Fișă de lectură

Titlul operei literare: „D’ale carnavalului”

Autorul: Ion Luca Caragiale

Date despre operă: „D’ale carnavalului” este o comedie în trei acte, a cărei premieră a avut loc în data
de 8 aprilie 1885, la Teatrul Naţional din Bucureşti. De asemenea, a fost publicată în revista „Convorbiri
literare”, în același an. Iniţial, piesa a avut un titlu dublu: „D-ale carnavalului sau Bărbierul galant”.

Date importante despre viața și activitatea autorului: Ion Luca Caragiale este considerat și astăzi drept
cel mai mare dramaturg român. Născut în 1852, în ceea ce se numea pe atunci Țara Românească
(județul Prahova), Caragiale s-a remarcat în diverse domenii, excelând în fiecare dintre ele. Astfel, pe
lângă activitatea dramaturgică, el a fost nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru,
comentator politic și ziarist. Numele său rămâne și astăzi unul de referință în cadrul literaturii române.
Cât timp a fost în viață, Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale, însă a fost și criticat și
desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia
românească. Piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului comunist. A murit
la Berlin, în data de 9 iunie 1912.

Alte opere ale autorului: „La hanul lui Mânjoală”, „Kir Ianulea”, „O scrisoare pierdută”, „O noapte
furtunoasă”, „Conul Leonida față cu reacțiunea”

Specia literară: Comedie

Gen literar: Genul dramatic

Personaje: Nae Girimea, Iancu Pampon, Mache Razachescu (Crăcănel), „Catindatul” de la „percepție”,
Iordache, un ipistat, Didina Mazu, Mița Baston, un chelner, o mască, sergenții de noapte

Semnificația titlului: Titlul piesei „D’ale carnavalului” simbolizează ipocrizia societății românești mic-
burgheze, purtătoare de „măști” sociale. În mod convenabil, are loc un carnaval propriu-zis pe parcursul
piesei, unde simbolul se materializează, și astfel, fiecare personaj poartă masca sa de zi cu zi, în efortul
de a ascunde adevărul față de toți ceilalți.

Viziunea autorului: Viziunea despre lume a lui Caragiale se reflectă în piesa de față prin accentuarea
ridicolului societății, precum și a moravurilor acesteia. În viziunea lui Caragiale, societatea română mic-
burgheză din vremea respectivă se caracteriza prin încercarea și, în același timp, imposibilitatea de a
afișa manierele sofisticate ale „lumii bune”. De asemenea, autorul reliefează ipocrizia socială și lipsa de
profunzime ce caracterizează „mahalaua” din cadrul piesei.

Tema principală: În cazul piesei de față, tema este ipocrizia socială și „forma fără fond”. Piesa prezintă
un sistem comic de triunghiuri amoroase suprapuse, format din personajele mic-burgheze, ce imită fără
succes modul de viață al „lumii bune”, sofisticate, dar care se comportă deosebit de ipocrit.
Rezumat pe scurt: Actul întâi îi prezintă pe Iordache și Pampon în frizeria lui Nae Girimea. Pampon îl
caută pe Nae, înfuriat, iar, când observă lipsa acestuia, decide să îl aştepte împreună cu Iordache.
Pampon îi arată lui Iordache un bilet pe care acesta îl găsise, și care reprezenta nucleul problemei,
întrucât bănuia că este înșelat de Didina, amanta sa. Pampon pleacă, însă apare Miţa, care se afla și ea în
căutarea lui Nae, cu care își înșela bărbatul (Crăcănel).

Nu după mult timp, Pampon intră din nou în scenă. Acesta a găsit în Miţa un aliat în cadrul planului de
demascare a lui Nae şi a Didinei (amanta lui Pampon). Pampon îi arată Miţei biletul găsit, iar aceasta
recunoaşte că ea l-a scris. Aflăm și conținutul biletului: „Bibicule, Mangafaua pleaca mâine miercuri la
Ploiești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef...”. Bibicul era,
desigur, Nae Girimea, însă nimeni nu știa acest lucru.

Apoi, are loc o întâlnire între Miţa și Nae, pe care femeia îl ameninţă cu o sticlă cu vitriol. Nae nu
recunoaşte aventura pe care o are cu Didina. Pampon îl acuză pe Telemac că el este Bibicul, iar cei doi se
iau la bătaie, deși acesta insistă că numele său este Mache, și nu „bibicul”. Apoi, Telemac se întoarce la
frizerie, unde cere mai multe detalii despre Pampon.

Actul al doilea înfățișează un bal mascat, cu valoare puternic simbolică, unde se adună tot cartierul.
Didina, însă, se vede nevoită să își schimbe costumul, fiind descoperită de către „candidat”. După un
timp, apare Telemac (Mache), care vrea să-l găsească pe cel care l-a bătut şi să se răzbune. Acesta îl
întâlneşte pe Pampon, iar între cei doi are loc o neînțelegere, care se rezolvă, însă, de la sine. Pampon
realizează, în sfârșit, că Telemac spune adevârul privind identitatea sa. Așadar, amândoi pleacă în
căutarea lui Nae.

Didina își schimbă costumul cu cel al Miţei, iar Iordache este obligat să îl schimbe pe al său cu cel al lui
Nae. La rândul său, Nae schimbă costumul cu cel al Candidatului. Acest schimb amețitor de costume îi
derutează pe Telemac şi Pampon, care se ceartă cu Iordache. Cei doi realizează, în final, greșeala făcută,
iar Iordache scapă, avertizându-i pe Didina şi Nae, astfel încât cei doi părăsesc balul. Miţa îi vede, însă,
iar Pampon, însoțit de Telemac și alți oameni, îi urmăresc.

În actul al treilea, Nae şi Didina ajung la frizerie, unde încearcă să se ascundă de mulţime. Deși oamenii îi
urmăresc la frizerie, Iordache îi ajută pe cei doi să fugă. Pampon şi Crăcănel sparg uşa, intrând în frizerie
și căutându-i, înfrigurat. Iordache cheamă poliția, care consemnează vandalismul, luându-i la rost pe cei
care au intrat cu forța în clădire.

Nae rezolvă problema vandalismului, apoi merg cu toții la masă. Candidatul se plânge din nou de durere
de dinți, însă, când Iordache amenință să-i scoată măseaua, acesta se răzgândește, declarând că nu îl
mai doare nimic. În urma intervenţiei poliţiei şi a lui Nae, cu toții se împacă, aceștia concluzionând că au
avut un comportament infantil.
REZUMAT PE ACTE

Actul întâi

Actul întâi îi prezintă pe Iordache (calfa) și Pampon, în frizeria „de mahala” a lui Nae Girimea, care lipsea,
în mod convenabil. Pampon îl caută pe Nae, înfuriat, iar, când observă lipsa acestuia, decide să îl aştepte
împreună cu Iordache. Pampon îi arată lui Iordache un bilet pe care acesta îl găsise, și care reprezenta
nucleul problemei, întrucât bănuia că este înșelat de Didina, amanta sa. Pampon pleacă, însă apare Miţa,
care se afla și ea în căutarea lui Nae, cu care își înșela bărbatul (Crăcănel). Aceasta îl bănuieşte de
trădare pe amantul său. Mița reprezintă tipul femeii pasionale, impulsive, îl iubește pe Nae și îi
mărturisește lui Iordache că e „nenorocită”, fiindcă amantul ei o „traduce la sigur”.

Nu după mult timp, Pampon intră din nou în scenă. Acesta a găsit în Miţa un aliat în cadrul planului de
demascare a lui Nae şi a Didinei (amanta lui Pampon). Pampon îi arată Miţei biletul găsit, iar aceasta
recunoaşte că ea l-a scris. Aflăm și conținutul biletului: „Bibicule, Mangafaua pleaca mâine miercuri la
Ploiești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef...”. Bibicul era,
desigur, Nae Girimea, însă nimeni nu știa acest lucru.

Apoi, are loc o întâlnire între Miţa și Nae, pe care femeia îl ameninţă cu o sticlă cu vitriol. Nae nu
recunoaşte aventura pe care o are cu Didina, furându-i Miței sticla cu vitriol. Pampon îl acuză pe
Telemac că el este Bibicul, iar cei doi se iau la bătaie, deși acesta insistă că numele său este Mache, și nu
„bibicul”. Apoi, Telemac se întoarce la frizerie, unde cere mai multe detalii despre Pampon.

Actul al doilea

Actul al doilea înfățișează un bal mascat, cu valoare puternic simbolică, unde se adună tot cartierul.
Didina, însă, se vede nevoită să își schimbe costumul, fiind descoperită de către „candidat”. După un
timp, apare Telemac (Mache), care vrea să-l găsească pe cel care l-a bătut şi să se răzbune. Acesta îl
întâlneşte pe Pampon, iar între cei doi are loc o neînțelegere, care se rezolvă, însă, de la sine. Pampon
realizează, în sfârșit, că Telemac spune adevârul privind identitatea sa. Așadar, amândoi pleacă în
căutarea lui Nae.

Didina își schimbă costumul cu cel al Miţei, iar Iordache este obligat să îl schimbe pe al său cu cel al lui
Nae. La rândul său, Nae schimbă costumul cu cel al Candidatului. Acest schimb amețitor de costume îi
derutează pe Telemac şi Pampon, care se ceartă cu Iordache. Cei doi realizează, în final, greșeala făcută,
iar Iordache scapă, avertizându-i pe Didina şi Nae, astfel încât cei doi părăsesc balul. Miţa îi vede, însă,
iar Pampon, însoțit de Telemac și alți oameni, îi urmăresc.
Actul al treilea

În actul al treilea, Nae şi Didina ajung la frizerie, unde încearcă să se ascundă de mulţime. Deși oamenii îi
urmăresc la frizerie, Iordache îi ajută pe cei doi să fugă. Pampon şi Crăcănel sparg uşa, intrând în frizerie
și căutându-i, înfrigurat. Iordache cheamă poliția, care consemnează vandalismul, luându-i la rost pe cei
care au intrat cu forța în clădire.

Nae rezolvă problema vandalismului, apoi merg cu toții la masă. Candidatul se plânge din nou de durere
de dinți, însă, când Iordache amenință să-i scoată măseaua, acesta se răzgândește, declarând că nu îl
mai doare nimic. În urma intervenţiei poliţiei şi a lui Nae, cu toții se împacă, aceștia concluzionând că au
avut un comportament infantil.

„D’ale carnavalului” este una din cele mai apreciate comedii românești de moravuri. A fost scrisă cu
scopul de a câştiga premiul conducerii Teatrului Naţional, pentru cea mai bună piesă originală a anului.
Acest fapt a fost consfinţit, conform intenţiei lui Caragiale, de juriul întrunit la 25 februarie 1885.