În pajiștea de flori cântă-n surdine, Un strop de rouă pe-o frunză strălucește, Iar vântul

tainic îmbrățișează rădăcine, Păstrând în taină o poveste ce se spune-n pădure.

Sub cerul înstelat, luna surâde tandru, În adâncul nopții, visuri se ivesc, Iar stelele
dansează, un spectacol minunat, Poezia nopții, un colț de univers.

În ecoul tăcerii, cuvintele zboară, Împletesc speranțe și doruri înălțătoare, Așa e viața, o
melodie de iubire și armonie, Poezia ei, o comoară ce ne luminează cărarea.