O SCRISOARE PIERDUTĂ

de I. L. CARAGIALE

Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române, un
dramaturg și prozator excepțional, fiind considerat reprezentantul de seamă al
dramaturgiei române, numit: „un Moliere al românilor”.
Piesa de teatru „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, este o comedie
realistă de moravuri, considerată capodopera scrierilor caragialiene. Aceasta a
fost reprezentată pe scenă în data de 13 noiembrie 1884, la Teatrul Național din
București .
Genul dramatic cuprinde operele literare destinate reprezentării scenice.
Acestea sunt divizate în acte, alcătuite, la rândul lor din scene, prin care se
marchează intrarea sau ieșirea unui personaj ori schimbarea locului acțiunii.
Autorul prezintă în mod indirect, gândurile și sentimentele, prin intermediul
personajelor, care comunică între ele, dialogul determinând înaintarea acțiunii.
Intervenția directă a autorului este evidentă doar prin didascalii.
Comedia este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, care
provoacă râsul prin surprinderea unor moravuri sociale sau situații umane,
având un final fericit și un rol moralizator. Comicul este o categorie estetică
având drept efect râsul, determinat de contrastul dintre aparență și esența naturii
personajelor, și manifestat prin mijloace specifice de realizare.
O primă trăsătură relevantă pentru apartenența la comedie este dată de
existența unor personaje tipice, construite pe o trăsătură dominantă de caracter,
dar nu unică. Astfel, prin Nae Cațavencu este ilustrat tipul demagogului, dar
este și un șantajist, ajungând, în cele din urmă, să fie păcălitorul păcălit,
Pristanda este tipul slugarnicului, Zoe Trahanache este femeia adulterină,
femeia ambițioasă, care apelează la toate armele feminine pentru a-i manevra pe
cei din jur. Zaharia Trahanache este tipul naivului înșelat, Ștefan Tipătescu cel
al amorezului, iar Cetățeanul turmentat reprezintă omul simplu, naiv, derutat de
jocurile politice.
O altă trăsătură relevantă pentru apartenența la comedie este dată de
faptul că scriitorul surprinde în mod veridic moravurile vieții politice românești
de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe fundalul agitației din cauza alegerilor se
ivesc nenumărate neînțelegeri între partide. Sunt redate detaliat realitățile,
precum șantajul politic, acționarea politicienilor în funcție de propriul interes și
imaginea cetățeanului turmentat, toate acestea având un scop moralizator.
Tema comediei este satirizarea vieții publice, sociale și private prin
satirizarea moravurilor sociale și familiale pe fondul luptei politice pentru
putere, în timpul unei campanii electorale de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
O primă secvență semnificativă pentru tema și viziunea despre lume este
cea din actul I, în care Zaharia Trahanache vorbește cu prefectul Tipătescu
despre o scrisoare de dragoste dintre acesta și Zoe, soția sa. În această scenă,
Trahanache îi spune lui Tipătescu de un anumit bilet primit de la Cațavencu în
care acesta dorea să îl vadă, pentru a-i arăta un document foarte important.
Zaharia îi transmite lui Ștefan că a mers la Cațavencu, la biroul ziarului
„Răcnetul Carpaților” pentru a obține documentul, acest document fiind o
scrisoare de dragoste, de la Ștefan pentru Zoe. Trahanache fiind amenințat de
către Cațavencu, că va fi publicată în ziar dacă nu primește susținere politică:
„Ei, Fănică, să vezi tu imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu
altceva, să juri!”. Tipătescu este foarte enervat, la fel și Trahanache, care crede
că scrisoarea este o plastografie, deoarece are încredere în prietenul și soția sa.
Convingerea soțului înșelat că scrisoarea este o plastografie, calmul și
imunitatea sa, oferă textului amuzament. Această secvență, prezintă faptul că
promovarea în anumite funcții politice se realizează prin șantaj, iar pe de altă
parte sunt evidențiate adulterul și viața de familie.
O altă secvență relevantă pentru tema și viziunea despre lume este scena
numărării votului din actul II. Cu o zi înaintea alegerilor, Trahanache, Farfuridi
și Brânzovenescu stau în jurul mesei, discutând și studiind alegerile electorale.
Aceștia subliniază numele fiecărui alegător în parte cu o anumită culoare, după
care, Trahanache le ține un discurs moralizator despre stâlpii puterii și disciplina
de partid. Cei doi avocați îi zic acestuia că se tem de trădarea prefectului.
Trahanache se enervează din ce în ce mai tare și spune cu îndârjire că Tipătescu
este un om de încredere. Care a făcut multe servicii partidului, lucru ce
accentuează devotamentul lui Zaharia pentru prietenul său. În această secvență,
este evidențiat comicul de situație, devotamentul și încrederea lui Trahanache
pentru prietenia sa cu Tipătescu.
Un prim element de structură și de compoziție este limbajul, modalitatea
de individualizare a personajelor. Prin formele greșite ale cuvintelor, erorile de
exprimare, ticurile verbale se subliniază incultura, statutul de parvenit sau
trăsături psihologice. Prin vorbire se realizează o ierarhizare a personajelor:
parveniții, care prin limbaj își arată incultura și personajele cu carte : Tipătescu
și Zoe. De exemplu, Trahanache pronunță greșit neologismele din sfera
limbajului politic: „dipotat”, „docoment”, „endependant”, „cestiuni”. Incultura
acestora este evidențiată de abaterile de la normele limbii, spre exemple:
truismul, adică adevărul evident, :unde nu e moral, acolo e corupție” sau
tautologia (repetiția) :„ enteresul și iar enteresul”. Prin acest comic de limbaj se
reflectă caracterul moralizator al operei, fiindcă se accentuează discrepanța
dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele.
Al doilea element de structură și de limbaj este conflictul dramatic.
Acesta constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere: prefectul Ștefan Tipătescu, președintele
grupării locale a partidului, Zaharia Trahanache și soția acestuia, Zoe; și
gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și
proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților”. Conflictul are la bază contrastul
comic dintre aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul
Farfuridi – Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului, Ștefan
Tipătescu. Trahanache aplanează acest conflict, spunându-le celor doi că
Tipătescu este om de încredere, care a făcut multe favoruri.
În concluzie, comedia „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, provoacă
râsul prin toate mijlo, acele folosite, dar în același timp atrage atenția cititorilor
și spectatorilor, în mod critic asupra „comediei umane”. Lumea eroilor lui
Caragiale este compusă dintr-o grupare de personaje care acționează după
principiul „Scopul scuză mijloacele”, care au ca țel menținerea sau dobândirea
unor funcții politice.