroport.
Se uită din nou la Michael, cu un aer dezaprobator.
— O s-o ținem spre sud o vreme.

2.

Lăsară orașul în urmă și intrară pe o porțiune prelungită de teren neted.

Câmpurile se întindeau până în zare, întrerupte doar de contururile ascuțite
ale caselor și hambarelor sau de turnurile rotunjite ale silozurilor care se
înălțau spre cer ca niște foișoare. Michael nu recunoștea majoritatea
culturilor, dar lanurile imense de porumb îi tăiară răsuflarea. Tulpinile
VP - 84
înalte de porumb, înghesuite rânduri-rânduri, aveau ceva neliniștitor. Cine
știe ce se ascundea între ele?
Helga era pilotul oficial, care îi dădea indicații lui Walter. Coordonatele pe
care i le transmisese Gabby îi conduseră în cele din urmă la un drum
neasfaltat care trecea chiar prin mijlocul unui lan de porumb. Walter
întoarse pe potecă, ridicând nori de praf în urmă, și Michael se bucură că
SUV-ul lor era în față, așa că putea să vadă limpede încotro mergeau. Mai
merseră cel puțin un kilometru și jumătate, până când într-un final ajunseră
într-un luminiș – o întindere de pajiște uscată, cu hambare aproape năruite
și o fermă imensă. O mașină stingheră – un hatchback micuț, roșu – era
parcată în dreptul prispei.
— Oprește! țipă Helga la el.
Walter apăsă tare pe frână, aruncându-i pe toți înainte. Michael auzi
celelalte două mașini oprindu-se în urma lor.
— Credeam că mai avem câțiva kilometri de mers, spuse Walter, pe un
ton încordat.
— Aici trebuie să fie, spuse Helga, uitându-se la coordonatele pe care i le
trimisese Michael încă din Atlanta. Dar, conform pozelor de pe satelit, nu
mai e nicio casă pe o rază de cel puțin cincisprezece kilometri.
Sarah se aplecă peste Michael ca să vadă pozele. Nu zisese nimic tot
drumul, făcându-l să se întrebe din nou dacă nu cumva era geloasă. Adevărul
era că nu se simțea câtuși de puțin interesat la modul romantic de Gabby.
Tot ce voia să facă era să dreagă unul din nenumăratele lucruri pe care le
distrusese în lumea asta.
— Astfel de case de țară nu sunt întotdeauna marcate exact pe GPS, spuse
Sarah. Dacă aici e, măcar știm că nu ne așteaptă nicio armată. Am câștiga,
suntem trei mașini la una.
Spusese mai multe decât spusese în ultimele două ore. Michael îi era
recunoscător pentru că gândea optimist.
— Aproape că mi-aș dori să fim înconjurați de soldați sau de polițiști sau
de niște gorile înarmate acum, comentă Bryson. Măcar așa am ști cu cine
avem de-a face. Locul ăsta te bagă în sperieți.
„S-a dus naibii optimismul”, își zise Michael. El spera sincer că nu irosise
câteva ore bune din timpul prețios al Alianței. Locul te cam băga în sperieți,
ce-i drept.
— Nu sunt sigură că-ți împărtășesc dorința, i-o întoarse Sarah lui Bryson,
cu o doză zdravănă de sarcasm. Eu votez pentru a nu fi înconjurată de
oameni care vor să ne ucidă. Părerea mea.
— E o singură mașină aici, zise Michael. Și e o fermă aflată la mama naibii.
Helga deschise portiera pe partea ei.
VP - 85
 — Eu nu-mi asum niciun risc. Ar putea fi o întreagă bază militară ascunsă
în subteran.
Lui Michael îi era drag de nu se poate de Helga. Sincer.
— Luați-vă fiecare o armă, le zise. Hai să studiem locul!

3.

La fiecare pas, lui Michael îi scârțâia sub tălpi iarba uscată. Avea un pistol
la el de data asta, unul semiautomat, încărcat. Îl strângea în mână cu
îndemânarea unui expert. Părea o a doua natură după jocurile pe care le
jucase ani de zile.
Nu-l deranja să-și ia precauții, dar spera să nu intre nimeni în vrie și s-o
împuște din greșeală pe Gabby.
Studie casa pe măsură ce se apropiau, tiptil, așteptându-se să explodeze o
fereastră din clipă în clipă și să fie inundați de o ploaie de gloanțe. Dar nu se
vedea nicio mișcare, nu se mișcau nici măcar perdelele zdrențuite pe care le
întrezări prin geamul mânjit.
Casa văzuse vremuri mai bune, asta era clar.
O casă înaltă și întinsă, cu un acoperiș țuguiat și acoperișuri triunghiulare
în lateral, avea o verandă care mergea de jur-împrejur, amintindu-i lui
Michael de un joc pe care îl juca odinioară, a cărui acțiune se petrecea pe o
plantație. Îți evoca ceai cu gheață și balansoare. Dar nu era nimeni pe
verandă și casa era mult mai veche decât cea din joc. Lipseau țigle din
acoperiș și vopseaua începuse să se cojească. În puținele locuri în care nu
era jupuită, se decolorase, căpătând o nuanță gălbui-șters. Singurul semn de
viață era că iarba uscată pe care călcau fusese tăiată recent.
Michael și restul grupului se opriră la câțiva pași de treptele dinspre
verandă și îi așteptară pe Tangenții din celelalte două mașini.
— Walter, spuse Helga, noi doi intrăm pe ușa din față. Amy, tu și Chris
luați-o prin spate. Tony și DeeAnn, voi stați cu ochii pe ferestrele din lateral.
Michael, tu și prietenii tăi fiți cu ochii pe ferestrele de la etaj – unde sunt
acoperișurile triunghiulare. Dați de veste cu un țipăt dacă vedeți și musca.
Michael știa că vrea să-l protejeze, dar nu era momentul s-o contrazică. N-
avea nicio obiecție să rămână mai la urmă. Nu era un joc. Spera doar ca în
câteva minute să plece la drum, cu tot cu Gabby.
— Bine, spuse, dar Helga și ceilalți se urniseră deja, furișându-se ca niște
soldați bine instruiți.
În curând, Helga și Walter urcau treptele spre verandă, care scârțâiau sub
VP - 86
greutatea lor, postându-se de o parte și de alta a ușii de la intrare. Se uitară
unul la altul, apoi Helga întinse mâna și apăsă pe clanță. Ușa se deschise cu
un scârțâit ca de casă bântuită.
Ea și Walter se furișară înăuntru.

4.

Trecu un minut. Apoi încă unul. Michael aștepta cu răsuflarea tăiată,

ciulind urechea să audă ce se întâmplă. Nu se vedea nicio mișcare dincolo de
ferestrele pe care i se dăduse misiunea de a le pândi și își dădu seama că
prietenii lui stăteau ca pe ace, ca și el.
— Nu e nimeni înăuntru, șopti.
Era cât pe-aci să lase pistolul din mână și să se dea bătut, dar avea mai
multă minte de-atât.
— Am bătut atâta drum ca să…
— Michael!
Era vocea Helgăi. Îl striga din casă. Îi zbură orice alt gând din minte și se
urni, luând-o la fugă spre trepte, urcându-le dintr-un salt, țâșnind pe ușa
care rămăsese deschisă. Nu era nimeni în antreu, nici în cele două camere
aflate de o parte și de alta, doar lambriuri și antichități și tablouri șui pe
pereți. Locul părea desprins dintr-un film pe ecran plat de pe vremuri, nici
urmă de WallScreen, nici măcar un model din cele mai simple.
— Unde ești? strigă, chiar când Bryson și Sarah dădeau năvală pe ușă, pe
urmele lui.
— La etaj! Hai repede!
În dreapta holului se întrezărea o scară. Michael o porni spre ea, de data
asta urcând doar câte două trepte o dată pentru că erau mai abrupte. Când
ajunse sus, gâfâia – mai mult de la adrenalină decât din cauza efortului.
Întrezări umărul lui Walter în camera aflată cel mai aproape și o luă la fugă
într-acolo. Încetini și intră.
Îi apăru dinainte o scenă stranie, genul de scenă care te urmărește. În
capătul opus al camerei se afla un scaun stingher, între o fereastră cu
draperiile trase și un dulap masiv. Gabby era așezată pe scaun, cu mâinile
legate la spate și cu căluș la gură. Avea un aer răvășit, cu părul ciufulit, roșie
la față, cu hainele îmbibate de transpirație. Arăta ca naiba și încerca să
vorbească în ciuda călușului.
Și din priviri. Se uita țintă la Michael, cerându-i ajutor din priviri.
Michael făcu un pas spre ea, dar Helga i se puse imediat în față, blocându-i
VP - 87
drumul.
— Nu, îi zise. Nu încă.
Și se întoarse spre Gabby.
Prietena lui Jackson se uita în continuare țintă la el.
— Scoate-i călușul, măcar, o rugă Michael. E clar că vrea să spună ceva.
Helga oftă, întorcându-și privirea spre Walter și ridicând din sprâncene.
Walter clătină din cap.
— Trebuie să plecăm. Acum.
— N-ar strica să-i scoatem călușul, spuse Sarah, dându-le roată tuturor și
pornind-o glonț spre Gabby.
— Așteaptă! țipă Michael, imaginându-și deodată că avea să se declanșeze
vreo capcană.
Dar nu se întâmplă nimic.
Sarah întinse mâna în spatele lui Gabby, își făcu de lucru cu nodul de la
cârpa care-i astupa gura până reuși să-l dezlege, apoi o lăsă să cadă în jurul
gâtului fetei.
Gabby inspiră adânc.
— Mulțumesc, șopti răgușit. Nu vă faceți griji, n-o să vă facă nimic. Au
promis.
— Ce vrei să spui? o întrebă Michael. Cine mai e pe-aici?
— Ascultați!
Trase aer în piept de câteva ori, apoi se uită în jur.
— E cineva aici – cineva care vrea să stea de vorbă cu voi. S-au folosit de
mine ca să vă atragă aici. M-au obligat să trimit mesajul.
— Ce tot spui? o întrebă Helga, luând-o înaintea lui Michael.
— Ajunge cu chestiile astea! se rățoi Walter. Haideți să plecăm. Imediat!
Gabby clătină hotărât din cap.
— Nu! Orice ați face, nu faceți asta. V-au lăsat să intrați, dar n-o să vă lase
să ieșiți dacă nu ascultați măcar ce au de zis.
— Cine? întrebă Michael.
— Așteptați! Vine imediat. După cum v-am spus. Mi-a promis că nimeni n-
o să pățească nimic, decât dacă încercați să-i faceți ceva.
Deodată se auzi un vuiet care reverberă în toată camera. Se auzea ca și
cum s-ar fi pornit o mașinărie uriașă, zumzăind din toate direcțiile în același
timp. Se auzi un scârțâit strident și apoi un zgomot ca și cum se porniseră
niște rotițe. Apoi, la fel de brusc pe care începuse, zgomotul încetă.
Michael rămase încremenit, întrebându-se ce avea să se întâmple. Apoi o
mișcare undeva în dreapta lui Gabby îi atrase privirea. Ușile de la dulap se
deschiseră și înăuntru scânteiau niște lumini strălucitoare, părea o scenă
desprinsă din Narnia.
VP - 88
 Un bărbat ieși din dulap. Era scund și îmbrăcat la costum cu vestă.
Agentul Scott.
Închise ușile în urma lui și se uită încruntat la Michael, căruia nu-i venea
să creadă că reținuse cum îl cheamă.

5.

Michael nu era chiar atât de surprins să vadă VNS-ul revenind așa de

repede în viața lui, dar momentul îl luase pe nepusă masă.
Din nou, deloc surprinzător, Bryson fu cel care rupse tăcerea.
— Cine e individul ăsta? E clar că-l cunoști, Michael.
— L-am întâlnit pe vremea când… încă dinainte să aflu. În Trup și Suflet:
În Adâncuri. E subordonatul lui Weber. M-a urmărit pe o alee, acum o mie de
ani. Fraților, vi-l prezint pe Agentul Scott.
— Căruia, din câte se pare, îi place să se joace în șifonier, comentă Bryson.
Scott nici nu se obosi să-i arunce o privire dojenitoare. Rămase cu
privirea ațintită asupra lui Michael, cu chipul lipsit de expresie, dar Michael
n-avea nicio îndoială că dincolo de acel chip impenetrabil se ascundeau o
sumedenie de adevăruri incomode. Își aminti că individul reprezenta tot ce
simboliza și Weber.
— De ce naiba ți-ai făcut apariția ieșind dintr-un dulap? îl întrebă, având
sentimentul că trăia ceva ireal.
Agentul Scott se întoarse și aruncă o privire în treacăt ușilor închise, apoi
se întoarse din nou spre Michael.
— Da, îmi cer scuze pentru aceste scamatorii. Avem o bază secretă
ascunsă în subsolul acestei ferme. E un loc unde ne-am gândit că nu ne-ar
căuta nimeni niciodată, întâmplător, dulapul ăsta e una dintre căile de acces.
Michael simți un puseu de adrenalină – inima îi bătea să-i spargă pieptul.
Helga avusese dreptate. Își impuse să formuleze niște întrebări raționale, să
mențină controlul în conversație.
— Credeam că sistemele voastre au fost anihilate, spuse. Credeam că
urma să fiți scoși din acțiune luni bune. Am văzut… mărturia emoționantă a
șefei voastre.
Scott păru foarte încântat să mențină discuția pe direcția asta.
— De-asta suntem aici, Michael, îi spuse. Chiar suntem scoși din acțiune. E
grav. Dat fiind că voi ne-ați făcut chestia asta, mă așteptam să știi asta.
Michael intui că Bryson era gata să-și iasă din fire. Îl prinse repede de
mână și clătină din cap.
VP - 89
 — Încearcă doar să ne ațâțe, îi spuse. Sau poate că ne înregistrează
reacțiile. Nu-i pica în cursă. O să obținem răspunsurile pe care le căutăm, nu-
ți face griji.
Bryson se smulse din mâna lui, dar nu spuse nimic. Cât despre Michael, își
jură că n-avea să iasă din casa aia până nu obținea niște informații de la
subordonatul lui Weber.
Își întoarse din nou atenția spre agentul VNS.
— De ce a făcut șefa ta chestia asta? Ce-a fost cu toată înscenarea? De ce
ne-a făcut să credem că ne-a Strecurat în Trup și Suflet: În Adâncuri? Și mai
e și Lancea. Vreau să zic, n-ar fi existat o cale mai ușoară de a produce
asemenea ravagii?
— Și tot oceanul ăla violet cu frânturi de cod tot voi l-ați creat? întrebă
Sarah.
Agentul Scott nici măcar nu-i aruncă o privire în timp ce vorbea. Rămase
cu privirea ațintită asupra lui Michael.
— Nu știu despre ce vorbești, spuse individul, calm. Voi ați venit la noi,
mai știi? Voi sunteți cei care ați decis unde să mergeți, unde să atacați, cum
să acționați. Voi ne-ați păcălit pe noi. De ce v-am ajuta noi, VNS-ul, dinadins –
de bunăvoie – să distrugeți întreaga noastră rețea de securitate, toate
paravanele de protecție? N-are nicio noimă.
Michael oftă din rărunchi.
— Cum spui tu. Dacă trebuie să spui toate chestiile astea ca să ai o
înregistrare și s-o scoți pe Weber basma curată, n-ai decât. Dacă ai de gând
să ne arestezi, fă-o! Dar probabil că lucrurile n-o să decurgă așa bine pentru
voi când o să spunem varianta noastră – ca să nu mai zic atunci când vom
distribui fotografii cu prietena noastră legată fedeleș aici, ca și cum ar fi
picat în gheara unui criminal în serie. Noi o vrem doar pe ea. Lasă-ne s-o
dezlegăm și să plecăm. Poți să te întorci apoi la ce faceți voi pe-aici când vă
faceți că lucrați.
Agentul Scott făcu câțiva pași spre Gabby, până când stătea chiar în
spatele ei. Întinse mâna și o mângâie pe păr. Michael simți un fior.
— Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegeți, le spuse individul. Și sunt o
mulțime de oameni care ar vrea să vă vadă aruncați la închisoare sau morți.
Regulile acestei lumi se schimbă, Michael. Cred că știi asta.
Scott trase cu ochiul rapid peste umărul lui Michael. Părea că-i transmite
un semnal cuiva. Michael se uită în spate, dar erau singuri.
— Acum putem să trecem la treburi serioase, continuă Scott. Putem să
spunem lucrurilor pe nume. Aveți o ocazie aici. Cu toții. Se trasează taberele.
Și, credeți-mă când vă spun, ar fi bine să fiți de partea VNS-ului.
Michael clătină încet din cap.
VP - 90
 — E jalnic deja. Nu m-aș mira dacă acum vei susține că un Tangent a pus
stăpânire pe corpul lui Weber. Poate chiar Kaine în persoană.
Scott îl privi intrigat, ca și cum era sincer surprins de spusele lui.
— Asta crezi că s-a întâmplat? Crezi că Agenta Weber a fost deturnată de
un Tangent, Michael?
Michael se întoarse spre Sarah, apoi spre Bryson, și trase cu ochiul la
Walter și Helga, rămași în dreptul ușii spre hol. Fiecare ridică din umeri, în
felul lui. Se întoarse din nou spre Scott.
— Am terminat discuția, spuse. N-o să lăsăm o gașcă de programe să
pună stăpânire asupra lumii. Și Gabby vine cu mine. Ori ne arestezi, ori nu,
dar am încheiat discuția.
— Așteaptă! răcni Scott, când Michael făcu un pas spre Gabby.
Țipătul fusese atât de răsunător și strident, încât Michael încremeni.
— Te rog, spuse. Ascultă-mă! Sau… o să se supere foarte tare. Te rog!
Încrederea pe care o afișase până acum se risipise subit. Michael se uită
lung la el, așteptând să audă ce avea de zis.
— Kaine încearcă să vă întoarcă împotriva VNS-ului, continuă Scott. A
deviat de la direcția stabilită. Vreau să zic… n-ar fi trebuit să facă nimic din
toate astea și acum distruge totul!
Ultima frază o spuse răcnit, ieșindu-și complet din fire.
— Lucrurile n-ar fi trebuit să decurgă așa.
Agentul Scott vorbea șoptit acum, cu privirea pierdută în depărtare.
— Kaine ne-a trădat.
În cameră se lăsă liniștea.

6.

— Ce-ai pățit? îl întrebă Sarah într-un final, venind lângă Michael. Nu mai
vorbi în cimilituri, spune-ne ce se întâmplă.
Scott păru să iasă din transă și, întorcându-se, se uită țintă la Sarah.
— Discuția asta e între mine și Michael.
Michael făcu o jumătate de pas înapoi, complet șocat. Chiar dacă era
foarte posibil ca Agentul Scott să fi fost deturnat de Doctrina Mortală, era
șocant să vadă un bărbat ieșindu-și din fire ca un țânc.
— Ajunge, spuse Helga.
Ridică arma și o îndreptă spre Agentul Scott. Walter îi urmă exemplul.
— O luăm pe fată și plecăm.
— Ba nu, răspunse Scott. Aveți trei secunde la dispoziție să lăsați armele
VP - 91
din mână sau veți muri cu toții. Aici și acum. Cu toții în afară de Michael.
Weber are nevoie de el.
— Ce înseamnă asta? întrebă Michael.
Situația escalada rapid și Michael era la capătul răbdării.
— De ce ar avea nevoie de mine? De ce se tot ține după mine? Nu pricep!
Ea ne-a înscenat toată treaba!
— Unu, începu Scott, arătând din cap spre Helga. Doi.
— Lăsați armele din mână! țipă Michael.
— Mi-a ajuns! îi replică dădaca lui.
— Doar… doar lăsați-le din mână o clipă.
Helga se conformă, dar nu părea prea încântată. Michael își întoarse din
nou atenția spre agent.
— Lasă-ne să plecăm! Dacă într-adevăr îl credeți pe Kaine un… un
personaj malefic, e minunat. Suntem de aceeași parte a baricadei.
Încercarea lui de a ajunge la un consens părea o pierdere de timp. Lui
Scott îi sclipeau ochii ca unui nebun.
— Am crezut că putem să schimbăm cursul lucrurilor, spuse agentul,
uitându-se pretutindeni și în gol în același timp. Dar era prea târziu. Nu mai
contează ce a făcut sau ce face Kaine. Trebuie să rămânem concentrați și să
mergem până la capăt cu planul.
— Bine! zbieră Michael. Fă ce ai de făcut, dar lasă-ne să plecăm!
— Nu-l asculta, continuă Scott, ca și cum nici nu l-ar fi auzit. Nu asculta o
vorbă din ce-ți spune Kaine. Nu e… nu e…
— Ce aiureli, exclamă Sarah.
O porni hotărât spre Agentul Scott, care rămăsese în spatele lui Gabby,
dându-i un brânci lui Michael. Ajunse în dreptul lui Gabby și-l împinse în
piept pe Scott, făcându-l să se dea, împleticit, cu câțiva pași înapoi. Apoi
începu să-și facă de lucru cu frânghiile care o țineau pe Gabby legată de
scaunul șubred de lemn.
— Oprește-te! țipă Scott la ea.
Michael se uită lung la ei, neștiind ce să facă.
— Chiar n-ar trebui să te pui cu el, îi șopti Gabby lui Sarah, care slăbise
câteva din nodurile mai strânse.
Un capăt al frânghiei căzu cu o bufnitură pe podea.
— E instabil. Și toți indivizii de la subsol sunt periculoși.
Michael își veni în fire și îi veni în ajutor lui Sarah. Se lăsă să cadă în
genunchi și începu să tragă de sfoara înnodată în jurul gleznelor lui Gabby.
— Nu puteți face asta, spuse Scott, de la câțiva pași distanță. Ți-am spus
să te oprești. Michael, oprește-te! Ești Primul și Weber are nevoie de
ajutorul tău spre a duce la bun sfârșit planul. Nu suntem Tangenți, nici eu,
VP - 92
nici ea! Suntem persoanele care am fost și până acum. Putem pune capăt
poveștii. Dar trebuie… trebuie s-o asculți!
Michael îl ignoră, refuzând să mai proceseze vreun singur cuvânt din ce
spusese. Într-un final slăbi îndeajuns de mult nodul păcătos, cât să smulgă
frânghia din jurul picioarelor lui Gabby. Și apoi se spulberă totul în jurul lui.
O răbufnire sonoră făcu să se cutremure camera, ca o explozie. Michael
simți că-i țiuie urechile și căzu pe spate. Se uită lung la bârnele de lemn care
străbăteau tavanul, apoi la Agentul Scott, care ținea un pistol în mână. Se
auzise un țipăt la un moment dat, Michael știa, dar oare cine țipase? Se uită
prin cameră până dădu cu ochii de Sarah. Se îndepărtase cu câțiva pași de
scaunul pe care stătea Gabby, eliberată din legături acum.
Sarah își dusese mâinile la piept.
Avea cămașa roșie.
Se făcea din ce în ce mai roșie.
Sângele i se prelingea printre degete, i se îmbibase în piele deja, picurând
pe podea. O pată roșu-aprins i se lățea pe cămașă. Dar Sarah nu scotea
niciun sunet, ca și cum n-ar fi durut-o deloc, uitându-se consternată la
pieptul cămășii.
Într-un final, își ridică privirea spre Michael, care zăcea pe podea, în stare
de șoc, și căzu în genunchi, cu o străfulgerare de tristețe pe chip.
— Sarah! țipă Michael.
Se chinuia să-și pună din nou membrele în mișcare, încercând să ajungă
la ea. Sarah zăcea pe o parte.
— Sarah, Sarah, Sarah, murmură, prinzând-o blând de umeri, studiindu-i
pieptul plin de sânge, ca și cum exista vreo șansă să găsească vreo cale de a o
salva.
Fata se uită la el.
— Te iubesc, îi șopti. Fiecare cuvânt. Am vorbit serios.
Michael începu să tremure.
Și apoi Helga apăru deodată de lângă el. Veni aproape în picaj și-l smulse
de lângă Sarah, luându-l pe sus ca și cum nu atârna mai mult ca o sacoșă de
cumpărături.
— Ia-l! țipă. Walter, ia-l și ieșiți de-aici!
— Cum? întrebă Michael, confuz. Ce…
— Scoate-l de-aici sau n-o să funcționeze! răcni Helga. Am o singură
șansă. Bryson, și tu. Ieșiți cu toții!
Walter dădu fuga spre ei, îl prinse pe Michael de braț și începu să-l tragă
de acolo. Michael încercă să-i opună rezistență, dar bărbatul era prea
puternic. Michael simți că i se lasă un văl negru pe ochi, întunecând totul
dinaintea lui. Vedea umbre jucând pe margini. Simți o gheară în piept, care îi
VP - 93
strângea inima ca într-o menghină. Bryson era pe lângă el, se uita în jur,
consternat, palid ca un mort.
— Sarah! zbieră Michael, neștiind ce altceva să facă.
Nu se putea să fie adevărat. Nu se putea.
— Weber! țipă, revărsându-și toată furia în acel nume. Weber!
Dar femeia nu era acolo – doar Agentul Scott. Bărbatul nu se mișcase din
loc, ținea în continuare pistolul în mână, dar acum își lăsase mâna pe lângă
corp. Pălise, dar nu se citea nicio emoție în ochii lui. Își întoarse privirea spre
Michael.
— Ar fi trebuit s-o asculți pe Agenta Weber, spuse. Ar fi trebuit să asculți!
Să tragi niște învățăminte din moartea acestei fete!
— Te omor, ești…
Walter îl târî din cameră spre hol, urmat de Bryson, care era prea șocat să
mai spună ceva. Gabby era și ea pe-acolo.
— Dă-i o șansă, băiete, îi șopti Walter. Știe lucruri pe care tu nu le știi.
Lui Michael nu-i păsa de faptul că Scott apăsase pe trăgaci. Agenta Weber
tocmai o omorâse pe cea mai bună prietenă a lui.
Ultimul lucru pe care îl văzuse era silueta Helgăi, aplecată peste trupul
neînsuflețit al lui Sarah.

VP - 94
 IX

Insomnie

1.

Cum putea lumea să meargă înainte? Aceasta era întrebarea pe care și-o
puse Michael neîncetat în următoarele câteva ore. Mașina lor gonea pe
autostradă, urmată de celelalte două, ca și înainte. Domnea tăcerea, nu se
auzeau decât zumzetul motorului și bufniturile când treceau peste vreo
denivelare. Gabby stătea în față, între Amy și Walter, care conducea ca și
cum ar fi fost în vacanță cu familia, nu ca și cum lăsa în urmă locul unde se
petrecuse o crimă. Michael insistase ca Gabby să se așeze acolo, nevrând s-o
lase să-i ia locul lui Sarah în spate. Era aiurea. Totul în lume era aiurea acum.
Simțea o durere nemăsurată în piept. Stătea cu capul rezemat de
banchetă, cu ochii închiși ca să nu încerce cineva să-i vorbească. Va trebui să
abordeze mai târziu nenumăratele întrebări pe care le avea. Îi cereau
răspunsuri, stârnind în el un val de ură și furie. Oare Gabby fusese obligată
să-i tragă pe sfoară sau făcea parte din complot? Și de ce se purtase Helga
așa de ciudat?
Alungă întrebările deocamdată.
Sarah îi spusese că-l iubește. Pe el, un Tangent.
Era cea mai bună prietenă a lui.
Și murise de două ori sub ochii lui. Mă rog, de mult mai multe ori în joc,
dar în ziua aceea, pe Cale, în peșterile pline de lavă, totul păruse atât de real.
Și acum chiar se întâmplase.
Sarah murise.
Murise.
Fusese împușcată mortal de un bărbat care, teoretic, era de partea
binelui. Membru într-o organizație în care ți se cerea să ai încredere. Deși, de
fapt, Weber era cea din cauza căreia se întâmplaseră toate. Femeia care-l
împinsese s-o tragă pe Sarah după el în toată nebunia cu Kaine și Doctrina,
de fapt și de drept.
Sarah murise.
Fie că închidea ochii sau îi ținea deschiși, doar pe ea o avea dinainte. Cu

VP - 95
mâinile pline de sânge, acoperindu-și pieptul. Expresia de pe chipul ei. Șoc.
Aerul cuiva care se simțea trădat. O tristețe copilăroasă. Ce citise în ochii ei,
mai presus de orice, fusese o rugăminte: „Michael, nu vreau să mor. Te rog,
nu mă lăsa să mor!”
Îi spusese de două ori că-l iubește. Oare prima dată se întâmplase, într-
adevăr, doar azi-dimineață? Știa că vorbise serios. Era o dragoste născută
din prietenie pură, ceva care într-o bună zi s-ar fi putut transforma în ceva
mai mult, în ceva intens, mai presus de timp. Și el o iubea. O iubea nespus.
Michael tremura în tăcere, în timp ce lacrimile i se prelingeau prin colțul
pleoapelor închise, picurându-i pe obraji.

2.

O ținu așa ore întregi. Michael era în stare de șoc – prea amorțit ca să mai
simtă furie și prea îndurerat ca să poată vorbi. Habar n-avea ce o să se
întâmple în continuare.
Așa că se ținu după ceilalți, orbește, ore întregi.
Merseră înainte.
Ajunseră la un aeroport. Li se permise accesul pe una din intrările
private.
Merseră la un hangar micuț, unde se afla un avion.
Acolo îi mai așteptau două persoane – un bărbat și o femeie. Două chipuri
la fel de nelămurite ca restul. Își urmă prietenii, urcând în avion. Se așeză. Își
puse centura.
Avionul ieși din hangar și, la un moment dat, decolă. Michael se rezemă de
geam, cu obrajii uzi, cu ochii febrili. Privi pământul care dispărea încet de
sub ei, șiruri nesfârșite de copaci și dealuri și clădiri și străzi care se
micșorau. Și, în curând, totul fu înghițit de întuneric.
Zborul dură câteva ore, luară drumul ocolit spre Washington. Helga le
explicase că e momentul să-și reorganizeze forțele și că profitau de ocazie să
se ascundă, în spațiul aerian.
Încercă să-i vorbească de mai multe ori, dar Michael se prefăcea că
doarme.
La un moment dat, adormi de-a binelea, un refugiu binevenit după tot
zbuciumul, cufundându-se într-un întuneric și mai adânc, unde nu-l pândeau
nici măcar visele.

VP - 96
 3.

Helga îl trezi. Era așezată lângă el când deschise ochii. Îi luă o clipă, dar
apoi durerea îl izbi din nou, în plin.
Aterizaseră și Michael se uită în jur, văzând că nu mai rămăseseră decât ei
la bord.
— Michael, îi spuse Helga, cu o voce moale și blândă. N-am vrut să te
deranjez, dar…
Michael se ridică și își croi drum pe lângă ea. Tot nu se simțea pregătit să
vorbească. O porni pe culoar spre ieșire. Ușa era deschisă și începu să
coboare scările.
— Întotdeauna mai există o speranță, îi strigă Helga. Nu uita asta,
Michael. Întotdeauna mai există o speranță.
O ignoră, pășind orbește în ceața de pe pistă.

4.

Helga îl lăsă să plece, ceea ce chiar îl surprinse. Oricât de căpos ar fi fost

el, Helga fusese întotdeauna și mai căpoasă.
Avionul lor particular aterizase pe un aeroport minuscul, doar o serie de
rampe acoperite, o pistă lungă de aterizare și o clădire micuță pe post de
terminal. Chiar dacă nu vedea prea multe prin ceața deasă, descoperi într-un
final un gard deschis și un drum de acces.
O luă într-acolo.

5.

Michael merse o oră, măcinat de gânduri. Ceața îi pătrunse prin haine,

îmbibându-i-le de umezeală, până îl luă cu frig. Tremura încontinuu și tot
drumul își frecă brațele, ca să se încălzească. De-o parte și de alta a drumului
apăreau subit siluete din ceața mohorâtă, profilate undeva deasupra lui,
doar spre a dispărea rapid când trecea pe lângă ele. Copaci ca niște
matahale, câte o mașină parcată, cutii poștale și câte un pieton posac ici-
colo.
Michael nu se opri din mers. Durerea era la fel de vie. Gândurile nu-i

VP - 97
dădeau pace.
Avea o sumedenie de întrebări și niciun răspuns.
De ce? Asta era întrebarea care îl preocupa mai presus de oricare alta. De
ce?
Gabby, forțată să ajute VNS-ul să-i atragă unde era ea. Weber însăși, un
mister desăvârșit. Oare ea și Agentul Scott chiar reprezentau întregul VNS?
Oare întreaga organizație era coruptă?
Și Sarah.
Oriunde se uita vedea sângele lui Sarah. În ceață, cu ochii minții, pe
șoseaua umedă. Vedea doar roșu pretutindeni în jur. Îl durea nespus.
Apoi se opri. „Asta-i chestia”, își zise. Cu cât se gândea mai mult la asta,
cu-atât mai tare îl durea. Soluția era simplă: să nu se mai gândească la asta.
Trebuia să înceteze sau avea să se afunde din ce în ce mai adânc într-o stare
din care risca să nu mai iasă în veci.
În ceața din față apărură niște luminițe, lucind din ce în ce mai viu cu
fiecare clipă. O parte minusculă din ființa lui, încă mânată de logică, îl
avertiză că trebuia să fie precaut. Avea dușmani. De câte ori i se dovedise
lucrul ăsta? Încetini, dar o porni în direcția luminilor, cu mare băgare de
seamă.
Primul lucru care-i apăru dinainte a fost un magazin de cartier cu
geamuri și uși de sticlă, un interior luminat în care erau înșirate rafturi cu
pâine, chestii de ronțăit și alte produse. Era micuț, dar erau destule
persoane înăuntru, plimbându-se printre rafturi. Sperând că se mai putea
folosi de creditul lui încifrat, Michael decise să intre și să arunce o privire.
Să-și ia ceva dulce. O mulțime de chestii. Poate chiar să se îndoape. Merita o
pauză și presupunea că Helga avea să-l culeagă cât de curând de-acolo.
Când intră pe ușă, se activă o sonerie electronică.
Câțiva oameni – un bărbat, două femei, câțiva copii – se uitară la el când
intră pe ușă, apoi se întoarseră la ce făceau. Îl urmări pe bărbat cum ia de pe
raft o cutie mare cu chipsuri de fasole, studiind ingredientele ca și cum, ca
prin minune, avea să descopere că erau recomandate pentru gabaritul lui
deja depășit, apoi o strecoară sub braț și înaintează. Michael îi aruncă o
privire băiatului de la casă, un adolescent care părea că mai curând ar fi
mâncat bolovani decât să scaneze produsele clienților care stăteau la coadă.
Se întoarse spre peretele pe care erau înșirate panourile cu băuturi reci și
se opri. Un băiat, la vreo zece ani, îi stătea în cale, uitându-se fix la el, cu
aceeași privire neliniștitoare, absentă, pe care o observase la indivizii din
mașina care oprise în dreptul restaurantului.
Michael inspiră adânc, întrebându-se dacă era cazul s-o șteargă.
Nu.
VP - 98
 Fugise destul. Era Primul, la urma urmelor. Nu? Dacă erau Tangenți în
magazin, n-aveau decât să-l admire de la distanță. Își dorea ceva de ronțăit și
ceva de băut și cu asta, basta. Se îndreptă spre primul panou, văzând cum i
se derulează dinainte nenumăratele combinații și arome sub formă de
animații stupide. Trecu la al doilea panou, apoi la al treilea. Apoi văzu o
combinație bizară de struguri cu rodie cu un strop de cofeină și optă pentru
asta. Se auzi un fâsâit, urmă un jet de aer și apoi băutura – rece ca gheața,
ținută într-un tub de ReSike – i-a fost livrată.
Când o scotea de-acolo, se uită în stânga. Un bărbat apăruse și rămăsese
cu mâna întinsă spre raftul din fața lui, spre un baton de ciocolată. Era clar
că-l urmărea pe Michael cu coada ochiului, dar își văzu de treabă de îndată
ce realiză că fusese prins. Michael se uită rapid în direcția opusă, convins că
una dintre femei se zgâise la el, apoi întorsese imediat capul. Apoi apăru din
nou băiatul, lăsându-și privirea să poposească asupra lui Michael, înainte de
a trece mai departe.
Michael se smulse din transă. O porni țintă spre locul din care luase
bărbatul ciocolata și puse mâna pe una aceeași marcă, făcându-i cu ochiul
necunoscutului și zâmbind totodată.
— Am senzația că-mi bubuie cineva în cap, îi spuse individului, care-l
privi îngrijorat. Uneori parcă n-aș fi eu. Ciocolata mă ajută. Și pe dvs.?
Bărbatul se întoarse și se îndepărtă grăbit.
Michael se întrebă dacă nu cumva, într-un final, o luase pe câmpii din
cauza stresului.
Mai luă o ciocolată, o pungă de chipsuri de cartofi albaștri și niște
păstramă de vită, apoi se îndreptă spre casă. I se stârnise o furtună în minte
– avea senzația că nu mai poate face distincția între o privire pasageră și una
ostilă. Cine îl urmărea? Cine nu? Cine se întreba, poate, pur și simplu cum de
un singur om avea nevoie de atâtea porcării de ronțăit?
Simți broboane de sudoare pe frunte. Acum avea senzația că toată lumea
din magazin se zgâia la el. Rămase cu ochii în pământ cât stătea la coadă,
temându-se deodată să înfrunte privirile celorlalți. N-ar fi trebuit să intre în
magazinul ăsta. Lumea era un loc prea periculos și chipul lui apăruse peste
tot la ȘtiriȘoc. N-avea de unde ști cine era de partea lui și cine era împotriva
lui, cine fusese înlocuit de un Tangent și cine nu. De bună seamă oamenii din
prăvălioara asta de cartier de la periferia Washingtonului scăpaseră neatinși
de Doctrina Mortală. Nu?
Deodată simți un impuls irezistibil să scape de-acolo. Voia să fie cu Helga
și Bryson și Sar…
Sarah.
Înghiți în sec și durerea îl izbi din nou în plin.
VP - 99
 — Scuze, spuse cu voce tare, deși habar n-avea cui i se adresează. Scuze.
Ieși din rând, se uită la ce ținea în brațe. Avea senzația că, deodată,
produsele cântăreau de patru ori mai mult.
— Scuze.
Dădu fuga spre cel mai apropiat raft și-și îndesă toate produsele lângă un
coș cu biscuiți MoonPie.
— Scuze, spuse, pentru a patra oară.
O luă la fugă spre ușă, o deschise, auzi soneria și ieși împleticit de-acolo,
cât pe-aci să cadă. O mașină aștepta în parcare, cu farurile aprinse,
proiectând două conuri luminoase prin ceață. Se apropie de intrarea în
magazin și cineva coborî geamul. Chipul lui Bryson apăru în deschizătură și,
cumva, Michael reuși să schițeze un zâmbet firav.
— Urcă, frate, îi spuse Bryson. Timpul să-ți limpezești mintea s-a încheiat.
E vremea să fii din nou cu prietenii tăi.
Michael nu mai fusese niciodată așa fericit să-l vadă pe Bryson. Niciodată,
nici măcar după ce-l văzuse pentru prima dată aici în Starea de Veghe.
— Scuze, spuse din nou, așa de încet, încât aproape că nu se auzi nici el.
Apoi se îndreptă spre ușa din spate, o deschise și urcă. Walter era la
volan, desigur, și Helga era așezată lângă Michael. Se salutară cu un gest din
cap, spunându-și mult mai multe decât ar fi putut spune prin viu grai.
Walter călcă pedala și se urniră, în timp ce Michael se întreba de la cine își
cerea mai exact scuze și pentru ce.
„De la toată lumea”, își spuse. „Pentru tot”.

VP - 100
 X

Liderii națiunilor

1.

Nu se mai întâmplă cine știe ce în restul zilei, astfel că Michael avu răgaz
să tragă un pui de somn într-unul dintre paturile din camerele de hotel
învecinate în care se cazaseră. Bryson se așeză în patul de lângă, rămânând
cu privirea pierdută în gol. Michael știa că prietenul lui era la fel de
îndurerat ca și el de moartea lui Sarah și probabil se simțea la fel de vinovat
că nu-l putea consola pe Michael. Dar măcar erau împreună.
„Lucrul cel mai important acum este să punem capăt nebuniei ăsteia cu
Tangenții”, își spuse Michael. „Râpa Sacră. Cumva totul are legătură cu Râpa
Sacră”.
Helga și ceilalți erau ocupați, Michael nu știa foarte bine cu ce anume. Nu
se simți în stare să-i întrebe. Mâine, își repeta. Mâine se va fi odihnit și-și va
fi recăpătat forțele și-o să fie gata să se ia la bătaie cu lumea.
La un moment dat în cursul nopții, între două reprize de somn agitat,
realiză că nu mai putea îndura tăcerea și i se adresă lui Bryson.
— Dormi?
Se întoarse să se uite la prietenul lui, care stătea întins peste cuvertură în
patul alăturat.
— Nu.
— Cum îți merge? îl întrebă Michael, un pic gâtuit. În afară de chestiile
evidente.
Bryson îi răspunse după un oftat adânc.
— În afară de chestiile evidente, îmi merge superb. Totul e minunat,
bătrâne.
La sfârșit încercă din nou să imite un accent britanic, care-i ieși ca naiba.
— Cred că sună mai curând a accent australian, îi zise Michael. Poate de
australian pilit.
Bryson se ridică în capul oaselor și căscă.
— Eu încercam să imit accentul de Madagascar.
— Sunt convins că și există așa ceva.

VP - 101
 — Există.
Se uitară unul la altul, apoi îi pufni pe amândoi un râs din ăla isteric, ca în
miez de noapte, genul de râs care e de neînchipuit în plină zi. Era un început.
— Mi-i tot imaginez pe ai ei, spuse Bryson după câteva minute, după ce le
trecuse râsul. Aproape că-mi pare mai rău de ei decât de Sarah. Vreau să zic,
îți imaginezi cum o să fie când le zicem? Drept să spun, sper să nu-i mai văd
niciodată în viața mea. Eu nu pot s-o fac. O să-i omoare vestea.
Michael știa că era o abordare foarte egoistă. Și totuși îi împărtășea întru
totul sentimentele.
— O să dea vina pe noi, spuse. Și pe bună dreptate.
Bryson clătină din cap.
— Nu, frate. Haide, avem destule motive să ne învinovățim. Și destule
motive să bocim. Acum trebuie să ne concentrăm pe ce va urma. Noi suntem
de partea binelui și ne-am fi putut da bătuți de mult. Cine nu e de acord cu
mine n-are decât să mă pupe în fund, e loc destul!
— Subscriu, zise Michael. Și asta va fi o pedeapsă în sine. Unde e Gabby?
— E într-o altă cameră, bănuiesc că doarme. Se simte aiurea pentru toată
treaba. Dar am stat de vorbă cu ea. Pe bune, amice, cred că e de treabă. Nu
prea a avut de ales în povestea asta. Au amenințat-o cu tot felul de lucruri.
Michael ridică din umeri.
— Mda, bănuiam. O să vorbesc cu ea mâine. Mă bucur că e teafără.
Bryson nu-i răspunse și tăcerea părea apăsătoare.
Michael schimbă subiectul într-un final.
— Mi-e așa o sete, că simt cum mi se usucă limba. Mă duc să-mi iau ceva
de băut de la automat.
Se sculă din pat și se frecă la ochi, căscând larg.
— Tu vrei ceva?
— Un whisky?
Michael se uită lung la el.
— Ce zici de o cola rece?
— Merge.
Când deschise ușa spre hol, Michael îi văzu pe Helga, Walter, Amy și încă
vreo câțiva în camera învecinată, strânși ciorchine în jurul unui NetScreen.
Era clar că n-aveau de gând să doarmă. Se gândi să le spună ceva, dar încă n-
avea starea necesară. Se furișă pe ușă, închizând-o ușurel în urma lui.

VP - 102
 2.

Era un separeu cu gustări pe la jumătatea holului și se opri acolo, ușurat

că nu mai era altcineva prin preajmă. I se luase de oameni. De fiecare dată
când întâlnea un necunoscut, mintea lui trăgea aceeași concluzie pripită –
Tangent, Tangent, Tangent. Doar că nu-și dădea seama dacă erau unii care-l
venerau sau voiau să-l omoare.
Jetonul lui funcționă fără probleme la automat și comandă aceeași
băutură pe care și-o preparase la magazinul de cartier mai devreme. Mai
cumpără niște chipsuri simple și câteva tuburi cu apă. Apoi luă o cola pentru
Bryson. Tocmai scotea ultimul produs din tăviță, când auzi un scârțâit de
balamale: cineva deschidea ușa care dădea spre hol. Așteptă bufnitura
inevitabilă care să anunțe că ușa se închisese la loc, dar nu se auzi nimic. În
hol domnea tăcerea.
Ținând toate produsele între cot și antebraț, Michael ieși din separeu și
văzu imediat ușa pe care o auzise scârțâind cu câteva minute mai devreme.
Era încă întredeschisă și o femeie mai în vârstă stătea în prag, uitându-se
țintă la el. Nu părea nervoasă, dar nu părea nici prea încântată să-l vadă.
— Bună seara, zise Michael, având senzația că înota în stinghereală ca
într-un lac. Văăă… pot ajuta cu ceva? Vreți ceva de mâncare?
— Nu. Mulțumesc.
Rosti cuvintele pe un ton mieros, de bătrânică, apoi închise ușa, cu o
bufnitură care răsună în tot holul.
Michael rămase țintuit locului, privind ușa o clipă, întrebându-se dacă
femeia avea s-o redeschidă. Erau miliarde de oameni în lume. De bună
seamă, era imposibil să fie urmărit de Tangenți în fiecare etapă a călătoriei
lui.
„Mda, cum să nu?”, își zise. Ca și cum l-ar mai fi putut surprinde ceva.
Oftă și porni spre camera lui, trecând pe lângă ușa bătrânei. Încetini și
încercă să se uite pe vizor în trecere – părea mult mai întunecat ca în
celelalte camere. Își închipui ochiul bătrânei pândindu-l dinăuntru,
urmărindu-i fiecare pas în ciuda cataractei. Își spuse că toate bătrânele fac
treaba asta. Toate își imaginează că orice puștan pe care îl văd e la un pas de
a-i face felul oricărui bătrân care-i iese în cale, după o supradoză de dulciuri.
Ar putea fi o coincidență, își spuse. Toți oamenii ăștia care-l urmăreau.
Era posibil să fie doar în închipuirea lui sau doar paranoia după toate
experiențele prin care trecuse. Oamenii au tendința instinctivă de a-i
observa pe cei din jurul lor. Nu-i așa? Faptul că îl luase cineva la ochi nu
însemna, invariabil, că era vreun Tangent trimis de Kaine să-l spioneze. Era
VP - 103
posibil să fie niște oameni obișnuiți care se întrebau dacă-l știau de undeva,
dacă nu-l văzuseră cumva la ȘtiriȘoc.
Realiză că s-o facă pe nonșalantul era un mod foarte bun de a-și pierde
viața. Grăbi pasul spre camera lui.

3.

— Trebuie s-o tăiem de-aici, îi spuse lui Bryson după ce luaseră amândoi
câte o dușcă din băuturi. Am senzația că orice persoană cu care mă întâlnesc
mă urmărește și apoi îi transmite lui Kaine sau lui Weber sau vreunui
polițist de îndată ce-am făcut o mișcare. Mă bagă în sperieți chestia asta.
Bryson mai luă o dușcă zdravănă.
— Haide, frate. La ce ne folosește să fugim? Dacă ne poate urmări
oriunde, atunci ce rost mai are să ne urnim?
Gâl-gâl din nou.
— Calmează-te și hai să facem ce ne zic Helga și gașca ei să facem.
— Asta am făcut de la început, spuse Michael, contrazicându-l fără
tragere de inimă.
În mare, era de acord cu prietenul lui.
— Parcă am fi niște șoareci într-un labirint – Weber ne-a dat drumul prin
el, Kaine ne manipulează. Mi s-a luat. Nu văd de ce nu ne-am putea croi
drumul spre Râpa Sacră de unii singuri.
— Păi, da, răspunse Bryson. Dar ar fi al naibii de greu fără ajutorul și
protecția Helgăi. Măcar în ea ai încredere, nu?
Michael se gândi un pic. Avea. Chiar avea.
— Mda, răspunse într-un final. Dar tot mai e un firicel de îndoială pe-
acolo. Cine știe, frate. Poate că a fost creată de Kaine cu ani buni înainte să
mă prindă, poate c-a plănuit asta de la bun început. Am încredere în ea, dar
n-o să mai am niciodată încredere în cineva sută la sută.
— Nici măcar în mine? îl întrebă Bryson.
Michael își lăsă capul pe pernă.
— Nu. Cu tine e altfel. În tine am încredere. Acum culcă-te.
— S-ar putea să ne cheme în curând Helga.
— Sunt sigur că n-o să plecăm înainte să se lumineze de ziuă.
Michael închise ochii și încercă să se relaxeze. Îi apăru dinainte bătrâna
care-l fixase cu privirea din prag. Lumea întreagă se țicnise. Cu el cu tot.
Adormi. O visă pe Sarah, care-i zâmbea.

VP - 104
 4.

Bryson îl trezi devreme, trăgându-i un ghiont.

— Hei, după cum sforăiai azi-noapte, cred că ești gata să-ți miști curul din
pat. Frate, făceai ca o mașină de tuns iarba de pe vremuri. Tot aveam
coșmaruri cu Dureroși.
Michael se simțea ca moartea trezită după un somn în cea mai adâncă și
întunecoasă criptă din iad. Gemu prelung, nu că asta l-ar fi ajutat să se simtă
mai bine.
— Cu Dureroși? Pe bune? Credeam că ai tăi ți-au interzis să mai intri în
jocul ăla.
Bryson se uită lung la el până îi pufni pe amândoi râsul. Poate că viața
avea să meargă înainte totuși.
— Haide, îi zise Bryson. Helga și alianța ei de supereroi ne așteaptă în
camera învecinată. A spus că o să ne facă instructajul pentru misiune. Fix
așa. Instructajul.
— Pare a fi ceva serios.
Bryson adoptă din nou accentul lui așa-zis britanic, absolut execrabil.
— De-a dreptul extraordinar, prietene. Poate că ne servește cu biscuiți și
ceai.
— Care-i faza cu accentul ăsta mai nou? Parcă ai fi vreo bătrânică din
scheciurile cu Monty Python.
Membrii grupului muriseră cu decenii bune în urmă, dar erau probabil
mai populari ca oricând în cinematografele cu programe nostalgice din
Somn.
— O s-o iau ca pe un compliment. Summitul are loc la Londra, mai știi?
Londra, care e în Anglia? Unde se vorbește cu accent britanic? Încearcă să ții
pasul. Acum haide să ne urnim.
Michael se ridică încet. Ceva puțea în ultimul hal. Nu-i luă mult să-și dea
seama de unde venea mirosul. El mirosea așa.
— Spune-i că vin în zece minute – jur că n-am mai făcut duș de o
săptămână. Trebuie să scap de duhoarea asta.
Bryson părea foarte recunoscător.

5.

Se înghesuiră într-o cameră, cam paisprezece persoane cu totul.

VP - 105
Majoritatea nu-i fuseseră prezentate încă lui Michael, deși figurile îi erau
destul de cunoscute de-acum. Helga stătea în dreptul ferestrei, pe care
pătrundea lumina zorilor, semn că se risipise în sfârșit ceața. Ca
întotdeauna, Walter era fix lângă ea și de data asta chiar avea aerul că nu
vrea să omoare pe cineva. Gabby era și ea acolo și se uită stingherită la
Michael când intră în cameră. Michael îi zâmbi cum știa el, încercând să-i
arate că n-o învinovățea de nimic.
„Să nu te încrezi în nimeni”, își spuse, aproape ca și cum Jackson Porter se
strecura din nou în mintea lui și încerca să-i transmită un mesaj. „Să nu te
mai încrezi niciodată în nimeni”.
Ce viață mai era și aia.
— Michael, începu Helga, atrăgându-i atenția și stingherindu-l. Bryson.
Gabby. Ne bucurăm că sunteți cu toții aici, în siguranță deocamdată. Nu vom
găsi niciodată cuvintele potrivite spre a ne exprima condoleanțele pentru
moartea lui Sarah. Îmi pare nespus de rău. Dar, după cum am spus…
Michael încheie în locul ei.
— Întotdeauna mai există o speranță.
În momentul acela, chiar simțea un strop de speranță.
Helga încuviință cu o expresie sinceră. Chiar era Helga lui, n-avea nicio
îndoială, orice ar fi susținut alte voci din mintea lui. Se simți un pic mai bine
la gândul ăsta.
— Mare adevăr ai spus, îi zise dădaca lui. Întotdeauna mai există o
speranță. Întotdeauna. Nu știi niciodată ce-ți rezervă viața – sau moartea.
Cred că am văzut cu toții că lumea e un picuț mai complicată decât ne-am fi
putut imagina vreodată.
Helga făcu o pauză, ca și cum le lăsa un moment de reculegere, apoi
continuă.
— Summitul Mondial are loc diseară, în sala de audiențe a Uniunii
Terestre. Mulți șefi de state s-au deplasat fizic la Londra, dar, evident, n-a
putut ajunge toată lumea. Așa că se vor conecta destui prin intermediul
VirtNetului, sub formă de holograme. Vreau un prilej să ne pledăm cauza
acolo, în fața adunării, și, fiindcă e mult prea periculos să mergem până la
Londra – se uită pe rând la Michael, Bryson și apoi Gabby –, vom apela la
Somn ca să ajungem acolo. Într-un fel sau altul, ne vom face auziți.
— Chiar crezi că putem fenta sistemul ca să ne strecurăm la cea mai
securizată întâlnire la vârf… din istorie, poate? o întrebă Michael.
Deja îi plăcea la nebunie ideea.
— Categoric. Am plasat membri ai Alianței Tangenților în poziții
strategice și unii din ei au preluat controlul unei ambasade aici, la
Washington. M-am gândit că e mai bine să aleg o țară îndeajuns de mare
VP - 106
spre a fi invitată la summit, dar îndeajuns de micuță cât să nu iasă în
evidență prea tare. Trebuie să acționăm inteligent.
Michael încuviință. Toată treaba suna din ce în ce mai incitat.
— Unul dintre Tangenții noștri, continuă Helga, este acum șeful de stat
major al prim-ministrului leton. Deține acest post – mă rog, sosia lui, mai
exact – deține acest post de mai bine de douăzeci de ani. Până să-l înlocuim
cu omul nostru – un Tangent pe nume Levi –, am făcut o analiză exhaustivă,
ultrarapidă, a vieții șefului de stat major, i-am studiat biografia, gesturile,
personalitatea, totul. Știam că mare parte din planul nostru depindea de
capacitatea lui Levi de a nu ieși în evidență.
— Și? întrebă Bryson. Cum s-a descurcat până acum?
— Până acum, de minune. Conform surselor noastre, i-a păcălit pe toți.
Ne-a ajutat să strecurăm alte persoane în ambasada Letoniei la Washington,
inclusiv ambasadorul lor. Se numește Guntis și el ne va ajuta să pătrundem
efectiv în ambasadă. Ne vom folosi de Cabinele lor Senzoriale
ultraperformante spre a participa virtual la summit, unde ne vom da drept
diplomați în subordinea lui Guntis. Avem deja toate acreditările necesare.
Toată treaba îl tulbură pe Michael, ca de obicei. Păreau cu toții așa mândri
de ce făcuseră, de cum puseseră pe unul de-al lor într-o poziție politică atât
de importantă, indiferent cât de mare ar fi fost țara pe care o reprezenta.
Dar, pe de altă parte, furaseră viața cuiva. Îi era imposibil să treacă peste
această parte minoră – nu, imensă – din plan.
— Michael, pari supărat, îi spuse Helga. Și nici măcar n-am început încă.
Michael nu reuși decât să îngaime:
— Știi de ce.
Helga își încrucișă brațele și se rezemă de geam.
— De-asta… de-asta m-am dat peste cap să te duc la Stup. Ai fost acolo, l-
ai văzut cu ochii tăi. Oamenii aceia… trăiesc, sub aspectul a tot ceea ce-i face
ființe umane. Și mă pun chezaș că, la sfârșit de tot, odată ce vom fi stopat
nebunia inițiată de Kaine, ne vor mulțumi. Și ei își vor lua trupurile înapoi.
Cu toții am jurat lucrul ăsta, Michael. Suntem aici doar temporar.
Walter se foi un pic când Helga pomeni de jurăminte și Michael știu la ce
se gândea. Juraseră și că n-o să aducă așa-zisa moarte pe bune asupra
nimănui și fix asta făcuseră. În pădure, în fața barăcii.
— Am nevoie să fim cu toții de acord în privința asta, îi spuse Helga
văzând că Michael nu spune nimic.
Băiatul nu știa ce să spună. Dar s-o urmeze părea singura cale viabilă prin
care puteau readuce lucrurile la normal.
— Michael? insistă.
— Bine, îi spuse el. Nici măcar n-aveam de gând să deschid subiectul până
VP - 107
când m-ai întrebat. Dar mă bag. Spune-mi care e planul, cum vă pot ajuta.
Hai să facem ce e de făcut!
— Așa da, spuse Helga, zâmbind încântată. Uite ce-o să facem!

6.

O bună parte din planul Alianței decurse fără probleme, prinzându-l pe

Michael într-un scenariu suprarealist care părea desprins dintr-un vis. Își
făcuse griji din cauza barierei lingvistice, dar fără temei – erau doar
observatori dintr-o țară micuță, invitați virtuali. Erau practic invizibili.
Luară taxiul până la ambasada Letoniei, unde îi întâmpină Guntis în
persoană la punctul de control, conducându-i înăuntru. Era un bărbat înalt,
repezit, cu un accent foarte pronunțat. Michael nu-și dădea seama dacă asta
însemna că Tangentul care-l deturnase era, el însuși, de origine letonă sau
dacă bietul om asupra căruia se implementase Doctrina nu putea funcționa
decât cu setările de bază. Nu conta. Două ore mai târziu, el, împreună cu
Bryson, Helga și Walter, se aflau cu toții în Sicrie de lux, achiziționate din
fonduri de stat, însoțiți de Guntis, în timp ce Aurele lor secretizate fuseseră
purtate la Summitul Mondial. Nimeni nu părea să bănuiască adevărata lor
identitate. Nimeni nu părea prea interesat de prezența lor, de fapt, virtuală
sau nu.
În curând proiecțiile holografice începură să-și facă intrarea în celebrul
sediu al UT. Era o încăpere imensă, cât o peșteră, Michael se întrebă ce
minuni ale ingineriei arhitecturale puteau susține o asemenea structură.
Era, totodată, un loc elegant. De-o parte și de alta a intrării erau coloane
decorative enorme și peste tot vedeai mobilă din lemn de mahon. Fotolii de
piele, catifea cafenie, covoare scumpe – și un miros pe măsură. În jur plutea
miros de ceară pentru mobilă. Experiența virtuală era creată astfel încât să
reproducă întocmai atmosfera din sediul fizic al UT. Totul se dovedi la
înălțimea așteptărilor lui Michael.
Pe măsură ce se orienta în spațiu, admiră simplitatea întregii configurații.
Fiecărei țări membre a UT îi era alocată propria anticameră la sala centrală
de conferințe. În Somn, fiecare țară avea un Portal care dădea direct spre
aceste anticamere. Acesta era o cameră luxoasă, cu canapele de piele, cu
personal alocat și rezerve de mâncare și băuturi. Niște uși de sticlă dădeau
din cameră spre un balcon cu vedere spre spațiul central de dedesubt.
Michael studie totul când sosiră cu Guntis, care îi prezentă imediat primului-
ministru – o femeie – și șefului de stat major, bărbatul deturnat de
VP - 108
Tangentul pe nume Levi.
— Levi a discutat cu ea toată săptămâna, tocmai îi spunea Guntis Helgăi
cu accentul lui pronunțat.
Michael, Bryson și Walter rămăseseră pe lângă Guntis și Helga în timp ce
stăteau de vorbă. Se trăseseră într-un colț al camerei încăpătoare și Michael
încerca, pe cât putea, să se adapteze experienței ireale.
— Poate părea genul care îi intimidează un pic pe ceilalți, dar nu e genul
care să pună puterea mai presus de rațiune. Dacă e convinsă că e ceva care
va ajuta cauza sau în interesul țării ei, e dispusă să asculte pe oricine. Și l-a
ascultat.
— Deci cum vor decurge lucrurile? întrebă Helga.
Guntis arătă spre ușile care dădeau spre sala propriu-zisă.
— Prim-ministrul e membru executiv al UT, așa că i se va aloca un
interval generos să vorbească. Levi a convins-o să prezinte situația cu Kaine
și invazia Tangenților drept prioritatea ei principală. Va solicita fonduri și
resurse, să sperăm că vă va obține lucrurile de care aveți nevoie spre a
începe contraofensiva.
În timp ce Guntis le vorbea, oamenii care se învârteau în jurul lor
începuseră să-și ocupe locurile. Guntis le făcu semn să-i urmeze, așa că
Michael și tot grupul se alătură mulțimii de oameni care se îndreptau spre
ușă. Din câte își dădea Michael seama, părea că aproximativ jumătate din
participanți erau prezenți fizic și jumătate virtual – cel puțin în ce-i privea
pe cei care ocupau scaunele din balcon. Știa că el le apărea ca o proiecție
luminoasă celor prezenți efectiv la summit – ba poate chiar considerau că nu
e o persoană importantă pentru că primise doar o invitație de a participa
virtual.
— În ce ne-am băgat? îl întrebă Bryson șoptit.
Până să apuce Michael să-i răspundă, Helga îi îndemnă să ocupe cele
câteva locuri rămase libere pe ultimul rând din secțiunea alocată
participanților virtuali. Se așezară cât mai aproape de culoar.
— E ceva aiurea aici, comentă Michael.
Poate că pur și simplu se obișnuise ca lucrurile să nu decurgă niciodată
cum ar fi trebuit. Dar simțea ceva care nu-i dădea pace în piept. Scrută
încăperea, căutând orice ar fi putut părea neobișnuit, dar realiză că nu și-ar
fi dat seama dacă ceva nu era cum ar fi trebuit să fie.
— Care-i treaba? îl întrebă Bryson în șoaptă.
Michael se lăsă moale în scaun.
— E ceva aiurea aici, repetă.

VP - 109
 XI

Întruchiparea haosului

1.

Michael nu știa ce-l alarmase mai exact. Poate că întâlnirea cu atâția

Tangenți – sau persoane pe care le bănuia a fi Tangenți – îi accentuase
paranoia. Dar plutea ceva ciudat în aer. Așa că, atunci când în sala imensă s-a
declanșat haosul, Michael n-a fost surprins.
Doar speriat.

2.

Încăperea avea o formă circulară – șiruri de cercuri și nenumărate

balcoane care înconjurau o platformă mare cu o scenă rotativă, în mijlocul
căreia trona un podium din lemn închis la culoare, care arăta ca o piatră de
mormânt de pe vremuri. Încăperea era securizată la greu. Michael observase
imediat numărul mare de agenți de securitate înarmați. Erau pretutindeni.
Un grup de bărbați și femei cu figuri severe erau postați în cerc la doar
câțiva pași de scenă. La început, asta îl liniștise – cel puțin, participanții la
summit erau apărați de atacuri din exterior. Dar un complot din interior era
altă treabă.
La doar câteva minute după ce se așezaseră el și Bryson, un domn mai în
vârstă urcă pe scenă. Se apropie încet de podium și se opri, prinzându-se
ferm de marginile pupitrului. Imaginea îi era proiectată deasupra lui, ca o
hologramă imensă, ca să poată fi văzut cu ușurință chiar și de cei din
anticamera cea mai îndepărtată de scenă.
Își drese glasul la microfon și zgomotul reverberă ca un ropot de tunet în
boxele uriașe de deasupra lor.
— Doamnelor și domnilor, începu, cu o voce surprinzător de puternică, e
o plăcere și totodată un motiv de tristețe să vă urez bun-venit în cadrul
acestei distinse adunări astăzi. În calitate de președinte al Uniunii Terestre,
o funcție pe care o dețin de atâția ani, n-am mai trăit niciodată o perioadă
VP - 110
atât de întunecată. Declar deschisă această întâlnire, cu o piatră pe inimă,
dar totodată cu certitudinea nestrămutată că există speranțe. Vă mulțumesc
pentru că ați venit!
Făcu o pauză și Michael se gândi că era momentul când ar fi urmat, în
mod firesc, aplauze, momentul când întreaga adunare își exprima
asentimentul. Dar miile de oameni aflați în sală rămaseră tăcuți. Părea că
până și aerul înghețase.
Bărbatul continuă:
— Am promis că fiecare dintre țările, teritoriile și uniunile reprezentate
azi aici va avea un moment alocat. Nu numai că ne așteptăm la relatări
despre problemele cu care v-ați confruntat în țările voastre – probleme
provocate de acești așa-ziși invadatori Tangenți –, dar sperăm totodată să ne
împărtășiți posibile soluții. Sunt hotărât să rămânem împreună în această
sală până când vom găsi o cale de rezolvare a situației.
Bătrânul duse mâna undeva sub pupitru, scoase un pahar cu apă și sorbi
cu nesaț, tremurând. Michael se crispă auzind ecoul în boxe. Senzația lui că
se întâmpla ceva aiurea se intensifică și stătea ca pe ace, studiind publicul,
pândind orice semn de mârșăvie. Îl durea capul din cauza tensiunii și
stresului.
Din nou, ropotul de tunet care anunța că președintele își drege glasul îi
atrase atenția.
— Ordinea prezentărilor a fost stabilită aleatoriu în dimineața aceasta,
continuă bărbatul. Vă rugăm mult să nu vă abateți de la această ordine. Vă
rugăm, de asemenea, să fiți cât mai conciși și să lăsăm deliberările după ce îi
vom fi ascultat pe toți cei care vor să ia cuvântul.
Făcu o pauză, uitându-se de jur-împrejur.
— Însă, înainte să începem oficial, vreau să vă anunț că avem un invitat
special. Dinaintea mea, la primul nivel, se află o reprezentantă a VirtNet
Security. Ni s-a spus că VNS-ul are o posibilă soluție la această problemă
gravă cu Tangenții și la așa-numita Doctrină Mortală. Dar au solicitat ca
prezentarea lor să aibă loc după ce vom fi auzit toate celelalte discursuri,
astfel ca informațiile oferite de ei să poată fi înțelese în contextul a ceea ce se
întâmplă la nivel global. Ni s-au dat asigurări că avem un motiv foarte bun să
nu ne pierdem speranța. Vă rog, continuă, întinzând un braț, dat fiind că și ei
s-au confruntat cu probleme grave și nu iau parte de obicei la întrunirile
noastre, să o întâmpinați pe Agenta Diane Weber de la VNS cu aplauze, în
semn de bun-venit.
Zgomotul aplauzelor reverberă în toată sala în timp ce chipul lui Weber îl
înlocui pe cel al președintelui în holograma plutitoare, sus de tot, aproape de
tavan. Femeia le zâmbi călduros și înclină ușor capul.
VP - 111
 Michael se uită la chipul Agentei Weber, un chip greu de uitat, și își zise:
„Desigur. Desigur”.

3.

Agenții de securitate postați în jurul scenei erau cu fața la public, cu

armele în tocuri, dar la vedere. Trebuie că erau pe puțin cincizeci, toți în
poziție de drepți, studiind mulțimea. Aplauzele tocmai începeau să se
potolească și președintele se aplecă în față, spre a continua programul, când
Michael surprinse o mișcare în cordonul de agenți înarmați.
Observară și alții, pentru că se auzi ca și cum toată lumea își ținuse
răsuflarea chiar înainte de primul foc de armă.
Fusese tras de un agent aflat în dreapta președintelui. Individul lăsă
pistolul să cadă și imediat se întoarse și urcă în fugă treptele spre scenă. În
timp ce urca, scoase o a doua armă, un pistol sofisticat, cu țeavă lungă. În
cameră se lăsă o tăcere mormântală și apoi agentul apăsă pe trăgaci.
Împușcătura reverberă în toată camera, amplificată de acustica sălii.
Michael se ridicase la timp spre a-l vedea pe președinte zburând de pe
podium. Omul căzu pe o parte și lui Michael îi era clar că n-avea să se mai
ridice de-acolo. Orice tip de muniție va fi folosit agentul, era ceva mult mai
sigur că e letal decât orice ai fi găsit la o armă standard.
Tăcerea mai dură o clipă, apoi începu vacarmul. În toată sala se declanșă
haosul, majoritatea oamenilor se înghesuiau să se ridice de la locurile lor și
se împingeau spre ieșire. Michael și Bryson nu puteau decât să urmărească,
încremeniți, cum situația scăpa de sub control.
Agentul care-l împușcase pe președinte se întoarse cu spatele la podium,
spre rândul de scaune aflate cel mai aproape de estradă. Din nou ridică arma
și începu să tragă asupra mulțimii. Vacarmul se înteți înzecit. Se răspândi
panică prin toată sala și oamenii nu doar că se împingeau, începuseră să-și
croiască drum zgâriind cu unghiile, se încăierau, se călcau în picioare ca să
scape.
Michael tot nu se putea mișca. Urmărea toată scena încremenit din cauza
șocului.
Agentul mai apucă să tragă trei focuri înainte ca unul din colegii lui să-l
elimine. Dar, până să se poată restabili calmul, o femeie din rândul agenților
trase în bărbatul aflat lângă ea. Apoi alți agenți se puseră în mișcare, unul o
împușcă pe femeia care tocmai își împușcase colegul, alții începură să tragă
în mulțime. Era o nebunie generală și, oricât ar fi încercat, Michael nu reușea
VP - 112
să-și dea seama cine în ce tabără era.
Era ca într-un coșmar de neimaginat, ireal. Era sânge peste tot și se
auzeau în continuare împușcături. Mai căzură câțiva dintre agenți, în timp ce
alții îi luaseră în obiectiv pe cei pe care se angajaseră să-i apere. Numărul de
morți creștea.
Ciudat, Michael se simți cumva calm, ca și cum se obișnuise ca lumea să
nu mai aibă noimă. Se întoarse spre Bryson, care părea încremenit la rândul
lui.
— Ce se întâmplă cu noi, frate?
Bryson se uita drept în față în timp ce vorbea.
— Când o să înceteze toată treaba asta?
— N-o să înceteze niciodată! țipă Michael. Cât timp ne lăsăm manipulați.
Trebuie să revenim în Somn din Sicriele noastre și să ne dăm seama cum
putem rezolva problema de unii singuri.
Fierbea de furie de-acum.
— Hai să ieșim la Portal și să ne ridicăm la suprafață înainte să ne
oprească cineva.
Părea lipsit de inimă să spună asta, dar era furibund. Cine inițiase acest
nou atac trebuia oprit și Michael n-avea de gând să aștepte până făcea
altcineva treaba asta.
Îl prinse pe Bryson de braț și-l împinse spre culoar – restul oamenilor din
locurile învecinate se refugiaseră deja în anticamere. Helga îi aștepta la
intrare, strigându-i lui Michael să se grăbească. O iubea și știa că femeia
făcea tot ce-i stătea în puteri, dar se înfurie văzând-o în momentul acela. Ce
risipă fusese toată treaba!
Mai aruncă o privire spre scenă, unde domnea în continuare haosul. Peste
tot zăceau trupuri neînsuflețite și se trăgea în continuare în toate direcțiile.
Michael și Bryson se jucaseră destul cu focul – trebuiau să plece. Îi mai
dădu un brânci prietenului lui și o luară la fugă spre culoar, ajungând în
dreptul Helgăi. Femeia nu mai stătu la discuții, împingându-l spre ușă și
refuzând să plece până ce Michael nu acceptă să iasă înaintea ei. Erau la
câțiva pași de ieșire când o voce răsună în sala imensă, din toate direcțiile în
același timp.
— Așezați-vă!
Era o voce de bărbat, amplificată de boxe.
— Întoarceți-vă la locurile voastre, răcni din nou bărbatul, sau aruncăm
în aer toată clădirea!
Michael se întoarse din prag, uitându-se spre centrul camerei. O nouă
hologramă imensă plutea în locul președintelui. Era un agent de securitate,
cu părul răvășit, cu fața scăldată de sudoare. Își ținea arma dinainte cu
VP - 113
amândouă mâinile, chiar deasupra pupitrului.
— E ultimul avertisment, le spuse, pe un ton mai blând.
Majoritatea oamenilor din sală se opriseră să-l asculte. Doar câțiva
reușiseră, efectiv, să iasă.
— Veți lua loc, veți asculta și veți vedea cum o să schimbăm lumea.
Făcu o pauză și Michael știu ce avea să spună încă dinainte de a auzi
cuvintele.
— Mă numesc Kaine.

4.

În clipa aceea, Michael avu o revelație. Viața lui era legată pe veci de două
persoane: Agenta Weber și Tangentul cunoscut sub numele de Kaine.
Trebuia pur și simplu să accepte treaba asta.
Agentul care se prezentase drept Kaine așteptă până ce participanții
rămași reveniră în sala principală. Poate că i se citea ceva în ochi, dar
majoritatea demnitarilor din sală îi luaseră în serios amenințarea că avea să
arunce în aer toată clădirea.
— O alegere înțeleaptă, spuse, la microfon. Sunteți toți foarte înțelepți
pentru că vă conformați.
Chipul Tangentului plutea deasupra platformei, mărit însutit față de
mărimea naturală. Kaine părea să găsească întotdeauna o metodă de a-și
face simțită prezența în stil mare, ca la teatru.
Michael și Bryson își reluară locurile și Helga se așeză lângă ei. Restul
lumii făcuse același lucru, cu excepția câtorva rătăciți care mergeau
împleticit prin cameră ca și cum își pierduseră mințile de teamă.
Kaine le lăsă doar câteva minute înainte de a continua.
— Mă bucur să văd că oamenii sunt încă ființe rezonabile când li se cere
să fie. Vă mulțumesc pentru că mi-ați respectat dorința. Ar fi fost păcat să
distrug o clădire așa frumoasă. Veți vedea că și eu sunt o persoană relativ
rezonabilă – odată ce veți vedea lucrurile din perspectiva mea. Ba chiar îmi
veți da dreptate, probabil. Prieteni, lumea – atât cea virtuală, cât și cea reală
– e pe cale să devină un loc mai bun. Într-o bună zi le veți povesti nepoților
că ați fost de față când a început totul.
Michael se strâmbă. Avea senzația că-l cunoaște pe Kaine, nu doar din
interacțiunile lor, dar și din cauza a ceea ce aveau în comun – faptul că erau
amândoi doar secvențe de cod, de fapt și de drept. Dar era ceva aiurea aici.
Tipul ăsta nu părea Kaine așa cum îl știa el.
VP - 114
 — Acum, continuă bărbatul. Din momentul ăsta, eu sunt liderul acestei
lumi. Președinte, cancelar, prim-ministru, toate în același timp. Semenilor
mei Tangenți li se vor aloca zone din nenumăratele țări și teritorii de pe
mapamond. Vă veți supune sau veți fi înlocuiți de Tangenți care de-abia
așteaptă să vă ia locul. Doctrina Mortală e un lucru minunat, prieteni!
Lui Michael îi venea să se ridice și să strige. Clar era ceva aiurea aici. După
ultimele lui două întâlniri cu Kaine în Somn, știa că are dreptate. Categoric,
indubitabil, tipul ăsta nu era Kaine.
Impostorul vorbea în continuare, dar Michael nu-l mai ascultă,
aplecându-se spre Bryson.
— Nu e el, amice. Nu e el.
Bryson se uită la el.
— Pare un pic cam exagerat. Ce se întâmplă?
— Nu știu.
— Hai să-l ascultăm până la capăt, spuse Bryson. Poate aflăm ceva.
— … că atâția oameni au trebuit să moară, spunea agentul de securitate în
chip de hologramă supradimensionată, adresându-se întregii adunării ca un
zeu. Trebuia să vă facem o demonstrație în forță, să ne asigurăm că știți că
putem face ce trebuie să facem și, efectiv, să fim cine trebuie să fim. Gândiți-
vă la treaba asta – dacă ne putem infiltra cu atâta ușurință la una din cele
mai bine păzite întruniri din lume, imaginați-vă ce alte lucruri putem face.
Trebuie să renunțați la orice gând de răzvrătire pe care poate că-l clociți
deja.
Michael nu știa cât mai putea suporta spectacolul ăsta.
Și apoi, din nou, lumea se schimbă.

5.

Agentului care se dădea drept Kaine îi plăcea să se audă vorbind.

— Percepția noastră despre lume, despre inteligență, despre condiția de
muritor, despre viață… pare să evolueze îndoit de la un an la altul.
Înțelegerea noastră cu privire la moarte a întrecut chiar și cea mai optimistă
religie, când vedem limpede că sfârșitul corpului fizic nu înseamnă automat
sfârșitul. Deși poate că mă priviți cu dispreț acum, lucrul ăsta se va schimba.
Cu timpul, pe măsură ce vă vom arăta calea, din poziția noastră de lideri…
Kaine se opri, ca și cum uitase un discurs învățat pe de rost. Pe chipul lui
apăru o expresie absentă și în sală se lăsă o tăcere prelungită. Michael îl
privea, întrebându-se ce se întâmplă, și văzu un firicel de salivă prelingându-
VP - 115
se din gura agentului. În holograma uriașă, se văzu ca o străfulgerare
albastru-argintie, care dispăru sub ecran.
— Ce mama…, murmură Bryson uluit.
Kaine, agentul sau cine o fi fost, dădu să mai spună ceva, dar nu se auzi
niciun sunet. Încă un firicel de salivă îi picură de pe buze. Apoi își dădu ochii
peste cap și căzu pe spate, dispărând din hologramă.
Michael sări în picioare la timp ca să-l vadă pe bărbatul de pe platformă
căzând pe podea, cu o bufnitură care reverberă în toată sala. Se auziră
exclamații de șoc de jur-împrejur și un alt agent sări pe scenă, luând-o la
fugă spre tovarășul lui căzut la pământ. Dar, până să ajungă la jumătatea
scenei, se poticni și căzu, cu fața lipită de pământ. Zăcea acolo, cu membrele
împletite laolaltă într-o poziție nefirească, nemișcat.
Michael urmări toată scena, consternat.
Niciunul din agenți nu mai mișcă. Rămăseseră uitându-se unii la alții. Era
imposibil să-ți dai seama cine fusese înlocuit de un Tangent și cine nu.
În sală se lăsase o tăcere ireală.
Apoi Michael auzi un zgomot. Un zgomot cunoscut.
Boc, boc, boc. Boc, boc, boc. Un ritm constant. Care venea de undeva de
jos, de dincolo de scenă, dintr-un loc învăluit în întuneric. Boc, boc, boc. Boc,
boc, boc. Zgomot de tocuri, pași care se apropiau în ritmul unui instrument
muzical.
Apoi, jos de tot, Agenta Weber ieși din penumbră. Ajunse la platformă,
urcă pe scări și traversă calm scena. Agenții de securitate îi făcură loc să
treacă, iar Michael le citea confuzia pe chip chiar și de la depărtare. Dar, la
vreo patru metri de ea, un bărbat ridică brusc arma, îndreptând-o fix spre
ea. Până să apuce să apese pe trăgaci, căzu la pământ, rostogolindu-se pe
trepte până când nu mai rămase decât o grămadă de membre încurcate din
el. Arma îi căzu, zăngănind, pe podea.
Agenta Weber nu se opri nicio secundă.
Michael avea senzația că i-a stat inima în loc, nici nu mai respira.
Weber se uită la cadavrul agentului care se dăduse drept Kaine, păși
peste el și se apropie de podiumul propriu-zis. Avea microfonul în față.
Părea relaxată, senină, ca și cum așteptase toată viața momentul ăsta.
Holograma o înfățișă acum mulțimii din sală, iar buletinele de ȘtiriȘoc îi
proiectau de bună seamă imaginea în întreaga lume.
Făcu o pauză, lăsând șocul să se risipească un pic înainte de a li se adresa.
Michael își impuse să respire, cât mai calm și adânc cu putință.
Agenta Weber se aplecă un pic în față și vorbi în microfon.
— Nici nu-mi pot imagina confuzia și groaza pe care le simțiți cu toții
acum, spuse. Nu doar dumneavoastră care vă aflați în această sală de
VP - 116
audiențe cândva superbă, ci și cei care ne urmăresc în jurul lumii. Am asistat
la o tragedie astăzi – nimeni nu poate contesta asta. Dar e totodată un
moment de speranță pentru noi toți. Discursul nostru era programat mai
târziu, dar, în împrejurările de față, mi s-a părut că se cade să urc pe scenă
acum și să vă arăt ce am pregătit.
Făcu o pauză, zâmbind vag. Apoi spuse ceva care îi dădu fiori lui Michael.
— Fiți pe pace, spuse, aproape șoptit. VNS-ul va salva lumea de demoni.

VP - 117
 XII

Exorcistul

1.

Se auzeau șușoteli înăbușite dintr-un capăt în altul al sălii. Grupul lui

Michael era la fel de dornic să discute cele petrecute. Bryson și Helga se
întoarseră spre Michael, dar acesta ridică mâna să-i oprească. Nu voia să
rateze ceva vital.
Informații. Trebuie să afle tot ce se putea. Și apoi plănuia să acționeze.
— Vă rog să aveți răbdare acum, spuse Agenta Weber, un mesaj care
reverbera din boxe. Dacă îmi acordați un scurt răgaz din timpul dvs., vă voi
explica totul. Mă aflu azi aici în calitate de reprezentant al VNS-ului, o
entitate care există spre a proteja una dintre cele mai prețioase resurse ale
omenirii, VirtNetul. După cum știți, structura noastră internă a suferit recent
o pierdere devastatoare, ceea ce ne-a dat cu mult înapoi.
Oftă și se încruntă, un pic cam prea teatral, exagerând gravitatea situației.
Lui Michael îi venea să țipe. Ea era vinovată pentru pagubele produse! Ea le
dăduse Lancea!
Weber continuă:
— Din cauza acelui blocaj, Tangentul cunoscut sub numele de Kaine a
reușit să-și pună în practică programul numit Doctrina Mortală fără
restricții. Ca urmare, programe s-au infiltrat în corpuri omenești în întreaga
lume. Din păcate, rezultatele acțiunilor lui Kaine au culminat cu masacrul la
care ați asistat azi. Mă bucur să vă spun că am venit aici cu vești bune, care
au fost amplificate de ce s-a întâmplat între timp.
Arătă din cap spre cineva și holograma ei a fost înlocuită cu o imagine
tridimensională a unei încăperi vaste, pline de oameni, postați fiecare la un
pupitru cu ecrane luminoase și mașinării care se aprindeau și se stingeau.
Era o imagine atât de neașteptată, încât furia lui Michael lăsă loc unei
curiozități sincere.
— VNS-ul le-a încredințat celor mai eficienți programatori misiunea de a
plonja în cele mai adânci și întunecate zone din VirtNet în încercarea de a
dezlega misterele acestei Doctrine Mortale. După multă muncă și cu ajutorul

VP - 118
multor minți strălucite, am reușit în sfârșit să inversăm efectele
programului, eliminând practic conexiunea care îl întreține. Astfel,
programul de operare al Tangenților dispare cu totul.
Holograma imensă din mijlocul camerei se schimbă din nou, trecând de la
camera cu subordonații lui Weber la o scenă de stradă în care un bărbat
mergea împleticit pe trotuar, strângând un alt individ de beregată, ca și cum
voia să-l sugrume. Agresorul flutura un pistol, chinuindu-se totodată să se
agațe de celălalt. Chiar și fără sonor, era limpede că bărbatul înarmat zbiera
la toți cei din jur. Apoi imaginea rămase încremenită.
— Acesta a fost primul nostru test cu acest proces, spuse Weber, inițiat
abia ieri. Bărbatul din imagine era un politician berlinez. Acum era un
moderat cu sprijin popular care candida la postul de prim-ministru și
deodată, nu mai târziu de azi-dimineață, susținea că este un program din
VirtNet. Când politicianul respectiv l-a răpit pe acest membru important din
propria echipă, a început să țipe, declarând oricui era dispus să asculte că
Tangentul numit Kaine… cum i-a spus oare… că „Seniorul Tangenților” i-a
poruncit să ucidă toți oamenii din oraș, unul câte unul, ca avertisment
pentru ce avea să urmeze. Am considerat că era ocazia ideală să testăm
procesul. Priviți ce se întâmplă în continuare.
Michael o urmări atent pe Weber, întrebându-se dacă restul lumii
realizase cât de sinistru era planul ei – planul VNS-ului, de fapt. Dar Weber
avea un as în mânecă. Publicul larg nu știa despre Stup – nu știa că acești
oameni mai aveau o șansă de supraviețuire. Da, poate că VNS-ul găsise o
metodă de a-i elimina pe Tangenții care invadaseră lumea, rupând legătura
pe care se baza Doctrina.
Dar aveau să moară și oameni odată cu ei.
Michael avea să moară. Și Jackson Porter, la rândul lui.

2.

Își întoarse atenția spre holograma în care apărea strada din Germania.
Imaginea se pusese din nou în mișcare. Cei doi continuară să se lupte până
când individul ciudat se opri, apoi căzu brusc la pământ. Arma îi alunecă din
mână și el își slăbi strânsoarea, până când ostaticul reuși să-i scape. Părea că
cineva i-a frânt șira spinării politicianului. Zăcea neînsuflețit în timp ce în
jurul lui se strânseră o mulțime de oameni care-l priveau șocați. Imaginea
încremeni din nou, apoi dispăru și deasupra lor apăru din nou chipul
supradimensionat al Agentei Weber.
VP - 119
 — Spre ușurarea și încântarea noastră, continuă, procesul pe care l-am
declanșat a eliminat definitiv conexiunea dintre trupul politicianului și
conștiința Tangentului, distrugând programul de operare al Tangentului din
VirtNet. După cum vedeți limpede din imaginile proiectate adineauri, am
salvat cel puțin o viață, dacă nu mai multe.
Weber se uită de jur-împrejurul încăperii imense, poposind pentru o clipă
asupra lui Michael, care simți fiori pe șira spinării. Se aștepta să audă
justificarea inevitabilă pentru consecințele acțiunii.
— Am venit astăzi aici spre a vă împărtăși aceste descoperiri importante.
VNS-ul plănuise să facă teste amănunțite înainte de a implementa procesul
pe scară largă. Dar evenimentele petrecute astăzi ne-au obligat să accelerăm
planul. Am decis că e momentul să acționăm. Nu ne-am fi așteptat în veci ca
suspectul nostru numărul unu să se predea.
Ridică pumnul ca și cum dădea onorul, deși Michael nu era foarte sigur
cui. Poate sieși.
— Kaine – cel care a inițiat totul – a murit. Și, din pricina propriei
neglijențe, am reușit să-i identificăm semnalul și să eliminăm conexiunea,
nimicindu-l pe veci. Suntem siguri că vor apărea alte persoane care vor
pretinde a fi acest Tangent, dar nu vă temeți, nu mai există. Încă înainte să
demarăm oficial planul de a stopa invazia Tangenților, am înregistrat cea
mai mare victorie.
Bătu cu pumnul în pupitru.
— Kaine a murit!
Publicul izbucni în ropote de aplauze. Se auzeau țipete și fluierături,
oamenii băteau din picioare, era un vuiet general. Michael își păstră Aura
impasibilă. Se uită la Bryson și la Helga, care păreau la fel de sceptici.
— Ăla nu era Kaine, spuse, deși se îndoia că Bryson îl auzea în tot
vacarmul.
Toată treaba era cusută cu ață albă. Care era strategia lui Weber? Ce
urmărea VNS-ul?
Cât despre Weber, părea să savureze momentul. Când ridică în sfârșit
brațele, făcându-le semn să facă liniște, părea că nu-i vine să iasă din lumina
reflectoarelor.
— Vă rog, spuse, repetând de mai multe ori cuvintele până când mulțimea
se potoli și se așeză. Mulțumesc. Vă mulțumesc pentru cum v-ați arătat
sprijinul – cu toții vă mulțumim –, dar încă n-a venit momentul să
sărbătorim. Ne așteaptă o luptă acerbă. Va trebui să facem eforturi
considerabile spre a identifica și declanșa programul Anti-Doctrina Mortală
asupra tuturor Tangenților de care avem cunoștință. Chiar și în această sală,
în momentul ăsta, sunt unii care se știu vinovați. Și totuși tac chitic, sperând
VP - 120
că vor trece neobservați. Vă asigur că nu va fi așa. Oamenii mei lucrează
intens în acest scop. După cum vedeți.
Ridică mâna și pocni din degete – efectiv pocni din degete, ca și cum
visele ei din copilărie despre magie și alte vrăjeli declanșau procesul – și mai
mulți agenți de securitate căzură la pământ în jurul scenei. Agenții rămași se
traseră înapoi, ca și cum se temeau că-i așteaptă și pe ei o moarte subită.
Weber părea încântată de crimele pe care tocmai le comisese. Lăsă brațul
jos și continuă.
— Sistemul nostru de identificare a Tangenților care ne-au invadat nu e
perfect, dar tocmai l-ați văzut în acțiune. În răstimpul cât Kaine a urcat aici,
s-a prezentat și și-a ținut discursul, oamenii mei adunați în centrul de
comandă au reușit să izoleze conexiunea lui la VirtNet și au eliminat-o.
Imediat au trecut la ceilalți agenți și au obținut rezultatul la care ați asistat.
Cu timpul – în curând, sperăm –, vom reuși să parcurgem întreaga lume.
Asta ar trebui să-i taie elanul oricărui Tangent tentat să inițieze din nou
Doctrina Mortală. Îi va aștepta moartea sigură. Moartea pe bune.
Michael se crispă auzindu-i cuvintele. Expresia îl duse cu gândul la Sarah,
pe care o pierduse din cauza acestei femei. Nu mai avea stare.
— VNS-ul poate salva omenirea de acest flagel. Nu vă cerem altceva decât
sprijinul și autoritatea unilaterală de a face ce trebuie făcut. Și resurse –
avem nevoie atât de fonduri, cât și de oameni.
Scrută adunarea cu expresia ei dură și încrezătoare.
— Lumea noastră a fost invadată de demoni, prieteni, și noi suntem
exorciștii. Mulțumim!
Din nou, adunarea izbucni în aplauze furtunoase. Toată lumea se ridicase
în picioare, toți în afară de grupul micuț din jurul lui Michael.
Nimeni nu observase problema cea mai presantă: VNS-ul avea să ucidă
toți Tangenții din lume – și oamenii odată cu ei. Michael nu mai putea
rezista. Se ridică, își croi drum spre culoar, apoi o luă la fugă spre ieșire, spre
Portalul din dreptul anticamerei Letoniei.
Trebuia să iasă din Somn.

3.

Michael își imagină că o să aibă bătăi de cap la ieșirea din ambasada

Letoniei după toate cele întâmplate, dar agenții de pază îl salutară scurt din
cap când trecu pe lângă ei, în timp ce ieșea pe străzile Washingtonului.
Ceața revenise. Se revărsa peste indicatoare, clădiri și mașini, aproape că
VP - 121
părea o creatură însuflețită, fantomatică. Michael își simțea cămașa umedă,
simțea că i se udase și părul, și, după trei-patru intersecții parcurse, era un
pic amețit. Oamenii apăreau ca prin minune din ceață, trecând pe lângă el pe
trotuar, apoi dispărând din nou în urma lui. Nu erau prea mulți oameni pe
străzi – Michael se gândi că majoritatea erau probabil cu nasul în buletinele
de ȘtiriȘoc, urmărind iar și iar spectacolul oferit de Weber.
Continuă să meargă înainte. Se oprea la câte un semafor, se uita dacă vin
mașini și apoi înainta. Din când în când se uita în vitrine, ca și cum nu s-ar fi
năruit lumea întreagă sub tălpile lui. Habar n-avea încotro merge sau ce-
avea să facă, dar nu putea să se mai întoarcă. Nu putea.
Bryson avea să se supere. Helga va fi furibundă. Și nici că-i păsa. Îi iubea
pe amândoi, dar nu-i păsa. O să-l găsească mai târziu sau o să-i găsească el
pe ei. Așa că hoinări mai departe, în timp ce în minte începea să i se înfiripe
o idee groaznică. Nu se simțea pregătit s-o exprime, să accepte cât de
cumplită era. Dar se îndrepta glonț spre ea, într-un fel sau altul. Și trebuia s-
o facă de unul singur.
Merse înainte, lăsându-se înghițit de ceață.

4.

Cu cât se îndepărta, cu atât mai pustii erau străzile pe care mergea, deși
clădirile erau din ce în ce mai înalte, mai încăpătoare și mai moderne.
Curgea un râu prin apropiere, dar își dădu seama de asta doar datorită unui
pod uriaș, a cărui siluetă îi apăru dinainte pe măsură ce se apropia. Ajunse la
stadiul în care abia dacă mai vedea vreun om o dată la cinci minute și ziua
începu să lase loc nopții – întunericul își croia drum prin ceață, o prezență
sinistră și fatală.
O femeie ieși dintr-un magazin, zgâindu-se la Michael un pic prea atent.
Se opri când dădea să pășească, urmărindu-l din priviri. Michael auzi o
alarmă în minte. Era Tangentă – trebuia să fie. Grăbi pasul și coti de mai
multe ori ca să se asigure că nu-l urmărea. Era greu să-și dea seama când
ceața plutea în jurul lui, acoperind totul. Nu se opri.
La un moment dat se trezi în fața unui hotel imens. Îl opri în loc firma
luminoasă de la intrare, scânteind intermitent.

OFERIM CABINE SENZORIALE ÎN CAMERE

Rămase țintuit locului, uitându-se fix la acele cuvinte. Mesajul dispăru,

VP - 122
fiind înlocuit de alte anunțuri și reclame și oferte speciale, programate să se
repete periodic. Apoi cuvintele care îl interesau se aprinseră din nou.
Sicrie. Fix aici putea închiria o cameră și un Sicriu. Știa ce are de făcut.
Merse înainte, deschise ușa și se apropie de recepție. Îl întâmpină un bărbat
prietenos, cu o tunsoare impecabilă, dar i se citea neliniștea în ochi. Fără
îndoială se uitase la buletinele de ȘtiriȘoc.
— Ce doriți? îl întrebă bărbatul.
Michael inspiră adânc și intră direct în miezul problemei.
— Aș dori cea mai bună cameră pe o aveți, cu Sicriul cel mai bun. Ăăă… cu
Cabina Senzorială cea mai bună, vreau să zic. Și trebuie să mă cazez chiar
acum.

5.

Michael era întins în pat în camera lui, cu privirea în tavan. Lucrurile

păreau să meargă în favoarea lui azi. Mă rog, dacă nu puneai la socoteală tot
incidentul cu masacrul. Reușise să scape de la summit și să iasă din
ambasada Letoniei, să străbată străzile orașului, să găsească un hotel care
avea Sicrie incluse și apoi, cireașa de pe tort, reușise să închirieze o cameră
folosindu-se de identitatea falsă pe care și-o crease cu atâta timp în urmă. Cu
banii pe care-i furase de la părinții lui Jackson Porter.
S-ar putea să se fi prins cineva. Poate că era urmărit. S-ar putea să fi
activat niște alarme. Dar lumea avea probleme mult mai importante în
momentul de față. Și oricum, spera ca totul să se fi încheiat, într-un fel sau
altul, până să-i dea cineva de urmă.
Se auzi o bătaie în ușă.
Pentru o fracțiune de secundă, simți o împunsătură de panică. Dar apoi o
voce spuse: „Room service”. Comandase aproape tot din meniu. Nu mâncase
cine știe ce de dimineață când se trezise și acum îl răzbise foamea.
Trebuia să prindă puteri. Așa că-i dădu bacșiș doamnei după ce intrase cu
măsuța pe roți, încărcată cu mâncare aburindă, apoi închise ușa, o încuie și
trase și zăvorul. După care se puse pe înfulecat, începând cu cartofii albaștri.
Se gândea la Sarah la fiecare dumicat.

VP - 123
 6.

O jumătate de oră mai târziu, se dezbrăcase și stătea deasupra Sicriului

deschis. Mâncase așa mult, încât făcuse o burtă de toată frumusețea. Se frecă
pe burtă să-i poarte noroc, apoi păși în capsulă, lăsându-se în jos până când
se întinse la orizontală. Inspiră adânc de câteva ori ca să se liniștească, fiind
mult mai speriat decât ar fi vrut să recunoască.
Bryson și Helga, împreună cu Alianța Tangenților, îl căutau pe străzi în
momentul de față. Era sigur de asta. Era sigur, de asemenea, că erau furioși
și îngrijorați la culme. Se simțea prost – n-ar fi trebuit să plece așa –, dar
trebuia să facă singur treaba asta. O să le ceară iertare la întoarcere.
Dacă se mai întorcea.
Nu, când o să se întoarcă.
Neah. Dacă. N-avea rost să se mintă singur.
Finaliză programul la care începuse deja să lucreze pe consola din
exterior. Apoi duse mâna la ureche și își deschise NetScreenul. Trimise
mesajul pe care îl scrisese mai devreme, încifrându-l cu cinci straturi de
coduri ascunse, folosind linkul de conectare valabil o singură dată pe care îl
avea de la Kaine însuși. Dacă Tangentul era pe undeva, avea să primească
mesajul. Michael apăsă pe ultimul buton, apoi închise ochii, așteptând ca
mecanismele să preia controlul și să-l cufunde în Somn.
Lichi-gelurile.
Jeturile de aer.
Cablurile senzoriale.
În timp ce începeau să se declanșeze, văzu cuvintele mesajului trimis,
aproape ca și cum i s-ar fi întipărit pe dosul pleoapelor.

Kaine,
Te aștept la coordonatele alăturate.
Am ceva să-ți spun.

VP - 124
 XIII

Un cancer la nivelul codului

1.

Somnul devenise un loc înspăimântător.

Pentru că Sicriul pe care îl folosea aparținea hotelului și folosea sistemele
publice, trebuia să se supună regulamentului în vigoare în timpul cufundării.
Ajunse la un Portal situat într-o piață uriașă. În vremuri mai bune, pe-acolo
s-ar fi perindat zilnic mii de clienți, veniți la cumpărături, să se joace sau să
ia o masă virtuală. Ai fi văzut artiști stradali și Tangenți programați să ofere
tot felul de servicii – orice de la măturarea prafului de date creat de erorile
de programare și până la a juca rolul unor persoane fără adăpost, care
cerșeau un bănuț. Totul era proiectat astfel încât piața să aibă aerul unui
oraș real.
Acum numai asta nu-ți evoca.
Orice îi împinsese Weber să facă, trăgându-i pe sfoară să folosească
Lancea, făcuse ravagii în lumea pe care VNS-ul ar fi trebuit s-o protejeze. În
mod evident, lipsa completă a unui sistem de securitate, ca urmare a breșei
produse de ei, lăsase cale liberă oricărui hacker de duzină să intre și să
distrugă orice își dorea. Michael n-avea habar de ce oamenilor le plăcea să
distrugă, dar clar le plăcea – piața era în ruină.
Fațadele magazinelor se prăbușiseră sau erau boțite, ca și cum ar fi fost
făcute dintr-un plastic moale și lăsate apoi să se topească la soare. Unele
dintre ele erau degradate în așa hal, că nu mai erau decât o aglomerare de
pixeli, cu porțiuni care dădeau eroare și fluctuau. Tangenți abandonați
mișunau pe străzi, aparent văduviți de programul de operare central și
lăsați să rătăcească fără țintă. Unii păreau chiar periculoși, încă înzestrați cu
o putere virtuală considerabilă, dar fără conștiință, fără nimic care să-i
împiedice să atace Aurele unor vizitatori nevinovați. Michael evită orice i se
părea câtuși de puțin suspect.
O mare parte din codul complex necesar spre a crea un loc atât de
verosimil fusese lăsat să se degradeze dinadins sau lăsat pur și simplu de
izbeliște de operatori, care erau prea speriați de haos ca să mai rămână pe-

VP - 125
aici. Erau gropi pe străzi și pe trotuare, găuri negre căscate care duceau cine
știe unde, locuri dubioase, fără Portaluri – locuri din care probabil că doar
un programator cu experiență ca Michael mai putea scăpa.
„Înspăimântător” – asta fusese prima impresie a lui Michael când sosise și
nu reuși să se mai scuture de ea. Dacă ar fi fost un tip oarecare venit doar să
dea o raită în Somn, ar fi fost îngrozit la culme. Chiar și cu abilitățile lui, era
speriat. Încrezător, dar speriat.
Își croi drum spre piață, cu grijă, îndreptându-se spre un punct exterior
ca să-i fie mai ușor să fenteze codul și să ajungă unde voia. Era atent la
fiecare pas – pagubele din zonă nu erau ceva static; îi apăru o groapă în față
la un moment dat – când se îndepărta de zona centrală cu magazine și
restaurante și descoperi o stradă laterală care dădea într-o alee întunecoasă.
La capătul aleii se vedea o lumină slabă, viorie, și știu că avea să fie un loc
bun să-și facă treaba.
Aleea îl înghiți. Programul de la nivelul aleii înguste estompa zgomotul
din piață, dându-i impresia că are vată în urechi. Nu se opri, refuzând să
cedeze în fața fricii. Dacă exista cineva care să poată face față VirtNetului în
starea asta, acela era Michael. Cel puțin asta își spuse.
Într-un final, ajunse la revărsarea de lumină violet-închis. Nu avea nicio
formă sau substanță, nu se vedea nicio sursă. Când se întoarse să se uite în
urmă, nu se mai vedea nici urmă de piață. Nici urmă de nimic.
Codul claca pe bune. Nu exista nicio dovadă mai bună – părea că
programatorii nici măcar nu mai încercaseră să ajusteze setările pieței astfel
încât să semene cu lumea reală. Se frânsese la mijloc și era inexistentă pe
margini. Michael efectiv stătea în mijlocul unui neant virtual.
Se așeză, închise ochii și plonjă în cod.
Era chiar mai rău decât își imaginase.

2.

Dacă cineva i-ar fi cerut să descrie cloaca de cod degradat în care

plonjase, ar fi folosit cuvântul „putregai”. Își imagină mecanismele lăuntrice
ale corpului omenesc – mușchi, organe și țesuturi – distruse treptat de
celule care putrezeau. Descompuse și devorate.
Totul în jurul lui avea un aer bolnav.
Secvențe de cod frânte, șui, poticnite, curgeau pe lângă el. Nici măcar
caracterele care alcătuiau codul – cifre și litere dintr-o sumedenie de
alfabete și simboluri matematice sau din alte științe – nu arătau așa cum ar fi
VP - 126
trebuit. Linii ondulate pe porțiunile unde ar fi trebuit să fie drepte, drepte
unde ar fi trebuit să fie ondulate. Găuri grosolane și comenzi trunchiate,
unități deformate sau lățite și turtite ca niște amibe.
Și nu era doar atât. Fundalul era plin de culori – verde-deschis și galben-
aprins și un portocaliu de la care îl luă cu greață.
Dar trebuia să înfrunte totul.
Să încerce să programeze în această versiune a VirtNetului era aproape ca
și cum ar fi luat totul de la zero. Dar, dacă exista cineva capabil s-o facă, acela
era Michael. Deja, în timp ce studia vârtejul de aiurări virtuale din jurul lui,
mintea lui se adapta. „Oh, simbolul ăla s-a transformat în ăsta; secvența aia
de cod face treaba asta, de fapt; funcțiile alea trei se adaugă la ce fac astea
două, odată declanșate”. Poate era din cauză că însăși esența lui era alcătuită
din secvențe de cod, dar începu să vadă prin toate resturile, ca un copil miop
care-și pune pentru prima dată ochelari.
Entuziasmat și speriat în același timp, se aruncă pe codul bolnav, harcea-
parcea, cum n-o făcuse niciodată până atunci. Și asta spunea ceva. Asta
spunea multe.

3.

În timp ce lucra, pierdu cu totul noțiunea timpului. Se concentra atât de

intens, încât își simțea capul prins ca într-un teasc. Ochii virtuali de-abia mai
făceau față efortului, simțea o durere de parcă i-ar fi înfipt cineva niște cuțite
în țeastă. Dar era în vervă și valul de adrenalină îl purta înainte.
Într-un final, se smulse din starea asta, desprinzându-se de pe aleea aceea
ciudată, un spațiu al nimănui. A fost ca și cum și-ar fi luat zborul la propriu,
simțea vântul gonind pe lângă el, suflându-i hainele și părul. Exaltat, cu
respirația tăiată, se abandonă euforiei. Era ca o rachetă, gonind prin
nemărginirea spațiului. Simțea un roi de fluturi în piept și își simțea mintea
ușoară ca un fulg.
Realiză când sosise la destinație, întocmai cum cineva care doarme într-o
cameră întunecată știe când s-a aprins lumina. Simțea pământul afânat sub
tălpi, auzea briza foșnind printre frunzele virtuale ale copacilor, simțea
miros de pin și de țărână.
Deschise ochii.
Căsuța din copac era la doi pași, părea la fel de solidă și sigură ca
întotdeauna. O pădure nesfârșită se întindea în toate direcțiile, iar în jur se
auzeau zumzetul gâzelor, orăcăit de broaște și ciripitul păsărilor, deși ceva
VP - 127
mai stins decât ar fi fost normal. Și culorile erau un pic estompate, copacii
poate că nu mai erau la fel de înalți și mirosurile nu mai erau la fel de vii.
Dar, per total, codul arăta mult mai sănătos aici decât tot ce văzuse până
acum în Somn.
Crease locul ăsta cu Bryson și Sarah, la periferia lumii din Trup și Suflet,
unde nu puteau ajunge decât cei mai perspicace programatori. Când văzu
căsuța din copac, cu scara care ducea la chepeng, i se rupse inima. Durerea
provocată de moartea lui Sarah îl izbi din nou, în plin, și se întinse pe jos în
pădure, făcându-se ghem. Îi era dor de ea. Îi era așa dor de ea! Încă îl mai
durea capul după cât lucrase să refacă locul ăsta, ca să nu mai spună de
efortul de a-și croi drum până aici prin marea de cod degradat, dar rana din
suflet era cu mult mai adâncă.
Cum putuse Agentul Scott să facă așa ceva? Să-i răpească cea mai bună
prietenă?
Nu mai trăise niciodată o durere ca asta. Considerase prezența lui Sarah
un dat. Făcuse dintotdeauna parte din viața lui și-și închipuise că așa va fi
mereu. Îi era greu să înfrunte ideea că o persoană ca Agenta Weber mai
trăia, în timp ce prietena lui cea mai bună se dusese.
Și mai era și Kaine. Nu-l înțelegea, cum n-o înțelegea nici pe Weber. Nu
putea decât să spere că Tangentul avea să-și facă apariția.
Își simțea trupul ca de plumb, dar Michael se ridică într-un final în
picioare și urcă în căsuța din copac. În căsuța din copac a lui Sarah.

4.

Trecu o bună bucată de vreme.

Michael stătea într-un colț, în fotoliul care reprezenta cea mai importantă
contribuție a lui Bryson la mobilier. După cum spuseseră de multe ori, avea
o culoare care-ți evoca voma. Din nefericire pentru Michael, îi amintea
foarte mult de codul în care plutise mai devreme.
Sarah își scrijelise numele pe peretele din fața lui și Michael se zgâia la el,
absent. Durerea din sufletul lui lăsase loc unei amorțeli surde și stătea
nemișcat, fixând, una câte una, literele care alcătuiau numele ei. Nu părea cu
putință să fi murit. Măcar de-ar fi fost Tangentă, ca el, și Kaine n-ar fi intrat
niciodată în peisaj, ar fi putut să-și vadă de joc amândoi și să se bucure de
viață pentru un răstimp care le-ar fi părut o veșnicie, până când Degradarea
le-ar fi afectat mințile și s-ar fi cufundat într-o uitare bine-venită.
Mai trecu o bucată de vreme.
VP - 128
 Și apoi, în sfârșit, se auziră pași – cineva strivea sub tălpi frunzele de sub
căsuța din copac. Tresărind, se ridică în capul oaselor, bocănind pe podea. Își
întoarse involuntar privirea spre chepeng.
— Michael, se auzi o voce de bărbat de jos.
Michael se ridică încet, având grijă să nu facă niciun zgomot. Deși nu prea
avea rost să se miște tiptil. Cine venise știa clar că Michael e acolo.
Întrebarea era dacă era Kaine sau un impostor.
Păși ușor peste chepeng, se aplecă în față și trase cu ochiul prin
deschizătură.
Un bărbat se oprise în dreptul scării și privea în sus. Și era el – Kaine –,
sub aceeași Aură sub care îl văzuse ultima dată. Nu mai era boșorogul
decrepit de la începuturi, ci versiunea mai tânără. Cu părul grizonant,
pieptănat cu grijă, un maxilar bine conturat, ochi strălucitori și inteligenți. În
costumul închis la culoare, cu vestă, ar fi putut trece cu ușurință drept un om
de afaceri arătos.
— Pot să urc? întrebă.
— Mda.
Nu era cel mai promițător început pentru cea mai importantă conversație
din viața lui.
Kaine se prinse de o treaptă și, ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru din
lume ca un bărbat în toată firea, la costum, să facă așa ceva, începu să urce.
Michael se trase înapoi când Kaine își iți capul prin deschizătură, și apoi
Tangentul se afla în fața lui. Era cu aproape treizeci de centimetri mai înalt
decât Aura lui Michael și avea o expresie impenetrabilă. Nu părea furios, dar
cu siguranță nu părea nici prea încântat.
Preț de câteva secunde, niciunul din ei nu spuse nimic.
Kaine rupse tăcerea:
— Ce caut aici, fiule? Ți-am dat mai multe șanse, dar mă refuzi de fiecare
dată.
— Eu…
Michael nu-și imaginase că discuția avea să decurgă astfel.
— Exiști doar datorită mie, continuă Kaine. De bună seamă, realizezi și tu
că aș fi putut să te anihilez oricând. M-am minunat – și m-am amuzat,
trebuie să spun – urmărindu-te cum alergi de colo-colo, ca un cățel
ascultător, făcând tot ce-ți poruncește Weber să faci.
Michael încercă să se adune.
— Uite ce e…
— Da? De ce m-ai chemat aici? îl întrerupse Kaine.
— Te-am… ăăă…
Michael arătă spre fotolii. Nu știa de unde să înceapă.
VP - 129
 — Putem să ne așezăm? Știu câtă putere ai, dar n-am de gând s-o dau în
bară. Hai să luăm loc și să discutăm, fără să încerci să mă intimidezi.
Michael se strădui să se mențină pe poziție, având o expresie cât mai
fermă.
Kaine nu-i răspunse imediat, dar, când îi răspunse, Michael ar fi putut să
jure că observase o undă de zâmbet pe chipul Tangentului.
— Corect. Corect.
Kaine se îndreptă spre fotoliul cel mai apropiat și se așeză, la fel de agil ca
un adolescent.
Michael se așeză în fotoliul de tristă amintire al lui Bryson, instalându-se
comod.
— Acum, zise Kaine, pe un ton exagerat de răbdător. Poți, te rog, să-mi
spui de ce m-ai chemat aici?
Michael îl studie precaut.
— De unde știu sigur că ești Kaine? Tocmai ce-am fost la Summitul
Mondial, unde te-am văzut, zice-se, murind pe bune.
Kaine își împreună mâinile în poală.
— Dacă vrei să stăm de vorbă, hai să nu pierdem vremea. Bine? Ce-ar fi să
cădem de acord în privința asta mai întâi? Știi foarte bine că aia a fost încă
una din înscenările lui Weber. M-aș simți insultat dacă n-aș vedea clar în
ochii tăi că știi că n-am fost eu. După tot ce-am făcut, m-aș supăra foarte tare
dacă aș crede că ai căzut în cursa ei.
— Corect, îi replică Michael de data asta. Trebuia să te întreb măcar. Nu
cred c-ar fi reușit altcineva să spargă codul de protecție și n-am crezut nicio
clipă că ai fi fost tu tipul de la summit. Ăsta ești tu.
Kaine încuviință încet din cap.
— Atunci te întreb din nou: de ce m-ai chemat aici?
Michael simțea de ceva vreme o furnicătură în piept, însă se transformase
treptat într-un vuiet cumplit, care îl făcea să respire poticnit.
— Păi… cred c-am ajuns pur și simplu la capătul răbdării. De când a
început toată treaba asta – încă de când m-a contactat Weber prima dată și
m-a trimis pe Cale… M-am simțit ca o marionetă. Un cobai. Un miel trimis la
tăiere, cum se spune. Și vreau să știu, o dată pentru totdeauna – de ce m-ai
ales pe mine? Care-i scopul?
— Deci m-ai chemat aici să te plângi? îl întrebă Kaine. Am luat notă de
nemulțumirea ta.
Michael se bucură că, de data asta, Kaine optase pentru sarcasm, pentru
că asta îl irită îndeajuns cât să-i alunge emoțiile.
— Vezi? La chestia asta mă refer, spuse, arătând spre Kaine. M-am săturat
de tâmpeniile astea. Stai de vorbă cu mine ca un om normal. Știi că am tot
VP - 130
dreptul să mă aflu aici și să fiu ascultat. Dacă m-ai trata cu o brumă de
respect și ai asculta ce am de zis fără să încerci să mă intimidezi!
Până la sfârșitul discursului era roșu de furie și țipa, practic.
Spre cinstea lui, Kaine își păstră calmul. Ridică pur și simplu din umeri, cu
un aer smerit.
— Foarte elocvent, îi spuse. Sunt aici, nu? O să ascult ce ai de zis.
Consideră că sunt curios la culme.
Michael încuviință, mulțumit.
— Bun așa. De aici înainte o să fac lucrurile cum cred eu de cuviință. Am o
mulțime de întrebări și am o mulțime de idei.
Kaine nu spuse nimic, dar în ochii lui ageri se citea că îl urmărește atent.
Michael încuviință din nou, ca și cum voia să se convingă că e pe drumul
cel bun.
— Deci, s-o luăm cu începutul. Vreau să-mi spui totul despre treaba asta
cu… nemurirea. Și de ce? Care-i motivația ta?
Kaine se foi, aplecându-se spre Michael.
— O să stau de vorbă cu tine, dar răspunde-mi la o singură întrebare: de
ce acum?
Michael nu șovăi deloc.
— Pentru că noi doi trebuie să-i oprim pe cei din VNS.

VP - 131
 XIV

Viziunea

1.

Michael își dădu seama imediat că îi stârnise interesul lui Kaine.

Tangentul probabil că se așteptase la multe, dar nu la asta. Michael nu
ascunsese niciodată faptul că-l ura.
Dar pentru Michael alegerea era simplă. Weber și VNS-ul cloceau un plan
sinistru, iar Kaine era singura persoană care avea puterea de a-i opri.
Michael trebuia doar să se asigure că se folosea cum se cădea de el.
Kaine reacționă în sfârșit.
— Recunosc, m-ai luat prin surprindere.
— M-am gândit că așa va fi.
— Mi-am dorit să lucrăm împreună de la început, îi spuse Tangentul. Asta
e tot ce mi-am dorit vreodată. Nu degeaba ai fost primul ales pentru
implementarea Doctrinei Mortale. Și nu degeaba am venit, nu o dată, la tine
să-ți cer ajutorul. De ce, după toate cele întâmplate, te-ai hotărât deodată să-
mi accepți oferta?
— Știu despre Stup, îi spuse Michael. Știu despre conexiunea dintre
trupurile răpite de Tangenți și conștiințele smulse din acele trupuri și puse
la păstrare acolo. Știu că au nevoie unele de altele spre a coexista.
Dacă fusese luat prin surprindere, Tangentul își ascunse bine reacția.
— Și?
— Și acum VNS-ul crede că soluția problemei create de tine este să
elimine acea conexiune și să lase și-o parte și cealaltă să moară. N-o să-i las
să facă una ca asta. De-asta am nevoie de ajutorul tău.
Kaine se foi în fotoliu, lăsându-și mâinile în poală, uitându-se țintă la el.
Michael habar n-avea ce-i trecea prin minte Tangentului.
— Vorbești serios, nu-i așa? îl întrebă într-un final Kaine.
Michael nu-și putu ascunde exasperarea.
— Da, vorbesc serios.
Kaine ridică mâinile.
— Doar că… sunt un pic ușurat să văd că ți-a venit mintea la cap.

VP - 132
 — Deci? îl întrebă Michael. Ce știi despre VNS? Ce încearcă să obțină?
Kaine se foi din nou, apoi oftă înciudat.
— Îmi pare rău, dar nu merge așa. Putem să ne mutăm, te rog, în scaunele
din jurul mesei?
Era o masă mică, iar scaunele erau și mai mici. Dar, dacă doar așa îl putea
convinge pe Kaine să continue întâlnirea, avea să se conformeze.
— Fie, spuse Michael.
După câteva secunde, erau așezați la masă, față în față.
Kaine se aplecă spre el, cu un aer foarte grav.
— Încep prin a-ți spune că da, îți dau dreptate în ceea ce privește VNS-ul.
Au depășit cu mult limita a… ceea ce se cade. Dar te întreb un lucru, Michael
– de ce există Stupul? De ce m-aș da peste cap să creez, să întrețin și să
securizez acel program infinit de complex?
Michael se temu că i se întindea o cursă, dar știa că trebuie să-i răspundă
sincer.
— Pentru că trebuie să existe acea conexiune. Spre a-i ține pe Tangenți în
viață în corpurile purtătoare.
— Nu.
Kaine clătină din cap.
— Categoric nu. Dacă ne-am fi dorit pur și simplu să înlocuim
inteligențele umane cu Tangenți, am fi putut s-o facem. Am fi descărcat
conștiințele Tangenților și am fi eliminat formele de viață pe care le
înlocuiau. Conexiunea de care vorbești există din cauza Stupului. Pentru că
doream să-i țin în viață pe oamenii aceia – și, ca s-o fac, trebuia întreținută o
legătură între una și cealaltă. Sunt interdependente. Lucrurile stau astfel
pentru că le-am conceput astfel. Altora… mă rog, altora le-a fost indiferent.
Ei au avut întotdeauna propriile lor motivații.
Michael se uită fix la el.
— Te referi la…
Kaine încuviință, cu un zâmbet în colțul gurii.
— La VNS, continuă Michael.
— La VNS. Am înțeles totul. Ești pregătit să afli adevărul? Crezi că-i vei
face față?
Michael nu putu decât să încuviințeze.
Kaine se aplecă spre el.
— Ei m-au creat, Michael, îi spuse. VNS-ul m-a creat.

VP - 133
 2.

Kaine se trase înapoi, părea că vrea să se ferească de metoda de fentare a

codului la care tocmai se referise. Michael rămase cu privirea la el, în timp ce
încerca să proceseze toate informațiile.
— M-au creat cu decenii bune în urmă, continuă Kaine. Un experiment în
materie de inteligență artificială care avea să devină din ce în ce mai
puternic. Mințile umane de la VNS n-ar fi putut să creeze în veci Doctrina
Mortală pe cont propriu. Nicio minte umană n-ar fi fost în stare s-o facă – e
ceva mult prea complex. Așa am apărut eu. Eram doi la preț de unul, pe
deasupra. Odată ce fusese creată Doctrina, puteam să joc și rolul de personaj
negativ. Un personaj cât mai malefic cu putință.
Michael clătină din cap. Pur și simplu, nu-i venea să creadă.
— Vrei să zici că au orchestrat toată treaba de la bun început? De ce?
Lumea întreagă e dată peste cap și majoritatea oamenilor dau vina pe ei!
Kaine clătină din cap, ca și cum avea de-a face cu un copil fără minte.
— Sigur că n-a fost orchestrat totul. Lucrurile au mers chiar mai nasol
decât planificaseră ei. Nu știau c-o să dezvolt conștiință de sine. Că o să-mi
concep propriile planuri. Nu știau despre Stup. Așa că situația s-a degradat
mai tare și mai rapid decât speraseră ei. Dar, până la urmă, a fost în
avantajul lor. Cu cât se agravează lucrurile în lumea ta, cu-atât mai grozavi
vor părea cei din VNS odată ce salvează situația.
Michael nu se simțea foarte bine.
— Vrei să spui că VNS-ul te-a programat, te-a împins să creezi Doctrina
Mortală, apoi te-a instigat să trimiți mii de Tangenți în lume ca să… ca să ce,
să facă figură frumoasă la ȘtiriȘoc?
— Nu fi idiot, îl repezi Kaine. Tocmai ce-ai fost la Summitul Mondial. Știi
ce se întâmplă. Toate guvernele lumii se roagă, practic, de VNS să facă orice
e necesar spre a-i salva. Odată ce se va încheia toată treaba, VNS-ul va fi cea
mai puternică organizație din lume și nu vor mai renunța niciodată la
puterea obținută. Nu vor lăsa niciodată amenințarea să scadă îndeajuns ca
să permită să se întâmple asta. Aproape c-au câștigat lupta, deja.
— Cum rămâne cu tine? îl întrebă Michael. Care e rolul tău în toată
povestea asta?
— Rolul meu? Rolul meu este acela de inamic al lor, cum ești și tu. Ăsta a
fost planul lor de la bun început. S-au folosit de mine. S-au folosit de tine.
Trebuie să le admiri inteligența. La momentul când ne-am întors împotriva
lor, exact asta își doreau. Stupul era singurul as din mânecă și-acum s-au
prins și de asta. E doar o chestiune de timp până când nu ne va mai rămâne
VP - 134
nimic de făcut, pe niciun front. VNS-ul va conduce lumea, practic, și noi vom
fi eliminați, într-un fel sau altul.
— Atunci cum procedăm? îl întrebă Michael.
Oricât de mult i-ar fi displăcut treaba asta, era limpede că singura lui
opțiune era să-și unească forțele cu Kaine.
— Totul se învârte în jurul Stupului. Totul depinde de Stup. VNS-ul vrea
să-l anihileze, să șteargă toate inteligențele stocate acolo, spre a pretinde,
victorios, că toți Tangenții au murit și lumea a fost salvată.
— Bun.
Michael presupusese deja că Stupul urma să joace un rol major.
— Deci, cum îi oprim?
Kaine căzu pe gânduri o clipă.
— Știu că n-avem mult timp la dispoziție. Și avem niște treburi care nu
pot aștepta. Dar mai întâi trebuie să-ți arăt ceva. Merită cu siguranță timpul
acordat.
— Ce anume? îl întrebă Michael.
— Am încercat să-ți arăt odată cum ar fi dacă ai avea tot VirtNetul la
dispoziție. Mai ții minte?
— Ăăă… da, îi răspunse Michael, sperând că Tangentul recunoștea
sarcasmul.
N-avea să uite în veci momentul când se trezise sudat de raza aceea de
lumină violet, care-l purtase printr-o sumedenie de programe din Somn.
Kaine ridică din umeri, un gest ce părea a spune: „Mai câștigi, mai și
pierzi”.
— Ei bine, n-a avut… cine știe ce efect asupra ta și a prietenilor tăi, așa c-o
să-ți arăt reversul monedei. O să-ți arăt felul în care lumea – lumea reală,
palpitândă – se va schimba pe veci.
Michael trase aer în piept.
— Bine.
— Pregătește-te să fii uluit!
Totul dispăru în jur, înghițit de întuneric.

3.

Michael se trezi catapultat în spațiu, în întuneric. Dinaintea lui, o planetă

gigantică îi ocupa aproape jumătate din câmpul vizual, strălucind mai tare ca
luna plină. Kaine era lângă el, privind totul cu ochii mari, uimit.
Michael dădu să spună ceva, dar se opri, hotărând în schimb să studieze
VP - 135
corpul ceresc care-i stârnise interesul Tangentului.
Când se întoarse, realiză că nu era o planetă, de fapt.
Era un fetus, dezvoltat aproape în întregime, ținut într-o sferă cristalină
care pulsa, răspândind lumină. Mânuțele și piciorușele micuțului erau
încolăcite în jurul unui cordon ombilical, avea niște ochi mari și albaștri, deja
deschiși, și în ochii lui se citea mai multă înțelepciune decât ar fi fost normal
într-un stadiu de dezvoltare atât de timpuriu.
— Uită-te la el, îi spuse Kaine, cu o voce moale dar limpede. Viața e un
miracol. Nu crezi? Un grup de celule care se reproduc cu atâta precizie, încât
devin ce ești tu acum. O persoană în toată firea, care se deplasează, vorbește,
aleargă, sare, mănâncă, dansează, doarme.
Se întoarse spre Michael.
— Sunt atâtea experiențe pe care oamenii le-au trăit, spre deosebire de
noi. De la acest stadiu, cel al nașterii, la pubertate, trecând prin a-ți rupe
piciorul sau a-ți juli genunchiul, la a simți de-adevăratelea căldura soarelui
pe piele. Până să apară Doctrina, niciun Tangent n-a avut vreodată prilejul
să știe cum e să trăiești cu un trup. Dar acum am văzut cum e. E minunat.
Spune-mi că nu e așa.
Michael era șocat de modul straniu cum fusese formulată întrebarea.
— Ăăă… ce să fie așa?
— Acum ai trăit într-un corp omenesc, îi explică Kaine. Spune-mi că nu e
ceva minunat.
Michael ridică din umeri și-și întoarse atenția spre pântecele imens,
plutitor.
— Nu contează ce cred eu. Nici ce crezi tu. Nici altcineva. E greșit. Nu poți
să te învârți de colo-colo răpindu-le viața altora.
— Exact, spuse Kaine. Ai perfectă dreptate.
— Da?
Kaine încuviință.
— Nu vreau să răpesc viața nimănui, Michael. VNS-ul își dorea asta.
„Daune colaterale”, asta este expresia pe care-o folosesc spre a-și liniști
conștiința. Dar eu mi-am dezvoltat conștiința de sine cu mult înainte de a
începe ei să bănuiască și aveam o viziune mai vastă. Cu mult, mult mai vastă.
De-asta am creat Stupul. Jackson Porter e teafăr și nevătămat. Trăiește, sub
toate aspectele. Nu i-ai răpit viața.
Michael își dădu ochii peste cap.
— Oh, zău așa. I-am furat corpul. Care-i diferența? Tu ți-ai dori să-ți
petreci restul vieții într-o sferă portocalie?
Kaine începu să râdă.
— Michael, îți jur, tot ce spui îmi ridică mingea la fileu. Cum crezi că trăiai
VP - 136
tu până să-ți dai seama că ești Tangent? Ia răspunde-mi la asta.
— Eram… eram viu, în felul meu. Nu cunoșteam altceva, așa că nu conta.
Kaine clipi mărunt, apoi dădu din mâini și, deodată, pântecele cât o
planetă dispăru și le apăru dinainte peretele imens, rotunjit, al Stupului, cu
puzderia de sfere portocalii, luminoase, care zvâcneau și scânteiau.
— Nu e ca și cum le-am fi răpit trupurile spre a le băga la cutie, spuse
Kaine. Starea lor nu se deosebește de starea ta ca Tangent. Consideră Stupul
un fel de Sicriu virtual. Pot să acceseze o Aură, să se bucure de VirtNet. Da,
esența lor e stocată aici, inteligența lor, amintirile, personalitatea lor – tot ce
îi face ceea ce sunt. Dar la fel era și în cazul tău. Pe vremea când erai un
simplu program, și tu erai stocat undeva. Dar asta nu ți-a restrâns
posibilitățile. Ba chiar din contră. De-asta am încercat să-ți arăt minunile
care te așteaptă în lumile din VirtNet. Dacă te-ai putea elibera din temnița
concepțiilor tale înguste, ai vedea cât de grandioasă și nemărginită e
viziunea mea pentru viitor.
Michael nu se lăsă convins.
— Dar ai făcut-o fără voia lui. Ce mi-ai făcut mie ai făcut fără voia mea. Și
nu mă interesează cât de minunat îți închipui că e în Somn, nu ai dreptul să-l
răpești pe Jackson Porter de lângă părinții și prietenii lui și să-l pui la
păstrare într-o casetă portocalie.
Kaine oftă.
— S-o luăm încet. N-o să susțin niciodată c-aș fi vreun sfânt. Dar într-o
bună zi, când Doctrina își va atinge întregul potențial, conform viziunii mele,
îmi vor mulțumi și le vor mulțumi celor care au făcut sacrificii pentru a o
pune în practică.
— De ce? îl întrebă Michael. De ce ți-ar mulțumi?
— Pentru că toată lumea va fi mai fericită. Vom triumfa asupra morții, cu
toată amărăciunea ei.
— Mie îmi sună ca viziunea unui fanatic, zise Michael, simțind o furie
mocnită, gata să izbucnească. Ca și cum ai vrea să devii un zeu.
— Începi să mă necăjești, îi spuse Kaine, atât de calm, încât Michael se
blocă. Încerc să fiu rezonabil și să discut despre asta ca un profesionist.
Măcar lasă prejudecățile deoparte îndeajuns cât să afli tot ce trebuie, înainte
de a lua o decizie. Am venit aici la rugămintea ta și mi-ai cerut ajutorul. Cred
că merit și eu un dram de respect în schimb.
Cu fiecare cuvânt, părea să se transforme, treptat, în Kaine așa cum și-l
amintea Michael. Cel care tot încercase să-l omoare. Poate că încă nu erau
pregătiți pentru sinceritate absolută.
— Bine, spuse Michael. Îmi pare rău.
Voia doar să treacă de toată mascarada asta și să-l țină pe Kaine de partea
VP - 137
lui până când nu mai avea nevoie de el.
Kaine îl studie un răstimp, apoi continuă:
— O să-ți arăt cum decurge procesul – cum va decurge – și apoi o să-ți las
răgazul să decizi. Sunt sigur că, în curând, vei ajunge să-mi împărtășești
perspectiva.
Nu așteptă să audă răspunsul lui Michael. Stupul dispăru și Michael se
trezi din nou luat pe sus.

4.

Plutea deasupra unei case – o construcție modestă, cu un singur etaj și un

garaj cu două locuri. Peluza era de un verde-viu și tufele erau tăiate la
milimetru. Scena era scăldată în lumina soarelui, la fel de intensă ca un
reflector. Michael se uită în jur și realiză că trupul lui nu se vedea nicăieri –
era și nu era acolo. Nici Kaine nu se vedea pe nicăieri. Îi era prezentată o
scenă în 4D, o producție cu imersie totală. Michael vedea, mirosea, auzea și
simțea totul.
O mașină trase pe alee și se opri în dreptul garajului. Când șoferul parcă,
chiar sub Michael, soarele se reflectă în parbriz. Deodată își schimbă
aspectul, plonjând fluid spre ușa din dreapta, care se deschise de îndată ce
Michael se opri. Un bărbat și o femeie coborâră din mașină, apoi femeia
scoase un bebeluș de pe bancheta din spate. Era o fetiță drăgălașă, care
gângurea și-și mișca degețelele.
Michael auzi vocea lui Kaine în minte.
— Un copil. De-abia venit pe lumea minunată pe care o știm sub numele
de Pământ. Are un viitor așa de luminos! Niște părinți foarte buni. Totul
pare perfect. Cu o singură excepție, dacă te gândești bine-bine și privești
totul din perspectiva eternității.
— Ce anume?
— Va muri, îi răspunse Kaine. Orice face ea sau oricine altcineva, va muri.
S-ar putea să se întâmple mâine. S-ar putea întâmpla peste zece ani de-
acum. Dacă are noroc, va trăi cât trăiesc oamenii în medie și va ajunge până
la nouăzeci de ani. Asta după un răstimp petrecut învârtindu-se prin lume
într-un săculeț șubred de oase firave. Îți sună îmbietor?
Nu exista decât un răspuns.
— Nu.
— Mulțumesc pentru c-ai fost sincer, îi spuse Kaine. Dar hai să schimbăm
viitorul acestei copile și, cu ocazia asta, să schimbăm în bine fiecare moment
VP - 138
de luciditate din viața ei, pentru că va ști, cu certitudine absolută, că nu va
muri niciodată.
Femeia și bărbatul se îndreptau spre ușa de la intrare, femeia legănând
ușurel fetița și acoperindu-i fața de sărutări. Michael îi urmări intrând în
casă, lăsând ușa să se închidă în urma lor.
— Cum? îl întrebă pe Kaine. Cum ai putea să-i dai viață veșnică?
— Simplu. Hai să derulăm pe repede înainte.
Casa se risipi, împrăștiindu-se într-o sumedenie de fire de praf și
dispărând ca un miraj, spre a fi înlocuită pe dată de o sală de sport – cu
pereții acoperiți de embleme și sute de elevi care se foiau în tribune. Dar, în
loc să se desfășoare un meci, pe teren fusese instalată o estradă lungă, pe
care erau înșirate cincisprezece Sicrie.

2.

În mijloc se afla un podium pe care stătea o femeie, cu fața la tribune.

Purta un tricou albastru cu un simbol imprimat în dreptul buzunarului
drept: un D și un M în colțul din stânga sus, deasupra unei linii în diagonală,
doi de V în colțul din dreapta jos. Linia propriu-zisă se încheia cu un vârf de
săgeată îndreptat în sus.
Femeia începu să vorbească la microfon.
— Vă suntem recunoscători că ați ales cu toții să participați la inițiativa
Doctrina Mortală. Este o decizie pe care n-o veți regreta niciodată, o
eternitate de-acum înainte. Următorii cincizeci de ani ai vieții voastre vor fi
plini de aventuri și minuni imposibil de descris sau imaginat. Stupul din
VirtNet este ca o împlinire la infinit a viselor voastre și noi, cei de la Viața
Veșnică, de-abia așteptăm să ne împărtășiți experiențele voastre.
Toți elevii începură să aplaude și să aclame, îndelung și entuziast, deși
unii dintre ei păreau speriați bine. Michael nu știa sigur la ce asista, dar avea
o idee destul de clară. Și avea senzația că asistă la începutul apocalipsei.
Femeia lăsă aplauzele să continue cam un minut înainte de a cere să se
facă liniște.
— Ați fost informați cu toții și totul este ca la carte. Nu uitați că n-aveți
niciun motiv de îngrijorare în decursul călătoriei voastre de cincizeci de ani.
Savurați din plin experiența, învățați, maturizați-vă și bucurați-vă de
Univers. Și, odată ce ați ajuns la capătul călătoriei, vă va aștepta o nouă
generație de corpuri purtătoare, la fel de entuziasmate de stagiul pe care-l
vor petrece în VirtNet. Ne-am ocupat de tot. Singura voastră treabă este să
VP - 139
vă abandonați nemuririi și să vă lăsați amprenta. Acum gata cu discuțiile și
să începem!
Încă un ropot de aplauze și apoi elevii începură să se ridice din tribune și
să se alinieze, ghidați de adulți care purtau tricouri identice cu al
vorbitoarei. Era clar că simbolul DIN/VV venea de la Doctrina Mortală/Viață
Veșnică. Michael simți un fior când realiză asta.
Primii la rând din fiecare coloană erau conduși spre Sicrie, unde predară
un fel de microcip, apoi se întinseră în cabinele deschise. Erau îmbrăcați
complet, deși Michael nu se ridica niciodată îmbrăcat la suprafață. Dar el se
prinsese deja că acești elevi – majoritatea cam de-o seamă cu el – n-aveau să
petreacă prea mult timp în Sicrie.
Oamenii îmbrăcați în tricouri albastre butonau la panourile de comandă
din exteriorul Cabinelor Senzoriale și în curând traseră capacele, aproape la
unison. Se închiseră pe rând și luminițele începură să licărească deasupra.
Oamenii se traseră înapoi, zâmbindu-le prietenos celor care-i priveau și
așteptau.
— Vezi bucuria de pe fețele lor? îl întrebă Kaine. Nerăbdarea, emoția?
Dacă ai putea să te uiți bine de tot în ochii lor, n-ai vedea nici urmă din
conștiința sfârșitului iminent, care nu le dă pace oamenilor de azi. Gândul la
moartea inevitabilă, fie c-o să vină peste cinci, zece sau cincizeci de ani de-
acum. Toate astea vor dispărea odată ce-mi voi îndeplini viziunea. Acum
privește ce se întâmplă.
Imaginea sălii de sport se tulbură pentru o clipă, culorile începură să
joace și să se contopească. Apoi reveni la normal, totul se vedea clar și
imaculat din nou. Michael își coborî privirea și Sicriele se deschiseseră – din
ele ieșeau aceiași copii care se urcaseră adineauri în ele. Dar era ceva vădit
schimbat la ei. Păreau dezorientați, ca și cum habar n-aveau unde sunt sau
cum au ajuns acolo. Oamenii în tricouri albastre îi luară de braț și-i ajutară
să coboare ușurel de pe platformele improvizate, în brațele altor indivizi,
gata să-i conducă afară. Michael nu știa încotro plecau. Următorul lot de
elevi care așteptau la rând începuse deja să se urce în Sicriele golite.
— Și așa decurg lucrurile, îi spuse Kaine. Sau așa vor decurge. Generație
după generație, născuți într-un trup, transformați printr-o experiență
indescriptibilă în VirtNet, apoi reintegrați în următorul lot de oameni gata să
înceapă ei înșiși Viața Veșnică. Odată ce am obținut nemurirea și
posibilitățile de creștere și educație infinite pe care le oferă, tehnologiile
noastre vor face progrese fulminante, la timp spre a ne permite să cucerim
planetele și stelele aflate dincolo de lumea noastră. Vom reînnoi perpetuu
specia umană și nimeni nu va trebui să mai moară vreodată.
Michael închise ochii ca să se concentreze.
VP - 140
 — Deci aceste corpuri din sala de sport – vor fi înlocuite de alți… oameni
care au trăit cincizeci de ani în VirtNet? Vreau să zic, știu că e o simulare, dar
asta o să se întâmple? Ce-o să se întâmple când vor îmbătrâni? Tot vor muri.
Nu poți preveni asta.
— Oh, ba da, putem, veni răspunsul. Când aceste trupuri, în care trăiește
acum o altă inteligență, ajung la vârsta de șaizeci și cinci de ani, inteligența
respectivă e transferată la loc în Stup. Vor trăi din nou încă cincizeci de ani
în Somn, făcând ce vor, învățând și dezvoltându-se și mai mult. Trupurile
rămase pe Pământ vor fi congelate și probabil că nu vor mai fi folosite
vreodată. Dacă nu cumva descoperim, într-o bună zi, alte metode de a
prelungi considerabil viața. Dar ideea e că nimeni nu va mai muri vreodată.
Fiecare va trăi fie într-un corp omenesc, din carne și oase, fie la fel de intens
– poate și mai și, în unele privințe – în Somn.
— N-o să rămâi în pană de corpuri până la urmă?
— Sigur că nu. Oamenii o să aibă în continuare copii. S-ar putea să
trebuiască să prelungim timpul petrecut în Somn. Ba chiar vom crea corpuri
prin clonare, dacă e nevoie, când tehnologia va fi suficient de sigură. Nu-i o
problemă.
— Cum rămâne cu accidentele? îl întrebă Michael. Atacurile de cord?
Dacă se întâmplă să te omoare cineva? Ce te faci atunci?
Tonul lui Kaine sugera că de-abia așteptase întrebarea.
— Astfel de lucruri vor rămâne o tragedie, dar nu vor însemna o pierdere
definitivă. Vei putea să te întorci oricând la ultima versiune descărcată în
VirtNet. Sau, dacă îți permiți, vei putea intra în fiecare an, în fiecare
săptămână, în fiecare zi – oricum preferi – să-ți actualizezi conștiința.
Amintirile, cunoștințele, totul. Dacă mori prematur, atunci vei reveni la cea
mai recentă versiune. Totul e pus la punct. Consideră că e un back-up pentru
mintea ta.
Michael deschise ochii, dar nu se vedea nimic în jur. La un moment dat se
cufundaseră din nou în întuneric. Încercă instinctiv să-și atingă propriul
chip, dar nu mai avea mâini, nici brațe. Părea că devenise una cu Somnul
însuși.
— Mai am să-ți arăt și altele, îi spuse Kaine, făcându-l să tresară. Viitorul e
un loc al minunilor, Michael, și te vreau alături.
Michael era șocat, se simțea la fel de dat peste cap ca sinele său virtual.
Kaine îl speria în atâtea privințe. Nu știa cum să interpreteze situația. Alese
calea cea mai sigură și nu spuse nimic.
— Dar va trebui s-o lăsăm pe altă dată, spuse Kaine după o tăcere
prelungită. Se întâmplă ceva. Ceva groaznic.
— Ce anume? întrebă Michael, surprins de schimbarea bruscă a
VP - 141
subiectului.
— Ne-au dat de urmă. Nu știu cum, dar ne-au dat de urmă.

VP - 142
 XV

Pelerinele negre

1.

Întunericul se transformă în negură, apoi într-un abur care plutea în jurul

lui Michael. Se uită la propriile mâini și picioare pe măsură ce trupul lui se
înfiripă din nou, ca și cum l-ar fi turnat cineva într-o matriță nevăzută. Ceața
se mai risipi și, într-un final, reapăru interiorul căsuței din copac, la început
tulbure, apoi prinzând treptat o formă solidă. El și Kaine erau așezați în
aceleași scaune ca înainte de începutul viziunii.
— Cine ne-a dat de urmă? întrebă Michael imediat, netulburat de
transformarea stranie.
Kaine duse un deget la buze, uitându-se de jur-împrejur. Apoi se aplecă
spre Michael și-i răspunse șoptit.
— Sunt mai mulți Tangenți care s-au întors împotriva mea decât cei aflați
de partea mea acum. Nu știu dacă sunt programați de VNS sau nu – dar i-ai
întâlnit pe mulți dintre ei. Au un talent strașnic în a-și da seama exact unde
mă aflu. Și sunt niște personaje oribile, Michael. Oribile.
Michael se gândi imediat la indivizii din pădure din apropierea barăcii
folosite de Helga pe post de cartier general al Alianței.
— Erau…
— Da, spuse Kaine tăios, dar vorbind la fel de încet. Chiar ei. Toată lumea
pune puterea mai presus de vocea rațiunii, ceea ce ne complică treaba.
Era gata să mai spună ceva, dar îl întrerupse un zgomot.
Se auzi un tânguit de afară, ca și cum se pornise deodată o vântoasă.
Zgomotul se înteți, era atât de strident, încât aproape că-i sparse timpanele
lui Michael. Era ca zgomotul emis de fluierele cu ultrasunete, dar fix
deasupra pragului la care nu mai poate fi auzit de urechea umană. Crescu în
intensitate, părea zbieretul unor îngeri răniți. Căsuța din copac începu să
scârțâie și să se cutremure. O substanță neagră și unsuroasă se prelinse prin
crăpăturile din tocul de lemn al ferestrei, revărsându-se în cameră ca fumul.
Aerul tremura și, deodată, întunericul prinse formă, alcătuind umbre care
pluteau în jurul lor.

VP - 143
 — Nu mișca, îi spuse Tangentul, uitându-se țintă la Michael. Mă cunosc
prea bine. O să scăpăm de-aici, dar trebuie să acționăm inteligent.
— Ce se întâmplă? îl întrebă Michael șoptit.
— Uită-te la mine și fă ce fac eu!
Michael simți un fior pe șira spinării. Se întoarse, pe cât de încet putea, să
studieze entitatea aflată lângă el. Adoptase o formă bine-definită, ca și
celelalte – siluete fantomatice, cu pelerine negre care le cădeau peste umerii
costelivi, înfoindu-se în vântul nevăzut. Pelerinele erau încrețite de valuri și
siluetele se bălăbăneau un pic. În sus și în jos, în sus și în jos – erau vreo opt,
stând cu toții în cerc, pe lângă pereți. Ca niște cadavre înnegrite, suspendate.
Niciunul nu scosese vreun sunet deocamdată.
Michael de-abia se abținea să n-o rupă la fugă. Kaine stătea în fața lui,
nemișcat, cu un aer stoic, uitându-se în gol. Cu siguranță, nu era atent la
vizitatori. Părea că se cufundase în comă, rămânând totuși conștient.
Una dintre entități veni în picaj din capătul opus al camerei și se opri la
câțiva centimetri de nasul lui Michael. El simți că se albise la față și se lipi
aproape cu totul de scaun, înăbușindu-și un țipăt.
— Nu… mișca, îi spuse Kaine, încet ca o adiere.
Michael încercă să se concentreze la creatura care plutea în fața lui, dar
era ca și cum ar fi încercat să prindă o umbră într-o noapte fără lună. Silueta
neagră care-i plutea dinainte se tot schimba, prefăcându-se într-un gol de
neînchipuit, de nepătruns. O gaură neagră. Michael se întrebă dacă avea să
dispară fără urmă, înghițit de chestia asta.
Înghițit pe veci. Își aminti de Ucid-Simii creați de Kaine. De cum mistuiau
toată viața din victimele lor, secătuindu-le, lăsându-le corpurile reale în
moarte cerebrală sau în pragul morții în Starea de Veghe. Orice o fi fost
chestia asta, era ceva asemănător cu Ucid-Simii. Apoi observă o nouă
schimbare în țeasta ca un hău a creaturii, care-l făcu să încremenească.
Apăruse o deschizătură acolo, ca o gură căscată. Pentru prima dată văzu
altceva decât negru acolo, ceea ce scotea și mai mult în evidență gura
căscată din ce în ce mai larg. Erau dispuși pe două rânduri, albi și ascuțiți, cu
stropi roșii.
Dinții.

2.

Creatura se trase mai aproape de Michael și fălcile însângerate se căscară

mai larg decât părea cu putință. Din gura scârnăviei se revărsa o duhoare
VP - 144
groaznică, un miros acru, de putregai. Michael își imagină resturile ultimelor
mese ale creaturii – bucăți din leșurile unor animale mici prinse între dinți,
putrezind. În descompunere. Pe scurt, mirosea a moarte.
Michael își feri privirea, încercând să se uite în ochii lui Kaine, ațintiți
sever asupra lui, transmițându-i porunca nerostită: „Nu mișca”.
Creatura scoase un mârâit înfundat, gutural, neîmblânzit. Michael văzu,
cu coada ochiului, că monstrul era gata să-i înghită capul cu totul. Mirosea a
rânced și se abținu cu greu să nu vomite.
Apoi, de undeva, de pretutindeni, se auzi o șoaptă. Ca un râcâit de cuțit pe
niște ciolane uscate.
— Nu… te… opune. Devin-o… una… cu… noi. Kaine… nu contează. Noi…
suntem… una.
O voce ca de stafie.
Îl izbi din nou respirația acră și simți cum îl atinge ușurel creatura, cu
vârfurile dinților, pe frunte. Michael nu mai putea sta nemișcat nici măcar o
clipă. Într-o explozie de energie, se smuci.
Se întoarse cu tot corpul și izbi creatura cu cotul în cap, chiar în colțul
gurii nefiresc de mari. Fiara urlă, un zgomot groaznic, care răsună de o mie
de ori mai tare ca o șoaptă. Când îi întoarse spatele lui Michael, celelalte
siluete întunecate dădură buzna spre el, întunecând totul în jur. Mâini
nelămurite îl trăgeau de cămașă, de gât, de mâini și picioare, ridicându-l. Se
zbătu, dar îl țineau strâns, trăgându-l până când ajunse aproape de tavan.
— Kaine! țipă. Ajutor!
— Ți-am spus să nu te miști, îi răspunse Tangentul oftând, ca și cum ar fi
fost doar un joc.
Michael dădu să țipe, dar, până să apuce să articuleze un cuvânt,
creaturile îl aruncară cu putere. Trupul lui țâșni ca o ghiulea și se izbi de
peretele de lemn virtual al căsuței din copac, zburând prin el. Așchii de lemn
pluteau în jurul lui în timp ce se rostogolea prin aer. Lumea se dădu de-a
dura și, într-o străfulgerare de durere, se izbi de un copac și căzu la pământ,
la rădăcina groasă a copacului.
Slobozi în sfârșit un țipăt. Avea senzația că-și zdrobise mai multe organe
și avea și mai multe oase rupte. Se făcu ghem, nereușind să-și dea seama
unde îl durea mai tare, și închise ochii. Îi deschise la timp spre a vedea niște
siluete întunecate țâșnind prin gaura lăsată în perete și năpustindu-se spre
el ca niște lilieci uriași.
În ciuda durerii, se trase în capul oaselor, sprijinindu-se în mâini și în
genunchi. De-abia apucase să se ridice când aceleași mâini nevăzute îl
prinseră din nou. Îl luară pe sus, îl răsuciră și-l aruncară. Zbură prin aer, cu
stomacul în gât, izbindu-se de crengi și frunze, care îi străpungeau pielea ca
VP - 145
niște lame. Se lovi cu capul de o creangă prea mare ca să se rupă și apoi căzu
bolovan, doborând mai multe crengi în cale. Vedea lumini în fața ochilor și
durerea i se răspândi ca o văpaie prin tot corpul.
Se izbi din nou de pământ, simțind că nu mai are suflu. Zăcea întins pe o
parte, sigur că de data asta se rupsese tot în el. Încremenit, se uita fix la acele
de pin și frunzele putrede de sub el. Copacii păreau să-l pândească de
undeva de sus, ca niște spectatori, arătând spre el cu ramurile lungi și
noduroase, fără să se obosească să-l ajute. Lumea lui se reducea la durere și
știa că, și dacă ar fi fost în stare să se ridice la suprafață înainte ca acești noi
Ucid-Simi să soarbă toată viața digitală din el, trupul lui din Starea de Veghe
avea să fie în agonie la rându-i.
Siluetele întunecate apărură din nou în zare, ocolind copacii, întorcându-
se în stânga și în dreapta. Cu gurile căscate în continuare, cu dinții lor
ascuțiți, gata să-l devoreze. Îl durea așa de tare că nu putea ajunge la cod, nu
mai putea nici măcar să-l vadă. Mintea lui era golită cu totul de gânduri, era
gata să-și piardă cunoștința. Trebuia neapărat să verse. Îi era teamă să se
miște, îi era teamă că, dacă acele creaturi îl vor arunca din nou în văzduh, n-
o să mai rămână decât un morman de oase și lut din el, din care Ucid-Simii
puteau face ce voiau.
Una din creaturi se opri în dreptul ochilor lui, măturând pământul cu
pelerina neagră. Se lăsă la pământ, cu pelerina răsfirându-i-se în jur. Părea o
gaură care dădea spre cel mai adânc și mai întunecat fald al Universului. Și-
apoi îi apăru chipul, fără ochi, cu gura căscată, cu dinții lucind în lumina unei
raze rătăcite, ce-și croise drum printre copaci.
— Ești… Primul, îngână, revărsând un nou val de duhoare oribilă. Nu te
opune… Devin-o una… cu noi.
Dinții descriau un cerc și mai larg acum și gura se apropie de Michael.
— Ultima… piesă… din puzzle.
Ceva izbi creatura din spate, spulberând-o într-o învolburare de alb și
negru. Se izbi de primul copac, explodând într-un abur întunecat. Ridicându-
și privirea. Michael îl văzu pe Kaine în locul creaturii – ținea un ciomag în
mâini, ca pe o bâtă de baseball. Izbi încă unul din Ucid-Simi când veni în
picaj să-și înlocuiască fratele, zburându-l printr-o deschizătură printre
copaci.
— Ridică-te, se răsti Tangentul la el. Nu pot să fac de unul singur chestia
asta.
Michael nu era sigur că e în stare să se ridice, dar, concentrându-și toată
energia, se opinti, gemând în agonie. Ucid-Simii învăluiți în pelerine îi
înconjurară.
— N-am nicio armă, spuse Michael, cu dinții încleștați.
VP - 146
 — Atunci folosește-ți pumnii.
Două creaturi veniră în zbor spre ei până să apuce să termine ce avea de
zis. Kaine lovi atât de repede, încât Michael simți o adiere în păr când bâta
izbi monstrul în față. Se auzi un scrâșnet și creatura se dezintegră într-un
nor grunjos de fum. Nu părea să fie nicio noimă în modul cum erau alcătuite
aceste creaturi.
Michael de-abia apucă să ridice mâinile înainte ca cealaltă fiară să se
năpustească asupra lui. O prinse de colțurile gurii și-o răsuci cu totul, dându-
i un brânci cât de tare putu. Creatura scoase un scheunat strident și închise
gura în ultima clipă, cât pe-aici să-i prindă degetele lui Michael. Dar
funcționase. Monstrul ateriză la vreo șase metri mai încolo.
Ceva îl înhăță din spate, ridicându-l de cămașă. Kaine încercă să lovească
fiara și n-o nimeri, zgâriindu-l pe Michael cu vârful bâtei. Michael zbură din
nou, din ce în ce mai sus, până când se izbi de o creangă groasă. Se prinse
repede cu brațele de ea, până să se prăvălească din nou la pământ.
Kaine rămăsese jos, lovind cu bâta încoace și încolo, ca un jucător de
baseball țicnit. Pocnea una din năluci și se trezea că-l asaltează încă două.
Dar cumva se ținea pe poziție, învârtindu-se și ferindu-se de lovituri,
continuând să pălească monștrii. Michael văzu încă unul din Ucid-Simi –
poate chiar cel care-l aruncase adineauri în copac – privindu-l cu chipul
lipsit de ochi, cu gura căscată. Apoi își luă zborul spre Michael.
El își dădu drumul pe creanga de dedesubt, apoi pe următoarea, sărind
din creangă în creangă, în ciuda pericolului. Creatura o porni după el,
croindu-și drum printre crengi. Când mai erau vreo trei metri până jos,
Michael își dădu drumul de-acolo, aterizând ghemuit. Se ridică imediat în
picioare și o luă la fugă, dar se opri când dădu cu ochii de ceva așa
neașteptat, încât uită pentru o fracțiune de secundă de creatura care-l
urmărea.
La vreo trei-patru metri distanță, trei Aure se opriseră în dreptul unui
copac și îl priveau. Bryson, Helga și Gabby.

3.

Haosul domnea în continuare, doar că acum Michael purta și frânturi de

conversații în toată nebunia.
— De ce ai fugit așa? zbieră la el Bryson, cu fața schimonosită de furie.
Michael era gata să-i explice, când un alt Ucid-Sim îl înșfăcă de cămașă și-l
trase în sus. Învăluiți într-o ceață întunecată, se ridicară amândoi, izbindu-se
VP - 147
de crengi și frunze. Pielea lui Michael era acoperită de zgârieturi, îi dăduse
sângele și îl ustura de fiecare dată când mai apărea una. Încercă să se lupte
cu Ucid-Simul, dar creatura îl prinsese strâns și se învârtea cu el în timp ce
se ridicau în văzduh.
Țâșniră printre vârfurile copacilor, ajungând la cerul plin de frânturi de
cod. Arăta ca o mare furtunoasă inundată de scârnăvii. Michael se zbătea în
mâinile creaturii, țipând la ea.
— Ce vrei? întrebă, urlând. Coboară cu mine!
Creatura îl ignoră, ținându-l ca într-o menghină, zburând din ce în ce mai
sus. Michael se răsuci ca să vadă mai bine chipul monstrului, dar nu văzu
decât dâre întunecate.
— Dă-mi drumul! zbieră.
Ucid-Simul se conformă. Îi dădu drumul și Michael se trezi în cădere
liberă, cu stomacul undeva în gât. Dând din mâini și din picioare, se prăvălea
la pământ, simțind cum îi flutură hainele în vânt. Vedea coroanele copacilor
gonind pe lângă el și se chinui să-și tragă suflul. Nu înțelegea de ce nu
sorbeau pur și simplu viața din el. Poate voiau să-i facă praf Aura, să-l
spulbere. Poate le-ar fi mai ușor să-l distrugă dacă nu le opunea rezistență.
Michael se simți cuprins de un calm straniu văzând, din ce în ce mai
limpede, întinderea verde de sub el. De ce se întorseseră atâția Tangenți
împotriva lui Kaine? De ce aveau nevoie de Michael?
Ceva țâșni printre coroanele copacilor, împrăștiind crenguțe și frunze.
Era Gabby, cu un fel de jetpack pe umeri, cu flăcări albăstrui țâșnind din
două propulsoare identice. Se opri din ascensiune în dreptul lui Michael, își
adaptă viteza la ritmul în care cobora el, îl prinse și-l îmbrățișă zdravăn.
Vuietul motorului se auzea ca mârâitul unei fiare uriașe.
Michael o înconjură cu brațele, având grijă să nu atingă flăcările sau
partea fierbinte a motorului. Ușurarea pe care o simțea triumfă asupra
mâhnirii la gândul că trebuise să-l salveze cineva.
— Ce e chestia asta? o întrebă, țipând ca să se facă auzit.
— Singura chestie pe care am putut-o crea din program, îi răspunse ea.
Da, chiar mă pricep, adăugă. Haide, ceilalți au rămas jos.
Se întoarse, ambală motorul și coborâră în zbor prin deschizătura creată
de primul Ucid-Sim – o linie dreaptă decupată în frunziș.
— Și o să fii pedepsit pentru că ne-ai părăsit mai devreme! Bryson nu e
prea încântat.
— Bine.
Pământul venea spre ei atât de repede, încât Michael închise involuntar
ochii. În ultima secundă, Gabby schimbă direcția și încetini ritmul, aterizând
cu o bufnitură înfundată. Michael nu avu niciun răgaz să-i admire
VP - 148
îndemânarea – de cum atinseră pământul, se treziră înconjurați de Ucid-
Simi. O zări pe Helga luptându-se cu mai multe dintre creaturi, ținând în
mână ceva ce părea a fi o sabie lungă, luminoasă. Bryson era lângă ea, ținând
o pușcă înjghebată primitiv. Kaine fugea printre copaci, izbind în continuare
pelerinele negre cu bâta lui zdravănă.
„E o nebunie”, își zise. „Toată lumea a luat-o razna”.
Ucid-Simii întindeau fire întunecate, ca niște lujeri, spre ei. Până să apuce
să-i atingă, Gabby își ambală jetpackul și își luară zborul din nou, spre
prietenii lor. Michael se uită în urmă și văzu trei dintre Ucid-Simi izbindu-se
unul de altul și alcătuind un nor de negură, în care scăpărau firicele albe. La
aterizare, Gabby îi trase un șut unui Ucid-Sim, zburându-l de lângă Helga.
Michael încercă să-i tragă un pumn altuia și avu parte de un recul, ca și cum
tocmai ar fi lovit un balon tare. La țanc, Helga lovi cu sabia ei fermecată,
despicând în două una dintre creaturi, dându-le un răgaz să-și tragă sufletul
după toată nebunia.
Și apoi, pe loc, Michael luă o serie de decizii.
— Trebuie să ne despărțim, spuse, înveselindu-se pentru prima dată de
când se instalase în căsuța din copac și văzuse că-i răspunsese Kaine la
mesaj.
De bine, de rău, acum avea un plan.
— Ce tot spui? țipă Helga la el, între atacuri cu sabia. De-abia te-am găsit!
Michael clătină din cap. Trase repede cu ochiul să se asigure că nu mai era
niciun Ucid-Sim prin preajmă, apoi le spuse pe cât de repede și limpede
putea:
— Creați un Portal. Spre oriunde. Ieșiți de-aici, apoi mergeți să căutați
Râpa Sacră. Acolo transferă Tangenții – acolo se află programul Doctrina
Mortală. Trimiteți-mi un mesaj când ați ajuns și ne întâlnim acolo. În curând.
Nu știa ce anume li se citea mai clar pe față: confuzie sau furie?
Gabby dădu să-l contrazică, dar Michael o întrerupse.
— Gata cu discuțiile! zbieră la ei. Plecați! N-avem vreme de pierdut!
Habar n-avea ce-l apucase, dar n-avea de gând să renunțe la planul pe
care îl concepuse în D.C.
Bryson părea în continuare mai furios ca oricând.
— Și tu ce-o să faci acum, șefu’?
Michael îi întoarse spatele și porni spre Kaine chiar în clipa în care
Tangentul spulbera doi Ucid-Simi dintr-o lovitură de ciomag.
— Michael! strigă Bryson după el. Michael!
Michael se uită peste umăr.
— Găsiți Doctrina Mortală! În momentul de față am nevoie de ajutorul lui
Kaine! Trebuie să… mă folosesc de el.
VP - 149
 Timpul expirase. Michael o rupse la fugă spre Tangent, tastând codul
menit să deschidă un Portal ilegal chiar în timp ce fugea.

4.

Auzise întotdeauna că, în momente de cumpănă, devii mai ager. O trăi pe

pielea lui în momentul-limită în care ajunse la Kaine și îl trase prin Portalul
improvizat.
VirtNetul era varză – deja descoperise asta. Codul era degradat la greu.
Dar descoperise destule până să ajungă la căsuța din copac spre a ști ce avea
de făcut. Acționă mânat doar de instinct, manevrând codul, aparent cu un
plan în minte, și formând un Portal chiar în stânga lui Kaine, care continua
să se lupte acerb cu Ucid-Simii.
Michael îl prinse pe Tangent de cămașă, îl trase spre dreptunghiul negru
și-i trase un șut unuia dintre Ucid-Simi, care plonjă spre ei în ultima clipă. Se
strecurară amândoi prin Portal. De cum simți că scăpaseră din pădure,
Michael lăsă Portalul să se închidă în urma lor.
Aterizară pe o suprafață moale, elastică, înconjurată de o lumină violet-
deschis și de nimic altceva cât vedeai cu ochii. Kaine era întins lângă el,
uitându-se la cerul pustiu și respirând poticnit. Michael se întoarse pe spate
și făcu același lucru. Nu era nimic deasupra lor. Nicio altă culoare în afara
acelui violet-pal, șters. În graba lui să-i tragă de-acolo, Michael îi adusese la
nivelul cel mai elementar de programare din VirtNet.
Preț de câteva minute domni tăcerea și Michael se întrebă ce făcuse.
Bryson, Helga și Gabby fuseseră cu toții în același loc. De ce îi abandonase?
Apoi se gândi la ce hotărâse să facă în timp ce mergea pe străzile din
Washington. El trebuia să rămână singur cu Kaine. Și trebuia ca prietenii lui
să se întoarcă în Râpa Sacră și să găsească sursa Doctrinei.
Avea un plan și nu mai putea să piardă vremea codindu-se. Erau prea
multe în joc.
— Ridică-te, îi spuse lui Kaine.
Michael se ridică în genunchi, apoi în picioare.
— Haide! Avem multe de făcut.
Kaine părea tulburat, confuz chiar, și nu se mișcă. În schimb, îi șopti:
— Nu-mi vine să cred că Tangenții s-au întors împotriva mea astfel. Tot
timpul pe care l-am investit. Toate eforturile. Și acum, că au prins gustul
vieții bune, îmi întorc spatele.
Michael ridică din sprâncene, surprins. Clar nu se așteptase să audă asta.
VP - 150
 — Ucid-Simii ăia. Cine i-a programat?
Kaine își ridică privirea, ca și cum ar fi fost șocat să descopere că nu e
singur.
— De-a ce te joci, băiete? Ai idee cu ce ai de-a face?
— Cred că da. Acum răspunde-mi la întrebare.
— Deci acum tu dai ordinele?
— Clar m-am săturat să mi se dea ordine.
Și Michael vorbea serios. I se luase de toată lumea – de ambele lumi.
Kaine mârâi ceva și se ridică în capul oaselor, trecându-și mâinile peste
față. Apoi se ridică și veni lângă Michael – tunsoarea lui elegantă și costumul
dichisit nu mai arătau chiar atât de elegant și dichisit.
— Asta înseamnă că treci de partea mea? îl întrebă Tangentul. Te-am
convins?
Michael clătină din cap.
— Nu înseamnă nimic, frate. Spune-mi. Cine i-a creat pe Ucid-Simii ăia?
Kaine părea aproape încântat să-și descarce sufletul.
— Știi foarte bine cine. Aceiași oameni – și folosesc cuvântul „oameni”
într-un sens foarte larg – care au venit după tine în pădure, unde își
instalaseră tabăra Helga și ceilalți huligani. Pe unii din ei i-am programat
chiar eu, le-am perfecționat codul tuturor. I-am crescut. Le-am dat o șansă la
o viață reală. Și acum m-au scuipat în față și mi-au întors spatele.
— Deci ai doi dușmani, spuse Michael, gândind cu voce tare.
Kaine râse a pagubă.
— Mai curând unul cât casa.
— Uite cum o să facem, spuse Michael, încântat de hotărârea care i se
citea în glas. Noi doi suntem o echipă acum. O să-i facem praf pe amicii ăștia
ai tăi Tangenți care au luat-o pe câmpii. Și apoi o să facem praf VNS-ul. De
acord?
Kaine făcu un pas înapoi la propriu, surprins.
— Eu… ăăă… da. Categoric. După cum am zis de la bun început, am nevoie
de ajutorul tău.
Michael clătină din nou din cap.
— Nu, aici te înșeli, Kaine. Eu sunt cel care are nevoie de ajutor. Și tu o să
faci toată treaba. Cu Tangenții. Și-apoi cu VNS-ul. Și eu sunt șeful.
Kaine era vădit șocat, astfel că de-abia reuși să încuviințeze din cap.
Michael își reținu cu greu un zâmbet. Dacă Tangentul ar bănui măcar care
va fi a treia etapă în planul lui înjghebat în grabă, n-ar mai sta aici, acceptând
să-i facă jocul.
— Bun așa, spuse Michael într-un final. Să începem cu începutul. Hai să
mergem să ucidem niște Tangenți.
VP - 151
 XVI

La vânătoare

1.

Michael nu vorbise serios – nu voia să aibă nimic de-a face cu

administrarea pedepsei cu „moartea pe bune”. Știa că trebuie să existe vreo
cale de-a inversa efectul Doctrinei Mortale.
Kaine mergea lângă el, străbătând în tăcere întinderea VirtNetului în
forma sa de bază.
— Ai dreptate, spuse Tangentul, mergând cu privirea în pământ. Trebuie
să ucidem toți Tangenții care au rupt-o cu mine. Sunt doar o pacoste acum și
nu fac decât să creeze probleme.
Michael trase cu ochiul la Kaine, încântat că i se reamintea cât de lipsit de
suflet era Tangentul.
— Amice, nu vorbeam serios. Nu putem să omorâm pur și simplu pe toată
lumea. Trebuie să existe și o altă cale să-i oprim în afară de… treaba cu
moartea pe bune.
S-ar fi zis că, fără a o spune explicit, conveniseră care era primul lucru de
pe listă: trebuiau să-i oprească pe oamenii care controlau noii Ucid-Simi, cu
pelerinele lor negre. Măcar Weber și VNS-ul nu încercau activ să-i elimine.
Dar acești Tangenți – Michael se cutremură gândindu-se la copiii ăia siniștri
și la Trae care făcea pe durul la baracă. Trebuia să se ocupe cineva de ei,
altfel Michael și Kaine n-aveau să mai ajungă să se ocupe de problema
majoră – VNS-ul.
Kaine se opri din mers.
— Unde mergem mai exact?
— Nicăieri. Mă gândesc.
Kaine se întoarse spre el.
— Uite ce e.
Își frecă bărbia, cufundat în gânduri și el, și Michael se opri la rândul lui.
Nu știa când se întâmplase treaba asta, dar la un moment dat Kaine încetase
să fie sută la sută un inamic. Nu mai era nicio simplă secvență de cod.
Apăruse ceva aproape… omenesc la el.

VP - 152
 Kaine clătină din cap.
— Nu cred că eram pregătit pentru asta încă, dar poate că Tangenții ăștia
sunt subiecții perfecți pentru un experiment. Dar să nu dai vina pe mine
dacă merge prost. Altă metodă n-am.
Michael habar n-avea despre ce vorbește.
— Poftim? îl întrebă.
— Reinstalarea.
— Reinstalarea?
Michael era nedumerit de-a binelea acum.
— Nu ăsta e termenul pe care-l foloseau acum vreo cincizeci de ani în
legătură cu chestiile pe care le bagi în priză? Ce înseamnă, de fapt?
Kaine își încrucișă brațele.
— Trebuie să îți înveți propria istorie, fiule.
— Măcar l-am recunoscut. Dar ce are de-a face cu toată treaba?
— Reinstalarea, repetă Kaine, doar că de data asta Michael desluși o notă
de spaimă în glasul lui. Face parte din planul pe care ți l-am arătat. Una din
căile de a obține viața veșnică. Odată ce ai trăit cincizeci de ani în VirtNet,
ești reinstalat într-un nou trup în lumea reală.
Michael își aminti de viziunile pe care i le arătase Kaine, cu copiii care
stăteau la rând să intre în Sicrie.
— Deci ar trebui să… reinstalăm… pe cine, mai exact? Pe oamenii ale
căror corpuri le-au furat Tangenții rebeli?
— Da! răspunse Kaine. Doar că lucrurile n-o să decurgă cum am plănuit
eu. Și încă n-am testat întregul ciclu. Dar s-ar putea să fie singura metodă să
scăpăm de trădătorii ăia înainte să ne stea din nou în cale.
— Stai o clipă, zise Michael.
Se gândi la ce făcuse Weber la summit. La cum căzuseră agenții aceia la
pământ, morți pe loc. Și Helga făcuse același lucru cu una dintre persoanele
din grupul lui Trae, la baracă. Dar aia nu fusese moartea pe bune?
— La summit, Weber a transmis un soi de mesaj către VirtNet și agenții
ăștia au picat pe loc. Despre asta vorbim?
Kaine clătină din cap.
— Nu. Ai insistat că nu putem face asta – moartea pe bune. Moartea pe
bune înseamnă că mor și Tangentul, și omul – și corpul, și conștiința. Eu îți
spun că putem preveni moartea oamenilor. Îi putem reinstala – putem folosi
Doctrina spre a-i transfera la loc în propriul corp.
Lui Michael mai că-i veni să zâmbească realizând cât de absurdă devenise
viața lui.
— Și asta i-ar ucide pe Tangenți? Ar dispărea pe veci?
Kaine ridică din umeri.
VP - 153
 — Asta-i problema. Nu știu. După cum am zis, încă n-am testat metoda.
Teoretic, ar trebui să putem transfera inteligențe în și din creierul uman la
infinit, fără să se întâmple nimic, ca să putem trăi veșnic, trecând dintr-un
trup într-altul. Tangenții ar trebui să fie transferați la loc în VirtNet. Dar „ar
trebui” e cuvântul-cheie aici. Mai e mult de lucru.
— Bine, spuse Michael, deci ești sigur că-i putem transfera pe oamenii
aceștia la loc în propriul corp, dar nu ești sigur ce-o să se întâmple cu
Tangentul?
— Ceva de genul ăsta, spuse Kaine, cu o sclipire de entuziasm în ochi.
Michael se simțea aiurea. Părea că ei doi se joacă de-a Dumnezeu, că dau
cu zarul spre a decide cine va trăi și cine va muri. Ca și cum ar fi fost un joc.
— Și sunt sigur că știu ce să fac la nivel de programare ca să mă ocup de
Tangent.
Michael oftă.
— Bun, zise. Hai s-o facem! Mă gândesc că nu există cu adevărat, așa că
oricum n-o să le ducă nimeni dorul.
Întrezări o străfulgerare de dezgust în Aura lui Kaine. Dură doar o clipă,
dar îl făcu să se simtă ca naiba. Vorbea ca și cum el ar fi fost om toată viața în
loc să-i fi furat trupul lui Jackson.
Chiar se juca de-a Dumnezeu, ceea ce părea a fi exact lucrul pe care el și
prietenii lui încercau să-l prevină. Cu ce era mai bun decât ceilalți Tangenți?
Apoi îi veni în minte chipul lui Sarah. Expresia ei când fusese împușcată,
cum se scurgea viața din ea. Se gândi la toți ceilalți oameni uciși din cauza
acestei așa-zise Doctrine Mortale și inima îi împietri. Nu putea lăsa să se
întâmple așa ceva.
— Bine, îi zise lui Kaine. Arată-mi ce avem de făcut.

2.

Kaine îi purtă în zbor prin lumile bolnave din Somn, trecând pe lângă
orașe pline de erori și frânturi de cod. Cifre și litere și simboluri împrăștiate
ca frunzele în vânt și pixeli risipiți în jurul lor. Îndemânarea lui Kaine în
materie de cod îl impresiona și-acum pe Michael. Știuse dintotdeauna că
Tangentul se pricepe, dar acum îl vedea croindu-și drum prin toate cele cu
nonșalanța cuiva care trece printr-o băltoacă.
Călătoria dură mai puțin de un minut. Trecură, în zbor, peste lanțuri
muntoase erodate, mări negre și orașe rase de pe fața pământului. Codul se
năruia peste tot.
VP - 154
 Zburară în tăcere prin beznă, întreruptă de explozii luminoase, și deodată
le apăru dinainte peretele de necuprins al Stupului. Părea să se întindă la
nesfârșit în toate direcțiile, răspândind lumină portocalie – arăta ca o
planetă din altă lume.
„Jackson e pe-aici pe undeva”, își zise Michael. „Trăiește”.
Michael zbura, ținut strâns de braț de Kaine, care-l ghida din ce în ce mai
aproape de perete. Treptat, o secțiune cumva diferită de restul Stupului
începu să se deslușească. O pată verde care creștea pe măsură ce se
apropiau, până când ajunse un pătrat cu diagonala de șase metri. Scântei și
dâre luminoase jucau pe întreaga suprafață, care bolborosea și se învolbura
ca un vas cu apă care fierbe. Un abur plutea în vârtejuri deasupra. Toate
astea dădeau un aer și mai nepământean locului respectiv.
Kaine îi opri chiar în fața acelei scene stranii. Michael se uită mai atent în
aburul bolborositor și văzu că ce luase drept luminițe erau de fapt simboluri
din alcătuirea codului, care se fragmentau și se reuneau. Nu părea să fie
nicio noimă în ele.
— Ce e chestia asta? întrebă. Un fel de NetScreen viu?
Kaine râse.
— Aproape c-ai nimerit-o. O să-ți ia un răstimp să te obișnuiești cu el, dar,
odată ce te-apuci să programezi la nivelul Bazinului de Cod, n-o să mai vrei
să revii la vechea metodă.
— Bazinul de Cod, repetă Michael absent, studiind uluit mâzga aceea
misterioasă.
Cum era cu putință să nu mai fi auzit de asta până atunci?
Ca și cum i-ar fi ghicit gândurile, Kaine îl lămuri.
— Doar câțiva oameni sunt în stare să-l vadă, cu atât mai puțin să știe ce
este. Dar mă tem că n-avem prea mult timp de explicații în momentul de față
– o să ajungă cât de curând.
Michael își luă ochii de la mișcările hipnotice din Bazin.
— Stai așa… ce? Ce ar trebui să fac? Cine o să ajungă?
— Foștii mei amici, rebelii, îi spuse Kaine nonșalant, ca și cum Tangenții
cu pricina n-ar fi vrut să-i facă de petrecanie. Bănuiesc c-o să se lase cu o
încăierare, dar cred că ne vom descurca. Atâta timp cât îți faci treaba.
— Care treabă?
Michael era din ce în ce mai neliniștit.
— O să-ți trimit un mesaj cu ce trebuie să știi. Vei avea două misiuni: să
găsești unitatea de stocare în care sunt ținuți și să elimini conexiunea. Dar
trebuie să urmezi procedura pe care ți-o voi transmite eu, astfel încât
mințile umane pe care le-au furat să fie transferate fiecare la loc în corpul
său, trecând prin Râpa Sacră. Știu că sună oarecum complicat, dar cred că te
VP - 155
vei descurca.
Michael se uită lung la Kaine, întrebându-se cum ajunseseră în situația
asta. Tangentul fusese cândva dușmanul lui de moarte și acum stăteau la
povești ca niște IT-iști la picnicul companiei.
Unde de panică începură să se răspândească în ființa lui.
— Nu sunt sigur…
Nu știa ce să întrebe. Și apoi zări niște siluete în depărtare, care creșteau
pe măsură ce se apropiau. Treptat, desluși niște oameni îmbrăcați în
costume de războinici medievali, troli, precum și pantere și alte fiare care
mergeau în două labe. Erau și samurai și parașutiști și cadeți de pe nave
spațiale din viitor. Păreau personajele unui joc din VirtNet scăpat de sub
control.
— Nu-ți face griji, îi spuse Kaine. Ăștia sunt în tabăra mea. Ceilalți sunt pe
drum.
Michael își căuta cuvintele.
— Ceea ce… tot nu pricep. Dacă vin iar cu Ucid-Simii? Așa o să facă!
Kaine întinse mâna și-i strânse umărul, privindu-l cu un aer foarte grav.
— Michael, există o conexiune între tine și Doctrina Mortală pe care nu-
mi permit s-o pierd. Ceea ce e valabil și pentru Weber și VNS. Trebuie să te
ții departe de luptă. Și ești persoana ideală pentru ce vreau să faci.
Michael încuviință, cu prea multe întrebări derulându-i-se prin minte ca
să poată da glas vreuneia.
— Bun. Acum închide ochii și deschide acea conexiune. Odată ce ai toate
informațiile, lucrurile o să înceapă să curgă de la sine. Totul o să se întâmple
repede, așa că fii pe fază.
— Bine.
Michael își dorea să spună mult mai multe. Era speriat – își făcea griji că
n-o să știe ce să facă –, dar, pe de altă parte, dacă exista cineva în stare să
înțeleagă despre ce vorbea Kaine, cel mai probabil acela era el. Închise ochii
și se deschise către lumea codului neprelucrat.
— Sunt gata.
— Vine, îi spuse Kaine și informațiile începură să curgă șuvoi, umplându-i
câmpul vizual virtual ca un viscol. Și nu-ți face griji. N-o să fii vulnerabil la
atacuri cât timp lucrezi – o să creez o sferă de protecție în jurul tău și o să
încercăm să le ținem piept cum putem mai bine. Tu vezi-ți de treabă!
— Ăăă… mda.
De-abia reuși să îngaime un răspuns, pierdut în vâltoarea codului.
— Să sperăm doar că sfera va rezista.
Acestea au fost ultimele lui cuvinte, nu foarte liniștitoare, înainte ca
Michael să fie copleșit într-un final de torentul de informații.
VP - 156
 Și se abandonă fluxului.

3.

O vreme, Michael a fost în vervă din nou. Înaintând prin cod, încercând
să-i dea de cap, învățând într-un ritm mai rapid decât putea procesa gândul.
Era născut pentru asta – programat să aibă aceste abilități. Și savura
provocarea.
Bazinul de Cod era ceva gen următorul pas în evoluția programării, ca și
cum totul se transformase în ceva organic, iar trupul lui virtual se contopise
cu el, devenind una. Îi aminti de creierul uman, care nu era nimic altceva
decât un computer biologic. În asta se mișca acum, într-o mâzgă vie, care era
codul de fapt. Instrucțiunile lui Kaine i se învolburau în minte ca un vârtej în
timp ce lucra, manevrând fluxul de informații pure în care înota.
Michael pierdu noțiunea timpului, dar într-un final văzu ce căuta. Niște
lumini care pluteau într-o configurație asemănătoare cu a ADN-ului, părând
să se întindă la infinit în universul țesut din cod. Fiecare firicel lumina atât
de tare, încât se contopeau la orizont de la mare distanță. Trebuia să se
concentreze bine spre a găsi firele specifice pe care i le indicase Kaine în
avalanșa de date transmise.
Michael muta lucrurile de colo-colo cu puterea gândului. Luminile se
unduiau și se învolburau și țâșneau ca niște comete, înainte și înapoi,
călăuzite de voința lui.
Gata!
Nici măcar nu știa cum o recunoscuse – cum identifică datele asociate
luminii cu datele oferite de Kaine –, dar sesiză imediat corespondența.
Michael se uita la o reprezentare a unui Tangent ce se desprinsese din
gruparea lui Kaine și se alăturase alianței rebele care dorea să-l răstoarne și
să continue planul inițial de a prelua controlul asupra omenirii, fără milă.
Cât despre Kaine, Michael spera că vorbise serios când îi spusese că nu-și
mai dorește asta.
Se apropie de lumina respectivă. Sau o trase mai aproape de el – era
imposibil de spus ce se întâmpla de fapt. Atinse fasciculul luminos aflat
dinaintea lui cu puterea gândului. Codul era precum lutul și Michael începu
să-l frământe, îl strânse în mâini și trase de el, conform instrucțiunilor pe
care i le trimisese Kaine în torentul de date. La un moment dat, îi apăru
limpede. O legătură atât de izolată și firavă, perfect formată sub ochii lui. Iat-
o, o ținea în mâinile lui virtuale la pătrat, ca pe un bețigaș de chibrit.
VP - 157
 Michael o rupse în două.
Un fir lung, luminos, se stinse, fără o ultimă străfulgerare care să-i
marcheze sfârșitul.
Michael se întoarse, surprins când i se oferi o vedere perfectă asupra
bătăliei care se dădea între Tangenții lui Kaine în apropierea Stupului. În
toată nebunia aceea, un bărbat îmbrăcat într-o uniformă de soldat din al
Doilea Război Mondial explodă, ca un foc de artificii, fără a lăsa vreo urmă.
Murise. Era dus pe veci.
Michael tocmai îl ucisese.

4.

Își simțea inima din ce în ce mai grea, cu fiecare lumină pe care o stingea.
Dar își văzu de treabă, neîngăduindu-și să asculte glasul conștiinței. Nu avea
vreme de așa ceva. Unul câte unul, identifică Tangenții rebeli care-i fuseseră
indicați și iniție procesul de reinstalare. Inteligența umană ținută la păstrare
era transferată la loc în propriul trup, iar Tangentul răzvrătit era evacuat,
eliminat. Ucis.
De fiecare dată când mai rupea o legătură, Michael se uita în spate,
pândind explozia strașnică ce anunța moartea Tangentului respectiv. Încet,
dar sigur, soarta bătăliei care se dădea dincolo de peretele Stupului se
întorcea în favoarea lui Kaine și a Tangenților loiali lui.
Michael eliminase doisprezece Tangenți, văzuse revărsarea de flăcări – și
golul rămas în urmă – după ultima victimă și tocmai se întorcea la scotocit
prin mâzga din Bazinul de Cod, când se izbi ceva de sfera de protecție pe
care o crease Kaine în jurul lui. A fost ca și cum s-ar fi izbit o pasăre uriașă
de un geam, o bufnitură atât de strașnică, încât Michael se dădu înapoi și
trase aer în piept. O chestie neagră, amorfă, se lipise de suprafața invizibilă,
ca o amoebă a întunericului.
Apoi apăru o gură, tivită cu dinți. Îi aminti lui Michael de peștii sanitari
care curăță pereții unui acvariu. După revărsarea de negru din jurul acestei
guri, era clar ce venise după el.
Un Ucid-Sim. Unul din noua varietate de Ucid-Simi, cu pumnale pe post de
dinți.
De-abia formulase gândul ăsta că se mai izbi unul de sferă, lângă celălalt,
rămânând lipit acolo ca o clătită de smoală. Îi apăru imediat și gura. Dinții
scânteiau și zgâriau peretele sferei. Încă unul ateriză imediat după el.
Erau trei deja.
VP - 158
 „Rezistă”, se rugă Michael de sfera de protecție. „Fă bine și rezistă”. Se
apucă din nou de treabă.
Mediul în care se afla acum era straniu. Spre deosebire de mare parte din
VirtNet, Bazinul de Cod nu se conforma legilor fizicii. Exista simultan în
forme diferite și în locuri diferite. Când Michael se cufunda în el, dispărea
orice altceva și nu mai vedea decât substanța de bază a limbajului de
programare în care plutea. Dar, de fiecare dată când întorcea capul să se
uite, vedea totul. Sfera de protecție, Ucid-Simii ca niște lipitori, bătălia
purtată de Kaine dincolo de ei, la fel de înverșunată ca un război între specii
extraterestre în spațiu.
Își reluă activitatea ucigătoare, eliminând Tangenții unul câte unul. Îl
consola gândul că, totodată, le oferea înapoi viața celor cărora li se răpiseră
trupurile. Sau cel puțin așa spera. Cât de tare s-ar fi schimbat lucrurile dacă
ar fi avut încredere totală în Kaine?
Un zbieret groaznic îi risipi concentrarea chiar când se pregătea să mai
frângă viața unui Tangent. Își întoarse involuntar privirea, cât pe-aci să
scape din mână bețigașul acela minuscul. În spatele lui, unul dintre Ucid-
Simi străpunsese sfera de protecție cu un singur dinte, lăsând să pătrundă
până la el acel zgomot oribil, în timp ce răsucea și sfâșia acel material
invizibil. Se auzea mai rău decât atunci când zgârie cineva cu unghiile pe
tablă. Michael rezistă cu greu impulsului de a-și astupa urechile virtuale cu
mâinile virtuale, se întoarse la ce făcea și mai rupse o secvență de cod. Încă
un firicel de lumini se stinse.
Michael se întoarse din nou spre Ucid-Sim. Creatura făcuse o spărtură de
vreo șapte centimetri în sfera de protecție și își vedea de treabă. Unul dintre
tovarășii săi luase forma unei țepușe, un fel de pană neagră cu care izbea
scutul. De fiecare dată când îl atingea se auzea o bufnitură înfundată. În
curând zgomotul era urmat de un pârâit, ca atunci când începe să se spargă
un strat de gheață.
Nu mai avea mult timp. Mai erau, probabil, aproape o sută de Tangenți pe
lista trimisă de Kaine. Michael intră în viteză, făcând salturi în procesul de
rescriere, salturi care nu erau foarte sigure. Decise că trecuse vremea să fie
prudent. Dacă acea barieră de protecție se spărgea, avea să-i fie imposibil să
le țină piept Ucid-Similor înainte să-i soarbă întreaga esență din trupul
rămas în Veghe – mai ales acum, când era vlăguit. Avea să ajungă o legumă
cât ai clipi.
Parcurse fișierele Stupului, găsind conexiunile a peste doisprezece dintre
Tangenți și agățându-se de ele. Nu mai era o opțiune să-i ia unul câte unul. În
spatele lui se auzeau în continuare hârșâituri, pârâituri și țipete, ca atunci
când un ghețar se face praf pe loc. Sfera de protecție era gata să se spargă ca
VP - 159
un bec călcat în picioare. Lucrând ca în transă, Michael aduna datele, le
punea laolaltă, le parcurgea, le manevra și le rearanja. Înșira codurile, mânat
doar de instinct, sperând că avea să pună lucrurile în ordine, lucrând prea
repede pentru ca mintea lui să mai poată ține pasul.
În scurt timp ținea în mână un mănunchi de bețișoare firave, ca și cum se
pregătea să tragă la sorți. Fiecare reprezenta o viață – oricât de artificială
sau virtuală ar fi fost, era o viață. Cum ar fi putut susține contrariul? Fusese
și el ca ei. Dar ei se deosebeau de el, își spuse, în timp ce Ucid-Simii loveau
membrana subțire a sferei. Fuseseră creați anume spre a face rău. Creați
spre a face ravagii în lumea reală.
Dar oare el nu fusese creat cu același scop? Pe undeva? Era Primul, la
urma urmelor.
„Michael!”
Vocea răsunătoare a lui Kaine se auzi de pretutindeni în același timp.
Scuturându-se de gânduri și dubii, Michael se uită la mănunchiul de bețigașe
pe care-l ținea în mână. Viețile artificiale, firele care îi legau de propria
inteligență și întreaga ființă a lor, firele care îi țineau în viață.
Înșfăcă ambele capete cu amândouă mâinile și le rupse în două. Exploziile
din spatele lui luminară totul în jur. Se întoarse într-acolo și privi norii
incandescenți, în nuanțe de roșu și portocaliu, care se revărsau pe
întinderea pustie de dincolo de Stup. Apoi, ca și cum ar fi fost portaluri spre
o altă dimensiune, dispărură cât ai clipi și lumea se cufundă din nou în
întuneric.
Câți muriseră!
Câți fuseseră salvați!
Trebuia să-și amintească lucrul ăsta. Kaine spusese că posesorii de drept
ai acelor corpuri aveau să fie reintroduși automat în VirtNet și-și puteau
relua viața. De ce trezire vor avea parte!
Mai erau și alții. Nu-i eliminase pe toți. Dar Kaine și Tangenții din tabăra
lui îi întreceau numeric pe cei veniți să-i atace și se vedea clar că balanța se
înclinase în favoarea lui Kaine. Michael făcuse destule.
Ucid-Simii se înmulțeau. Unul din ei căscase gura aproape de-o jumătate
de metru și, sub ochii lui Michael, o lamă ascuțită, decupată în întuneric,
țâșni spre el. Se feri și lama trecu pe deasupra lui. La mustață.
Creatura cu țepușa în creștet lovea în continuare sfera – crăpături se
răsfirau din punctul în care își concentra atacul, albe și din ce în ce mai
groase, în continuă expansiune. Michael se trase cât de departe putea, dar
Bazinul de Cod îi opunea rezistență. Părea că nu voia să-l lase să se cufunde
în mâzga de cod decât dacă era dispus s-o modeleze. Lama întunecată țâșni
din nou spre el, retezându-i câteva fire din tricou.
VP - 160
 — Kaine! zbieră, neștiind dacă Tangentul avea să-l audă. Trebuie să mă
scoți de-aici!
Michael îl văzu, îl întrezări printre crăpăturile alburii și printre corpurile
Ucid-Similor care luaseră cu asalt sfera de protecție.
Tangentul întorsese capul spre el și privirile li se întâlniră pentru o clipă,
dar apoi se făcu nevăzut. Michael speră că-i venea în ajutor. De bună seamă
prietenii lui Kaine puteau…
Lumea îi săltă dinainte, apoi începu să i se tulbure vederea. Încă un salt,
ca și cum s-ar fi dat într-una din minunile din parcurile de distracții, care îl
zdruncina. Culorile se amestecară, din ce în ce mai tulburi și mai
schimonosite. Contururile se întindeau, se întunecau, se încețoșau, se
luminau, și apoi văzu alb dinaintea ochilor, încercă să-l strige pe Kaine, dar
nu reușea să scoată niciun sunet. Apoi se trezi că se mișca, prindea viteză,
catapultat într-o lumină orbitoare, unde nu mai simțea nimic. Se auzea un
vuiet groaznic.
„Ce…?” Nu reușea să ducă la capăt gândul, cu atât mai puțin să-l pună în
cuvinte.
Se auzi un pocnet și avu senzația că i se spărseseră timpanele. Țipă –
zgomotul reverbera surd, ca într-un spațiu închis, ca și cum s-ar fi aflat în…
Într-un Sicriu.
Se auzi un șuierat puternic, apoi deasupra lui apăru o dungă de lumină
intensă. Cabluri senzoriale i se desprinseră din piele, întorcându-se fiecare
în lăcașul său. Era scăldat în transpirație din cap până în picioare și îl durea
tot corpul.
Oare cum se ridicase la suprafață? Kaine tocmai venea spre el. Poate că el
îl…
Ușa Sicriului se deschise și deasupra lui apăru chipul Agentei Weber.
Ea.
Din nou.
— Cum m-ai găsit? o întrebă, deși părea că vorbește poticnit, gâlgâit.
— N-a fost așa greu, îi spuse femeia, lăsându-și capul într-o parte ca să-l
privească în ochi. Doar eu v-am programat pe tine și pe Kaine, la urma
urmelor. E ca și cum m-ai întreba cum îmi găsesc nasul.
Michael încercă să se ridice în capul oaselor, izbit de acea declarație ca de
un șoc electric. Dădu din mâini, alunecă și se lovi la cap.
— Scoală-te, fă un duș și îmbracă-te, îi spuse Weber, ferindu-și privirea.
Ai zece minute la dispoziție.

VP - 161
 XVII

Lumea reală

1.

Îl aștepta la măsuța din chicineta camerei de hotel, cu mâinile împreunate

pe blatul de lemn. Era îmbrăcată în aceleași haine pe care le purtase la
Summitul Mondial sau ceva asemănător. Taior, fustă, bluză și pantofi cu toc
– arăta ca o femeie de afaceri. Așa arăta mereu. Îi indică din cap un scaun
așezat chiar în fața ei. Doar ei doi erau în cameră.
— Ar fi trebuit să-ți aduci o gardă de corp, îi zise Michael, tremurând de
furie. Ai merita să te sugrum pe loc. Cu mâinile lui Jackson Porter, al cărui
corp m-ai obligat să-l fur.
Femeia arătă spre scaun, apoi își lăsă mâinile la loc pe masă.
— Nu mi-ai face niciodată una ca asta, o știm amândoi. Acum te rog, ia loc,
sunt sigură că ești curios să afli ce am de zis – am venit tocmai de la Londra,
deși am un milion de treburi de făcut. Sunt sigură că ești curios să afli de ce
mi-am folosit puterea să te ridic din VirtNet fără a respecta procedurile.
Sunt sigură că te întrebi, de fapt, de ce n-am intrat pur și simplu peste tine și
nu te-am omorât în timp ce zăceai, dezarmat, în Sicriu.
— Sau de ce nu l-ai trimis pe trepădușul ăla de Scott s-o facă, i-o întoarse
Michael.
Weber încuviință, ca și cum îi trecuse prin minte și asta.
Michael trebuia să recunoască – chiar era curios. Ca întotdeauna. Dădu
roată scaunului, îl trase de sub masă, apoi dădu roată mesei și îl instală lângă
scaunul ei. Se așeză atât de aproape, încât genunchii aproape li se atingeau.
Un gest mărunt de sfidare, să nu se așeze unde voia ea. Era jalnic, dar făcea
și el ce putea.
— Puterea? o întrebă. Puterea? Mi se pare că-ți cam place să te simți
importantă. Acum că mă gândesc mai bine, chiar nu-ți mai ajunge lumea cu
prăjina la nas.
Weber se întoarse spre el.
— De câte ori ne-am întâlnit în astfel de împrejurări? De câte ori te-ai
uitat la mine și ai început să-mi arunci acuzații, ca un copil? E momentul să

VP - 162
te maturizezi, Michael.
Auzind-o, bufni în râs de-a binelea.
— Și de câte ori am avut dreptate? Nu contează ce spui sau ce faci sau ce-
mi arăți. N-o să mai am încredere în tine în veci.
Femeia păru tulburată și se foi pe scaun, netezindu-și fusta.
— Corect, zise.
Era clar că o lovise într-un punct sensibil, dar se adună rapid.
— N-am venit să-ți cer să ai încredere în mine. Nici măcar să cooperezi cu
noi. Nu… avem nevoie de tine, Michael. Cred că tu ești cel care se crede mai
important decât este, nu eu. Imediat îți imaginezi că nu putem face absolut
nimic fără ajutorul tău.
Michael clătină din cap și-și lăsă privirea în pământ.
— Cum spui tu, Weber. Doar că… nu eu sunt cel care și-a impus să se
așeze aici la masă și să te asculte.
— Ai dreptate. Eu am făcut-o. Și, după cum ai spus și tu, nu eram obligată
s-o fac, așa-i? Aș fi putut să-l pun pe Agentul Scott să vină aici, să-ți deschidă
Sicriul și să te elimine. Dar n-am făcut-o.
Se aplecă deodată spre el. Michael își ridică privirea spre ea – îi mai
despărțeau doar câțiva centimetri.
— Orice ai crede tu, țin la tine, Michael. Nu-ți vreau moartea. E absurd.
Am fi putut evita multe probleme dacă ai fi făcut ce ți s-a cerut să faci și ai fi
colaborat cu mine de la bun început.
Michael simți un val de furie așa năvalnic, că-i luă fața foc. Bâjbâi, căutând
cuvintele potrivite pe care să i le arunce în față, dar Weber ridică mâna să-l
oprească.
— Nu, nu, îi zise. Nu e nevoie să-mi răspunzi. A fost nedrept din partea
mea să-ți spun asta. Te-am dus cu zăhărelul, te-am manipulat și te-am
zăpăcit. Știu asta. A trebuit să-ți croiești drum printr-un morman de amăgiri
și să treci prin lucruri prin care n-ar trebui să treacă nimeni. Îmi…
Se poticni, începu să-i tremure buza, și se rezemă de spătarul scaunului,
mai fâstâcită decât o văzuse Michael vreodată.
— Care, începu Michael, accentuând fiecare cuvânt, e… faza… cu… tine?
Parcă ai avea personalități multiple sau ceva de genul ăsta. Cred că ai nevoie
de ajutor specializat.
Pe undeva, încerca s-o rănească, dar credea totodată ce spunea. Era ceva
foarte… aiurea la femeia asta.
Agenta Weber se ridică șovăind, ca și cum ar fi fost surprinsă să se
trezească în camera de hotel cu Michael. Se uită la el, cu o expresie
deopotrivă nedumerită și disperată, apoi se îndepărtă de masă, dând de mai
multe ori roată încăperii. Explicația cea mai evidentă părea prea… evidentă.
VP - 163
 — Ești Tangentă, Weber? o întrebă.
Femeia se uită tăios la el. Se lăsă o tăcere îndelungată. Apoi Weber clătină
din cap.
— Nu.
Se învârti înainte și înapoi.
— Deși înțeleg de ce ți-ai imagina că sunt. Știu că m-am comportat…
imprevizibil în ultimul timp. Ei bine, sincer, mi se întâmplă doar în preajma
ta. Pur și simplu nu știu cum să reacționez. Nici măcar nu-mi vine să cred că-
ți spun lucrul ăsta.
Oare juca teatru? Michael o studie, încercând să-i citească expresia. Dar
chiar părea să se dea o luptă în ea.
— Cum spui tu, zise într-un final.
Se gândi s-o taie de-acolo, dar presupuse că ușa era păzită.
Weber se întoarse la masă și-și trase scaunul un pic mai departe de
Michael. Hârșâitul scaunului pe podea îl zgârie pe creier. Femeia se așeză, de
data asta evitându-i privirea.
— Michael…, începu, părând că se chinuia să se exprime elocvent. Vreau
să știi că astăzi o să pleci cu mine de-aici. Într-un fel sau altul, te iau cu mine.
M-ai înțeles?
Michael era complet confuz. Nu se așteptase deloc la asta.
Weber continuă:
— Dar vreau să stăm de vorbă mai întâi. Sunt sfâșiată pe dinăuntru când e
vorba de tine. Vorbeam serios mai devreme. Eu sunt cea care te-a
programat.
Într-un final, se uită din nou în ochii lui.
— Mă crezi?
Michael nu-i răspunse la început. Voia să nege ce auzea, nu-i venea să
creadă că stătea în fața ei și o asculta, că o lăsa să-i otrăvească mintea cu noi
minciuni și amăgiri. Dar… o credea. Poate că undeva, în străfundurile ființei
lui, o recunoștea pe cea care îl crease.
Dezgustat, încuviință.
— Majoritatea amintirilor tale sunt reale, îi spuse Weber. Vreau să știi
lucrul ăsta. Te-am creat acum mai bine de zece ani, când îmi făceam stagiul
de formare în cadrul VNS-ului. Voiam să fii cât mai verosimil. Și, mai ales,
voiam să crezi că ești o persoană reală. Noi ți-am creat primii ani de viață în
Trup și Suflet: În Adâncuri ca să-ți oferim o bază, dar, din acel moment până
pe la cinci-șase ani, tot ce-ți amintești – absolut tot – s-a întâmplat cu
adevărat. Noi n-am inventat nimic.
Michael încercă să deslușească ceva din spusele ei.
— Cum poți să spui că nimic n-a fost inventat? Sunt un program
VP - 164
informatic!
— Da, e adevărat. Dar, în lumea din Adâncuri, chiar ai trăit toate acele
amintiri din ultimii zece ani. Cu părinții tăi. Cu Helga. Cu prietenii tăi.
— Și apoi mi-ați răpit totul.
Michael era vlăguit. O ura pe femeia din fața lui și se simțea epuizat.
Weber fixa cu privirea un punct de pe masă.
— Să înțeleg că ți-a spus adevărul?
Și, dintr-o singură întrebare, îi dovedi că tot ce-i spusese Kaine era
adevărat. Michael se ridică poticnindu-se din scaun, se împletici până la
canapea și se prăbuși acolo. Își lăsă fața în mâini și-și jură că n-avea să se
mai ridice de-acolo.
Se auzi scârțâitul unui scaun mutat din loc, apoi zgomot de pași și, în
curând, Weber stătea în dreptul lui. Aproape că-i simțea umbra pe umeri, ca
o pătură. Ușa se deschise. Pași apăsați. Un foșnet de haine. Michael știa că
sunt oamenii lui Weber, dar refuză să le dea satisfacția de a-și întoarce
privirea spre ei.
Weber se aplecă spre el și îi puse mâna pe spate, aplecându-se să-i
șoptească ceva la ureche.
— Am mers prea departe ca să mă întorc din drum acum. Mult prea
departe. Trebuie să merg înainte de dragul lumii întregi.
Michael tresări, ca și cum l-ar fi lovit.
Agenta Weber de la VirtNet Security se îndreptă de spate.
— Faceți-vă treaba!
Niște mâini îl înșfăcară brutal de câte un braț.

2.

Nu le opuse rezistență – erau doi bărbați îmbrăcați în haine de camuflaj.

Realiză că Weber obținuse ce-și dorea – s-ar fi zis că acum avea armate
întregi la dispoziție. Și cine știe ce altceva? Sau câte trupuri omenești
deturnase prin intermediul Tangenților ca să-și îndeplinească dorința?
Michael îi urmă în tăcere – în hol, în lift, pe ușa hotelului și de-acolo pe
bancheta din spate a unei mașini –, dar în mintea lui era un vacarm, încerca
să pună în ordine ce știa și să-și dea seama ce naiba putea face în situația
asta. În scurt timp, erau la bordul unui avion și decolau.
Refuză să spună ceva, refuză să se lase intimidat de agenții de securitate.
Și indivizii îl lăsară în pace, deși îi dădură limpede de înțeles că n-avea voie
să-și atingă casca.
VP - 165
 Trecură câteva ore.
Avionul ateriză și soldații îl târâră la mașină – un aeroglisor de fițe
rezervat potentaților. Unul dintre soldați se instală la volan, celălalt se postă
lângă Michael, având grijă să-i arate țeava pistolului când se așeză. Weber se
așeză de cealaltă parte a lui Michael.
— Am mințit când am spus că n-am nevoie de tine, îi spuse Weber,
rupând tăcerea după câteva ore bune.
Michael oftă.
— Și asta ce înseamnă? o întrebă, pe un ton obosit.
— Există o conexiune între tine și programul Doctrina Mortală.
Weber se uita pe geam, aparent captivată de clădirile pe lângă care
treceau în zbor.
— E un program foarte complex care a fost creat folosind calcule
cuantice. Pe scurt, necesită un volum așa mare de cunoștințe informatice,
încât nu poate fi procesat de creierul uman. Doar o inteligență artificială îl
poate manevra și tu faci parte din conexiunea eterică ce ține totul laolaltă.
Ca bateria dintr-un motor vechi pe benzină. Sau, mai curând, precum
combustibilul în sine.
Michael o ascultă fără să spună nimic. Știa o mulțime de lucruri despre
calculele cuantice și nu se miră deloc aflând că pe ele se baza programul
Doctrinei. Era singura explicație pentru faptul că găsiseră o metodă de a
folosi creierul uman pe post de computer. Dar faptul că el făcea conexiunea
între toate lucrurile astea? Asta nu pricepea. Deși cu siguranță n-avea de
gând să i-o mărturisească lui Weber.
Într-un final, femeia se întoarse spre el.
— Deci avem nevoie de tine, Michael. Doar că n-avem nevoie de ajutorul
tău. Sesizezi diferența?
— Nu sunt bătut în cap, se stropși Michael la ea.
— Nu, nu ești. Cu toții știm foarte bine asta.
— Unde mergem? o întrebă. De ce m-ai ridicat din Somn, dar i-ai lăsat pe
Kaine și restul Tangenților acolo?
Își dorea să se poată preface că nu-i pasă, dar nu se putea abține.
— Pentru că face exact ce ne dorim să facă, fie că știe sau nu.
Weber își concentră din nou atenția pe ce se vedea afară în timp ce
mașina se lăsă în jos și încetini, coborând din nou pe șosea. Tocmai se
deschidea un garaj aflat în fața unui zgârie-nori foarte înalt.
— Facțiunea de Tangenți care s-a desprins din gruparea lui Kaine a creat
încă un inamic, de care ne puteam lipsi. Și faptul că, în urma acestor lupte,
scade numărul lor total e un bonus. În curând, vor fi cu toții o cantitate
neglijabilă.
VP - 166
 Mașina intră în garaj, înaintând un pic prin beznă, apoi se opri.
Weber întinse mâna spre clanță, dar se opri.
— Uneori am avut îndoieli legate de ce-am făcut, îi spuse, pe un ton
solemn. A fost un plan la care am lucrat zece ani, să vă programez pe tine și
ceilalți Tangenți, să-l creez pe Kaine, să pun bazele procesului – totul a
presupus multă muncă. Și, când s-a pus totul în mișcare și am văzut
efectele… asupra ta, asupra altora, asupra lumii întregi… am vrut să mă
opresc. Ăsta e adevărul adevărat. Dar, după cum ți-am spus, am mers prea
departe. Dacă ne oprim acum, lumea va fi aruncată în haos. Nu pot să las
lucrurile s-o ia razna și mai tare. Așa că mergem înainte. Ne apropiem de
deznodământ. După mine, va mai dura până mâine seară.
Deschise portiera și coborî, apoi se aplecă spre el, aflat încă în mașină.
— Îți promit, Michael, când ne vom încheia misiunea și vom fi pus
stăpânire asupra lumii întregi, cu tot cu guverne, totul se va schimba în bine.
Lumea va fi mai sigură. Și apoi VirtNetul poate să-și ia locul de drept, ca
nucleu al vieții pentru specia umană. O să vezi.
Se îndepărtă până să apuce Michael să-i răspundă. Soldatul de lângă el îi
trase un cot.
— Haide, puștiule, îi zise, pe un ton la fel de aspru ca fața lui de om trecut
prin multe. Nu-i dracul așa de negru. O să asiști la toată treaba din primul
rând. Cea mai mare revoluție din istorie. Acum, ai de gând să cooperezi sau
trebuie să-ți pun cătușe?
Michael era prea șocat ca să-i poată răspunde. Clătină din cap doar și-și
plecă privirea cât mai spășit cu putință. Apoi coborî din mașină și o urmă pe
Agenta Weber.

3.

Îl conduseră într-o încăpere plină cu Sicrie.

Era un loc atât de imens, încât nu-i veni să creadă că era în lumea reală și
nu pe undeva prin VirtNet. Era cât un teren de fotbal în lungime. De-o parte
și de alta, pereții erau tiviți cu balcoane cu balustrade de metal, care se
întindeau pe sute de metri deasupra lor. Niște lumini difuze scânteiau
undeva pe sus, pierdute în ceva ce părea a fi un abur sau o aglomerare de
nori. De bună seamă doar vedea el ca prin ceață din cauza torentului de
informații care îl izbise în plin.
Pe podeaua care se întindea în fața lui, precum și în fiecare balcon – cât
vedea cu ochii –, erau înșirate Sicrie. Erau cu sutele și luminițele de pe ele
VP - 167
licăreau intermitent. Erau aliniate de-a lungul pereților, unul câte unul, încât
părea că te afli în cea mai mare criptă din lume. Și majoritatea păreau să
funcționeze. Înăuntru era răcoare și plutea un miros de mașinării bine unse,
precum și ceva electric, cu iz metalic.
— Construim de mult locul ăsta în așteptarea acestui moment, spuse
Weber, aruncându-și mândră brațele în lături și arătându-i încăperea
imensă. Acesta e centrul nostru de comandă și în fiecare din Cabinele
Senzoriale se află unul dintre colegii mei de încredere. Am acționat cu grijă.
Știam că, dacă ne mișcăm prea repede, lumea și-ar fi pierdut încrederea în
noi înainte să ne asigurăm că se va încrede doar în noi. M-ai înțeles?
Michael încercă să-și ascundă orice emoție de pe chip.
— De ce îmi spui toate lucrurile astea?
Weber ridică din umeri.
— Mi-ești ca un fiu. Și faci parte din povestea asta. Astăzi se vor întâmpla
lucruri mărețe. Vreau să le împărtășesc cu tine.
Comentariile ei ar fi trebuit să-l înfurie la culme. Faptul că se compara cu
mama lui – ar fi trebuit să fie picătura care umple paharul. Îi venea să urle,
dar știa că nu poate.
Weber zâmbi și continuă entuziastă, ca și cum era convinsă că Michael îi
soarbe fiecare cuvânt.
— Dar acum avem un sprijin suficient de larg și destui Tangenți pe poziții.
I-am luat în calcul chiar și pe oamenii despre care nu știm în ce parte vor
înclina: i-am invitat azi aici ca să le facem o – schiță ghilimele cu vârful
degetelor – „prezentare” în cadrul VirtNetului. Să spunem doar că, atunci
când se vor trezi, nu vor mai fi ei înșiși. E o stratagemă de geniu, practic. Am
ajuns la momentul decisiv. Orice întârziere, cât de mică, și riscăm să ratăm
ocazia. Așa că astăzi, cu acest arsenal – arătă spre spațiul vast de deasupra
lor –, vom intra în VirtNet și ne vom duce planurile la bun sfârșit.
Îi pieri zâmbetul și Michael simți o gheară în stomac. Nu-și putu reține
următoarele cuvinte.
— Ce anume? întrebă, auzindu-și tremurul din glas. Ce ai de gând să faci?
— Pare mai nasol decât este când o spui cu voce tare, îi răspunse Weber
în șoaptă, dar cuvintele reverberară în întreaga încăpere, până sus de tot,
stingându-se în tăcere. Dar, după cum am spus întotdeauna, continuă,
contează ce-o să se întâmple pe termen lung. Și nu-i așa? Câteva sacrificii
făcute acum vor asigura un viitor mai bun.
Michael făcu un pas în spate, îndepărtându-se de ea. Soldații îl urmară,
postându-se de o parte și de alta a lui.
— Ești nebună, spuse, mai mult pentru sine. Ai înnebunit de-a binelea.
Ea îl privi cu o undă de zâmbet.
VP - 168
 — Din contră. Sunt mai lucidă ca oricând. M-am simțit nebună doar când
am început să mă îndoiesc de planul pe care l-am conceput. Toate ezitările,
toate îndoielile, toată… nesiguranța. Acum c-am revenit la planul inițial, fără
rezerve, mă simt mai vie ca oricând. N-am avut niciodată mintea mai
limpede.
— Ce ai de gând să faci? țipă Michael.
Femeia nici nu tresări.
— Să facem, Michael. Să facem. Nu acționez de una singură. N-am fost
niciodată singură.
Îi întoarse spatele și arătă spre primul rând de Sicrie.
— Aceasta e armata mea. Cei care mi-au fost alături de la început. Cei care
au avut încredere în viziunea mea și m-au ajutat să ajung până aici.
Apoi arătă cu brațul restul de Sicrie îngrămădite în încăperea imensă.
— În curând, toți oamenii ăștia vor fi controlați de Tangenți. Pagubele
colaterale vor fi considerabile, recunosc. Dar cei care sunt de prisos… Mă
rog, sunt de prisos acum.
— Spune-mi! urlă Michael la ea. Ce ai de gând să le faci?
Weber se întoarse brusc spre el, privindu-l tăios.
— O să-i condamn la moartea pe bune, spuse, pe Tangenții ăștia despre
care se crede c-ar fi fost trimiși de Kaine. O să-i omor pe toți. Pentru viitorul
nostru – un viitor dominat de VNS.

VP - 169
 XVIII

Geamul negru

1.

Michael tremura de furie. Se simțea neputincios. Nici măcar nu găsea

cuvinte care să exprime ce simțea.
— Țineți-l aici, spuse Weber. Protejați-l și nu-l scăpați din ochi. Și, orice
ați face, nu-l lăsați pe băiatul ăla să se apropie de vreo Cabină Senzorială sau
de vreun computer de orice fel. M-ați înțeles?
— Cred că îi putem face față unui adolescent slăbănog.
Unul din soldați îl prinse de mâini pe Michael, iar celălalt întinse mâna și-i
smulse casca de la ureche.
Michael își mușcă buza, ca să nu țipe de durere. Se uită chiorâș la Weber,
știind c-ar fi trebuit să fie șocat de ce ajunsese femeia. Dar oare nu văzuse
dintotdeauna lucrul ăsta? Avusese vreodată, cu adevărat, încredere în ea?
— Mă duc să mă cufund, anunță Weber, fără a se adresa cuiva anume.
Odată cu această ultimă victorie împotriva Tangenților, treaba va fi gata.
Omenirea ne va fi recunoscătoare pentru că am salvat lumea. Când voi
reveni la suprafață, lumea se va fi schimbat cu totul.
Se îndreptă spre un Sicriu rezemat de peretele cel mai apropiat, unul care
chiar era postat pe un piedestal deasupra celorlalte, la care conduceau trei
trepte.
— „Victorie?” repetă Michael. Ce cuvânt drăguț. Cred că vrei să spui
crimă, de fapt. Genocid.
Weber butonă panoul de comandă al Sicriului și ușa începu să culiseze. Se
uită peste umăr la Michael.
— Dă-mi un exemplu de război în care nu s-au înregistrat pagube
colaterale, de-o parte și de cealaltă. Astea-s regulile jocului. Obstacole peste
care treci ca să poți face un salt înainte.
— „Joc?”
Michael nu știa de ce se mai obosește să spună ceva. Era imposibil să se
facă auzit.
— Trebuie să fii cu capul să numești asta un joc!

VP - 170
 — Jocul Vieților, spuse Weber, cu un aer aproape melancolic. Tu mai mult
ca oricine ar trebui să savurezi metafora. Întotdeauna ai fost un jucător
grozav, nu-i așa?
Îi zâmbi, ca o mamă care nu-și mai încape în piele de mândrie.
Michael încercă o abordare mai rațională.
— Kaine știe cum se poate inversa Doctrina Mortală. Și Helga știe.
Conștiințele lor pot fi ținute în viață, aici sau în Stup. Nu e musai să dai
buzna acolo și să-i omori!
Capacul Sicriului se deschisese complet. Weber trase un paravan, cum
fusese instalat deasupra tuturor dispozitivelor. Vocea i se auzi înfundat de
după el.
— Pentru un plan ca ăsta, avem nevoie de demonstrații dramatice,
Michael. Dacă toată lumea s-ar întoarce fiecare în corpul lui și nu s-ar
întâmpla nimic dezastruos, oamenii ar uita. Ar trece un an, doi, cinci, zece.
Ar începe să spună că n-a fost mare lucru, doar un obstacol minor. Dacă s-ar
întâmpla din nou, ne-am regăsi pur și simplu persoanele iubite. E suficient
să reajustezi programul, ar spune. Cine are nevoie de VNS?
Se izbi ceva de paravan – poate că Weber îl lovise cu cotul –, era clar că se
dezbracă spre a intra în Sicriu.
— Nu putem permite așa ceva. Trebuie să moară niște oameni, să moară
definitiv și la greu, dar tot procesul va fi întrerupt de salvatorii lor înainte să
devină un nou holocaust. Așa n-or să mai uite. Niciodată.
— Ești dusă, șopti Michael.
I se părea o pierdere de vreme să stea de vorbă cu ea.
Auzi șuieratul Sicriului care se activa, zgomotul capacului care se
închidea. Între timp, paravanul se retrase în lăcașul lui, în tavanul balconului
de deasupra. Când dispăru de tot, Sicriul se închisese și luminițele se
treziseră la viață.

2.

Michael stătea pe un scaun, cu cei doi soldați în față. Nici măcar nu-i putea
deosebi. Arătau ca niște caricaturi, nu vedeai decât două tunsori cazone,
maxilare pătrate și costumul de camuflaj. Nimeni nu zicea nimic. Stăteau
nemișcați, cu privirea în pământ, în timp ce în jurul lor se auzea zumzetul a o
mie de Sicrie, care îl obosea pe Michael.
Ce putea să facă? Michael stătea nemișcat, gândindu-se la Weber. Se
întrebă ce avea de gând să facă femeia cu toți oamenii cufundați în Somn.
VP - 171
Oare avea să distrugă Stupul dintr-o lovitură, un act de pur genocid comis cu
nonșalanță?
Se îndreptă un pic de spate. Șocant lucru, nu se gândise deloc la sine
însuși în toată treaba asta. Toată vorbăria ei despre cum aveau nevoie de el,
despre cum îl programase… dar era, el însuși, un Tangent aflat într-un trup
omenesc. Dacă ea chiar avea de gând să elimine toți Tangenții…
Nu, era imposibil ca asta să facă parte din plan. Cel puțin, nu încă. Weber
avea nevoie de oameni controlați de Tangenți. Spusese că-și plasase propriii
Tangenți peste tot prin lume și că-i invitase pe toți șefii de stat care nu se
supuseseră încă voinței VNS-ului să intre azi în Sicrie, invocând un pretext –
ca să poată pune stăpânire și pe ei. Se întrebă dacă îi programase ea
personal pe toți acei demoni virtuali.
Michael era în siguranță deocamdată. Trebuia să fie. Nu înțelegea, de fapt,
de ce era un component vital al Doctrinei Mortale, dar părea evident că este.
„O conexiune eterică”, spusese Weber.
Asta nu-l consola deloc. Își aminti tot ce spusese femeia. Era imposibil să
iasă de-acolo când voia el.
Sarah.
Amintirea subită a prietenei lui îi provocă o strângere de inimă. Se gândi
la ceilalți prieteni ai lui. Bryson. Helga. Gabby. Le spusese să meargă la
fabrica de implementare a Doctrinei din Râpa Sacră – acolo era cheia. Până
la cap și la coadă, trebuiau să închidă locul ăla, să stopeze definitiv
deturnarea oamenilor de către Tangenți. Dar oare ajunseseră la destinație?
Oare îi condamnase și pe ei la moarte? Se gândi la părinții lui. Kaine îi
spusese că îi ucisese, dar erau niște secvențe de cod, ca și el. Poate, poate…
Trebuia să facă ceva.
— Băieți, le zise soldaților, am nevoie la budă.

3.

Îi dădură voie să meargă. Cum puteau să nu-i dea?

Îl conduseră amândoi într-un hol lateral cu o lumină chioară. Trecură
prin fața mai multor uși până să ajungă la baie. Unul dintre soldați rămase
cu el, în timp ce celălalt verifica locul să se asigure că nu clocise cineva vreun
mega-plan de evadare. Evident, nu găsi nimic.
— Intră, îi zise, după ce-și încheie inspecția. Noi te așteptăm aici.
— Slavă Cerului, murmură Michael. Sunteți siguri că nu vreți să mă țineți
de mână cât fac pipi?
VP - 172
 Bărbații rămaseră impasibili și Michael intră în baie. Când închise ușa în
urma lui, se rezemă de ea o clipă, savurând momentul de intimitate. După ce
se uită rapid în jur, se convinse de ce descoperise deja soldatul – nu exista
nicio cale ușoară de scăpare. Era o baie micuță, doar două cabine și o
chiuvetă.
Își făcu treaba – partea asta nu fusese o invenție –, dar nu trase imediat
apa. Își dorea un pic de timp de unul singur și nu-l interesa ce credeau
indivizii. O să rămână acolo până când veneau după el.
Kaine. Numele îi veni involuntar în minte. Tangentul detesta VNS-ul la fel
de mult ca Michael. Weber îl crease, apoi se întorsese împotriva lui și acum
voia să-l distrugă, pe el și toate lucrurile în care credea. Michael încercă să
nu se gândească la faptul că el, unul, nu credea chiar în aceleași lucruri.
Deocamdată, erau aliați împotriva unui inamic comun.
Michael se învârti de colo-colo prin încăperea mică. Trebuia doar să-i
transmită, cumva, un mesaj lui Kaine. Avea nevoie doar de zece secunde cu
orice fel de dispozitiv conectat la VirtNet. Michael își aminti de un desen
animat vechi: un bec apărea deasupra capului unui personaj când îi venea o
idee. De asta avea nevoie chiar…
Se opri locului. Luminile. Într-o clădire imensă ca aceasta, cu o asemenea
tehnologie avansată… partea tehnică probabil că era centralizată și operată
prin conexiune la VirtNet. Mai mult ca sigur.
Unul dintre soldați bătu în ușă.
— Haide, mișcă-te mai repede!
Michael tresări.
— Da! Scuze!
I se învârtejeau o mie de gânduri prin minte.
— Scuze, m-am deranjat la stomac de la tot stresul pe care mi l-ați
provocat!
Se strâmbă, auzindu-și tentativa jalnică de a mai trage de timp.
— Ai două minute! îi zbieră soldatul prin ușă.
Michael era surprins că nu dăduseră pur și simplu buzna peste el, dar se
gândi că unele chestii i-ar întoarce stomacul pe dos chiar și unui soldat.
Dădu fuga la tabloul electric, un geam negru instalat pe perete. Era o
interfață simplă – luminile erau operate automat, pe senzori, dar erau și
câteva imagini pe geam, indicând cum să stingi și să aprinzi manual luminile,
dar și cum să le reduci în diferite zone ale camerei. Lui Michael i se învârteau
deja rotițele. Știa că se poate prinde cum să se conecteze la rețea, doar că
avea nevoie de timp. Timp de care ducea lipsă.
— Un minut! țipă soldatul, bătând din nou în ușă.
Michael tresări și stinse din greșeală luminile. Le aprinse repede la loc,
VP - 173
sperând că nu se observase din hol.
Putea să facă treaba asta. Inspiră adânc și se prinse cu mâinile de
marginile geamului, strecurându-și degetele în fante. Apoi îl trase. După trei
încercări, reuși să-l tragă cam cu un centimetru de la perete. Trăgând mai cu
forță, reuși să-l desprindă de tot. Cu grijă, îl lăsă aninat de fibra optică ce îl
conecta la sistemul principal. Odată ce se asigură că n-o să se rupă cablul,
studie partea din spate a tabloului. Descoperi un buton care-ți permitea să
schimbi interfața de pe geam din simboluri în cod neprelucrat. Făcu rapid
conversia, apoi îndesă tabloul la loc în perete. Pe geamul negru erau afișate
acum mai multe rânduri de cod care li s-ar fi părut o aiureală de neînțeles
majorității oamenilor.
Dar nu și lui.
Se puse pe treabă, tastând și butonând spre a ajunge la straturile
inferioare, trecând dincolo de comenzile simple pentru lumini și plonjând în
sistemul care controla clădirea în sine.
— Ce-ai pățit, băiete? îi strigă unul din indivizii din hol. Intru peste tine!
Fără să stea pe gânduri, Michael întinse mâna și încuie ușa, ceva ce nu
făcuse mai devreme ca să nu trezească suspiciuni. De cum se auzi declicul,
soldații începură să bată cu pumnii în ușă.
— Ce se întâmplă? strigă celălalt soldat. N-ai ce face acolo! Descuie
imediat ușa! Nu ne jucăm aici, puștiule.
Michael era ocupat cu codul. Trebuia să-i transmită mesajul lui Kaine. N-
aveau decât să spargă ușa, să-l ia la bătaie, să-l arunce în vreo temniță. Mai
avea nevoie doar de câteva secunde. Lucra de zor, procesând simbolurile
care se derulau pe ecran, încercând să găsească un canal, orice conexiune cu
un sistem de comunicare, oricât de arhaic.
Soldații loveau în ușă, iar după cum se auzea, părea că lovesc cu umerii
acum. Placa de metal se cutremura, dar încuietoarea rezista.
— Deschide ușa! zbieră unul dintre ei.
Michael îi ignoră, tastând mai rapid ca oricând. Aproape că reușise.
Un foc de armă reverberă în cameră. Michael scânci și ridică instinctiv
mâinile spre a-și apăra fața, ca și cum asta l-ar fi ajutat cu ceva. Trăgând
rapid cu ochiul la clanță și broască, descoperi că fuseseră afectate, dar nu
cedaseră încă. Sub ochii lui, urmă un nou foc de armă, care zdruncină așa
tare broasca, încât o zbură pe jumătate din ușă.
Michael reveni la cod, tastând ca un apucat.
Gata. Un canal intern, menit să-i anunțe automat pe angajați când apăreau
defecțiuni la sistemul de iluminat. Michael îl extinse pe dată, spre a se putea
conecta cu zonele de periferie din VirtNet, și introduse coordonatele lui
Kaine. Apoi tastă un mesaj rapid, chiar în clipa în care un nou foc de armă
VP - 174
făcea praf broasca, aruncând o ploaie de proiectile minuscule peste oglinda
de deasupra chiuvetei.

IA-TE DUPĂ LOCUL UNDE MĂ AFLU

Ușa se trânti de perete, cât pe-aci să sară din balamale.

WEBER ARE SICRIE AICI, IA TANGENȚI CU TINE

Primul soldat intră, cu arma ridicată, uitându-se de jur-împrejur.

VINO REPEDE SĂ MĂ SALVEZI

— Oprește-te! zbieră soldatul, îndreptând arma spre Michael.

Celălalt dădu fuga spre el, întinzând amândouă mâinile să-l prindă.
Michael transmise mesajul spre VirtNet, apoi smulse cablurile de legătură
chiar când două mâini îl prindeau brutal de tricou, ridicându-l și trântindu-l
apoi pe gresie.
O față pocită se aplecă peste el, la câțiva centimetri de a lui.
— Ce ai făcut? Ce ai făcut?
Lui Michael i se tăiase răsuflarea. Icni, dar nu putea să vorbească. Se trezi
cu o țeavă de pistol, rece și rigidă, lipită de frunte.
— Ce…, repetă bărbatul, pronunțând răspicat fiecare cuvânt… ai… făcut?
Michael tuși, încercând să formeze cuvintele.
— Nimic… Doar… am… încercat… dar… nimic.
Se strâmbă, ca și cum era gata să înceapă să plângă.
— De ce nu… îmi… dați drumul? Vă rog.
— Scoate-l de-aici, spuse soldatul înarmat. O să încerc să-mi dau seama
ce-a făcut.
Tovarășul lui îl târî pe Michael de-acolo de picioare.

4.

În curând își reluaseră toți trei locurile pe scaune, Michael cu privirea în

pământ. Dar vedea limpede cu coada ochiului țeava de pistol îndreptată fix
spre el. Indivizii renunțaseră la orice subtilități.
— Spune-ne la ce ai umblat pe-acolo, îi spuse soldatul înarmat. Nu
suntem bătuți în cap. Spune-ne sau am putea foarte bine să-ți tragem un
VP - 175
glonț în ceafă și să le spunem șefilor că ai încercat să fugi.
Michael se străduise din răsputeri să-și stoarcă niște lacrimi, dar nu-i
ieșise figura. Dar, chiar și fără lacrimi, dădea impresia că incidentul îl
zdruncinase.
— Uite ce e, vă spun adevărul. Eram disperat. Am încercat să văd dacă pot
face ceva. Dar sunt doar niște chestii legate de lumini pe-acolo. Vă jur. Nu e
musai să mai afle și altcineva.
— Mda, numai că ai smuls cablurile care conectează totul.
Michael ridică din umeri, fără să-și ridice ochii din pământ.
— Pot să le repar dacă vre…
— Mai taci! Ne crezi idioți?
Michael încercă să-și rețină orice reacție. Oh, îi stătea pe limbă să-i
răspundă: „Da!”
— Hai să ne calmăm, zise celălalt individ – cel neînarmat. Nimeni n-o să
ne concedieze pentru c-am lăsat un puști la baie. Și pe bune. Ce-ar fi putut să
facă? Să trimită mesaje de SOS prin intermediul luminilor? E doar un țânc.
Uită-te la el. N-are cum să fie așa deștept.
„Ba da, are”, își zise Michael. Nu îndrăzni să-și ridice privirea de teamă că
i s-ar fi citit în ochi cât de mult îl amuza spectacolul. Kaine avea să vină. Era
sigur.
Lucrurile se liniștiră după câteva minute și soldații nu mai ziseră nimic.
Michael se rezemă mai bine de scaun și-și încrucișă brațele la piept. Nu-l
ținu prea mult buna dispoziție. Cu fiecare clipă care trecea, îl năpădeau și
mai tare îndoielile. Cum putuse fi atât de sigur, chiar și pentru o clipă? Chiar
dacă Tangentul primea mesajul, cine știe dacă venea să-l salveze? De ce ar
face-o? Nu era ca și cum deveniseră deodată un tandem de nedespărțit care
lupta împotriva răufăcătorilor și a forțelor malefice care voiau să cucerească
lumea.
Un șuierat îl smulse din reflecție – se auzise foarte tare în tăcerea din
încăperea imensă. Se uitară toți trei la locul din care se auzise – unul dintre
Sicrie, al cărui capac se deschise, lăsând să se ridice firicele de abur pe
margini. Era cu trei Sicrie mai încolo față de podiumul pe care se afla Sicriul
lui Weber, care zumzăia și lumina în continuare. Se auzi încă un șuierat, și
încă unul, și încă unul. Patru Sicrie în total care se deschiseră, aflate în locuri
diferite, dar toate pe o rază de cincisprezece metri față de Sicriul în care se
afla Weber, cufundată în continuare în Somn.
Niciunul dintre soldați nu părea alarmat. Nici n-aveau de ce. Aceștia erau
oamenii pentru care lucrau. Probabil că părea foarte firesc ca unii dintre ei
să se întoarcă.
— Ai de gând să le spui? îl întrebă unul dintre soldați pe celălalt.
VP - 176
 — Mda, fie, mă rog. Măcar nu e Weber în persoană. Doar gașca ei de
șefuleți aspiranți.
Tovarășul lui îi făcu semn să tacă.
— Amice, te joci cu focul, îi șopti înverșunat.
Paravanele coborâră din tavan spre a le oferi intimitate celor patru
indivizi ridicați la suprafață, cât ieșeau din Sicriu și se îmbrăcau. Michael
așteptă nerăbdător, sperând că, de data asta, Kaine făcuse exact ce-și dorise
el să facă. Că se folosise de Doctrina Mortală spre a-i veni în ajutor. Dar oare
toate se întâmplaseră prea repede?
Paravanele se ridicară, pe rând, dezvăluind trei bărbați și o femeie,
îmbrăcați cu toții la patru ace, la fel ca Agenta Weber. Își neteziră hainele,
apoi se îndreptară spre Michael și cei doi soldați care-l păzeau. Nimeni nu
scoase o vorbă. Michael de-abia mai respira, trebuia să se concentreze la
fiecare gură de aer.
Unul din bărbații care se ridicase la suprafață se apropie de soldatul
înarmat. Se uită chiorâș la armă, cu o expresie foarte grăitoare.
— Am, ăă…, se bâlbâi soldatul, apoi o puse la loc în toc. Scuze. Doar că…
puștiul n-a fost foarte ascultător. Riscam să încerce să evadeze, domnule
agent Stevens.
— Da, sunt sigur, îi răspunse bărbatul, stând atât de aproape de soldat,
încât îl domina. Crede-mă, îl știu. E foarte descurcăreț, nu-i așa? Dă-mi
pistolul!
Soldatul se uită șocat la el, o dată și încă o dată, semn că-l luase prin
surprindere ordinul.
— Ăăă…? Pistolul meu? De ce?
— Agenta Weber v-a observat… interacțiunile din centrul nostru din
VirtNet. Ne-a ordonat să venim și să vă trimitem la plimbare. Îmi pare rău să
vă dau vestea. Predați-mi armele și vă rog să plecați acasă. Sunt sigur că va
programa o întâlnire cu voi și cu superiorii voștri de îndată ce rezolvăm
toată treaba.
— Ce farsă, bombăni soldatul, dar se conformă.
Scoase arma din toc și i-o înmână Agentului Stevens.
Stevens studie o clipă pistolul, răsucindu-l în mâini.
— Descurcăreț, ce-i drept.
Prinse patul armei în mână și o îndreptă spre capul soldatului, apăsând
pe trăgaci, într-o fracțiune de secundă. Împușcătura reverberă în încăpere,
stârnind o undă de șoc. Până să apuce Michael să se întoarcă, Stevens făcu
stânga împrejur și, îndreptând arma spre celălalt soldat, trase. Nu-l nimeri.
Soldatul dădu să-și scoată pistolul, cu chipul schimonosit din cauza șocului,
dar Stevens nu mai rată și a doua oară.
VP - 177
 Michael stătea pe scaun, având un țiuit în urechi, șocat. Se uită la Stevens,
care se întoarse spre Michael, cu arma îndreptată spre el.
— De ce ești așa mirat? îl întrebă Stevens. Nu asta m-ai rugat să fac?
— K-Kaine? șopti Michael. N-am… n-am crezut… am…
— Ai crezut c-o să pun stăpânire pe corpul tipului ăsta și-apoi o să vin și-
o să-i rog frumos pe băieții ăștia de treabă să-ți dea drumul? Nu pare un plan
prea bun.
— De ce… de ce ții arma îndreptată spre mine?
— Oh, scuze.
Stevens – Kaine? – lăsă pistolul în jos.
— Doar că n-am mai avut ocazia să fac asta într-un corp omenesc. Bizară
chestie, nu-i așa?
Se uită din nou la pistol, cu ochii mari, ca și cum ar fi fost un obiect de
preț.
— Nu sunt Kaine, apropo. Ne-a trimis pe noi patru să te salvăm, exact
cum i-ai cerut. Ne așteptam rândul să fim transferați prin intermediul
Doctrinei Mortale. A trebuit doar să facă o ajustare rapidă ca să ne trimită
aici, în schimb.
Michael se ridică, simțind că-l ia cu amețeală. Evenimentele din ultimele
câteva minute îl tulburaseră, dar n-avea vreme să se gândească la asta acum.
Weber era în Somn și făcea prăpăd. Trebuia s-o oprească.
— Trebuie să-i deconectați pe toți oamenii ăștia, le zise, adunându-și
gândurile.
Porni spre Sicriul lui Weber.
— Nu-i omorâți! Doar… doar inițiați o evacuare de urgență din Somn,
apoi deconectați-i. Rugați-l, poate, pe Kaine să mai trimită niște întăriri
înainte. Orice credeți că v-ar trebui. Doar… ocupați-vă de asta. Vă rog. Orice
ar face oamenii ăștia, trebuie să-i oprim.
Ajunse la treptele care duceau la Weber, apoi se întoarse din nou spre
ceilalți. Cei trei bărbați și femeia se uitau la el, consternați, probabil că
încercau să-și dea seama de ce un adolescent le arunca ordine.
— Întrebați-l pe Kaine mai întâi dacă e nevoie, le spuse Michael, pe un ton
cât mai autoritar. Suntem aliați acum. De ce credeți că v-a trimis aici?
Stevens încuviință.
— O să mai aducem întăriri, o să găsim arme și-o să începem să scoatem
oamenii din Somn. Tu ce-o să faci?
— Eu o să mă ocup de Weber.

VP - 178
 5.

Deschise Sicriul fără s-o ridice la suprafață, folosind mecanismul de

deblocare de urgență. Gândurile îi goneau în continuare prea repede spre a
ține pasul cu ele.
Weber era întinsă înăuntru – cu cablurile senzoriale înfipte în piele, cu
părți ale corpului cufundate în lichi-geluri, cu o perfuzie la un braț –, părea
că trage un pui de somn. Pieptul i se ridica și cobora la fiecare respirație.
— Ce faci acolo? o întrebă încet. Unde te-ai dus?
Se uită la gâtul ei. Oare n-ar fi cea mai ușoară metodă de a rezolva
problema? S-o omoare când nu-i putea opune rezistență? Să taie capul
balaurului și să spere că trepădușii își vor da seama că mersese prea
departe?
Dar nu. Nu-și putea asuma riscul. Trebuia să afle ce făcea Weber și unde
anume. Cine știe cât rău făcuse deja. Trebuia s-o găsească în Somn, să
înțeleagă ce făcea și să repare ce distrusese ea. Asta era treaba lui acum.
Trebuia să repare lucrurile. Să repare totul.
Michael deschise interfața de la Sicriu, parcurse rapid informațiile și le
memoră. Somnul era un loc aiurea, dar Michael era convins c-o putea găsi pe
Weber pe baza informațiilor oferite acolo. Și, din fericire pentru el, trei Sicrie
din apropiere tocmai fuseseră eliberate. Părea foarte potrivit ca trupurile lor
să se afle în Sicrie atât de apropiate în timp ce ei aveau să se înfrunte în locul
în care Weber îl crease.
— Vin după tine, Weber, îi spuse, în timp ce introducea comanda de
închidere a Sicriului.
Îi privi chipul liniștit.
— Vin după tine chiar acum.

VP - 179
 XIX

Capsule spulberate

1.

Odată ajuns în Somn, Michael trebui să se lupte un pic cu programul. Era

sigur pe coordonatele pe care le copiase de pe Sicriul lui Weber, dar
VirtNetul aflat într-o stare avansată de degradare nu ținea cu el. Înotă prin
nori de deșeuri violet și printr-o materie neagră, densă, care era cea mai
primitivă formă de programare pe care o văzuse vreodată. Cu ajutorul
codului, construi un culoar care să taie prin ele, vizualizând o cale care să-l
ducă unde se afla Weber, și reuși să creeze o suprafață pe care să pășească.
În timp ce fugea pe culoar, îi apăreau tot felul de lucruri în cale.
— Cumpără una și primești încă una gratis! răcni un bărbat la el,
întinzându-i un VirtBox cu Simi care n-ar fi făcut prea multe mame fericite.
Michael trecu pur și simplu prin el – individul era ca o fantomă.
— Nu cumperi niciuna, nu primești niciuna, pramatie! zbieră negustorul
ambulant după el.
O femeie îmbrăcată ca o casnică de modă veche se ivi dinaintea lui,
încercând să-i vândă aluat de prăjituri. Silueta ei era estompată pe alocuri de
scene complet imersive din cele mai noi filme în 4D și, pentru o clipă,
Michael se simți ca unul dintre personaje. Se scutură de senzație: ceva
încerca să-l dea peste cap. Un puști îi apăru în față, cerșind. Părea desprins
dintr-un roman de Dickens. Michael trecu ca tăvălugul prin el, dar tot
veneau rânduri, rânduri, oferind de toate, de la masaje la antichități.
VirtNetul era atât de degradat, încât erai asaltat de reclame și mesaje
nedorite. Era o cloacă, nu altceva, și el trebuia să-și croiască drum prin ea.
Culoarul pe care îl construise i se întindea dinainte în timp ce el o ținea
tot într-o fugă. Lucra de zor la cod, concentrat la locul unde se afla Weber,
împingând orice altceva la o parte din calea lui virtuală. La capătul opus,
folosindu-se de toate datele care-i pluteau în minte, închipui o ușă. O ușă
simplă de lemn, cu un mâner rotund de alamă. Michael țâșni prin aer, cu
brațele întinse înainte, și zbură până acolo, spulberând orice alte reclame
din calea lui.

VP - 180
 Ateriză în fața ușii și trase aer în piept, cu nesaț. O lumină se revărsa pe la
colțurile tocului, părând să pulseze, însuflețită de forță a ce se ascundea
dincolo de ușă. Michael înțelese că ajunsese. Weber era de cealaltă parte a
ușii. O găsise. Nici măcar nu avea idee de unde știa lucrul ăsta. Începea să
aibă sentimentul că, de fapt, codul era parte integrantă din el și că el făcea
parte din cod. Ca pe vremuri.
Nu se obosi să bată la ușă. Ușa era doar o iluzie oricum, creată de el ca o
modalitate de a vizualiza calea. N-avea cum să fie încuiată. Weber nici măcar
nu știa că Michael vine după ea, cel puțin, nu așa repede. Puse mâna pe
clanța de alamă, simțind suprafața rece și dură, o răsuci și împinse ușa.
Îl izbi o lumină orbitoare.
Intră în sfera de lumină.

2.

— Michael, spuse Weber.

La început nu desluși altceva decât vocea ei și lumina aceea albă.
— N-o să mă prefac. Sunt șocată să te văd aici.
Michael dădu din cap, se frecă la ochi și încercă să-și găsească echilibrul
în lumea de cod pe care o manevrase cu atâta nesăbuință. Totul tremură în
jurul lui, apoi imaginea se focaliză brusc. Inspiră adânc din nou, ca să se
calmeze, și se uită în jur.
Weber era doar la câțiva pași distanță. Stătea în fața unei casete de sticlă
luminoase. Și nu era singură. Era înconjurată de cel puțin o sută de Aure.
Michael știa că erau acolo spre a o proteja în timp ce ea distrugea lumea
întreagă.
— Ai zis că tu m-ai programat, îi spuse, încercând să-și ascundă orice
undă de surprindere legată de locul în care ajunsese.
Încăperea avea un aer atât de comun – oare ce spera ea să realizeze într-
un loc atât de banal? Michael se așteptase să fie Stupul.
— De ce ai fi surprinsă că am găsit o metodă să vin după tine?
Weber își lăsă capul într-o parte, ca și cum Michael spusese un lucru
profund și ea voia să-i cântărească o clipă spusele.
— S-ar putea să te mire, dar n-am fost… întru totul sinceră cu tine.
— Șocantă treabă.
— Eu te-am programat, da, îi zise Weber, tot pe gânduri. Pe tine și pe alții.
Nu-ți face griji, ești în continuare special, dar n-avem chiar relația mamă-fiu
pe care ți-ai imaginat-o, poate.
VP - 181
 Michael începu să râdă. Era exasperant ce talent avea femeia asta să-l
scoată din minți.
— Crezi că mi-a păsat, pe bune? Ce, ai crezut că simt ceva pentru tine? Că
te văd ca pe o mamă? Chiar acum, când îmi faci impresia că nu poți să fii mai
desprinsă de realitate…
Chiar nu știa ce-ar mai fi putut să adauge.
— Tu ai fost cel care a mers cel mai departe, continuă Weber, ca și cum n-
ar fi auzit o vorbă din ce spusese Michael. Din toți cei pe care i-am
programat și i-am introdus în Adâncuri. Calea n-a fost doar un test, Michael.
Te-a schimbat, ți-a dezvoltat abilitățile, a creat legătura dintre tine și
Doctrina Mortală. Totul a făcut parte din procesul de programare.
Complexitatea întregului proces e… e ceva minunat. E impresionant. E
terifiant. E tot ce ți-ai putea dori.
Michael clătină din cap. Ce spunea ea… avea o noimă, pe undeva. Dar
nimic din toate astea nu mai conta acum. Era evident că Weber avea nevoie
să-l țină în viață. Cu siguranță, din cauza asta nu-l omorâse încă.
— Mi-ai spus c-o să-i omori pe toți, spuse Michael, scuipând ultimele
cuvinte. Nu am idee cum ai de gând s-o faci, dar nu pot lăsa să se întâmple
așa ceva.
Weber își încrucișă brațele la piept.
— Trupul tău e în siguranță într-un Sicriu pe undeva. După cum am zis,
am nevoie să te țin în viață. Dar aici, în acest loc minunat pe care generația ta
îl numește Somnul, putem să-ți facem cam orice vrem. Știu că știi treaba
asta. Uită-te în jur, Michael. Chiar crezi că toți agenții și soldații ăștia de toată
isprava, care sunt de partea VNS-ului acum, o să te lase să faci vreun pas
spre mine?
— Nu, zise Michael.
Oare de ce se mișcau așa greu oamenii lui Kaine?
— Chiar nu cred asta. Pare că i-ai spălat pe creier la greu.
Se auzi zarvă din capătul opus al camerei. Ce începuse ca un val de
șușoteli se transformă într-o serie de exclamații șocate, urmate de țipete și
zbierete. Pentru o clipă, Michael se simți inundat de bucurie pură când văzu
străfulgerarea de spaimă de pe chipul virtual al lui Weber. Femeia îi întoarse
spatele ca să vadă ce se întâmpla și Michael privea și el.
Oamenii ei începuseră să dispară.

VP - 182
 3.

Disparițiile nu erau însoțite de efecte speciale. Sub ochii lui Michael, care
se ridicase pe vârfuri să vadă, agenții și soldații de care Weber pomenise cu
atâta mândrie dispăreau din încăpere, unul câte unul. Acum erau, acum nu
mai erau. Nici măcar un pocnet sau un firicel de fum sau vreo pată de
culoare care să marcheze tranziția subită. Erau smulși din Somn și ridicați la
suprafață. Cei patru Tangenți trimiși de Kaine încălcau toate regulile cu
putință, de-acolo din acel zgârie-nori imens.
Weber se întoarse spre Michael, fără a mai încerca să-și ascundă furia sau
șocul.
— Ce ai…, începu, apoi păru să-și dea seama că, în câteva clipe, risca să
rămână fără armată. Repede! zbieră la gașca ei. Până n-ajung la voi!
Înșfăcați-l pe Michael, doborâți-l, terminați-l! Repede!
Aura nu reușea să-i ascundă scânteia de nebunie din ochi. Weber clacase,
se rupsese ceva în ea. Acoliții ei se conformară pe dată. De-abia apucase
Michael să-i surprindă expresia înfiorătoare, că se și trezi luat pe sus și
aruncat la podea. Rămase fără aer și se chinui să inspire din nou, dar se trezi
prins sub o grămadă de trupuri, care-l loveau cu mâinile și cu picioarele,
împingându-l în podea. Niște mâini îl prinseră de beregată și începură să-l
sugrume. Nici măcar nu vedea ale cui erau mâinile – nu vedea decât brațe și
picioare și mai multe capete și labe, ca și cum ar fi fost toate părți ale unui
întreg, vreo creație monstruoasă din laboratorul vreunui savant nebun.
— Repede! o auzi pe Weber zbierând. Haideți!
Michael n-ar fi știut să spună ce era mai nasol, durerea din tot corpul
asaltat de lovituri sau durerea din plămâni, care tânjeau după aer. Tuși și
scuipă, zbătându-se să scape din mâinile gata să-l sugrume. Nu le putea ține
piept tuturor, oricât de priceput ar fi fost la programare. Încercă să dea din
brațe, dar amândouă îi fuseseră pironite de niște genunchi ciolănoși.
Începu să i se încețoșeze privirea din cauza lipsei de oxigen, dar văzu una
dintre siluetele aflate deasupra lui dispărând, o reașezare amețitoare a
realității. Se relaxă, abandonându-se luptei cu timpul. Mai dispăru un
individ. Și încă unul. Simțea că greutatea care-i apăsa pieptul începea să se
reducă. „Vă rog”, își zise, „următorul să fie cel care mă sugrumă”. Avea
senzația c-o să-i sară ochii din cap și parcă îi luase foc tot pieptul.
Apoi, în sfârșit, ușurare. Strânsoarea din jurul gâtului dispăru deodată și
își simți plămânii inundați de aer. Culorile se învolburau deasupra lui, dar
vedea îndeajuns de limpede cât să realizeze că toți cei care-l atacaseră
dispăruseră.
VP - 183
 Se întoarse pe o parte, tușind și trăgând aer în piept. Tremura tot din
cauza efortului. Simți că-i vine să vomite și scuipă. Apoi, cu coada ochiului, o
surprinse pe Weber apropiindu-se de el și, instinctiv, începu să dea din
picioare și se trase deoparte. Se mișcă pe bâjbâite până se lovi cu spatele de
perete. Dar Weber se oprise. Se retrăgea, cu o expresie îngrozită, ca și cum
dăduse peste un câine turbat.
— Ar fi trebuit să mă omori, îi spuse Michael.
Îl năpădise furia, făcându-l să se poarte meschin, dornic de răzbunare.
— Și mai bine, nici n-ar fi trebuit să mă creezi de fapt.
Gâfâind în continuare, simțind că-l doare tot corpul, se ridică în picioare,
sprijinindu-se de peretele din spatele lui.
— Sunt prea inteligent pentru tine. N-o să te las să mai rănești pe nimeni.
Făcu un pas spre ea, spre a-i dovedi că amenințarea nu era o vorbă goală.
Weber duse instinctiv o mână la piept, vrând să se apere, și se dădu
înapoi până când ajunse din nou în dreptul acelei casete misterioase de
sticlă, în care scânteiau lumini. Se uita țintă la el, fără să scoată o vorbă.
Părea că încearcă să găsească o cale de ieșire.
Michael mai făcu un pas spre ea, neștiind nici el ce-avea să facă. Să se ia la
bătaie cu o femeie în toată firea nu era chiar modul în care își imaginase că
va salva lumea. Dar trebuia să afle adevărul de la ea – ce făceau în clipa în
care îi întrerupsese el?
— Spune-mi adevărul, o rugă. Nu vreau să-ți fac nimic rău. Aș fi putut să
te ucid foarte bine în Veghe, să aleg cea mai simplă soluție. Ce vă pregăteați
să faceți când am ajuns eu?
— Aveam un plan, îi spuse Weber, cu ochii goi. M-am ținut de plan.
Aveam un plan!
— Ascultă și tu ce spui, îi zise Michael. Vorbești ca și cum ești nebună.
Cum poți să ajuți oamenii omorându-i? Și să puneți stăpânire asupra lumii?
E o nebunie.
Weber îl privi tăios.
— Aveam nevoie de tine. Dar chiar începi să ne încurci.
Michael mai făcu un pas spre ea, îl mai despărțea un metru și-un pic de
Weber. Dacă întindea mâna, aproape c-ar fi putut s-o prindă.
— Hai să înțelegem ce și cum. Ce e chestia aia din spatele tău, de fapt?
— Situația s-a schimbat, șopti Weber.
Părea din ce în ce mai dusă cu pluta, cu fiecare clipă.
— N-am vrut… nu vreau să te omor. Lucrurile n-o să mai decurgă așa de
simplu. Dar putem oricând să reconstituim Doctrina. Și să-i reprogramăm pe
cei pe care-i pierdem. Ne putem adapta oricând, nu-i așa?
— Ce…, începu Michael, accentuând fiecare cuvânt, tot… spui?
VP - 184
 — Fie, declară Weber, îndreptându-se de spate.
Părea că poartă o conversație cu cineva care nu era de față.
— Să rămână povara pe conștiința ta. Deși… deși n-o să mai fii pe aici
când o să se întâmple.
Pe chip i se întipări o expresie fanatică, având o privire pierdută.
— Dacă mai ai un dram de minte, întoarce-te, ridică-te la suprafață și
lasă-ne în pace. Nu – ridică un deget – nu mă urmări. Îți jur că, dacă mă
urmărești, o să-i omor pe toți. Până la unul.
— Ce…
Weber se întoarse brusc spre caseta de sticlă din spatele ei. Își lăsă
mâinile pe muchia suportului pe care se afla și deodată se ridică în mâini,
lăsându-și picioarele peste marginea casetei desfăcute. Michael țâșni spre ea
s-o prindă, dar era prea târziu.
Apoi se întâmplă un lucru foarte bizar. Când Weber se lăsă în caseta
luminată, corpul ei începu să se micșoreze. Încet la început, apoi din ce în ce
mai repede, până când, odată ce intrase cu totul în cutie, se făcu cât o
păpușică. Se uită la Michael și, pentru o fracțiune de secundă, el uită că se
afla în Somn, șocat de transformarea subită. Sub ochii lui, silueta minusculă
dispăru, înghițită de luminile care pluteau în casetă. Lumini care, realiză
Michael acum, alcătuiau o adevărată galaxie.
Se aplecă peste marginea casetei să se uite la ele. Erau sute, poate chiar
mii de luminițe, care scânteiau și zvâcneau într-un întuneric tulbure, amorf.
Și se roteau toate laolaltă, alcătuind o sferă imensă. Era Stupul – minuscul în
comparație cu obiectul real. Îl văzuse doar din perspectiva reală, atât de
mare, încât marginile rotunjite arătau ca niște pereți.
„Din perspectiva reală”, își zise. La naiba, doar era în Somn. Ce însemna
asta, de fapt? Întreaga lume era alcătuită din cod, nu era nimic altceva decât
o înșiruire de cifre, litere și simboluri.
Inspirând adânc, se lăsă cu toată greutatea pe suport și se aruncă în hăul
luminat. Exact cum făcuse Agenta Weber, se micșoră și se prăbuși în gol.

4.

Totul era vuiet și mișcare, lumea se învârtea în jurul lui ca un carusel

scăpat de sub control. Apoi lumea se așeză, izbindu-i conștiința ca o
cărămidă fixată pe mortarul umed, și Michael se opri brusc, văzând din nou
limpede lucrurile, simțindu-se mai liniștit. Plutea într-un vid întunecat, la
câteva sute de metri de o priveliște cunoscută: pereții Stupului, care
VP - 185
redeveniseră la fel de impunători ca prima dată când îi văzuse. Capsulele
zvâcneau ca niște inimi, fiecare pulsație însoțită de o bătaie înfundată,
liniștitoare.
Nu se vedeau pe nicăieri nici Weber, nici Kaine și armata lui de Tangenți.
Fie lupta se terminase, fie erau de cealaltă parte a Stupului.
Dar Weber? Oare unde dispăruse?
Plonjă prin aerul violet, purtat de puterea gândului, oprindu-se la câțiva
pași de capsulele luminoase. Se uită în sus și în jos, într-o parte și în cealaltă.
De-aici, de atât de aproape, de-abia mai deslușea părțile rotunjite ale
construcției – pe care o înțelegea mai bine ca oricând, acum c-o văzuse din
perspectiva oferită de caseta lui Weber. Nu știa ce să facă. Dacă bazinul de
cod pe care i-l dezvăluise Kaine i-ar fi apărut alături, ca prin minune! Cumva
trebuia să parcurgă acele informații ca să descopere ce plănuise Weber.
Probabil că timpul era pe sfârșite.
Michael își luă zborul într-acolo, strecurându-se printre două dintre
capsulele ovale în interiorul Stupului. Acum era înconjurat de o lume
scăldată în lumină portocalie, care părea ușor estompată pe margini. Nici
urmă de Weber, nici acum. Se propulsa prin încăperea imensă, studiind
pereții alcătuiți din capsule, căutând orice urmă a prezenței Agentei Weber.
Nu știa ce plănuia femeia, dar își exprimase limpede intențiile. Voia să-i
elimine pe toți Tangenții, inclusiv pe el când nu avea să le mai folosească la
nimic, rupând conexiunea dintre el și Doctrina Mortală. El va fi murit –
moartea pe bune –, iar Weber se putea întoarce în Starea de Veghe și le
putea spune tuturor că VNS-ul salvase lumea și că doar ei o puteau apăra de-
acum înainte de forțele haosului. Zburând de colo-colo, parcurgând pereții
luminați ai Stupului de sus până jos, își imagină expresia prefăcută de
durere de pe chipul ei când o să le dea vestea. Vieți au fost jertfite, dar mult
mai multe au fost salvate.
Țipă de ciudă și zgomotul fu înghițit de materia nelămurită din jurul lui.
Totul era ciudat la locul ăsta, diferit de locurile cu care era obișnuit. Era
rezultatul programării la o scară atât de complexă, încât nu se compara cu
nimic din ce cunoscuse el până atunci.
Îi dădu roată de mai multe ori fără să găsească nimic.
Până când…
Uite!
Uite!
Doar un pâlpâit surprins cu coada ochiului, ca o muscă în zbor. O sclipire
întunecată. Michael se opri și se întoarse spre ceea ce-i atrăsese atenția. Era
undeva departe, în capătul opus al Stupului. Își concentră toată voința
pentru a ajunge acolo și, de data asta, nu mai zbură. Se teleportă. Într-o
VP - 186
clipită, era acolo.
Spre a asista la începutul sfârșitului.
Una din capsule era goală. Înconjurată de patru capsule vii, strălucitoare,
scăldate în lumină portocalie. Nu mai văzuse așa ceva nicăieri în tot Stupul.
Nu văzuse nicio capsulă goală până acum. Și realiză că tocmai se întâmplase
– asta fusese umbra în mișcare pe care o surprinsese cu coada ochiului. Deși
încă nu înțelegea cum proceda, Agenta Weber tocmai eliminase prima
victimă, în planul ei de subjugare a lumii.
Moartea pe bune.
Michael înțelegea ce însemna asta și simți o durere în piept. Omul al cărui
trup fusese răpit și Tangentul care îl posedase – muriseră amândoi acum.
Dispăruseră. Pe veci. Chiar și fără a înțelege pe deplin programul sau
Doctrina Mortală, știa că așa stăteau lucrurile.
În timp ce fixa cu privirea capsula goală, pradă acestor gânduri
apăsătoare, capsula de alături începu să se destrame. Ca niște pete negre, ce
vestesc o boală, sau un roi de insecte înfometate, un val de întuneric începu
să înghită lumina portocalie. În câteva secunde, dispăru cu totul, lăsând un
loc gol în urmă. Deși poate doar și-l imaginase, lui Michael i se păru că aude
un țipăt stins, de departe parcă, chiar înainte să se stingă ultima geană de
lumină portocalie.
Plutea în aer, tremurând, în timp ce, sub ochii lui, se mai stinse o capsulă,
înghițită de beznă. Roiul întunecat o mistui, ca o oștire de furnici. În mai
puțin de o secundă, trecu la următoarea, mistuind-o de zor.
Niciodată în viața lui nu se simțise atât de neputincios.
Țipă până când începură să-l doară plămânii.

5.

Timpul curgea – nu putea face nimic în privința asta. Fiecare clipă care
trecea fără ca el să acționeze îi costa viața pe încă un Tangent și pe încă un
om. Măcar părea să existe o logică în ordinea în care erau eliminate
capsulele. Acest lucru se întâmpla în linie dreaptă, de la dreapta la stânga.
Michael făcu o apreciere rapidă și o porni în zbor spre o capsulă aflată cu
vreo douăzeci de locuri mai încolo, încercând să nu se gândească la cele pe
lângă care trecuse.
Ajunse la capsula respectivă, plutind la câțiva centimetri de ea. Același
ecran pe care îl văzuse când vizitase actualul loc de odihnă al lui Jackson
Porter păru să se materializeze, cu un nume afișat acolo, dar Michael plonjă
VP - 187
la nivelul codului fără să se uite – n-avea nicio clipă de pierdut. Plonjă în cod
cum îi arătase Kaine. Capsulele din Stup începură să-i joace dinaintea
ochilor, transformându-se într-o serie de simboluri și litere condensate
laolaltă, care continuau să răspândească o lumină portocalie.
Toate alcătuiau codul, dens, înghesuindu-l în acel spațiu îngust,
copleșindu-l. Structura Stupului în sine avea propriul cod, care înconjura
secvențele alocate fiecărei capsule în parte, astfel că Michael se trezi
cufundat cu totul într-o explozie de informație. Totul se mișca într-un ritm
amețitor, sus, jos, lateral, intrându-i în câmpul vizual și țâșnind de-acolo.
Diferite culori, forme, mărimi. Îl luă cu greață când încercă să cuprindă totul.
Se uită în dreapta, în direcția de unde veneau atacurile lui Weber asupra
capsulelor. Întunericul era mai dens, mai amenințător la nivelul codului, iar
o substanță neagră, unsuroasă, prinsese viață. Se răspândea și devora dintr-
odată porțiuni mari din cod. Programul lui Weber mistuise deja jumătate din
capsulele dintre el și locul unde plutea mai devreme. În niciun caz n-o să
aibă destul timp să creeze ceva care s-o oprească. Cel puțin, nu acolo.
Dar putea să afle câte ceva. Concentrându-se la datele care-i stăteau
dinainte, studie codul, modul de organizare, caracteristicile programului.
Întunericul pe care-l surprindea cu coada ochiului se apropia. Se furișa spre
el, cu un soi de lipăit, ca un cuțit care se înfige în carne. Încercă să-l ignore.
Încercă să se concentreze la cod, să găsească o conexiune. Probabil că exista
o țintă anume acolo, pe care o ataca Weber. O conexiune între Stup și
programul ei.
Ca și cum ar fi aruncat cineva smoală dintr-o găleată, un jet de substanță
neagră, bizară, împroșcă segmentul de Stup din fața lui. În momentul
contactului, jumătate din informațiile asociate capsulei dispărură, cu un
sfârâit, înghițite de întunericul fără sfârșit din programul lui Weber. Încă o
dâră groasă de întuneric coborî unduindu-se de deasupra lui, mușcând din
cod și-apoi venind, ca un bici, spre fața lui. Michael țipă când îl atinse,
agățându-se de el, arzându-i pielea. Îl durea, ca și cum i-ar fi turnat cineva
acid peste o rană. Țipă și zgomotul fu înghițit de bezna de nepătruns care îl
înconjura. Într-un acces de panică, duse mâna la față și trase de chestia
respectivă, până când o smulse de pe el. Dâra veni din nou spre el, dar
Michael reveni la modul vizual și-și luă zborul spre centrul încăperii imense
care alcătuia Stupul.
Respirând sacadat, plutea în aer, simțind că i-a luat pielea foc, cu
broboane de sudoare pe chipul dogorit. Se uită de jur-împrejur la Stup și
văzu capsula cu care își începuse Weber atacul. Cel puțin treizeci de capsule
fuseseră distruse între timp, lăsând doar spații goale în urmă. Și prăpădul se
răspândea, din ce în ce mai rapid.
VP - 188
 Michael studie peretele presărat cu conștiințe, încercând să-și pună
ordine în gânduri. „Concentrează-te”, își zise. „Concentrează-te!” Dacă fusese
vreodată nevoie să acționeze fără să se mai gândească, acum era momentul.
Cu fiecare secundă, se mai stingea o viață.
Un gând subit, înfiorător, aproape că făcu să-i stea inima-n loc.
„Jackson Porter”.
În toată nebunia, aproape că uitase că era el însuși Tangent, că el însuși
deturnase un trup omenesc, că el însuși putea muri oricând. Dacă Weber
ajungea la capsula lui Jackson…
Și totuși plutea în continuare acolo, gândindu-se la toate lucrurile astea,
în timp ce oamenii mureau pe capete în jurul lui. Era paralizat de îndoieli. Îl
luă cu rău de la stomac. Dacă se îndrepta țintit spre Jackson Porter, Weber o
să-și dea seama. O să-și concentreze tot arsenalul pe capsula aceea.
„Fă-o!” aproape că urlă la sine însuși. Nu avea de ales. Nu putea face nimic
dacă existența lui se încheia aici. Nu mai conta altceva. Trebuia să se apere,
indiferent cu ce l-ar fi bombardat ea.
Sfera de protecție.
Îi veni fulgerător în minte membrana de protecție pe care o crease Kaine
în program pentru el. Michael închise ochii și încercă să-și amintească
textura, aspectul, codul. Era ceva complex, neobișnuit, ceva ce nu mai
încercase până atunci. Dar era posibil să fie ultima lui speranță.
Era momentul să se lase mânat de instinct.
În timp ce valul de întuneric al lui Weber se răspândea prin Stup, Michael
accesă fișierele, găsi locul unde se afla Jackson și porni într-acolo.

VP - 189
 XX

Viața

1.

Capsula era cu cel puțin șaizeci sau șaptezeci de niveluri mai sus de
secțiunea spulberată de programul lui Weber până atunci. Michael se
teleportă acolo și plonjă în cod ca și cum s-ar fi cufundat în apa rece a
oceanului. Când îl înconjură din toate părțile – acel univers splendid,
complex, țesut din informații –, îi trezi un șoc senzorial. Parcurse datele,
lăsându-și mintea să se deschidă și să le cuprindă pe toate în același timp.
Nu-și putea permite luxul de a le analiza una câte una. Trebuia să lase totul
să curgă pe lângă el, prin el, înțelegând în subconștient despre ce e vorba.
În același timp, o parte a minții lui lucra la codul pentru creația lui Kaine,
sfera de protecție. Fusese o minune a informaticii, dar Michael era o minune
la rândul lui. Știa lucrul ăsta, chiar dacă forțele coalizate împotriva lui îl
făceau să-și pună abilitățile la îndoială. Îi scăpă un hohot de râs involuntar,
din pieptul virtual, în timp ce reconstituia imaginea programului creat de
Kaine.
Era ca într-o beție.
Era ca-n transă.
Se distra de minune.

2.

Spre sfârșit, totul se întâmpla atât de repede, încât de-abia mai putea ține
pasul. Sfera se lărgea în jurul lui. Parcurse programul alocat capsulei lui
Jackson Porter, căutând orice indiciu care l-ar fi putut ajuta să opună
rezistență programului lui Weber și să-i stopeze înaintarea. Apoi îl simți
cum se apropie – întunericul care se năpustea asupra lui. O umbră se lăsă
peste el și, întorcându-se, văzu că Weber își schimbase direcția. Acum tăia în
diagonală peretele Stupului, venind fix spre el.
Capsulele se stingeau pe rând, când trecea pe lângă ele.
VP - 190
 Michael înota în codul închisorii lui Jackson Porter și, în același timp,
făcea ultimele ajustări la sfera de protecție. Habar n-avea dacă va putea ține
piept programului lui Weber, cum ținuse piept Ucid-Similor. Dar, de bună
seamă, avea să reziste, nu?
În toată agitația, își aminti o replică dintr-un film vechi, din cele pe ecran
plat.
„— Haide, doar nu vorbești serios!
— Vorbesc serios. Și nu-mi mai spune Shirley!”3
Începu să râdă din nou, sigur că începea să-și piardă mințile din cauza
stresului.
Da, era ca în transă. Dar era mai ager ca oricând, își întoarse atenția spre
cod, acum că sfera de protecție avea să-i ofere un răgaz. Așa spera.
Dar oare ce căuta? Habar n-avea – nu putea decât să spere că-și va da
seama. Modela informațiile care-l invadau din toate direcțiile, le modela ca și
cum ar fi lucrat în lut.
Se cutremură totul cu el când întunericul programului lui Weber se izbi
de peretele sferei de protecție. Toate datele care-l înconjurau se zgâlțâiră și
tremurară pentru o clipă, apoi reveniră la normal. Se uită peste umăr și văzu
forma pe care o luase programul: o creatură monstruoasă, amorfă, care
întindea niște tentacule negre spre stratul invizibil, protector, dintre ei.
Din clipa aceea, i se activară instinctele. Descoperi lucruri pe care nu-și
imaginase vreodată că le-ar putea descoperi la nivelul codului. Puncte de
acces în Stup. O istorie actualizată a programului Doctrina Mortală, care
explica procesul prin care prefăcuse eul Tangent al lui Michael. Găsi chiar și
un fragment din propria persoană acolo, ceva ce nu reușea să înțeleagă pe
deplin. Era aproape ca și cum și-ar fi găsit propriul ADN.
El era o piesă de bază. Începea să înțeleagă în ce sens stătuse la baza
Doctrinei și a tot ceea ce îndeplinise aceasta.
Absorbi cât mai multe informații cu putință, până când se simți în sfârșit
pregătit.
Îi era clar acum că ce-l aștepta avea să fie cumplit, dar trebuia s-o facă.
Nu exista alternativă.
Se întoarse spre peretele sferei de protecție. Programul lui Weber, acea
beznă ce spulbera totul, o învăluise cu totul acum. Manevrând rapid codul,
făcu să dispară sfera de protecție, lăsând chestia aia neagră ca smoala să
pătrundă în capsulă, până la el.
Îl izbi dintr-odată și simți din nou durerea înțepătoare de mai devreme.
Rezistă impulsului de a trage aer în piept din cauza șocului, în timp ce lumea

3 Citat din comedia-cult Airplane! (N.t.).

VP - 191
din jurul lui juca între interfața vizuală și codul neprelucrat, pâlpâind ca un
WallScreen care își pierde semnalul. Se sili să-și liniștească mintea și modelă
lumea din jur până când alcătuia bazinul de cod, substanța la nivelul căreia
trebuia să lucreze. Și se puse pe treabă, nu glumă.
Michael plutea la câțiva pași de capsula lui Jackson Porter și lăsă
programul lui Weber să-l mistuie până când aproape că se contopise cu
propriul lui program. Trebuia să-i cedeze spre a avea acces la ceea ce-și
dorea. Durerea pe care o simțea era groaznică și creștea în intensitate. O
ignoră, fără să-i pese de halul în care risca să ajungă corpul lui în lumea reală
– trebuia doar să rămână în viață.
Nu mai vedea bine din cauza întunericului, așa că lumină codul. Se afundă
în el, cum făcuse și cu capsula lui Jackson, dar de data asta era mult mai
concentrat. Știa exact ce căuta: o cale spre Weber. Asta era ultima piesă din
puzzle.
Weber. Avea nevoie de ea.
Întunericul îl mistuia, dar era nedumerit de programul lui Michael, pentru
că era atât de diferit de capsulele propriu-zise. Michael știa însă că n-o să-i ia
mult să se adapteze. Ca un grup de nanoboți inteligenți, programul învăța și
se transforma din mers. Era doar o chestiune de timp până când avea să-i
soarbă toată viața din Aură, lăsându-l în moarte cerebrală, la fel de eficient
ca un Ucid-Sim.
Moartea pe bune.
Parcă îi luase pielea foc de atâta durere, îl durea fiecare mușchi. Vedea ca
prin ceață – aproape că i se făcuse negru dinaintea ochilor – și îl usturau
ochii din cauza lacrimilor.
Îi dădu înainte.
Întunericul aproape că-l înghițise… Și durerea…
Gata.
Orice program conținea o conexiune cu persoana care îl crease, mai ales
când era controlat de aceasta. O găsise. Weber o ascunsese pe undeva, dar
nu mai conta. Găsise conexiunea. Tremura de durere, de-abia reuși să
întindă mâna și să se agațe de ea, aruncă un milion de coarde de cod ca s-o
lege de el, s-o tragă spre el.
Simți teama lui Weber. Ca și cum ar fi trecut pe sub o cascadă, îl izbi un jet
rece.
Michael o găsise folosindu-se de propriul ei program și acum era la mâna
lui.
Cu ultimele puteri, iniție un anti-program, contracarând fiecare secvență
de cod care purta cu ea întunericul nimicitor dezlănțuit de Weber. Într-o
clipită îi spulberă programul, îl nimici cu totul. În jurul lui se făcu lumină – o
VP - 192
lumină orbitoare, triumfătoare… și durerea dispăru.
Michael o prinsese pe Weber, întreaga lume a programului ei era supusă
puterii lui mentale. Țâșni spre peretele Stupului și descoperi o capsulă care
fusese mistuită deja pe jumătate de programul lui Weber, până să-l oprească
el. Oricine ar fi fost în ea, nu mai avea nicio șansă de supraviețuire. În ovalul
portocaliu se căscau găuri, lăsând să se vadă lumea violet de dincolo de Stup.
Făcuse destul. Așa spera.
Plonjă spre capsulă, se cufundă în cod, căută conexiunile cu Doctrina
Mortală pe care le descoperise în capsula lui Jackson Porter, aruncă
programul lui Weber în acel vortex și-i canaliză conștiința în corpul conectat
la capsula respectivă.
Și esența lui Weber dispăru fără urmă din Somn.
Intră într-un alt trup în Veghe, subjugându-i mintea, care era legată de
capsula pe care o avea dinainte Michael. Propria ei conexiune fusese
anihilată, corpul adevărat al Agentei Weber intrase în moarte cerebrală.
Folosindu-se de cunoștințele infime dobândite despre programul creat de
ea, Michael duse la bun sfârșit procesul de mistuire a capsulei, care acum
reprezenta tot ce mai rămăsese din esența lui Weber. Capsula se dezintegră,
dispăru în beznă, ucigând orice mai era conectat la ea, în lumea reală. Și apoi
se lăsă liniștea, totul era încremenit, ca într-o zi în care nu suflă deloc vântul.
Michael tocmai o ucisese pe Agenta Weber.

VP - 193
 XXI

Doctrina Mortală

1.

Marea de cod dispăru într-o clipită, lăsând în urmă lumea perfect

ordonată a Stupului. Capsulele distruse păreau niște cicatrice – niște pete
negre care făceau notă discordantă în lumea de lumină portocalie.
Michael inspiră adânc. Triumfase. Oprise programul lui Weber, înainte ca
acesta să spulbere toate viețile care-i stăteau dinainte, atât viețile umane, cât
și cele ale Tangenților. Încă nu rezolvase problema, nici pe departe, dar
îndeplinise misiunea cea mai presantă. Și Weber murise. Murise pe bune.
Trupul ei zăcea acum neînsuflețit în Veghe, conștiința ei fusese eliminată din
lumea reală și din VirtNet.
Îl ajunse oboseala. Plutea, fără vlagă, în întinderea pustie a Stupului. Tot
ce-și dorea era să se întoarcă în Starea de Veghe, să rămână în Sicriu și să
doarmă o zi, două. Să-i lase pe Gabby și Bryson și Helga să se ocupe de
restul. Dacă VNS-ul era eliminat, puteau ajunge la un compromis cu Kaine,
nu?
Pluti așa o bucată de vreme, cu ochii închiși, savurând lumina portocalie
care-i dogorea pielea virtuală. Era prea obosit ca să mai gândească. Prea
obosit să se ridice la suprafață. Își dorea doar un răgaz. Să doarmă un pic.
De bună seamă, se putea odihni acum.
„Nu-mi mai spune Shirley”, își zise, zâmbind.

2.

La un moment dat, îl luă somnul – se trezi și ațipi la loc de mai multe ori.
Stupul lumina și zvâcnea în jurul lui – dacă mai puneai la socoteală și
zumzetul înfundat, era cel mai frumos cântec de leagăn din lume. În scurtele
răstimpuri de semiluciditate confuză, își amintea de Gabby, Bryson și Helga.
Erau atât de inteligenți. Poate că deja se prinseseră de tot ce se întâmplase.
Oare chiar se putea să se fi sfârșit totul? Michael zâmbi din nou, știind că
VP - 194
era prea frumos ca să fie adevărat. De atâta amar de vreme nu-i mai mersese
bine. Întotdeauna, dar întotdeauna, se întâmpla ceva.
Trebuia să vadă ce fac. Trebuia să stea de vorbă cu Kaine. Trebuia să
termine treaba.
O sumedenie de gânduri i se învârtejeau în mintea ostenită.
Adormi la loc.

3.

N-ar fi știut să spună cât dormise, dar, într-un final, Michael se trezi,
simțindu-se viu și revigorat, chiar dacă un pic rătutit. Cum plutea așa în
Stupul pustiu, își dori să fi trecut pe-acolo un cărucior cu cafele, cu un strop
de licoare energizantă. Se întrebă în treacăt dacă ar fi putut crea așa ceva în
program, să șterpelească o cafeluță dintr-unul din nenumăratele restaurante
virtuale prin care dăduse iama de-a lungul anilor. Gândul i se părea ridicol
acum. Nespus de caraghios. Îi era tare dor de vremurile alea.
Se frecă la ochi, uitându-se în jur. Se crispă văzând crăpătura apărută în
peretele Stupului, un gol care-i amintea, brutal, de viețile sacrificate. Și de-
abia ce se mai înveselise un pic. Muriseră oameni. Tangenți fuseseră
eliminați, duși pe veci. Dacă s-ar fi mișcat mai repede…
Oftă, uitându-se la peretele opus al Stupului, unde totul era intact și viu
luminat. Capsule cât vedeai cu ochii. Asta îl mai consolă un pic.
Oftând din nou, realiză că i se luase cu totul de locul ăsta. Era momentul
să se care. Se întrebă dacă era cazul să se întoarcă la sediul VNS-ului, să vadă
cum se descurcaseră Tangenții lui Kaine, dar decise că mai bine nu. Acum că
se odihnise, îi era dor de prietenii lui. Era momentul să-i găsească. Și, dacă
nu se infiltraseră deja în Doctrină și nu descoperiseră o metodă de a
dezactiva programul, o să-i ajute. O să-i dea de cap împreună. Acum că nu le
mai sufla VNS-ul în ceafă, n-ar trebui să le fie așa greu.
Pentru a treia oară în ziua aceea, Michael își accesă arhiva, căutând un loc
pe care-l mai vizitase. Destinația asta era un pic mai dificilă. Avea mai multe
paravane de protecție chiar și decât Stupul. Dar ajunsese acolo o dată, așa că
știa că poate ajunge din nou. Cândva, Calea îl purtase acolo, în locul unde-l
întâlnise pentru prima dată pe Kaine, în locul unde se născuse într-un trup
omenesc. Râpa Sacră.
Plonjă în cod și-și croi drum într-acolo.

VP - 195
 4.

O văzu pe Gabby mai întâi și, deși n-o cunoștea prea bine, chipul ei îl
înveseli. De-abia când o văzu în fața lui, cu o Aură care semăna foarte mult
cu chipul ei adevărat, realiză cât de singur se simțise. De atâta amar de
vreme înfrunta totul de unul singur.
— Bună, îi zise Gabby, vădit șocată să-l vadă apărând.
Se aflau pe un deal domol, acoperit de o pajiște, la poalele căruia se
întindea o pădure deasă.
— Eu… Noi… De unde ai apărut?
Michael ridică din umeri.
— Oh, am fost pe ici, pe colo. Am salvat niște oameni, am omorât niște
ticăloși – chestii de-astea.
Gabby făcu un pas spre el și-l înconjură cu brațele, îmbrățișându-l cu foc,
de parcă se știau de nu știu când. Michael o îmbrățișă la rândul lui,
recunoscător pentru contactul cu o altă ființă umană. Realiză un lucru: orice
s-ar fi întâmplat, ea îl vedea pe Jackson Porter când se uita la el și Jackson
Porter era iubitul ei.
Gabby se trase înapoi și se uită la el.
— Mă bucur să te văd. Vreo veste despre… Nici măcar nu știu ce să te
întreb, de fapt. Ai reușit? Ai reușit ce ți-ai propus să faci?
El încuviință, simțindu-se mai încrezător cu fiecare clipă care trecea.
Aproape că se așteptase să fie întâmpinat de Ucid-Simi la sosire, ceva ce i se
întâmplase chiar aici, nu cu foarte mult timp în urmă. Dar acum erau copaci
în jur, și iarbă, și un cer senin și albastru. Kaine trebuie să fi făcut mari
eforturi să apere locul ăsta de degradarea care se răspândea în VirtNet.
— Mda, zise. Cred că da. Cred c-am eliminat VNS-ul, iar vremurile în care
Weber ne făcea viața amară clar au trecut. Dar pe-aici? Ați reușit ceva?
Ea îi arătă în jur.
— Am căutat și-am tot căutat, dar n-am găsit nimic. E o cabană veche în
pădure și mai e și un castel părăsit, care de-abia mai stă în picioare, dincolo
de pădure. Nu prea mai e mare lucru. Bryson dă o raită prin castel acum și
Helga e pe undeva prin pădure. Eu am impresia c-am bătut deja potecă pe
dealul ăsta.
Michael oftă, un pic teatral.
— Chiar trebuie să fac totul de unul singur?
Râse imediat, sperând că fata n-o să-l creadă un ticălos.
— Glumeam. E foarte bine, de fapt. Mă bucur că nu v-au atacat Ucid-Simii
sau niște Rozătoare Extraordinar de Mari.
VP - 196
 — Ăăă…?
— Nimic. Hai să-i găsim pe ceilalți. Simt nevoia de mai multe îmbrățișări.

5.

Michael își amintea fiecare detaliu legat de Râpa Sacră. Castelul luat cu
asalt de agenții VNS și Tangenții loiali lui Kaine și Ucid-Simii care țâșniseră
asupra lui dintre ruine. Își aminti cum îl înfruntase pe Kaine la cabană și
cum fusese târât prin pădure de acel uriaș. Își aminti de haosul care înghițise
totul și cum începuse să se dezintegreze lumea în jurul lui.
Dar, ciudată treabă, părea ca și cum nimic din toate astea nu s-ar fi
întâmplat. Castelul era tot acolo – era vechi, da, dar intact. Confuz, Michael se
întrebă din nou ce se întâmplase de fapt în ziua aceea, când fusese absorbit
în programul Doctrina Mortală și transferat în corpul lui Jackson Porter.
El și Gabby intrară în luminișul care despărțea pădurea de castel și, până
ca gândurile lui să apuce să devină prea sumbre, i se risipiră din minte.
Bryson țâșni pe ușa castelului, coborând în salturi scările, cu un zâmbet de-a
dreptul caraghios, și Michael se trezi zâmbindu-i la rândul lui.
— Michael! zbieră Bryson și, chiar atunci, se împiedică de o piatră
desprinsă din ultima treaptă.
Căzu, se dădu peste cap și ateriză tot în picioare, ținând-o tot într-o fugă.
— Dacă nu m-aș bucura așa tare să-ți văd moaca pocită, te-aș omorî
acum!
De cum ajunse în dreptul lui Michael, îl înșfăcă și-l luă pe sus,
îmbrățișându-l mai strâns decât îl îmbrățișase cineva vreodată.
Icnind, Michael reuși să-i spună doar:
— Și eu mă bucur să te văd.
Bryson îl lăsă jos și făcu un pas înapoi.
— Arăți de parcă ai fi cu un picior în groapă, amice. Mai ales… ochii. Lasă-
mă să ghicesc – ai avut o perioadă mai dificilă?
— Ceva de genul ăsta.
Michael îi aruncă o privire lui Gabby, pe chipul căreia se citea o fericire
sinceră. Îi era din ce în ce mai dragă și tot dezastrul de la fermă începea să i
se pară o amintire îndepărtată sau un vis pe jumătate uitat.
— Dar cred că stăm bine. M-a ajutat și Kaine, să știți. N-aș fi reușit fără el.
— Ce n-ai fi reușit? îl întrebă Bryson.
— VNS-ul… Nu mai trebuie să ne facem probleme în privința lor. Sau a
programului lor de genocid. Sau a Agentei Weber. Am… am oprit-o.
VP - 197
 Surprinse un schimb de priviri între Bryson și Gabby – amândoi știau în
câte feluri putea fi interpretată ultima propoziție. Din fericire, nu-i cerură
alte explicații pentru că, fix atunci, Helga veni în fugă din pădure, cu o
expresie radioasă, semn că-l văzuse deja. Îi șiroiau lacrimi pe obraz și îl
îmbrățișă pe Michael, încă și mai strâns decât o făcuse Bryson. Ba chiar îl
legănă de câteva ori în aer, ca să fie tacâmul complet.
Odată ce nu se mai învârti lumea cu el și stătea din nou pe picioarele lui,
Michael începu să râdă, mai sincer ca oricând.
— Frate, zise, nici măcar nu știu ce să spun. Sunteți teferi cu toții, eu n-am
pățit nimic, ne-am regăsit. Dacă ar fi și Sarah…
Se poticni, simțind o gheară în piept. Durerea era la fel de vie și
apăsătoare, dar nu-l mai copleși ca în alte dăți.
— Știu, dragule, îi spuse Helga, îmbrățișându-l din nou, adăstând mai
mult decât era strict necesar. Vreau să… mă rog, ăă…
Făcu un pas înapoi și Michael surprinse o expresie stranie, misterioasă,
pe chipul ei.
— Ce e? o întrebă Michael.
Ea își feri privirea.
— Deocamdată, nimic.
— Ce e? insistă Michael, ros de o curiozitate aproape de nestăpânit acum.
— Mai târziu, îi răspunse ea ferm. Promit!
Michael își ridică mâinile, exasperat.
— Bine. Cred că nu e cazul să ne întristăm mai mult decât am făcut-o deja.
Gabby se apropie de el și-i atinse blând brațul.
— Ce căutăm aici, Michael? La căsuța din copac o luaseși razna – atâția
Ucid-Simi, Kaine… Ne-ai speriat la culme. Apoi ne-ai trimis la plimbare și,
de-atunci, ne tot învârtim de nebuni, încercând să găsim fabrica de care
vorbești. Nu e nimic pe-aici.
— Are dreptate, încuviință Bryson. N-am găsit nimic și – nu e nici țipenie.
Deci, ce căutăm aici?
Cu o strângere de inimă, Michael realiză că nu știa. Nu știa limpede, cel
puțin.
— Am presupus că aici se află… fabrica unde se implementează Doctrina.
Sau oricum vreți să-i spuneți. Aici am venit – ăsta era capătul Căii.
Arătă spre mijlocul pajiștii pe care se aflau.
— Stăteam chiar acolo când a început să se învârtă totul cu mine și am
fost absorbit în vortexul programului Doctrina Mortală. Și apoi m-am trezit
că eram altcineva, într-un corp din carne și oase.
Bryson, Helga și Gabby se învârtiră cu toții pe loc, uitându-se în jur, ca și
cum declarația lui avea să-i ajute să vadă altfel lucrurile. Dar tot ce vedeau
VP - 198
era programat cu ajutorul unui cod mai avansat – totul părea aproape la fel
de veridic ca în Trup și Sufet: În Adâncuri. Nu le sărea în ochi nimic
neobișnuit sau care să pară ostil. Iarba, dealurile, pădurea, ruinele unui
castel străvechi și o cabană – locuri pe care le cercetaseră deja minuțios.
Se întoarseră din nou spre el.
— Ce e? îl întrebă Gabby. Ce e fabrica asta? Unde suntem?
Michael ridică din umeri, nerăbdător să plonjeze în codul de operare de-
aici – o chestie la care era acum de zece ori mai priceput decât cu două zile
în urmă.
— Locul ăsta trebuie să fie nucleul Doctrinei Mortale, zise, mai mult
pentru sine, apoi li se adresă prietenilor lui. Trebuie să fie. Stupul e spațiul
de stocare; Râpa e programul propriu-zis. Trebuie să-l distrugem, să ne
asigurăm că niciun Tangent nu va mai pune niciodată stăpânire pe un corp
omenesc. Niciodată. Să-l ștergem, cu tot cu orice urmă a codului pe care se
bazează. Apoi ne întoarcem la Stup, reconectăm oamenii cu corpurile și
mințile lor și-i descărcăm pe Tangenți la loc în Somn. E foarte simplu.
— Foarte simplu, repetă Helga.
Michael încuviință.
— O luăm pas cu pas. Cred sincer că ce-a fost mai greu a trecut. VNS-ul
trăgea sforile – ei erau adevăratul inamic. Și nu mai trebuie să ne facem griji
în privința lor. Putem să ducem la bun sfârșit treaba asta, cu sau fără
ajutorul lui Kaine.
— Chiar te-ai gândit bine la treaba asta? îl întrebă Helga, pe un ton
matern. Dar, de exemplu, ce-o să se întâmple cu noi doi?
Michael își lăsă privirea în pământ. Nu-și îngăduise să ducă la capăt acel
raționament, deși pândise nelămurit la hotarele minții lui din ziua în care se
trezise în trupul lui Jackson Porter. Bănuia că era momentul să-l înfrunte.
— Ce trebuie să se întâmple o să se întâmple, spuse, rece.
Îi apăru dinainte chipul lui Jackson Porter, atât de limpede, încât pentru o
clipă își imagină că era aievea, o eroare la nivelul codului. Dar apoi dispăru.
Și imaginea îi stârnise invidia, chiar dacă își trăise bună parte din viață cu un
alt chip.
— Ce vrea să însemne asta? îl întrebă Helga. Tangenții cu care m-am aliat
spre a folosi Doctrina…
— Știu, o întrerupse Michael. Doar… doar că nu pot să vorbesc despre
asta acum. Nu pot.
Se lăsă tăcerea, o tăcere ruptă într-un final de Bryson.
— Deci, zise, bătând o dată din palme. Hai să ne punem pe treabă, zic!
Michael încuviință, încercând să-și alunge propriul chip – chipul lui
Jackson – din minte.
VP - 199
 — Bine, da, ai dreptate. Hai să începem.
— Ce să începem, mai exact? îl întrebă Gabby. Tot nu înțeleg ce vrei să
facem cu niște iarbă, câțiva copaci și un morman de cărămizi și bolovani.
Michael își concentră atenția asupra Helgăi.
— Tu știi programul Doctrinei într-o oarecare măsură, nu-i așa? Vreau să
zic, voi i-ați dat de cap, l-ați folosit. Nu?
Ea încuviință, deși nu părea prea încrezătoare.
— N-am fost o expertă în domeniu, ca să zic așa. Alții au făcut mai multe
chestii. Dar da, mi-am făcut o idee cum funcționează.
— Și eu, îi replică Michael. Când eram în Stup, luptându-mă cu Weber și
cu propria ei versiune de Ucid-Sim, am văzut programul, am văzut
conexiunile, am văzut cum funcționează. Vreau să zic, am înțeles îndeajuns
ca s-o pot trimite în mintea altcuiva și să elimin conexiunea.
Făcu o pauză.
— Asta a omorât-o.
Dacă se așteptase cumva la mustrări, le așteptă degeaba. Bryson chiar
schiță un gest de triumf până să se poată abține.
Michael continuă.
— Cred că, dacă ne conectăm, putem pătrunde la nivelul codului. Dar
trebuie să mergem adânc. Mai adânc ca oricând. Știu că ăsta e nucleul
programului lui Kaine. Dacă ne unim forțele, putem să-l găsim, să-l analizăm
și să-l facem bucăți. Vă băgați?
Helga încuviință cu hotărâre. Gabby îi spuse „da” din priviri, fără urmă de
ezitare. Bryson ridică degetele mari, a încuviințare.
— Hai s-o facem ca pe vremuri, spuse Michael, apropiindu-se de Gabby și
făcându-le semn celorlalți să strângă rândurile. O să ne ținem de mâini, ca să
menținem o conexiune solidă între noi. Să comunicăm constant. Vreau să fac
chestia asta rapid și nu vreau să rămână niciunul din noi singur, în caz că
apare vreo problemă.
— Vreo problemă? repetă Bryson. Te aștepți să ne facă probleme știi tu
cine?
— O să înțeleagă, spuse Michael sec.
Știa că ar trebui să-i explice mai întâi lui Kaine planul lui. Totul ar merge
mult mai ușor dacă rămâneau de aceeași parte a baricadei, dar Michael nu
voia să mai piardă timpul.
— Nu putem decât să facem ce ține de noi, nu? El nu-i aici.
— Văd că ești încrezător peste poate, comentă Bryson. Uite ce e, amice,
dacă tu crezi că asta trebuie să facem, mă bag. Hai s-o facem.
— Haide, atunci, răspunse Michael, întinzându-i mâna.
Bryson îl prinse de o mână, Gabby de cealaltă. Apoi Helga li se alătură,
VP - 200
închizând cercul.
— Căutați și eliminați ținta, șopti Michael, în timp ce închideau ochii.

6.

Mergeau din ce în mai jos, cufundându-se în cod. Michael avea senzația că

se cufundă într-o cadă cu apă caldă, o senzație binevenită după conversațiile
stingheritoare cu prietenii lui. Firele de iarbă se transformară în șiruri de
simboluri, copacii deveniră cuburi de date, ca niște blocuri impunătoare,
castelul, o aglomerare haotică de cifre și litere, iar cerul era inundat de acea
ceață violet care reprezenta, cel mai adesea, nivelul cel mai elementar de
programare din VirtNet. Michael simți cum Bryson și Gabby îi strângeau
liniștitor mâinile, simți legăturile care-i uneau pe toți. Își combinară
talentele și cunoștințele și începură să analizeze volumul imens de date
care-i înconjura.
Trecu o oră. Două. Trei. Michael avea întotdeauna un cronometru printre
fișiere, știind că era predispus la a pierde noțiunea timpului când era foarte
concentrat. Nu voia să lucreze prea mult fără nicio pauză ca să nu facă vreo
greșeală.
După patru ore, niciunul din ei nu voia să se oprească. Descoperiseră atât
de multe lucruri, înțeleseseră atât de multe! Michael era atât de absorbit,
încât practic uitase de circumstanțele spinoase din cauza cărora ajunseseră
de fapt să facă treaba asta.
Avusese dreptate. Doctrina Mortală era conținută în programul de
operare al Râpei Sacre, precum unitățile elementare ce alcătuiesc codul
genetic. Michael nu mai văzuse niciodată așa ceva. Dacă Râpa ar fi avut un
sistem vascular, Doctrina era sângele care-i curgea prin vene. Nu puteai să te
uiți la programul uneia fără s-o vezi pe cealaltă. Se întrepătrundeau, ca un fel
de creație organică artificială de mare frumusețe.
Și Michael avea de gând s-o distrugă.
— Hai să ieșim, le transmise celorlalți.
Simțind că se codeau, le dădu drumul la mâini lui Gabby și Bryson și își
întoarse din nou atenția spre interfața vizuală. Universul codului dispăru,
spre a fi înlocuit de verdeață și cerul albastru.
Helga clipi, orbită pe moment de lumina soarelui.
— Ei bine, a fost… fascinant.
— Ciudat, spuse Bryson. Și marfă!
Gabby încuviință.
VP - 201
 — Mă întreb dacă tata știe de locul ăsta.
Lui Michael îi stătu inima în loc. Uitase complet că tatăl ei lucra la VNS.
Oare se aflase și el în vreunul din Sicriele din clădirea aceea enormă?
Evident, Gabby intui că era îngrijorat.
— Nu-ți face griji, Jax. Pardon, Michael. Îl cunosc pe tata. E imposibil să fie
unul dintre băieții răi. I-am tot trimis mesaje – e în siguranță și nici n-a dat
pe la birou. Cred c-am putea spune că și-a luat concediu medical.
Schiță un zâmbet firav și Michael își aminti de ultima dată când Sarah îi
zâmbise astfel. Și ea încercase mereu să-i alunge grijile cu câte un zâmbet –
chiar când era unul nu prea convingător.
— Mă bucur să aud asta, spuse.
— Deci, ce-o să facem? întrebă Bryson. Chiar vrei să distrugi locul ăsta?
Michael încuviință.
— N-avem de ales.
— Trebuie să ne odihnim un pic, spuse Helga.
Michael era întru totul de acord.
— Și să mâncăm ceva, dar nu ne putem permite să ieșim la suprafață
acum. Bryson, tu ai fost întotdeauna as la asta. Programează niște haleală de
la Dan the Man Deli pentru noi.
În Sicriu, aveau să fie hrăniți printr-o perfuzie – nimic spectaculos –, dar
aici în Somn totul avea să li se pară delicios.
— Da, să trăiți!

7.

Mâncară. Traseră un pui de somn. Două-trei ore puseră la cale strategia

de atac. Avea să fie un efort monumental – știau cu toții treaba asta. Dar
niciunul din ei nu se îndoia că planul ar putea funcționa. Uniți, cu multă
muncă și cu talentul lor în materie de programare, puteau distruge
programul pe care se baza Doctrina Mortală. Michael era convins de asta. Îi
mai despărțeau doar câteva ore de victorie.
— Odată ce am terminat, le spuse celorlalți în timp ce se pregăteau să se
ia din nou de mâini, Stupul e ultimul pas. Dar cred că în momentul ăla putem
cere ajutor. Mult ajutor. Doar nu se așteaptă restul lumii să facem noi toată
treaba.
Glumea, în mare, totuși simți o împunsătură de mândrie. Oricât de absurd
ar fi sunat, el salvase lumea. Ajutat la greu de prietenii lui. Zâmbi, și asta îi
dădu un sentiment de bine.
VP - 202
 — Hai să ne punem pe deconstruit! zbieră Bryson și începu să răcnească
și să chiuie ca un apucat.
În mod surprinzător, Helga i se alătură. Gabby doar îi aruncă o privire lui
Michael, prefăcându-se stânjenită la culme.
— Copiii din ziua de azi, comentă Michael complice.
Le întinse mâinile. Gabby și Bryson îl luară de mână, apoi se luară de
mână cu Helga.
Michael aproape că închisese de tot ochii când auzi o voce de bărbat din
spate și îi deschise pe dată.
— Ajunge!
Michael le dădu drumul la mână prietenilor lui și se întoarse, dar știa deja
pe cine avea să vadă. Kaine. Tangentul îi stătea dinainte – adoptase o Aură
mai tânără ca oricând și era îmbrăcat la patru ace, cu o cravată cu nodul
slăbit și mânecile suflecate de câteva ori. Arăta ca o vedetă de film de pe
coperta vreunei reviste StiriȘoc.
— Hei, spuse Michael, ridicându-se grăbit. Aveam de gând să-ți spun de
chestia asta…
— Oprește-te!
Kaine ridică o mână, înclinând un pic din cap. Avea o expresie
impenetrabilă.
— Nu mai scoate nicio vorbă. A venit momentul ca, pentru prima dată în
viață, să asculți.
— Kai…
— Ți-am zis să taci! țipă Tangentul, cu ochii aruncând văpăi. Dacă te porți
ca un copil, vei fi tratat ca un copil. Nu mai scoateți nicio vorbă, niciunul
dintre voi! Cum ai putut să-mi faci una ca asta, Michael?
Michael realiză în clipa aceea cât de mult se înșelase în privința lui Kaine.
În ciuda a ceea ce-și spusese sieși, sfârșitul era inevitabil. Kaine își dorea
Nemurirea, cu orice preț. Michael nu putea decât să-l ucidă sau să piară
încercând să-l ucidă.
Kaine își încrucișă brațele la piept.
— După tot ce-am făcut pentru tine. Ți-am salvat viața. Te-am ajutat să
distrugi VNS-ul. Și acum îmi faci asta.
Ridică mâinile spre cer, uitându-se în jur la lumea pe care o crease.
— Așa mă răsplătești. Vrei să distrugi lucrul pentru care trăiesc!
Michael voia să-i explice, dar nu îndrăznea să spună nimic.
Kaine clătină din cap, dezgustat.
— Ce prostie colosală ai făcut, Michael! Doar tu ai venit cu ideea să-i
trimit pe oamenii mei fix în locul în care se află Sicriul cu corpul tău, fix în
momentul ăsta.
VP - 203
 Teama – o teamă cum nu mai simțise niciodată – îi inundă trupul lui
Michael, înghețându-i sângele în vene.
Kaine îl privi mai rece ca oricând.
— Și sunt sigur că cel puțin unuia dintre ei îi este indiferent dacă
supraviețuiești sau nu.

VP - 204
 XXII

Zei și monștri

1.

Helga trecu hotărâtă pe lângă Michael până s-o poată el opri. Michael își
imagină, îngrozit, pentru o clipă că avea de gând să-l atace pe Kaine, în
schimb, femeia căzu în genunchi în fața lui. Tangentul nici măcar nu clipi.
— Te rog, îi zise Helga. Cruță-i viața băiatului! Te implor, Kaine!
— Ce e chestia asta?
Kaine se dădu înapoi, scârbit.
— Vreun soi de șire…
Până să termine ce avea de zis, Helga dădu drumul unei sfori foarte
subțiri pe care o ținuse ascunsă în mânecă. De-abia apucase Kaine să
reacționeze, că sfoara i se încolăci în jurul gâtului, strângându-se bine. Helga
trase zdravăn de ea și Kaine căzu în genunchi. Într-o clipită, Helga îl puse la
pământ, cu fața în jos, și-i lega mâinile la spate.
Michael îi privea uluit, neștiind cum să reacționeze. Făcu un pas în față,
dar se opri când îi văzu chipul lui Kaine. În locul expresiei de furie la care se
așteptase, Kaine era perfect calm, aproape zâmbitor.
— Pe bune? întrebă, vorbind înfundat pentru că era cu fața îndesată în
iarbă. Chiar crezi că o biciușcă șterpelită dintr-un joc de duzină o să mă
oprească? Aici? În locul ăsta, creat de mine?
Helga îl lovi cu articulația degetului peste ureche, îndeajuns de tare cât
să-l facă să se strâmbe.
— Nu, îi zise. Dar ți-a distras atenția cât să apuc să ridic un paravan care
să-ți blocheze sistemul de comunicații. Haide, poruncește-le gorilelor tale
să-i taie beregata băiatului meu. Încearcă numai!
Spre surprinderea lui Michael, pe chipul lui Kaine apăru o străfulgerare
de panică.
— Dar n-o să dureze prea mult, este? exclamă Kaine.
Își umflă obrajii și totul începu să tremure în jur. Țâșni de la pământ și
ateriză în picioare, în timp ce Helga era aruncată prin aer, până când se izbi
de unul dintre zidurile aproape năruite ale castelului. Căzu cu o bufnitură

VP - 205
printre bolovani și nu se mai ridică de-acolo.
„N-a pățit nimic”, își zise Michael. „Suntem în Somn. N-a pățit nimic”.
Era în continuare cu ochii la ea când silueta ei dispăru ca și cum n-ar fi
fost. Ăsta era un semn bun. Însemna că fusese ridicată la suprafață. Locul
ăsta era ca un joc, la urma urmelor.
Michael își întoarse din nou atenția spre Kaine, care părea în continuare
tulburat. Poate că Helga înfăptuise un miracol care avea să dureze îndeajuns
cât să le ofere răstimpul să pună capăt acestei nebunii.
— Uite ce e, zise Michael.
Gabby și Bryson se trăseseră mai aproape de el, stând de-o parte și de
alta a lui.
— Știu că ești furios. Dar putem să stăm de vorbă?
Kaine îl privi circumspect.
— Nu. Nu putem. Am văzut ce i-ai făcut lui Weber. Am auzit ce ai spus
aici. Intențiile tale sunt clare și sunt inacceptabile. Nu mai avem ce negocia,
Michael. Ți-am dat nenumărate șanse să mi te alături în numele unei cauze
nobile. Și, de fiecare dată, tot aici ajungem. Stăm față în față și tu îți închipui
că dreptatea e de partea ta. Îți închipui că… poți câștiga jocul ăsta pe care îl
joci. Ei bine, după cum se spune în saloanele voastre de jocuri, game over.
— Frate, îl urăsc cu spume pe tipul ăsta, comentă Bryson, îndeajuns de
tare să-l audă și Kaine.
Dar Kaine îl ignoră.
— Aveam un plan pe cinste. Ar fi fost în câștigul tuturor. Și n-am avut
parte decât de trădare. Weber, VNS-ul și acum și tu. Ești legat de treaba asta,
Michael. Ești parte integrantă din ea. Ar trebui să-i poți înțelege potențialul
mai bine ca oricine. Și totuși vii aici să distrugi totul? Ai idee cât de tare mă
rănește lucrul ăsta?
Michael nu-și dorea o luptă. Nici nu știa cum să lupte împotriva lui Kaine,
chiar dacă și-ar fi dorit asta. Fusese o confruntare inegală de la început.
Singura lui speranță era să-l convingă cu argumente.
— Ăsta nu-i un răspuns, îi spuse. Ai dreptate… înțeleg pe deplin Doctrina
Mortală acum… mai bine decât majoritatea oamenilor. Am văzut ce efect are
asupra oamenilor. Asupra lumii. Și îți spun drept: nimănui n-ar trebui să i se
încredințeze o asemenea putere. Nimănui. Trebuie să-i punem capăt, Kaine.
Trebuie.
Kaine stătea nemișcat, trăgând întruna aer în piept, ca și cum se pregătea
pentru o scufundare prelungită.
— Dacă asta crezi, atunci nu înțelegi, băiete.
Se uită la Gabby, apoi la Bryson și apoi din nou la Michael:
— Îți mai dau o ultimă șansă. Ajută-mă să transform acest vis în realitate.
VP - 206
Nemurirea, Michael. Nu va mai exista moarte fizică pentru oameni și nu va
mai exista Degradarea pentru Tangenți. Vom trăi veșnic cu toții. Dacă nu
înțelegi cât de… minunat e lucrul ăsta, atunci e ceva în neregulă cu tine.
Gabby dădu să spună ceva, dar o privire tăioasă din partea lui Kaine o
opri.
— Dă-mi un răspuns, îl repezi Kaine. Da sau nu. Ești cu mine sau
împotriva mea. Astea sunt opțiunile. Îți spun de-acum, mi-ai dat destule
bătăi de cap încât nu-mi mai permit să… Hai să spunem că decizia de a
acționa împotriva mea n-ar fi cea mai inspirată în momentul de față. Alege
viața veșnică sau chinul veșnic. Pentru ce optezi?
Gabby îl strânse de braț.
— Hai să terminăm ce-am venit să facem, îi zise, fără undă de teamă în
glas.
Și Michael știa de ce. Doctrina Mortală îi răpise cel mai bun prieten.
— Mda, încuviință Bryson. El e unul singur, noi suntem trei. Deja știe
răspunsul.
Michael îl privi grav pe Kaine.
— Nu e musai să punem problema la modul ăsta.
— Ce răspuns îmi dai? țipă Tangentul.
Michael ar fi putut să jure că îi zărise o străfulgerare de roșu în ochi, ca și
cum ieșise la suprafață un demon în el. Era înghețat de spaimă.
— Trebuie să-ți distrugem programul, îi zise. Îmi pare rău.
De pe chipul lui Kaine dispăru acea furie turbată și Tangentul îi zâmbi.
— Atunci, chiar te rog, străduiește-te cum știi mai bine. Măcar așa o să
scap definitiv de tine. Va trebui doar să creez o altă conexiune care să-ți ia
locul.
Ridică brațele și niște lumini orbitoare îi țâșniră din podul palmelor.
Deodată, pământul de sub tălpile lor se transformă din ceva solid într-un
abur verde-cafeniu.
Și apoi cădeau în gol.

2.

Haosul luă în stăpânire lumea lui Michael.

Nimeri cu picioarele într-o substanță misterioasă. Era violet și avea un
aspect alunecos, ca și cum ar fi putut fi ceva lichid, dar era tare la atingere,
ca un soi de cauciuc solid. Făcea vălurele în jurul locului unde stătea el, ca și
cum un bolovan aterizase într-un lac chiar înainte ca apa să înghețe bocnă.
VP - 207
Bryson era mai sus, Gabby mai la vale, dar erau încă împreună.
— Ce se întâmplă? țipă Bryson.
— Și unde e Kaine? întrebă Gabby.
O umbră trecu pe deasupra lor, oferindu-i un răspuns. O creatură uriașă,
înaripată, cobora spre ei din înaltul cerului verde și, cu fiecare bătaie din
aripi, stârnea un vânt năprasnic deasupra capetelor lor. Se lăsă spre pământ
și ateriză în fața lor, înfigându-și ghearele imense în suprafața precum
cauciucul de sub tălpile lor. Avea o piele aurie, acoperită de solzi, care
scânteia ca uleiul pe apă. Kaine se afla în spinarea creaturii, în șa, ținând
strâns hățurile. Michael nu mai văzuse niciodată o creatură mai
înspăimântătoare. Avea niște coarne cât casa în creștet și ochii ca niște bile
negre. Când își căscă gura imensă, lăsă vederii niște dinți imposibil de mari;
și apoi scoase un țipăt atât de pătrunzător, încât Michael văzu stele verzi.
— N-ar fi trebuit să-ți mai dau acea ultimă șansă, spuse Kaine din
spinarea creaturii. Am greșit, dar mi-am învățat lecția. Acum iată-ne aici,
unde miezul Doctrinei îți stă la picioare, Michael. Ce potrivire minunată că tu
și prietenii tăi veți muri chiar deasupra sa!
În spatele creaturii pe care o călărea Kaine începură să apară siluete, ca și
cum s-ar fi deschis o trapă prin care ieșiseră trepădușii lui. Erau în principal
Ucid-Simi – lupi uriași și stafii învăluite în pelerine negre, suflate de un vânt
nevăzut. Demoni, asemănători cu aceia din locul în care își găsise Gunner
Skale refugiul pe Cale, creaturi uriașe, furioase și pline de sânge. Monștri
parcă desprinși din cărțile de povești – troli, spiriduși și strigoi. Douăzeci,
treizeci, patruzeci de creaturi, înșirate în urma lui Kaine și a fiarei lui
înaripate.
— Poate c-ar fi trebuit să vii cu o armată mai mare, declară Kaine din șa.
Pentru binele oamenilor și al Tangenților, trebuie să mă arăt neîndurător
astăzi. Îmi pare rău.
Ridică mâna, apoi o coborî încet, arătând direct spre Michael.
— Ucideți-i, porunci, pe un ton răsunător. Începeți cu el. Dar, mai întâi,
scoateți-le Miezul. Să le oferim această moarte pe bune despre care turuie
întruna.

3.

Miezul. Lucrul care menținea legătura dintre mintea lor și realitate. Parte
integrantă din programul de operare al Cabinei Senzoriale. Era aproape
imposibil – și ilegal pe deasupra – să îi rescrii codul.
VP - 208
 Michael se puse în mișcare de îndată ce armata lui Kaine porni la atac. O
luă la fugă pe suprafața lucioasă, alunecând de două ori, ca să ajungă unde
erau Bryson și Gabby.
— Folosiți programul de zbor din Aripi Nevăzute! le strigă, transferându-
le codul în caz că nu-l aveau deja. Vom supraviețui mult mai mult dacă
rămânem în aer. Descărcați-vă orice arme vă vin în minte, țineți-le piept! Eu
o să mă concentrez la Kaine – am nevoie de conexiunea lui, ca să
deconstruiesc Doctrina.
Trebuiau să rămână deasupra solului pe durata bătăliei sau n-aveau să
reziste în veci. Primii Ucid-Simi aproape că-i ajunseseră, veneau săltând spre
ei, scoțând acele mârâituri sinistre, mecanice.
— Am reușit! strigă Gabby, ridicându-se la vreo șase metri deasupra
pământului.
Bryson și Michael folosiră același program și i se alăturară dintr-un salt,
fentând la mustață primul val de Ucid-Simi, care tocmai ajunsese sub ei.
— Și dacă nu putem face chestia asta? țipă Bryson la el, cu ochii tulburați
de spaimă.
Michael înțelese întrebarea. Îi zâmbi prietenului lui.
— Străduiește-te cum poți tu mai bine, amice, îi zise. Dar omoară-ți Aura
și ridică-te la suprafață mai curând decât să-i lași să se atingă de Miez. Ne-
am înțeles?
Bryson încuviință și se uitară amândoi la Gabby, care încuviință și ea.
Erau o echipă.
Simțiră o rafală de vânt și, întorcându-se, văzură creatura lui Kaine cum
dă din aripile imense, ridicându-se de la sol. Demonii și Ucid-Simii îi
urmaseră exemplul lui Kaine și începuseră să-și activeze propriile programe
de zbor. Se părea că avea să fie o bătălie aeriană.
Văzând toată desfășurarea de forțe, Michael se simți subit cuprins de
deznădejde. Erau doar ei trei contra unei armate. Știa că nu era nevoie să
câștige lupta, trebuiau doar să le țină piept îndeajuns cât să apuce să
distrugă codul Doctrinei Mortale. Dar cum puteau face asta, de fapt? Se
întoarse spre prietenii lui, să le spună că ar trebui să se dea bătuți și s-o taie
de-aici. Ar fi fost o mișcare mult mai inspirată să revină ulterior, cu întăriri.
Dar Bryson și Gabby dispăruseră. Ridicându-și privirea, Michael văzu că
zburau de colo-colo pe cerul acela bizar, luptându-se, răsucindu-se, fentând
inamicii. Simți o strângere de inimă.
Îl lovi ceva în cap, într-o parte.
Țipând, pierdu controlul și începu să se prăbușească. Se izbi zdravăn de
terenul acela de consistența cauciucului și săltă de două ori în aer. Creatura
înaripată ateriză lângă el, înfigându-și ghearele enorme în substanța aceea
VP - 209
violet. Michael se uită la capul pocit – ochi negri și dinți ascuțiți. Creatura
țipă din nou și Michael își astupă urechile.
Rămase țintuit locului. Simțea fiori de spaimă pe șira spinării și tremura
involuntar. Niciodată nu fusese așa de îngrozit. Absolut niciodată. Dar ridică
mâinile, încleștând pumnii, și căută în minte arma potrivită pe care o putea
descărca din fișiere. Și apoi încremeni. Totul era blocat. Sperase, în tot
timpul ăsta, că în starea de degradare a VirtNetului vor avea mai multă
putere să manevreze și să strecoare programe din alte surse.
Se înșelase.
Nu avea nicio armă. Doar pumnii. Doar atât. Mă rog, pumnii și pe Bryson
și Gabby. Și acum erau pe cale să fie bătuți măr.
Fiara lui Kaine dădu dintr-o aripă, pocnindu-l zdravăn în față. Îl
dezechilibră și-l aruncă în aer. Ateriză la vreo zece metri distanță, pe spate,
mistuit de durere. Creatura țâșni în sus, dând de două ori din aripi, apoi
plonjă spre Michael, aterizându-i cu o bufnitură pe piept. Michael simți că nu
mai avea aer deloc. Scoase un țipăt sugrumat.
Kaine sări din spinarea monstrului și, după încă un țipăt asurzitor,
creatura dădu din aripi și-și luă zborul, lăsându-l pe Michael să-și înfrunte
adevăratul inamic.
— Ai fi putut avea totul, îi zise Kaine, trăgându-i un șut în coaste. Ai fi
putut avea viață veșnică.
Încă un șut, și mai brutal. Lumea lui Michael se reduse la durerea
cumplită.
— Ai fi putut să-mi stai alături.
Încă un șut.
Kaine se aplecă peste el.
— Ar fi trebuit să știi.
De data asta, un pumn în față. Încă o explozie de durere.
— Ar fi trebuit să știi de la început că nu pot fi învins. Nu de cineva care
îmi e inferior. O să obțin ce-mi doresc.
Tonul lui Kaine era calm, deodată, aproape liniștitor, îi vorbea foarte rar.
— Și tu vei muri. Nu mai am nevoie de conexiunea ta. Problema a fost –
cum se spunea pe vremuri? – remediată de programul de depanare. Asta e
partea cea mai frumoasă la cod, Michael. Cu timpul, poți crea orice. Absolut
orice.
Se aplecă și-i atinse tâmpla cu vârful degetului, din care țâșni deodată o
gheară ascuțită, îndreptată fix spre locul unde se afla Miezul lui Michael.
Băiatul se feri, dar durerea era de neîndurat. Se îndoi de spate și începu să
vomite. Nu mai avea pic de vlagă.
— Sarah, șopti. Sarah.
VP - 210
 Își jurase că avea să moară cu gândul la ea.
Kane ridică degetul cu gheară, asigurându-se că Michael vedea fiecare
mișcare.
— Fac lucrul ăsta pentru viitorul tuturor inteligențelor, declară. Pentru
următoarea treaptă de evoluție.
Întinse mâna spre Michael, care nu mai avea puterea să-i țină piept.
Și apoi, cum se întâmplase de nenumărate ori în viața lui Michael, situația
se răsturnă într-o clipită.
Se auzi un vacarm și începu să sufle un vânt dogoritor, în timp ce Kane
era aruncat în aer, dispărând la orizont.
Michael zăcea la pământ, epuizat și vlăguit de durere, convins că n-o să se
mai poată mișca vreodată. Cu ultimele puteri, se întoarse să se uite și văzu
cine era salvarea lui.

4.

Peste tot în jurul lui se deschideau portaluri, ferestre întunecate prin care
se revărsa un șuvoi de personaje. Înconjurară creatura înaripată a lui Kaine
și armata lui de Ucid-Simi, atacându-i cu toate armele cu putință. Unii dintre
nou-veniți erau figuri cunoscute – războinici și roboți și supereroi și
extratereștri din zeci de jocuri pe care le jucase Michael cu prietenii lui de-a
lungul anilor. Pe alții îi vedea pentru prima dată. O chestie care arăta ca un
copac uriaș cu chip omenesc, cu o sumedenie de crengi, care loveau totul în
jur cu o forță neîmblânzită. O creatură tăiată în piatră, din pieptul căreia
țâșneau colțuri de stâncă. Era chiar și un cal de metal cu șase picioare,
purtând în spinare o figură umanoidă alcătuită dintr-o sută de lame de oțel.
Michael răsuflă ușurat, deși nu-i venea să creadă. O armată de Tangenți
venise să-i salveze. Fuseseră la un pas de moartea pe bune. Și Bryson și
Gabby erau încă pe undeva pe-acolo, prinși în luptă. Trebuia să le…
Cineva îi puse o mână pe umăr când încercă să se ridice, împingându-l
blând la loc. Întorcându-se, dădu cu ochii de Helga, în armură,
îngenuncheată lângă el. Se sprijinea într-o sabie uriașă, ca o văpaie, pe care o
înfipsese cu vârful în pământ.
— Ce se întâmplă…, începu, dar Helga îl opri.
— Nu mai vorbi. N-avem vreme. L-am împins pe Kaine să mă ucidă, ca să
pot să mă ridic la suprafață și să-ți vin în ajutor. Dar nu m-am mișcat
îndeajuns de repede. Cineva a pornit deja spre Sicriul tău – Kaine a reușit să-
mi străpungă paravanul de protecție. Trebuie să te întorci, acum!
VP - 211
 Michael se ridică grăbit în picioare, în ciuda durerii.
— Ce… nu! Bryson și Gabby sunt încă pe-aici! Trebuie să-i ajut!
Helga îl prinse cu amândouă mâinile de pieptul tricoului și îl trase spre
ea.
— Ne descurcăm noi aici, Michael. Uneori trebuie să lași lucrurile să-și
urmeze cursul. Uneori trebuie să-i lași pe ceilalți să te ajute. M-ai înțeles?
Michael încuviință apatic, dar se simțea neputincios.
— Ți-am lăsat calea deschisă, îi spuse Helga, strângându-l de umăr. Acum
du-te! Salvează-te! Și ai încredere în noi – putem câștiga lupta, iar eu știu
cum să distrug Doctrina. Mai știi șiretlicul meu cu ajutorul căruia ne-am
strecurat neobservați în Stup? Strategia „construiește și distruge”?
Nu așteptă să-i audă răspunsul. Smulse sabia din pământ și țâșni în aer,
despicând în două Ucid-Simii care fuseseră cât pe-aci să se prăvălească
asupra lor.
— Du-te! țipă la el.
Michael se concentră asupra Portalului lăsat deschis de Helga, închise
ochii, începu să rescrie codul și se ridică la suprafață.

5.

Auzi șuieratul ușii de la Sicriu care tocmai se deschidea. Apoi cablurile

senzoriale care i se smulgeau, fojgăind, din piele, retrăgându-se fiecare la
locul lui. Luminile vii, albăstrii, zumzetul mașinăriei, lumea reală care
prindea viață deasupra lui. Îl durea tot corpul, dar nu era nici pe departe atât
de rău cum fusese în Somn.
Un chip era aplecat deasupra lui. Apoi văzu o străfulgerare – o scânteie de
lumină reflectată în ceva metalic.
Michael se ridică în grabă. Respinse brațul care venea vertiginos spre el,
mânuind un cuțit, apoi îi trase un picior individului, lovindu-l în figură. Ieși
în grabă din Sicriu, chiar când omul cădea la pământ, sări peste el, inundat
de un val de adrenalină. Îi trase un pumn, apoi văzu un braț venind din nou
spre el, încă înarmat. Michael ridică un cot să se apere și simți atingerea rece
a lamei, urmată de o durere ca un fier înroșit. Lovi cu pumnul și-i zbură
cuțitul din mână individului.
„Fugi”, își zise. Îi ajunsese cât luptase până acum. Nu-și mai dorea decât să
fugă.
Se trase într-o parte, împiedicându-se când bărbatul îl prinse de picior, se
scutură ca să scape de el și se ridică în grabă, rupând-o la fugă. Era în sala
VP - 212
aceea imensă, înconjurată de balcoanele ticsite cu Sicrie. Vedea ușile pe care
intrase. Își concentră atenția asupra ieșirii și-o luă la fugă într-acolo.
Apoi, cu privirea încețoșată de durere, se izbi cu fața de gresie. Era la
pământ – individul care-l atacase îi sărise în spinare. Michael rămase pe
burtă, ridicând cotul și izbindu-l pe individ în maxilar. Omul țipă și căzu de
pe el, ducându-și mâna la față, dar apucă să-i tragă un șut în burtă lui
Michael, care se făcu ghem de durere, tușind. Încă îl mai durea tot corpul
după toată agonia din Somn și acum îl izbi un nou val de greață. Se ridică
târâș, simțind că se învârtea totul cu el.
Atacatorul lui se ridicase, respirând poticnit, și Michael apucă pentru
prima dată să se uite mai bine la el. Îi era cunoscut, dar, până să apuce să-și
amintească de unde îl știa, bărbatul țâșni spre el, negru de furie. Michael se
proțăpi locului. Nu mai avea timp să fugă și bărbatul îl izbi în plin, astfel că
se dădură amândoi de-a dura. Michael îi trase un genunchi între picioare și
reuși să se tragă de sub el. Se ridică, trăgându-se cu greu deoparte, și se uită
în urmă. Chestia asta trebuia să înceteze.
Observă un lucru pe care nu-l observase înainte: unul dintre soldații uciși
mai devreme zăcea într-unul din scaune, plin de sânge pe față și pe piept. La
picioarele lui se afla un pistol. Michael țâșni într-acolo. Îl auzea pe individ
urlând ca un apucat. Michael glisă spre scaun ca un jucător de fotbal gata să
marcheze și, când prinse pistolul în mâini, se întoarse și îl luă pe individ în
cătarea armei.
Bărbatul se opri brusc, cu ochii holbați și mâinile sus. Și, într-o clipită,
suferi o transformare. Furia i se risipi, lăsând loc spaimei. Îi tremurau buzele
și căzu în genunchi.
— Nu, scânci, cel mai jalnic sunet cu putință. Nu trage! Sunt… E ultima
mea speranță. Nu mai am alte opțiuni. Am nevoie de corpul ăsta.
Își lăsă capul în pământ.
Michael se ridică încet în picioare, rămânând cu arma ațintită asupra lui.
Și apoi senzația că-l cunoștea de undeva lăsă loc certitudinii – îl
recunoscuse.
— M-ai vizitat când eram la închisoare, zise, șocat de această descoperire.
Nu-i venea să creadă că nu-i picase fisa mai devreme.
— Ai venit și ai început să-mi vorbești despre ce e adevărat și ce nu,
despre cum nu putem fi siguri niciodată. Mi-ai zis că ne putem ridica la
suprafață de o mie de ori…
— Fără a ieși din Somn de fapt, îl întrerupse bărbatul. Da, da. Cum putem
fi siguri vreodată? Nu putem. Nu putem decât să trăim, băiete. Și eu vreau să
trăiesc, mai mult ca orice pe lumea asta nenorocită. Te rog, nu-mi lua viața!
— Cine ești? îl întrebă Michael, nu atât o întrebare, cât un ordin.
VP - 213
 Bărbatul părea în continuare sfios.
— Sunt prietenul tău dintotdeauna – un lucru de care nu cred că ți-ai dat
seama. Și sunt dușmanul tău de moarte.
— Ce tot spui acolo?
— Eu sunt, Michael. Kaine.
Michael simți că-i fuge pământul de sub picioare. Avea nevoie să se
sprijine de ceva.
— Mă crezi prost? îl întrebă.
Dar era o amenințare deșartă. Voia să se poarte ca și cum nu l-ar fi crezut,
dar nu era așa. Kaine, Tangentul, furase un corp și era îngenuncheat
dinaintea lui. Știa că e adevărat.
— Nu începe să mă judeci cum faci de obicei, îi spuse Kaine. Bărbatul al
cărui corp l-am furat voia să-și pună capăt zilelor, își scrisese chiar și
mesajul de adio! Nu i-am făcut nimic din ce nu-și dorea deja.
— Nimic nu mă mai miră, spuse Michael încet, mai mult pentru sine, cu
privirea în pământ. Doar că…
— Așa funcționează planul meu. O dată la două săptămâni, îmi descărcam
versiunea actualizată a propriei conștiințe în corpul lui. În caz că lucrurile n-
aveau să iasă cum speram în Somn în decursul anului ăstuia. Era… polița
mea de asigurare. Și, după câte se pare, cred că e cea mai înțeleaptă decizie
pe care am luat-o vreodată.
— Ce vrei să spui? întrebă Michael, privindu-l în ochi.
Bărbatul – Tangentul – ridică din umeri, apoi își lăsă într-un final mâinile
pe lângă corp.
— Tocmai am pierdut orice conexiune. Cu mine însumi, cu partenerii mei,
cu armata mea. Așa că nu pot decât să presupun că ai câștigat lupta. Nu știu
cum sau unde sau când, dar s-a sfârșit. Cred că astea sunt două săptămâni a
căror amintire n-o s-o mai recuperez în veci. Nu că mi-aș dori. Din câte îmi
dau seama, toți oamenii mei au dispărut sau au murit. Am știut că ești aici
doar pentru că am interceptat un mesaj de la… mine pentru… mine.
Michael se uită lung la el, mai confuz ca oricând. Înțelegea, de fapt, dar
mintea lui era ca un ghem de sfoară încurcată, avea senzația că, dacă se rupe
firul într-un singur loc, s-ar putea dezintegra cu totul. Rămăsese cu pistolul
îndreptat spre inamicul lui și tare și-ar fi dorit să apese pe trăgaci.
— Uite ce e, nu mai sunt nimic, îi spuse Kaine. Fără Doctrina Mortală, fără
resurse, fără infrastructura VNS-ului pe care să mă bazez… Mi-am creat
chiar și propriul Stup în miniatură, ascuns bine pe undeva, și nu cred c-o să-l
mai pot găsi nici dacă-l caut o sută de ani de-acum. Am pierdut tot ce aveam
în lumea virtuală. Simt doar un gol.
Și apoi, la picioarele lui Michael, cel mai înspăimântător personaj din
VP - 214
lume începu să plângă ca un copilaș speriat.
— Te rog, scânci Kaine. Lasă-mă să trăiesc în lumea asta. N-o să mai intru
niciodată în Somn. Niciodată. Îți dau cuvântul meu. Mi-ai răpit nemurirea.
Lasă-mi măcar viața de muritor. Te implor!
Michael făcu un pas spre el, ținând gura pistolului îndreptată spre fruntea
lui Kaine. Dar nu se simți în stare s-o facă. Îi era imposibil să apese pe
trăgaci. Îl năpădi tristețea.
— Tu, șopti Michael, tremurând. Tu și… Weber. Vă urăsc. Mi-ați răpit
totul. Părinții mei. Viața mea. Pe Sarah.
— Îmi pare rău, spuse Kaine. Îți jur că am făcut ce credeam că…
— Taci, îl repezi Michael. Ridică-te și cară-te de aici! Acum. Dacă-ți mai
văd vreodată mutra, ești mort. M-ai auzit? N-o să-ți mai dau a doua șansă. Ți-
o jur pe toate viețile pe care le-ai răpit.
Kaine încuviință. Arăta jalnic, demn de milă. Când îi întoarse spatele,
Michael îl auzi cum o rupe la fugă, țâșnind afară în stradă.
Michael îl lăsă să plece, sperând că n-avea să regrete la un moment dat
decizia.

6.

După câteva minute, Michael era fix în același loc, cu privirea în pământ.
Nu mai avea energia să se miște, nici măcar să se așeze. Își dorea să-și poată
dezactiva mintea ca să aibă liniște.
Sicriul pe care îl folosise mai devreme scoase un țiuit care reverberă în
toată sala. Cineva îi trimisese un mesaj de informare. Se îndreptă spre Sicriu
și deschise NetScreen-ul – un mesaj scurt era afișat pe ecranul albastru,
luminos.
Un mesaj de la Helga.

S-a sfârșit.

VP - 215
 XXIII

O lună mai târziu

1.

Michael era înconjurat de prieteni.

Printre care și părinții lui Sarah.
— Îmi pare rău dacă te-am învinovățit pentru moartea ei, îi spuse Gerard.
Stătea lângă soția lui, cu brațul pe umerii ei.
— Mi-a fost greu la început, să te văd întorcându-te teafăr și nevătămat.
Să te văd la toate buletinele de ȘtiriȘoc, ridicat în slăvi ca un erou. M-am
purtat egoist. Știu. Numai că…
Glasul i se poticni și îi dădură lacrimile.
— Numai că doare al naibii. Mi-e dor de fetița mea.
Lui Michael i se strânse inima văzându-i pe părinții lui Sarah cum se
îmbrățișează, tremurând și plângând. Se desprinseră într-un final și făcură
un pas înapoi.
— Nu e vina ta, continuă tatăl lui Sarah. Știu asta. Ești un erou și Sarah a
fost o eroină, la rândul ei. Dacă ar putea s-o ia de la capăt, sunt sigur că ar
face același lucru. De fiecare dată.
Michael nu putea decât să încuviințeze, copleșit de durere. Probabil că era
imposibil să fie așa, dar el avea senzația clară că-i ducea dorul la fel de mult
ca Gerard.
— Te iubim, îi spuse Nancy, cu un zâmbet trist. O să te vedem
întotdeauna ca pe un fiu.
Făcu o pauză și în ochi i se citea îndoiala.
— Putem să ținem legătura?
Michael se strădui să schițeze un zâmbet.
— Categoric. Puteți să mă vizitați sau să-mi trimiteți mesaje… Mi-ar
plăcea.
Gerard întinse mâna și-l strânse de umăr, înclinând apoi din cap, genul de
gest masculin pe care îl poate face doar un tată față de un băiat îndrăgostit
de fiica lui.
— Ai grijă de tine, fiule! îi spuse. Te lăsăm să-ți iei rămas-bun de la restul

VP - 216
lumii.
Se îndreptară spre capătul opus al camerei și Gabby se apropie să-l salute
pe Michael.
— Bună, îi zise, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji.
Priveliștea îl emoționă. Se apropiaseră foarte mult de când se sfârșise
toată nebunia, cu o lună în urmă, și nu se îndoia că vor rămâne prieteni mult
timp de-acum înainte.
— Nu-mi vine să cred că pleci. Întotdeauna momentul ăsta părea să fie
undeva, în viitorul îndepărtat.
— Mda.
O luă în brațe și o strânse tare.
— Să faci bine să vii să-mi ții companie uneori. Poți să vii cu iubitul tău,
dacă ții morțiș.
Ea începu să râdă, pufnind pe nas.
— O să fie cam bizar, așa-i? Nici măcar nu pare cu putință că voi doi nu v-
ați cunoscut. Tare bizar.
— Oh, ne-am cunoscut, spuse Michael, desprinzându-se din îmbrățișare.
Fusese tare bine s-o strângă în brațe.
— În multe sensuri ale cuvântului. Și hei, te cunosc pe tine. Nu poate să fie
chiar un ticălos dacă e alesul tău.
— Ha. Mda…
Făcu o pauză, privindu-l în ochi.
— Categoric o să venim în vizită. Foarte des. O să vă înțelegeți bine. Și… ce
faci acum pentru el… e…
— Te rog, spuse Michael, dând din mână nonșalant. Nu mai pomeni de
asta niciodată. Nici nu se pune problema să fac altceva.
Ea încuviință, cu ochii plini de lacrimi din nou.
— Bine. Păi, o să-ți facem o vizită cât de curând. Să ne anunți unde, bine?
— Sigur.
Urma Bryson – ultimul, dar nu cel din urmă. Se îmbrățișară, bătându-se
pe spate, ca niște macho.
— Te iubesc, amice, îi șopti Bryson la ureche.
Michael pufni în râs, dar Bryson îl strânse mai tare în brațe.
— Nu, vorbesc serios. Te iubesc. Ești cel mai bun prieten pe care și l-ar
putea dori cineva. Cel mai curajos, cel mai țicnit, cel mai amuzant, cel mai
bun. Ești cel mai bun prieten al meu, dintotdeauna și pentru totdeauna. Și o
să te vizitez în fiecare zi.
Se trase înapoi și se întoarse cu spatele, îndreptându-se spre ușă.
— Bryson! îl strigă Michael.
Bryson îi făcu cu mâna fără să se uite în urmă, apoi ieși pe ușă. Fusese o
VP - 217
despărțire abruptă, dar Michael îl înțelegea. Fusese cel mai bun mod de a-și
lua rămas-bun.
Și cu asta, basta.
Cu lacrimi în ochi, se îndreptă spre Sicriul deschis și se întinse în el. Era
îmbrăcat complet, se gândise că era mai bine să-i scutească pe toți de a-l
vedea în pielea goală. Oricum, corpul în care se afla n-avea să rămână prea
mult în Sicriu.
Închise ochii și lăsă Cabina Senzorială să-și facă treaba.
Cel care urma să redeschidă ochii, cam peste o oră, avea să fie Jackson
Porter, gata să revadă lumea reală. Iar Gabby avea să fie acolo să-l
întâmpine.

2.

Procesul se dovedi a fi dureros.

Era ca și cum s-ar fi Strecurat printr-un paravan de protecție și, în același
timp, un Ucid-Sim i-ar fi sorbit creierul. Când beznă, când lumină orbitoare.
Când liniște, când zgomote infernale, scârțâit de metal și zgâriat de cuie pe
asfalt. Și o constantă – durerea.
Dar, ca atâtea alte lucruri din viața stranie a lui Michael, totul se sfârși.
Clipi când imaginea se focaliză în sfârșit. Durerea se estompă, mai simțea
doar un ecou al durerii plutindu-i prin oase, în articulații și în tâmple. Nu
știuse la ce să se aștepte. Se întrebase cum va fi, se gândise la asta noapte de
noapte, vreme de o lună. Oare avea să se trezească într-o capsulă în Stup? În
apropierea Stupului, plutind prin beznă, cum i se întâmplase de mai multe
ori până atunci? În dreptul unui Portal? Într-un fel de fabrică? Habar n-avea.
Partea cea mai rea era că nu știuse sigur dacă avea să se mai trezească
sau nu. Așa că, sub aspectul ăsta, totul era o feerie. Dar, spre surprinderea
lui, se trezi într-un Sicriu, nu foarte diferit de cel în care tocmai lăsase în
urmă corpul lui Jackson Porter. Un tip de care se simțise apropiat în moduri
pe care majoritatea oamenilor n-aveau să le cunoască vreodată.
Se auzi un șuierat, apoi capacul Sicriului se deschise și cablurile
senzoriale i se retraseră de sub piele. Totul părea foarte veridic. Spectaculos,
chiar. Și, tocmai când deasupra lui începea să se înfiripe camera lui de
odinioară, înțelese. Și, ce să vezi, iat-o și pe Helga, aplecându-se zâmbitoare
deasupra lui, întocmai cum probabil că-l întâmpina Gabby pe Jackson în
Starea de Veghe chiar în momentul acela.
— Bine ai venit acasă, îi spuse Helga.
VP - 218
 3.

Stătea cu Helga în bucătărie, tocmai ce se îndopase cu omletă cu șuncă și

gofrele ei bine-cunoscute. Michael savură fiecare înghițitură, dar n-avea să
mai vadă niciodată mâncarea la fel. Pentru a doua oară în existența lui
bizară, nu mai era o ființă umană. Totul la el era bazat pe un program. Nu
avea cu adevărat un stomac sau alte organe care să-l ajute să digere
mâncarea.
Era un program. Un program complex, dar, oricum o dădeai, tot un
program.
Sincer, nu-l deranja foarte tare. Avusese o viață minunată înainte să apară
Kaine, Weber și Calea aia nenorocită și să-i spulbere fericirea. O să revină la
acel stadiu. Amintirile lui despre lumea reală vor păli, se vor estompa, iar
Trup și Suflet: În Adâncuri va redeveni adevăratul lui cămin.
— Nu sunt sigur care versiune de-a ta îmi place mai mult, îi spuse, după o
ultimă înghițitură de suc de portocale. Cea care face un mic dejun delicios, ca
ăsta, sau cea care face prăpăd în rândul băieților răi.
Helga își dădu ochii peste cap.
— Sunt una și aceeași, Mikey, dragule. Una și aceeași. Și nu-ți închipui c-o
să fie totul roz de-acum înainte. Dacă nu-ți faci tema sau nu te porți frumos…
ei bine, Helga Războinica s-ar putea să revină.
Michael și-o imagină în ținuta unei războinice barbare din vechime, cu
sabia luminoasă, și începu să râdă până când îl durea în piept. Mda, se
simțea bine, era în regulă. Totul va fi bine.
— Mulțam pentru tot ce ai făcut, îi spuse într-un final.
Inspirat de gestul curajos al lui Bryson din lumea reală, hotărî să-și
împărtășească sentimentele cele mai profunde și mai sincere cu această
femeie minunată.
— Știu că ai făcut mari eforturi să programezi locul ăsta – astfel încât să
semene cu fosta noastră casă. E incredibil.
Făcu o pauză, înăbușindu-și un val subit de emoție.
— Mulțam pentru că ai venit după mine și m-ai salvat. Și pentru că ai
găsit o metodă să trăim în continuare aici, în Adâncuri.
Helga dădu roată bufetului și îl îmbrățișă, cu ochii umezi, apoi se întoarse
la locul ei.
— Trebuie să-ți spun ceva, îi zise, cu o voce moale, făcându-l curios.
— Ah, da?
Helga încuviință și Michael simți o împunsătură de spaimă subită.
— Nu, nu, îl liniști ea imediat, nu e ceva rău. Promit! Am vrut să aștept
VP - 219
până… până când eram sigură că totul avea să se termine cu bine și că ne
puteam relua existența în VirtNet. Și… acum suntem aici.
După o pauză prelungită, în care se simțiră stingheri, timp în care pulsul i-
o luase lui Michael la goană, insistă:
— Bine. Ce e?
— Mai ții minte…
Helga ezită.
— Nu contează, sigur că mai ții minte. Ziua în care a murit Sarah.
Michael nu putu decât să încuviințeze, simțind că-l ia cu amețeală.
— În ziua aceea, te-am scos din cameră ca să pot să lucrez cu
programatorii noștri din Somn și să-i descărcăm toate informațiile.
Conștiința. Trebuia s-o fac înainte să-și dea ultima suflare.
Lui Michael i se puse un nod în gât. Nu mai putea să respire.
— Cred, continuă ea, nu, știu că am descărcat tot. Aveam deja destulă
experiență în a lucra cu Doctrina până la momentul ăla. Singura problemă e
că n-am reușit s-o captăm la celălalt capăt. La Stup. N-am reușit s-o
introducem într-o capsulă.
Michael se ridică, apoi se așeză la loc.
— Ce… ce înseamnă asta?
— Înseamnă că e pe undeva pe-acolo.
Helga își ridică privirea spre tavan, ca și cum se uita după o fantomă.
— Risipită. Poate într-un miliard de date. Nu știu. Poate că acum e ca un
morman de nisip aruncat în ocean. Dar… dar măcar știi că există. Undeva.
Asta îți dă speranță, nu-i așa?
Michael își ținea mâinile pe bufet, în fața lui. Își fixă cu privirea
articulațiile, în stare de șoc. Se învolburau atâtea emoții în el, încât nu se
putea concentra la una singură.
— Cum rămâne cu… părinții mei? îngăimă într-un final.
Helga schiță un zâmbet sincer, plin de înțelegere.
— Și mie mi-e dor de ei. Nespus. Cu regret îți spun, în cazul lor cred că
stau altfel lucrurile. E… e în felul următor. Imaginează-ți o tablă – știi, ca în
poveștile de pe vremuri? O tablă pe care sunt scrise niște nume. Cu părinții
tăi, cred că e ca și cum numele le-au fost șterse și nu mai pot fi scrise la loc.
Dar în cazul lui Sarah… ei bine, în cazul ei, cred că numele e încă scris acolo.
Doar că tabla propriu-zisă e rătăcită pe undeva într-un depozit cât un
Univers întreg. Probabilitatea s-o găsești e mică, dar Sarah există acolo,
undeva.
Michael încuviință abătut.
— Poate că nu e cea mai fericită analogie, îi spuse Helga. Dar cred sincer
că, în cazul lui Sarah, mai există o rază de speranță.
VP - 220
 Tăcu, lăsându-l să proceseze totul.
— Mulțumesc pentru că mi-ai spus toate astea, șopti Michael într-un final,
apoi se ridică.
Trebuia să rămână singur un timp. Se întoarse și porni spre ușă, dar se
opri în prag și se întoarse spre dădaca lui.
— Te iubesc, Helga.
Apoi porni spre camera lui, cea în care crescuse.

4.

— E exact ca pe vremuri, spuse Bryson, ridicând paharul.

Celelalte trei persoane așezate la masă ciocniră paharele cu al lui și
traseră câte o dușcă. Erau la Dan the Man Deli și era, într-adevăr, ca pe
vremuri. Farfuria imensă de cartofi albaștri era deja golită pe jumătate.
— Până și locul ăsta începe să arate ca pe vremuri, spuse Michael,
înșfăcând încă un cartof. S-ar părea că noua Comisie pentru VirtNet face
treabă bună. Doar că nu-mi vine să cred că încă nu mi-au propus să lucrez
pentru ei.
Bryson îi aruncă o privire ucigătoare.
— Nu ești amuzant deloc!
— CVN sună de-a dreptul stupid, comentă Gabby, care venise însoțită de
iubitul ei, un tip pe nume Jackson Porter.
Băiatul adoptase o Aură complet diferită ca să nu fie chiar atât de
stingheritoare toată treaba, dar Michael tot se simțea aiurea. Era ca și cum
ar fi avut un frate geamăn malefic sau ceva de genul ăsta.
— Îmi evocă cine știe ce boală oribilă. Ar fi trebuit să-i spună, pur și
simplu, Comisia.
— Cum merg lucrurile în lumea mare și rea, apropo? întrebă Michael.
Încerc să nu mă mai uit la ȘtiriȘoc mai nou. Mă doare stomacul când mă uit.
Gabby gemu – genul de reacție pe care ar fi avut-o și Sarah pe vremuri.
Îi răspunse Jackson: se simțea din ce în ce mai în largul lui cu noii lui
prieteni.
— Binișor. S-au încheiat alegerile extraordinare cam peste tot, piețele
revin la normal, oamenii își fac curaj să se cufunde din nou în Somn. În
câteva luni, lucrurile vor reveni la normal.
Bryson bătu absent în masă, privind în zare.
— Noroc că i-am oprit când am făcut-o. Pe bune. Cred că, dacă ar mai fi
trecut o săptămână, două, lumea s-ar fi dus naibii. Bravo, amice!
VP - 221
 Ridică din nou paharul și ciocniră, în clinchete cristaline. Era un sunet
voios.
— Dar tu? îl întrebă Gabby.
Zâmbetul blând de pe chipul ei – virtual sau nu – era o priveliște cu care
Michael începea să se obișnuiască.
— Cum te simți?
Michael reflectă o clipă, apoi încuviință încrezător. Nu trebuia neapărat să
știe și ei despre golul care-i otrăvea în continuare inima, ca un abces.
— Îmi merge foarte bine, zise. Evident, mi-e dor de ai mei. Mi-e dor de
voi. Mi-e dor de… Sarah. Dar e minunat să fiu din nou cu Helga, să merg din
nou la școală în Trup și Suflet: În Adâncuri. Partea cea mai faină aici e că
nimeni nu știe cine există cu adevărat și cine nu, iar mie unul îmi convine.
Îmi place de nu se poate, de fapt. Vreau să zic, dacă pot să fentez Degradarea
– și se spune că ajută dacă ai conștiință de sine –, o să trăiesc mult mai mult
decât voi, fraților.
— E cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus vreodată, îi răspunse
Bryson, cu un zâmbet exagerat de vesel.
— Cine știe ce e adevărat și ce nu, de fapt? interveni Gabby. N-avem de
unde ști, poate că Veghea e doar un program și mai complex, administrat de
extratereștri. Sau de Dumnezeu. Sau și, și. Poate că există un număr infinit
de niveluri. Poate că e reinstalat o dată la un milion de ani.
Era o temă de reflecție copleșitoare. Pentru un minut domni tăcerea, timp
în care cântăreau cu toții misterele Universului.
— Păi, zise Jackson, ridicându-se, eu trebuie să mă car. Am de predat un
proiect mâine.
— Mda, și eu, încuviință Gabby, ridicându-se și ea. Ne vedem vineri. La
aceeași oră?
Bryson își împinse scaunul înapoi, părând sincer întristat că petrecerea se
încheiase pe ziua de azi.
— La aceeași oră. Și știu că e o blasfemie ce zic, dar data viitoare haideți
să luăm și altceva în loc de cartofi albaștri! Vă rog eu! Pentru numele
Domnului!
Gabby slobozi un hohot de râs sarcastic, în timp ce ea și Jackson se
îndepărtau. Michael îi urmări cu privirea, întrebându-se dacă avea să mai
creadă cineva toată povestea peste câțiva ani. Era o nebunie.
Bryson îl bătu zdravăn pe umăr, apoi dădu energic mâna cu el.
— În două săptămâni o să se redeschidă accesul la jocuri, îi zise, pe un ton
solemn, ca și cum anunța încheierea unui tratat de pace. Eu zic să chiulim de
la școală – ne dăm răciți – și să jucăm douăzeci și patru de ore încontinuu.
Îl bătu din nou pe umăr, apoi se întoarse să plece, nu înainte de a ridica
VP - 222
amândouă degetele mari.
— Ce zici? îi strigă.
— Sună bine! strigă Michael drept răspuns, schițând același gest.
Frate, suna mai bine ca niciodată!

VP - 223
 EPILOG

Michael stătea în căsuța din copac, complet refăcută, la periferia lumii din
Adâncuri, extenuat. Se întunecase de câteva ceasuri deja și trecuse de mult
ora la care ar fi trebuit să se culce. Dar Helga n-avea să-l certe. Știa exact la
ce lucra de câteva săptămâni încoace. Și știa că mai avea un pic. Oricum,
probabil că ea se culcase deja.
Chiar dacă era îndeajuns de priceput în a accesa codul pe care se baza
lumea din Adâncuri, își promisese – și îi promisese și Helgăi – că n-o s-o facă.
Amândoi trebuiau să-și creeze o tentativă de viață reală, să mențină un
echilibru – și Trup și Suflet: În Adâncuri juca acest rol pentru el. Putea să
butoneze oricând dorea pe NetScreen sau pe vreun WallScreen, dar, când
voia să se cufunde cu totul, trebuia să urce la nivelul imediat următor, la
zona din Somn în care intrau marea majoritate a oamenilor când se
cufundau.
Ce viață bizară ducea și el!
Se instală mai bine în fotoliul lui Bryson, cu pielea veche și tocită, care i se
părea un prieten vechi. Își lăsă capul pe spate și inspiră adânc. Îl dureau
ochii de cât lucrase. Lucrase, căutase, analizase. Investise și ultimul dram de
energie și îndemânare în proiectul ăsta, dar făcuse o treabă grozavă. „Fără
falsă modestie”, își zise.
Stând așa, în liniștea tulburată din când în când de câte o ramură care se
izbea de peretele exterior, se gândi la tot ce se întâmplase. La întorsătura
bizară pe care o luase viața lui. Cum aflase că e o secvență de cod. Cum
călătorise prin lume, atât prin cea reală, cât și prin cea virtuală. Cum luptase
împotriva unor inamici pe care nu-i putuseră opri cele mai mari și mai
temute armate din lume. Cum murise Sarah sub ochii lui. În chinuri. De două
ori. Dacă așa ceva nu te traumatiza pe viață, atunci ce ar fi putut s-o facă?
Dar totul se terminase cu bine, nu?
Iată-l aici, teafăr și nevătămat. Datorită Doctrinei Mortale, avea o
înțelegere mult mai vastă decât a unui om obișnuit despre cum funcționează
inteligența – conștiința – cuiva. Era o persoană reală și cu asta, basta. Nimeni
nu-i putea răpi lucrul ăsta.
Întinzându-se, se îndreptă de spate. Lucrase ca un apucat de câteva
săptămâni încoace. Nopți nedormite, după care mergea la școală cu ochii
injectați, învârtindu-se de colo-colo ca un Țicnit afectat de Arșiță, și adormea
cu capul pe masă la cină. I se întâmplase chestia asta o dată și tot nu-i venea

VP - 224
să creadă. Aproape că picase cu nasul în castronul cu supă de roșii. Helga nu
zisese nimic, doar clătinase din cap.
Dar meritase tot efortul. Meritase cu vârf și îndesat. Găsise ce căuta. Era
aproape sută la sută sigur. După ce parcursese Somnul dintr-un capăt în
altul, după ce căutase pretutindeni, adunând date și pătrunzând în atâtea
locuri securizate încât era mare minune că nu fusese închis până acum.
Adunase și tot adunase.
Strânsese laolaltă.
Fiecare unitate, fiecare secvență de cod, și acum le avea pe toate într-un
loc. Erau încurcate, amestecate, în neorânduială, desigur, dar le avea pe
toate.
A doua zi era sâmbătă și îl aștepta o ultimă zi de muncă prelungită.
Aproape că tresălta de entuziasm, de-abia aștepta să se apuce de treabă.
Dar o să aștepte. O să se asigure că e odihnit și în formă. O să se asigure că a
luat un mic dejun delicios și sățios, cum îi servea Helga, înainte să se
întoarcă la căsuța din copac. Da, o să mai aștepte o zi.
A doua zi o să se apuce s-o reconstituie pe Sarah din frânturi de cod.

VP - 225
virtual-project.eu

VP - 226