Traiesc n extaz si plutesc n agonie Privind sumbru de-a mea potrivnicie Cu lucrurile ce-s futile si plapnde M-aprind, ma strng

-apoi devin doar unde Ce se ndreapta catre centru, catre univers Acolo unde m regasesc si ma contopesc iar n sens invers Dar absolutul este departe Mintea mea, o grupare de-ncercari De scntei ce ies n evidenta, dnd doar idei fara o prezenta Ce poate afecta si stimula o minte parasita De propria constiinta ce merita dobndita Din nou ma refer la cei ce-si strivesc Sub picioare si n pumni am uitat sa mai privesc Dar acum ma cuprind de aluzia imposibilului Am ncetat s mai simt furia contorsionat Perfect fondata dar pe veci blamata Ca nu-i etic si moral, urechea-mi primeste Sunete ce nu-mi doresc sa sngereze Ci sa devina doar o rutina functionala Prin repetitie sa ajung disfunctionala Cuvintele mele sunt doar pentru a schimba Sa scapam de duplicitate disipnd o simplicitate Pentru ca privind n jur, actionati propria constiinta Luati aminte la propria fiinta Si simtiti din plin schimbarea Ce v va provoca uitarea Faptelor futile ce-au stricat pna acum Un univers ce nu va fi niciodata la fel de bun. Dar cine s-aud contopii n ntuneric Cuvintele mele-s roduri din generic Ecouri luminoase cu caracter atmosferic Ce prezint un insucces rupt din ezoteric Astfel zidul de care continui s m lovesc, Se-nal cu ct privesc Mretia norilor de piatr Ce formeaz paradoxul operelor de art Pentru c asta nsemnm, clcnd pmntul sfrmat O inim, un suflet prost programat Ce-si dorete schimbari infinite Care cu timpul vor deveni oapte adormite. n faa morii dobndim lirism, Extazul i agonia ajung la paroxism i totui suntem doar frme de iubire, Organic construite, cenu devenite Menite s cunoasc, o singur moarte aleas.