STRUCTURA LEMNULUI

Lemnul este un material complex.

Lemnul este produsul arborilor, ale caror organe lemnoase (tulpina,

radacinile etc.) sunt in mod normal de forma aproximativ circulara in
sectiune transversala, avind un centru fiziologic numit maduva sau inima.

Dupa esenta, arborii al caror lemn este folosit in constructii se pot grupa
in:

foioase si rasinoase.

Din punct de vedere chimic, lemnul este alcatuit din substante organice
(50% carbon, 44% oxigen si 6% hidrogen) si din aceasta cauza
este combustibil si poate fi atacat si distrus de microorganisme si insecte,
daca nu se iau masurile de protectie necesare.

Din punct de vedere structural, lemnul este un material fibros, directia

principala a fibrelor fiind paralela cu axul trunchiului, din care cauza
proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul facut de
directia solicitarii cu directia fibrelor, astfel ca, din acest punct vedere,
lemnul este un material anizotrop.
Clasificarea elementelor si a constructiilor din lemn

1. Din punctul de vedere al raportului dimensiunilor geometrice

elementele de constructie din lemn se clasifica in:

elemente lineare (bare), la care lungimea elementului sensibil mai mare

decat dimensiunile sectiunii transversale (grinzi simple sau compuse,
stalpi);

structuri plane, la care una dintre dimensiunile elementului este sensibil

mai mica decat celelalte doua si care pot prelua forte in planul acestora
(grinzi cu zabrele, arce, cadre etc); pentru asigurarea stabilitatii in plan
transversal pe planul elementului se iau masuri suplimentare de rigidizare:
contravantuiri;

structuri spatiale, dezvoltate tridimensional, care preiau solicitari pe trei

directii.

2. Constructiile si elementele de constructie din lemn se clasifica, in

functie de durata de exploatare in:

definitive si provizorii.
In categoria elementelor si constructiilor provizorii se includ: elementele
din lemn pentru cofraje, esafodaje si sustineri precum si constructiile
demontabile si remontabile cu durata de exploatare pe un amplasament
sub doi ani.

3. Din punctul de vedere al conditiilor in care se exploateaza elementele

de constructie din lemn, se definesc urmatoarele clase de exploatare:

clasa 1 de exploatare, caracterizata prin umiditatea continuta de

materialul lemnos corespunzatoare unei temperaturi θ = 20 ± 2°C si a
unei umiditati relative a aerului φi ≤ 65%;

clasa 2 de exploatare, caracterizata prin umiditatea continuta de

materialul lemnos corespunzatoare unei temperaturi θ = 20 ± 2°C si a
unei umiditati relative a aerului 65% ≤ φi ≤ 80%;

clasa 3 de exploatare, caracterizata prin umiditatea continuta de

materialul lemnos superioara celei de la clasa 2 de exploatare.

4. Dupa destinatie:

Constructii civile, industriale si agricole, cuprinzind cladiri, hale, ateliere

etc.

Poduri si podete de sosea, de cale ferata, de serviciu, pasarele etc.

Constructii hidrotehnice, cuprinzind baraje, deversoare etc.

Constructii speciale, cuprinzind silozuri, buncare, turnuri de racire, turle de

foraj, stilpi si piloni pentru linii electrice si de telecomunicatii etc.

Avantajele constructiilor de lemn

1. Rezistenta relativa mare, intelegind prin aceasta raportul dintre

rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea materialului. Daca se
compara densitatea lemnului cu densitatea celorlalte materiale principale
de constructie (otelul, betonul armat si zidaria de caramida), se constata
ca lemnul este de 3,5 . 15 ori mai usor. Indicii comparativi pentru
principalele materiale de constructii sint prezentati in tabelul 1.1. Din
datele prezentate de tabelul 1.1 rezulta ca numai lemnul si otelul se
comporta la fel de bine la intindere si la compresiune, avind aproximativ
aceleasi rezistente relative, spre deosebire de betonul armat si zidaria de
caramida, la care rezistentele relative la compresiune si indeosebi la
intindere sint incomparabil mai mici.

2. Prelucrarea usoara, este o alta caracteristica specifica lemnului ca

material de constructie. Cheltuielile necesare pentru exploatarea
padurilor, cit si pentru amenajarea fabricilor de cherestea sint mult
mai reduse fata de cele necesare pentru fabricarea cimentului,
respectiv a otelului. De asemenea, amenajarea atelierelor pentru
confectionarea constructiilor de lemn este cu mult mai simpla decit a
celor pentru constructii meta- lice si beton armat. Totodata,
constructiile din lemn se pot executa in orice anotimp, fara a
necesita masuri speciale.
3. Asamblarea, demontarea, mutarea, refacerea si consolidarea
constructiilor de lemn se poate face fie total, fie partial, cu cheltuieli
minime si cu foarte multa usurinta.
4. Coeficientul de dilatare termica liniara in lungul fibrelor este foarte
redus (4X10-6), de 2-3 ori mai mic decit cel al otelului si al
betonului armat si ca urmare, la constructiile de lemn nu este
necesar sa se prevada rosturi de dilatatie.
5. Coeficientul de conductibilitate termica al lemnului ( ) este de
asemenea mult mai redus decit in cazul otelului, al betonului armat
sau chiar al zidariei de caramida. Valoarea mica a coeficientului de
conductibilitate termica face ca, la trecerea unui flux termic, lemnul
sa opuna o rezistenta de 300-400 ori mai mare decit otelul si de 7-
10 ori mai mare decit betonul obisnuit, ceea ce justifica folosirea lui
ca material termoizolant.
6. Totodata, durabilitatea constructiilor de lemn poate fi considerabil
imbundtatita in cazul in care este asigurat un regim optim de
exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat impotriva
putrezirii si a focului.
7.

Dezavantajele constructiilor de lemn

1. Anizotropia si neomogenitatea structurii lemnului : spre deosebire de

alte materiale de constructie, lemnul are o structure anizotropa,
neomogena, din care cauza rezistentele mecanice a acestuia variaza
 cu unghiul pe care it formeaza directia fortei (efortului) cu directia
fibrelor. Anizotropia si neomogenitatea lemnului se manifesta cu atit
mai mult, cu cit dimensiunile acestuia sint mai mari.

2. Influenta negativa a umiditiltii asupra proprietatilor fizico-mecanice

ale lemnului este foarte mare. Cresterea umiditatii, pina la atingerea
punctului de saturatie al fibrei, determina pe linga micsorarea
rezistentei mecanice la rupere si o crestere insemnatä de volum prin
umflare.
3. Sortimentul limitat de material lemnos , atit in ceea ce priveste
forma si dimensiunile sectiunii transversale, cit si lungimea limitata
a pieselor, ingreuneaza proiectarea si executia constructiilor din
lemn.

4. Tot ca dezavantaje ale materialului lemnos trebuie citate: defectele

naturale (defecte de forma, de structura si crapaturile), defecte
cauzate de insecte si moluste, contragerea si umflarea, putrezirea si
inflamabilitatea lemnului etc.

Defectele lemnului si categorii de material lemnos pentru constructii

Principalele anomalii si defecte ale lemnului se pot clasifica in:

defecte de forma ale trunchiului;

defecte de structura a lemnului;

defecte de noduri si crapaturi;

defecte provocate de insecte;

defecte cauzate de microorganisme (ciuperci) si paraziti vegetali.

Contragerea si umflarea lemnului

Atentie!
Din cauza neuniformitatii contragerii, piesele de cherestea debitate
nerational se deformeaza la uscare, lucru care poate duce la curbarea
scindurilor sau aparitia crapaturilor in cherestea din cauza tensiunilor
inegale care se produc.

Umflarea duce la rezultate inverse contragerii, in plus, din cauza umiditatii

sporite, rezistentele lemnului se micsoreaza.

Deformatiile si crapaturile elementelor de constructie produse in urma

contragerii lemnului pot duce la consecinte grave.

Putrezirea lemnului

Putrezirea lemnului este provocatà de o serie de ciuperci si insecte

xylofage, ce apartin organismelor inferioare, care nu contin clorofila si in
consecinta nu pot sa asimileze, astfel ca se hranesc cu formatii organice,
gata preparate, fie de alte plante vii (ciupercile parazite), fie dintr-un
substrat mort, care mai contine substante hranitoare (ciupercile
saprofite).

Ciupercile inferioare provoaca numai defecte de culoare, fara ca sa

afecteze si proprietatile mecanice ale lemnului.
Ciupercile superioare provoaca lemnului defecte mult mai importante,
deoarece miceliile acestora patrund in masa lemnului si prin secretia unor
substante (enzime), produc distrugerea (putrezirea) lemnului, fapt care
duce si la scaderea greutatii specifice, iar odata cu aceasta si la anihilarea
insusirilor mecanice.

Dintre ciupercile amintite, grupa cea mai periculoasa este aceea care
provoaca putrezirea materialului lemnos din constructii, dintre care cele
mai importante sint:

1. Buretele de casa (Merulius lacrymans), cea mai periculoasa ciuperca

deoarece acolo unde se instaleaza produce adevarate dezastre.
Locurile preferate pentru dezvoltarea acesteia sint partile ascunse
ale lemnariei (dusumea oarba, grinzisoare de sustinere a dusumelei
etc.).
2. Buretele alb de casa (Polyporus vaporarius) se intilneste sub diferite
forme. In primul stadiu miceliul apare sub forma unei vate
albicioase, iar dupà imbatrinire are un aspect castaniu. Atacul
acesteia este asemanator buretelui de casa, cu exceptia ca pentru
dezvoltare are nevoie de o mare cantitate de apa, pe care nu
intotdeauna o poate avea la dispozitie.

Comportarea lemnului la foc

Sub influenta unei temperaturi mai mari de 105°C lemnul incepe sa se

descompuna termic in mod progresiv, cu degajarea in acelasi timp a unor
gaze inflamabile (hidrogen, metan, si etan). Se pot distinge urmatoarele
puncte caracteristice:

Punctul de inflamabilitate (t=225 250°C), cind au loc scurte explozii ale

gazelor de ardere formate prin descompunerea termica a lemnului.

Punctul de ardere (t=260 290°C), cind se formeaza o flacara continua.

Pericolul de aprindere a lemnului apare nu numai in cazul unui contact

direct cu flacara, ci si prin autoaprindere, care se poate produce in urma
unei incalziri de lunga durata a lemnului, cind temperatura gazelor
degajate atinge asa numitul punct de autoaprindere (470°C).

Lemnul nu poate fi facut incombustibil, dar poate fi facut greu combustibil

si neinflamabil prin: masuri constructive (in cazul constructiilor
existente); masuri chimice prin impregnarea pieselor de lemn, de obicei
inainte de punerea for in opera, cu diferite substante ignifuge.
Dintre masurile constructive folosite in mod curent se pot aminti: spoirea
suprafetelor cu lapte de var sau cu suspensii apoase de argila; spoirea
suprafetelor cu suspensii de silicat; tencuirea pe rabit cu mortar de ipisos;
executarea unei zidarii de protectie din cardmida in jurul elementelor de
sustinere (stilpi); placarea usilor cu tabla de otel pentru a intirzia
propagarea incendiilor dintr-o incapere in alta; vopsirea superficiala cu
anumite substante ignifuge, care formeaza pelicule izolatoare chiar sub
actiunea flacdrii, cum sant: silicatul de sodiu (sticla solubila) si vopsele cu
anumite rasini sintetice cu continut de azot legat chimic.

Masurile chimice de protectie a lemnului constau in impregnarea acestuia

cu substante ignifuge, capabile sa degaje apa de cristalizare prin incalzire,
acoperind astfel obiectul cu o pelicula protectoare impotriva focului sau sa
se descompuna, degajind o cantitate mare de gaze necombustibile care
indeparteaza oxigenul din aer de la suprafata lemnului diluand gazele de
ardere degajate de masa lemnoasa.

Substantele folosite in mod frecvent pentru ignifugarea lemnului se pot

grupa astfel:

sarurile de amoniu (bifosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu si clorura de

amoniu);

unele saruri de sodiu si potasiu (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu,

carbonatul de potasiu);

alaunii (sulfatul dublu de aluminiu si potasiu, sulfatul dublu de aluminiu si

amoniu);

boraxul etc.

Principii generale de alcatuire si calcul

Calculul elementelor de constructie din lemn se face pe baza principiilor

generale de verificare a sigurantei constructiilor prevazute in normative,
prin verificarea comportarii corespunzatoare fata de starile limita ce pot
apare in diferite etape (executie, exploatare, perioade de reparatie).
Verificarea se face tinand seama de cele mai defavorabile ipoteze de
solicitare si de cele mai defavorabile caractestici ale materialelor, ce pot
apare in conditiile considerate.

Elementele si constructiile din lemn se calculeaza in domeniul elastic de

comportare al materialului.

Stari limita luate in considerare la calcul

stari limita ultime ce corespund epuizarii capacitatii de rezistenta sau unei

alte pierderi ireversibile a calitatilor necesare exploatarii constructiilor;
principalele fenomene ce pot sa conduca la aparitia acestora sunt:

ruperi de diferite naturi;

pierderea stabilitatii formei sau a pozitiei;

stari care implica iesirea din lucru a constructiei datorita unor deformatii
remanente excesive.

stari limita ale exploatarii normale ce corespund intreruperii capacitatii de

asigurare a unei exploatari normale a elementelor de constructie;
principalele fenomene ce pot sa conduca la aparitia acestei categorii de
stari limita sunt deplasarile statice sau dinamice excesive.

Observatie: in afara verificarilor mentionate, prin proiectare sa se asigure

durabilitatea constructiei din lemn la biodegradare printro alcatuire
corespunzatoare si masuri de prezervare.

Determinarea solicitarilor

La determinarea solicitarilor pentru verificarea la diferite stari limita se va

lua in considerare modul real de lucru al elementelor sau al structurii in
ansamblu la starea limita considerata tinand cont si de caracterul
constructiei (definitiva sau provizorie).

Calculul solicitarilor se face cu luarea in considerare a incarcarilor conform

prevederilor din normative, valorile normate si de calcul fiind stabilite
conform standardelor pentru diferite categorii de incarcari.
La elementele de importanta secundara, pentru verificarile la starile limita
ale exploatarii normale se permite sa se utilizeze metode de calcul
simplificate, sau sa se verifice numai satisfacerea unor conditii
constructive corespunzatoare, daca aceste prevederi nu conduc la
rezolvari neacoperitoare prin calcul sau la un consum sporit de material

Actiuni

Valorile incarcarilor normate si ale coeficientilor linii de siguranta aplicati

incarcarilor se stabilesc pe baza standardelor de actiuni in vigoare.

Efectul variatiilor de temperatura climatica nu se ia in considerare la

calculul constructiilor din lemn. Dilatarea lemnului in lungul fibrelor la
variatii de temperatura este mult mai redusa decat la celelalte materiale
de constructii. Coeficientul de dilatare termica a lemnului in lungul fibrelor
este de 36 milionimi din lungime pentru fiecare grad de crestere a
temperaturii, iar normal pe fibre este de aproximativ 10 ori mai mare.
Valoarea redusa a dilatiei dimensionale a lemnului in lungul fibrelor la
variatii de temperatura elimina necesitatea prevederii de rosturi de
dilatatie.

In cazul unor utilaje si instalatii care nu se incadreaza in standardele de

actiuni, precum si la calculul elementelor de constructie din lemn utilizate
pentru cofraje sprijiniri si esafodaje, valorile normate ale incarcarilor, ale
coeficientilor partiali de siguranta aplicati incarcarilor si ale coeficientilor
dinamici se determina de catre proiectant pe baza datelor din proiectul
tehnologic, sau a celor prevazute in instructiunile tehnice speciale.

Gruparile de incarcari pentru diferitele stari limita ultime si pentru stari

limita ale exploatarii normale se stabilesc conform normelor.

Specii de lemn utilizate si domenii de folosinta

 1. Lemn de rasinoase

bradul, care se incadreaza la categoria lemnului usor si moale, cu

contrageri mici si rezistente mecanice medii; prelucrarile mecanice se fac
fara dificultati, dar relativ mai greu decat la molid din cauza smulgerilor de
fibre;

laricele, caracterizat ca un lemn potrivit de greu, moale, cu rezistente

mecanice foarte mari pentru specia de rasinoase;

molidul, caracterizat ca un lemn usor si moale, cu contragere totala mica

si rezistente mecanice medii; prelucrarea mecanica a lemnului de molid se
realizeaza fara dificultati;

pinul, care se incadreaza in categoria lemnului greu si moale, cu rezistente

bune la solicitari mecanice.

2. Lemn de foioase

carpenul, care se incadreaza in categoria lemnului greu si tare, cu

contrageri mari si rezistente mecanice medii, superioare fagului;

fagul, lemn greu si tare, cu contrageri mari si proprietati mecanice medii;

prezinta dificultati la uscare, avand tendinta de a crapa si a se deforma;

frasinul, care se incadreaza in categoria lemnului greu si tare, cu

contrageri si rezistente mecanice la nivel mediu pentru specia de foioase;

mesteacanul, lemn relativ greu si tare, cu contractii mari;

paltinul de camp sau de munte, lemn relativ greu si tare, cu rezistente

incadrate in categoria medie;

plopul, lemn usor si moale, cu contrageri reduse si rezistente mecanice

reduse;

salcamul de plantatie, care este un lemn greu si tare, cu contrageri si

rezistente mecanice reduse;

cerul, lemn greu si potrivit de tare cu contrageri mari si rezistente mari;

gorunul, lemn greu si tare, cu contrageri mari si rezistente mecanice mari;

stejarul, atestat ca un lemn greu si tare, cu contrageri si rezistente

mecanice mari.
Materialul lemnos pe sortimente

1. Lemn brut (rotund) care provine din orice parte a arborelui si care
in afara de operatiile de recoltare nu a suferit nici o alta prelucrare.
2. Lemnul ecarisat si semiecarisat care se obtine in urma debitarii
lemnului brut sub forma de:

scanduri avind grosimi de maxim 40 mm si latimi mai mari decit dublul

grosimii, insa cel putin de 8 cm.

- dulapi avind grosimi mai mari de 40 mm, insa cel mult 100 mm si latimi
mai mari decit dublul grosimii, insa cel putin de 10 cm.

sipci avind grosimi de maxim 40 mm si latimi de cel mult 6 cm.

- rigle avind grosimi de peste 40 mm si sub 100 mm si latimi cel mult

dublul grosimii.

grinzi avind grosimea de minimum 100 mm si latimi egale sau mai mari
decit grosimea; ele pot fi cu doua, cu trei sau cu patru fete plane si grinzi
cu tesituri (cioplitura);

margini, laturoaie, restrole.

Rezistentele caracteristice specificate in tabelul 2.3. sunt date pentru

umiditatea de echilibru a lemnului de 12 % si pentru durata de actiune a
incarcarilor de cel mult 3 minute.

Lemnul ce se inscrie in clasa III de calitate nu va fi folosit la realizarea

elementelor structurale.
Pentru lemnul rotund, rezistentele caracteristice specificate in tabelul 2.3.
se vor majora cu 15 %, indiferent de specie.
Rezistentele de calcul ale lemnului masiv

Rezistentele de calcul, Ri, ale diferitelor specii de material lemnos, la

diverse solicitari, in functie de conditiile de exploatare ale elementelor de
constructie care se proiecteaza, se stabilesc cu relatia:

in care:

mui sunt coeficienti ai conditiilor de lucru care introduc in calcul umiditatea

de echilibru a materialului lemnos, definiti pe baza conditiilor de
microclimat in care sunt exploatate elementele de constructie care se
proiecteaza si a caror valori sunt date in tabelul 2.5.;

mdi sunt coeficienti ai conditiilor de lucru, stabiliti in fum si de durata de

actiune a incarcarilor, cu valorile specifice din tabelul 2.6.;

Ri sunt rezistentele caracteristice ale diferitelor specii de lemn la diverse

solicitari, specificate in tabelul 2.3.:

isunt coeficienti partiali de siguranta, definiti in functie de tipul solicitarilor

in tabelul 2.7.