Istorioare “biblice- ■.

f »

pentru

coaiele poporale

I
de
K-saaA

Dr. Petru Barbu

... -
/

aprobată, de Ven. Consistorii diecesane g

din Arad și Caransebeș

Ediția II

CARANSEBEȘ, 1898
EDIȚIA. ȘI TIPABlț.’L TIPOGRAFIEI ȘI LIBRĂRIEI

Prețul 15 cr.
1
 CARTE DE RELIGIUNE
/
- P EN TRU

ȘCOALELE POPORALE
DE

Dr. PETRU BARBU

PARTEA I
Eu fruhioo '.7 To i'b 1 i o e
Că din a ta bogăție
De mâncare mi-ai dat, mie.
*
după masă,

Doamne bune, ’ți mulțămesc,

Că tu corpul mi-ai hrănit
Dă și sufletului meu
Nutrimentul cel dorit!
') Vezi notița delà fine.
1*
In numele Tatălui și al Fiului și al
sântului Duh, Amin.
Rugăciuni; de dimineața*),

Doamne, tu m’ai ocrotit

Noaptea pân’ am odihnit,
Fii și peste zi cu mine
Si
1
me ’nvată5
se fac bine!
înainte de masă,

Ție, Tatălui ceresc,

Eu frumos îți mulțămesc,
Că din a ta bogăție
De mâncare mi-ai dat, mie.
ț
după masă,

Doamne bune, ’ți mulțămesc,

Că tu corpul mi-ai hrănit
Dă și sufletului meu
Nutrimentul cel dorit!
') Vezi notița (lela fine.
1*
 — 4 —

înainte de prelegere,

Doamne sânte, îndurate,

Nentrecut în bunătate,
Rugămu-te prea ferbinte:
Mințile ne luminează,
Inimile ne ’ndreptează;
Fă-ne și buni și cu minte!
după prelegere,

Mulțămită prea ferbinte

Ție înălțăm, Părinte^
Că de noi te-ai îndurat,
Se ’nvățăm ne-ai ajulat.
Stă-ne, Doamne, n ajutoriu
Și de-acum se facem sporiu!
de sara.

Peste zi tu m’ai păzit,

Doamne, tu m’ai ocrotit.
Peste noapte brațul tău
Fie, Doamne, scutul meu!
 I. Testamentul vechiu

întru început a făcut Dumnezeu ceriul și

pămentul.
De odată cu ceriul a făcut Dumnezeu pe
îngeri. îngerii sunt duhuri, adecă ființe simple,
fără de corp, cu minte, cu voință și nemuri­
toare. La început toți îngerii au fost buni și
fericiți.
Dumnezeu i-a făcut, ca se-1 cunoască, se-1
iubească și se-i servească.
Dar unii îngeri sumețindu-se n’au voit se
mai asculte de Dumnezeu și atunci Dumnezeu
i-a aruncat în iad și ei s’au făcut diavoli.
îngerii vestesc oamenilor voința lui Dum­
nezeu, păzesc de primejdie corpul și sufletul
lor și-i îndeamnă spre bine.
Diavolii ispitesc pe oameni îndemnându-i
spre rele.
înger, îngerelul meu,
Roagă-te lui Dumnezeu
Pentru sufletelul meu.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare;
Eu sunt slab, tu fă-mă tare;
în tot locul mă ’nsoțesce
Și de rele mă feresce!
 2. Facerea lumii
Și fàcênd Dumnezeu ceriul și pàmêntulj
pământul era nevézut și netocmit, și întunerecl
era de asupra adîncului.
Și a zis Dumnezeu: sê se facă lumină, și
s’a făcut lumină. Și a numit Dumnezeu lumina
ziuă, și întunerecul l-a numit noapte. Ziua î n-
ț âi a._
Și a zis Dumnezeu : se se facă tărie între
ape. Și a făcut Dumnezeu tăria. Și a numit Dum­
nezeu târla : ceriu. Ziua a do au a.
* 'a zis Dumnezeu : sê se adune apa cea
sevele sub ceriu într’o adunare și sê se arête us-
^i^^atul; și s’a făcut așa. Și a numit Dumnezeu,
uscatul pământ, și adunările apelor le-a numit
mări. — Și a zis Dumnezeu : sê producă pă­
mântul iarbă verde_și pomi~r0dit0ri7~~Și~s’a fă­
cut așa. Ziua a treia.
Și a zis Dumnezeu : sê se facă luminători
întru tăria ceriului. Și a făcut Dumnezeu lumi-
nătoriul cel mare, spre stêpanirea “ziÎeT și îu-
minătoriul cel mai mic, spre stêpanirea nopții,
șl stelele. Ziua a patr
Și a zis Dumnezeu: se producă'apele-ani-
Kg^jj^sj-paseri sê sboare sub tăria ceriului?
Și s’a făcut așa. Ziua a cincea.
Și a zis Dumnezeu: se producă pământul
animale vii, cu picioare și de cele ce se' târăesc
pe_păment. Și s’a făcut așa. — Și a zis Dum­
nezeu: „Se tăcem pe om“. Și a făcut Dumnezeu
pe om.
 Si a văzut Dumnezeu, că toate câte a tă­
cut sunt bune foarte. Ziua a șms^m
Așa s’au săvârșit ceriul și pamentul și toata
podoaba lor. Și Dumnezeu s’a odihnit Jn ziug
a șeptea de toate lucrurile sale, care^ajacuț.
șTâbinecuvenfâr~Du^zeu ziua a șeptea și
a sânțit-o.
Este un Dumnezeu.
Dumnezeu este duh a-tot-deplin. a
Dumnezeu este duh a-tot-deplin, căci m el se
întrunesc fără măsură și fără număr toate însușirile
Dumnezeu este: vecinie, a-tot-puternic, a-tot-în-
telept si a-tot-bun. . ,
’ Dumnezeu este nu numai făcătoriul, ci și sus-
tinătoriul si guvernatoriul lumii.
„Adu-ți aminte de ziua Domnului, ca să o san-
țesci pe ea ! “
3. Facerea omului
......
Si a făcut Dumnezeu pe om din pament, și
a suflat în fața lui suflare de viață, și s’a făcut
omul ființă vie. .
Și a zis Dumnezeu: „Nu este bine se ne
omul singur ; se-i tăcem ajutoriu asemenea lui .
Si a pus Dumnezeu somn în Adam, și a adormit;
si a luat o coastă dintr’ale lui și a făcut Dum­
nezeu coasta, care a luat-o din Adam, muiere,
si a adus-o la Adam.
Și i-a binecuvântat Dumnezeu: „Cresceți,
și vă’înmulțiți, și umpleți pământul, și-1 stăpâniți
pe el“.
Și a sădit Dumnezeu raiu în Eden cătră
răsărit, și a făcut să răsară încă din păment
 tot felul de pomi frumoși la vedere și buni la
mâncare, și în mijlocul raiului pomul cunosciinții
binelui și reului. Și a luat Dumnezeu pe omul,
pe care l-a tăcut, și l-a pus în raiul desfătării,
se-1 lucreze și se-1 păzască. Și i-a poruncit:
„Din tot pomul, care este în raiu, se manei,
iară din pomul cunosciinții binelui și a reului se
nu mânci, că de vei mânca dintr’ensul vei muri “.
Omul se compune din corp (trup) si din suflet.
Corpul omului e din păment, sufletul dela Dumnezeu.
Omul este cea mai desăverșită făptură a lui
Dumnezeu. Corpul omului este măreț ; iar sufletul lui
după chipul lui Dumnezeu, adecă cu minte, cu voință
și nemuritoriu.
Toți oamenii se trag dela Adam si dela Eva;
toți sunt frați și trebue să se iubească ’într’olaltă.
Menirea omului este s<5 preamărească pe Dum­
nezeu, ca pe binefăcătoriul seu.

4. Pâcatu.1 strămoșesc
Șerpele era mai înțetept dintre toate ani­
malele de pe păment. El a zis cătră muiere:
„Se poate, că Dumnezeu a zis, se nu mâncați
din toți pomii raiului'?“ Și a zis muierea cătră
șerpe: „Din toți pomii raiului mâncăm; dară din
rodul pomului, care este în mijlocul raiului, a zis
Dumnezeu: se nu mâncați dintr’ensul, nici se ve
atingeți de densul, ca se nu muriți!“ Si a zis
șerpele cătră muiere: „Nu veți muri, ci în ori ce
zi veți mânca dintr’ensul, se vor deschide ochii
vostii și veți fi ca nisce dumnezei cunoscend
binele și reul.“
 — 9 —

Și a văzut muierea, că bun e pomul la mân­

care, și plăcut la vedere, și cumcă frumos este
a cunoasce, și luând din rodul lui a mâncat și a
dat și bărbatului seu, și a mâncat cu densa.
Și au auzit Adam și muierea sa glasul lui
Dumnezeu prin raiu, și s’au ascuns între pomii
raiului. Și a strigat Dumnezeu pe Adam, și i-a
zis: „Adame, unde ești?“ Iară -el a răspuns:
„Glasul teu am auzit prin raiu, dară m’am temut
și m’am ascuns.“ Și i-a zis Dumnezeu: „Nu
cumva ai mâncat din pomul, din care ți-am po­
runcit se nu mânci?“ Și a zis Adam: „Muierea
mi-a dat din pom și am mâncat.“ Și a zis Dum­
nezeu muierii: „Pentru ce ai făcut aceasta?“
Și a zis muierea: „Șerpele m’a amăgit și am
mâncat.“
Și a zis Dumnezeu șerpelui: „Pentru că ai
făcut ’ aceasta, blăstămat se fii între toate anima­
lele pământului: Vrășmășie voiu pune
între tine și întră muiere, între să­
mânța ta și întră să menta ei; acesta
va sdrobi capul tău.“
Și a zis muierii: „Voi înmulți necazurile și
durerile tale! “
Iară lui Adam a zis: „Blăstămat fie pă­
mântul întru lucrurile tale; spini și polómidá va
răsări ție, și în sudoarea feții tale vei mânca
pânea ta, pănă ce te vei întoarce în pământul,
din care ești luat.“
Și a scos Dumnezeu pe Adam și pe muie­
rea lui din raiu, ca se lucreze pământul; și a
rânduit Heruvimi cu sabie de foc, ca se păzascâ
calea la raiu.
 — 10 —

Strămoșii noștri, Adam și Eva, ispitiți de șerpel

dar cu voia lor, au călcat porunca lui Dumnezeu și au
păcătuit.
Păcatul făcut de strămoșii noștri în raiu este un
păcat greu și mare.
Urmările acestui păcat pentru Adam și Eva an
fost: a) ei au perdut darul lui Dumnezeu, b) li-sa înl
tunecat mintea, cj li-sa stricat voința, d) au fost scoși |
afară din raiu și corpul lor s’a supus suferințelor și
morții și e) au perdut sau li-s’a slăbit domnia pestei
ființele pământului.
Păcatul strămoșesc și urmările lui trec prin nas-
cere asupra tuturor oamenilor. Din această causă pă­
catul strămoșesc se numesce și păcat ereditariu sau
moștenitoriu.
Păcatul strămoșesc a fost spre stricăciune chiar ■
și naturii întregi.

5. Cain si Avei
Adam și Eva au avut doi copii, pe Cain
și pe-Avei. Avei a . fost p.ăstoriu de oi, iar Cain
a Joșt luyâtpriu do pământ. Și a adus Cain din
iodurile pământului jertfă lui Dumnezeu, și a
adus și Avei din cele întâiu născute ale oilor
sale și din grăsimea lor. >Și Dumnezeu a căutat
spre Avei și spre darurile lui; iară spre Cain și
spre jertfa lui mu s’a uitat. Și s’a întristat Cain
foarte și s’a mâniat*.
Și Cain vorbia cu Avei fratele seu. Și când
erau ei odată la câmp, s’a sculat Cain asupra
fratelui seu Avei, și l’a omorît pe el.
Și a zis Dumnezeu cătră Cain: „Unde este
fratele teu?“ Și Cain a respuns: „Nu sciu; au
doâră păzitoriu fratelui meu sunt eu?“ Și i-a zis
Dumnezeu: „Fiindcă ai făcut aceasta, bîăstemat
 11 —

se ■ fii tu pe pământul, care a primit sângele

fratelui teu din mâna ta. Când vei lucra pămân­
tul, se nu-ți mai doe puterea sa. Gemând și tre­
murând se fii pe păment.“ Și a eșit Cain dela
fața lui Dumnezeu.
Adam și Eva au căpătat un alt fiu, cu nu­
mele Set, și’ fete. Set a fost drept și următorii
lui cu frica lui Dumnezeu.
„Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui!“
„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea
pre Dumnezeu .
„Tot cel ce uresce pre fratele seu, este ucizătoriu
de oameni.“
6._ Potopul.,/
Și înmulțindu-se urmașii lui Cain și ai lui
Set, s’au înmulțit și reutățile oamenilor pe pă­
ment. Și Dumnezeu a dat oamenilor 120 de ani
timp, ca se se îndrepte. Și vezend Dumnezeu,
că fiesce carele cugetă în inima sa cu deadinsul
spre reutăți, a zis: „Perde-voiu pe om și toate
vietățile de pe fața pământului“.
Iară Noe a aflat’ har înaintea lui Dumnezeu,
căci era drept și a plăcut lui Dumnezeu.
Și a zis Dumnezeu lui Noe: „Fă-ți o co­
rabie, căci eu voiu aduce potop pe păment, ca
se peară toate vietățile de sub ceriu. Dără tu
întră în corabie, și feciorii tei, și muierea ta,
și muierile feciorilor tei cu tine. Și din toate
animalele câte doaue, parte bărbătească și parte
femeească, se bagi în corabie. Și ia cu tine
din toate bucatele, ca se aveți ce mânca“. Și
a făcut Noe toate, câte i-a poruncit Dumnezeu.
 Și a căzut ploaie patruzeci de zile și patru­
zeci de nopți. Și a crescut apa și a redicat co­
rabia de pe păment și a acoperit toți munții
cei înalți. Și s’a înălțat apa pe păment 150 dej
zile. Și au murit toate vietățile de pe păment.
numai Noe și cei ce erau cu densul Î11 corabie,'
au remas cu viață.
Și aducendu-și aminte Dumnezeu de Noe
și de toți, câți erau cu densul în corabie, a i
adus vânt pe păment, și a scăzut apa și corabia
s’a oprit pe munții Ararat. Și uscându-se pă­
mântul a zis Dumnezeu lui Noe: „Eși din co­
rabie, tu și toți câți sunt cu tine, și toate vietățile“.
Și au eșit din corabie Noe și toți, câți au’ fost
cu densul.
Și a zidit Noe altariu lui Dumnezeu și a
adus ardere do tot pe altariu. Și Dumnezeu l-a
binecuvântat pe el și pe feciorii lui zicându-le:
„Cresceți și ve înmulțiți și umpleți pământul
și-l stepâniți!“
Dumnezeu este îndelung răbdătoriu cu cei pă­
cătoși.
Dumnezeu este adot-drept: „Dumnezeu va răs­
plăti fie căruia după faptele lui“.

7. Chiemarea lui Avram

Peste o mie de ani au trecut dela potop
și urmașii lui Sem, Ham și Iafet, feciorii.lui Noe,
s au lățit peste tot pământul. Și s’au format
felurite popoare și teri cu nume deosebite. Dară
și acuma, ca mai înainte de potop, oamenii s’au
făcut de tot rei. Ei au mutat mărirea lui Dum­
 — 13 —

nezeu întru asemănarea făpturilor lui și a chi­

purilor cioplite.
Și în Ilaran trăia un om cu numele Avram.
Și a zis Dumnezeu lui Avram: „Eși din
pământul teu și din casa tatălui teu, și vină în
pământul, care voiu arăta ție. Și te voiu face pe
tino neam mare, și te voiu binecuvânta și se
vor binecuvânta întru tine toate neamurile pă­
mântului“ .
Și s’a dus Avram, precum i-a zis Dumne­
zeu. Și a luat Avram cu sine pe Sara, muierea
sa, și pe Lot, feciorul fratelui seu, și toate
averile sale și toți servitorii sei.
Și ajungând în pământul Canaan, s’a ară­
tat Dumnezeu lui Avram, și i-a zis: „Seminției
tale voiu da tot pământul acesta“. Și a zidit
Avram acolo altariu lui Dumnezeu, și a chie-
mat numele lui.
„încredințază Domnului calea ta, și te încrede
într’ensul.“
„De me iubesce cineva, cuvântul meu va păzi“.
„Și tot cel ce a lăsat case, sau frați, sau surori,
sau tată, sau mamă, sau muiere, sau copii, sau țarine
pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni
viața de veci“.

8. Avram și Lot
Iar Avram avea foarte multe vite si ar­
gint și aur. Și Lot încă avea oi, boi și corturi.
Și nu-i cuprindea pe ei pământul, ca se locuiască
împreună. Și s’a făcut ceartă între păstorii vi­
telor lui Avram și între păstorii vitelor lui Lot.
Și a zis Avram lui Lot: „Se nu fie ceartă
 — 14

între mine și între tine, între păstorii nici a

între păstorii tei, că frați suntem. Iată tot pa
mentul înaintea ta este, desparte-te de minei
de vei merge tu spre stânga, eu merg spr|
dreapta; iar de vrei tu spre dreapta, eu voii
merge spre stânga“.
Și rădicând Lot ochii soi a vezut, că to
ținutul împrejurul Iordanului era adăpat și ca
grădina lui Dumnezeu. Și alegendu-și acest ți
nut și-a pus lăcașul în Sodoma. Iar Avram a
venit și a locuit în Hebron.
„Fericiți sunt făcătorii de pace, căci aceia fiii
lui Dumnezeu se vor chiema“.

7 9. Avram și Isac
Și Sara a născut un fiu, și Avram se bu­
cura de el.
Și a cercat Dumnezeu pe Avram și i-a
zis: „Ia pe fiul teu cel iubit, pe Isac, și mergi
și-l adă pe el jertfă într’unul din munții, care-ți
voiu areta“. Și sculându-se Avram de dimineață,
a luat pe Isac, fiul seu, și lemne pentru jertfă
și foc și cuțit, și s’au dus amendoi. Și a zis
Isac cătră Avram, tatăl seu: „Tată! foc și
lemne sunt, dar unde este oaia pentru jertfă?“
Și a zis Avram: „Dumnezeu va îngriji pentru
oaia de jertfă, fiul meu!“ Și mergend au ve­
nit la locul, care i-a zis Dumnezeu. .Si a zidit
acolo Avram altariu, și a pus lemnele de asupra,
și legând pe fiul seu Isac, l-a pus pe altariu
de asupra lemnelor. Și a întins Avram mâna
sa, se iee cuțitul, se junghie pe fiul seu.
 -- 15 —

Și a strigat Dumnezeu din ceriu zicend:

„Avrame, se nu puni mâna ta pe- prunc, nici
se faci lui ceva, că acum am cunoscut, că te,
temi de Dumnezeu, căci nu ți-s’a făcut milă do
fiul teu cel iubit pentru mine!“
Și căutând Avram cu ochii a vezut un ber­
bece și l-a adus jertfă în locul lui Isac, fiul seu.
Și Dumnezeu a binecuvântat de nou pe
Avram; și Avram s’a întors acasă.
Și crescând Isac maro s’a căsătorit cu Re-
veca. Și au avut Isac și Reveca doi copii, pe
Isav și’pe lacob, care se chiema și Israil.
„Cel-ce iubesce pe fiul său sau pe fica sa mai
mult decât pre mine, nu este vrednic de mine“.

7 10. Vinderea lui losif

israil avea 12 fii. Și losif era do 17 ani,
când păscea oile tatălui seu cu frații soi, și
pîria pe frați la tatăl seu pentru faptele lor rele.
Și Israil iubia pe losif mai mult decât pre toți
fiii sei, și i-a făcut lui haină pistriță. Și vezend
frații, că pe el îl iubesce tatăl lor mai mult de­
cât pe toți fiii Iui, l-au urît pe el, și nu graiau
cu el o vorbă bună.
Și frații lui păsceau odată oile tatălui lor
la Sihem, și a zis Israil lui Iosil: „Mergi și
vezi cum se află frații tei și oile, și îmi spune“.
Și losif s’a dus.
Iară frații vozendu-I de departe au vorbit
între denșii: „Iată-1, acuma se-1 omorîm“. Și a
zis lor Rubin: „Se nu versați sânge, ci arun-
cați-1 într’o groapă“. Și venind losif la frații
 — 16 —

sei, ei l-au desbrăcat do haina cea pistriță j

l-au aruncat în o cisternă. Apoi s’au așezat s
mance.
Și căutând ei au vezut căletori ismailtei
venind cu cămilele lor încărcate de tămâie ș
smirna, și mergând spre Egipt. Și au scos frag
pe Ioșif din groapă și l-au vindut Ismailtenild
cu 20 de arginți. Și Ismailtenii au dus pe Iosi
în Egipt.
Și luând ei haina lui Iosif au junghiat un
ied și au uns haina cu sânge, și au trimis-o ta
tălui lor zicând: „Am aflat aceasta, vezi dc
este haina fiului teu, ori nu?“ Și a cunoscut-q
și a zis: „Haina țiului meu este, tiară rea la
mâncat“. Și a plâns Iacob pe fiul seu zile multe.i
Și au venit feciorii sei, ca se-1 mângâie, și nu
voia se se mângâie zicend: „Me voiu coborî
la fiul meu plângând.“
Să nu ascundem păcatele aproapelui, ci să le des­
coperim celor ce le pot îndrepta.
„Fiul înțelept veselesce pe tatăl său, iară fiul
nebun întristează pe mamă-sa“.

11. Umilirea lui Iosif

Ismailtenii""aîr dus pe"îosif irTEgipiT,și l-au
vindut lui Putifar, mai marele curții faraonului.
Și Dumnezeu era cu Josif. Și Josif a aflat
har înaintea domnului seu, și a plăcut lui. Și
Putifar a pus pe Josif peste casa sa; și toate,
câte avea el, le-a dat pe mâna lui Iosif. Și
Dumnezeu a binecuvântat casa egipteanului
pentru Iosif.
Și Putifar avea o soție rea. Și ea nu putea
 — 17 —

suferi pe Iosif, care era credincios lui Putifar.

Si l-a pîrît pe nedrept lui Putifar. Iar Putifar
dând ascultare soției sale, s’a mâniat pe Iosif
și l-a băgat în temniță.
Și Dumnezeu era cu Iosif, și i-a dat lui
har înaintea celui mai mare peste temniță. Și
acesta a dat temnița și pe toți cei osândiți pe
mâna lui Iosif.
Și a fost după aceea, că cel mai mare
peste păharnici și cel mai mare peste făcătorii
de pane ai regelui Egiptului au greșit domnului
lor. Și s’a mâniat Faraon pe amendoi și i-a pus
în închisoare, unde era Iosif.
Și după câte-va zile au vezut amendoi vis
într’o’ noapte. Și Iosif cu ajut or iul lui
Dumnezeu le-a tălmăcit visurile. Și cum a
deslegat Iosif visurile așa s’a întemplat.
„Să nu mărturisesci mărturie mincinoasă asupra
aproapelui tău ! “
„Rămânea-va întru blăstăm pomenirea femeii ne­
credincioase si ocara ei nu se va șterge.“

12. înălțarea lui Iosif

Și, după doi ani de zile, Faraon a vezut în
vis, că sta lângă rîu, și iată că din rîu au eșit
șepte vaci frumoase și grase și păsceau pe mar­
ginea rîului; și după ’acestea au eșit alte șepte
vaci urîte și slabe. Și vacile urîte și slabe au
mâncat pe cele șepte vaci frumoase și grase.
Și s’a făcut dimineață și s’a tulburat sufle­
tul lui Faraon, și a chiemat pe toți ghicitorii și
pe toți înțelepții Egiptului; și le-a spus visul seu,
și nu era cine se-1 tîlcuească. Și a grăit cel mai
 — 18 —

mare peste paharnicii lui Faraon: „Faraon s’a

mâniat odată pe mine și pe cel mai maro peste
pane și ne-a pus în temniță. Și am visat amân­
doi într’o noapte. Și Ora acolo cu noi un copil
de evreu, și el ne-a tîlcuit visurile, și s’a întâm­
plat precum ne-a tîlcuit noauo.“
Și Faraon a chiemat pe fosif. Și auzînd
losif visul a zis lui Faraon: „Dumnezeu a arotat
lui Faraon cele ce se vor face, lată în șepte
ani va ii îndestulare multă în tot pământul
Egiptului și după aceștia vor veni șepte ani
de foamete. Acuma dară caută un om înțelept
și priceput și-l pune mai maro preste pământul
Egiptului, și se stringă toate nodurile celor șepte
ani buni, ca se nu peară țara de foame.“
Și a plăcut cuvântul acosta lui Faraon și a
zis lui losif: „De oare ce Dumnezeu ți-a aretat
toate acestea, nu este un om mai înțelept și
mai priceput decât tine: tu vei fi mai maro
peste casa mea și de gura ta va asculta tot
poporul meu.“ Și luând Faraon inelul din mâna
sa, l-a pus în mâna lui losif și l-a îmbrăcat pe
el cu haine scumpe și a pus lanț de aur împre­
jurul grumazului lui.
Și losif a adunat toate bucatele celor șepte
ani roditori și le-a pus în grânare. Și începând
coi șepte ani roi s’a făcut foamete în tot pă­
mântul și numai în Egipt era pâne.
Și din toate țerilo veniau la Egipt se cum­
pere dela losif.
„înțelepciunea înalță capul celui umilit și îl face
să șadă întră cei mari.“
 — 19 —

Și auzind Israil, că se vinde grâu în Egipt,

a zis feciorilor sei: „Duceți-ve acolo și cumpă­
rați bucate, ca se nu murim“. Și au plecat frații
lui losif la Egipt.
Și au venit la losif și s’au închinat lui pană
la pământ. Și vezend losif pe frații sei i-a cu­
noscut, și s’a făcut străin de ei, și grăindu-le
aspru i-a ținut trei zile în închisoare.
După aceea a poruncit losif se li se umple
sacii de grâu. Și s’a făcut lor așa.
Și au venit la Israil tatăl lor, în Canaan,
și au spus lui toate.
Și după ce au sfîrșit grâul adus din Egipt,
a zis’israil fiilor sei: „Duceți-ve iarăș și cum­
părați bucate“.
Și luând ei argint, s’au dus de nou la Egipt.
Și i-a văzut losif pro ei și nu s’a mai putut re­
ținea, ci plângând a zis: „Eu sunt losif, traesce
încă tatăl meu?“ Și nu puteau frații se-i răs­
pundă, căci se înfricoșaseră. Și a zis losif:
„Apropiați-vă de mine“. Și s’au apropiat. Și a
zis: „Eu’sunt losif, fratele vostru, pro care l-ați
vindut în Egipt. Deci acum nu vă întristați, nici
să vă pară cu greu, că m’ați vindut, căci pen­
tru scăparea vieții voastre m’a trimis Dumne­
zeu aici. Și mai sunt cinci ani de foamete, gră­
biți la tatăl meu, și se-1 a duce-ți aici“. Și să­
rutând pe toți frații au plâns. Și după acestea
au grăit frații lui cu dânsul.
Și le-a dat lor losif care și merinde pe
cale si i-a slobozit.
2*
 — 20 —

Și venind ei la Israil, tatăl lor, i-au spus,

că Iosif trăesce și stăpânesce preste tot pă­
mentul Egiptului. Și s’a spăimentat Israil, pentru
că nu credea lor. Și i-au grăit toate cuvintele
dela Iosif si i-au aretat carele, cu cari se-1 duca-
pe densul. Atunci a zis Israil: „Destul este mie,
de trăesce încă fiul meu Iosif, merge-voiu și-l
voiu vedea mai nainte de a muri“.
Și sculându-se Israil și toate ale lui au
pornit spre Egipt.
Și Iosif a așezat pe tatăl seu și pe frații
sei în pămentul cei mai bun al Egiptului, în Goșen.
„Purtarea de grijă a lui Dumnezeu ocârmuesce
toate“.
„De veți erta oamenilor greșelele lor, și Tatăl
cel ceresc va erta voauâ greșelele voastre“.

14. Apăsarea Israiltenilor în Egipt

Și a murit Iosif și toți frății lui, iar fiii lui
Israil s’au înmulțit foarte. Și s’a sculat alt îm­
părat peste Egipt, care nu scia de Iosif, și a
zis poporului seu: „Iată poporul fiilor lui Israil
se înmulțesce foarte și se întăresce mai mult,
de cât noi. Veniți dară, ca cu înțelepciunea se-i
asuprim pe denșii, ca nu cumva întemplându-se
resboiu se se însoțască cu inimicii și bătendu-ne
se iasă din pămentul nostru“.
Și le-au pus lor păzitori de lucruri și le
chinuiau viața cu lucruri grele, cu lutul și cu
cărămidăria. Dară cu cât îi apăsau mai mult
cu atâta mai mult se înmulțiau și se întăriau
fiii lui Israil. Și se îrigrozau Egiptenii de fiii
 — 21 —

Iui Israil. Și au poruncit Faraon la tot poporul

seu zicând: „Toată partea bărbătească, ce se
va nasce -Evreilor, în riu se o aruncați, și toată
partea femeească se o lăsați vie“.
„Regele înțelept (bun) este fericirea poporului.“
Pentru lege, limbă, port și datini strămoșești să
ne dăm. și viața.

15. Nascerea și scăparea lui Moise

Pe timpul acela o israiliteană a născut un
fecior, și vezendu-1 frumos, l-a ascuns trei luni.
Iară liind-că nu putea se-1 mai ascundă, a luat
un sicriaș de papură și a pus pruncul întrensul,
și l-a pus în marginea rîului. Și se uita soru-sa
de departe, se vadă ce' se va întâmpla lui.
Și s’a coborît fata lui Faraon se se scalde
la rîu și vezând sicriul a trimis o servitoare
de l-a luat. Și deschizendu-1 a vezut pruncul
plângând în sicriaș; și i-s’a făcut milă de densul.
Și a zis sora lui cătră fata lui Faraon:
„Voia ți-i se chiem o doică și .se hrănească
pruncul?“ Și i-a zis ei tata lui Faraon: „Dute.“
Și ducându-se fata a chiemat pe mama prun­
cului. Și a zis fata lui .Faraon muierii: „Păzesce
mie pruncul acesta și eu îți voiu plăti“.
Și după ce a crescut pruncul, l-a adus pre
densul la fata lui Faraon; și a fost ei în loc de
fecior. Și a numit numele lui Moise.
„Dumnezeu păzesce pe toți cei ce-1 iubesc“-
Omul propune, Dumnezeu dispune.
 22 —

16. Chiemarea lui Moise

Și fiind Moise mare a fugit do la Faraon,
și s’a așezat în Midian la un preot cu numele
Ietro. Și Ietro a dat fata sa lui Moise muiere.
Și păscend el odată oile socrului seu a ajuns
cu oile pănă la muntele, ce se numosce Horiv.
Și i-s’a arotat Dumnezeu în pară de foc din rug,
și i-a zis: „Iată am vezut necazul fiilor lui Is-
rail, cu care-i necăjesc Egiptenii. Și acuma vină,
se te trimit la Faraon, împăratul Egiptului, și se
scoți pe poporul meu din pămentul Egiptului și
se-1 duci într’un păment bun și larg, într’un pă­
mânt, în care curge lapte și miere, — în Ca-
naan“. Și a zis Moise lui Dumnezeu: „Cine sunt
eu, ca se merg la Faraon, și se scot pe fiii lui
Israil din pămentul Egiptului?“ Și i-a zis Dum­
nezeu: „Eu voiu ii cu tine!“
Dumnezeu ascultă rugăciunile celor asupriți, căci
singur zice: „Chiamă-mă în ziua năcazului și eu te
voiu mântui!“
Darul lui Dumnezeu face tari pe cei slabi.

17. Eșirea Israiltenilor din Egipt

Și după aceasta a intrat Moise la Fa
și a zis lui: „Domnul Dumnezeu îti zice se
slobozi pe Israilteni!“ Și a zis Faraon: „Cine
este acela, de al cărui glas se ascult, ca se
slobod pe fiii lui Israil? Nu sciu pre Domnul,
nici pe Israil nu-1 voiu slobozi“. Și a poruncit
Faraon celor mai mari peste popor se îngreu­
neze lucrurile oamenilor acestora.
 — 23 —

Și s’a rugat Moise lui Dumnezeu și Dum­

nezeu a trimis peste Faraon și peste tot Egip­
tul fel de fel de nenorociri. Și s’a învârtoșat
inima lui Faraon și n’a ascultat cuvintele, grăite
de Dumnezeu.
Atunci a bătut Dumnezeu tot întâiu-născutul
din pământul Egiptului delà om până la dobitoc;
și numai fiilor lui Israil nu s’a întâmplat nimic.
Și în noaptea aceea s’a făcut bocet maro în
tot Egiptul, căci nu era casă egipteană, la care
se nu fie fost mort.
Și a cliiomat Faraon pe Moise noaptea și a
zis lui: „Sculați-ve și oșiți din poporul meu, tu
și fiii lui Israil“. Și sileau Egiptenii pe popor cu
grabă së iese din pământul Egiptului, că ziceau :
„Toți vom muri“.
Și așa a scos Dumnezeu pe fiii lui Israil
din pământul Egiptului împreună cu toate ale lor..
,.S6 nu iai numele Domnului Dumnezeului tôu
îndeșert“.
18. Trecerea preste Marea Roșie
Și lui Faraon i-a părut râu, că a lăsat pe
fiii lui Israil. Și s’a luat după ei cu oaste, ca.
se-i rentoarcă. Și i-a aflat tăberîți lângă mare.
Și fiii lui Israil au vezut, că Egiptenii tăberîseră
în urma lor, și s’au temut foarte și au strigat
cătră Dumnezeu.
Și a zis Moise poporului: „Stați și veți
vedea mântuirea delà Domnul, care o va face
noauâ astăzi“. Și a zis Dumnezeu iui Moise:
„Râdică-ți toiagul și întinde mâna spre apă!“
Și a făcut Moise cum i-a zis Dumnezeu și s’a
 — 24 —

despărțit apa. Și au trecut fiii lui Israil marea

pe uscat. Și au intrat Egiptenii după denșii. Și
a zis Dumnezeu lui Moise: „întinde mâna ta
spre mare!“ Și a întins Moise mâna spre măreț
și s’a așezat apa la locuRei și a înecat pe toți
Egiptenii în mijlocul mării.
Atunci a cântat Moise și fiii lui Israil cân­
tări de laudă lui Dumnezeu.
„Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi în
contra noastră?“
Dumnezeu perde pe cei ce nu cred.
/I/$ 19- Israiltenii în pustie /
Și a rédicat Moise pe fiii lui Israil dela!
Marea Roșie și i-a dus în pustie. Și ne având !
ei ce mânca au început a cărți asupra lui Moise. |
Și a zis Dumnezeu lui Moise: „Auzit-am cârtirea
fiilor lui Israil; grăesce lor zicând: Sara veți
mânca carne și dimineața ve veți sătura de
pane, și veți cunoasce că eu sunt Domnul Dum­
nezeul vostru.“ Și s’a făcut sară, și au năvălit
poturnicile de au acoperit tabera; iar dimineața,
dacă se redica soarele, iată pe fața pustiei ceva
mărunt și alb ca bruma pe pământ. Și vezend
aceasta fiii lui Israil au zis unul altuia: „Ce este
aceasta?“ Și le-a respuns Moise: „Aceasta este
pânea, care a dat-o Dumnezeu voaué se mân­
cați“. Și au numit fiii lui Israil numele acesteia
mană; și avea un gust de turtă cu miere. Iară
fiii lui Israil au mâncat mană patruzeci de ani,
pănă au venit în pământul Canaan.
Și mergând mai departe, poporul nu avea
apă sé beie. Și blăstema poporul asupra lui
 — 25 —

Moise zicend: „Dă-ne apă, se bem!“ Și a zis

Dumnezeu lui Moise: „Ia cu tine toiagul și mergi
la peatră în Horiv, și vei lovi peatra, și va eși
dintr’ensa apă și va bea poporul“. Și a făcut
Moise așa înaintea fiilor lui Israil.
Dumnezeu grijesce de viața și esistința lumii.
'* / .
20. Darea legii
Iară în luna a treia după ce au eșit fiii
lui Israil din pămentul Egiptului, au ajuns și au
tăbărît în jurul muntelui Sinaiu. Și suindu-se
Moise în munte i-a zis Dumnezeu: „Coboară-te
de spune poporului, că în ziua a treia se va
areta Domnul pe muntele Sinaiu poporului“.
Și s’a pogorît Moise din munte și a făcut
cum a zis Dumnezeu.
Și în ziua a treia, când se făcea de zi,
s’au făcut glasuri, și fulgere, și nori întunecați
pre muntele Sinaiu; și s’a spăimentat tot po­
porul din taberă. Și a grăit Domnul toate cu­
vintele acestea zicend:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul teu, se nu
ai alți dumnezei afară de mine;
2. Se nu-ți faci chip cioplit, nici la toată
asemănarea vre unui lucru se nu te închini,
nici se nu slujesci;
3. Se nu iai numele Domnului Dumnezeului
teu îndeșert;
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului, ca se
o sânțesci pre ea;
5. Cinstesce pre tatăl teu și pre mumă-ta, ca
se-ți fie bine și se trăesci mulți ani pre păment;
 26 —

6. Se nu ucizi ; 11
7. Se nu fii desfrînat; ța
8. Se nu furi; ir
9. Se nu mărturisesci mărturie mincinoasei
asupra aproapelui teu; li
10. Se nu poftesci nimic, ce este al aproai
pelui teu. 11
Și tot poporul auzind acestea spăimântâdu
du-se a stat departe; și i-a zis Moise: „Dumnorar
zeu v’a cercat, pentru ca se fie frica lui întru
voi și se nu pecătuiți“. u
Si Moise s’a suit în munte și a stat acok
patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Și Dom- îs
nul i-a dat doaue table, pe cari erau scrise cele"'
10 porunci.
Dumnezeu este prea sânt, căci voesce și iubesce
numai binele și ur&sce reul. ’ 1
„Aceasta este iubirea de Dumnezeu, ca s6 păzim s
poruncile lui“. 5
Abia după 40 de ani del.i eșirea din Egipt ajung Israiltenii
la ostul Iordanului și Învingând popoarele de aci, își fac cale spre
Canaan, țara promisă lor. Moise moare, iar Iosua, fiul lui N’avi,
cuceresce și împărțesce Cana i- ul între cele 12 seminții ale lui Israil.
După Iosua urmează ca conducători ai Israiîrenilor Judecă­
torii. Mai însemnați intre aceștia au fost Gudron, Samson și Samuil.
La porunca lui Dumnezeu Samuil unge de prim rege al
Israiltenilor pe Saul.

21. David și Goliat

în acel timp fiii lui Israil aveau neconte­
nite lupte cu Filistenii. Și odată când armatele
contrare stăteau față în față, a eșit un bărbat
din oastea Filistenilor, numele lui era Goliat,
înalt de șese coți și o palmă. Și striga oastei
 — 27 —

lui Israil: „Alegeți-ve un bărbat, care se vină

asupra mea. Și de me va ucide, noi vom ii voaue
robi; dară de-1 voiu ucide, voi se fiți noaue robi.“
Și auzind Saul și tot Israilul cuvintele acestui
Iilistean s’au întristat și spăimentat foarte.
Si venind David, un păstoriu din Vitleem,
Ia frații sei, cari erau în oastea lui Saul, a auzit
cuvintele lui Goliat. Și a zis lui Saul: „Eu voiu
merge și me voiu bate cu acest iilistean.“
Și și-a luat David toiagul în mână, și și-a
ales cinci pietri netede din păreu și le-a pus în
tașca sa păstorească, și luând în mână praștia
s’a apropiat de iilistean. Și căutând Goliat a
vezut pe David și a rîs de el, pentru că era
prunc, și i-a zis: „Au doară câne sunt de vini
cu toiag și cu petri asupra mea?“ Și a zis Da­
vid lui Goliat: „Tu vini asupra mea cu sabie
și cu suliță și cu paveză, iar eu vin asupra ta
în numele Domnului Dumnezeu!“
Si a venit filisteanul înaintea lui David. Si
luând David o peatră din tașcă a pus-o în praștie
și a arunrăt-o, și a lovit pe iilistean în frunte;
și s’a înfipt peatra în fruntea lui și el a căzut
cu fața la păment. Și alergend David s’a pus
pe el, și luându-i sabia i-a tăiat capul.
Si vezend Filistenii, că s’a omorît uriesul
lor, au luat-o la fugă. Iar bărbații lui Israil stri­
gând de bucurie a urmărit pe Filisteni și au
prădat taberele lor.
„Cel ce sapă groapă, cade-va într’ensa; și cel
ce întinde cursa plinde-se-va într’ensă“.
„Ajutoriul nostru este întru numele Domnului,
care a făcut ceriul și pământul“.
 — 28

După moartea lui Saul, David ajunge rege. El face Ierus-, r

limul capitala terii, își zidesce o reședință frumoasă și adună niț£
terialul de lipsă pentru zidirea unui templu, ce l-a rădicat apoi S'V
lomon, fiul lui David. „
După moartea lui Solomon statul evreu se desface (975) î/Z
doaue regate : Iuda și Israil. (C
Intre toti regii lui Israil nu se află unul, care se fie umbla
în căile Domnului. Nentrecut în fărădelegi a fost A h a b, care | I
introdus de dragul soției sale cultul idolului B a al. Pe timpul acești;;
rege trăia profetul Ilie.

I
22. Ilie și profeții lui Baal /

„Nu va fi nici roauă, nici ploaie, fără nu

mai prin cuvântul gurii mele!“ — așa a zis%
odată prorocul Ilie cătră Ahab cel fără de lege^n
Și a fugit Ilie dela fața lui Ahab, căci aceste n
voia se-1 omoară. ¡ț
Și după trei ani a zis Dumnezeu lui Ilie ț k
„Mergi de te arată lui Ahab și voiu da ploaie
pe păment“. Și a mers Ilie se se arete lui Ahab. r
Și era foamete mare în Samaria. s
Și vezend Ahab pe Ilie i-a zis: „Tu ești r
cel ce resvrătesci pe Israil?“ Și i-a zis Ilie:'
„Nu eu resvrătesc pe Israil, ci tu și casa ta­
tălui teu, lăsând pe Domnul Dumnezeul vostru
și mergend în urma lui Baal. Trimite acum și
adună pe muntele Cârmitului tot Israilul și pe
cei 450 de proroci ai lui Baal“.
Și Ahab a făcut după cum i-a zis Ilie.
Și s’a apropiat Ilie de toți și le-a zis: „Pănă
când veți șchiopăta? Dați-ne doi junei; și pro­
rocii lui Baal să-și aleagă unul, să-l taie bucă­
țele și se-1 pună pe lemne, dară se nu pună i
foc ; și eu voiu tăia pe celalalt, și-l voiu pune .
pe lemne și foc nu voiu pune. Si voi, proroci
 29 —

iai lui Baal, strigați întru numele dumnezeilor

' voștri și eu voiu chiema întru numele Dumne­
zeului meu. Și va fi adeveratul Dumnezeu acela,
tcare va respunde cu foc.“
Și a zis poporul: „Bun este cuventul ce
nai grăit!“ '
Și au luat prorocii lui Baal un june, și l-au
ipregătit și au strigat de dimineața pană sara,
tzicend: „Baale, auzi-ne pe noi!“ Și nu a fost
rvoace, nici ascultare.
Și a pregătit Ilie celalalt june, și a turnat
apă peste jertfă și rugându-se a zis: „Doamne
Dumnezeule, auzi-me, ca se cunoască tot popo-
irul acesta, că tu ești adeveratul Dumnezeu și
seu sunt robul teu, și pentru tine am făcut lu­
crurile acestea!“
Și a căzut foc dela Domnul din ceriu și a
mistuit jertfa și altariul. Și a vezut tot poporul,
și a căzut pe fața sa, și a zis: „Adeveratul Dum­
nezeu este acesta, pe care l-a chiemat Ilie! “
Și a zis Ilie cătră popor: „Prindeți pe pro­
rocii lui Baal și nici unul se nu scape viu!“ Și
așa s’a întâmplat.
Și s’a suit Ilie în verful Carmilului și s’a
rugat ferbinte și Dumnezeu a trimis măre ploaie
ceste Israil.
„Eu sunt Domnul Dumnezenl tău, să nu ai alți
dumnezei afară de mine“.
„Mult poate rugăciunea ferbinte a dreptului“.

23. Viia lui Nabot.

Nabot, un om din Israil, avea o viie lângă
casa lui Ahab. Și a grăit Ahab lui Nabot: „Dă-mi
 30 —

viia ta se-mi fie grădină de legumi, pentru c

este aproape de casa mea; și-ți voiu da ?nti
ea altă viie mai bună sau de vrei prețul vi|| <
în argint.“ Și o zis Nabot cătră Ahab: J (
rească-me Domnul Dumnezeul meu, se dau 0
moșia părinților mei ție!“ Și a venit Ahab
casă întristat si mânios, si s’a culca pe pat.
Și Isebela, muierea lui, a venit la el și i-
zis: „Scoală-te și iii cu voie bună și eu îți voi
da ție viia lui Nabot.“ Și a scris carte cu numel
lui Ahab și a pecetluit-o cu pecetea lui și a tri
mis-o la betrânii lui Israil. Și în carte era seri
așa: „Puneți oameni rei se mărturisască asupri
lui Nabot, că a hulit pe Dumuezeu și pe regele
apoi se-1 scoateți și se-1 ucideți cu petri.“ 'Și ai
făcut betrânii, cum li-a scris Isebela. Și auzinc
Isebela, că Nabot e mort, a zis lui Ahab : „Scoa
lă-te, și moștenesce viia lui Nabot, căci el este
mort.“ Și s’a coborit Ahab în viia lui Nabot st
o moștenească.
Și a grăit Dumnezeu lui Ilie: „Coboare-tt
și întimpină pe Ahab în viia lui Nabot și îi zi
„Pentru chipul, în care ai ucis pe Nabot și a
moștenit viia lui, îți zice Dumnezeu: Cum cânii
au lins sângele lui Nabot, așa vor linge cânii
sângele teu; și cânii vor mânca corpul Isebelii.“
Și cuvântul lui Dumnezeu s’a împlinit.
„Să nu poftesci nimic, ce este al aproapelui teu“

Regatul Israil s’a susținut pănă Ia 722 n. Cr, când Salma-

nasar regele Asirienilor îl ocupă, iar pe popor îl duce în robie.
Intre regii lui Iuda au fost și unii buni câ Ezechie și losie,
cari risipesc altarele idolilor și introduc cultul adeveratului Dum-
 —• 31

nezeu. Regatul Iu la a fost desființat de Nebucadnesar, regele Babi-

t
lonului, la anul F>88 n. Cr. între cei duși în robie a fost și profetul
II Danii și soții sei Ananie, Azarie și Misail.
___
24. Cei trei tineri în cuptoriul de foc
în acel timp regele Nabucadnesar a făcut
.un chip de aur și adunând toate popoarele sale
înaintea chipului a poruncit: „Când veți auzi
.glasul trimbiții, se cădeți și se ve închinați chi­
pului acestuia de aur; iară cel ce nu va cădea
se se închine, se va arunca în cuptoriul, ce arde
:cu foc.“ Și auzind popoarele glasul trimbiții, toate
iu căzut de s’au închinat chipului. Dară trei ti­
neri evrei Ananie, Azarie și Misail nu s’au în­
chinat chipului.
Atunci regele Nebucadnesar, aducendu-i în­
aintea sa, li-a zis cu mânie; „De nu ve veți
închina chipului, veți fi îndată aruncați în cup-
:oriu. Voiu vedea, care Dumnezeu ve va scăpa
lin manile mele.“ Și au respuns tinerii zicend:
„întemple-se ori ce cu noi, dară se scii, rege,
că dumnezeilor tei nu vom servi, și chipului de
aur, pe care l-ai rădicat, nu ne vom închina! “
Și Nebucadnesar s’a umplut de mânie și a
coruncit se-i arunce în cuptoriul de șepte ori
nai înferbentat ca altă dată. Și tinerii fură le­
gați și aruncați cu haine cu tot în cuptoriu. Și
s’a pogorît îngerul Domnului și a făcut, ca fo­
cul se n’atingă pe nici unul, și umblând prin
mijlocul văpăii lăudau pe Dumnezeu.
Și vezend regele aceasta s’a mirat și apro-
ciindu-se cu oamenii sei de cuptoriu a chiemat
 — 32

afară pe cei trei tineri, zicend : „Bine cuvânt

fie Dumnezeul vostru!“ Și poruncind, ca nin
se nu vorbească de reu de Dumnezeul ținerilo,
li-a dat daruri multe.
„Fii credincios până la moarte și voi da ție cj
nuna vieții!“

Deși li s’au dat Iudeilor mai târzia voie, ca se se rentoard

în patiia lor, ca să-și zidească de nou templul și se Introducă cultt
divin vechiu, ei totuș uitară de adevăratul Dumnezeu; — și toa (
bunătățile precum și toate pedepsele, venite de sus, nu i au in,
putut îndrepta. Tot așa de răi au fost și celelalte popoare ale pămet
tului, Păgânii.
De tot mic a fost numărul acelora, Iudei și Păgâni, cari nu
trăiau în legile Domnului. Aceștia necontenit se rugau lui Dumnt
zeu, ca se li trimită un mântuitoriu, pe Mântuitoriul promis în rait
Dumnezeu în fine a ascultat rugăciunea acestora și plininindu-s
timpul, a trimis pe Fiul său, pe Isus Cristos.
 II. Testamentul nou

25. Sânta Fecioară Maria

în Xazaret, în Galilea, trăiau doi oameni
lrepți: Ioachim și A~ña7~ST neavénd ei copii,
îencetat rugau pre Dumnezeu’*“câ ~se Te dăru­
iască unul. Dumnezeu a. ascultat rugăciunea lor
.i li-a dăruit o fică, pe María.
Și fiind Alaria de trei ani, părinții ei au
lus-o Ia templu și au lăsat-o în grija arhiereului,
.a templu a petrecut Alaria pană la etatea de
1 ani în rugăciuni și ascultând cuvântul lui

Aiurind Ioachim și Ana. Alaria a făcut vot.

ă va românea toată viata fecioară. Si ca se
u stee fără scut, arhiereul a încredințat-o lui
osif, un betrân de 80 de ani. Lângă acest
ietrân drept și cu frica lui Dumnezeu s’a așezat
laria în casa părințască din Xazaret.
„Fericiți sunt cei-ce ascultă cuvântul lui Dum-
.ezeu și-l împlinesc“.

26. Nascerea lui Ioan Botezătoriul

Fost-au în zilele lui Irod un preot, cu nu­
nele Zaharie și muerea lui Elisaveta. Amândoi
irau drepți înaintea lui Dumnezeu și nu aveau
opii. Și odată, când tămâia el în templu, s’a
3
 — 34 —

arătat iui îngerul Domnului, zicendu-i: „Zahariey

s’a auzit rugăciunea ta, și muierea ta Elisavet.;
va nasce tie fiu si vei chiema numele lui Ioan
Și el va merge înaintea Domnului, ca se-i ga
teasca popor gătit“. Și a zis Zaharie îngerului
„Din ce voiu cunoasce aceasta?“ Și îngerul i-g
răspuns : „ lată nu vei putea vorbi pănă în ziua
când vor fi acestea, pentru că n’ai crezut cu
vintelor mele“.
Și plinindu-se timpul a născut Elisaveta ui
fiu. Și în ziua a opta au voit se pună prun
cului nume. Și Elisaveta a făcut semn lui Za
liarie, că cum ar voi se se chieme pruncul
Iară el cerând o tăbliță a scris zicând: „loail
este numele lui‘E Și îndată s’au deschis guri
și limba lui, și a grăit lăudând pe Dumnezeu.
Iar pruncul crescea și se întăria cu duhul, și a
stat în pustie pănă în ziua arătării sale cătra
Israil.
„Fericiți sunt cei-ce n’au vSzut- și au crezut“.

27. Nascerea lui Isus

Și a fost trimis îngerul Gavril dela Dumne­
zeu la Maria. Și intrând la densa i-a zis: „Bu-
cură-te ceea ce ești plină de dar. Domnul este
cu tine; binecuvântată ești tu între muieri!“
Iar ea văzând s’a spăimentat de cuvântul lui.
Și a zis ei îngerul: „Nu te teme, Mărie, căci
ai aliat har la Dumnezeu; și iată vei nasce liu,
și vei chiema numele lui Isus.“ Atunci Maria a zis
îngerului; „Cum va ti aceasta?“ Și răspunzând
 — 35 —

îngerul a zis ei: „Duhul sânt se va pogon'

peste tino, și puterea celui prea înalt te va
umbri; pentru aceea și sântul, care se va nasce,
.-va- cinema
, se --- . . . Fiul
. lui Dumnezeu.
, “ Si Maria a
zis: „Fie mie după cuvântul tëu.“ Și s’a dus
îngerul delà densa. .
Și în zilele acelea eșit-a poruncă delà îm­
păratul August, se se înscrie toată lumea. Și
mergeau toți sè se înscrie, fiecare în cetatea sa.
Și a mers și Iosif la Vitleem, së se înscrie, cu
Maria, muierea încredințată lui. Și când erau ci
acolo, a născut Maria pe fiul seu, și l-a înfă­
șurat pe densul și l-a culcat în eșle, pentrucă
nu aveau loc în ospetărie.
„Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe
Fiul sëu, ca tot celce crede întrênsul sô nu moară, ci
sô aibe viața de veci.“
Fiul lui Dumnezeu s’a pogorît din ceriu, s’a în­
trupat delà Duhul sânt și din Maria fecioară, și s’a-
facut om.
-Fiul lui Dumnezeu, n’a încetat a ti Dumnezeu,
după ce s’a făcut om.
Isus Cristos, Dumnezeu-omul, are doauë firi : una
dumnezeească și alta omenească ; tot așa și doauë voinți.
In Isus Cristos este numai o persoană dumne­
zeească, și Maria, care a rômas pururea fecioară, se
numesce Născătoare de Dumnezeu.
Isus însainnă Mântuitoriu. El a venit së ne
mântuiască de pëcatul strămoșesc și de vina lui.
’ *

•»
28. Faima despre nascere
Și păstori erau în acelaș ținut păzind tur­
mele salo. Și iată îngerul Domnului a stătut
3*
 — 36 —

lângă dânșii și lo-a zis: „ Iată vestesc^ voau

TJucufie maro; astăzi s’a născut voaue Mâr
tuitoriu, caro este Cristos Domnul, în Vitleem.
Și îndată s’a făcut împreună cu îngerul
de îngeri lăudând pre Dumnezeu și zicând: ,,M:î
rire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pă-
mont pace, între oameni buna voire!“
Și dacă s’au dus delà dânșii îngerii la ce­
riu, păstorii veniră de grai) la Vitleem și allai ;i
pe' Maria și pe Iosif și pruncul culcat în oslo.
Și s’au întors păstorii mărind pre Dumnezeu și
vestind toate câte au auzit și au văzut.
Și când s’a umplut opt zile s’a pus prun­
cului numele Isust cum a zis îngerul.
„Harul lui Dumnezeu cel mântuitoriu s’a arătat
tuturor oamenilor.“.
Cristos însamnă uns (miruit). Unși erau profeții,
preoții și împărații legii vechi. Isus ca profet, ca preot
și ca împărat severșesce mântuirea noastră. Ca profet
ne învață ce trebue să credem și cum să viețuim, ca
să ne mântuim; ca preot a pătimit și a murit pentru
noi; ca împărat duce la capăt mântuirea noastră.

29. întâmpinarea Domnului

Șî când s’au împlinit do de zile au adus pe
Isus la Ierusalim se-1 pună înaintea Domnului.
Și era în Ierusalim un om, cu numele Si-
ineoii; și omul acesta era drept și ten'ietoriu de
Dumnezeu. Și ora promis lui dela Duhul sânt,
șe nu vadă moarte până nu va vedea pe Cristos.
Și când Joșii și Maria au adus pe Isus la templu,
Simeon l-a luat în brațe și l-a binecuvântat.
 — 37 —

Și era o prorocită Ana, o văduvă de 80

de ani, care nu se depărta de templu. Și în
acea oară venind lăuda pe Dumnezeu și grăia
despre densul tuturor, caro așteptau mântuirea.
„Nu este mântuire în nime altul, căci nu este
alt nume în care trebue së ne mântuim“.

30. Magii delà răsărit

Si dacă s’a născut Isus în Vitléem, în zi-
lele lui Irod regele, iată magii delà răsărit
au venit la Ierusalim zicănd: „Unde este năs­
cutul rege al Iudeilor? căci am văzut steaua lui
la răsărit, și am venit să ne închinăm lui.“ Au­
zind Irod acestea s’aturburat, și tot Ierusalimul
cu densul, și adunând pre toți arhiereii și căr­
turarii poporului, i-a întrebat: „Unde se va
nasce Cristos?“ Iară ei ziseră lui: „în Vitlăem.“
Atunci Irod într’ascuns chiemând pe magi
li zise: „Mergănd cercetați cu dinadinsul de
prunc; iar dacă l-ați aflat, dați-mi de scire, ca
venind și eu să mă închin lui.“
Și ei ascultând pe rege s’au dus; și iata
steaua, ce au văzut-o la răsărit, mergea înaitea
lor, pănă când a venit și a stătut de asupra unde
era pruncul. Și intrând în casă s’au închinat lui
dându-i aur, smirnă și tămâie. Și luând scire în
vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale
s’au dus în țara lor.
Și dacă s’au dus ei, iată îngerul Domnului
s’a arătat în vis lui Iosif zicănd: „Ia pruncul
și pe mama lui și fugi în Egipt, că Irod va
 — 38 —

căuta pruncul, ca se-l piardă“. Atunci Iosif sculân

du-se a făcut, cum i-a zis îngerul.
După moartea lui Irod, Iosif venind în Ga-
lilea, a locuit în cetatea, ce se ch iarnă Nazaret
„Căutați și veți afla!“
„Dumnezeu voesce, ca toți oamenii să se mân­
tuiască și să vină la cunoscința adevărului.“

31. Isus de 12 ani în templu

Iosif și Maria se duceau în fiecare an la
Ierusalim la sărbătoarea pascilor. Și când a fost
Isus de 12 ani, l-au luat și pe el la Ierusalim.
Și sferșindu-se zilele sărbătorii Iosif și Maria
s’au întors, iară Isus, fără scirea lor, a rămas
în Ierusalim. Ei socoteau, că el e cu ceialalți
soți de călătorie.
Și au venit cale de o zi, și l-au căutat
printre rudenii și cunoscuți, dară neaflându-1 s’au
întors la Ierusalim, ca se-l caute.
Și după trei zile l-au aflat în templu șezend
în mijlocul cărturarilor, ascultându-i și între-
bându-i. Și se mirau toti, cari-1 auziau, de pri­
ceperea și de răspunsurile lui.
Și vezendu-1 pe el s’au mirat, și a zis câtră
el mama lui: „Fiule, pentru ce ni-ai făcut
aceasta ? Iată te-am căutat cu multă durere.“
Și zise lor: „De ce m’ați căutat? Au n’ați so­
cotit, că eu trebue se fiu întru cele ce sunt
ale tatălui meu.“
Și a venit cu denșii la Nazaret ,și era supus
lor. Și Isus sporia în înțelepciune și verstă și în
, har la Dumnezeu și Ia oameni.
 — 39 —

..Cristos ni-a lăsat esemplu, ca s6 urmăm ur­

melor lui“.

32. Ioan Botezătoriul și botezul lui Isus

în anul al cinci-spre-zecelea al domniei lui
Tiberiu împăratul, (fiind procurator în ludea Pi-
lat din Pont, în zilele archiereului Caiafa), fost-a
cuventul lui Dumnezeu cătră Ioan în pustie. Și
a venit în toată laturea Iordanului predicând
botezul pocăinții întru ertarea păcatelor, zicend:
„Pocăiți-ve, că s’a apropiat împărăția lui Dum­
nezeu.“
Și eșia la densul Ierusalimul și toată ludea
și toată împrejurimea Iordanului și se boteza de
densul, mărturisindu-și păcatele sale.
Și a venit și Isus din Galilea la Iordan, la
Ioan, ca să se boteze de densul. Iar botezen-
du-se Isus îndată a eșit din apă: și iată s’au
deschis lui ceriurile și a văzut Duhul lui Dum­
nezeu pogorindu-se ca un porumb, venind preste
densul. Și iată o voace ¿lin ceriuri zicend:
„Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine
am voit.“
„Trei sunt cari mărturisesc în ceriu: Tatăl, Fiul
și sântul Duh, și acești trei sunt unul.“
„Și noi credem și cunoascem, că tu ești Cristos,
Fiul lui Dumnezeu celui viu.“

33. Nunta din Cana

Era o nuntă în Cana. Și au fost chiemați
la nuntă și Isus și învățăceii- săi. Și sfîrșindu-se
 40 —

vinul, zis-a servitorilor muma lui. care încă ere

acolo: „Ori ce va zice Isus, faceți“.
Și erau acolo șese vase de peatră puse
după datina curățirei a Iudeilor, cari cuprindeaq
căte doaue sau trei mesuri. Și Isus a zis ser­
vitorilor: „împleti vasele cu apă“. Și le-au um­
plut pănă sus. Și a zis lor: „Scoateți acuma și
duceți nunului“. Și au dus.
Și după ce a gustat nunul apa, ce se fă­
cuse vin, și nu scia de unde este, (dară ser­
vitorii, cari scoaseră apa, sciau), a chiemat nu­
nul pe mire și i-a zis: „Tot omul pune întâiu
vinul cel bun, și după aceea pe cel slab, și tu
ai ținut vinul bun pănă acuma“.
Aceste început al minunilor l-a făcut Isus
în Cana Galileii; și au crezut într’ensul învă­
țăceii lui.
Lucrurile, ce le face Isus, mărturisesc despre
el, că Tatăl l-a trimis.

34. Isus vindecă servul unui sutaș

I iind odată Isus în Capernaum venit-a la
densul un sutaș rugându-1 și zicend: „Doamne,
servul meu zace în casă, chinuindu-se.“ — Și
i-a zis Isus: „Voiu veni și-l voiu vindeca.“ — Și
respunzend ■ sutașul, a zis: „Doamne, eu nu
sunt vrednic, ca se intri sub acoperementul meu,
ci zi numai cu cuventul, si se va vindeca ser­
vul meu.“
Auzind Isus aceasta s'a minunat și a zis
celor ce erau cu el : „Adever zic voaue, nici
în Israil n’am aflat atâta; credință.“ Și a zis
 — 41 —

[sus sutașului: „Mergi, fieție, precum ai crezut.“

Și s’a vindecat servul într’aceea oară.
„Fără credință nu e cu putință a plăcea lui
Dumnezeu“.
Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru aproapele.

35. Vameșul și fariseul

Unora, cari credeau în sine, că sunt drepți,
și desprețuiau pe alții, li-a spus Isus această
pildă:
Doi oameni s’au suit în templu, ca se se
roage, unul fariseu și altul vameș. Fariseul stând
se ruga în sine așa: „Dumnezeule, îți mulță-
mesc, că nu sunt ca ceialalți oameni: răpitori,
nedrepți, desfrînați sau și ca acest vameș; pos­
tesc de doaue ori în săptămână; dau zeciuială din
toate, câte câștig“. — iar vameșul, stând de
departe, nu voia nici ochii se-și ridice la ceriu,
ci se închina zicend: „Dumnezeule, îndură-te spre
mine, pecătosul“.
Zic voaue, acesta s’a dus la casa sa mai
îndreptat decât acela; căci tot cel ce se înalță
însuș, se va umili, iar cel ce se umilesce, se
va înălța!
„Dumnezeu stă în contra celor mândri, iar celor
umiliți dă dar“.
’„Cel păcătos desprețuesce pe aproapele său“. .

36. Isus vindecă un slăbănog

Odinioară fiind Isus în Capernaum, iată
; bărbați purtau în pat pe un om, care era
 42 —

slăbănog; și căutau se-1 ducă în lăuntru, și se

pună înaintea lui. Și neaflând pe unde se-1 duci
pentru mulțime, suindu-se pe casă l-au sloboz
cu patul printre cărămizi înantea lui Isus.
Și vezend Isus credința lor, a zis slăbii
nogului: „Omule, ertate îți sunt pecatele!“ -
Atunci începură a cugeta cărturarii și tar
șeii zicând: „Cine este acesta, care grăsce hulă
Cine poato erta pecatele fără numai unul Dum
nezeu?“ Iar cunoscând Isus gândurile lor,
zise: „Ce gândiți întru inimile voastre? G
este mai ușor, a zice: erte-ți-se pecatele, sau <
zice: scoală și umblă? Deci ca se vedeți, ci
Fiul omului are putere pe păment a erta peca
cățele, — zise slăbănogului —: ție grăesc
scoală și luând patul teu mergi în casa ta.‘
Și îndată sculându-se slăbănogul a luat patul, pe
care zăcuse, și s’a dus la casa sa lăudând pt
Dumnezeu.
„Cristos a venit în lume să mântuiască pe cei
păcătoși.“

37. Fica lui Iair și tinerul din Nain

1. Un diregetoriu, cu numele Iair, venise
la Isus, și închinându-i-se a zis: „Fica mea
acum muri, deci venind pune mâna ta peste
ea și va învia.“ Și sculându-se Isus merse cu
învățăcei sei după densul.
Și venind Isus în casa diregetoriului și ve­
zend mulțimea făcând gâlceava a zis: „Depăr-
tați-ve, că fata n’a murit, ci doarme.“ Și rideau
de densul. Iar după ce a scos afară poporul.
 — 43 —

intrând a prins-o de mână și s’a sculat fata. Și

a eșit faimă despre aceasta în tot pămentul
acela.
2. Și s’a întîmplat după aceea, că Isus s’a
dus în cetatea, ce se chiamă Nain. Și mergea
împreună cu densul mult popor. Iar cum se
apropiau de poarta cetății, iată scoteau pe un
mort, unicul tiu al unei veduve; și popor mult
din cetate era 'cu densa. Și vezend-o Domnul
i-s’a făcut milă de densa și-i zise: „Nu plânge!“
Apoi apropiindu-se s’a atins de sicriu și zise :
„Tinerule, ție grăesc, scoală!“ Și s’a sculat
mortul și a început se grăească ; și l-a dat pe
el mamei lui.
Și toți s’au uimit și măreau pre Dumnezeu
zicend: „Proroc mare s’a sculat între noi!“
„Precum Tatăl scoală morții și-i învie, așa șî
Fiul pe cine voiesce învie“.
„Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine,
de va și muri, va ii viu.“

38. Samarineanul milostiv

Unui cărturariu, care a întrebat, că cine
este aproapele nostru, i-a istorisit Isus urmă­
toarea pildă:
Un oare-cine se ducea din Ierusalim la le-
rihon, și a căzut între tâlhari, cari desbrăcân-
du-1 și rănindu-1, l-au lăsat abia viu. Și din în-
tîmplare a mers un preot pe acea cale; și ve-
zendu-1 a trecut. Asemenea și un levit venind
la acel loc și vezendu-1 a trecut. Iar un sama-
rinean mergend pe cale, a venit la el, și vezend
 — 44 —

i-sa făcut milă, și apropiindu-se a legat ranel

lui turnând unt de lemn și vin, apoi punendti
pe vita sa, l-a dus la o casă de oaspeți și
purtat grijă de el. Iar a doaua zi plecând
scos doi denari și i-a dat ospetariului zicând!
„Poartă grijă de el, și ori ce vei mai cheltui
eu întorcendu-me, voiu da ție înapoi.“
Deci care dintre acei trei
__ ți-se
___ pare a f
aproapele celui ce căzuse între tâlhari?
---- --------- > Cărtuj
rariul respunse: „Cel ce a făcut milă cu den
sul.“ Atunci a zis Isus: „Mergi de fă și tu ase
menea!
„Iubiți pe inimicii voștri“ si „Cercetați pe
bolnavi! “
„S6 nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci
fapta și cu adevărul.“

39. Alegerea apostolilor

în zilele acelea s a suit Isus într’un munte,
ca se se roage, și a petrecut noaptea în ru­
găciune. Iară făcându-se ziuă, a chiemat pe
învățăceii săi la sine, și alese din ei doi-spre-zece,
pe carii i-a numit apostoli. Pe aceștia i-a ales
Isus, ca se rămână pe lăngă sine, și apoi se
predice învățăturile lui.
Numele celor doi-spre-zece apostoli sunt:
Petru și Andreiu, fiii lui lona, lacob și loan fiii
lui Zevedeiu, Bartolomeiu, Mateiu, Filip, lacob
a lui Alfeu, Iuda Tadeu, Simon Cananitul, Toma
și Iuda Iscarioteanul.
„Precum m a trimis pe mine Tatăl, asa vă tri-
niit pe voi; cel ce ascultă de voi de mine ascultă •
iar cel ce se lapâdă de voi, de mine se lapâdăl“
 — 45

40. Isus alină valurile mării

ll
Din Gapernaum voia odinioară Isus, ca se
rtreacă de ceealaltă parte a mării. Si intrând
în corabie, au mers după el învățăceii lui. Si
[iată vifor mare s’a făcut pe mare, cât se aco-
peria corabia de valuri; iar Isus durmia. Și
apropiindu-se învățăceii lui l-au deșteptat, zicend:
...Doamne, mântuesce-ne, că perim.“ Și a zis lor:
u ,„Ce sunteți fricoși puțin credincioșilor !“ Atunci
ii sculându-se a certat venturile și marea, și s’a
a
■' [făcut liniște mare. Iar oamenii se mirau zicend:
„Cine este acesta, că și vânturile și marea îl
ascultă! “
u „Doamne, cine este puternic ca tine ! Tu stăpâ­
nești îngâmfarea mării; când valurile ei se r&dică. tu
_e alini “
„Dumnezeu ni este scăpare, putere și ajutoriu,
cercat foarte, în nevoi.“

41. Tăierea capului sântului Ioan.

Irod a prins pe Ioan și l’a legat în tem­
niță pentru Irodiada, muierea fratelui seu, pe
care o luase muere. Căci a zis Ioan lui Irod:
„Nu se cade ție să țini pe muierea fratelui tău.“
Și în ziua nascerii sale, făcend Irod ospăț,
fata Irodiadei jucând, a plăcut lui Irod și celor
ce ședeau la masă. Atunci a zis regele fetei:
„Cere dela mine ori ce voiesci și-ți voiu da ție
până la jumătate de împărăție. Și eșind fata a
zis mamei sale: „Ce să cer?“ Iar ea a zis:
„Capul lui Ioan Botezătoriul.“ Și intrând la re­
gele a zis: „ Voiesc, ca acuma să-mi dai pe
 46 —

tipsie capul lui loan Botezatpriul.“ Și a trimli

regele și au tăiat capul lui loan și i l-au adu
fetei pe tipsie.
„Fii credincios până la moarte si-ti voiu da ti
cununa vieții!“

42. Săturarea celor 5000 de oameni

Isus a trecut odată de dincolo de niarei
Galileii, în pustie. Și i-a urmat mulțime mare
pentru că vedea semnele lui, care ie făcea It
bolnavi. Și redicându-și Isus ochii zise lui Filipl
„De unde vom cumpăra pane, ca se mănâncă
aceștia. Isus ispitia pe Tilip, căci el însuș sci;l
ce a rea se facă. Răspunsa !■ ilip lui: „IJo doauăl
sute de denaii nu li va ajunge, ca iie-carel
dintr’enșii se ia câte puțin.“ La acestea a zis
Andreiu: „Este un copil aici, caro are cinci
pâni de orz și doi pesci; dară ce sunt acestea la
ațâța?" Și a zis Isus : „Faceți pe oameni se șadă!“
Și au șezut oamenii; și numeral dor era ca la
luând Isus pânile și mulțămind a îm­
părțit învățăceilor, iar învățăceii celor ce ședeau;
asemenea și din pesci, căt au cerut ei. Iar să-1
turându-se, a zis Isus învățăceilor sei: „Adunați
sfărîmăturile, ce au rămas, ca să nu se peardă
ceva. Deci au adunat și au umplut doauăspre- I
zece cojnițe de sfărîmături.
Iar oamenii văzend semnul acesta, care a
lăcut Isus, ziceau; „Acesta este cu adevărat
profetul, că va să vină în lume.“
„Cei ce caută pre Domnul nu se vor linși de
tot binele.“ •
 — 47 —

43. Sáracul Lazar și avutul

Isus istorisia odată:

I
ti
Era un om avut, și se îmbrăca în porliră
•ș? mătasă, veselindu-se în fie-care zi strălucit.
Iar un sărac, anume Lazar, era aruncat înaintea
.ușii lui, plin de bube, și doria se se sature din
■sfărîmăturile, ce cădeau de pe masa avutului;
3i șși cânii venind lingeau bubele lui.
e ' Și a murit săracul, și a fost dus de îngeri
bin sînul lui Avram; dar a murit și bogatul, și
> s’a îngropat.
Si în iad redicendu-și bogatul ochii sei, fiind
ia în chinuri, a vezut departe pe Avram și pe
ie Lazar în sînul lui. Și el a zis strigând: „Pă­
■e rinte Avrame, îndură-te de mine, și trimite pe
is Lazar, ca se-și întindă vârful degetului seu în
?i apă și so-mi răcorească limba, că me chinuesc
a în văpaia aceasta“. Iar Avram a zis: „Fiule,
<î
adu-ți aminte, că tu ai primit cele bune ale tale
a în viața ta, și Lazar asemenea cele rele; iar
acuma el aici se mângâie și tu te chinuesci. Și
afară do aceasta între noi și voi este o mare
prăpastie, așa că cei-ce vreau se treacă de
i aici la voi nu pot, și nici cei de acolo nu pot
i se treacă la noi“. Atunci a zis avutul: „Ro-
gu-te deci, părinte, ca se-1 trimiți în casa ta­
tălui meu, căci am cinci frați, ca se le mărtu-
risască lor, ca se nu vină și ei la acest loc de
chin“. Atunci Avram a respuns avutului: „Au
pe Moise și pe profeți, se asculte de ei“. Iară
el a zis: „Nu, Părinte Avrame, ci de va merge
cineva din morți la dânșii, se vor pocăi“. Și
 — 48 —

i-a zis Avram: „Dacă nu ascultă de Moiso ș

de profeți, măcar de s’ar scula cineva din mort
nu se vor îndrepta“.
„Fericiți cei ce flămânzesc și însătoșază după
dreptate, că aceia se vor sătura“.
„Ori ce samănă omul, aceea va și secera“.

44. Schimbarea la fată

Și a luat Isus pe Petru și pe Iacob și pe
Ioan, tratele lui, și i-a dus pe ei deosebi pe un
munte înalt Și s'a schimbat înaintea lor, și stră­
lucea fața lui ca soarele, iar hainele lui s’au fă­
cut albe ca lumina. Și s’a arétat lor Moise și
Ilie grăind cu Isus. Și iată nor luminos i-a um­
brit pe ei, și glas din nor s’a auzit zicênd:
„Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am
bine voit, de el së ascultați!“
„Și noi am văzut mărimea lui, ca a unuia năs­
cut delà Tatăl plin de dar și de adevăr.“

45. Din. învățăturile lui Isus

a) Despre căile fericirii
Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este
împărăția lui Dumnezeu.
Fericiți cei ce~ plâng, că aceia se vor mângâia, j
r ericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
Fericiți cei ce flămenzesc si însătosază după drep­
tate, că aceia se vor sătura.
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea
pre Dumnezeu.
T ericiți cei făcători de pace, că aceia fiii lui Dum­
nezeu se vor chiema.
 49 —

Fericiți cei asupriți pentru dreptate, că a ace

ara este împărăția ceriurilor.
Fericiți veți fi, când pentru mine vă vor batjocori
>e voi și vă vor asupri, și vor zice tot cuvântul rău
oințind în contra voastră.
b) Despre dreptatea cea adevărată
Să nu gândiți, că am venit să desființez legea;
,m venit să o îndeplinesc.
Ați auzit, că s’a zis celor de demult: Se nu ucizi;
i cine va ucide, vinovat va fi judecății. Iar eu zic
oaue, că tot cel se mânie asupra fratelui, vinovat va
i judecății.
Ați ’auzit, că s’a zis : Să iubesci pe aproapele tău.
ar eu zic voauă: Iubiți pe inimicii voștri, .binecu-
rântați pe cei ce vă blastămă; faceți bine celor ce vă
irăsc ’ și vă rugați pentru cei ce ve vatămă și vă ■
supresc.
c) Despre milostenie
Să nu faceți milostenia voastră înaintea oame-
lilor, ca să fiți văzuți și lăudați de oameni. Ci tu
șând faci milostenie, să nu scie stânga ta ce face
reapta ta; și să fie milostenia ta într’ascuns; și
'atăl tău cel ce vede într’ascuns îți va răsplăti la
yJ ’ **•«
d) Despre rugăciune și post
Și când te rogi, nu fii ca fățărnicii, cărora le
să se roage, ca să fie văzuți de oameni. Ci tu
:ând te rogi, roagă-te Tatălui tău într’ascuns; și Tatăl
;ău cel ce vede într’ascuns, îți va resplăti la arătare,
bând vă rugați, .nu bolborosiți ca păgânii, cari gândesc,
jă vor fi auziți pentru multa lor vorbire; căci scie
l’atăl vostru de ce aveți trebuință. Deci astfel să vă
rugați voi:
Tatăl nostru, carele ești în ceriuri!
Sânțască-se numele tău;
Vină împărăția ta;
Fie voia ta precum în ceriu așa și pe pământ;
4
 — 50 —

Pânea noastră cea de toate zilele, dâ-ne-o noauî

astăzi ;
Și ne iartă noauă păcatele noastre, precum și
noi ertăm păcătoșilor noștri;
Și nu ne duce pre noi în cercare,
Ci ne mântuesce de cel rău!
Și când postiți, nu fiți că fățarnicii, posomoriți;!
că ei desfigurează fețele lor, ca să se arête oamenilor,
că postesc. Ci când postesci unge-ți capul tău. și
spală fața ta; ca să nu te areți oamenilor, că postesci,
ci Tatălui tău celui într’ascuns; și Tatăl tău cel ce
vede într’ascuns îți va resplătf la arătare.
e) Despre grijele zilnice
Nu vă adunați comori pe pământ, unde molial
și rugina le strică, și unde furii le sapă și le fură; ci
ve adunați comori în ceriu, unde nici molia, nici ru­
gina nu le strică, și unde furii nu le sapă, nici le
fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi și
inirna voastră.
Nu vă îngrijiți de viața voastră, ce veți mânca
și ce veți bea; nici de corpul vostru, cu ce vă veți
îmbrăca, căci scie Tatăl vostru cel ceresc, că aveți!
trebuință de toate acestea. Ci căutați mai întâiu îm­
părăția lui Dumnezeu și dreptatea lui; și toate acelea ;
se vor adauge voaue.
f) Despre cele de apoi
Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în mine,
de va și muri, va fi viu.
Adevăr zic voaue, vine timpul, când toți cei ce
sunt în mormênturi vor auzi glasul Fiului lui Dum­
nezeu, și toți oamenii, drepți și nedrepți, vor învia;
după' aceea cei vii se vor schimba.
Și atunci va veni Fiul lui Dumnezeu cu toți
sânții și îngerii, ca să judece pe toți oamenii, ca să
primească fie carele după cum a făcut în corp bune
ori rele.
Și va despărți pe unii de alții, precum desparte
 — 51

ăstoriul oile din capre. Și va pune oile de a dreapta

a, iar caprele de a stânga.
Și va zice celora din dreapta : „Veniți binecu-
êntatii părintelui meu, de moșteniți împëratia, care
ste gătită voaue delà întemeierea lumii." Apoi va
ice celor din stânga : „ Duceți-ve delà mine blastô-
naților în focul cel de veci, care este gătit diavolului
ii îngerilor lui.“
Și după acestea va fi sfîrșitul lumei acesteia,
•are se va schimba în ceriuri noaue și pământuri
îoaue, în cari va locui dreptatea.

46. Intrarea solemnă. în Ierusalim

Isus luând cu sine pro cei doi-spre-zece, a
zis: „Iată ne suim în Ierusalim, și Fiul omului
se va da Păgânilor și va Ii batjocură și va fi
ocărit și va fi scuipat. Și biciuindu-1, îl vor
omori și a treia zi va învia.“
Si când s’au apropiat de Betfage, sat lângă
Ierusalim, a trimis Isus doi din învățăceii săi,
zicend: „Mergeți în satul, care este înaintea
voastră, în care’ intrând veți afla un asin legat,
și deslegându-1, aduceți-1“.
Și învățăceii au adus asinul la Isus; și
aruncându-și vestmintele sale pe asin, suiră pe
Isus deasupra lui. Și mulțime maro și-au aș­
ternut vestmintele pe cale; iar alții tăiau ra­
muri din arbori și le așterneau pe cale. Și așa
a intrat Isus în Ierusalim. Iar mulțimea, care
mergea înaintea lui și care venia după el,
striga zicend: „Osana, fiul lui David; binecu­
vântat este cel ce vine întru numele Domnului'. “
„Gătiți căile Domnului, drepte faceți cărările lui
 - 52

47. Vinderea lui Isus

Și intrând Isus în templu au venit la der
sul orbi și șchiopi și el i-a vindecat. Și învăț
poporul și mustra pe farisei și pe cărturari pen
tru păcatele și fățărnicia lor.
Atuncia se adunară arhiereii și cărturari
și bătrânii poporului în curtea arhiereului, care
se chiema Caiafa; și au ținut sfat, ca să prind?
pe Isus cu viclenie și să-l omoară. Atunci moi’
gend unul din cei doi-spre-zece, care se chiamă
Iuda Iscarioteanul, la arhierei, a zis: „Ce vreți
să-mi dați și eu îl dau pe el voauă'?“ Iar ei
i-au dat 30 de arginți. Și de atunci căuta oca-
siune, ca să-l deie lor.
..Iubirea de argint este rădăcina tuturor răutăților.“

48. Cina de taină

Și apropiindu-se sărbătoarea pascilor, au
venit învățăceii la Isus și i-au zis: „Unde voiesci
să gătim ție, ca să manei pascile?“ Și a zis
Isus: „Mergeți în cetate la oare care și ziceți
lui, că învețătoriul la el va face pascile cu în­
vățăceii săi“, și au făcut învățăceii, cum po­
runcise lor Isus, și au gătit pascile. Iară făcen-
du-se sară s a pus la masă cu cei doi-spre-zece
și le-a zis lor: „Mult am dorit se mâne cu voi
pascile mai înainte de patima mea!“ '
Și mâncând ei a luat Isus pânea și binecu-
ă entând, a frânt-o și a dat-o învățăceilor zicend ;
„Luați mâncați, acesta este corpul meu, care
se dă pentru voi“. Și luând păharul a mulțămit
 53 —

i l-a dat lor zicend: „Beți dintr’acesta toți; că

cesta este sângele meu al legci celei noaue,
arolo se varsă pentru mulți spre ertarea pe-
atclor. Aceasta se faceți întru amintirea mea“.
„Cel-ce mancă corpul meu și bea sângele meu
re viață vecmică.“
„Să se ispitească omul pe sine, și așa să mance
in pâne și să bea din potir; căci cel ce mancă și
ea cu nevrednicie, judecată lui-și mancă și bea, ne-
ocotind corpul Domnului“.

49. Prinderea lui Isus

Și cântând ei psalmi, au eșit în Muntele
Hivilor, și au întrat în grădina Getsimani. Și
îcă vorbind Isus, iată Iuda a venit, și cu dên-
ul mulțime multă cu săbii și cu drugi delà ar-
ierei și delà bătrânii poporului, ca să prindă
,e Isus.
Iar Isus sciind toate cele ce erau să vină
.supra sa, întîmpinându-i le-a zis: „Pe cine cău-
ați?“ Răspuns-au lui: „Pe Isus Nazarineanul“.
'is-a lor Isus: „Eu sunt!“
Iar cel ce-1 vonduse, li-a dat semn zicend:
Pre care voiu săruta, acela este, prjndeți-1“.
ii apropiindu-se de Isus, a zis: „Bucură-te, în-
rețătoriulev a“ și l-a sărutat. Iar Isus i-a zis: „ludo,
;u sărutare vinzi pe Fiul omului?“ Atunci apro-
»iindu-se mulțimea, a pus manile pe Isus și l-a
>rins.
„în loc de amic nu te face inimic, că nume rău,
ușine și ocară vei moșteni“.
„Pe sine s’a dat pentru noi, ca să ne mântuim
e toată fără de legea“.
 — 54

50. Isus la Caiafa

Și prinzând ei pe Isus, l-au adus la Caiafa
arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bej
trânii. Și toți căutau mărturii mincinoase asuprâ
lui Isus, ca să-l omoară. Și nu au aflat; deș§
multi martori mincinoși au fost de fată.
Atunci i-a zis arhiereul: „Te jur pe Dum­
nezeu cel viu, ca se ni spuni, de ești tu Cristosj
Fiul lui Dumnezeu.“
Zis’a Isus lui: „Așa este.“ Atunci archie-j
reul și-a rupt vestmintele sale zicând.: „Grăescel
hulă; ce ni mai trebuesc mărturii '? Ce vi-sa
pare'?“ Ei respunzend ziseră: „Vinovat estd
morții.“ Atunci au scuipit în fața lui și l-au lovifl
cu pumnii, iar alții l-au pălmuit, zicend: „Pro-
rocesce noaue, Cristoase, cine te-a lovit?“
„Acesta păcatele noastre Ie poartă și pentru noi]
sufere durere.“

51. Isus înaintea lui Pilat

Și mâne-zi, des de dimineață, au adus pe
Isus dela Caiafa în pretoriu. Și i-a întrebat Pilat:
„Ce pîră aduceți asupra omului acestuia'?“ Și
începură a-1 pîrî, zicend: „Pe acesta l-am aflat
resvrătind poporul, și oprind se dee dare împe-|
râtului și zicend, că este Cristos regele“. Iar|
Pilat l-a întrebat, zicend: „Tu ești regele Iu­
deilor“. Și el răspunse: „împărăția mea nu este
din lumea aceasta“. Atunci zise Pilat: „Au rege
ești tu'?“ Respuns-a Isus: „Așa este, și spre
aceea m’am născut și spre aceea am venit în
 — 55 —

lume, ca să mărturisesc adevărul. Tot cel ce

este din adevăr, ascultă voacea mea“.
Atunci zise Pilat Iudeilor: „Eu nu aflu nici
o vină într’ensul. Deci pedepsindu-1 îl voiu eli­
bera“. Iară ei strigau: „Răstignesce-1, răstig­
nesce-1“. Și a'zis de nou Pilat cătră ei: „Dară
ce rău v’a făcut? Eu n’am aflat vină de moarte
într’ensul“. Dară ei stăruiau și mai mult, ca să-l
răstignească. Deci Pilat a hotărît, ca să tacă
voia lor.
„Cel ce judecă pe cel drept a fi strîmb și pe
cel strîmb a fi drept, necurat este și urît înaintea lui
Dumnezeu“.
Să purtăm cu răbdare asuprirea.

52. Restignirea
Atunci ostașii procurătoriului desbrăcându-1
pe el, l-au îmbrăcat în hlamidă și împletind cu­
nună de spini au pus pe capul lui și trestie în
dreapta lui; și îngenunchiind înainte lui își băteau
joc de el zicând: „Bucure-te, regele Iudeilor!“
Și scuipind asupra-i au luat trestia și-l băteau
peste cap. Și dacă 1-au batjocurit, desbrăcat-au
de pe el hlamida și l-au îmbrăcat în vestmintele
lui și l-au dus să-l restignească. Și venind la
locul numit al căpăținelor, l-au restignit între
doi tâlhari. Iar deasupra capului au pus inscrip-
țiunea: ISUS NAZARINEANUL REGELE
IUDEILOR.
Eară lângă cruce sta mama lui și un în­
vățăcel, pe care îl iubia Isus. Și Isus a zis mamei
sale: „Muiere iată fiul teu.“ Apoi zise învă-
 — 56 —

țâcelului: „Iată mama ta.“ Și dintr’acea oară

a luat-o învățăcelul cu sine.
Iară cei ce treceau pe acolo îl insultau,
clătindu-și capetele. Asemenea și arhiereii îl
batjocuriau împreună cu cărturarii și bătrânii.
Isus însă se ruga zicend: „Părinte, iartă-le lor.
căci nu sciu ce fac.“
Și era la a șasa oară, și sa făcut întunerec
mare peste tot pământul pănă la oara a noaua.
Și strigând Isus cu voace tare, a zis: „Părinte
în manile tale încredințez duhul meu!“ Și zi­
cend acestea și-a dat duhul.
S6 ert-ăm celor ce ni-au greșit.
„El s’a rănit pentru fără-de-legile noastre; prin
ranele lui noi toți ne-am vindecat!“

53. înmormântarea lui Isus

Iar făcendu-se sară venit-a un om din Ari-
matea, cu numele Iosif, care și el fusese învă­
țăcel al lui Isus. Acesta mergând la Pilat a ce­
rut corpul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit se i-se
deie. Și luând Iosif corpul, l-a înfășurat cu giulgiu
curat, și l-a pus în mormântul seu nou, care îl
săpase în peatră; și răsturnând o peatră mare
pe ușa mormântului s’a dus. Și era ziua Vineri.
Era a doaua zi, care este Sâmbăta,, arhie­
reii și fariseii și-au adus aminte, că Isus, încă
fiind viu, a zis: după trei zile mă voiu scula;
deci au mers, cu scirea lui Pilat. și au întărit
mormântul, sigilând peatra și punând pază.
„Să înmormântăm pe cei morți.“
 — 57 —

54. învierea lui Isus

Și Maria Magdalena cu alte femei cumpe-
rară miresme, ca se ungă corpul lui Isus. Și
Duminecă foarte de dimineață venind la mor­
ment ziceau întru sine : „Cine va resturna noaue
peatra de pe ușa mormântului ?“ că era mare
foarte. Și căutând văd, că peatra e răsturnată.
Și intrând în morment, văzură un tiner șăzend
de dreapta, îmbrăcat în vestminte albe și s’au
spăimentat. Iar el a zis lor: „Nu ve spăimenta-
reți! Pe Isus Nazarineanul căutați, pe cel răs­
tignit? S’a sculat nu este aici ; iată locul., unde
l-au pus pe el.“ Și ele eșind a fugit dela mor­
mânt, căci le cuprinse frica.
Și Maria Magdalena a venit la Petru și la
Ioan și li-a spus, că Domnul nu e în morment.
5 au venit Petru si» Ioan la morment si
Si ’ au vă-
zut jos giulgiurile și pânza, care a fost pe capul
lui Isus. Și vezend au crezut.
învierea lui Isus ne întăresce în credință, că el
este Dumnezeu și ne face s6 sperăm, că și noi vom
învia.

55. înălțarea lui Isus la ceriu

După înviere s’a arătat Isus în decurs de
patru-zeci de zile de nenumărate ori apostolilor
și învățăceilor sei (iar odată la mai mulți de cât
cinci sute de inși), vorbindu-le despre împărăția
lui Dumnezeu.
Mai pe urmă întâlnindu-se Isus cu Apostolii
sei pe un munte în Bitania, li-a zis: „Mergeți
în toată lumea, predicați evangelia la toată făp­
 — 58

tura. Cel ce va crede și se va boteza, se va

mântui! Și iată cu voiu fi cu voi pănă la sfîr-
situl lumii.“
Și zicend Isus acestea și-a ridicat manile
și i-a binecuvântat. Și încă binecuvontându-i s’a
înălțat, privind ei, și un nor l-a luat dela ochii
lor. Și căutând ei cu privirea ațintită la ceriu,
pe când el se înălța, iată doi bărbați în haine
albe au stat înaintea lor, zicendu-le: „De ce
stați cu privirea ațintită la ceriu? Acest Isus,
care s’a înăltat dela voi la ceriu, va veni asa,
precum l-ați vezut mergend la ceriu.“
Iar ei închinându-se s’au întors la Ieru­
salim cu bucurie mare și erau totdeuna în templu
lăudând pe Dumnezeu.
Isus s’a suit la ceriu, pentru ca 1. s6 șadă de-a
dreapta Tatălui, 2. să deschidă oamenilor ceriul închis,
3. s6 trimită pe Duchul sânt și 4. s6 fie mijlocitoriu
între Tatăl și noi.

56. încheiere
„Și multe alte semne a făcut Isus înaintea
învățăceilor săi, ce nu sunt scrise în această
carte. Iar acestea s’au scris ca se credeți, că
Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu; și cre­
zând se aveți viată în numele lui.“
 Adaus
A) Despre sânta scriptură
Numirea
Cartea sântă, care este cel dintâiu isvor*) al re-
ligiunii noastre drept-credincioase, are mai multe nu­
miri. Așa se numesce :
1. Sân ta scriptură sau numai scriptură,
pentru că în această carte sântă se află scrise ade­
vărurile religioase descoperite de Dumnezeu.
2. B i b 1 i a, ce însemnează cărți, căci constă din
mai multe cărți.
3. Testamentul (legătura) vechiu și tes­
tamentul (legătura) nou. Numirea aceasta o are
delà cele doauă părți principale, din cari se compune.
Parte întâia conține cărțile legături) vechi, adecă
ale legăturii, ce a încheiat Dumnezeu cu Avram și
urmașii lui, pentru ca së pregătească mântuirea în
.Cristos; a doaua parte conține cărțile legăturii noi,
ce a fâcut Dumnezeu cu toate popoarele mântuite
de Cristos.
4. Legea veche și legea noauă, căci cu­
prinde legile dumnezeesci.

Originea sântei scripturi

Sânta scriptură constă din mai multe cărți, cari
s’au scris într’un restimp de 1600 de ani. Cărțile Tes­
tamentului vechiu s’au scris între anii 1500—400 îna­
inte de Cristos ; iar cărțile Testamentului nou s’au
scris în secolul întâiu după Cristos.
') Al doilea isvor este sânta tradițiune.
 - 60

Adunarea cărților testamentului vechiu s’a făcut

cu 400 de ani înainte de Cristos ; adunarea cărților
noului testament s’a făcut la finea secolului al treilea
după Cristos. împărțirea cărților sântei scripturi în
căpițe s’a făcut în secolul al XIII, iar în versuri în
secolul al XV și XVI.

Autorii sântei scripturi

Singuraticele cărți ale sântei scripturi sunt scrise
de feluriți autori, dintre cari numai unii se sciu.

Limba și traducerile sântei scripturi

Cărțile testamentului vechi«1' sau scris în limba
evraică. Tot în aceasta limbă s’a scris evangelia lui
Mateiu. Celelalte cărți ale testamentului nou s’au scris,
în limba grecească.
Din aceste limbi s’a tradus sânta scriptură în
aproape 250 de limbi. Biblia întreagă s’a tipărit în
limba românească mai întâiu la anul 1662 în Bu-
c-uresci.
inspirațiunea dumnezeească a sântei scripturi
Sânta scriptură s’a scris de oameni, cu toate aces­
tea ea este de origine dumnezeească, căci oamenii cei
sânți alui Dumnezeu, cari au scris’o, au scris’o pur-
tati1 fiind de Duhul sânt.

împărțirea și cărțile sântei scripturi

Sânta scriptură se împarte în doauă părți, și
anume în testamentul vechiu și în testa­
mentul nou.
a) Cărțile testamentului vechiu sunt:
Cele cinci cărți ale lui Moise, și adecă : F a c e­
rea, Eșirea, Leviticul, Numerii și A doaua
lege. Apoi
 — 61 —

Cartea Iosua, Cartea judecătorilor,

Doaué cărți ale lui Samuil și Doaué cărți
ale Regilor. Mai departe :
Cărțile profeților mari: Isaia, Ie re mi a. Eze-
chil și Danii: și cele ale profeților mici: Osea,
Ioil, Amos, Obadia, lona, Mi ha, Naum, Ava-
cum, Zefania, Agheu, Z ah ar ia și Mal ac hi a.
în fine:
Psaltirea, Proverbele, Cartea Iov, Can-
tarea cântărilor, Plângerile lui Ieremia,
Eclesiastul, Cartea Rut, Doaué cărți ale
cronicilor, Cărțile Ezra și Neemia,’ Car­
tea Estir.
b) Cărțile testamentului nou sunt:
Patru evangelii și adeca evangelia lui Ma­
tei u, a lui Marc u, a lui Luca și a lui loan
Apoi
Faptele apostolilor. Mai departe
Patru-spre-zece epistole ale lui Pavel: Cătră
Romani (una), Cătră Corinteni (doaué), Epis­
tola cătră Galateni, Cătră Efe seni, Cătră
Filipeni, Cătră Coloseni, Doaue cătră Te-
saloniceni, Doaué cătră Timoteiu, Una cătră
Tit, Cătră Filimon, Cătră Evrei.
Șepte epistoale catolice: Una a lui Iacob,
Doaué ale lui Petru, Trei ale lui loan, și
Una alui Iuda. Și
Apocalipsa (descoperirea) lui loan.
 B) Simbolul credinții
1. Cred într’unul Dumnezeu : Tatăl a-tot-țiitoriul,
făcâtoriul ceriului și al pământului, văzutelor tuturor
si nevăzutelor.
2. Și într’unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dum­
nezeu, unul născut, carele din Tatăl s’a născut mai
nainte de toți vecii; lumină din lumină, Dumnezeu
adevărat din’Dumnezeu adevărat, născut iară nu fă-'
cut; cel ce este de o ființă cu Tatăl, prin carele toate
s’au făcut;
3. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră
mântuire s’a pogorit din ceriu și s’a întrupat dela Du­
hul sânt și din Maria fecioară, și s’a făcut om :
4. Și s’a restignit pentru noi în zilele lui Pilat
din Pont, și a pătimit, și s’a ingropat,
5. Și a înviat a treia zi — după Scripturi — ;
6. Și s’a suit la ceriuri și șede de-a dreapta Ta-
tălui ;
7. Și iarăș va s6 vină cu mărire, së judece viii
si mortii’ a căruia împărăție nu va avea siîrșit.
8. ’ Si întru Duhul Sânt, Domnul de viață fàoë-
toriul, carele delà Tatăl purcede, cela-ce împreună cu
Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, carele a grăit
prin proroci.
9. Și întru una, sântă, sobornicească și apostolească
biserică.
10. Mărturisesc un botez întru ertarea păcatelor ;
11. Aștept învierea morților
12rȘi’ viața veacului, ce va së fie. Amin.

SECȚIA AN TICA VIA f