Ghid ROM Bioc Stom 2024 Sem 1-91154

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”
Catedra de biochimie și biochimie clinică
BAZELE BIOCHIMIEI MEDICALE
Ghid pentru lucrări practice
pentru studenții programului de studii

Stomatologie
Student ________________________________________________
Grupa _________________________________________________
Profesor ________________________________________________
Chișinău, 2024
Aprobat la ședințele:
Catedrei de biochimie și biochimie clinică (proces verbal nr. _ din _________)
Comisia Metodică pe profil Științe fundamentale (proces verbal nr. _ din _________)
Consiliul de Management al Calității, USMF „Nicolae Testemițanu” (proces verbal nr. _ din
_________
Autori:
Recenzenți:
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII
Biochimie: Ghid pentru lucrări practice pentru studenții Facultății Stomatologie /

……………………… ș. a.; Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,
Catedra de biochimie și biochimie clinică – Chișinău:
Bibliografie:
ISBN
©
CUPRINS
Bibliografie recomandată .................................................................................................................................................... 5
Cerinţe faţă de studenţi ........................................................................................................................................................ 6
Instrucțiune privind măsurile pentru protecția muncii și asigurarea securității în

laboratoarele de biochimie ................................................................................................................................ 7
Informații despre evaluare................................................................................................................................................. 8
Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Grupele funcționale

și tipurile de legături chimice specifice biomoleculelor. Aminoacizii – rolul
biomedical, structura, clasificarea și proprietățile. ...................................................................... 9
Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor ......................................................................... 15
Tema nr. 3. Proprietăţile fizico-chimice ale proteinelor. Metodele de separare şi

purificare ale proteinelor ................................................................................................................................. 20
Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și funcțiile.

Bazele azotate, nucleozidele și nucleotidele – structura, nomenclatura și
proprietățile ................................................................................................................................................................. 25
Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici” ................... 30
Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.

Mecanismul de actiune al enzimelor. Clasificarea și nomenclatura enzimelor 32
Tema nr. 7. Cinetica reacţiilor enzimatice. Reglarea activităţii enzimelor. Utilizarea

enzimelor în practica medicală ................................................................................................................... 38
Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism. Decarboxilarea oxidativă a acidului

piruvic. Ciclul krebs ............................................................................................................................................... 43
Tema nr. 9. Oxidarea biologică. Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă...................... 49
Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica” .......................................... 53
Tema nr. 12. Glucidele: rolul biologic, clasificarea și structura. Digestia şi absorbţia
glucidelor. Metabolismul glicogenului.................................................................................................. 55
Tema nr. 12. Metabolismul glucozei ....................................................................................................................... 60
Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei. Reglarea

şi patologia metabolismului glucidic ..................................................................................................... 66
Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Chimia și metabolismul glucidelor” ......................... 70
Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților ................................................................. 706
Tema nr. 1 (16). Lipidele: structura, proprietățile, rolul biologic și clasificarea.

Digestia și absorbția lipidelor. Metabolismul trigliceridelor ............................................ 71
Tema nr. 2 (17). Metabolismul acizilor grași și al corpilor cetonici ........................................ 76
Tema nr. 3 (18). Metabolismul lipidelor structurale .............................................................................. 80
Tema nr. 4 (19). Totalizare la capitolul “Chimia și metabolismul lipidelor” ...................... 84
Tema nr. 5 (20). Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia aminoacizilor in

intestin. Caile generale de metabolizare a aminoacizilor .................................................... 85
Tema nr. 6 (21). Sinteza aminoacizilor dispensabili. Utilizarea scheletelor de carbon

ale aminoacizilor. Produsele finale ale metabolismului azotat. Mecanismele de
dezintoxicare a amoniacului .......................................................................................................................... 92
Tema nr. 7 (22). Metabolismul intermediar al unor aminoacizi ................................................... 97
Tema nr. 8 (23). Metabolismul nucleoproteinelor şi cromoproteinelor ............................. 97
Tema nr. 9 (24). Totalizare la capitolul „Metabolismul proteinelor simple și

conjugate”..................................................................................................................................................................... 104
Tema nr. 10 (25). Biosinteza DNA – replicarea. Reparatia dna și mutatiile.

Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcriptia ......... 105
Tema nr. 11 (26). Bazele biochimice ale translaţiei .............................................................................. 112
Tema nr. 12 (28). Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea sintezei și

secreţiei, mecanismele de acţiune. ......................................................................................................... 112
Tema nr. 13 (28). Hormonii de natura steroida si tiroidieni (t3 și t4). Vit
a și d. Eicosanoizii ................................................................................................................................................. 118
Tema nr. 14 (29). Totalizare la capitolul „Reglarea genetică şi hormonală a

metabolismului”....................................................................................................................................................... 122
Tema nr. 15 (30). Evaluarea lucrului individual al studenților. ................................................ 1342

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
A. Obligatorie:
1. Lîsîi L., Pavlovschi E. Biochimie medicală (ediţia a treia). Chişinău, 2019.
2. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişinău, 2007.
3. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată. Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
4. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală. Mic tratat. Bucureşti,
1996.
5. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişinău, 2008.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).
B. Suplimentară:
6. Nelson D.L., Cox M.M., Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
7. Bhagavan N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
8. Campbell P.N., Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
9. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry. The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
10. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
11. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
12. Северин Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
www.biochemistry.ru.
13. Ferrier D. R. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews. 7th edition, 2017.
14. Rodwell V. W., Bender D. A., Botham K. M., Kennelly P. J., Weil P. A. Harper's Illustrated
Biochemistry, 31st Edition, 2018.
15. www.themedicalbiochemistrypage.org
CERINŢE FAŢĂ DE STUDENŢI
la Catedra de biochimie și biochimie clinică
În conformitate cu Carta Universităţii şi Codul Moral toţi studenţii sunt obligaţi să

respecte următoarele reguli:
1. Să îndeplinească toate sarcinile care le revin potrivit planului de învăţământ și
curriculumului la disciplina Biochimie.
2. Să acceseze regulat pagina catedrei – https://biochimia.usmf.md/ro pentru a se
informa cu avizele plasate.
3. Frecvenţa la cursuri şi lucrările de laborator este obligatorie.
4. Studenţii se prezintă la orele de curs şi lucrările de laborator fără întârziere, în halate
(nu se admit costume chirurgicale), cu toate rechizitele necesare şi temele pregătite.
5. La lucrările de laborator studenţii sunt acceptaţi cu Ghidul pentru lucrări practice
îndeplinit.
6. Semnarea procesului verbal al lucrării de laborator este obligatorie şi atestă
îndeplinirea părţii practice. În cazul nesemnării procesului verbal, partea practică a
orei se recuperează conform orarului recuperării restanţelor practice (absenţelor).
7. Absenţele la lucrările de laborator se recuperează numai cu permisiunea vice-
decanului. La recuperare studentul se prezintă ca şi la orele de lucrări practice: cu
procesul verbal, testele și itemii pentru lucrul individual rezolvați, tema învăţată.
8. Studenţii sunt obligaţi:
‒ să foloseascã cu precauţie bunurile materiale existente în spaţiul catedrei, să
păstreze utilajul şi mobilierul, să le întreţină în stare bună. Prejudiciul cauzat prin
deteriorarea sau distrugerea bunurilor se va recupera, conform procedurii legale,
de la cei care le-au produs;
‒ să urmeze strict regulile tehnicii securităţii în laboratorul de biochimie;
‒ să păstreze ordinea, curăţenia şi liniştea în incinta catedrei;
‒ în anotimpul rece al anului hainele (paltoanele, scurtele) se lasă la vestiar.
9. În timpul cursului sau lucrării de laborator este interzisă folosirea telefoanelor mobile
şi utilizarea diverselor mijloace tehnice (laptop-urilor, iPad-urilor, etc.).
10. Responsabil de disciplină în timpul lucrărilor practice este studentul de serviciu.
11. Să respecte drepturile de autor ale altor persoane şi să recunoască paternitatea
informaţiilor prezentate în lucrările elaborate.
INSTRUCȚIUNE PRIVIND MĂSURILE PENTRU PROTECȚIA MUNCII ȘI
ASIGURAREA SECURITĂȚII ÎN LABORATOARELE DE BIOCHIMIE
1. Întregul personal și studenții, trebuie să cunoască și să respecte regulile de protecție a
muncii și de asigurare a securității pentru prevenirea accidentelor de muncă.
2. Tot personalul care lucrează în laboratoarele de biochimie este obligat să poarte halate
albe curate.
3. Aparatele electrice (centrifugă, termostate, frigidere, spectrofotometru, etc.) trebuie să
aibă prizele cu împământare și izolare electrică perfectă. Fixarea lor în priză se face
numai cu mâna uscată.
4. Toate reacțiile chimice se execută în conformitate cu condițiile prescrise (cantitatea,
concentrația, vesela, succesiunea etc.).
5. Masa de lucru se păstrează într-o ordine și curățenie exemplară. Nu se aglomerează
masa cu vase și aparate inutile, pe masă se pun numai reactivii și vesela necesară pentru
lucrarea respectivă.
6. Nu se execută nici o operație în vase murdare. După utilizare, toate vasele de laborator
se spală cu apă de la robinet și cu apă distilată.
7. Nu se lasă substanțe în vase neetichetate.
8. Sticlele cu reactivi trebuie să fie întotdeauna închise cu dop. Dacă se folosesc diferiți
reactivi, trebuie de avut grijă să nu se schimbe dopurile. Excesul luat dintr-un reactiv nu
trebuie turnat înapoi în sticlă.
9. Trebuie să se lucreze cu mare precauție cu metalele alcaline, fosfor, brom, clor, acid
azotic, substanțe toxice și inflamabile.
10. Pipetarea materialelor biologice se face cu pipete prevăzute cu filtru de vată.
11. Pipetarea acizilor concentrați și a bazelor se face cu pipetă cu volum mai mare decât
volumul de pipetat și prevăzute cu filtru de vată.
12. În timpul încălzirii unei eprubete care conține un lichid capătul deschis al eprubetei nu
se ține spre cel care efectuează operația și nici spre vecini.
13. Este strict interzisă gustarea reactivilor, deoarece majoritatea substanțelor chimice
folosite sunt toxice sau caustice.
14. Mirosirea substanțelor chimice nu se face prin apropierea nasului direct la gâtul sticlei
cu reactivi, dar prin aducerea unui curent de aer care conține vapori ai substanțelor de
la gâtul sticlei cu ajutorul palmei în apropierea nasului.
15. Când se lucrează cu substanțe care în cursul operației se pot împrăștia sau pot produce
mici explozii, se folosesc ochelari de protecție.
16. După finalizarea lucrării practice, se pun toate vasele la loc, se curăță masa și se
controlează dacă aparatura electrică a fost scoasă din prize și robinetele de apă și gaz
închise.
17. Fiecare laborator trebuie să fie dotat cu o trusă de prim ajutor care să conțină
medicamente și material medical strict necesar (antinevralgice, cardiotonice,
antibiotice, antiseptice, calmante, tifon, etc.).
18. Este interzisă utilizarea alimentelor în laborator.
19. Este necesar ca măsurile de protecție a muncii, de asigurare a securității și de prevenire
a toxicității să fie discutate cu fiecare grupă de studenți la începutul activității anului
universitar și reamintite periodic, studenții înregistrându-se și semnându-se în registrul
ce atestă instruirea efectuată.
20. În cazul unor accidente se va apela la conducătorul lucrării.
INFORMAȚII DESPRE EVALUARE
1. Cu scopul de a verifica cunoştinţele studenţilor, la sfârşitul fiecărui capitol vor fi
susținute 6 totalizări, câte 3 în fiecare semestru:
‒ Totalizarea I: “Structura proteinelor și acizilor nucleici”;
‒ Totalizarea II: „Enzimele și Bioenergetica”;
‒ Totalizarea III: „Metabolismul glucidelor”;
‒ Totalizarea IV: „Metabolismul lipidelor”;
‒ Totalizarea V: „Metabolismul proteinelor simple şi complexe”;
‒ Totalizarea VI: „Reglarea genetică și hormonală” și „Biochimia umorilor (sângelui
și salivei)”;
2. Totalizarea se susţine:
‒ o dată la lecție, conform planului de studiu (la computer);
‒ a doua dată conform unui orar stabilit de catedră;
‒ una dintre cele trei totalizări pe semestru poate fi susținută suplimentar în ultima
săptămână a semestrului.
3. Studentul care a plagiat (copiat) în timpul totalizării, va primi o notă negativă și nu i se
va mai permite să o susțină din nou.
4. A 4-a notă în ambele semestre va fi acordată pentru lucrul individual și implicarea în
activități pe parcursul orelor practice.
5. Notele finale de la totalizări și pentru lucrul individual (în număr de 4) vor fi utilizate
pentru a calcula media pentru admiterea la evaluarea semestrială (examen). La
examen vor fi admiși doar acei studenți care au nota medie „5” sau mai mare, nu au
absențe nerecuperate la orele practice și au fost prezenți la cel puțin 70% din orele
teoretice.
Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru practica disciplinele stomatologice.
Grupele funcționale și tipurile de legături chimice specifice biomoleculelor.
Aminoacizii – rolul biomedical, structura, clasificarea și proprietățile.
Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)

Principiul metodei: La degradarea proteinelor şi a peptidelor sub acţiunea hidroxidului de
sodiu din grupările sulfhidril se eliberează sulful sub formă de sulfură de sodiu, care
reacţionând cu plumbitul de sodiu, formează un precipitat de sulfură de plumb de culoare
neagră sau brună.
Mod de lucru:
№ Reactivi Eprubeta
1 Ovalbumină 1% 5 picături
2 Reactiv Fol 5 picături
Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 minute.
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Reacţia xantoproteică (Mulder)

Principiul metodei: Aminoacizii aromatici la fierbere cu HNO3 concentrat se supun nitrării.
Ca rezultat soluţia capătă o culoare galbenă care trece în oranj la adăugarea bazei.
Mod de lucru:
2 HNO3 concentrat 5 picături
Eprubeta se răceşte sub un jet de apă rece, apoi:
3 NaOH 20% 10 picături
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 3. Reacţia cu ninhidrină
Principiul metodei: Ninhidrina interacţionează cu grupările alfa-amino ale proteinelor şi
aminoacizilor cu formarea unui compus colorat în albastru-violet.
Mod de lucru:
2 Soluţie de ninhidrină 0,5% 5 picături
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 4. Reacţia biuretică

Principiul metodei: Legăturile peptidice (-CO-NH-) ale proteinelor în mediul alcalin
interacţionează cu CuSO4, formând compuşi complecşi coloraţi în roşu-violet.
Mod de lucru:
2 Soluţie de NaOH 10% 5 picături
3 Soluţie de CuSO4 1% 2 picături
Eprubeta se agită
Rezultat::_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivelul inițial de cunoștințe
1. Elementele chimice. Tabelul periodic al elementelor.
Întrebări pentru studiu

1. Introducere în biochimie. Biochimia structurală, metabolică și clinică -sarcinile lor.
Importanța biochimiei pentru educația și practica stomatologică.
2. Biomolecule – macro- și micromolecule, molecule complexe.
3. Noțiuni de grupă funcțională. Tipurile de grupe funcționale specifice biomoleculelor.
Caracteristica lor generală.
4. Tipurile de legături chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală.
5. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică,
proprietățile fizico-chimice, importanţa biologică. Proprietățile acido-bazice ale
aminoacizilor.
6. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietățile legăturii peptidice. Notarea
şi citirea aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali.
Itemi pentru lucru individual
1. Plasați moleculele: CO2, H2O, HCl, NH4, O2, N2, Cl2, CH4, NaCl, NaH2PO4, Na2CO3, proteina,
DNA în colonițele din tabel conform legăturilor chimice prezente în ele.
Covalentă
Covalentă polară Ionică de hidrogen
nepolară
2. Divizaţi următorii aminoacizi în grupe conform clasificării biologice: Thr, Cys, Phe, Gln,
His, Met, Gly, Arg. Scrieţi peptida formată din aminoacizii indispensabili. Daţi definiţia
noţiunii de aminoacid indispensabil, indicaţi care aminoacizi se referă la acest grup şi
care sunt sursele aminoacizilor indispensabili?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Divizați aminoacizii proteinogeni conform proprietăților fizico-chimice (completați
tabelul):
Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii

hidrofobi hidrofili neutri hidrofili acizi hidrofili bazici
4. Ce sarcină (+/-) vor avea și spre care electrod (anod/catod) vor migra următorii
aminoacizi în mediul acid, neutru şi bazic?
pH<7.0 pH=7.0 pH>7.0

Aminoacidul
sarcina electrodul sarcina electrodul sarcina electrodul
Alanina
Serina
Lizina
Acidul aspartic
Glutamina
5. Scrieți următoarea tripeptida Glu-Pro-Arg. Evidențiați legăturile peptidice clasice și

atipice. Indicați deosebirile lor.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Teste pentru autoevaluare

1. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți acide
biomoleculelor?
a) –SH
b) –NH2
c) –CONH2
d) –COOH
e) –OH
2. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți bazice
biomoleculelor?
a) –SH
b) –NH2
c) –CONH2
d) –COOH
e) –OH
3. Legătura ce se formează între atomii de acelaşi fel sau între atomi cu

electronegativităţi foarte apropiate este:
a) covalentă polară
b) hidrofobă
c) covalentă nepolară
d) donor-acceptor
e) coordinativă
4. Legătura ce se formează între diferiți atomi ai bioelementelor nemetale care au

electronegativităţi diferite este:
b) ionică
d) donor-acceptor
e) coordinativă
5. Ce fel de legătură chimică se formează în rezultatul interacțiunii amoniacului cu

cationii de hidrogen?
b) ionică
d) donor-acceptor
e) de hidrogen
6. Forțele Van der Waals sau interacțiunile Van der Waals reprezintă:
a) forțele de atracție de putere relativ mică dintre moleculele neutre
b) forțele de respingere de putere relativ mică dintre moleculele neutre
c) forțele de atracție de putere mare dintre moleculele neutre
d) forțele care stabilizează legăturile covalente polare
e) forțele care stabilizează legăturile covalente nepolare
7. Care dintre perechile de atomi și grupe funcționale vor forma legături ionice?
a) C și N
b) NH2 și H+
c) COO- și NH3+
d) Cl- și Na+
e) COO- și NH2
8. Legătura de hidrogen se formează între:
a) un atom de hidrogen parțial încărcat pozitiv și un atom de O, N sau S parțial încărcat
negativ
b) un atom de hidrogen parțial încărcat negativ și un atom de O, N sau S parțial încărcat
pozitiv
c) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O, N sau S parțial încărcat
negativ
d) un atom de hidrogen parțial încărcat pozitiv și un atom de O, N sau P parțial încărcat
negativ
e) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O sau N cu sarcină negativă
9. Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?

a) hidroxiaminoacizii
b) aminoacizii homociclici
c) -aminoacizii
d) aminoacizii diaminodicarboxilici
e) tioaminoacizii
10. Ce structuri ciclice intră în componența aminoacizilor proteinogeni și căror

aminoacizi le aparțin?
a) purina fenilalanina
b) indol triptofan
c) imidazol histidina
d) pirimidină prolina
e) scatol tirozina
11. Selectați perechea corectă: aminoacidul și grupa funcțională specifică lanțului

lui lateral:
a) arginina grupa guanidinică
b) serina grupa tio
c) fenilalanina grupa fenil
d) cisteina grupa hidroxil
e) triptofanul grupa indol
12. Selectați aminoacizii nepolari hidrofobi:

a) serina
b) valina
c) izoleucina
d) triptofanul
e) acidul glutamic
13. Selectați aminoacizii bazici:

a) alanina
b) arginina
c) tirozina
d) glutamina
e) lizina
Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor
Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor prin metoda cromatografiei pe hârtie

Principiul metodei: Metoda se bazează pe diferenţa coeficientului de repartiţie a
aminoacizilor în apă şi solvent organic (butanol), care nu se amestecă cu apa. Viteza migrării
aminoacizilor pe hârtie este direct proporţională cu gradul de dizolvare în butanol.
Mod de lucru:
1. Pe banda de hârtie cromatografică se notează cu creionul simplu, la aproximativ 1 cm de
la margine, linia de start.
2. Pe linia de start a benzii cu ajutorul capilarului se aplică o picătură nu mai mare de 5 mm
de amestec de aminoacizi.
3. Banda se usucă la aer (fixare), se introduce într-un vas închis cu amestec de butanol-apă,
astfel încât lichidul să ajungă doar până la linia de start (5 mm) și se fixează vertical fără
să atingă pereţii vasului, cu ajutorul dopului.
4. După expunerea timp de 60 min, la temperatura camerei, banda se scoate din vas și se
notează cu creionul simplu hotarul solventului (linia de front).
5. Banda se usucă cca 10 minute la temperatura 70-100˚C, se trece prin soluţia alcoolică de
ninhidrină 0,2% și din nou se usucă la temperatura de 100˚C.
6. Pe cromatogramă apar unele pete violete sau galbene localizate la diferite distanţe de la
linia de start. Cu ajutorul riglei se măsoară următoarele distanţe:
 a ‒ de la linia de start până la centrul fiecărei pete;
 b ‒ de la linia de start până la hotarul solventului (linia de front).
7. Se calculează coeficientul de repartiție (R) ‒ raportul dintre distanţele parcurse de
aminoacid (a) şi de solvent (b), care este specific pentru fiecare aminoacid în condiţii
standard conform formulei Rf=a/b. După tabelul cu Rf standard identificăm aminoacidul.
Desenați banda de hârtie
Calculați
cromatografică și indicați
coeficientul de
linia de start, linia de
repartiție (Rf)
Aminoacidul Rf Aminoacidul Rf front, centrul petelor
pentru fiecare
colorate; distanța b ;
aminoacid:
distanțele a pentru fiecare
Rf=a/b
pată observată:
Histidina 0.11 Cisteina 0.40
Glutamina 0.13 Prolina 0.43
Lizina 0.14 Tirozina 0.45
Arginina 0.20 Asparagina 0.50
Ac. aspartic 0.24 Metionina 0.55
Glicina 0.26 Valina 0.61
Serina 0.27 Triptofan 0.66
Ac. glutamic 0.30 Fenilalanina 0.68
Treonina 0.35 Izoleucina 0.72
Alanina 0.38 Leucina 0.73
Importanţa clinico-diagnostică. Metoda permite atât determinarea calitativă, cât şi
cantitativă a aminoacizilor în materialele biologice și are importanţă pentru studierea
metabolismului proteic. În diferite afecţiuni congenitale, precum și ale ficatului, rinichilor şi
altor organe se constată modificarea conţinutului aminoacizilor în serul sangvin, urină, etc.
Concluzii: Indicați, care aminoacizi sunt prezenți în amestecul studiat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Rolul biologic al proteinelor.
2. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura primară,
secundară, terţiară şi cuaternară; caracteristica generală, legăturile specifice acestor
structuri. Noțiuni despre domeniile structurale.
3. Clasificarea proteinelor.
4. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietăţile şi particularităţile structurale.
Rolul biologic.
5. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele, glicoproteinele,
metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele), caracteristica lor
generală.
6. Proteinele fibrilare: colagenul – particularităţile componenţei aminoacidice şi
structurale. Rolul biologic.
7. Noțiuni generale: proteinele fixatoare de Ca2+ ( Ca2+-ATPaza, calmodulina, colagenul) -
particularităţile structurale care determină fixarea Са2+.
Itemi pentru lucrul individual

1. Ce caracter (hidrofil sau hidrofob) are fragmentul –Gly-Ser-Asn-Trp-Tyr– din structura
primară a unei proteine? În conformaţia proteinei secvenţa este localizată în interiorul
structurii sau la suprafaţa ei? Explicaţi de ce. Scrieţi structura secvenţei.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Colagenul și osteocalcina sunt proteine fixatoare de calciu. Ce particularitate structurală

comună posedă aceste proteine? Care vitamină este necesară pentru realizarea funcției
de fixare a calciului de către aceste proteine?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Scrieţi reacţia la care participă vitamina respectivă.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Completaţi tabelul de mai jos, reflectând proprietățile structurale ale proteinelor:
Ce structură este descrisă Este succesiunea

de definiția următoare? aminoacizilor în lanţul
polipeptidic determinată
genetic.
Ce legătură chimică se La interacţiunea grupei -
formează? carboxilice a unui AA cu -
aminogrupa următorului
AA
Ce structură are astfel de Coplanaritate
proprietate?
Ce legătură chimică posedă Forme de rezonanţă (ceto și
această proprietate? enol)
Scrieți structura care Configurația trans a
reprezintă: substituenţilor în raport cu
legătura C-N
Ce legături chimice au Legături de hidrogen Ex: fiecare legatură
capacitatea de a forma peptidică participă la
formarea a două legături de
hidrogen, cu excepția leg.
peptidice formate de grupa
imino a prolinei sau
hidroxiprolinei
1. Ce legătură determină structura primară a proteinei:
a) de hidrogen
b) peptidică
c) disulfidică
d) esterică
e) ionică
2. Referitor la structura secundară a proteinei sunt corecte afirmațiile:

a) reprezintă aranjamentul lanţului polipeptidic într-o structură ordonată
b) este stabilizată de interacţiuni hidrofobe şi ionice
c) este α-helixul şi β-structura
d) este stabilizată de legături de hidrogen
e) este stabilizată de legăturile peptidice
3. Referitor la structura secundară a proteinei este corectă afirmația:

a) apare datorită formării legăturilor ionice între lanţurile polipeptidice adiacente
b) nu depinde de compoziția aminoacidică
c) conferă proteinelor funcționalitate
d) apare datorită formării legăturilor de hidrogen atât în limitele unui singur lanţ, cât şi
între lanţurile adiacente
e) este stabilizată de legături disulfidice, formate între radicalii metioninei
4. Referitor la α-elice sunt corecte afirmaţiile:

a) predomină în moleculele proteinelor fibrilare
b) posedă simetrie elicoidală
c) radicalii aminoacizilor participă la stabilizarea alfa-elicei
d) legăturile de hidrogen se formează între grupările -CO şi -NH de pe aceeaşi catenă
polipeptidică
e) este stabilizată de legăturile peptidice
5. Referitor la structura terţiară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile:

a) la baza funcţionării proteinelor stau modificările conformaţionale
b) domeniile fac parte din această structură
c) domeniile determină funcția specială a proteinei
d) în cadrul structurii terțiare, radicalii cisteinei pot forma legături ionice
e) în cadrul structurii terțiare, radicalii serinei pot forma legături disulfidice
6. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături de hidrogen:

a) Lys Leu
b) Phe Val
c) Asp Ala
d) Ser Cys
e) Asn Thr
7. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături ionice:
a) Lys Glu
b) Trp Ile
c) Asp Arg
d) Gln Val
e) His Met
8. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) este organizarea protomerilor într-o moleculă proteică unică funcţională
b) se formează prin legături între suprafețele de contact ale domeniilor
c) este o structură rigidă
d) se realizează doar prin legături covalente
e) nu se distruge prin denaturare
9. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) asamblarea structurii cuaternare decurge prin faza de formare a intermediarilor
b) este caracteristică pentru toate proteinele
c) funcţionarea proteinelor oligomere e corelată cu deplasarea domeniilor
d) este o însuşire structurală a hemoglobinei
e) este o însuşire structurală a mioglobinei
10. Selectaţi proteinele oligomere:

a) hemoglobina (Hb)
b) mioglobina
c) LDH (lactat dehidrogenaza)
d) imunoglobulinele
e) creatinfosfokinaza
Tema nr. 3. Proprietăţile fizico-chimice ale proteinelor.
Metodele de separare şi purificare ale proteinelor
Experienţa 1. Dializa proteinelor

Principiul metodei: Metoda se bazează pe separarea macromoleculelor din soluţiile
coloidale de substanţele micromoleculare cu ajutorul membranelor semipermeabile, care
pot fi traversate de micromolecule, dar sunt impermeabile pentru macromolecule.
Mod de lucru:
1. Într-un balon se toarnă 20 ml soluţie de ovalbumină la care se adaugă 20 picături de
soluţie saturată de sulfat de amoniu.
2. Dintr-o foiţă de celofan, umezită în prealabil cu apă distilată, se confecţionează un
săculeţ în care se toarnă conţinutul balonului.
3. Săculeţul se introduce într-un pahar cu apă distilată şi se cufundă astfel încât nivelul de
lichid din săculeţ să fie mai jos de nivelul apei din pahar.
4. Se efectuează dializa timp de 60 minute.
5. La finele dializei se iau câte 1 ml de soluţie din săculeţ şi din vas şi se transferă în 2
eprubete.
6. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia de identificare a ionului sulfat cu BaCl 2: la 5
picături de soluţie de cercetat se adaugă 3-4 picături soluţie de BaCl2 de 5%. În prezenţa
ionului sulfat, reacţia este pozitivă şi se observă apariţia precipitatului de BaSO 4,
conform ecuaţiei:
(NH4)2SO4 + BaCl2 = 2NH4Cl + BaSO4↓
7. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia biuretică cu scopul identificării proteinelor: la 5
picături de soluţie de cercetat se adaugă 5 picături de NaOH de 10% şi 2 picături de
CuSO4 de 1%. În prezenţa legăturilor peptidice ( -CO-NH- ) ale proteinelor soluţia se
colorează în roz-violet.
8. Rezultatele experienţei se introduc în următorul tabel şi se face o concluzie referitor la
capacitatea moleculelor (ce se deosebesc după masa moleculară şi dimensiuni) de a
traversa membranele semipermeabile
Rezultat:
Substanţele Substanţele
Soluţia Reacţia Reacţia
prezente până la prezente după
cercetată cu BaCl2 biuretică
dializă dializă
DIALIZA
Soluţia Proteină
din (ovalbumină),
săculeţ (NH4)2SO4
Soluţia
H2O
din vas
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Proprietăţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce
determină sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică.
2. Solubilitatea proteinelor. Proprietăţile hidrofile ale proteinelor în funcție de componența
aminoacizilor, particularităţile structurale, pH-ul și temperatura solventului. Proprietățile
soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stările de agregare ale soluțiilor proteice (sol, gel,
xerogel). Utilizarea biomedicală a xerogelurilor.
3. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modificările structurale ale
proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denaturării.
4. Metodele de separare, purificare și analiză ale proteinelor (principiul metodelor,
importanța biomedicală): a) dializa; b) electroforeza; c) cromatografia; d)
spectrofotometria.

1. Scrieți câte o tripeptidă cu pH-ul izoelectric în mediul acid, slab acid și bazic.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2. Divizaţi în grupe conform solubilităţii următoarele proteine: albumina, hemoglobina,

keratina, transferina, IgM, fibrina, protrombina, colagenul. Ce factori influenţează
solubilitatea proteinelor? Pe ce proprietate a proteinelor v-ați bazat pentru a diviza
proteinele enumerate în solubile și insolubile?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Într-o soluţie sunt dizolvate histone şi albumine umane. Alegeţi soluţia tampon care
trebuie utilizată pentru precipitarea fiecărui tip de proteină: sol. 1 cu pH=6,0; sol. 2 cu
pH=7,4; sol. 3 cu pH=11,0. Explicați de ce ați ales soluția tampon respectivă și care este
mecanismul acestei metode de separare a proteinelor individuale din amestecuri?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Spre care electrod vor migra albuminele şi histonele la pH=7,0, dacă linia de start este la
mijlocul distanţei dintre anod şi catod? Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Ce metodă din cele enumerate mai jos poate fi utilizată pentru purificarea lichidelor
biologice (ser, plasmă, limfă) de substanţe nocive micromoleculare: denaturarea,
hidroliza, electroforeza, dializa, cromatografia de afinitate? Descrieţi principiul metodei
şi utilitatea ei clinică.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. pH-ul izoelectric al tetrapeptidei Arg - Lys - His - Ala se află în zona pH-lui:
a) 1.5 – 3.0
b) 3.0 – 4.5
c) 4.5 – 6.0
d) 5,0 – 7,0
e) 7.5 – 9.0
2. O proteină conține în % următorii AA: Arg - 10, Lys - 26, Val - 13, Pro - 35, Ala -
8, Gly - 8. La pH fiziologic această proteină:
a) migrează spre catod
b) migrează spre anod
c) are sarcină netă pozitivă
d) are sarcină netă negativă
e) nu posedă sarcină electrică
3. Selectați afirmațiile corecte referitor la solubilitatea proteinelor:

a) proteinele fibrilare sunt uşor solubile în apa pură
b) solubilitatea proteinelor depinde de sarcina electrică şi membrana apoasă
c) solubilitatea proteinelor depinde de natura solvenţilor şi temperatură
d) proteinele fibrilare sunt mai solubile decât cele globulare
e) solubilitatea proteinelor este maximală în punctul izoelectric
4. Selectați factorii ce stabilizează soluțiile proteice:

a) membrana apoasă, ce apare la hidratarea grupelor funcţionale hidrofile
b) sarcina electrică, dependentă de pH-ul mediului
c) sarcina electrică, dependentă de prezența radicalilor hidrofobi ai aminoacizilor
d) membrana apoasă, ce apare la hidratarea grupelor funcţionale nepolare
e) sarcina electrică, dependentă de aminoacizii N- şi C- terminali
5. Selectați condiţiile de sedimentare ale proteinelor:

a) înlăturarea membranei apoase
b) neutralizarea sarcinii electrice
c) aducerea proteinei bazice la pI prin adaus de acid
d) aducerea proteinei acide la pI prin adaus de bază
e) hidroliza proteinei
6. Selectați afirmația corectă referitor la molecula proteică denaturată:

a) se scindează legătura peptidică
b) crește activitatea biologică
c) se distrug structurile secundară, terțiară și cuaternară
d) crește solubilitatea proteinei
e) nu este influențată mobilitatea electroforetică a proteinei
7. Selectați proprietățile soluţiilor coloidale proteice:
a) viteză de difuzie sporită
b) vâscozitate mărită
c) difuzie redusă
d) proprietăţi optice
e) vâscozitate redusă
8. Selectați metodele de separare și purificare ale proteinelor care se bazează pe

masa moleculară mare a proteinelor:
a) salifierea
b) dializa
c) electroforeza
d) cromatografia
e) gel-filtrarea
9. Selectați metodele de separare și purificare ale proteinelor care se bazează pe

sarcina electrică a proteinelor:
a) salifierea
b) dializa
c) electroforeza
d) cromatografia
e) gel-filtrarea
Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și
funcțiile. Bazele azotate, nucleozidele și nucleotidele – structura,
nomenclatura și proprietățile
Experienţa 1. Reacţiile calitative pentru identificarea componentelor nucleoprotei-

nelor din drojdii
a) Reacţia Molisch (identificarea pentozelor).
Principiul metodei: Riboza sub influenţa acidului sulfuric concentrat pierde 3 molecule de
apă, transformându-se în furfurol, care la condensarea cu timolul formează un produs de
culoare roşie.
Mod de lucru:
Reactivi Eprubeta
Hidrolizat de drojdii 10 picături
Soluţie alcoolică de timol 1% 1 picătură
Conţinutul eprubetei se agită
Cu precauţie pe peretele eprubetei se toarnă acid sulfuric concentrat 20-30 picături
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Reacţia molibdenică (identificarea acidului fosforic).

Principiul metodei: Acidul fosforic interacţionează cu molibdatul de amoniu în prezenţa
acidului azotic concentrat şi se formează fosfomolibdatul de amoniu acid sub formă de
precipitat galben-deschis.
Mod de lucru:
Reactivi Eprubeta
Hidrolizat de drojdii 10 picături
Reactiv molibdenic 20 picături
Amestecul se fierbe pe o baie de apă, timp de 3-5 min
Soluţia se răceşte sub un jet de apă rece
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Nucleoproteinele - structura și rolul.
2. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă.
3. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
4. Nucleozidele și nucleotidele: rolul, structura, proprietățile și nomenclatura.
5. Structura primară a acizilor nucleici (DNA și RNA) - lanţurile polinucleotidice. Legătura
fosfodiesterică.
6. Structura secundară a DNA-ului. Modelului Watson-Crick. Dublul helix şi
conformaţiile lui de tip B, A, Z. Nivelele de compactizare a moleculei de DNA la
procariote şi eucariote (nucleozomul, solenoidul, cromatina, cromozomii).
7. Structura secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (RNA).

1. Prezentaţi formulele de structură ale: acizilor 5-timidilic, 5-uridilic, 5-adenilic, 5-
dezoxiadenilic. Care din aceste nucleotide intră în componenţa DNA şi care în RNA?
Indicaţi legăturile glicozidice şi esterice.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieţi structura chimică a secvenţei polinucleotidice dT-dC-dG-dA. Cărui acid nucleic îi

aparţine secvenţa dată? Care este sarcina electrică a acidului nucleic dat la pH fiziologic?
Care este rolul sarcinii electrice în formarea nucleozomului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Scrieţi formula de structură primară a unui fragment de RNA cu succesiunea bazelor
GAUC. Indicaţi legăturile chimice. Poate fi posibil ca într-un lanţ monocatenar de RNA să
apară legături de hidrogen între bazele azotate? Ilustraţi cum ar putea avea loc formarea
acestor legături şi în ce caz.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
4. Scrieţi structura ATP, ADP şi AMP. Ce importanţă biologică are ATP?

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați componentele structurale ale DNA-ului:
a) dihidrouracilul
b) dezoxiriboza
c) acidul fosforic
d) timina
e) riboziltimina
2. Selectați legături chimice specifice DNA:
a) ionice
b) 3',5'-fosfodiesterice
c) N-glicozidice
d) interacţiuni hidrofobe
e) de hidrogen
3. Selectați afirmațiile adevărate referitor la structura DNA:

a) este un lanţ poliribonucleotidic
b) conţine AMP, CMP, UMP, GMP
c) la capătul 5' se află resturi de fosfat
d) monomerii se leagă prin legături 3',5'-fosfodiesterice
e) monomerii se leagă prin legături N-glicozidice
4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la hidroliza acidă completă a DNA:

a) sunt hidrolizate legăturile fosfodiesterice
b) generează ribonucleotide
c) sunt hidrolizate legăturile de hidrogen
d) generează riboză
e) generează dezoxiriboză
5. Selectați afirmațiile adevărate referitor la structura DNA:

a) forma B conţine 10 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră
b) forma A conţine 11 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră
c) forma Z conţine 12 perechi de dezoxiribonucleotide şi este orientată spre dreapta
d) în toate DNA raportul G+C/A+T=1
e) catenele paralele sunt complementare
6. Selectați afirmațiile corecte referitor la nucleozomi:

a) histonele sunt oraganizate în forma unui octamer dublu H4,H3,H2A,H2B
b) octamerii sunt înfășurați de DNA dublu catenar pe o lungime de 146 dezoxi-
ribonucleotide
c) sunt localizați în mitocondrii
d) reprezintă molecula de RNA supraorganizat
e) este o moleculă extracromozomală
7. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mRNA:
a) molecula este preponderent bicatenară
b) compoziţia nucleotidică se supune legităţii complementarităţii
c) cantitatea de RNA în celulă este constantă
d) este un poliribonucleotid monocatenar
e) nucleotidele constituente sunt AMP, GMP, TMP, CMP
8. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mRNA:
a) prezintă molecule foarte eterogene
b) fiecărei gene îi corespunde molecula sa de mRNA
c) se sintetizează în citoplasmă
d) capătul 5' conţine guanozina metilată
e) este asociat permanent cu ribozomii
9. Selectați afirmaţiile corecte referitor la tRNA:
a) capătul 5'conţine secvenţa CCA
b) conține multe baze azotate minore
c) la capătul 3'-OH se fixează aminoacidul activat
d) sunt constituţi din 75-90 resturi de aminoacizi
e) la capătul 3' se află porţiunea anticodon
10. Care afirmații caracterizează rRNA?
a) este completamente dublu catenar
b) este format din fragmente dublu catenare și bucle
c) constituie scheletul ribozomilor, fiind prezent în subunitatea mică și mare
d) la eucariote și procariote ribozomii sunt formați din aceleași tipuri de rRNA
e) unele rRNA posedă activitate enzimatică, fiind implicate în sinteza proteinelor
11. Care afirmații sunt corecte atât referitor la structura DNA, cât și la cea a RNA?
a) structura primară reprezintă o catenă polinucleotidică
b) structura secundară este un helix dublu
c) formează complexe nucleoproteice cu histonele
d) conține în cantități semnificative baze azotate minore
e) structura primară este stabilizată de legătura 5′,3′-fosfodiesterică
12.Care sunt deosebirile între structura DNA și RNA?

a) DNA este o moleculă dublu catenară, iar RNA – monocatenară
b) DNA conține ribonucleotide, iar RNA – dezoxiribonucleotide
c) bazele azotate specifice DNA sunt – A, U, G, C, iar pentru RNA – A, T, G, C
d) DNA formează complexe nucleoproteice cu histonele, pe când RNA nu interacționează
cu aceste proteine
e) în DNA toate nucleotidele formează perechi prin intermediul legăturilor de hidrogen,
iar în RNA – doar unele fragmente sunt complementare
Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici”
1. Biochimia structurală, metabolică și clinică și sarcinile lor. Importanța biochimiei

pentru educația și practica stomatologică.
2. Biomolecule – macro şi micromolecule, molecule complexe.
3. Noțiuni de grupă funcțională. Tipuri de grupe funcționale specifice biomoleculelor.
Caracteristica lor generală.
4. Tipuri de legături chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală.
5. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Aminoacizii proteinogeni și neproteinogeni.
6. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică, proprietățile fizico-chimice,
principiul biologic.
7. Proprietățile acido-bazice ale aminoacizilor.
8. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietățile legăturii peptidice. Notarea
şi citirea aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali.
9. Rolul biologic al proteinelor.
10. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura primară,
secundară, terţiară şi cuaternară; caracteristica generală, legăturile specifice acestor
structuri. Noțiuni despre domeniile structurale.
12. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietăţile şi particularităţile structurale.
Rolul biologic.
13. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele, glicoproteinele,
metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele), caracteristica lor
generală.
14. Proteinele fibrilare: colagenul – particularităţile componenţei aminoacidice şi
structurale. Rolul biologic.
15. Noțiuni generale: proteinele fixatoare de Ca2+ ( Са2+-АТPaza, calmodulina, colagenul).
Particularităţile structurale, ce determină fixarea Са2+.
16. Proprietăţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce
determină sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică.
17. Solubilitatea proteinelor. Proprietăţile hidrofile ale proteinelor în funcție de
componența aminoacizilor, particularităţile structurale, pH și temperatură.
Proprietățile soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stările de agregare a soluțiilor
proteice (sol, gel, xerogel).
18. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modificările structurale ale
proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denaturării.
19. Metodele de separare, purificare și analiză a proteinelor(principiul metodelor,
importanța biomedicală).: salifierea; dializa; electroforeza; cromatografia.
20. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă.
21. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
22. Nucleozidele și nucleotidele: structura, rolul, nomenclatura.
23. Structura primară a DNA și RNA. Lanţurile polinucleotidice. Legătura fosfodiesterică.
24. Structura secundară a DNA-ului. Modelul Watson-Crick. Dublul helix şi conformaţiile
lui de tip B, A, Z.
25. Nivelele de compactizare a moleculei de DNA la procariote (nucleoid) şi eucariote
(nucleozomul, solenoidul, cromatina, cromozomii).
26. Structura secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (RNA).
Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.
Mecanismul de actiune al enzimelor. Clasificarea și nomenclatura enzimelor
Experienţa 1. Identificarea vitaminelor hidrosolubile (B 1, B2, B6 și PP)

a) Identificarea vitaminei B1 (tiaminei)
Principiul metodei: Tiamina în mediul alcalin formează cu diazoreactivul un compus
complex de culoare oranj.
Tehnica executării:
Nr Reactivi Eprubeta
1 Diazoreactiv 5 picături
2 Materialul biologic cercetat 1-2 picături
3 Înclinând eprubeta se picură atent pe pereţii ei sol. 5-7 picături
10% de carbonat de sodiu (Na2CO3).
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) Identificarea vitaminei B2 (riboflavinei)

Principiul metodei: Vitamina B2 posedă proprietatea de a se reduce. În formă oxidată
vitamina are culoare galbenă, la începutul reacţiei de reducere are culoare roz, care în cele
din urmă se decolorează, deoarece forma redusă a vitaminei este incoloră.
1 Materialul biologic cercetat 10 picături
2 HCl concentrat 5 picături
3 Zn metalic 1-2 granule
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
c) Identificarea vitaminei PP (B 3)
Principiul metodei: La interacţiunea vitaminei PP cu acetatul de cupru se formează un
precipitat albastru al sării de cupru a acidului nicotinic.
1 Soluţie de 5% de Cu(CH3COO)2 20 picături
Se agită soluţia de acetat de cupru
Eprubeta se încălzeşte până la fierbere şi după aceea se răceşte într-
un jet de apă rece.
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
d) Identificarea vitaminei B6 (piridoxinei)

Principiul metodei: Vitamina B6, reacţionând cu clorura de fier formează, o sare complexă
de tipul fenolatului de fier, de culoare roşie.
2 Soluţie de1% de FeCl3 5 picături
Se agită
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzie:____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura, proprietățile şi funcţiile proteinelor.
Subiecte pentru discuție la seminar

1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemănările și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor.
3. Structura enzimelor. Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor. Enzimele simple și
conjugate. Noțiune de holoenzimă, apoenzimă, cofactor, coenzimă, cosubstrat și grupă
prostetică.
4. Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi microelementelor. Structura și rolul metabolic al
coenzimelor derivate de la vitaminele B1, B2, B6, PP, acidul ascorbic.
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Rolul centrului activ al enzimelor în formarea şi
transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul modificărilor
conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în procesul de cataliză.
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor. Caracteristica generală a
principalelor clase de enzime.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).

1. Explicați dacă este posibil de separat din enzime centrele active, păstrându-le integritatea
structurală şi funcţională.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Completați tabelul conform exemplului:

Hipovitaminoza.
Vitamina Denumirea Coenzima Rolul biologic Principalele
semne clinice
1. Decarboxilarea Beri-beri;
Tiamin- oxidativă a α- depresie psihică,
Exemplu:
Tiamina pirofosfat cetoacizilor. confuzie mentală,
B1
(TPP) 2. Reacții neuropatie
transcetolazice periferică
B2
B6
PP(B3)
Acidul
ascorbic
3. Scrieți câte un exemplu de reacții, în care participă coenzimele vitaminelor B 1, B2, B6, PP
și a acidului ascorbic. Determinați clasa de enzime și denumiți enzima.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. La ce clasă și subclasă se referă următoarele enzime? Completați tabelul.

Enzima Clasa Subclasa
Pepsina
Amilaza
Lipaza
1. Selectați afirmația corectă referitoare la centrul activ (CA) al enzimelor:

a) este o linie frântă în molecula enzimei
b) reprezintă un plan în molecula proteică
c) este o structură compusă unicală tridimensională
d) este un punct din structura terţiară a enzimei
e) reprezintă locul de legare a modulatorilor alosterici
2. Referitor la centrul activ (CA) al enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) CA este partea enzimei care fixează substratul
b) grupele funcţionale din CA aparţin aminoacizilor amplasaţi succesiv în lanţul
polipeptidic
c) în holoenzime CA conține și gruparea prostetică
d) CA al enzimelor simple conține coenzima
e) CA se formează în baza structurii secundare
3. Indicaţi afirmațiile corecte referitoare la substrat:

a) substratul este compusul asupra căruia acţionează enzima
b) toate enzimele fixează numai un singur substrat
c) unele enzime interacţionează cu câteva substraturi
d) substratul se leagă ireversibil la centrul activ al enzimei
e) substratul nu este modificat în procesul de cataliză
4. Referitor la centrul alosteric al enzimelor sunt corecte afirmațiile:
a) este separat spaţial de centrul activ
b) conține gruparea prostetică
c) este caracteristic tuturor enzimelor
d) este „sinonim” cu centrul activ
e) este locul în care se fixează activatorii şi inhibitorii
5. Ce funcții îndeplinesc cofactorii în cadrul activității enzimatice?

a) stabilizează conformaţia activă a enzimelor
b) nemijlocit îndeplinesc funcţie catalitică
c) determină specificitatea de acţiune a enzimei
d) leagă substratul la enzimă
e) determină direcția reacției chimice
6. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B 1 sunt corecte afirmaţiile:

a) sunt NAD+ şi NADP+
b) este acidul tetrahidrofolic
c) este tiamin difosfatul/tiamin pirofosfatul
d) participă la decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor
e) participă la transaminarea aminoacizilor
7. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B 2 sunt corecte afirmaţiile:

a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este PALP
d) participă în reacţiile de oxidoreducere
e) participă în reacţiile de izomerizare
8. Referitor la coenzimele derivate de la vitamina B6 sunt corecte afirmaţiile:

a) este TPP
b) este biotina
c) este PALP
d) participă la transaminarea aminoacizilor
e) participă în reacţiile de decarboxilare
9. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la coenzimele derivate de la vitamina PP:

a) este NAD+ şi NADP+
b) este FMN şi FAD
c) este HS-CoA
d) NAD+ participă la reacţiile catabolice de oxidoreducere
e) NADP+ participă la reacţiile anabolice de oxidoreducere
10. Referitor la mecanismul de acţiune a enzimelor sunt corecte afirmațiile:

a) în procesul de cataliză are loc formarea complexului enzimă-substrat [ES]
b) complexul ES este o structură rigidă, stabilă
c) complexul ES nu disociază
d) enzimele scad energia de activare a reacţiei chimice
e) formarea complexului ES este ultima etapă a mecanismului de acţiune a enzimei
11. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la mecanismul de acţiune a enzimelor:
a) în complexul ES substratul nu se modifică
b) în complexul ES substratul se deformează
c) în cadrul activității enzimatice poate avea loc cataliza covalentă
d) în cadrul activității enzimatice poate avea loc cataliza acido-bazică
e) la interacţiunea substratului cu enzima se modifică atât structura enzimei, cât şi a
substratului
12. Selectaţi enzimele care posedă specificitate stereochimică:

a) pepsina
b) fumaraza
c) amilaza
d) hexokinaza
e) β-glucuronidaza
13. Selectați enzimele care se referă la oxidoreductaze:

a) fenilalanin hidroxilaza
b) fumaraza
c) xantinoxidaza
d) glutation reductaza
e) succinat dehidrogenaza
14. Selectați enzimele care se referă la hidrolaze:

a) fructozo-1,6-difosfat aldolaza
b) tripsina
c) fumaraza
d) malat dehidrogenaza
e) aminopeptidaza
15. Selectați enzimele din clasa ligazelor:

a) argininosuccinat liaza
b) citrat sintaza
c) piruvat carboxilaza
d) glutamin sintetaza
e) glucokinaza
Tema nr. 7. Cinetica reacţiilor enzimatice. Reglarea activităţii enzimelor.
Utilizarea enzimelor în practica medicală
Experienţa 1. Termolabilitatea enzimelor

Principiul metodei: Enzimele, fiind proteine sunt termolabile, respectiv acestea se
denaturează și își pierd activitatea la temperaturi de peste 45-50oC.
Notă: catalaza scindează H2O2 conform reacției: 2 H2O2 → 2H2O + O2.
Tehnica executării. :
Eprubete
Nr Reactivi
Experimentală Martor
1 H2O distilată 1 ml 1 ml
2 Catalaza (sânge) 2 picături 2 picături
3 Se incubează 5 min 37 C
o 100oC
4 H2O2 de 3% 5-10 picături 5-10 picături
6 Se agită bine
7 Eliminare de gaz
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2. Determinarea activităţii α-amilazei urinare cu substrat stabil de amidon

(metoda Caraway)
Principiul metodei: α-amilaza scindează amidonul cu obţinerea produşilor finali care nu se
colorează cu soluţia de iod. Activitatea amilazei se apreciază după micşorarea cantităţii de
amidon scindat.
Tehnica executării: Experienţa se efectuează în eprubete calibrate de 10 ml!
Nr. Reactivi Eprubeta de experienţă Eprubeta martor

1. Soluţie de amidon 1 ml 1 ml
(conţine 0,0004 g amidon) (conţine 0,0004 g amidon)
2. Incubare 5 minute în baia de apă la
-
temperatura de 370C
3. Urină 0,02 ml -
4. Amestecul se agită şi se introduce din nou în baia de apă la 37 C exact 7,5 minute
0
(calculul timpului se face din momentul adăugării urinei)

5. Soluţie de iod 1 ml 1 ml
6. Urină - 0,02 ml
7. H2O distilată până la 10 ml până la 10 ml
8. Imediat se determină densitatea optică a soluţiilor din eprubeta martor (DOm) şi de
experienţă (DOexp) faţă de apa distilată la fotocolorimetru (filtrul roşu, =630-690
nm) în cuve de 10 mm.
Calculul: în unităţii și activitatea amilazei se exprimă în grame de amidon hidrolizat de
cantitatea de enzimă care se conţine într-un litru de urină timp de o oră de incubare la
temperatura de 370C. Calculul se face conform formulei:
Activitatea amilazei (g/oră•L) = [(DOm – DOexp) / DOm] • 0,0004 • 8 •50000 =
= [(DOm – DOexp) / DOm] • 160,
unde:
DOm – densitatea optică a probei martor;
DOexp– densitatea optică a probei de experienţă;
0,0004 – cantitatea de amidon în probă (g);
8 – coeficientul de transformare la o oră de incubare (60 min : 7,5 min = 8);
50000 – coeficientul de transformare la 1 L de urină (1000 ml : 0,02 ml = 50000).
Valorile normale ale activităţii amilazei din urină – 20-160 g/oră·L.

Valoarea diagnostică. În pancreatitele acute şi parotiditele epidemice se observă creşteri
importante ale α-amilazei în sânge şi urină. Creşteri moderate se depistează în pancreatitele
cronice, litiaza pancreatică, tumori ale pancreasului, litiaza biliară, ulcerul gastric,
insuficienţa renală cronică şi, uneori, după administrarea de opiacee (morfină codeină,
papaverină etc.).
Rezultat:______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Metodele de separare, purificare și dozare ale proteinelor – dializa, salifierea,
electroforeza, cromatografia, spectrofotometria, analiza imunoenzimatică. Principiile
metodelor.

1. Cinetica enzimatică. Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activităţii enzimatice.
2. Activarea și inhibiția enzimelor:
a) Activarea enzimelor prin proteoliza limitată. Zimogenii (proenzimele).
b) Inhibiţia activităţii enzimelor (specifică şi nespecifică, reversibilă şi ireversibilă,
competitivă și necompetitivă).
3. Reglarea activităţii enzimelor (reglarea alosterică, reglarea covalentă). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
4. Izoenzimele – particularitățile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală.
(fosfatazele)
5. Utilizarea enzimelor în practica medicală: enzimodiagnosticul; enzimoterapia; utilizarea
enzimelor în laborator.
6. Principiul determinării activităţii enzimelor. Unităţile de activitate a enzimelor (unitatea
internațională, katalul, activitatea specifică).

1. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în
formă de proenzime neactive? Care este mecanismul activării lor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Unele enzime posedă structură şi proprietăţi fizico-chimice diferite, dar catalizează una
şi aceeaşi reacţie. Frecvent ele sunt proteine oligomere formate din monomeri diferiţi.
Acestea sunt: enzimele alosterice, izoenzimele sau proenzimele? Daţi exemple de
asemenea enzime şi explicaţi care este valoarea lor clinico-diagnostică.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Ce mecanism de acţiune posedă sulfanilamidele? De ce depinde eficienţa tratamentului

cu aceste medicamente? Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Care este valoarea clinico-diagnostică a determinării activităţii amilazei în serul sangvin

şi în urină? Ce reacţie catalizează amilaza? Care este sediul de sinteză şi de acţiune a
amilazei?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la influenţa pH-ului asupra activităţii enzimelor sunt corecte afirmațiile:
a) fiecare enzimă are pH-ul său optim de acțiune
b) pH-ul optim pentru pepsină este 7-8
c) pH-ul nu modifică activitatea catalitică a enzimei
d) pH-ul optim al tripsinei este 1-2
e) pH-ul influenţează disocierea grupelor funcţionale ale enzimei
2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la termolabilitatea enzimelor:

a) la temperaturi mai înalte de 50 0 C majoritatea enzimelor denaturează
b) termolabilitatea este determinată de coenzimă
c) temperatura optimă pentru majoritatea enzimelor este de 20-400 C
d) la temperaturi mai înalte de 50 0 C activitatea majorității enzimelor creşte
e) la temperaturi scăzute, mai joase de 10 0 C, activitatea enzimelor nu se modifică
3. Selectați enzimele ce se activează prin proteoliză limitată:

a) amilaza
b) pepsina
c) tripsina
d) chimotripsina
e) aminopeptidaza
4. Selectați mecanismele de inhibiție nespecifică a enzimelor:

a) denaturarea
b) alosteric
c) competitiv
d) non-competitiv
e) prin exces de substrat
5. Referitor la inhibiția competitivă sunt corecte afirmațiile:

a) inhibiţia se înlătură prin exces de substrat
b) reprezintă o inhibiţie ireversibilă
c) inhibitorul se aseamănă după structură cu substratul
d) este posibilă simultan fixarea substratului şi a inhibitorului
e) inhibitorul se leagă în centrul alosteric
6. Referitor la succinat dehidrogenază (SDH) şi reglarea activităţii ei sunt corecte
afirmaţiile:
a) face parte din clasa transferazelor
b) acidul malonic provoacă o inhibiţie reversibilă a SDH
c) la inhibiţie se modifică structura primară a enzimei
d) inhibiţia SDH nu depinde de concentraţia de acid malonic
e) SDH catalizează reacţia: Succinat + FAD →Fumarat + FADH2
7. Selectați afirmația corectă referitoare la creatinfosfokinază (CPK):

a) CPK este compusă din lanţurile M şi H, prezentând 3 izoenzime
b) CPK este compusă din lanţurile M şi B, prezentând 5 izoenzime
c) CPK este un dimer alcătuit din asocierea lanţurilor M şi B
d) creşterea activității serice a izoenzimei MB este caracteristică pentru ciroza hepatică
e) creşterea activității serice a izoenzimei BB este prezentă în infarctul miocardic
8. Referitor la enzimele alosterice este corectă afirmația:

a) cinetica reacţiilor alosterice este asemănătoare cu cea a enzimelor obişnuite
b) efectorii, fixându-se în centrele alosterice, nu modifică conformația enzimei
c) modulatorii se leagă covalent în centrul activ al enzimei
d) substraturile și produsele reacției enzimatice nu pot fi efectori alosterici
e) modulatorii alosterici se leagă reversibil în centrele alosterice
9. Selectați cea mai eficientă și rapidă metodă de obținere a enzimelor pure:

a) dializa
b) salifierea
c) cromatografia de afinitate
d) cromatografia prin schimb de ioni
e) electroforeza
Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism.
Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic. Ciclul krebs
Experienţa 1. Determinarea piruvatului în urină

Principiul metodei: Piruvatul, reacţionând cu 2,4-dinitrofenilhidrazina (2,4-DNPH) în
mediul alcalin, formează 2,4-dinitrofenilhidrazona acidului piruvic de culoare galben-oranj.
Intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu cantitatea de piruvat şi se determină
fotocolorimetric.
Eprubeta
Reactivi
Experimentală (1) Martor (2)
Urină 1 ml -
H2O dist. - 1ml
KOH 2,5% (sol. alcoolică) 1 ml 1 ml
Se agită intens timp de 1 min.
Sol. 0,1% 2,4-DNPH 0,5 ml 0,5 ml
Se agită bine şi se lasă 15 min la temperatura camerei
Se determină densitatea optică a soluției experimentale la FEC contra probei martor
(cuva - 5 mm, filtrul albastru – 450-465 nm).
Concentraţia piruvatului în urină (C) se determină după curba de calibrare.
Calcul: Cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore se calculează după formula:

X (µM/24 ore) = C · 1500,
unde:
C – concentraţia piruvatului în urină (determinată după curba de calibrare, µM/ml),
1500 – diureza nictemerală (ml).
Valori normale: 10-25mg/24ore sau 114-284 μM/24ore.
Valoarea diagnostică: Conţinutul acidului piruvic în sânge şi în urină creşte în insuficienţa
tiaminei, în diabetul zaharat, în hiperfuncţia sistemului hipofizaro-adrenal, la administrarea
unor medicamente (adrenalina, stricnina, camforul).
Rezultat: DO:______________ C: ______________ µM/ml
X (cantitatea piruvatului excretată timp de 24 ore) = ________________μM/24ore
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Structura chimică și funcțiile nucleotidelor.
2. Clasificarea enzimelor.

1. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice. Etapa amfibolică
a metabolismului, rolul ei.
2. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă. Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
3. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularităţile structurale.
Compuşii supermacroergici.
4. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliză a ATP-ului.
Mecanismele de sinteză a ATP.
5. Reglarea energetică a metabolismului celular.
6. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară, reglarea procesului, legătura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator. Rolul
biomedical.
7. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia sumară,
legătura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului. Reacţiile
anaplerotice - semnificaţia lor, reacția de formare a oxaloacetatului din piruvat.

1. Scrieți structura ATP-ului și arătați legăturile macroergice. Explicați care este baza
structurală a caracterului macroergic al acestor legături.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Ce cantitate de energie se eliberează la descompunerea unui mol de ATP în condiţii

standard? Care este “durata de viaţă” a moleculei de ATP în celulele organismelor
superioare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Există două moduri de hidroliză a ATP-ului: până la ADP și până AMP. Scrieți reacțiile
concrete care sunt cuplate cu hidroliza ATP pentru fiecare caz. Poate AMP să fie utilizat
pentru sinteza ATP? Care sunt căile posibile și care enzime sunt necesare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Enumeraţi componentele complexului piruvatdehidrogenazic, scrieţi formulele

vitaminelor care intră în componenţa acestui complex.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Numiţi toate enzimele ciclului Krebs şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele
(completaţi tabelul):
Enzimele ciclului Krebs La ce clasă se referă enzimele respective?
6. Care enzime ale ciclului Krebs sunt enzime reglatoare? Care sunt activatorii şi inhibitorii
acestor enzime? Completaţi tabelul.
Enzimele reglatoare ale
Activatorii Inhibitorii
ciclului Krebs
7. Scrieţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Referitor la căile catabolice şi anabolice sunt corecte afirmațiile:
a) coincid ca direcţie
b) posedă reacţii şi enzime comune
c) sunt identice
d) ca regulă, sunt localizate în diferite compartimente celulare
e) ciclul Krebs repreyintă faza amfibolică a metabolismului
2. Selectați căile metabolice centrale:

a) glicoliza
b) ciclul ornitinic
c) ciclul Krebs
d) lanțul respirator
e) replicarea
3. Selectați căile metabolice specifice:

a) gluconeogeneza
b) ciclul ornitinic
c) sinteza insulinei
d) biosinteza melaninei
e) transcripția și translația
4. Selectaţi calea metabolică amfibolică:
a) gluconeogeneza
b) ciclul Krebs
c) decaboxilarea oxidativă a piruvatului
d) lanțul respirator
e) transcripția și translația
5. Referitor la reglarea metabolismului celular este corectă afirmația:

a) căile catabolice şi anabolice au reacţii comune
b) viteza proceselor metabolice este reglată de enzimele ce catalizează reacţii comune
ale anabolismului şi catabolismului
c) procesele metabolice se reglează la nivelul reacţiilor reversibile
d) inhibitorii proceselor catabolice întotdeauna sunt activatori ai proceselor anabolice
e) hormonii nu participă la reglarea proceselor metabolice
6. Selectați afirmația corectă referitoare la bioenergetică:

a) organismele vii sunt sisteme termodinamice închise
b) energia liberă (∆G) este energia care nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
c) entropia (∆S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic
d) energia legată (T∆S) este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului
e) ∆G > 0 indică faptul că reacţia chimică este exergonică
7. Selectați compușii supermacroergici:

a) GTP
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) succinil-CoA
8. Selectați substratele care furnizează energia necesară pentru sinteza ATP-ului

prin fosforilare la nivel de substrat:
a) creatinfosfatul
b) 1,3-difosfogliceratul
c) creatina
d) fosfoenolpiruvatul
e) acil-CoA
9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la rolul complexului enzimatic piruvat

dehidrogenaza:
a) decarboxilarea oxidativă a CH3COOH
b) decarboxilarea oxidativă a CH3COCH2COOH
c) dehidrogenarea şi decarboxilarea CH3COCOOH
d) formarea NADPH pentru sintezele reductive
e) formarea NADH pentru lanţul respirator
10. Selectați coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH)
a) TPP
b) acidul lipoic
c) FAD
d) NAD+
e) HS-CoA
11. Referitor la reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza

(PDH) sunt corecte afirmațiile:
a) GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH
b) sarcina energetică mică activează enzimele complexului PDH
c) toate enzimele complexului PDH se reglează doar alosteric
d) toate enzimele complexului PDH se supun doar reglării prin sarcină energetică
e) toate enzimele complexului PDH se reglează prin fosforilare-defosforilare
12. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul Krebs:

a) este etapa finală comună a oxidării compuşilor organici
b) furnizează substanţe intermediare pentru anabolism
c) în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxidează până la 2 molecule de CO 2
d) funcţionează în condiţii anaerobe
e) în reacţiile ciclului Krebs participă nemijlocit O 2
13. Selectați compușii necesari unei bune funcționări a ciclului Krebs:

a) acidul palmitic
b) HS-CoA
c) NAD+
d) GDP și H3PO4
e) FAD
14. Selectați afirmațiile corecte referitor la reacția:

Succinil-CoA + GDP +Pi ↔ succinat + GTP + HS-CoA:
a) este o reacţie reglatoare a ciclului Krebs
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) reprezintă o reacţie de fosforilare oxidativă
d) este catalizată de enzima succinil-CoA sintetaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este din clasa liazelor
15. Câte molecule de ATP pot fi maxim sintetizate în lanțul respirator din energia
perechilor de electroni și protoni furnizate de ciclul Krebs?
a) 3 b) 6 c) 9 d) 11 e) 12
16. Selectați afirmațiile corecte referitoare la reglarea ciclului Krebs:

a) viteza ciclului este diminuată de concentraţia înaltă a ADP-ului
b) complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA
c) sarcina energetică mică inhibă activitatea ciclului
d) ADP-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza
e) NADH-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza şi complexul α-cetoglutarat dehidrogenaza
Tema nr. 9. Oxidarea biologică. Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă
Experienţa 1: Reacţia calitativă de determinare a activităţii catalazei

Principiul metodei: Catalaza din sânge este o oxidoreductază semnificativ de activă care
descompune apa oxigenată în apă şi oxigen molecular: 2H2O2 → 2H2O + O2
Tehnica executării: În două eprubete se iau câte 1 ml de H2O, se adaugă 2 picături de sânge.
O probă se fierbe pentru inactivarea enzimei. După răcire în ambele eprubete se adaugă 5-
10 picături de H2O2 de 3% şi conţinutul eprubetelor se agită. În eprubeta de experienţă se
observă degajarea bulelor de oxigen.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ___________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru
sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenării.
2. Lanţul respirator (localizarea, semnificaţia biologică):
a) Structura şi proprietăţile oxido-reducătoare ale principalilor acceptori de protoni
şi electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a
proteinelor Fe-S;
b) Potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator. Relația dintre
energia libera și potentialul de oxido-reducere;
c) Schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
3. Fosforilarea oxidativă. Punctele de fosforilare. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului
respirator. Coeficientul P/O.
4. Mecanismul cuplării oxidării cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
5. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică.

1. Care vitamine şi substanţe cu activitate vitaminică întră în componenţa lanţului
respirator? Scrieţi formulele lor.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Adăugarea rotenonei la mitocondriile care respiră pe glutamat conduce atât la încetarea

sintezei ATP-ului, cât şi a transportului de electroni. Cum se pot restabili aceste procese?
(Amintim că rotenona blochează transportul de electroni în lanţul respirator pe sectorul
NAD - ubichinonă).
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Adăugarea oligomicinei la mitocondriile care respiră pe succinat conduce la întreruperea

transportului de electroni şi a formării ATP-ului. Adăugarea ulterioară a dinitrofenolului
sau a ionilor de Ca2+ restabilește imediat transportul de electroni în lanţul respirator fără
generare concomitentă de ATP. Ce proces inhibă oligomicina?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. În ce stare (redusă sau oxidată) se vor afla transportorii lanţului respirator la adăugarea
în suspensia de mitocondrii a antimicinei A şi a oxidului de carbon CO?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
a) În mitocondriile grăsimii brune la copiii nou-născuţi şi la animalele în stare de hibernare,

randamentul ATP-ului la un atom de oxigen absorbit constituie mai puţin de o moleculă.
Ce funcţie fiziologică poate fi determinată prin raportul P/O mic în grăsimea brună a nou-
născuţilor?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la lanţul respirator:
a) este localizat în membrana externă mitocondrială
b) este un proces reversibil
c) este alcătuit din enzime şi sisteme de oxido-reducere
d) transferă H+ şi e― de pe coenzimele reduse pe O2
e) produsul final al LR este H2O2
2. Referitor la potenţialul de oxido-reducere (Eo) al sistemelor-redox din lanţul

respirator sunt corecte afirmațiile:
a) este o forţă motrice ce determină capacitatea sistemului-redox de a adiţiona şi a ceda e―
b) cu cât valoarea Eo este mai electronegativă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului-
redox de a adiţiona e―
c) cu cât valoarea Eo este mai electropozitivă, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului
redox de a ceda e―
d) torentul de e― este orientat în direcţia majorării energiei libere
e) în lanţul respirator sistemele redox sunt aranjate în ordinea creşterii Eo
3. Referitor la complexul I al lanţului respirator (NADH-CoQ reductaza) sunt corecte

afirmațiile:
a) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele NAD+-dependente
b) îndeplineşte funcţia de colector de H+ şi e― de la dehidrogenazele FAD-dependente
c) conţine FMN
d) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
e) conţine FAD
4. Referitor la complexul II al lanţului respirator (succinat-CoQ reductaza) sunt

corecte afirmațiile:
a) transferă H+ şi e― în lanţul respirator doar de pe succinat
b) conţine flavoproteine specializate pentru introducerea H+ şi e― în lanţul respirator şi
de pe alte substraturi (acil-CoA, glicerol-3-fosfat)
c) conţine NAD+
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine proteine cu fier şi sulf (FeS)
5. Referitor la complexul IV al lanţului respirator (citocromoxidaza) sunt corecte

afirmațiile:
a) transferă 4e― de la citocromii c la oxigenul molecular cu formarea a 2O 2-
b) O2- interacţionează cu protonii, formând apa
c) conţine citocromii b şi c1
d) conţine citocromii a şi a3
e) conţine ioni de cupru
6. Selectați afirmațiile adevărate referitor la citocromi:

a) reprezintă hemoproteine
b) funcţionarea citocromilor implică transformarea: Fe2+ ↔ Fe3+
c) participă la transferul doar a H+
d) transferă H+ şi e― pe ubichinonă
e) un citocrom poate transfera 2 e―
7. Referitor la mecanismul fosforilării oxidative sunt corecte afirmațiile:

a) în rezultatul transferului de e― în lanţul respirator (LR) se formează un compus
intermediar macroergic
b) e― servesc ca şi modulatori alosterici pozitivi pentru ATP-sintază
c) transferul de e― în LR generează un gradient de protoni între suprafeţele membranei
interne mitocondriale
d) H+ trec liber prin membrana internă mitocondrială
e) fluxul de H+ este forţa motrice care determină sinteza ATP-ului
8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ATP-sintaza:

a) este o enzimă implicată în fosforilarea la nivel de substrat
b) este o enzimă implicată în fosforilarea oxidativă
c) este inhibată de oligomicină
d) inhibarea ATP-sintazei micşorează atât sinteza ATP-ului, cât şi transferul de electroni
prin lanţul respirator
e) inhibarea ATP-sintazei nu influenţează transferul de electroni prin lanţul respirator
Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica”
1. Noţiune despre enzime şi rolul lor biologic. Asemănările și deosebirile dintre acţiunea
enzimelor şi a catalizatorilor nebiologici.
2. Natura chimică a enzimelor. Dovezile naturii proteice a enzimelor. Structura enzimelor.
Centrul activ şi centrul alosteric al enzimelor.
3. Enzimele simple și conjugate. Noțiune de holoenzimă, apoenzimă, cofactor, coenzimă,
cosubstrat și grupă prostetică. Funcţiile de coenzime ale vitaminelor şi
microelementelor.
4. Vitaminele B1, B2, B6, PP, acidul ascorbic - structura şi rolul lor ca şi coenzime.
5. Mecanismul de acţiune al enzimelor. Centrul activ al enzimelor şi rolul lui în formarea şi
transformarea complexelor intermediare dintre enzimă şi substrat. Rolul modificărilor
conformaţionale reciproce ale moleculei enzimei şi substratului în procesul de cataliză.
6. Nomenclatura (denumirea) şi clasificarea enzimelor. Caracteristica generală a claselor
şi subclaselor principale de enzime. Numărul de cod al enzimei.
7. Specificitatea enzimelor (tipurile, exemple).
8. Cinetica enzimatică. Influenţa concentraţiei enzimei şi a substratului, a pH-ului şi a
temperaturii asupra activităţii enzimatice.
9. Principiul determinării activităţii enzimelor. Unităţile de activitate a enzimelor (unitatea
internațională, katalul, activitatea specifică).
10. Activarea și inhibiția enzimelor:
‒ Activarea enzimelor prin proteoliza limitată. Zimogenii (proenzimele).
‒ Inhibiţia activităţii enzimelor (specifică şi nespecifică, reversibilă şi ireversibilă,
competitivă și necompetitivă).
11. Reglarea activităţii enzimelor (reglarea alosterică, reglarea covalentă). Importanţa
principiului de retroinhibiţie.
12. Izoenzimele – particularitățile structurale și funcționale, valoarea lor biomedicală.
13. Deosebirile în componenţa enzimatică a organelor şi ţesuturilor. Enzimele
organospecifice.
14. Utilizarea enzimelor în practica medicală: enzimodiagnosticul; enzimoterapia; utilizarea
enzimelor în laborator.
15. Metodele de obţinere şi purificare a enzimelor.
16. Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice. Etapa amfibolică
a metabolismului, rolul ei.
17. Metodele de studiere a metabolismului.
18. Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă. Energia liberă
standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.
19. Compuşii macroergici: rolul, principalii reprezentanţi, particularităţile structurale.
Compuşii supermacroergici. Structura chimică şi rolul ATP-ului. Ciclul ATP-ului.
Variantele de hidroliză a ATP-ului. Mecanismele de sinteză a ATP-ului.
20. Reglarea energetică a metabolismului celular.
21. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului: complexul polienzimatic, coenzimele, reacţia
sumară, etapele, reglarea procesului, legătura cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator.
Rolul biomedical.
22. Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs): funcţiile, reacţiile parţiale, enzimele, reacţia sumară,
legătura cu lanţul respirator, randamentul energetic, reglarea procesului. Reacţiile
anaplerotice. Semnificaţia lor.
23. Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substraturilor – sursa energetică principală pentru
sinteza ATP-ului. Reacţiile, enzimele şi coenzimele dehidrogenării.
24. Lanţul respirator(localizarea, semnificaţia biologică):
a) structura şi proprietăţile oxido-reducătoare ale principalilor acceptori de protoni şi
electroni (NAD+, FAD, FMN, CoQ). Noţiuni despre structura citocromilor şi a
proteinelor Fe-S;
b) potenţialul de oxido-reducere al componentelor lanţului respirator;
c) schema lanţului respirator. Complexele enzimatice. Inhibitorii lanţului respirator.
25. Fosforilarea oxidativă. Punctele de fosforilare. Reglarea intensităţii funcţionării lanţului
respirator.
26. Mecanismul cuplării oxidării cu fosforilarea (ipoteza Mitchell). ATP-sintaza. Inhibitorii
ATP-sintazei. Rolul membranei mitocondriale interne în biosinteza ATP-ului.
27. Decuplarea proceselor de oxidare şi fosforilare. Agenţii decuplanţi, mecanismul lor de
acţiune. Exemple de decuplare fiziologică şi patologică.
Tema nr. 12. Glucidele: rolul biologic, clasificarea și structura.
Digestia şi absorbţia glucidelor. Metabolismul glicogenului
Experienţa 1: Reacţia Fehling

Principiul metodei: Gruparea carbonil din glucidele reducătoare reduce Cu2+ până la Cu+
din complexul solubil format în mediul alcalin cu sarea Seignette (tartrat dublu de sodiu şi
potasiu). Se formează Cu2O, un precipitat de culoare roşie, conform reacţiilor:
CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2 + K2SO4
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 (acid gluconic) + Cu2O (precipitat roşu) + 2H2O.
Această reacţie se deosebeşte de reacţia Trommer, prin faptul că reagentul conţine tartrat
dublu de sodiu şi potasiu pentru legarea excesului de oxid de cupru (II), care la încălzire
formează un precipitat de culoare neagră.
Reagenți Ep 1 Ep 2 Ep 3 Ep 4 Ep 5
Soluție de glucoză 1 ml ― ― ― ―
Soluție de fructoză ― 1 ml ― ― ―
Soluție de zaharoză ― ― 1 ml ― ―
Soluție de amidon ― ― ― 1 ml ―
Urină patologică ― ― ― ― 1 ml
Reactiv Fehling 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml 1 ml
Conţinutul eprubetelor se încălzeşte până la fierbere.
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Experienţa 2: Reacţia Seliwanoff

Principiul metodei: Reacţia Seliwanoff serveşte la diferenţierea cetozelor (fructoza) de
aldoze (glucoza). Monozaharidele în prezenţa HCl concentrat reacţionează cu rezorcina (sau
alţi polifenoli) formând produşi de condensare coloraţi. Reacţia este mai rapidă şi mai
intensă în prezenţa cetozelor, când se obţin produşi coloraţi în roşu, decât în prezenţa
aldozelor când se obţin produşi coloraţi în roz deschis.
Reagenți Ep 1 Ep 2
Soluţie Seliwanoff 1 ml 1 ml
Soluţie de fructoză 2-3 picături -
Soluţie de glucoză - 2-3 picături
Probele se încălzesc până la fierbere, iar ulterior se răcesc.
Culoarea soluției
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Nivel inițial de cunoaștere
1. Clasificarea enzimelor. Hidrolazele – caracteristica generală.
2. Reglarea activității enzimelor – alosterică, prin modificare covalentă.

1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea glucidelor.
3. Structura glucidelor:
‒ monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza);
‒ dizaharide (maltoza, lactoza, zaharoza);
‒ homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza).
4. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
5. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea glucidelor
în țesuturi.
6. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele, reglarea
reciprocă a proceselor. Glicogenozele (noțiuni generale).

1. Care este singura diferenţă de structură dintre amidon şi celuloză? Cum se răsfrânge
această diferenţă asupra proprietăţilor polizaharidelor corespunzătoare?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Rumegătoarele utilizează celuloza ca hrană, iar majoritatea mamiferelor nu o pot utiliza.

Explicaţi.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Numiţi enzimele tractului gastro-intestinal care participă la digestia glucidelor.
Completaţi tabelul:
Substratul
Legătura pe
asupra Produsele
Enzima Sediul sintezei care
căruia reacţiei
o scindează
acţionează
4. Vmax a glicogen fosforilazei din mușchii scheletici este cu mult mai mare decât a glicogen
fosforilazei hepatice. Explicați care este rolul fiziologic al enzimei în mușchi și în ficat? De
ce este necesar ca glicogen fosforilaza musculară să fie mai activă, comparativ cu enzima
hepatică?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Selectați funcţiile glucidelor:
a) energetică
b) menţin presiunea oncotică
c) sunt emulgatori
d) sunt constituenţi ai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) de transport
2. Selectaţi glucidele care sunt prezente în organismul uman:

a) amiloza
b) glucoza
c) glicogenul
d) riboza, dezoxiriboza
e) amilopectina
3. Referitor la homoglicani (homopolizaharide) sunt adevărate afirmațiile:
a) unitatea structurală a celulozei este fructoza
b) celuloza este o polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) amidonul este alcătuit din α-glucoză
d) glicogenul este alcătuit din β-glucoză
e) în structura celulozei predomină legăturile α-1,6-glicozidice
4. Referitor la glicogen sunt adevărate afirmațiile:

a) este depozitat în muchii scheletici
b) este depozitat în țesutul adipos
c) este depozitat în ficat
d) contribuie la menținerea nivelului normal de glucoză în sânge
e) nu se produce în organismul uman
5. Selectați legăturile prezente în structura amidonului (amiloză, amilopectină) și a

glicogenului:
a) α (1→4)
b) β (1→4)
c) α (1→6)
d) β (1→6)
e) nici una din cele sus numite
6. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia glucidelor:

a) amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legăturile α-1,4-glicozidice din
polizaharide
b) amilazele scindează amidonul până la fructoză
c) amilaza salivară scindează amidonul până la glucoză
d) dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) celuloza nu este scindată de amilaza pancreatică
7. Selectați afirmația corectă referitoare la glicogenoliză:

a) nu se supune reglării hormonale
b) toate reacţiile glicogenolizei decurg în sens invers glicogenogenezei
c) este un proces strict hidrolitic
d) decurge intens postprandial
e) se activează în situaţii de stres, inaniţie
8. Referitor la glicogen fosforilază sunt corecte afirmațiile:

a) este enzima reglatoare a glicogenolizei
b) este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) forma activă este cea fosforilată
d) scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-1,6-glicozidice din
glicogen
e) este activată de insulină
9. Referitor la scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza) sunt

corecte afirmațiile:
a) este catalizată de glucozo-6-fosfataza
b) este catalizată de glicogen fosforilaza
c) este catalizată de enzima de deramificare
d) enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică
e) enzima ce catalizează procesul are activitate 1,4-glicozidazică
10. Selectaţi enzimele ce participă în glicogenogeneză:

a) glicogen sintaza
b) glicogen fosforilaza
c) fosfoglucomutaza
d) glucozo-6-fosfataza
e) UDP-glucozo-pirofosforilaza
11. Ce efecte exerciită insulina asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează sinteza glicogenului, în special în ficat și mușchii scheletici
b) stimulează glicogenoliza
c) inhibă activitatea glicogen sintazei
d) activează glicogen fosforilaza
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
12. Ce efecte exerciită glucagonul asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de hiperglicemie
13. Ce efecte exerciită adrenalina asupra metabolismului glicogenului?

a) stimulează glicogenogeneza
b) stimulează glicogenoliza, în special în ficat și mușchii scheletici
e) efectele se manifestă în condiții de stres fizic sau psioho-emoțional
Tema nr. 12. Metabolismul glucozei
Experienţa 1. Dozarea glucozei (metoda enzimatică cu glucozoxidază)

Principiul reacţiei: Glucozoxidaza catalizează oxidarea glucozei în acid gluconic (în
prezenţa oxigenului):
glucozoxidaza
Glucoza + O2 + H2O Acid gluconic + H2O2
Peroxidul de hidrogen care s-a format reacţionează cu 4-amino-antipirina şi fenolul, în
prezenţa peroxidazei, şi formează chinonimina.
peroxidaza
2H2O2 + fenol + 4-amino-antipirina chinonimina +4H2O
Intensitatea culorii chinoniminei este proporţională cu concentraţia de glucoză din proba de
analizat şi se măsoară la spectrofotometric densitatea oprică(DO).
Reactivi:
1. Reactiv enzimatic de lucru:
a. Sol. 70 mmol/L tampon fosfat pH-7,4
b. 5 mmol/L Fenol
c. Glucozoxidaza - > 10 U/ml
d. Peroxidaza - > 1 U/ml
e. 0,4 mmol/L 4-amino-antipirina
2. Proba: ser nehemolizat
Tehnica de lucru: se pipetează în două eprubete, după schema următoare:
Eprubeta experimentală Eprubeta martor
Reactiv enzimatic de lucru 1,5 ml 1,5 ml
Ser 0,02 ml -
 se agită;
 se incubează 10 min la temperatura camerei;
 se citeşte densitatea optică a soluției experimentale (DO) faţă de martor la 500 nm, în
cuva de 0,3 cm. Coloraţia este stabilă 2 ore.
Calcul: Glicemia (concentrația glucozei) = DO x 80 mmol/L, unde 80 este coeficientul

calculat preventiv, reieșind din densitatea optică a standardului.
Valori normale: Ser: 3,3 – 5,5 mmol/L
Semnificaţia clinico-diagnostică. O concentraţie crescută de glucoză în sânge este numită
hiperglicemie. Glucozuria apare atunci, când concentraţia de glucoză din sânge depăşeşte 9
- 10 mmol/L. Hiperglicemia şi glucozuria sunt caracteristice pentru diabetul zaharat,
pancreatita acută, excitaţia porţiunii simpatice a sistemului nervos, hipersecreţia de
adrenalină, glucagon, iodtironine şi glucocorticoizi. Hipoglicemia este starea caracterizată de
o concentraţie scăzută de glucoză în sânge. Poate apărea în hipersecreţia sau supradozajul
de insulină, în hiposecreţia de iodtironine şi glucocorticoizi, afecţiunile renale.
Rezultat: DO=______________ Concentrația glucozei = _________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Glicoliza: rolul biologic, reacţiile, enzimele, reacţia sumară.
2. Schema oxidării aerobe a glucozei.
3. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor
reducători din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
4. Randamentul energetic al oxidării glucozei în condiții anaerobe și aerobe.
5. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori.
6. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
7. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
1. Enumeraţi enzimele glicolizei şi determinaţi la ce clasă de enzime se referă ele (completaţi
tabelul):
Nr Enzimele glicolizei Clasa de enzime se referă

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
2. Numiţi căile posibile de utilizare a piruvatului.

_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. Care este soarta NADH obţinut în reacţia de dehidrogenare a gliceraldehid-3-fosfatului:

a) în condiţii aerobe?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
b) în condiţii anaerobe?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
4. Scrieţi reacţiile glicolizei anaerobe în care se formează ATP prin fosforilare la nivel de
substrat.
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
5. Câte molecule de ATP se generează prin fosforilare la nivel de substrat și câte – prin
fosforilare oxidativă la degradarea completă aerobă a unei molecule de glucoză?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
6. Enumeraţi enzimele reglatoare ale glicolizei şi ale gluconeogenezei. Numiţi activatorii şi

inhibitorii lor (completaţi tabelul):
Enzimele
Enzimele reglatoare
reglatoare Activatorii Inhibitorii ale Activatorii Inhibitorii
ale glicolizei gluconeo-
genezei
1 4
2 3
3 2
1
1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicoliză:

a) toate reacţiile glicolizei sunt reversibile
b) produsul final al oxidării glucozei în condiţii anaerobe este lactatul
c) în condiţii anaerobe randamentul energetic al oxidării glucozei este 12 ATP
d) în condiţii aerobe produsele finale ale oxidării glucozei sunt CO2 şi H2O
e) în condiţii aerobe randamentul energetic al oxidării glucozei este 2 ATP
2. Referitor la reacţia prezentată sunt corecte afirmațiile:

este o reacţie din glicogenoliză
a) este o reacţie reversibilă
b) este catalizată de enzima fosfofructomutaza
c) este catalizată de enzima fosfofructokinaza
d) enzima ce catalizează această reacţie este
enzimă reglatoare
3. Referitor la reglarea activităţii fosfofructokinazei sunt adevărate afirmațiile:

a) modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-bifosfatul
b) sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) citratul şi ATP-ul sunt modulatori negativi
e) 1,3-difosfogliceratul și fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei

a) este o reacţie de fosforilare oxidativă
b) este o reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) piruvatul obținut în reacție este un compus
macroergic
d) este o reacţie din gluconeogeneză
e) enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare

a) este o reacție din glicoliză
b) are loc în condiţii anaerobe
c) este catalizată de enzima piruvat
dehidrogenaza
d) enzima ce catalizează această reacție este din clasa hidrolazelor
e) este o reacţie a gluconeogenezei
6. Selectați enzimele comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei:

a) hexokinaza
b) fosfoglicerat kinaza
c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) fosfoglicerat mutaza
e) fructozo-1,6-difosfataza
7. Selectați substanțele glucoformatoare (care pot servi ca şi substrat pentru
gluconeogeneză):
a) succinatul
b) glicerolul
c) acetil-CoA
d) lactatul
e) butiratul
f) alanina
8. Selectați afirmațiile corecte referitor la gluconeogeneză:

a) are loc în sens invers glicolizei, utilizând exact aceleași reacții
b) are loc parțial în mitocondrie, parțial în citoplasmă
c) utilizează reacțiile reversibile ale glicolizei în sens opus
d) reacțiile ireversibile ale glicolizei sunt substituite de „căile de ocolire”
e) procesul nu consumă energie (ATP, GTP)
9. Ce afirmații caracterizează prima cale de ocolire a gluconeogenezei din piruvat?

a) piruvatul în mitocondrie este carboxilat la oxaloacetat de către piruvat carboxilaza
b) piruvatul este transportat în citoplasmă și transformat în fosfoenolpiruvat
c) oxaloacetatul este redus la malat, care este transferat în citoplasmă și convertit din nou
la oxaloacetat
d) oxaloacetatul este transformat în piruvat de către piruvat decarboxilaza
e) oxaloacetatul este transformat în fosfoenolpiruvat de către fosfoenolpiruvat
carboxikinaza
10. Selectați afirmațiile corecte referitor la necesitățile energetice ale

gluconeogenezei din piruvat:
a) sunt echivalente cu cantitatea de ATP generată în glicoliză
b) la sinteza glucozei din piruvat se consumă doar ATP
c) gluconeogeneza din piruvat necesită atât ATP, cât și GTP
d) sinteza unei molecule de glucoză din 2 mol de piruvat determină consumul a 4 legături
macroergice fosfat
e) pentru sinteza glucozei din piruvat se consumă 4 mol ATP, 2 mol GTP și 2 mol NADH
11.Ce afirmații caracterizează mecanismele de reglare a gluconeogenezei?

a) punctul principal de reglare este calea a 3-ea de ocolire și enzima glucozo-6-fosfataza
b) reacția reglatoare majoră este catalizată de fructozo-1,6-bisfosfatază
c) reglarea activității fructozo-1,6-bisfosfatazei (gluconeogeneza) este corelată cu
reglarea fosfofructokinazei (glicoliza)
d) reglatorul major al activității fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-1,6-bisfosfatul
e) reglatorul alosteric negativ principal al fructozo-1,6-bisfosfatazei este fructozo-2,6-
bisfosfatul
12. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele insulinei asupra glicolizei și
gluconeogenezei:
a) activează glicoliza și inhibă gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) activitatea enzimelor este reglată doar la nivel genetic
e) activitatea enzimelor este reglată atât genetic, cât și cinetic
13. Selectați afirmațiile corecte referitor la efectele glucagonului asupra glicolizei și

gluconeogenezei:
a) inhibă glicoliza și activează gluconeogeneza
b) crește activitatea glucokinazei, fosfofructokinazei și piruvatkinazei
c) activează piruvat carboxilaza și fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) acțiunea glucagonului este mediată de AMPc și proteinkinaza A
e) mecanismul reglării activității enzimelor de către glucagon se bazează pe modificare
covalentă
Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei.
Reglarea şi patologia metabolismului glucidic
Experienţa 1. Reacţia de identificare a fructozei în urină.

Principiul metodei. Cetozele (fructoza) în mediul acid, tratate cu rezorcină, dau o coloraţie
roşie. În aceleaşi condiţii, aldozele (glucoza, galactoza) dau o coloraţie roz-pală.
Tehnica executării. Într-o eprubetă pipetăm 0,5 ml urină de cercetat, la care se adaugă 0,5
ml de reactiv Seliwanoff şi 1 ml de acid clorhidric concentrat. Apariţia unei culori roşii-brune
indică prezenţa fructozei în urină.
Valoarea diagnostică. Fructozuria se depistează după ingestie de fructe, în sarcină, în
fructozuria ereditară şi intoleranţa ereditară a fructozei, intoxicaţii acute cu etanol etc.
Rezultat: _____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________

1. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile etapei
oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapei I şi a întregului
proces.
2. Metabolismul fructozei – calea hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
3. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
4. Dereglările metabolismului glucidic în diabetul zaharat, diabetul steroid, în consumul
cronic de alcool.
5. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală,
testul oral de toleranţă la glucoză, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei
glicate.

1. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru sinteza ribozo-5-fosfatului din glucozo-6-fosfat fără
generare concomitentă de NADPH. Care este importanța biologică a acestui proces și în ce
condiții este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
2. Scrieți ecuația stoichiometrică pentru formarea NADPH din glucozo-6-fosfat fără

generare concomitentă de pentoze. Care este importanța biologică a acestui proces și în
ce condiții este activ?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
3. O fetiță de 9 luni a fost prezentată medicului cu vomă, letargie, apetit scăzut. Mama
copilului a raportat că manifestările au început de câteva zile, când în alimentația copilului
a fost introdus pireul de fructe. După ce din alimentație au fost excluse fructele,
simptomele au dispărut. Ce diagnostic puteți presupune? Ce enzimă este defectă și ce
produse se acumulează în sânge și în țesuturi? Ce investigații biochimice trebuie efectuate
pentru precizarea diagnosticului?
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________
1. Referitor la calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei sunt corecte

afirmațiile:
a) decurge activ numai în ficat şi eritrocite
b) decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare
c) în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
2. Referitor la reacţie sunt adevărate afirmațiile:
a) este o reacţie din glicoliză
b) este o reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de
oxidare a glucozei
c) enzima ce catalizează reacţia este glucozo-
6-fosfataza
d) enzima ce catalizează această reacţie este lactonaza
e) enzima ce catalizează această reacţie este inhibată de NADPH
3. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a ciclului pentozo-fosfaților:

a) glucozo-6-fosfat + NAD+ → 6-fosfogluconolactonă + NADH+H+
b) glucozo-6-fosfat + NADP+ → 6-fosfogluconolactonă + NADPH+H+
c) 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) 6-fosfogluconat + NAD+ → ribulozo-5-fosfat + NADH+H+ + CO2
e) 6-fosfogluconat + NADP+ → ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+ + CO2
4. Selectaţi reacţiile din procesul de metabolizare a fructozei în ficat:
a) fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) fructoza + ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat + dihidroxiacetonfosfat
e) fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
5. Referitor la intoleranţa la fructoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfat aldolazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfat aldolazei
c) se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) conduce la insuficienţă hepatică, ciroză
e) se manifestă clinic prin crize hipoglicemice
6. Selectați enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:

a) galactokinaza
b) hexokinaza
c) UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) UDP-glucozo-4-epimeraza
7. Referitor la intoleranţa la galactoză sunt corecte afirmațiile:

a) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
b) este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei
c) se acumulează doar galactoză
d) se manifestă clinic prin retard mintal
e) se manifestă clinic prin cataractă
8. Selectați stările care pot condiționa hiperglicemie:
a) stresul
b) activarea glicogenolizei
c) activarea glicolizei
d) diminuarea gluconeogenezei
e) hiperinsulinismul
9. Selectați efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat:
a) inducția glucokinazei
b) activarea glicogen fosforilazei
c) inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei
d) activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
e) inhibarea glicogen sintazei
10. Selectați procesele stimulate de insulină:
a) transportul glucozei în ţesuturi
b) conversia glicerolului în glucoză
c) glicogenoliza
d) sinteza lipidelor în ficat
e) gluconeogeneza
11. Selectați efectele glucocorticoizilor (GC) asupra metabolismului glucidic:
a) GC induc creșterea glicemiei
b) țesuturile țintă ale GC sunt ficatul, țesutul adipos și mușchii scheletici
c) în ficat GC activează glicoliza și glicogenogeneza
d) acțiunea GC este majoră în perioada interprandială și stress
e) GC determină majorarea activității fosfoenolpiruvat carboxikinazei și glucozo-6-
fosfatazei
12. Selectați efectele adrenalinei (Adr) asupra metabolismului glucidic:

a) activează glicogen fosforilaza musculară
b) în ficat activează glicogenoliza și inhibă glicogenogeneza
c) stimulează gluconeogeneza în adipocite
d) mărește gluconeogeneza din lactat
e) produce hipoglicemie
13. Selectați valorile de referință ale glicemiei a jeun:

a) 2,2-4,4 mmol / L
b) 3,3-5,5 mmol / L
c) 2,2-6,6 mmol / L
d) 4,4-6,6 mmol / L
e) sub 3,3 mmol / L
Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Structura și metabolismul glucidelor”
1. Rolul biologic a glucidelor.
2. Clasificarea, structura și rolul biologic al glucidelor:
– monozaharidele (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza,
galactoza, fructoza).
– dizaharidele (maltoza, lactoza, zaharoza);
– homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza).
3. Mecanismele biochimice ale digestiei şi absorbţiei glucidelor. Intoleranţa la dizaharide.
4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea
glucidelor în țesuturi.
5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza şi glicogenoliza. Reacţiile, enzimele,
reglarea reciprocă a proceselor. Glicogenozele (noțiuni generale).
6. Glicoliza: reacţiile, enzimele.
7. Reacţia sumară a oxidării anaerobe a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
8. Oxidarea aerobă a glucozei şi randamentul energetic al procesului.
9. Sistemele-navetă glicerol-fosfat şi malat-aspartat de transport al echivalenţilor
reducători din citozol în mitocondrie. Importanţa lor.
10. Gluconeogeneza – substraturile, reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Ciclul Cori
11. Reglarea reciprocă a glicolizei şi a gluconeogenezei.
12. Reglarea hormonală a metabolismului glucidic: influenţa insulinei, glucagonului,
catecolaminelor şi a glucocorticoizilor.
13. Calea pentozo-fosfaților de oxidare a glucozei. Rolul biologic al procesului, reacţiile
etapei oxidative, enzimele, coenzimele. Ecuaţiile stoichiometrice ale etapei I şi a
întregului proces.
14. Metabolismul fructozei – căile hepatică şi musculară: reacţiile, enzimele, rolul biologic.
Dereglările ereditare ale metabolismului fructozei.
15. Metabolismul galactozei: reacţiile, enzimele, rolul biologic. Patologia ereditară a
metabolismului galactozei.
16. Efectele insulinei, glucagonului, adrenalinei și glucocorticosteroizilor asupra
metabolismului glucidic.
17. Valoarea diagnostică a testelor de evaluare a metabolismului glucidic: glicemia bazală,
testul oral de toleranţă la glucoză, concentraţia insulinei, a peptidei C şi a hemoglobinei
glicate.
Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților

Ghid ROM Bioc Stom 2024 Sem 1-91154

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid ROM Bioc Stom 2024 Sem 1-91154

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

BAZELE BIOCHIMIEI MEDICALE

Ghid pentru lucrări practice

pentru studenții programului de studii

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

Biochimie: Ghid pentru lucrări practice pentru studenții Facultății Stomatologie /

Bibliografie recomandată .................................................................................................................................................... 5

Cerinţe faţă de studenţi ........................................................................................................................................................ 6

Instrucțiune privind măsurile pentru protecția muncii și asigurarea securității în

Informații despre evaluare................................................................................................................................................. 8

Tema nr. 1. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Grupele funcționale

Tema nr. 2. Rolul, structura şi clasificarea proteinelor ......................................................................... 15

Tema nr. 3. Proprietăţile fizico-chimice ale proteinelor. Metodele de separare şi

Tema nr. 4. Nucleoproteinele. Acizii nucleici – clasificarea, structura și funcțiile.

Tema nr. 5. Totalizare la capitolul ”Structura proteinelor și acizilor nucleici” ................... 30

Tema nr. 6. Natura chimica si structura enzimelor. Vitaminele ca și coenzime.

Tema nr. 7. Cinetica reacţiilor enzimatice. Reglarea activităţii enzimelor. Utilizarea

Tema nr. 8. Noţiuni generale despre metabolism. Decarboxilarea oxidativă a acidului

Tema nr. 9. Oxidarea biologică. Lanţul respirator şi fosforilarea oxidativă...................... 49

Tema nr. 10. Totalizare la capitolele “Enzimele” și ”Bioenergetica” .......................................... 53

Tema nr. 12. Metabolismul glucozei ....................................................................................................................... 60

Tema nr. 13. Сalea pentozo-fosfaţilor. Metabolismul fructozei şi galactozei. Reglarea

Tema nr. 14. Totalizarea pe capitolul „Chimia și metabolismul glucidelor” ......................... 70

Tema nr. 15. Evaluarea lucrului individual al studenților ................................................................. 706

Tema nr. 1 (16). Lipidele: structura, proprietățile, rolul biologic și clasificarea.

Tema nr. 3 (18). Metabolismul lipidelor structurale .............................................................................. 80

Tema nr. 4 (19). Totalizare la capitolul “Chimia și metabolismul lipidelor” ...................... 84

Tema nr. 5 (20). Digestia si absorbtia proteinelor. Putrefactia aminoacizilor in

Tema nr. 6 (21). Sinteza aminoacizilor dispensabili. Utilizarea scheletelor de carbon

Tema nr. 7 (22). Metabolismul intermediar al unor aminoacizi ................................................... 97

Tema nr. 8 (23). Metabolismul nucleoproteinelor şi cromoproteinelor ............................. 97

Tema nr. 9 (24). Totalizare la capitolul „Metabolismul proteinelor simple și

Tema nr. 10 (25). Biosinteza DNA – replicarea. Reparatia dna și mutatiile.

Tema nr. 11 (26). Bazele biochimice ale translaţiei .............................................................................. 112

Tema nr. 12 (28). Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea sintezei și

Tema nr. 14 (29). Totalizare la capitolul „Reglarea genetică şi hormonală a

Tema nr. 15 (30). Evaluarea lucrului individual al studenților. ................................................ 1342

În conformitate cu Carta Universităţii şi Codul Moral toţi studenţii sunt obligaţi să

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol)

Experienţa 2. Reacţia xantoproteică (Mulder)

Experienţa 4. Reacţia biuretică

Întrebări pentru studiu

Itemi pentru lucru individual

Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii Aminoacizii

pH<7.0 pH=7.0 pH>7.0

5. Scrieți următoarea tripeptida Glu-Pro-Arg. Evidențiați legăturile peptidice clasice și

Teste pentru autoevaluare

3. Legătura ce se formează între atomii de acelaşi fel sau între atomi cu

4. Legătura ce se formează între diferiți atomi ai bioelementelor nemetale care au

5. Ce fel de legătură chimică se formează în rezultatul interacțiunii amoniacului cu

9. Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?

10. Ce structuri ciclice intră în componența aminoacizilor proteinogeni și căror

11. Selectați perechea corectă: aminoacidul și grupa funcțională specifică lanțului

12. Selectați aminoacizii nepolari hidrofobi:

13. Selectați aminoacizii bazici:

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor prin metoda cromatografiei pe hârtie

Întrebări pentru studiu

Itemi pentru lucrul individual

2. Colagenul și osteocalcina sunt proteine fixatoare de calciu. Ce particularitate structurală

3. Completaţi tabelul de mai jos, reflectând proprietățile structurale ale proteinelor:

Ce structură este descrisă Este succesiunea

2. Referitor la structura secundară a proteinei sunt corecte afirmațiile:

3. Referitor la structura secundară a proteinei este corectă afirmația: