RICHARD MOSS

VINDECAREA
ÎNCEPE ÎN INTERIOR
Transformă-ţi viaţa prin puterea prezenţei

Traducere de Alexandra PÂRVAN

elena francisc
Dedicată lui William Brugh Joy
1939-2009
 CUPRINS

Nota editorilor - - - - - - - - - - - - - - - - - 9
Cuvânt înainte 15
Introducere 119

Partea I. Fundamente_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 31
Capitolul I. Trezirea la puterea conştiinţei
momentului prezent _ _ _ _ _ _ _ _ 32
Capitolul II. Să înţelegemjocul egoului _ _ _ _ _ _ 45
Capitolul III. Cauzalitatea şi crearea propriei tale realităţi_ _ 60

Partea II. Lucrul cu mandala fiinţei _ _ _ _ _ _ _ _ _ 73

Capitolul IV. Cultivând puterea prezenţei _ _ _ _ _ _ 74
Capitolul V. O hartă către claritatea emoţională _ _ _ _ 93
Capitolul VI. Fii martor la trei călătorii vindecătoare_ _ 121
Capitolul VII. Trezirea la conştiinţa încorporată _ _ _ _ 164
Capitolul VIII. Îmbrăţişează-ţi sentimentele î n t u n e c a t e _ 182

Partea III. A trăi prezenţa în viaţa c o t i d i a n ă _ _ _ _ 217

Capitolul IX. Durere fără suferinţă _ _ _ _ _ _ _ _ 219
Capitolul X. Decizii şi alegeri 229
Capitolul XI. Ce ştim despre moarte 239
Capitolul XII. Atrage prezenţa în relaţiile tale 256
Capitolul XIII. Burdufuri noi de vin 268
Postfaţă 286
Appendice 291
Note 296
Mulţumiri 301
Despre autor 303
Note 304

7
 NOTA EDITORILOR

CĂLĂTORIA INIMII SAU VINDECAREA

PRIN ÎNTREGIREA FIINTEI

Termenul de „vindecare" aşa cum îl foloseşte medicina

modernă se referă la vindecarea trupului şi este legat de
paradigma în care trăieşte umanitatea în timpurile din urmă.
Corpul uman este privit ca o maşinărie separată de restul
Creaţiei. Intervenţiile acestui tip de medicină nu sunt rele,
ci sunt pur şi simplu parţiale, căci corpul omenesc este
doar o fracţiune din ceea suntem cu adevărat. Adevărata
noastră Fiinţă este constituită din multiple niveluri care
sunt, toate, manifestări ale Conştiinţei în ansamblu. Putem
numi acest ansamblu „Corp de Conştiinţă". El cuprinde nu
numai corpul fizic, ci şi corpul nostru energetic, emoţional,
mental precum şi corpurile subtile despre care vorbesc
marii maeştri ai umanităţii, şi pe care le numim „Corpuri
spirituale". Starea noastră naturală este una de echilibru pe
toate nivelurile Fiinţei, iar dezechilibrul provoacă ceea ce
numim „boala". Adevăratele rădăcini ale dezechilibrului la
nivel fizic· se afiă' întotdeauna în straturile mai rarefiate ale
Fiinţei şi de-obicei se regăsesc undeva la nivelul corpului
mental. Felul în care gândim realitatea induce distorsiuni
care se transferă, prin intermediul corpurilor emoţional
şi energetic, la nivel fizic. Medicina modernă tratează

9
 Richard Moss

corpul fizic, deci consecinţele acestor distorsiuni, dar nu se

ocupă în nici un fel de cauzele lor. Există diferite abordări
energetice, precum acupunctura şi altele, care intervin la
nivelul corpului energetic, dar deasemeni nu se ocupă de
sursa alterării echilibrului. Psihologia se ocupă de nivelul
emoţional şi mental, dar nu percepe în mod fundamental
conexiunile dintre niveluri, căci se ocupă de acel sub-nivel
al spaţiului mental, numit Ego. În mod ironic, identificarea
cu acest nivel este tocmai cel ce induce dezechilibre în
Corpul de Conştiinţă. De fapt, identificarea cu oricare dintre
aspectele Fiinţei noastre, adică a crede ca suntem doar
acel nivel, înseamnă trăirea unei realităţi parţiale şi, deci,
dezechilibrate.
Adevărata vindecare poate veni numai din deziden-
tificarea de orice nivel parţial de conştiinţă şi trăirea stării
de completitudine, de integralitate a Fiinţei. Cu alte cuvinte,
din conştientizarea acelor niveluri subtile ale Fiinţei noastre,
pe care de-obicei le numim Suflet. Nimeni nu poate face
acest lucru în locul nostru. Nici un medic, nici un terapeut,
nici un vindecător. Fiecare dintre ei vor interveni pe
nivelurile pe care sunt ei specializaţi şi vor aduce, poate, o
îmbunătăţire temporară a echilibrului Fiinţei, dar dacă sursa
dezechilibrului persistă - şi ea poate fi un mod distorsionat
de a ne raporta la Adevăr - atunci boala va reveni, în aceeaşi
formă sau în alta. De aceea adevărata vindecare nu este o
chestiune de medicină, ci una spirituală. Ea ţine de felul în
care ne privim pe noi înşine şi pe ceilalţi, de felul în care ne
raportăm la realităţile interioare, de ceea ce ne considerăm a
fi. Această privire asupra Fiinţei crează realitatea pe care o
experimentăm în viaţa noastră. Cu cât privirea noastră este
mai îngustă, mai parţială, cu atât realitatea experimentată
este mai distorsionată. Budismul numeşte această recţlitate
distorsionată „maya", iluzia. Este o realitate incompletă şi
nu Adevărul despre noi înşine.

10

I
\....__
 Vindecarea începe în interior

Vindecare înseamnă a trăi Adevărul. Adevărul este

realitatea Sufletului, iar acesta nu cunoaşte boala, nici
moartea, nici suferinţa. Toate acestea există atunci când
suntem identificaţi cu diferitele niveluri parţiale ale Fiinţei
noastre. Ele sunt reale, căci Conştiinţa are darul miraculos
al Creaţiei, dar sunt mai puţin decât Întregul. Umanitatea
aflată în experienţa încarnării sale vorbeşte mereu despre
adevăr şi despre iubire, despre libertate şi despre frumuseţe,
dar ele nu sunt decât conceptualizări specifice unui anumit
nivel de experienţă. Adevărul, Iubirea, Libertatea şi
Frumuseţea experimentabile la nivelul integrităţii Fiinţei
sunt inimaginabile în stările parţiale de conştiinţă, căci
aparţin acelor niveluri pe care le numim spirituale şi al
căror atribut este echilibrul. Adevărata Vindecare este una
cu realizarea acestui nivel. De aceea, cum spune doctorul
Moss, Vindecarea nu poate veni decât din interior, iar cheile
acestei Vindecări sunt întotdeauna la noi înşine. Vindecarea
este o stare de Conştiinţă, o trăire care, odată realizată, se
difuzează rapid în toate straturile Fiinţei noastre.
Cheia către această trăire este Prezenţa sau trăirea
integrală a momentului Acum. S-au scris multe cărţi
despre „puterea prezenţei" şi despre extraordinara ei forţă
transformatoare. Dar, cu mult mai puţine cărţi despre cum să
ajungem acolo, cum să facem să experimentăm această stare.
Sunt mulţi maeştri contemporani care au trăit Revelaţia, dar
cu mult mai puţini aceia care au capacitatea de a conduce
şi pe alţii la această trăire. Doctorul Moss este unul dintre
aceia care au făcut acest salt şi care au capacitatea de a ghida
oamenii către trăirea personală a Revelaţiei ·despre Sine.
Cartea aceasta depăşeşte cu mult teoriile despre Prezenţă
şi îşi trage rădăcinile din zeci de ani de practică în care
Richard Moss a ghidat mii de oameni către trăirea directă a
stării de unificare cu Sinele. Din această perspectivă, Moss
nu mai este de mult timp doar un „doctor" ci un „învăţător

11
 Richard Moss

al sufletului", cum se auto-denumeşte chiar el. Această carte

este o continuare a excepţionalei „Man dala Fiinţei", iar
valoarea ei este prin excelenţă practică. Ca şi în „Mandala
Fiinţei", se simte la fiecare cuvânt faptul că omul acesta
are experienţa de a-i conduce pe alţii către experimentarea
directă a Integralităţii.
Acesta este motivul pentru care „Vindecarea vine din in-
terior" este o carte fundamentală pentru noi, Horia Ţurcanu
şi Elena Francisc. Majoritatea cititorilor noştri ştiu faptul că
toate cărţile pe care noi le facem au o latură experienţială.
Nu edităm decât lucrări care vin să sprijine experienţa per-
sonală a unor stări de coriştiinţă extinsă. Suntem dintre aceia
care am găsit cu greu drumul prin hăţişurile minţii, afară,
în spaţiile largi ale marii Conştiinţe. Şi acest lucru nu s-a
petrecut doar citind că11i, ci având experienţa expansiunii.
Drumul nostru, pe care mulţi dintre voi îl cunosc sub nume-
le de „Călătoria Inimii" este un drum practic, al experien-
ţei directe, al scufundării în cele mai profunde niveluri ale
propriei conştiinţe. Această latură experienţială a ceea ce
facem este puntea între noi şi Richard Moss. Ca şi el, cre-
dem că nu este suficient sa citim că11i despre „puterea pre-
zenţei" şi despre momentul Acum, ci este nevoie de trăirea
directă a Prezenţei. Şi asta facem în workshop-urile noastre
de Respiraţia Inimii/Respiraţie Holotropică: îi conducem pe
exploratorii conştiinţei ce călătoresc alături de noi către ex-
perimentarea directă a dimensiunilor subtile ale propriei lor
Fiinţe integrale, cu ajutorul respiraţiei conştiente şi al ener-
giei colective a grupului. Este un proces în care Revelaţia se
produce uneori treptat, alteori brusc şi irevocabil, dar care
conduce în ultimă instanţă la ceea ce numim Transformare.
Acest proces are desigur o dimensiune terapeutică impor-
tantă, căci conştientizarea diferitelor niveluri ale conştiinţei
conduce în mod intrinsec la dezidentificarea de aceste nive-
luri şi la trăirea a ceea ce suntem noi cu adevărat. Dar dinco-
lo de aspectul terapeutic al acestui demers, se află aspectul

12
 Vindecarea începe în interior

spiritual al trăirii. Ceea ce se schimbă în esenţă este felul în

care ne privim pe noi înşine şi întreaga Creaţie. Pe măsură
ce avansăm în descoperirea propriei Fiinţe, întreaga noastră
viziune se modifică şi odată cu ea felul în care relaţionăm cu
noi înşine şi cu tot ce ne înconjoară. Este un proces magni-
fic, uneori dureros, căci orice transformare interioară presu-
pune abandonarea unor identităţi în care am crezut, dar care
conduce la o splendidă eliberare, căci la capătul său se află
descoperirea Divinităţii noastre interioare, se află Adevărul,
Iubirea, Libertatea şi Frumuseţea intrinseci Fiinţei integrale.
Călătoria Inimii se referă la călătoria Sufletului aflat în
experienţa încarnării. Descoperirea faptului că suntem mult
mai mult decât am crezut, că suntem mult mai mult decât
nişte trupuri din carne şi sânge, descoperirea faptului că
suntem cu adevărat fiinţe infabile care trăiesc experienţa
încarnării în trupuri omeneşti este echivalentă cu dezvăluirea
.naturii noastre complete. Aceasta implică Vindecarea. Acea
adevărată vindecare care nu poate veni decât din interior.
Motivul pentru care aducem această carte a maes-
trului Richard Moss în faţa prietenilor Călătoriei Inimii
este faptul că se constituie într-un instrument excepţio-
nal pentru cei aflaţi în călătoria personală a descoperirii
de Sine. Richard Moss este, ca şi noi, ca şi voi, dragi ex-
ploratori ai conştiinţei, un practician, un experimenta-
tor, un om care trăieşte aceste stări de conştiinţă, un om
care trăieşte starea de Prezenţă şi care a descoperit per-
sonal arhitectura interioară a Fiinţei. Toţi aceia care au
trăit, alături de noi sau independent, stări de conştiin-
ţă extinsă, toţi aceia care simt că a venit timpul schimbă-
rii, toţi aceia care trec printr-o „criză" psiho-spirituală
de transformare vor găsi în această carte aur turnat în cuvin-
te. Căci în spatele cuvintelor se află energia inconfundabilă
a Adevărului trăit personal. Moss a renunţat cu mult timp
în urmă la o carieră strălucită de medic, pentru a deveni un

13
r Richard Moss

I
ghid pentru cei aflaţi în transformare. Iar această carte este o
bijuterie de simplitate, claritate şi transparenţă, scrisă după
treizeci de ani de practică a Adevărului.
De aceea, noi, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc, dedicăm
această apariţie editorială tuturor acelora care se află în
procesul descoperirii de Sine. Dacă aţi experimentat deja o
stare de conştiinţă extinsă şi deci aţi făcut primii paşi către
experienţa Sinelui, atunci în această carte veţi găsi explicaţii
şi clarificări importante despre ceea ce aţi trăit şi despre
felul în care puteţi aduce în viaţa voastră obişnuită acele
niveluri ale conştiinţei experimentate deja. Dacă n-aţi trăit
niciodată însă o expansiune a conştiinţei, dacă nu aţi făcut
până acum decât să citiţi despre aceste adevăruri, dar simţiţi
în adâncul vostru că aceasta este Calea, atunci cartea lui
Moss va constitui o trambulină importantă către experienţa
directă a Fiinţei, pe care o veţi trăi, poate, alături de noi. Cu
toţii ne aflăm pe drumul nostru, într-o Călătorie a Inimii şi
a descoperirii de Sine. Mai devreme sau mai târziu toţi ne
vom trăi Adevărul.

Horia Ţurcanu şi Elena Francisc

Iunie 2011

14
I

CUVÂNT ÎNAINTE

Este o mare onoare şi plăcere pentru mine să scriu acest

Cuvânt înainte la noua carte a lui Richard Moss. Vindecarea
începe în interior: Transformă-ţi viaţa prin puterea prezen-
ţei prezintă principii, instrumente şi exerciţii eficace pentru
a te menţine în prezent, a-ţi spori conştiinţa de sine, luând
contact deplin cu tine însuţi şi transformând tiparele de gân-
dire şi comportament care te auto-limitează.
Ca o persoană care a scris, a practicat, a dezvoltat şi
a format alţi specialişti în domeniul NLP (programare
neurolingvistică) preţ de 35 de ani, mi-am petrecut cariera
explorând şi lucrând cu tehnici şi metode care să ajute
oamenii să comunice mai bine, să rezolve probleme şi
să acţioneze cu mai mare flexibilitate şi măiestrie. NLP te
ajută să devii _conştient de structura gândurilor, credinţelor şi
modelelor mentale ale lumii (,,programele neurolingvistice")
pe care le ai şi să dezvolţi mai multe alternative de a
răspunde creativ şi eficient la ocaziile şi provocările vieţii.
Principalul meu obiectiv în NLP a fost să ajut oamenii să se
alinieze cu identitatea.şi esenţa lor profundă.
Această căutare personală m-a condus la opera lui
Richard, pe care am găsit-o inovativă, practică şi profund
transformatoare. Richard este un strălucit învăţător, vinde-
cător şi trainer şi şi-a asumat o misiune profundă de a-i ajuta
pe oameni să devină tot mai mult ei înşişi.
În Vindecarea începe în interior, Richard analizea-
ză „puterea prezenţei" în viaţa noastră. Calitatea prezenţei

15
 Richard Moss

noastre este adesea „diferenţa care face diferenţa" în ce pri-

veşte capacitatea noastră de a ne bucura de viaţă, de a ne
vindeca răni emoţionale, de a ne trăi intimitatea şi de a spri-
jini creşterea şi transformarea altora. Prezenţa este asocia-
tă cu sentimentul de a fi viu, conectat, creativ, mulţumit şi
fluid. Când nu suntem prezenţi şi suntem deconectaţi de la
noi înşine şi de alţii, ne putem simţi pustii, lipsiţi de control,
distanţi şi nedisponibili.
Lui Richard îi place să sublinieze că „distanţa dintre noi
şi ceilalţi este aceeaşi ca distanţa dintre noi şi noi înşine".
Aceasta înseamnă că relaţiile noastre cu ceilalţi şi cu lumea
din jurul nostru sunt o oglindă pentru relaţia noastră cu
noi înşine. Cu cât suntem mai conectaţi la sinele propriu,
cu atât suntem mai profund conectaţi la ceilalţi şi la lumea
exterioară. Însă relaţia noastră cu noi înşine, cu sinele, este
adesea limitată de sentimente cărora nu le putem face faţă,
pe care nu le putem accepta, menţine şi primi cu bunăvoinţă.
Acesta este un subiect important tratat în caitea de faţă .
.Fundamentală pentru abordarea lui Richard este capa-
citatea noastră de a fi conştienţi. Adevărata capacitate de ·a
alege şi schimbarea durabilă devin posibile prin extinderea
conştiinţei. Conştiinţa este intrinsec transformatoare, pentru
că, aşa cum subliniază Richard, ,,Oricare ar fi lucrul de care
eşti conştient, este ceva în tine - dincolo de obiectul con-
ştiinţei tale - care este conştient.". În cuvintele lui Richard,
„Suntem mai mult decât orice putem spune, simţi sau gândi
despre noi înşine.". Astfel, a fi conştient ne ajută să ne elibe-
răm de tirania propriilor gânduri şi „programări".
În centrul practicii sale de extindere a conştiinţei, Ri-
chard a pus eleganta sa Mandată a Fiinţei, un model şi in-
strument care ajută indivizii să identifice şi să elimine gân-
durile şi credinţele constrângătoare şi să se conecteze tot
mai complet cu esenţa profundă a fiinţei lor. Potrivit Man-
dalei, abandonăm constant prezentul în favoarea credinţelor
sau „poveştilor" despre trecut, viitor, noi şi ceilalţi. Aceste

16
 Vindecarea începe în interior

poveşti ne împiedică să experimentăm şi să trăim întregul

nostru potenţial, creând o hartă distorsionată şi sărăcită a lu-
mii. Aşa cum arată Richard, aceste poveşti ascund de regulă
sentimente dificile, cu care nu ştim să convieţuim.
Lucrul cu Mandata Fiinţei ne ajută să identificăm unde
am „evadat", să recunoaştem, să primim binevoitor şi să
păstrăm sentimentele din spatele „poveştilor" noastre şi să
ne întoarcem la prezent, pentru a îmbrăţişa orice sentiment
este acolo dintr-un loc mai profund, care este centrat şi
înrădăcinat în corpul nostru. Mandata este poate cel mai
bun şi pur exemplu de coaching la nivelul credinţelor şi
identităţii pe care l-am cunoscut. În opinia mea, este un
instrument pe care fiecare coach şi terapeut ar trebui să îl
utilizeze ca element de bază al practicii sale.
Vindecarea începe în interior este bine structurată, bine
scrisă şi practică. Stilul lui Richard este lucid, direct şi perso-
nal. De-a lungul cărţii, el oferă exemple practice şi exerciţii,
demonstrând cum pot fi aplicate principiile conştiinţei şi pre-
zenţei pentru a facilita schimbarea în tine însuţi şi alţii, creând
prin acestea o punte sigură între a cunoaşte şi a face. Richard
îşi ilustrează metodele şi tehnicile prin redarea clară a şedinţe-
lor de coaching şi prin cazuri concrete şi emoţionante.
Vindecarea începe în interior te va ajuta să:
• Devii mai disponibil şi deplin conectat la tine însuţi
şi ceilalţi
• Iţi îmbunătăţeşti relaţiile personale şi profesionale
• Fii capabil· să tratezi situaţii dificile cu mai multă
eleganţă şi uşurinţă
• Îţi amplifici energia, creativitatea, productivitatea şi
starea de flux
• Construieşti o bază solidă pentru vindecare în toate
ariile vieţii tale
• Îţi sporeşti capacitatea de empatie şi compasiune autentică
• Trăieşti, la un nivel mai înalt, bogăţia, mulţumirea şi
împlinirea în viaţa şi relaţiile tale

17
 Richard Moss

Vindecarea începe în interior este o carte formidabilă,

o capodoperă de simplitate, autenticitate şi înţelepciune,
fructul unei vieţi trăite pentru a-i ajuta pe oameni să fie cine
sunt cu adevărat. Am avut şansa să îl cunosc pe Richard de
mai mulţi ani şi este limpede că el chiar trăieşte aşa cum îi
învaţă pe alţii. Opera sa este rezultatul unei vieţi bogate şi a INTRODUCERE
unei profunde preocupări pentru ceilalţi.

Robert B. Dilts
Santa Cruz, California Dacă tu sau o persoană dragă ţie vă confruntaţi cu o
problemă de sănătate, o criză într-o relaţie sau orice situaţie
în care trăiţi suferinţă emoţională, această carte vă va ajuta
să înţelegeţi şi să remediaţi lucrurile pe care le faceţi în mod
inconştient şi vă îngreunează situaţia. Vă va arăta calea de
a cultiva o putere interioară atemporală şi de a recâştiga
un sentiment de profundă încredere în sine. Vă va învăţa
să accesaţi energia universală care vă însufleţeşte pe dată
oricând sunteţi complet prezenţi.
Pe cât de salvatoare poate fi câteodată medicina moder-
nă, ea nu tratează rădăcina suferinţei. În multe feluri, nici
Robert DILTS este dezvoltator, autor, trainer şi consilier în psihologia modernă nu face acest lucru, pentru că porneşte
domeniu programării neurolingvistice (NLP) încă de la crearea de la premisa că sinele separat, egoul - cu toate temerile şi
sa în 1975 de către John Grinder şi Richard Bandler. A adus speranţele sale - este cel care eşti tu de fapt. Cartea aceasta
numeroase contribuţii la domeniul NLP, inclusiv redactarea porneşte de la puterea extraordinară a conştiinţei de a te pur-
Enciclopediei NLP Sistemic, bazată pe formarea sa alături de ta dincolo de ego, în starea de prezenţă.
Milton Erickson şi Gregory Bateson. De mai bine de 30 de ani
lucrează în calitate de consultant la unele dintre cele mai mari Mai mult decât de orice condiţie fizică sau circumstanţă
companii din lume, între care Hewlett Packard, Apple Computer, exterioară, starea ta de bine este, în cele din urmă, determi-
Fiat, Telecom şi Trenitalia. Este cunoscut mai ales pentru lucrările nată de cât eşti de prezent şi conştient, în loc să fii prins în
sale din domeniul relaţiei dintre leadership, convingeri şi strategii. ceea ce egoul tău îţi relatează continuu despre tine şi viaţă.
Suferinţa ta profundă provine mai puţin din starţa corpului
tău şi mai degrabă din ceea ce egoul tău îţi spune despre
La editura <li'ărţile Elena Francisc puteţi găsi cartea Convingeri, această stare. Este acelaşi lucru când e vorba de probleme în
scrisă de Robert Dilts în colaborare cu Tim Hallbom şi Suzy Smith. relaţii: în general, ceea ce îţi produce o nefericire mai mare

18 19
 Richard Moss

este mai puţin ce face cealaltă persoană şi mai curând ceea

ce îţi spui tu despre comportamentul ei.
Când faci din momentul prezent piatra de încercare a
vieţii tale, vei descoperi secretul vindecării dinăuntru. În
Acum câştigi distanţă faţă de egoul tău. Realizezi că, în mo-
mentele când egoul îţi controlează mintea - un mod de con-
ştiinţă pe care îl numesc mintea egotică - atunci apar marea
majoritate a sentimentelor de nefericire. În Acum te trezeşti
la un simţ înnăscut al întregului, care este independent de
circumstanţele în care te afli.
Adevărul acesta mi-a fost demonstrat recent, încă o dată,
de către un vechi prieten. Deşi ştie că statistic are probabil
I% sau 2% şanse de recuperare dintr-o formă de cancer rară
şi agresivă, el s-a deschis într-o aşa măsură trăirii în momen-
tul prezent, încât până şi în timpul chimioterapiei intensive
este înseninat de o lumină interioară şi, potrivit cuvintelor
sale, se simte „fantastic". Din profunzimea fiinţei sale, pri-
etenul meu a ales să se scufunde în fiecare senzaţie a pro-
cesului de chimioterapie, să trăiască fiecare moment exact
aşa cum este. În atitudinea sa nu este niciun semn că s-ar
simţi o victimă şi vorbeşte serios când spune că nu s-a sim-
ţit cu adevărat rău, în ciuda chimioterapiei şi a cancerului.
Dimpotrivă, pentru el, să trăiască profund ceea ce par să fie
ultimele lui zile este marea realizare a vieţii sale. Este ca şi
cum îşi ţine în mâna stângă viaţa şi în mâna dreaptă moartea
fără să creeze o contradicţie, nu este una sau alta. Este doar
o stare de uimire.
Acest potenţial de a îmbrăţişa viaţa atât de complet,
chiar în circumstanţe extreme, sălăşluieşte în noi toţi. Să-
nătatea nu este doar absenţa bolii, este prezenţa a altceva,
ceva indescriptibil, care răsare dinăuntru. Rezultatul gustă-
rii acestui nectar interior, oricare ar fi situaţia în care te afli,
este să te cunoşti pe tine însuţi mai complet şi să te simţi
recunoscător pentru viaţa pe care o ai.

20
 Vindecarea începe în interior

Dacă te confrunţi cu o stare de sănătate critică sau cu

orice situaţie în care propriile gânduri îţi exacerbează sufe-
rinţa emoţională, eşti copt pentru o călătorie de autodesco-
perire şi trezire. De ce nu? Rămânând la comportamentele
şi atitudinile tale obişnuite, te vei menţine probabil într-un
cerc vicios al nefericirii şi stresului. Ai, într-adevăr, puţin de
pierdut şi mult de câştigat deschizându-te la o nouă posibili-
tate din interiorul tău. Pe măsură ce faci asta, cele mai boga-
te experienţe ale vieţii tale ţi se pot întâmpla .

. Vindecarea cea mai profundă

Când citim cuvântul vindecare, ne gândim, de regulă, în
primul rând la boala fizică. În timp ce scriam această carte,
am avut adesea în vedere un cititor interesat să înveţe cum să
îşi maximizeze potenţialul corpului său de a se autovindeca,
învăţând să acceseze profunda forţă a vieţii care apare când
cineva este deplin prezent. Dar vindecarea nu este numai a
corpului, este şi a minţii şi poate mai cu seamă a emoţiilor.
Munca mea de învăţător mă poartă peste tot în lume şi
pentru fiecare persoană care suferă de o boală fizică sunt
mult mai multe persqane care suferă emoţional. De obicei,
suferinţa lor e legată de partenerul de viaţă, copiii sau
munca lor. De aceea, folosesc exemple de oameni care au
de-a face cu boala fizică, dar şi de oameni a căror suferinţă
este în primul rând emoţională.
Orice suferinţă, chiar şi cea fizică, are o componentă
psihică. Vindecarea ce începe din interior te învaţă cum
să te eliberezi de acea componentă psihică: nefericirea
emoţională produsă de propria ta gândire. Dar această
carte este mult mai mult decât un alt text despre gândirea
pozitivă sau despre cum să obţii, prin afirmaţii, viaţa pe care
o doreşti. De fapt, nu este deloc despre gândirea pozitivă şi
afirmaţii. Este despre prezenţă, despre a învăţa să trăieşti

21
 Richard Moss Vindecarea începe în in terier

în Acum, unde eşti martorul gândirii tale egotice ce lasă Ştiu că s-a scris mult despre trăirea în Acum, dar, în ace-
astfel loc conştiinţei. Cu alte cuvinte, este o carte despre laşi timp, frustrant de puţin despre cum să ajungi acolo: cum
înţelepciune. Vindecarea ce începe în interior se adresează să devii şi să rămâi deplin prezent. Această carte vă oferă o
tuturor pentru că, în ultimă instanţă, tratează relaţia ta cu practică eficientă şi o hartă de reală valoare pentru călătoria
tine însuţi, clipă de clipă. spre prezenţă. Cu acest ghid, veţi fi capabili să trăiţi voi în-
Ce boală ai, de ce eşti bolnav sau de ce ai nevoie pen- şivă plenitudinea momentului prezent şi să găsiţi acest loc
tru a îmbunătăţi o relaţie problematică sunt lucruri mai puţin din ce în ce mai des. Veţi înţelege încotro vă îndreptaţi când
importante decât relaţia ta cu tine însuţi, în orice moment. nu sunteţi în Acum şi ce este ce vă îndepărtează într-acolo.
Schimbă-ţi relaţia cu tine însuţi şi toate celelalte se vor Pe măsură ce învăţaţi să folosiţi intuiţiile şi instrumentele pe
schimba. După cum a observat Einstein, nu poţi rezolva o care le găsiţi în aceste pagini, puteţi descoperi, cum au fă-
problemă de la acelaşi nivel de conştiinţă la care a fost crea- cut-o mulţi alţii, că deveniţi aproape o nouă persoană.
tă problema.
Dacă suferinţa este problema, iar acea suferinţă este cre- De la medic la Învăţător
ată mai ales de gândirea ta, atunci nu vei putea să te elibe-
rezi de durere sau să rezolvi alte probleme (ca, de pildă, tea- M-am format ca medic, având baza în ştiinţa empirică, şi
ma de nefericire) dacă rămâi la nivelul obişnuit al gândirii nu mi-am pierdut niciodată respectul pentru abordarea ştiin-
. tale. Nu contează că te decizi să gândeşti pozitiv, mai devre- ţifică. De aceea, nu susţin în mod superficial potenţialul vin-
me sau mai târziu, vei oscila ca un pendul către gândurile decării emoţionale şi fizice care poate fi activat învăţând să
negative. fii total prezent la viaţa ta. Mă bazez pe aproape 35 de ani de
Problema nu stă în ce crezi tu că este în neregulă cu muncă cu zeci de mii de oameni - nu într-un cabinet medical '
tine sau cu altul, va trebui să schimbi nivelurile, să treci de ci în seminarii de tip retragere, adevărate aventuri experien-
la a gândi la a fi conştient că gândeşti. Aceasta este -relaţia ţiale unde se învaţă cum să devii viu pe deplin în momentul
fundamentală: relaţia sinelui tău conştient cu propriile talţ Acum şi să-ţi dezvolţi abilitatea de a trăi în prezenţă continuă.
gânduri, emoţii şi sentimente. Tranziţia mea de la un medic tradiţional, lucrând în
Eu însumi am trecut prin momente dificile şi ştiu cât medicina de urgenţă în spital, la un om de ştiinţă al minţii
de perturbatoare pot fi. Dar ştiu că marea parte a suferinţei şi al inimii, a început când am împlinit 30 de ani, cu o
dispare când revin acasă, la sinele meu conştient, în experienţă pe care, din lipsa unui cuvânt mai bun, o voi
momentul prezent. Din acest loc al centrării, diversele numi o trezire. Fără niciun motiv explicabil, am fost adus
poveşti pe care mintea le creează şi care te înspăimântă şi la o stare de fiinţă pură, de a fi iubire, de a fi unificat. În
te fac o victimă nu mai au putere. Tipare de suferinţă care săptămânile şi lunile care au urmat am trecut de la stări de
sunt auto-generate devin evidente şi _simţi că ai puterea să extaz sublim la cea mai cruntă teroare. Treptat, am învăţat·
faci schimbări sănătoase. Odată cu această reorientare a cum să creez în mine un spaţiu pentru aceste extreme şi cum
conştiinţei, apare spontan o stare de bine şi de recunoştinţă să rămân prezent în orice condiţii. Nu ştiam atunci că acesta
pentru viaţa pe care o ai. va fi epicentrul muncii care îmi va ocupa tot restul vieţii.

22 23
 Richard Moss

Perioada aceea a însemnat pentru mine o schimbare de

anvergura mişcărilor tectonice ale pământului. Mi-a deschis
uşi interioare spre noi niveluri din mine însumi şi noi
posibilităţi. Deodată, puteam simţi emoţiile celor din jurul
meu cu o excepţională claritate şi în multe momente puteam
şti aproape precis ce gândeau. Puteam e npatiza profund cu
suferinţa unei persoane într-un fel care o făcea să se simtă
văzută şi înţeleasă. De asemenea, puteam simţi energia cu
mâinile şi puteam oferi uşor energie prin mâini, lucru care
adesea alina suferinţa fizică a cuiva.
Am simţit un curent de prezenţă curgând prin mine· şi
puteam simţi cum se schimba în funcţie de gândurile mele:
în esenţă, devenea mai puternic sau mai slab după cum eu
eram mai mult sau mai puţin prezent. Această prezenţă
i-a influenţat pe alţii, liniştindu-i şi ajutându-i să devin
deschişi şi receptivi. Şi, pe măsură ce ei erau antrenaţi în
această prezenţă, ea devenea mai puternică în mine. În baza
acestui fenomen, mi-am numit prima carte, scrisă în 1979,
Thel That Js We (Când Eu este Noi).
La scurtă vreme după această trezire, ca şi cum aş fi sim-
ţit intuitiv că vine o mare schimbare, m-am retras pe termen
nedeterminat din practica medicală. Lucrurile au decurs în
aşa fel că nu mi-am mai reluat-o niciodată. În lunile care au
urmat, am stat doar acasă, am citit cărţi clasice de spiritu-
alitate (pentru care aveam bmsc un nou apetit) şi am făcut
plimbări lungi. Dar, foarte repede, câţiva din vechii mei pa-
cienţi m-au căutat şi am început să mă întâlnesc cu ei la mine
acasă. Stăteam împreună în tăcere, câteodată ţinându-ne
de mâini, chiar şi o jumătate de oră. Apoi vorbeam. Într-o· zi,
un psiholog care era terapeutul unuia din aceşti pacienţi m-a
sunat şi mi-a spus că acesta făcuse un progres remarcabil şi
că îl atribuia timpului petrecut cu mine. Când m-a întrebat
ce făceam, am răspuns „Sunt doar prezent". Psihologul a în-
trebat dacă pot ţine un seminar despre abordarea mea pentru

24
 Vindecarea începe în interior

ea şi câţiva colegi ai ei. Şi, astfel, a început noua mea carie-

ră, fără ca eu să încerc măcar să o pun pe acest făgaş.
Astăzi, mă consider un învăţător al sufletului care s-a
format ca medic, dar ştie că starea de conştiinţă - mai precis,
aceea de a fi în Acum - este cea mai mare putere umană.
Ştiu că, atunci când înţelegi cum îţi pierzi contactul cu
prezenţa şi cum te poţi întoarce în Acum, vei fi capabil să îţi
recuperezi starea de bine la fel de previzibil pe cât o educaţie
bună te poate învăţa să stăpâneşti matematica, chimia
sau fizica. Ştiu că poţi obţine mai sigur pacea interioară
practicând ceea ce te învaţă această carte decât vei putea
luând o pastilă, deşi nu sunt împotriva realizărilor ştiinţifice
medicale şi a folosirii medicamentelor, dimpotrivă. Ştiu
doar că puterea conştiinţei tale este, totuşi, mai mare.
Retragerile pe care le-am condus au fost şi continuă
să fie un fel de laborator pentru a descoperi cele mai bune
instrumente şi practici care îi fac pe oameni să devină
deplin prezenţi, foarte vii şi capabili de intimitate şi iubire
profunde. Nu am învăţat pe alţii această cale pentru că o
stăpâneam şi ştiam că este bună pentru ei. Am formulat-o
pentru mine la fel de mult ca şi pentru elevii sau clienţii mei.
Aveam nevoie să învăţ parcurgând drumul, pas cu pas. Ca
orice om de ştiinţă, încă învăţ şi o voi face mereu.
Ceea ce eu învăţ nu are legătură cu obţinerea de mai
multă informaţie sau experienţe. Este vorba de a descoperi
viaţa şi lumea care se deschid spre tine în fiecare moment
când eşti cu adevărat în aici-şi-acum. Este vorba de a merge
mai adânc în tine - mai adânc în corpul, sentimentele,
suferinţele, bucuria şi comportamentul tău. Este vorba de a
deveni mai intim cu tine însuţi, cu viaţa, cu ceilalţi, clipă de
clipă. Este vorba de a-i ajuta pe alţii să trăiască această cale.
Predau şi scriu despre acest subiect de multă vreme.
Această carte este fructul ultimilor trei ani, când am avut în
special ocazia să îmi finisez învăţătura despre cum să îţi eli-

25
 Richard Moss

berezi inima de emoţii negative şi să gestionezi sentimentele

dificile. Vindecarea şi schimbarea pe care am observat-o la
mii de oameni se petrec mereu atunci când ei încep să fie
cu adevărat prezenţi în acele sentimente care sunt cele mai
ameninţătoare pentru egourile lor.

Puterea prezenţei
Prezenţa este cea mai mare putere pe care fiecare din noi o
are. Pe măsură ce învăţăm să ne relaxăm în momentul prezent,
corpul şi sufletul răspund. Ne conectăm spontan cu înţelepciu-
nea noastră intuitivă şi câştigăm o înţelegere care poate rezol-
va până şi răni emoţionale vechi şi aparent dificil de tratat.
Prin intermediul învăţăturii şi exerciţiilor din această
carte, vei experimenta singur diferenţa dintre starea ta
naturală de prezenţă şi realitatea stresantă pe care gândirea
ta o creează. Această înţelegere - a diferenţei dintre gândirea
generată de egoul tău şi ceea ce eşti cu adevărat atunci când
eşti realmente prezent la viaţă aşa cum este ea - e crucială.
Medicina se ocupă de corp, dar această carte se ocupă de
conştiinţa ta. Iar conştiinţa ta este cel mai puternic mijloc de
vindecare a corpului şi a sufletului tău. Când mintea şi corpul
tău sunt aduse în momentul prezent, te cunoşti pe tine ca întreg
şi _adesea te simţi bine indiferent de ce se întâmplă cu corpul
tău. Când înveţi să fii prezent, deschizi totodată uşa către o in-
finită sursă de iubire, care te binecuvântează şi chiar te ajută să
scoţi la suprafaţă ce este mai bun din toţi cei ce te înconjoară.
În ultimă instanţă, eşti creatorul realităţii tale. Asta nu
înseamnă că ţi-ai produs singur boala sau că eşti singurul
responsabil pentru o relaţie dureroasă. Înseamnă că, alegând
să fii complet prezent, clipă de clipă, te eliberezi de neferici-
rea produsă de minte.
Am scris această carte pentru că mă simt profund legat
de fiecare persoană care suferă şi pentru că ştiu că atât de

26
 Vindecarea începe în interior

multă suferinţă umană este nenecesară -şi poate fi alinată cu

ajutorul înţelegerii şi instrumentelor corecte. De asemenea,
am scris-o pentru că sunt preocupat, ca majoritatea dintre
noi, de viitorul umanităţii. Suntem foarte numeroşi şi gre-
şelile pe care fiecare din noi le face din pricina ignoranţei
minţii egotice se amplifică în moduri care sunt cu mult mai
distructive decât erau pe vremea când eram mai puţini şi
tehnologiile noastre nu erau atât de puternice.

Cele două greşeli fundamentale

Ciire --;surit aceste greşeli? Prima este că tindem să ne
identificăm cu propriile gânduri şi asta creează de multe
ori o realitate emoţională distructivă. Crezând în gândurile
noastre fără să le punem la îndoială - sau în cele inculcate
nouă de familie şi societate - ajungem adesea în conflict cu
noi înşine, cu ceilalţi, cu viaţa însăşi. A doua greşeală fun-
damentală este că ne temem de prea multe din sentimente-
le noastre şi, fugind de aceste sentimente, egourile noastre
blochează mare parte din viaţa noastră interioară şi izvorul
sănătăţii adevărate.
Una din intuiţiile cheie oferite de această carte se referă
la a învăţa să diferenţiezi între emoţii şi sentimente. Emoţi-
ile sunt generate de gândurile tale, mai ales de judecăţi lua-
te de-a gata despre tine şi ceilalţi. Sentimentele, în schimb,
sunt o cale esenţială şi inteligentă de a cunoaşte, care te co-
nectează cu tine însuţi, cu ceilalţi şi cu mediul tău, în mo-
duri simple şi câteodată profunde.
Pentru egoul tău, emoţiile generate de gândurile tale par
întotdeauna legitime, o parte autentică a identităţii tale. Dar
pentru corpul tău, mânia, resentimentul, teama, aprecierea
de sine sau dezaprecierea de sine, generate de gândurile tale,
sunt de fapt otrăvuri chimice. Creierul eliberează neuropep-
tide în circulaţia sangvină, iar muşchii se încordează, presi-

27
 Richard Moss

unea sângelui creşte, glandele suprarenale secretă cortizol şi

curând apare rezistenţa la insulină. Termenul simplu pentru
asta este stress - genul de stress care conduce la boli de ini-
mă, diabet, infarcte şi, probabil, unele tipuri de cancer, ca să
nu mai spun nefericire.
Ironia este că, în vreme ce egoul legitimează emoţii care
pot fi foarte distructive, precum resentimentul sau ura, ade-
sea el nu te lasă să te delectezi cu sentimente expansive, ca
bucuria sau iubirea, şi fuge instantaneu de orice sentimente
ameninţătoare, ca de pildă neputinţa. Cu toate acestea, a în-
văţa să fii deschis faţă de cele mai înălţătoare sau cele mai
puţin înălţătoare sentimente nu te va afecta niciodată negativ
aşa cum o fac emoţiile distructive. Mai degrabă, lăsând loc
acestor sentimente să apară, poţi ajunge la o relaţie mai să-
nătoasă cu ceea ce pot părea situaţii ireu de gestionat (con-
flicte familiale de o viaţă, de pildă). In acelaşi timp, aceasta
poate risipi îndoielile supărătoare pe care le ai referitor la
valoarea ta. Este înţelept să fii neîncrezător în emoţiile tale
şi să înveţi să te eliberezi de cele dăunătoare, învăţând tot-
odată să ai încredere şi să faci loc chiar şi pentru cele mai
negre din sentimentele tale.
Această carte te va învăţa cum să revii la momentul
prezent şi să fii însufleţit de o sursă universală. Îţi va arăta
cum să iei decizii mai bune, dintr-un spaţiu al armoniei
interioare şi încrederii. Te va ajuta să îţi asculţi înţelepciunea
intuitivă şi să găseşti bunăstarea reală sau cel puţin calmul şi
centrarea chiar în momentele cele mai dificile. Te va susţine
în a-ţi onora nevoile autentice.
Mai devreme sau mai târziu, toţi înfruntăm moartea.
De aceea, este important să înţelegi cum te poate ajuta
conştiinţa în procesul stingerii din viaţă. Aceasta înseamnă
să te întrebi ce ştii sau nu ştii cu adevărat despre moarte.
În cele din urmă, fiecare din noi are ocazia să ceară cum
vrea să fie prezent în procesul morţii sale şi ce fel de moarte
şi-ar dori. S-ar putea să nu ni se împlinească dorinţa, dar

28
 Vindecarea începe în interior

merită să ne conturăm o preferinţă şi mai ales să fim apţi. să

ne eliberăm de credinţele despre moarte care ne diminuează
capacitatea de a fi prezenţi la capătul vieţii noastre.

Îmbrăţişând schimbarea
Această carte vorbeşte despre vindecarea individuală
prin deschiderea inimii către iubirea care este mereu prezen-
tă în Acum. Vorbeşte despre o cale universală, ce poate fi
practicată de oricine vrea să devină mai conştient în orice
domeniu al vieţii. Noi toţi, familia umanităţii, ne aflăm în
pragul unei schimbări uriaşe. Atingem limitele ecosistemu-
lui planetar de a susţine viaţa, chiar şi viaţa umană. Ceea ce
se aşteaptă de la noi este o profundă revizuire a identităţii
umane. O asemenea revizuire este un proces care se petre-
ce individual, persoană cu persoană, şi începe din interior.
Doar pe măsură ce devii mai conştient poţi fi şi o forţă care
sprijină transformarea colectivă a modului în care ne orga-
nizăm în comunităţi locale, naţiuni şi, în cele din urmă, ca o
societate planetară.
Poate că nu citeşti această carte pentru că te percepi ca
parte dintr-o trezire globală. Eşti probabil şi, pe bună drep-
tate, mult mai preocupat de ceea ce poţi face să îţi recâştigi
propria sănătate sau să vindeci zone de suferinţă personală.
Dar, dacă foloseşti metodele ce ţi se oferă în această carte, te
vei afla pe o cale a trezirii. Şi, fie că intenţionezi asta sau nu,
prezenţa ta va stimula un potenţial mai înalt în noi toţi.
Am trăit destulă vreme ca să ştiu, fără urmă de îndoială,
că cea mai mare şi mai satisfăcătoare aventură în viaţă este
aceea de a deveni mai conştient şi de a construi relaţii de
iubire. Singura condiţie esenţială pentru aceasta este voinţa
de a o face. Vrei să te schimbi pe tine însuţi? Fie că eşti
motivat de boală, nefericire sau dorinţa de gusta viaţa pe cât
de complet îţi este posibil, cheile sunt aici.

29
 Richard Moss

Nu vei găsi nimic în această carte care să îţi ceară să re-

nunţi la judecata sănătoasă sau să crezi în altceva decât pro-
pria putere de a învăţa despre tine însuţi. Încrederea în poten-
ţialul tău de schimbare nu îţi cere să crezi orbeşte în nimic. Îţi
cere numai bunăvoinţa de a folosi instrumentele pe care le gă-
seşti aici. Ele pot, cu siguranţă, să te elibereze de suferinţa ne-
necesară şi să te facă o persoană mai înţeleaptă şi mai fericită.
Contactul cu sinele real este o stare contagioasă de a fi.
O persoană trează, iubitoare creează un câmp al conştiinţei
în care alţi oameni se simt în siguranţă şi devin mai iubitori.
O persoană înspăimântată sau furioasă creează de asemenea
un câmp, dar unul marcat de dezbinare şi frică.
Adevărul este că puţini dintre noi au idee cât de bine
ne putem simţi şi cât de sănătoşi putem fi dacă începem să
ne unificăm în interior, învăţând cum să trăim mai mult în
Acum. Această carte îţi va arăta cum să îţi întăreşti mintea,
aşa încât rădăcinile conştienţei tale să nu mai fie atât de uşor
smulse din prezent şi să nu mai cazi atât de repede pradă
gândurilor distructive sau constrângătoare.' Te va învăţa să ai
încredere în sentimentele tale şi să le laşi să te conducă spre
o capacitate mai mare de a iubi viaţa şi pe tine însuţi. Ea
pune puterea în mâinile tale.
Pe măsură ce devii mai prezent, vei fi nu doar cu
adevărat mai sănătos, dar vei sluji şi la transformarea lumii
din jurul tău. Prezenţa este contagioasă şi este o epidemie de
care avem nevoie.
Richard Moss
Ojai, California
Nota autorului: Toate exemplele personale şi cazurile din aceas-
tă carte sunt reale. Cu toate acestea, pentru a proteja identitatea şi
intimitatea persoanelor implicate, toate numele au fost schimbate şi
anumite circumstanţe sunt fictive sau au fost modificate.

30
 PARTEA I

FUNDAMENTE

Din aceste prime trei capitole vei afla către ce este

esenţial să-ţi îndrepţi preocuparea şi atenţia pentru a începe
să te vindeci pornind din interior.
Făcând apel la vasta mea experienţă acumulată în
mulţi ani în care am lucrat cu mii de oameni, te voi ajuta
să depăşeşti cele două obstacole de bază pe care le consider
cele mai importante în orice călătorie de vindecare.
Vei realiza cum te-ai rănit singur în mod inutil fiindcă
egoul ţi-a dirijat modul· de a gândi şi vei înţelege ce este de
fapt egoul tău. Vei descoperi că ai mult mai multă putere
decât crezi ca să micşorezi suferinţa fizică şi emoţională pe
care o trăieşti - începând de astăzi.
Fiecare moment în care eşti pe deplin prezent în clipa de
faţă este un moment de vindecare. Corpul se reorganizează
într-un grad mai mare sau mai mic de întregire, în funcţie
de cât de prezent eşti. Te voi ajuta să îţi muţi atenţia de la
gândurile tale către momentul prezent, unde vei pătrunde
într-un domeniu nemărginit al inteligenţei şi iubirii care
reprezintă cea mai mare resursă de vindecare din câte există.

31
 CAPITOLUL I

TREZIREA LA PUTEREA CONSTIINTEI .I .I

MOMENTULUI PREZENT

În călătoria în care pornim împreună, ai o putere enormă

de a-ţi determina starea de bine, indiferent de circumstanţele
în care te afli. Trez rea acestei puteri şi transformările pe
care le poate aduce în viaţa ta sunt, probabil, cea mai mare
aventură dintre toate. Cheia stă în a putea să fii prezent în
fiecare moment al experienţei tale în loc să fii prins în ceea
ce îţi spune mintea ta despre experienţa pe care o ai.
În viaţă, suferinţa profundă este de regulă mai puţin un
rezultat a ceea ce se întâmplă de fapt decât o consecinţă a tot
ce îţi spui ţie însuţi despre ce se întâmplă. Are, de pildă, mai
puţină legătură cu starea ta de boală decât cu gândurile pe
care le ai despre boala ta. Are mai puţin legătură cu faptul că
perechea ta te părăseşte decât cu ce îţi spui ţie însuţi despre
despărţire.
Identificarea ta cu gândurile despre ce crezi că pierzi -
despre cum ar trebui să fie viaţa, ce urmează să se întâmple,
dacă vei avea suficienţi bani, ce are nevoie familia ta de la
tine şi aşa mai departe - este sursa reală a celor mai multe
nefericiri. Îndată ce înveţi să înlături aceste gânduri şi să
fii în momentul prezent, aceasta fiind tema cărţii de faţă,

32
 Vindecarea începe în interior

lucrurile sunt rareori aşa de rele pe cât par. Poţi începe să te

deschizi către minunare şi să te bucuri de pacea interioară.
Desigur, să ai asemenea gânduri neliniştitoare la vremuri
de cumpănă este absolut firesc. Dar ceea ce majoritatea
oamenilor nu realizează este că aceste gânduri tulburătoare
pot fi produse de minte numai când conştiinţa nu se află cu
totul în momentul prezent. Aşa cum vom discuta în capitolul
următor, felul în care mintea te îndepărtează de 1;nomentul
prezent ţine de activitatea egoului tău şi, dacă aceasta ar fi
tot ce eşti tu, atunci nu ar mai rămâne altceva de făcut decât
să suporţi consecinţele. Dar tu eşti mult mai mult decât
un ego, eşti o fiinţă conştientă, mai exact, devii o fiinţă
conştientă, capabilă să funcţioneze eliberată de conştiinţa
limitată a egoului, de îndată ce eşti pe deplin prezent.
Conştiinţa momentului prezent este cea mai mare din
puterile umane şi, până acum, una din cele mai puţin înţelese
sau întrebuinţate conştient. Este mult mai importantă chiar
şi decât gândirea, fiindcă doar prin această conştiinţă poţi fi
conştient de gândurile tale şi de cum te limitează şi adesea
te rănesc.
Ca să ai o experienţă imediată a acestei conştiinţe,
opreşte-te pentru o clipă şi întreabă-te: ,,Cine sau ce se gân-
deşte despre ceea ce citesc acum?". Dacă răspunzi „Eu" sau
„Eu însumi" la această întrebare, atunci cine sau ce este
conştient de acel „eu" sau „eu însumi" la care te referi?
Puterea conştiinţei momentului prezent (sau, de dragul
simplităţii, prezenţa) presupune că poţi să fii conştient de
propria gândire, nu doar să te identifici cu ea. Poţi să îţi
simţi sentimentele şi să nu te defineşti pe tine în funcţie de
ele. Toate lucrurile de care eşti conştient - toate planurile
şi visurile tale, speranţele şi temerile tale, credinţele tale
despre tine sau orice altceva - necesită existenţa a ceva ce
posedă acea conştiinţă, fără a fi în mod automat prins în
ea. Altfel spus, există o dimensiune a ta pe care o accesezi

33
 Richard Moss

îndată ce te afli în Acum, care te eliberează de suferinţa

produsă de minte şi îţi permite să creezi un spaţiu suficient
de larg pentru toate sentimentele tale.
Nimeni nu ştie cum am ajuns noi, fiinţele umane, să
fim capabile de conştiinţă de sine. Potrivit unor oameni de
ştiinţă, conştiinţa este un fenomen creat de creier. Creierul,
consideră alţii, este un fel de televizor complex care se poate
racorda şi organiza undele practic infinite ale conştiinţei
dintr-un câmp universal al inteligenţei. Presupun că ambele
teorii sunt întrucâtva adevărate, dar eu mă mulţumesc cu a mă
raporta la sursa ori cauza conştiinţei şi la conştiinţa însăşi ca
la un mister sublim. Făcând aceasta, sunt cu totul pragmatic:
nu este necesar să înţelegem sursa conştiinţei, important este
să îi apreciem puterea şi să ştim cum să o folosim.

Cine eşti tu de fapt?

În prezentările şi meditaţiile pe care le ofer, pun de obi-
cei o serie de întrebări pentru a-i ajuta pe oameni să înţe-
leagă diferenţa dintre ceea ce credem şi gândim şi cele de
care suntem conştienţi. De pildă, fiecare din noi avem fie un
corp masculin, fie unul feminin, dar conştiinfa propriu-zisă
de a fi bărbat sau femeie .este şi ea masculină sau feminină?
Ce crezi? Desigur, din motive biologice, ca şi sociologice,
experienţa de a fi bărbat sau femeie este foarte diferită. Dar
dacă nu facem decât să privim din perspectiva diferenţelor
dintre noi, scăpăm din vedere baza mai profundă a conştiin-
ţei, care ne uneşte la un nivel chiar mai esenţial decât genul
nostru. Într-adevăr, atunci când suntem cel mai prezenţi cur-
ge între noi cea mai mare energie.
Să facem un pas mai departe: să presupunem că ţi se
spune că eşti supraponderal, iar egoul tău te atacă cu jude-
cata că eşti o persoană grasă. Conştiinţa faptului că te ju-
deci pe tine însuţi ca fiind gras, este şi ea grasă? Care este,

34
 Vindecarea începe în interior

încă o dată, cunoaşterea ta intuitivă relativ la această între-

bare? Poţi înţelege că identitatea de om gras este o stare cu
mult mai dureroasă decât conştienţa că eşti supraponderal?
Potrivit observaţiilor mele despre oameni care vor să ducă
vieţi mai sănătoase, autoagresiunea este mult mai vătămă-
toare decât starea pentru care ei se agresează. Autoagresiu-
nea conduce la asumarea unei poziţii depresive în viaţă, care
paralizează acţiunea pozitivă.
În sfârşit, să aruncăm o privire la ce crezi tu despre timp.
Când este vorba de amintirile tale, eşti conştient de ceva din
trecut, dar este acea conştiinţă în trecut? Tot astfel, evoci
mereu gânduri despre viitor, dar conştiinţa acestor gânduri
viitoare este, ea însăşi, în viitor?
Când pun aceste întrebări, îi las pe oameni să îşi dea
propriile răspunsuri. Dar uneori ceva se petrece, poate doar
pentru o clipă: ei simt deodată un spaţiu, un fel de gol sau
deschidere, ceva diferit faţă de cum se gândesc sau se per-
cep, de obicei, pe ei înşişi. Aceasta este o experienţă imedi-
ată a prezenţei.
Să fii conştient de orice lucru implică o distanţă misteri-
oasă faţă de lucrurile de care eşti conştient. Iar această dis-
tanţă înseamnă că există de fapt un potenţial pentru o relaţie
cu orice lucru de care eşti conştient: o relaţie cu gândurile
tale, o relaţie cu amintirile tale, o relaţie cu emoţiile şi senti-
mentele tale.
Majoritatea oamenilor sunt folosiţi de gândurile lor,
sunt victimele propriilor credinţe. Se lasă definiţi şi adesea
victimizaţi de emoţiile şi sentimentele lor. Dar ce vei
învăţa în capitolele care urmează este că nu eşti niciodată
o victimă: a te considera pe tine însuţi o victimă nu este
niciodată altceva decât un gând; o credinţă. Chiar şi când te
simţi o victimă, vei descoperi că îndată ce te aduci pe tine
în momentul prezent, gândirea ţi se va opri şi foarte repede

35
 Richard Moss

acel sentiment va dispărea. Vei învăţa să te eliberezi prin

puterea prezenţei.
Când pătrunzi în conştiinţa momentului prezent, eşti
întotdeauna mai mult decât toate lucrurile de care eşti
conştient. Nu eşti mai mult în sensul că ai fi mai bun sau
superior, eşti mai mult pentru că îţi poţi alege relaţia cu
gândurile şi sentimentele tale. Poţi alege să îţi asculţi
gândurile sau nu. Poţi urmări ce se întâmplă când crezi ceva
şi poţi observa cum te face să te simţi acea credinţă, poate
mânios, poate speriat, poate iubit sau poate în siguranţă.
Nu trebuie să crezi automat ceea ce gândeşti, indiferent că
este despre tine, viaţa ta, boala ta, oricine sau orice altceva,
mai ales dacă te face nefericit ori te face să aduci nefericire
altora. Poţi fi conştient de aceste gânduri. Le poţi pune sub
semnul întrebării sau contesta. Poţi fi grijuliu cu tine însuţi,
orice te-ai auzi pe tine gândind. Poţi începe să îţi găseşti
propria cale spre ce este adevărat şi important pentru tine.
Noi, ca fiinţe umane, nu mai credem că pământul este plat
sau că soarele gravitează în jurul pământului. Nu mai trebuie
să crezi idei despre tine venite din copilăria ta sau dintr-un
proces de educaţie care te-a saturat cu ideile altora, dar nu te-a
învăţat cum să gândeşti. Eşti un individ ce posedă darul divin
al conştiinţei, care îşi caută propria cale spre adevăr. Conşti-
inţa este calea ta spre adevăr, spre o privire mai clară şi mai
profundă în tine însuţi - este calea ta spre iubire.
Această conştiinţă este fiinţa din „fiinţa umană" şi face
posibilă o relaţie neîntreruptă cu tot şi orice ai putea vreo .;.
dată cunoaşte sau numi. Cu toate acestea, nu poţi localiza
conştiinţa însăşi în spaţiu sau timp. Nu eşti doar corpul tău,
la fel cum nu eşti doar gândurile şi sentimentele tale. Sine-
le tău autentic este fiinţa inefabilă, care este conştientă de
toate acestea. Asta face posibil ca tu să îţi întorci atenţia că-
tre orice aspect al experienţei tale într-un fel nou, în fiecare
moment, şi prin asta să fii capabil să te reînnoieşti pe tine

36
 Vindecarea începe în interior

constant. Oricând faci asta, vei descoperi că suferinţa emo-

ţională produsă de ceea ce îţi spui ţie însuţi se va diminua şi
un sentiment de comuniune, mult mai intens, îi va lua locul.

Poluarea emoţională
Suntem cu toţii supuşi îmbătrânirii, tendinţelor genetice,
poluării mediului, tulburărilor economice şi sociale şi lucru-
rilor de acest fel, asupra cărora avem puţin control. Cu toa-
te acestea, clipă de clipă, corpurile noastre răspund şi ele la
stresul adiacent poluării emoţionale create de minţile noas-
tre gânditoare.
Fiecare gând generează o senzaţie corespunzătoare în
corp, deoarece corpul şi mintea sunt un continuum. Gându-
rile fericite îţi dau explozii de senzaţii de bine. Dar îngrijora-
rea pentru viitor sau regretele ori vina din trecut sunt simţite
fizic la fel cum este simţită ameninţarea de către un animal
de pradă. Aceiaşi hormoni asociaţi cu starea luptă-sau-fugi
sunt eliberaţi. Cortizolul şi alţi hormoni de stres te inundă,
afectându-ţi sistemul imunitar, inima, creierul... fiecare ce-
lulă din corp. Iar gândurile de acest tip nu sunt ocazionale:
majoritatea oamenilor au sute sau chiar mii de gânduri zi de
zi care injectează frică, mânie, vină sau nesiguranţă într-un
baraj solid de stres produs de minte.
Să fii fizic bolnav nu generează în sine o ameninţare si-
milară. Priviţi o pisică sau un câine: pot fi răniţi sau bolnavi
fără să fie confuzi sau stresaţi. Acest tip de stres este unic la
fiinţele umane, asociat exclusiv gândirii. Neînţelegerea na-
turii gândirii şi neasumarea responsabilităţii pentru ea prin
puterea conştiinţei este cea mai mare cauză a suferinţei uma-
ne. Mai mult decât suferinţa bolii fizice sau mintale propriu-
zise, mai mult decât apropierea morţii şi moartea însăşi, su-
ferinţa creată de gânduri care ne disociază de noi înşine sau
de alţii constituie cea mai mare sursă a nenorocirilor umane.

37
 Richard Moss

Când suntem folosiţi de gândirea noastră

Noi, ca fiinţe umane, ne mândrim cu capacitatea noastră
de a gândi. Este adevărat că suntem fiinţe minunate, care îşi
pot imagina viitorul, inventa maşini măreţe, compune mu-
zică fermecătoare, crea opere de artă numinoase şi construi
edificii maiestuoase. Şi totuşi, în marea parte a timpului, mult
mai mult decât ne-am folosit gândirea pentru a realiza aceste
minuni, am fost folosiţi de gândirea noastră. Judecăţi neve-
rificate şi nepuse la îndoială, opinii şi credinţe ne conduc in-
dividual şi colectiv (în grupuri, corporaţii, religii, naţiuni) la
mândrie, frică, retragere defensivă şi comportament agresiv.
Suntem folosiţi de gândirea noastră pentru că ne credem
gândurile şi ne identificăm cu ele, fără să ne punem între-
barea: ,,Pot să ştiu sigur că ceea ce gândesc este realmente
adevărat?". Suntem folosiţi de gândirea noastră pentru că ne
pune constant în opoziţie cu viaţa noastră. Rareori acceptăm
viaţa aşa cum este, în schimb, îi spunem încontinuu vieţii
cum ar trebui ea să fie. Suntem îndrăgostiţi de intelect, dar
nu realizăm că îl folosim pentru a încerca să controlăm lu-
crurile care ne sperie, mai mult decât îl folosim ca un in-
strument al conştiinţei, pentru a înţelege minunile existenţei
noastre. Suntem folosiţi de gândirea noastră fiindcă temeri-
le pe care ni le putem imagina şi mecanismele defensive pe
care le inventăm (cu gândirea) pentru a ne proteja ne pun
prea frecvent într-o relaţie conflictuală cu alţi oameni, dar
mai ales cu natura.
Probabil cea mai mare şi regretabilă dovadă că suntem
folosiţi de gândirea noastră, în loc să folosim uimitoarea
noastră funcţie a gândirii inteligente, este că distrugem
chiar biosistemele de care viaţa umană şi multe alte forme
de viaţă depind. Speciile dispar într-un ritm alarmant. Noi
suntem sursa acestei distrugeri. Ştim asta şi totuşi ni se pare
dificil să ne schimbăm obiceiurile, să schimbăm de fapt
felul în care gândim despre noi înşine, unii despre alţii şi

38
 Vindecarea începe în interior

despre lumea noastră. Gândirea noastră nu întâmpină nicio

rezistenţă şi pare condamnată să funcţioneze lipsită de
perspectivă şi pe termen scurt.
Trist este că nu suntem educaţi să fim conştienţi şi, ca
atare, capabili să punem sub semnul întrebării realitatea
creată de gândirea noastră. Nu ne dăm seama că trebuie să
ne asumăm responsabilitatea pentru gândurile noastre, spre
a afla dacă sunt de fapt adevărate şi a lăsa apoi deoparte sau
măcar a recunoaşte simplele opinii personale şi prejudecăţi.
Nu recunoaştem că majoritatea gândurilor sunt, în fond,
judecăţi şi că adevărul oricărei judecăţi (aşa cum vom vedea
mai clar ceva mai departe) este dat de modul în care ne face
să ne simţim acea judecată.
În cele din urmă, problema cu gândirea nu este doar că
îţi crezi gândurile, ci că îţi construieşti identitatea - simţul
sinelui personal - prin ele. Problema este identificarea cu ce
îţi spui ţie despre tine: că eşti o persoană bună (sau nu), o
persoană care poate fi iubită (sau nu), o persoană inteligentă
(sau nu) şi aşa mai departe. Şi aceasta devine ceea ce crezi
despre tine că eşti.
Acest sine imaginat este egoul. Egoul nu este o entitate,
ceva real, precum corpul tău. Este un mod de a procesa
informaţii, care conduce la falsa prezumţie că eşti un sine
separat. La nivelul egoului, nu realizezi niciodată că eşti şi
cel care poate fi conştient de toate aceste gânduri - conştient
de toate felurile în care tu (ca ego) îţi interpretezi percepţiile
şi sentimentele. Cu alte cuvinte, ca ego, te consideri a fi
în afară şi separat de viaţă, de toţi ceilalţi şi de tot restul
lucrurilor şi nu o parte a unităţii divine.
Cel mai important lucru aici nu este să tratăm problema
mai largă a egoului şi a gândirii, în general. Mai degrabă,
este vital să vedem cum îţi faci rău inutil zi de zi prin
propria gândire, aşa încât să încetezi a o mai face. Suferi din
pricina gândurilor pe care le ai despre tine şi situaţie şi nu

39
 Richard Moss

din pricina a celui care eşti cu adevărat sau a situaţiei, aşa

cum este ea de fapt.
Nu vreau să minimizez cât de slab, obosit şi intoxicat
te poţi simţi când eşti bolnav. Este posibil să nu te fi simţit
niciodată mai rău. Nu neg durerea, frica şi mâhnirea ce
însoţesc adesea un diagnostfo de boală sau leziune severă.
Nu minimizez chinul divorţului sau durerea pierderii.
Asemenea momente se numără printre încercările cele mai
mari ale vieţii şi aceasta nu este mai puţin adevărat pentru
cei care te iubesc. Spun, totuşi, că ai mult mai multă putere
asupra intensităţii suferinţei tale decât îţi dai seama. Te poţi
simţi incapabil să foloseşti acea putere chiar acum, dar pe
măsură ce continui să citeşti această carte, vei învăţa cum să
faci asta şi îţi va schimba viaţa.

Prezenţa poate diminua durerea

Durerea, în special durerea fizică, variază de la un mo-
ment la altul în funcţie de starea ta de spirit sau, mai exact,
în funcţie de cât de prezent eşti sau nu eşti. La fel variază şi
vitalitatea ta. Când eşti prins în gânduri care generează fri-
că sau disperare, durerea fizică se poate înrăutăţi şi te poate
slăbi. În clipa în care te relaxezi în prezent, iar gândirea ta
devine mai tăcută, semnalul de durere poate să scadă, iar vi-
talitatea ta să se refacă.
Acest lucru se poate petrece într-o clipă şi aceasta este o
clipă de vindecare. Adună asemenea clipe de prezenţă şi du-
rere diminuată şi, la capătul unei ore sau unei zile, vei avea
mai multă energie· sau optimism. La zece, douăzeci, o sută
sau mai multe asemenea momente pe zi, experienţa ta va fi cu
totul diferită. Vei fi mai mult sănătos decât bolnav, cel puţin
la nivelul stării tale de spirit. Acesta este rodul imediat al căii
de a învăţa să fii prezent: să fii sinele tău conştient, în loc să
te identifici cu gândirea ta - egoul tău. De aceea marele maes-

40
 Vindecarea începe în interior

tru spiritual indian Sai Baba şi-a rezumat întregul mesaj către
umanitate în trei cuvinte: ,,Observă-ţi gândurile".
Majorităţii oamenilor nu le este familiară diferenţa
dintre conştiinţă şi gândire. Am crezut că suntem ce ne-au
spus gândurile noastre că suntem, iar lumea este ceea ce ne
spun gândurile noastre că este. Când ni se spune că suntem
bolnavi şi ne spunem apoi aceasta nouă înşine, credem că
suntem bolnavi. Dar partea din noi care este conştientă de
tot ce ne spunem despre faptul că suntem bolnavi nu este ea
însăşi bolnavă.
Permiţând conştiinţei să te ajute-să laşi la o parte gândirea
- ceea ce înseamnă să fii mai prezent - vei reveni la o sta-
re de spirit sănătoasă. Dacă nu te identifici cu gândurile care
compară cum eşti acum faţă de cum obişnuiai să fii, nu eşti
de fapt bine chiar acum? Dacă nu te identifici cu gândurile
care îţi zugrăvesc viitorul în termenii diminuării capacităţilor
sau dacă nu te imaginezi fără suficiente fonduri la pensionare,
există vreo ameninţare reală chiar acum? Fără gândurile care
generează emoţii de amărăciune şi neputinţă sau senzaţia de
victimă, momentul de faţă te va menţine în pace.
Când îţi retragi atenţia de la gânduri, aducând-o în mo-
mentul prezent, te restabileşti într-o stare de receptivitate
deschisă faţă de o nelimitată sursă de inteligenţă, un câmp
nelimitat al iubirii. Dai acelei iubiri şi inteligenţe o şansă
să te însoţească şi să te transforme. Să revii la un sentiment
al plinătăţii interioare înseamnă să fii sănătos. Aceasta este
deopotrivă şi cea mai puternică manieră pe care o ai de a
schimba viitorul.
Egoul, asemeni unei conexiuni proaste pe telefonul mo-
bil, cu un ţăcănit intermitent, produce constant un zgomot
mintal şi emoţional stresant, care bruiază semnalul acestei
inteligenţe mai profunde. Te face mai puţin inteligent şi slă-
beşte conexiunea corpului tău cu vibraţia întregului, care

41
 Richard Moss

este nota mai profundă a existenţei. La nivelul egoului eşti

continuu mai mult sau mai puţin în dizarmonie.
Din nou şi din nou, egoul te reduce la cel care ai fost şi
nu a celui care eşti sau poţi fi. Egoul tău nu poate niciodată
imagina viitorul într-o manieră care să fie nouă, poate doar
să continue să proiecteze ceea ce el a cunoscut. Când devii
prezent şi iei distanţă faţă de gândirea egoului tău, întreaga
ta fiinţă recâştigă alinierea la acea conştiinţă mai largă. Şi
astfel, există loc mai mult pentru posibilităţi noi, inclusiv
recuperarea sănătăţii fizice.

Ai mai mult de un corp

Un sistem receptiv şi deschis este capabil să crească şi
să se reorganizeze în moduri pe care nu le poţi anticipa nici-
odată, iar corpul tău, precum conştiinţa ta, nu este un sistem
închis. Ceea ce eşti cu adevărat nu este niciodată static. Ex-
perienţa ta de a fi începe mereu, ca nouă, chiar acum, pentru
că îţi reînnoieşti, în realitate, starea ta de conştiinţă şi chiar
starea ta de sănătate, moment cu moment. 1 Nu este incorect
să spunem că ai mai mult decât un singur corp sau, mai pre-
cis, corpul tău se poate reînnoi în orice clipă potrivit nive-
lului de conştiinţă la care eşti acordat. Într-un moment poţi
simţi durere, iar în altul poţi să fii lipsit de ea. Într-o stare de
conştiinţă poţi fi în remisie, iar în alta procesul bolii poate să
avanseze.
Ce determină această diferenţă este unul din marile mis-
tere ale vieţii. Dar, după multe observaţii, pot spune că gra-
dul tău de prezenţă la experienţa pe care o trăieşti în ori-
ce moment este esenţial. Asta nu înse_amnă că poţi controla
complet deznodământul a orice. Dar prin prezenţă şi calita-
tea atenţiei tale, ai mult mai multă putere decât crezi pentru
a găsi un loc al vindecării, clarităţii şi încrederii în tine în-
suţi şi o nouă relaţie cu viaţa în general.

42
 Vindecarea începe în interior

Sentimentele pe care trebuie să le confrunţi

Pe măsură ce înveţi să trăieşti în prezent, emoţiile
negative create de gândurile tale vor dispărea şi de asemenea
vei înceta şi să te narcotizezi cu fantezii pozitive, care te fac
să pierzi din vedere viaţa cu totul. Acesta este, în sine, un
mare triumf. Dar capacitatea ta de a simţi este mai profundă
decât lumea emoţiilor tale generate de minte. Sentimentul
este un mod de conştiinţă esenţial pentru felul în care te
cunoşti pe tine însuţi. Vom reveni asupra acestui aspect mai
pe larg în Capitolul 8. Deocamdată, însă, este suficient să
spunem că în spectrul complet al sentimentelor, unele sunt
vesele şi expansive, iar altele sunt întunecate şi dificil de
însoţit cu prezenţa.
Nimeni nu are vreo problemă cu· sentimentele pozitive
până când nu devin prea pozitive. Atunci, mulţi oameni se
simt ameninţaţi de faptul că se simt foarte bine, aşa că se
închid în ei înşişi. Îşi abandonează înzestrarea de a gusta din
împărăţia cerurilor în această viaţă. Chiar mai problematic
este faptul că în copilăria timpurie, când nu aveai conştiinţa
pentru a înfrunta sentimentele întunecate şi ameninţătoare,
fugeai de ele în mod instinctiv. În acest fel, îţi apărai şi
menţineai egoul acoperit. Dar acum, ca dult, acest obicei nu
face decât să te pună în opoziţie cu mare parte a experienţei
tale şi cu jumătatea întunecată a naturii tale simţitoare.
Rezultatul este că eşti disociat în interiorul tău.
Disocierea este o problemă constantă. Îţi diminuea-
ză energia, pentru că face aproape imposibil ca tu să rămâi
deplin prezent îndată ce apare un sentiment „negativ". În
munca mea, am descoperit că auto-vindecarea şi trezirea în-
tâmpină două provocări fundamentale. Prima este identifi-
carea cu gândirea şi suferinţa emoţională rezultată din asta.
A doua este vechiul şi inconştientul obicei de a fugi de orice
sentiment ameninţător şi chiar de cele cu adevărat expansive
şi pozitive.

43
 Richard Moss

Călătoria către libertatea interioară şi starea de

bine este invariabil o odisee prin genul de sentimente a
căror experienţă nu ţi-ai permis-o în marea parte a vieţii
tale. Adesea sunt sentimente ca melancolia, neputinţa,
slăbiciunea, pustiirea, pentru care nu ai făcut loc niciodată,
fiindcă îndată ce erau prezente, egoul tău le transforma în
emoţii ca mânia sau ruşinea. Sau, câteodată, sunt sentimente
binecuvântate, de bucurie profundă şi iubire, pe care egoul
tău le-a ocolit şi te-a făcut să devii retras şi neîncrezător. În
multe feluri, a ajunge la sănătatea autentică înseamnă să îţi
permiţi să ţi se redea întreaga inteligenţă a sentimentelor -
atât înalte, cât şi joase. Pe măsură ce citeşti mai departe, vei
învăţa cum să îţi dezvolţi această abilitate.
Venind în prezent şi învăţând să faci loc oricărui senti-
ment, o misterioasă alchimie se produce. Ceva din adâncul
tău răspunde - îl numim suflet - şi devii mai deschis în faţa
vieţii. Legăturile cu ceilalţi oameni sunt mai reale, sincere şi
directe. Eşti în mod natural mai spontan şi jucăuş. Lucrurile
simple te delectează.
Să fii împăcat cu acest moment - cu cine şi cum eşti, in-
diferent de circumstanţe - înseamnă să te trezeşti la întreaga
ta conştiinţă. Acest lucru îl poate face toată lumea. Nu este
magic şi nu este doar gândire deziderativă sau întrebuinţarea
afirmaţiilor pozitive. Este o muncă profundă şi entuziasmantă.
Chiar acum poţi începe să opreşti gândurile care te-au
rănit. Poţi găsi o nouă relaţie cu fiecare sentiment care te-a
ameninţat. Făcând asta, vei descoperi o nouă relaţie cu tine
însuţi - cu boala ta, familia ta, trecutul şi viitorul tău. Poţi
trăi mai continuu în prezent şi, din acest punct de pornire,
să intri în relaţie conştientă cu absolut orice lucru. Asta în-
seamnă să te trezeşti în deplenitudinea ta. Tot aceasta este şi
călătoria către sănătatea adevărată.

44
 CAPITOLUL II

SĂÎNŢELEGEMJOCULEGOULUI

Să înveţi să nu respingi ce ţi se întâmplă în viaţă, mo-

ment cu moment, este ceva ce poţi face în orice stare te afli,
sănătos sau nu. Chiar zăcând într-un pat de spital, după ce
ţi s-a spus că mai ai doar câteva săptămâni de trăit, realita-
:tea momentului prezent -'- fără alte gânduri impuse asupra
lui - ar putea fi zâmbetul de pe chipul cuiva drag sau vocea
sa familiară. Ar putea fi lumina blândă a soarelui de după-
amiază pătrunzând prin fereastră. Ar putea fi sunetul repe-
titiv al aparatului care îţi monitorizează inima sau sonorul
televizorului. Acesta este adevărul momentului. Lumina in-
tră în cameră, o relaţie se desfăşoară, alţi oameni îşi trăiesc
experienţele lor. Lucrurile au o anume adecvare intrinsecă
atunci când egoul nu te pune în conflict cu ceea ce este.
A alege să te plasezi deplin în momentul prezent - nu în
imaginile sau poveştile create de gândurile tale - este cea
mai esenţială alegere dintre toate. Când eşti prins în gânduri
temătoare şi judecăţi negative, orice se întâmplă este mult
mai greu şi dureros decât ar fi dacă ai putea să rămâi pur
şi simplu deschis la orice se petrece. Chiar dacă alegi să
afirmi gânduri pozitive, sentimentele pozitive pe care aceste
gânduri le creează, deşi binevenite, nu au plenitudinea pe
care orice moment ţi-o poate aduce atunci când îţi permiţi să
rămâi profund în Acum.

45
 Richard Moss

În momentul prezent, eşti purtat de viaţă într-un fel care

nu este accesibil sinelui tău egotic, prins cum se află în pro-
priile poveşti. Aceasta înseamnă acceptare şi este abandonare.
Abandonarea nu înseamnă că ai pierdut bătălia. Înseamnă că
ai încetat să te mai lupţi şi, în schimb, te-ai predat unei reali-
tăţi mai profunde: imediatul acestui moment. Spre surpriza ta,
poţi afla că eşti întâmpinat şi însoţit de o prezenţă tandră.
Această prezenţă poate primi cu bunăvoinţă şi fără ni-
cio reacţie tot ceea ce încearcă de obicei egoul să evite. În
abandonare descoperi că, deodată, nu este nevoie să fii nică-
ieri altundeva decât acolo unde eşti. Egoul are deprinderea
de a tinde spre altceva decât ceea ce este. Când nu te opui
experienţei tale, dorind să fie diferită sub un anumit aspect,
orice moment este un câmp infinit de posibilităţi, inteligenţă
şi sprijin profund.
Când eşti bolnav sau viaţa nu merge aşa cum îţi doreai,
egoul tău e cel care se plânge, se opune, se sperie sau se
înfurie şi devine strategic. Păşeşte atunci în momentul
prezent, ceea ce înseamnă să te îndepărtezi de ego şi să intri
în mintea conştientă, şi nu vei mai fi bolnav, deşi corpul
tău poate fi. Eşti, ca fiinţă conştientă, însăşi conştiinţa care
există mereu în nemişcare şi pace, capabilă să observe, fără
să se identifice cu neîntrerupta şi zgomotoasa activitate a
egoului. Dar cât timp nu înveţi să rămâi conştient şi să îţi
observi gândurile, pare că tu şi gândurile tale sunteţi una.
În cazul acesta, eşti deturnat de ego, iar poveştile pe care le
generează presupun inevitabil suferinţa.

Când te simţi special

Când egoul deţine controlul, prima lui preocupare este
să îşi confirme şi reconfirme constant propria existenţă. Face
asta convingându-te pe tine că eşti special.

46
 Vindecarea începe în interior

Pentru un copil, să se simtă special este lucrul cel mai

firesc. cu putinţă. Pe un copil îl îndrăgeşti nebuneşte, îl
îngrijeşti, te joci cu el - copiii primesc atenţie aproape
constantă. În mod inevitabil, copiii ajung să se simtă
speciali în unul sau două feluri: fie într-o manieră pozitivă,
datorită întregii iubiri şi atenţii pe care au primit-o, fie, din
nefericire, într-o manieră negativă, deoarece au fost prost
îngrijiţi sau nu au primit suficientă atenţie pozitivă. 1
Dar felurile în care ne dezvoltăm în copilărie sentimentul
că suntem speciali ne însoţesc în viaţa adultă. Dacă starea de
a fi special, mai ales în modul cum te simţi privit şi iubit
de părinţii tăi, este foarte importantă la o vârstă fragedă,
mai târziu în viaţă acelaşi sentiment devine mai curând o
problemă. În această analiză, folosesc termenii „special"
şi „stare de a fi special" într-un sens particular, pentru a
desemna felul în care egoul creează continuu o identitate
falsă, al cărei rezultat este un evident sau mascat simţ al
importanţei de sine. Desigur, este deopotrivă adevărat că
suntem toţi unici şi, în acest sens, speciali, însă nu aspectul
acesta va face tema discuţiei noastre despre starea de a fi
special, aşa cum o vom examina aici.
Când te confrunţi cu o problemă de sănătate sau o
dificultate emoţională, sunt multe feluri în care, inconştient,
te faci pe tine să te simţi special. Eşti special pentru că
suferinţa ta este deosebit de cruntă, mult mai greu de îndurat
decât a altora ori venită la un moment nepotrivit. Sau poate
eşti special pentru că îi poţi face faţă uşor, fără să arăţi teamă
sau slăbiciune şi fără să cedezi la sentimente depresive. Să
te simţi special în ochii tăi sau în felul în care îţi imaginezi
că te văd alţii este scopul principal al activităţii egoului. Să
recunoşti acest lucru este un pas esenţial în eliberarea de sub
influenţa lui limitatoare.
Egoul reprezintă o etapă fundamentală în dezvoltarea
noastră. Înainte de a ne putea trezi cu adevărat ca fiinţe

47
 Richard Moss

conştiente, este necesar să creăm întâi un punct de vedere

de unde să fim conştienţi. Acesta este egoul, sentimentul
individualităţii noastre. Această conştiinţă este, totuşi,
extrem de limitată şi suferă de dezorganizare, fiindcă
respectivul punct de vedere devine o experienţă a separării.
Egoul crede în mine, ca fiind complet separat de tine şi
de orice altceva. Crede în al meu: corpul meu (separat), sen-
timentele mele, credinţele mele, teritoriul meu, posesiunile
mele. Este ameninţat de judecăţi care contrazic propria ima-
gine de sine idealizată. Este ameninţat de orice sentiment pe
care nu îl poate explica. Este ameninţat de pierderea bogăţi-
ei sau sănătăţii. Pe scurt, dacă se identifică cu ceva şi devine
ataşat de acel ceva, egoul se va simţi ameninţat dacă ataşa-
mentul îi este periclitat.
Într-un stadiu ulterior al dezvoltării conştiente, care
reprezintă subiectul central al acestei cărţi, mergi dincolo
de iluzia separării şi descoperi o legătură mai profundă. cu
viaţa. Este o amplificare a experienţei pe care ai avut-o de
multe ori în viaţă, când ai devenit atât de prezent la ceea ce
făceai, încât nu te mai simţeai pe tine ca fiind făptuitorul, ci
simţeai doar că eşti.
Deoarece nu se poate caracteriza cine eşti cu adevă_rat
ca fiinţă conştientă, egoul tău trebuie să găsească o cale ca
tu să crezi în separarea ta. Egoul nu poate fi neutru, nu te
poate vedea pe tine sau acest moment prezent ca ce este de
fapt - aceasta ar fi însăşi conştiinţa pură. Aşadar, într-un fel
sau altul, egoul trebuie să te facă să te remarci, să te facă
special. Face lucrul acesta în unul din cele două moduri
posibile: spunându-ţi o poveste despre tine care te face fie
mai mult, fie mai puţin decât eşti de fapt.
Când poveştile egoului te reduc la mai puţin, numesc
asta stare depresivă de afi special. Iar când te inflaţionează
cu un sentiment al superiorităţii, numesc asta stare g rando-
mană de afi special.

48
 Vindecarea începe în interior

Ai putea presupune că a fi superior este o stare mai bună

sau mai dezirabilă de a fi special, dar, de fapt, superioritatea
îţi subminează intimitatea cu alţii, încurajează negarea şi
te conduce la judecăţi greşite în multe feluri. A crede că
eşti inferior produce aceleaşi lucruri, dar într-o manieră
diferită. Prin urmare, indiferent dacă te augmentează sau te
diminuează, proiectul egoului de a te face să te simţi special
nu te ajută să devii mai sănătos şi împlinit.

Planul egoului
Să te convingă de faptul că eşti special este jocul secret
al egoului şi îl joacă fără încetare. La un moment dat eşti cel
mai bun, în clipa următoare eşti cel mai rău. Într-o situaţie
crezi că ştii cel mai bine, iar în alta te laşi în seama planurilor
altuia. Căderea ta în starea grandomană de a fi special sau în
cea depresivă depinde de context. Poate că în mariajul tău
tinzi spre starea grandomană de a fi special: să fii dominant
sau tiran. Dar apoi mergi la serviciu, unde îţi asumi starea
depresivă de a fi special: să fii supus superiorilor şi să te
·simţi o victimă.
Egoul nu este ceva rău, de fapt nu este nici măcar
,,ceva". Este doar un construct mintal ce se regenerează con-
stant, bazat pe identificarea inconştientă cu poveştile pe care
ţi le-ai spus singur (în forme doar puţin schimbate) începând
din copilărie. În timp ce fiecare este unic, atunci când vor-
besc despre cum egoul te face să te simţi special, mă refer
la calitatea emoţională a senzaţiei tale de separare, fie că te
simţi superior sau inferior, grandoman sau depresiv. Fiecare
pol influenţează major felul în care te vezi pe tine şi reacţio-
nezi la oameni şi la situaţii. Grandomania tinde spre furie şi
nerăbdare; depresia tinde spre supunere şi retragere.
Problema este că rareori vedem clar şi transcendem
această nevoie de a fi speciali. În schimb, ne trăim viaţa fă-

49
 Richard Moss

cându-ne să ne simţim pe noi înşine importanţi sau neimpor-

tanţi, fericiţi sau nefericiţi (şi speciali din această pricină) ...
gând după gând. Ne identificăm inconştient cu gândurile
despre ceea ce suntem (sau nu suntem) şi devenim orice ne
spun gândurile noastre că suntem.
Când este vorba de vindecare, egoul îţi apără interesele,
ca să spunem lucrurilor pe nume într-o formă uşoară. Nu îi
pasă cu adevărat dacă te faci bine sau descoperi autentica
pace interioară. Are doar nevoie să se asigure că te simţi me-
reu special într-un anume fel. Astfel, îţi va spune că te poţi
descurca singur, că nu ai nevoie de nimeni, că meriţi trata-
ment deosebit, că ai cei mai buni doctori sau că eşti un lup-
tător, un supravieţuitor, împotriva sorţilor. Îţi va spune orice
este nevoie pentru a-ţi revigora ·sentimentul superiorităţii şi
importanţei de sine. Desigur, dacă egoul nu te poate face să
crezi poveşti despre tine care te fac să te simţi superior, le
va căuta atunci pe cele care să te facă să te simţi inferior, în
schimb. Îţi va întoarce gândurile spre poveşti care te fac să
te simţi slab şi nevaloros, ca şi cum ai fi un neajuns, o pova-
ră pentru alţii, un ratat, neatrăgător, incapabil sau prost.
Egoului tău nu îi pasă deloc că aceste credinţe despre
tine însuţi te fac fudul sau nefericit. Nu îi pasă că majorita-
tea poveştilor reprezintă judecăţi dure şi exagerate. Tot ce îl
interesează este continuitatea propriei existenţe, ceea ce pre-
supune _să te facă să crezi că eşti o persoană superioară sau
inferioară.
Egoul înseamnă identitate - nu conştiinţă sau cel care eşti
cu adevărat. Şi fie că eşti nefericit şi copleşit de ruşine, fie că
eşti mândru şi plin de importanţă de sine, orice identitate este
la fel de specială ca şi alta, în felul ei propriu. Din acest motiv,
egoul nu te poate lăsa să devii complet prezent, fiindcă din
clipa în care eşti astfel, el se retrage şi rămâne doar conştiinţa,
doar fiinţa. Iar lucrul acesta îl sperie de moarte pe ego, fiindcă
nu şi-a înţeles încă relaţia cu conştiinţa.

50
 Vindecarea începe în interior

„Setările implicite" din fiecare din noi

Fiecare din noi avem setat un tip de a fi speciali, o ten-
dinţă implicită spre starea de depresie sau cea de grandoma-
nie, în majoritatea timpului. Într-un segment ar populaţiei, a
cărei setare înclină mai mult spre superioritate, sunt perso-
nalităţi numite de „tip A", care pot părea puternice, dar cor-
purile lor nu par prea fericite, fiindcă persoanele din acest
grup au statistic o rată mai mare a bolilor de inimă. Sunt
atrase să îşi demonstreze mereu superioritatea, nu îşi per-
mit să o ia mai încet şi nu ştiu să se odihnească. Sunt mereu
foarte ocupate şi au nevoie să simtă că deţin controlul.
Lucrul spre care cred ei că aleargă este de obicei idealul
succesului în termeni de putere şi bogăţie. Şi totuşi, acesta
este mai puţin important pentru ei decât lucrul de care fug,
şi care este partea opusă a polarităţii: inferioritatea. Umbra
persoanei care se simte superioară sunt sentimentele sale
îngropate de inferioritate. Pentru a evita aceste sentimente,
se va împinge pe ea însăşi la limită şi, adesea, epuizarea sau
boala sunt consecinţele excesului de efort.
Cei a căror setare de a fi speciali tinde spre polul depre-
siv nu ştiu cum să adopte o poziţie în viaţă. Se subminează
constant cu credinţe despre propriile lor limite pentru a do-
vedi că sunt într-adevăr speciali în limitările lor - mai răniţi,
mai în nevoie, mai puţin merituoşi. Şi în cazul acesta, umbra
tendinţei depresive este grandomania, cu care declat ă că lu-
mea e nesigură sau nedreaptă. Oamenii care sunt speciali în
modul depresiv sunt de regulă peste măsură de critici faţă de
cei care au parte de atenţie sau de succes.
Adesea, ei cred că viaţa le datorează ceva. Grandomania
lor ascunsă transpare în felul în care cred că ar trebui să fie
îngrijiţi sau în felul în care îi acuză sau judecă pe alţii sau pe
ei înşişi pentru situaţia lor. Consideră că sunt blocaţi, nepu-
tincioşi şi incapabili să îşi schimbe viaţa. Senzaţia neputin-
ţei lor, construită de poveştile egoului, este una din cele mai

51
 Richard Moss

rele forme de stres. (Există şi sentimentul de neputinţă care,

menţinut conştient, poate fi foarte important pentru sănăta-
tea psihologică, dar natura acestui sentiment oarecum dificil
şi modul în care putem lucra cu el fac subiectul unui capitol
ulterior.)
Ambele tipuri de a fi special sunt forme de dezechilibru
care creează stres, oboseală şi vitalitate scăzută. Dacă te
angajezi pe calea vindecării, să te trezeşti când egoul începe
să te împingă spre starea grandomană sau depresivă de a fi
special îţi dă o şansă să te întorci la prezent şi să iei totul de
la capăt, în starea ta naturală de a fi. Eşti imediat restabilit la
un echilibru mai mare.

Alege Între ego şi conştiinţă

Scopul acestei cărţi este să îţi ofere o alegere între a fi
condus de ego sau a fi conştient de schema sa de joc. Este
o alegere între stres şi suferinţă amplificată, pe care starea
de a fi special le trezeşte inevitabil, şi plenitudinea fiinţei,
care apare când eşti prezent şi nu în conflict cu orice s-ar
întâmpla. Îndată ce accepţi faptul că singurul scop al egoului
tău este să îţi menţină, într-un fel sau altul, credinţa că
eşti special, poţi începe să te eliberezi de îngrădirea lui. În
Capitolul 4, ţi se va prezenta o metodă puternică de a învăţa
cum să te întorci în Acum, care îţi. va arăta cum să recunoşti
diferitele tipare, reacţii, obiceiuri şi strategii pe care egoul
tău le întrebuinţează spre a-ţi confirma şi reconfirma starea
de a fi speciaL Îndată ce câştigi puţină distanţă faţă de acest
tipar de bază al egoului, vei realiza cât de epuizant este şi
vei recâştiga repede vitalitate.
Pe moment, poţi spune că tu nu eşti special, că nu te
vezi pe tine în acest fel, dar dacă eşti vigilent, vei începe
să depistezi cât de subtil este jocul stării de a fi special. De
fiecare dată când susţii credinţe care afirmă că eşti diferit de

52
 Vindecarea începe în interior

orice altă persoană, fie că eşti deplin conştient de asta sau

nu, te vezi în mod inevitabil pe tine ca superior sau inferior.
Aceasta este starea de a fi special. De fiecare dată când te
aştepţi la tratament special, când te bagi în faţa altora care
îşi aşteaptă rândul la coadă sau devii nerezonabil de furios
sau nerăbdător, ai alunecat într-o identitate grandomană.
Un test bun pentru cât de special te consideri inconştient
este cum reacţionezi când întâlneşti pe cineva care este
celebru sau foarte bogat, ca de pildă o vedetă de film sau
preşedintele unei companii din topul celor mai mari 500 de
întreprinderi americane. Dacă în felul tău de a fi se schimbă
ceva în preajma acestor oameni, înseamnă că starea ta de a fi
special reacţionează.
Oricând te simţi vinovat, lipsit de importanţă sau de
valoare ori simţi că nevoile altora au prioritate în faţa
nevoilor tale, ai ales o identitate depresivă. Grandomania
poate fi reprezentată în gândul: Soţia mea nu merită să aibă
cance,; este o persoană atât de bună, ca şi cum boala este o
pedeapsă, iar sănătatea este o recompensă. Dar aceasta este
de fapt grandomanie camuflată: tu şi cei pe care îi iubeşti
meritaţi să fiţi scutiţi de boală. Asemenea credinţe şi multe
altele pe care vei începe să le recunoşti sunt toate căi pe care
e posibil să le foloseşti inconştient ca să afirmi că tu exişti
ca individ unic, particular, separat. Nu eşti doar oricine, eşti
cineva special.
Pe măsură ce devii conştient de jocul egoului, el
încetează să te mai domine şi poţi rămâne cu mai multă
constanţă în conştiinţa ta mai largă. Acest sine mai larg vede
ambele laturi ale stării tale de a fi special: tendinţa de a te
,',înfoia" cu agresivitate, prezumţie, aroganţă sau nerăbdare
faţă de alţii sau tendinţa de a te diminua în condiţia de
victimă, în autoapărare, ruşine sau neajutorare. De ·îndată
ce eşti conştient de ambele tendinţe, realizezi că eşti mai
mult decât oricare din ele şi nu ai nevoie să te identifici cu

53
 Richard Moss

una sau cu alta. Dezvoltând această conştiinţă, o întreagă

dimensiune nouă se trezeşte în tine şi o prezenţă subtilă
începe să radieze dinspre tine.
Când nu te simţi bine, sunt multe lucruri pe care nu le
poţi controla. Dar, dacă îţi observi gândurile şi starea emo-
ţională, poţi realiza că a te face pe tine însuţi special - mare
sau mic - nu te ajută să te simţi împăcat. Toată lumea se îm-
bolnăveşte la un moment dat. Noi toţi avem de înfruntat că-
deri solicitante şi toţi murim. Dar să fim la fel ca toţi ceilalţi
nu· este acceptabil pentru ego. El are nevoie de dramă: ,,O,
nu! De ce eu?". Pe loc, eşti o victimă şi eşti înspăimântat.
Dar dacă eşti conştient şi vezi această reacţie, poţi
înţelege că o atitudine mult mai realistă, mai puţin stresantă
şi mai puţin specială este „De ce nu eu?". Desigur, egoul
nu te va lăsa să gândeşti astfel. ,,De ce nu eu?" nu te face
suficient de special, nu îţi face suferinţa unică şi nu te face
să ieşi în evidenţă. Pentru ego, faptul că tu nu eşti special
echivalează cu moartea sau inexistenţa, ceva ce trebuie
evitat cu orice preţ.
Tu, ca orice om, ai trăit cu credinţa în că eşti special încă
din copilărie. Din acest motiv, nu este un lucru simplu de
depăşit, necesită lucru şi răbdare. Dar pe măsură ce înveţi să
îţi observi gândurile, începi să vezi cum jocul stării de a fi
special operează în orice compartiment al vieţii tale şi îi poţi
zâmbi, în loc să fii tras înspre grandomanie sau depresie.

Răsplăteşte-te pentru că eşti conştient

O cale de a şti că eşti conştient şi nu deturnat de ego
este absenţa judecăţii atunci când te vezi intrând în vreun tip
sau altul al stării de a fi special. Dacă faci asta, este din nou
egoul cel care preia controlul şi te face să te simţi mai mic,
chiar şi atunci când tu încerci să creşti, pentru a nu te mai
lăsa prins în jocul său. Rezistă, deci, tendinţei obişnuite de a

54
 Richard Moss

specială este extenuant. Când puterea egoului de a te

arunca dintr-o emoţie în alta scade, recâştigi o rezonanţă
neperturbată cu un câmp al prezenţei nelimitat şi atemporal.
Câmpul este mereu acolo, disponibil, fiindcă nu există
niciun moment în care tu să nu faci parte din el, cât timp
egoul tău nu blochează recepţia lui. Te simţi deodată sprijinit
în feluri care sunt inimaginabile egoului tău.
De aceea, pentru o persoană care cultivă conştiinţa mo-
mentului prezent, o boală e o dramă mult mai mică.' La fel,
moartea este o dramă mult mai mică, fiindcă ea este, în cele
din urmă, o întâmplare obişnuită, firească. Nu te poţi iden-
tifica cu starea de a fi special, fiind simultan prezent, uşor
şi fluid. Starea de bine autentică şi starea de a fi special se
exclud reciproc.
Dar egoul tău pur şi simplu nu ştie că este parte dintr-un
câmp mai mare al inteligenţei, iubirii şi ocrotirii. El se crede
o entitate separată, o lume în sine. Pentru a menţine acea
lume, trebuie ca, vigilent, să te ţină pe tine prins în dramă,
să te facă să te simţi mai important sau, dimpotrivă, mai
subminat. Trebuie să se plângă de schimbarea nedorită şi
să se teamă de pierderea unui viitor pe care şi-l imaginase.
Trebuie să îţi spună că boala nu este dreaptă. Nu poate ve-
dea nici boala, nici moartea ca fiind naturale. Trebuie să se
străduiască eroic să se facă bine. Nu înţelege că, axându-se
pe aceste tipuri de poveşti, creează un mediu emoţional care
blochează iubirea, chiar şi atunci când îţi doreşti cel mai mult
să împărtăşeşti iubirea. Cu siguranţă nu recunoaşte că lumea
sa autogenerată mintal nu te ajută în procesul de vindecare.

Trezirea din vis şi din dramă

Aminteşte-ţi un moment când te-ai sculat în mijlocul
nopţii îngrijorat pentru ceva anume - poate o problemă de la
serviciu sau un conflict nerezolvat.. Cel mai probabil mintea

56
 Vindecarea începe în interior

ta a sărit de la o îngrijorare la alta, dat fiind că orice gând

neliniştitor ţi-a amintit de ceva care, la rândul său, îţi trezea
altă grijă. Poate ai început să te gândeşti la o interacţiune
neplăcută cu un membru al familiei sau ţi-ai amintit felul
în care un coleg de la serviciu te-a tratat cu indiferenţă şi
, ca urmare te-ai simţit indignat. Îţi aminteşti cum repetai
anumite conversaţii în minte şi regretai ce ai spus sau nu ai
spus ori repetai ce ai spune data viitoare dacă ţi s-ar oferi
şansa? Probabil că, pe măsură ce te gândeai mai mult asta,
te simţeai din ce în ce mai agitat.
Sau poate că te-ai trezit şi ai început să te îngrijorezi
pentru bani, pentru toate cheltuielile care se adună. Cum
te vei putea descurca? Te-a condus asta la gânduri despre
alţi oameni care o duceau mai bine sau fa cei care nu aveau
atâtea probleme financiare? Te-a făcut invidia să fii şi mai
supărat? Te-a făcut să te simţi mai neajutorat sau furios sau
mai aproape de postura de victimă, chiar?
Deci, iată-te, zvârcolindu-te în pat, extenuat de propriile
gânduri şi emoţii. Şi, pe deasupra, realizând că te aşteaptă
o zi deosebit de aglomerată mâine, te-ai speriat la gândul
că nu vei mai putea adormi la loc. Cum ai putea trece prin
ziua ce vine, după ce ai fost treaz toată noaptea? Şi acest
nou cerc vicios al gândirii a continuat, hrănindu-se din sine
însuşi, acaparându-te în realitatea lui.
Dacă te recunoşti pe tine în scenariul de mai sus, nu te
simţi prost. Este exemplul tipic pentru ce face egoul ori-
când te simţi ameninţat sau în nesiguranţă în vreun fel, mai
ales în faţa nesiguranţei date de o problemă de sănătate sau
când te afli în mijlocul unei schimbări majore. Egoul pur şi
simplu nu ştie cum să abordeze sentimente provocatoare, ca
vulnerabilitatea sau lipsa de control. Când egoul este la pu-
tere, poţi observa o anumită dinamică: un gând generează o
emoţie, care conduce la alt gând, ce generează o altă emoţie.
Mergi întruna în cerc, ca un câine ce aleargă după coada lui

57
 Vindecarea începe în interior
Richard Moss

- tu alergi, de fapt, după povestea ta - devenind din ce în În timp ce te întorci la prezent, tumultul interior se retraoe
o
ce mai agitat şi necăjit, chiar dacă în momentul acela eşti, pentru că ai stăvilit fluxul gândurilor care l-au creat şi îl sus-
de altfel, bine, în siguranţă şi la adăpost, în patul tău. Între ţineau. Străpungi vălul iluziei. Pe măsură ce înveţi să îţi folo-
timp, nici nu mai recunoşti sentimentul iniţial care a declan- seşti puterea conştiinţei pentru a reveni la momentul prezent,
şat această panică psihică. În realitate, nu îl înfrunţi sau în- devii mai încorporat, mai treaz faţă de adevăratul tău sine şi
tâmpini niciodată conştient. capabil să tratezi dificultăţile vieţii tale cu claritate.
Pentru a te ţine atât de prins, egoul trebuie să te facă să Oricând ieşi din Acum, te identifici inevitabil cu o
uiţi momentul prezent, fiindcă egoul se retrage atunci când poveste pe care ţi-o spui singur despre tine, sănătatea sau
eşti complet în Acum. Aşadar, spre a se putea menţine, egoul viaţa ta. Este ca şi cum ai căzut prin vizuina de iepure din
te va smulge din Acum, departe de realitate, gând cu gând. Alice în Ţara Minunilor într-un univers imaginar. Dar, spre
Dacă începi să observi ce face egoul tău (aşa cum vom dis- deosebire de Alice, care ştia că este într-o lume a fanteziei,
cuta curând) vei sesiza că atunci când egoul îţi îndepărtează majoritatea dintre noi suntem deplin convinşi că este reală.
conştiinţa de momentul Acum, sunt doar patru locuri în care Este crucial să înţelegi acest lucru, fiindcă identificarea
te poate duce: în trecut, în viitor, în poveşti despre tine însuţi oarbă cu poveştile tale va continua la nesfârşit până nu
sau despre alţii. recunoşti modelul şi nu îl expui în lumina conştiinţei
Vestea bună este că poţi ieşi din acest carusel nu prea ve- momentului Acum. Eşti sinele tău autentic numai când te
sel îndată ce realizezi că nu eşti în prezent. Întreabă-te: ,,Ce trezeşti şi ocupi locul ce ţi se cuvine, al fiinţei conştiente ce
se întâmplă de fapt acum?". Priveşte în jurul tău, observă priveşte întreg spectacolul fără să mai fie acaparată de el.
şi ascultă. Care este diferenţa dintre situaţia ta propriu-zi- Se vorbeşte uneori despre procesul trezirii la o conştiinţă
să, în mediul înconjurător imediat - sunetele, calitatea lumii, şi prezenţă mai vastă ca despre moartea egoului. De fapt,
culorile şi aşa mai departe - şi lumea psihică şi emoţională multe învăţături spirituale vorbesc despre cum să îţi ucizi
creată de gândurile tale? Fii conştient de respiraţia ta şi de egoul. Dar egoul nu moare şi nici nu ar trebui să moară în
senzaţiile corporale. Permite-ţi să te relaxezi. Poate că eşti timp ce tu dezvolţi un grad înalt de prezenţă. Mai degrabă,
bolnav, dar nu eşti sub asalt, decât din partea gândurilor tale. el încetează să îţi conducă mintea şi să îţi determine
. Recunoaşte ce a făcut egoul tău: te-a smuls din prezent, experienţa. Mai apoi, el slujeşte conştiinţa oferind punctul
aruncându-te în amintiri şi aşteptări. Gândurile despre tău unic de vedere, dar, de data aceasta, nu într-o manieră
trecut au creat emoţii de vinovăţie, culpabilizare, regret sau care să îţi definească identitatea, să te separe şi să te facă
nostalgie, iar gândurile despre un viitor imaginar au generat să te simţi special. Când egoul se retrage şi conştiinţa
anxietate şi teamă. Ai fost luat în stăpânire de emoţiile predomină, identitatea ta ca sine separat devine mai puţin
secătuitoare create de minte. Această intensă contracţie de dominantă şi, în sfârşit, ai parte de plenitudinea fiinţei.
sine este marca egoului în forma sa cea mai rea. Dar, ca să te
trezeşti din vis şi dramă, este nevoie să devii conştient că nu
eşti în prezent şi să realizezi Sunt în viitor sau Sunt în trecut.

58 59
 CAPITOLUL III

CAUZALITATEA SI CREAREA
PROPRIEI TALE REALITĂTI

O afirmaţie New Age de succes îţi spune că „tu îţi creezi

propria realitate". Din păcate, ea este adesea greşit înţeleasă
ca însemnând că, atunci când eşti bolnav, ţi-ai tăcut-o
cumva cu mâna ta. Desigur, sunt împrejurări în care ai o
responsabilitate mai mare pentru boala ta. Poate că ai tăcut
alegeri proaste relativ la modul tău de viaţă în trecut, ca de
pildă fumatul, băutul excesiv sau consumul de droguri. Dar,
lăsând la o parte aceste exemple evidente, în majoritatea
cazurilor nu poţi şti cu adevărat de ce te-ai îmbolnăvit.
De aceea, este important să nu adaugi la vătămare şi insulta,
tăcându-te să te simţi vinovat.
Adevărul real al acestei afirmaţii este că tu îţi creezi
într-adevăr propria realitate, dar numai acum, în acest
moment prezent. Faci lucrul acesta prin poveştile pe care
ţi le spui şi cu care te identifici. Nu creezi peisajul pe
care îl vezi, doar reacţia ta la el. Nu creezi tu vremea, dar
să numeşti o zi „mizerabilă" te face pe tine nefericit. Să
înţelegi că eşti responsabil pentru realitatea ta psihologică
şi emoţională în momentul prezent înseamnă să te trezeşti
la natura minţii tale şi nu să creezi sentimente de vinovăţie.

60
 Vindecarea începe în interior

Dacă îţi spui „Eu mi-am produs (cumva) boala", con-

secinţa imediată a acestei credinţe este un sentiment de
ruşine şi de vinovăţie şi nu o crescută stare de bine. Chiar
dacă anterior ai tăcut alegeri nesănătoase, să te învinuieşti
pentru acţiuni trecute nu îţi îmbunătăţeşte starea prezentă.
Ca atare, cheia spre a-ţi maximiza potenţialul de vindeca-
re este să alegi să fii deplin prezent. Cu alte cuvinte, lasă
deoparte îngrijorarea pentru ce ţi-a cauzat boala şi intră, în
schimb, cu totul, în experienţa ta de acum, oricare ar fi ea,
moment cu moment.
Mai există o consecinţă a credinţei că ţi-ai cauzat boa-
la: foarte probabil vei crede şi că, pentru a găsi un remediu,
trebuie să descoperi întâi ce ai tăcut ca să îţi produci proble-
ma. Acum, presiunea este la lucru: nu te simţi doar vinovat,
dar şi anxios. Îţi creezi într-adevăr propria realitate - stresul
emoţional - dar numai în acest moment şi numai prin gân-
direa ta. A crede că eşti cauza bolii tale (lucru care, de altfel,
te face special) conduce la multă suferinţă nenecesară.
Aşa cum am arătat, egoul are de-a face cu identitatea şi
viaţa trăită potrivit timpului cronologic. Pe măsură ce obser-
vă schimbări în timp, el îşi asumă noţiunea de cauzalitate:
„Eram sănătos şi acum sunt bolnav... aşadar, ceva a cauzat
această întâmplare." Dar când eşti doar prezent şi conştient,
ai lăsat timpul deoparte, ceea ce înseamnă că ai lăsat deo-
parte şi egoul. Lucrurile sunt exact aşa cum sunt şi nu te mai
identifici pe tine ca fiind sănătos sau bolnav.
Să crezi în cauză şi efect este un mod de a interpreta
experienţa. Când A are loc, rezultă B; aşadar, A cauzează B.
Medicina şi ştiinţa modernă se bazează în general pe
premisa cauzalităţii: dacă poţi cunoaşte şi apoi modifica
lanţul întâmplărilor care conduce la boală, poţi fi capabil
să opreşti acea boală. Această abordare ne-a oferit o mare
putere asupra multor boli. Medicina modernă salvează în

61
 Richard Moss

fiecare zi vieţi, care ar fi fost pierdute în urmă cu doar câteva

decenii.
Cu toate acestea, în vreme ce lumea obiectivă, exteri-
oară, pare să se supună legilor cauzalităţii, când pătrunzi în
prezent - în fiinţă - cauzalitatea devine mai puţin semnifica-
tivă şi complet de nedeterminat. Este ca şi cum te-ai apropia
din ce în ce mai mult de centrul unei roţi în mişcare. La un
moment dat ajungi într-un punct care nu se mişcă deloc.
Tot aşa, când eşti în Acum, mintea ta se opreşte din a se
mai gândi la tine şi la orice altceva şi eşti pur şi simplu con-
ştient. Într-un anume sens, timpul se opreşte sau încetineş-
te suficient, aşa încât sentimentul sinelui nu mai este cel al
unuia care se îndreaptă într-o altă direcţie. Eşti doar aşa cum
eşti. Situaţia ta - sau, mai precis, starea ta de fiinţă- nu este
ceva cauzat de ceva anterior. Nu îţi compari situaţia prezen-
tă cu trecutul şi nici nu proiectezi în viitor. Nu îţi mai ex-
plici, justifici, raţionalizezi sau interpretezi experienţa. Prin
urmare, nu atribui o cauză celor pe care le trăieşti... eşti doar
în fiinţă. Şi, în acea fiinţă, eşti mereu şi deja complet.
Ce contează nu este cum ai ajuns unde eşti, ci cum eşti
prezent la experienţa ta. Cunosc o femeie de 82 de ani care
mă inspiră continuu. Corpul ei este în metastază generalizată
a cancerului de sân de şapte ani. Chiar şi aşa, ea trăieşte cu
o sclipire în ochi şi o fermă sinceritate despre ea însăşi. Este
toată un zâmbet, radiind iubire.
S-a hotărât _de la început, când a aflat că are cancer, că
nu se va supune chimioterapiei la vârsta ei înaintată. În
loc de asta, va lăsa procesul să îşi urmeze cursul. Duce o
viaţă aproape normală, pierzând rareori o zi de antrenament
tai· chi uşor. Dar dacă se stresează chiar şi puţin, cancerul
se „activează", iar ea se poate afla brusc într-o criză care
îi ameninţă viaţa. De câteva ori, cu abdomenul şi plămânii
plini de lichid, s-a aflat în pragul morţii. Dar apoi, în mod
misterios, şi-a revenit.

62
 Vindecarea începe în interior

Poate că nu este aşa de misterios. Nu se luptă cu moar-

tea, se abandonează în ceea ce este. Pentru ea, acest lucru
înseamnă să stea în pat şi să fie o parte conştientă a procesu-
1ui de a fi pe moarte, dacă asta se va întâmpla. S-a întrebat
pe sine: ,,Ce fel de moarte vreau?" şi s-a gândit la asta cu
atenţie. Decizia ei: ,,Să fiu plină de acceptare şi iubire până
la capăt." Mi-a mărturisit că „Viaţa poate avea planurile ei...
cine ştie ce se va întâmpla de fapt, dar am dreptul să îmi ex-
prim o preferinţă.". Cancerul acestei femei pare să fie ţinut
în loc de starea ei de acceptare profundă şi de ascultarea res-
pectuoasă pe care şi-o acordă sieşi. Pentru ea, să spună „da"
vieţii înseamnă deopotrivă să spună „da" morţii.

Realitatea este constant recreată

Trăim într-o lume în care pare să existe cauzalitate, dar
la un nivel mai fundamental (al relaţiei noastre conştiente
de fiecare clipă cu experienţa noastră), ,,legile" aparente ale
cauzalităţii nu se aplică. Există, în schimb, o realitate care
se naşte constant, o dinamică a fiinţării şi descoperirii. Să
luăm, de exemplu, cancerul: este o boală diferită la fiecare
persoană şi este o boală diferită la fiecare persoană î[Link]
moment, fiindcă, aşa cum am menţionat anterior, corpul se
reorganizează de fapt pe sine, în grade mai mari sau mai
mici de întregire, în funcţie de cât este de prezent individul.
Când înţelegi asta, te poţi elibera de noţiunea de cau-
zalitate: că ceva te-a făcut să te îmbolnăveşti, că trebuie să
trăieşti într-un anume fel şi să iei nişte medicamente anume
pentru a te face bine. Desigur, câteodată, aşa stă situaţia, în
parte, dar dacă nu faci decât să urmezi cerinţele doctorului,
vei pierde din vedere doctorul interior, care este mult mai
inteligent şi poate fi chiar mai eficient.
Zilele trecute, o bună prietenă care suferă de dureri de gât
cronice a venit să vorbească cu mine. Ajunsese la un punct
în care îi era imposibil să stea la calculator şi să lucreze, să

63
 Richard Moss

citească sau să se uite la televizor. Chiar şi statul în pat, noap-

tea, îi înrăutăţea durerea de gât. De-a lungul anilor consultase
mulţi doctori şi îşi făcuse multe analize şi teste. Ştia că are un
disc degenerat. Unii doctori au propus operaţia, alţii se îndo-
iau că o va ajuta. A explorat gama tratamentelor şi abordărilor
medicale deopotrivă convenţionale şi complementare. Uneori
avea câteva ore de alinare, alteori câteva zile, dar durerea se
întorcea mereu şi se înrăutăţea progresiv.
Cât stăteam împreună, am propus ca în loc să vorbească
despre ce ar mai putea încerca sau despre nevoia de a
·explica durerea ei în baza studiilor medicale, să încerce să
permită durerii ei să fie punctul de plecare pentru o călătorie
spre prezent. M-am oferit să încerc să o însoţesc intuitiv în
călătoria ei în durere.
Când şi-a întors atenţia spre durere, am îndrumat-o să
„atingă" întreaga constelaţie a senzaţiilor din capul, gâtul şi
umerii ei, foarte uşor, cu o privire interioară şi să extindă,
în acelaşi timp, o parte a conştiinţei ei la întregul corp şi
în cameră. Sugestia din urmă, de a-şi extinde şi conştiinţa
este foarte importantă, fiindcă atunci când te concentrezi
pe durere, ea tinde să devină mai intensă, dacă nu menţii
o senzaţie de expansiune şi spaţialitate, în acelaşi timp. Pe
măsură ce pătrundea în durere, i-am sugerat să o trateze a şi
cum nu o mai simţise până acum, ca şi cum era o experienţă
cu totul nouă. 1
Deodată, prietena mea s-a trezit spontan într-o viziune a
unei păduri dese şi întunecate de „copaci" făcuţi din ceva ce
nu putea descrie, iar întreaga scenă era sub apă. A simţit o
putere ciudată în acest loc. După câteva momente, am sim-
ţit că s-a desprins de prezent. Am întrebat-o unde s-a dus şi
mi-a spus că încerca să facă o legătură între durere şi viziu-
ne. Cu alte cuvinte, analiza, ceea ce înseamnă că ieşise din
imediatul viziunii. De asemenea, îşi lăsase mintea să o tragă
în trecut. Am îndrumat-o să revină la imagine şi la „puterea
ei stranie". I-am sugerat să renunţe la orice aşteptări legate

64
 Vindecarea începe în interior

de rezultatul la care ar putea conduce şi să fie doar prezentă

la experienţa ei interioară. Câteva clipe mai târziu, a început
să suspine uş6r. Mi-a vorbit de un sentiment de căldură cres-
când în ea, cu deosebire în pieptul ei, iar viziunea pădurii de
sub apă a dispărut. Tot atunci a observat că durerea dispăru-
se complet.
De fapt, durerea a dispărut pentru aproape o săptămână,
iar în tot acest timp ea s-a simţit neobişnuit de bine emoţional.
Acesta nu era un remediu, dar ne arată ceva de reală impor-
tanţă. Potrivit sistemului ei de credinţe de bază, dacă ar putea
identifica adevărata problemă şi apoi aplica terapia cuvenită,
s ar vindeca. În fapt, aceasta o plasa în continuu într-un viitor
imaginar în care, tratamentul corect fiind găsit, ea s-ar simţi
din nou bine. Cu alte cuvinte, s-ar simţi aşa cum îşi amintea
că era în trecut, înainte ca durerea să înceapă.
Dar acum a învăţat că o incursiune conştientă în expe-
rienţa ei prezentă, lăsând în urmă deopotrivă trecutul şi vi-
itorul, poate, de asemenea, conduce la alinare. Nu mai pu-
ţin important, a condus la un echilibru emoţional superior
înăuntrul ei. A mers pe o cale diferită, o cale a intimităţii cu
sine însăşi în Acum, unde cauza problemei sale era nerele-
vantă, iar căutarea unui rezultat dorit era, de fapt, o piedică.
Potrivit experienţei mele, dacă prietena mea se poate
deprinde să facă acest fel de călătorie originală a conştiinţei
- oricând durerea sau orice alt tip de sentiment provocator
îi determină mintea să se instaleze în viitor sau în trecut
- ea s-ar afla pe calea unei eliberări emoţionale şi poate a
vindecării fizice, totodată.

Transmutarea simptomelor prin prezenţă

Exemplele celor două femei de care tocmai aţi citit
ilustrează cum poţi aborda orice senzaţie prin asumarea
prezenţei şi intrarea într-un imediat al fiinţei tale prin
intermediul conştiinţei. Deşi s-ar putea să nu fii capabil să

65
 Richard Moss

controlezi multe senzaţii, a le numi simptome de boală îţi

răpeşte abilitatea să le îmbrăţişezi, de la început, în Acum.
Fiind prezent faţă de senzaţiile tale într-o manieră nouă, ai
mult mai mult control decât ai crede asupra felului în care
ele te afectează şi mai ales asupra locului în care te conduc.
Cheia este să înveţi să fii prezent cu ele, să îţi simţi sen-
zaţiile şi să încetezi să gândeşti despre ele. Altfel spus, nu îţi
lăsa senzaţiile în seama egoului tău, învaţă să aduci conştiin-
ţa asupra lor. Aceasta deschide posibilitatea de a-ţi transmu-
ta simptomele - lăsându-le să se transforme în noi imagini,
intuiţii sau sentimente şi astfel, ·reducându-le puterea de a te
limita sau descuraja. Cercetările arată că oamenii care doar
observă senzaţiile lor aşa cum sunt, în loc să le eticheteze
ca semne de boală, tind să simtă că au un control mai mare
asupra vieţii lor, iar acest lucru le influenţează longevitatea. 2
Am învăţat pentru prima oară cum să transmut o senzaţie
când făceam escaladă, cu ani în urmă. Am sesizat că de ori
de câte ori credeam că voi cădea, datorită senzaţiei de a-mi fi
atins limita fizică, atunci cădeam. Dar, într-o zi, m-ain decis
să observ această senzaţie şi să o desprind de presupunerea
că eram pe cale să cad. Am descoperit că, uneori, pot să îmi
menţin poziţia pe piatră pentru câteva minute şi chiar să urc
mai sus, mult după ce mintea îmi spusese că nu mai pot.
Am făcut un pas şi mai mare în practica meditaţiei,
o activitate în cursul căreia nu era neobişnuit să devii
somnoros şi chiar să aţipeşti. Într-o zi m-am întrebat ce este
de fapt experienţa pe care o numesc „a deveni somnoros".
Am început să observ cu atenţie cum pleoapele mele devin
grele şi concentrarea mea se estompează. Am remarcat felul
în care atenţia mea se retrăgea de la perceperea propriei
respiraţii şi a altor senzaţii interioare şi cum percepţiile
exterioare deveneau nefocalizate şi neclare. Am descoperit
că, tocmai observând aceste schimbări de percepţie şi felul
în care mă· simţeam de fapt, deveneam în scurtă vreme

66
 Vindecarea începe în interior

vigilent şi prezent din nou. Primul şi cel mai important pas a

fost să mă detaşez de reprezentarea mintală, de gândul Sunt
somnoros sau chiar numai de eticheta somnoros.
Am început să cultiv o practică a detaşării de numele
(sau povestea) pe care egoul meu o crea despre orice sen-
zaţie sau sentiment şi a acordării la senzaţia sau sentimentul
propriu-zis. Când mă observam zicându-mi „Sunt obosit",
probabil în timpul pauzei de prânz sau după o zi plină de
lucru, mă detaşam repede de acea reprezentare mintală a stă-
rii mele şi întâmpinam senzaţia propriu-zisă cu conştiinţă.
Am descoperit că această senzaţie este foarte subtilă, aproa-
pe un dans muzical al diferitelor tipuri de senzaţii: cuvinte
ca secătuire, vibraţie sau greutate o reprezintă doar parţial.
Am observat totodată că identificarea cu gândul Sunt obo-
sit - sau, când senzaţiile erau mai puternice, faptul că îmi
spuneam mie însumi „Sunt epuizat" - producea anumite lu-
cruri. În primul rând, definea senzaţiile înainte ca eu să le fi
întâlnit conştient. Mai mult, făcea aceste senzaţii să fie des-
pre „mine" şi nu doar despre ceva de care sunt conştient.
Am înţeles că trăiam după un vechi obicei al egoului: obi-
[Link] de a numi şi a se identifica cu ceea ce a fost numit. În
al doilea rând, am observat cum egoul meu crea automat şi
aproape instantaneu un şir secundar de gânduri, cum ar fi, de
pildă, judecata că lucram prea mult sau avertismentul că tre-
buie să fiu mai atent cu energia mea. Apoi începeam imediat
să mă preocup dacă voi fi suficient de odihnit pentru progra-
mul din zilele următoare sau dacă o să mă îmbolnăvesc.
Aşadar, m-am învăţat să .fiu prezent într-un mod receptiv
în corpul meu şi să simt nuanţele senzaţiilor propriu-zise
şi alte sentimente care erau prezente când aveam gândul
Sunt obosit sau Sunt grăbit sau M-am săturat. Am constatat
repede că, fiind prezent la aceste senzaţii şi îndepărtând orice
etichetă, ajung într-o stare complet nouă sau subtilă. Adesea,
la momentul când îmi găseam drumul spre ceea ce simţeam

67
 Richard Moss

de fapt - detaşat de orice proces mintal de a numi, explica şi

proiecta în viitor acea stare - mă simţeam pe loc recuperat şi
revigorat, într-un fel. Chiar dacă eram într-adevăr obosit, era
acum doar un sentiment simplu de oboseală şi chiar plăcut,
în naturalul său.
Am înţeles că modul în care îmi numeam starea şi con-
textul celorlalte gânduri care urmau imediat avea efectul de
a mă face mult mai obosit sau anxios decât eram de fapt. În
timp, am învăţat că acest lucru era adevărat cu privire la orice
senzaţie sau sentiment, chiar şi cele mai întunecate (pe care le
vom discuta mai târziu). Ceea ce simţi propriu-zis este de re-
gulă mult mai puţin problematic decât realitatea pe care o cre-
ezi prin felul în care numeşti şi contextualizezi ceea ce simţi.

Transmută o senzaţie acum

Acum, în toate seminariile mele predau această
capacitate de a transmuta senzaţii şi sentimente aducându-le
în conştiinţă. Poţi încerca asta chiar acum, dacă vrei. Începe
cu orice senzaţie observi în corpul tău. Îndreaptă-ţi atenţia
spre ea constant şi uşor, iar în acelaşi timp permite-ţi să te
relaxezi. Observă felul în care mintea ta gânditoare vrea să
descrie senzaţia, cuvintele pe care le foloseşti pentru a ţi-o
descrie ţie însuţi. Lasă la o parte cuvintele şi încearcă să
trăieşti senzaţia sau senzaţiile propriu-zise.
Fii cu deosebire vigilent la felul în care egoul tău te
poate face să crezi că ai mai simţit această senzaţie înainte.
In felul acesta, poţi recunoaşte că egoul tău a preluat
controlul ş i îţi menţine mintea î n trecut. Aşadar, recunoaşte
presupunerea A m mai simţit asta şi imaginează-ţi că simţi
senzaţia respectivă pentru prima dată. Priveşte-o ca un
biolog într-o pădure tropicală care a descoperit o floare pe
care nu a mai văzut-o niciodată. O studiază foarte atent,
dar nu o poate numi. Îi examinează caracteristicile unice:

68
 Vindecarea începe în interior

culoarea, felul cum sunt aranjate petalele, numărul de

ramuri de pe tulpină şi aşa mai departe. Priveşte în acelaşi
mod senzaţia pe care ai ales-o. Fii concentrat şi receptiv în
acelaşi timp şi observă ce se întâmplă. Se schimbă senzaţia?
Constaţi vreo schimbare în starea ta generală?
Desigur, este dificil să te simţi bine în propria fiinţă
când ai dureri cronice. În acelaşi timp, durerea nu are doar o
origine fizică, este susţinută şi intensificată de starea minţii
tale, iar aceasta este creată de gândirea ta. A fi mai prezent
îţi schimbă modul în care trăieşti durerea fizică, de regulă
diminuând-o. Reciproca este deopotrivă adevărată: cu cât te
afli mai mult în trecut sau viitor, cu atât este mai probabil să
simţi o suferinţă mai mare.
Corpul tău este extrem de inteligent şi va face totul pen-
tru a-ţi restabili sănătatea în orice mod poate. Dar, mai întâi,
trebuie să fii prezent şi să te detaşezi de poveştile egoului tău.
Când este vorba de sănătate şi starea de bine, ce nu cunoşti,
de fapt, este care ar putea fi starea ta de sănătate reală dacă nu
te-ai desprinde de Acum, în mod constant, prin gândirea ta.
Nu sugerez că ar fi neindicat să încerci să afli care este
cauza bolii tale, dacă acest lucru îţi poate oferi un plan
de acţiune ca să îţi recâştigi sănătatea. Însă mă pronunţ
împotriva căutării răspunsurilor într-un fel care îţi blochează
mintea în trecut sau te menţine într-o aşteptare a viitorului.
Nu este folositor să insişti asupra a ceea ce a fost într-un
fel care te face să respingi sau să manifeşti rezistenţă faţă
de circumstanţele tale actuale. Singurul moment în care ai
capacitatea de a face alegeri noi şi puterea de a crea o stare
de bine mai mare este cel de acum.
Dacă te opreşti o clipă pentru a privi din acest punct
de vedere, observi cum strategia ta actuală de vindecare e
generatoare de stres, în forma presiunii, îngrijorării sau
fricii? Sau te relaxezi în prezenţă descoperind vitalitatea mai
mare care te aşteaptă mereu în Acum?

69
 Richard Moss

Nesiguranţa legată de viitor este una din cele mai stre-

sante stări, mai ales atunci când ai o problemă de sănătate.
Este complet firesc să vrei să ştii ce să faci mai departe; vrei
un plan, o orientare. Dar oricând îţi legi sănătatea şi starea
de bine de o strategie de vindecare, faci numai jumătate din
muncă. Este bine că ai o strategie, dar trebuie totodată să te
abandonezi prezentului şi să fii hrănit din acest flux vital.
Când nu eşti ancorat în prezent, trăind starea ta înnăscută
de plenitudine, să urmăreşti semnele de ameliorare şi să
aştepţi să vezi ce vor arăta analizele este adesea cea mai
tensionată şi chinuitoare parte a călătoriei de vindecare.
Indiferent dacă acele rezultate sunt ale tale, ale copilului
tău sau ale altor persoane iubite, este de înţeles că îţi pasă
de ce vor spune ele. Dar, până când vei avea acele rezultate
în mână, câmpul tău energetic ar fi mult mai expansionat şi
starea ta emoţională ar fi mult mai hrănitoare pentru tine şi
toţi ceilalţi dacă ai trăi doar în prezent.
Nu este nevoie ca o veste proastă să te arunce într-un vi-
itor plin de temeri. Testele sunt doar instantanee temporare,
niciodată întregul tablou. Aşadar, rămâi fixat în Acum - altfel,
egoul tău te va istovi cu gânduri care oscilează înainte şi îna-
poi, între cele care creează teamă şi cele care creează speran-
ţă. Adevărul simplu, dar profund, este că nu există sentiment
de siguranţă sau stare de bine în afara momentului prezent.
Asta nu înseamnă că ar trebui să nu-ţi mai asculţi doc-
torii sau să nu mai urmezi strategiile lor sau propriul tău
program de vindecare. Înseamnă doar că eşti mai mult decât
viaţa pe care egoul tău o imaginează şi reimaginează. Res-
ponsabilitatea ta fundamentală este să fii aici, acum. Cine
eşti cu adevărat este în cele din urmă un mister dincolo de
statistici şi ceea ce este important - şi poate uneori îmbună-
tăţi major statisticile - este ceea ce trăieşti chiar acum.
Dacă boala este o formă de suferinţă care te scoate din
complezenţă sau te motivează să înveţi şi să creşti, atunci

70
 Vindecarea începe în interior

darul bolii tale este în potenţialul ei de a te trezi. Îndată ce

te trezeşti, darul pe care ţi-l oferi ţie este calitatea atenţiei pe
care o acorzi experienţei tale în fiecare moment. Boala nu
vine pentru a te schimba, dar a trăi conştient experienţa bolii
te poate şi te va schimba. Odată cu alegerea de a începe să
trăieşti în prezent, o nouă realitate este creată.
Cu calm şi delicateţe faţă de tine, observă numai: Ţi-ai.
trăit viaţa reactiv sau receptiv? Eşti în trecut, în viitor sau în
prezent? Oscilezi între speranţă şi frică sau stai liniştit într-o
acceptare profundă? Trăieşti pentru alţii sau rămâi într-un
sentiment profund al legăturii cu tine însuţi?
Indiferent ce ai făcut, nu este niciodată prea târziu
să începi din nou, fiindcă te reinventezi constant de la un
moment la altul, fie că realizezi asta sau nu. În următoarea
parte a acestei cărţi, îţi ofer ocazia să te reinventezi într-un
mod conştient şi plin de compasiune. Nu ar fi minunat să afli
cât de vibrant şi sănătos poţi fi dacă mai multe ore ale vieţii
tale ar fi petrecute într-o stare de prezenţă?
În cele ce urmează, vei începe să înţelegi exact cum
te rătăceşti oricând nu eşti total în prezent. Vei învăţa să
găseşti calea ce te duce mereu înapoi, direct în Acum. Dacă
eşti pregătit, să începem să privim de aproape viaţa ta şi să
descoperim pistele care te vor duce direct către potenţialul
tău deplin de auto-vindecare şi împlinire.

71
 PARTEA II

LUCRUL CU MANDALA FIINTEI

Este timpul să aplici activ ce ai învăţat deja până acum,

pentru a începe să te vindeci singur zi după zi. Aceasta
înseamnă să întrerupi conştient tiparele tale uzuale de
gândire şi să te trezeşti, îndată ce realizezi că îţi spui singur
o poveste despre trecut, despre viitor, despre tine sau oricine
altcineva şi orice altceva. Înseamnă să îţi întorci atenţia, în
întregime, înapoi spre corpul tău şi să îţi foloseşti cele cinci
simţuri pentru a observa ce se întâmplă cu adevărat acum, în
puritatea momentului, fără alte gânduri impuse asupra lui.
Gândirea îţi interpretează şi descrie experienţa, corpul
sau sentimentele tale. Dar numai prin conştiinţa momentului
prezent le poţi cunoaşte pe oricare dintre acestea direct. În
secţiunea care urmează, te voi iniţia într-un proces prin care
poţi înţelege cu adevărat şi te poţi elibera din strânsoarea
egoului în experienţa ta cotidiană. Vei vedea cât de profund
îţi afectează sănătatea şi orice alt aspect al vieţii tale. Ce este
cel mai important, lucrând cu acest instrument, vei simţi
propriu-zis contrastul dintre a trăi prin mijlocirea activităţii
mentale bazate pe ego şi a trăi în prezenţă.
În sfârşit, vei învăţa cum să faci loc în tine însuţi chiar şi
pentru cele mai întunecate şi dificile sentimente, aşa încât,
orice s-ar întâmpla, mintea ta va fi suficient de puternică
pentru a te menţine fixat în momentul prezent... unde eşti
mereu în siguranţă, mereu iubit şi deja întreg.

73
 CAPITOLUL IV

CULTIVÂND PUTEREA PREZENTEI

. J

Evenimentele majore ale vieţii, precum bolile sau ac-

-cidentele grave, divorţul, falimentul, moartea şi pierderea
celor pe care îi iubim sunt extrem de provocatoare, dar nu
sunt lucrurile cele mai rele care se întâmplă. Cea mai mare
suferinţă vine adesea nu de la situaţia în sine, ci de la ce ne
spunem nouă înşine despre ea.
Una este să nu îţi mai poţi continua cariera sportivă foar-
te promiţătoare datorită unei accidentări şi mult mai rău este
să îţi spui ţie însuţi că viaţa nu mai merită trăită. Este una să
afli că fiul tău iubit s-a sinucis după ani de tulburări emoţio-
nale, dar suferinţa este chiar mai rea dacă te învinuieşti şi te
pedepseşti pe tine sau pe soţia ori soţul tău de a fi eşuat ca
părinte, deşi ai încercat pe orice căi ai putut să îl ajuţi.
Dacă poţi rămâne fixat în prezent, fără să îţi laşi mintea să
te poarte către aceste gânduri, o parte mai completă din tine
este capabilă să întâmpine şi să trăiască orice se întâmplă. Aşa
cum mi-a spus o prietenă şi elevă a mea, la un an după ce fiul
ei de 19 ani şi-a luat viaţa: ,,Am trăit sentimentele cele mai
îngrozitoare, extrem de dureroase şi am călătorit în locuri pe
care nici acum nu ştiu cum să le descriu. Nu le-aş dori nimă-
nui. Dar adevărul este că nu am suferit niciun moment."

74
L
I
 Vindecarea începe în interior

Ce i-a permis să spună acest lucru? Anii pe care 1-a

petrecut în practica prezenţei.
În această practică, te trezeşti din orice poveste despre
trecut sau viitor, despre tine sau oricine altcineva, îndată ce
asemenea gânduri încep să te tragă din prezent înspre emoţii
dureroase şi distructive. Ca o trezire din vis, recunoşti că îţi
spui ţie însuţi o poveste şi că aceasta fie este mai rea decât
ceea ce trăieşti propriu-zis, fie îţi diminuează sau alterează
experienţa. Mai degrabă decât să te pierzi în vis, îţi îndrepţi
întreaga atenţie înapoi la corp şi la ceea ce se întâmplă
propriu-zis în momentul de faţă. Când faci asta, te regăseşti
sprijinit şi reînnoit în prezenţă.
Când îţi ancorezi atenţia în prezent, nu eşti imun la dure-
re, dar ceea ce simţi este sentimentul autentic, nemistificat,
care însoţeşte orice se întâmplă. Fără poveşti, fără realita-
tea construită de gândirea ta, sentimentul tău şi experienţa
ta propriu-zisă nu te separă, nu te desprind de viaţă. Setarea
minţii tale nu te face special. Ceea ce este nu e niciodată mai
rău decât îţi imaginezi tu că poate fi.
Când încorporezi prezenţa, un senti_ment de apartenenţă
şi legătură cu tot se naşte spontan în tine. Să fii în această
stare poate părea preţios şi sacru, mai ales în plină durere,
când gândurile îţi spun că ar trebui să fii devastat şi de
neconsolat. Cu toate acestea, dacă eşti fixat în prezent,
asemenea gânduri se retrag în fundal, unde sunt considerate
gânduri legitime. Mintea ta este mai puţin aglomerată şi mai
spaţioasă. Egoul şi-a pierdut puterea de a-ţi crea identitatea
şi realitatea prin poveştile lui. Eşti conştient că unele gânduri
încă mai vin şi pleacă, răsar şi dispar, dar nu le hrăneşti cu
energia atenţiei tale.
Senzaţia de prezenţă este ca un curent subtil de energie
curgând în interiorul şi în jurul tău. O poţi simţi ca o vibraţie
fină în interiorul propriilor tale celule sau ca o senzaţie de
calm şi pace. Dacă îţi îndrepţi atenţia spre această senzaţie

75
 Richard Moss

subtilă, ea se amplifică. Dacă devii conştient de respiraţia

ta şi uneşti această conştiinţă cu fluxul fin al prezenţei,
experienţa se adânceştţ şi mai mult. Treptat, poţi începe
să observi că, simultan cu fluxul de senzaţii şi percepţii în
continuă schimbare, există şi un fundal de stare de bine sau
un sentiment de adecvare. Acest loc liniştit poate deveni
fundaţia fiinţei tale. Vei trece dintr-o poziţie de conflict cu
realitatea în una de armonie cu ea.
Armonia şi adecvarea nu înseamnă că te simţi mereu bine.
Când fiul prietenei mele s-a sinucis, de pildă, ce a trăit ea nu
era un sentiment uşor de suportat pentru nimeni. Inima îi era
sfâşiată, dar, fiindcă nu şi-a lăsat gândirea să o poaiie în regre-
te sau culpabilizări autoagresive, chiar şi sentimentele abisale
de pierdere a fiului ei au fost integrate într-un spaţiu mai larg
al fiinţei şi conexiunii, în care se imţea susţinută.
Aşa cum inima pompează sânge, mintea produce în con-
tinuare gânduri, dar dacă eşti complet prezent, nu mai este
nevoie să le respingi pe cele ameninţătoare creând unele pozi-
tive. Gândurile vin şi pleacă, dar eşti capabil să priveşti cum
apar poveştile şi se dizolvă înainte ca ele să aibă o şansă să te
acapareze. Adevărul este că, atunci când încorporezi prezenţa,
·trăieşti o stare atât de naturală de plenitudine, încât nu este
nevoie să te seduci pe tine însuţi cu gânduri pline de speranţă.
Când eşti pur şi simplu prezent, poţi afla, de fapt, că starea
creată de orice gând pozitiv sau plin de speranţă păleşte în
comparaţie cu plenitudinea inerentă oricărui moment.
A te înrădăcina în Acum deschide un spaţiu - un gol,
într-un anume sens - între orice stimul şi răspunsul tău. Este
ca şi cum ai mai mult timp să îţi alegi răspunsul la orice s-ar
întâmpla în viaţa ta şi astfel eşti mai puţin dispus să fii de-
fensiv, agresiv, iritabil, temător sau reactiv în mod automat.
Eşti mai puţin înclinat să te grăbeşti în a face judecăţi sau
presupuneri oarbe şi a lua decizii repezite, încărcate emoţio-
nal. Reactivitatea nu este determinată de puterea stimulului,

76
 Vindecarea începe în interior

ci mai degrabă este bazată pe cât eşti de departe de sinele

tău autentic. Cu alte cuvinte, pe cât de ne-prezent eşti.

Fă următorul pas
Ce vreau să îţi pun în faţă, iar ş1 iar, este o invitaţie
să elimini suferinţa nenecesară, în orice circumstanţă,
. cultivând mai multă prezenţă. Aşa cum am arătat în paginile
anterioare, acest lucru înseamnă să petreci mai mult din
viaţa ta în Acum şi mai puţin timp trăind în poveşti despre
trecut, viitor, tine însuţi şi orice lucru sau orice persoană
vezi ca altul sau nu tu: alţi oameni, Dumnezeu, banii,
mediul, lumea, sistemul de sănătate, boala ta.
Noi, fiinţele umane, suntem animale gânditoare, dar în
vreme ce gândirea este o cale esenţială de cunoaştere, iden-
. tificarea cu gândurile noastre face ca gândirea noastră să
devină inferioară. Îndată ce ne credem propriile gânduri şi
continuăm să presupunem, fără dubiu, că ele sunt adevăra-
te, încetăm să mai gândim limpede. De fapt, nu mai gân-
dim deloc, repetăm doar un construct mintal deja programat.
Suntem ca software-ul unui computer: software-ul nu gân-
deşte, doar organizează datele în concordanţă cu ce a fost
programat să facă.
Pe cât de esenţială este gândirea, există un lucru asupra
căruia nu poţi gândi: momentul Acum. Adică, nu poţi ieşi
din prezent pentru a-l face un obiect al gândirii. Aceasta
creează o dilemă fundamentală: singurul timp care există
cu adevărat este momentul prezent, viaţa este trăită numai
în Acum. Cu toate acestea, nimic nu poate fi spus despre
momentul prezent. În acest sens, nu poţi gândi de fapt
asupra a ceea ce este real. Gândirea ta este o relaţie abstractă
cu viaţa, o reprezentare mintală. Nu este niciodată ancorată
în ceva real, precum corpul tău, senzaţiile lui şi sentimente I
tale reale. Gândirea interpretează şi descrie corpul sau

77
 Richard Moss

sentimentele tale, dar nu te lasă de fapt să le cunoşti pe

niciunele direct. Numai conştiinţa face asta.
Desigur, gândirea poate fi ghidată de raţiune, caz în care
orice gând poate fi verificat şi este înţeles ca ipotetic, nu ca
definitiv adevărat şi nu ca o reprezentare absolută a ceva.
Dar raţiunea rareori ghidează gândirea, mai ales atunci când
te simţi ameninţat. În asemenea momente, gândirea este
prea adesea ancorată în egoul tău, cu credinţele şi emoţiile
create de proiectul egoului tău de a te menţine separat şi,
într-un fel sau altul, special.
Când oamenii nu sunt conştienţi de felul în care egoul
lor încearcă să îi facă speciali, proiectează inconştient în
afară propria stare de a fi speciali, asupra carierei lor, a rolu-
lui lor, a naţiunii lor, a religiei lor, a ideologiei lor şi aşa mai
departe. Când aceşti indivizi se află într-o poziţie de putere
şi influenţă, se poate ajunge la un dezastru. De aceea, min-
ţi aparent strălucite _pot urma ceea ce pare să fie un proces
logic şi conduce totuşi naţiuni la război şi chiar genocid or-
ganizat. De aceea, cei mai bine pregătiţi economişti, mate-
maticieni şi manageri de afaceri pot conduce sistemul nostru
financiar la declin şi, tot aşa, umanitatea ca întreg distruge
sistematic mediul.
Tot de aceea te poţi considera complet justificat şi
rezonabil când îţi deteşti fostul soţ şi iroseşti mii de dolari
intentând un proces de divorţ care îl va răni cât se poate
de mult, deşi judecăţile tale îţi otrăvesc propriul spirit şi îţi
rănesc copiii (şi posibil şi alte persoane). Cum ai putea face
altfel, când eşti atât de special?
În felul acesta egoul transformă gândirea (un remarcabil
mod de conştiinţă, care îţi permite să contempli şi să
influenţezi puternic propriile acţiuni şi lumea din jurul
tău) într-o realitate mintală fără alternativă, care creează la
nesfârşit iluzii ce te fac orb faţă de cel care eşti cu adevărat
şi faţă de lume, aşa cum este ea, de fapt.

78
 Vindecarea începe în interior

În Mandata Fiinţei, una din cărţile mele anterioare, am

propus un proces prin care poţi observa şi trăi direct efectele
nesfârşitelor gânduri şi poveşti pe care ţi le spui singur. Este
o manieră simplă de a înţelege gândirea egotică şi felul în
care ea influenţează fiecare aspect al experienţei tale trăite,
inclusiv sănătatea ta.
În această carte, intenţia mea este să prezint· lucrul cu
Mandata în suficient detaliu ca să poţi înţelege uşor cum
să foloseşti acest instrument pentru a-ţi servi în practicarea
prezenţei şi a-ţi sprijini propria vindecare emoţională şi
fizică. (Dacă îţi place ce citeşti în această secţiune şi vrei să
afli mai multe despre lucrul cu Mandata, ia te rog Mandata
Fiinţei şi/sau intră pe website-ul meu, unde este un curs
electronic gratuit despre lucrul cu Mandata.)

Mandala fiinţei:
O busolă pentru a trăi În Acum
Mandata este un cuvânt sanscrit care înseamnă „cerc".
A fost un simbol universal preţ de milenii, mai ales în tra-
diţiile spirituale orientale. În acele tradiţii, mandatele sunt o
formă de artă sacră - picturi elaborate, care înfăţişează sim-
bolic călătoria din lumea iluziei create de ego spre realizarea
sinelui atemporal din centrul nostru, al tuturor.
Mandata Fiinţei este un mod simplu de a reprezenta
felul în care mintea ta gânditoare operează în raport cu ce
înseamnă să fii conştient în momentul prezent. Te învaţă
cum să trăieşti consecvent în Acum, ilustrând grafic faptul
că există doar patru locuri în care te poate pmta gândirea,
atunci când nu eşti deplin fixat în prezent. Îndată ce înţelegi
cele patru căi prin care ieşi din Acum, înţelegi simultan cum
să te întorci la sinele tău conştient, care este mereu în Acum.
Un instrument practic pentru practica prezenţei,
Mandata Fiinţei te va ajuta să te trezeşti şi să trăieşti mai

79
 Richard Moss

mult în conştiinţă decât în mintea ta. În felul acesta, înveţi

cum să întâmpini provocările cele mai mari ale vieţii cu mult
mai puţină suferinţă. Şi, câteodată, aşa cum am observat-în
retragerile mele, o experienţă profundă a prezenţei produce
vindecarea fizică. 1
Ia-ţi câteva momente ca să contempli următoarea diagra-
mă. Este o reprezentare a fiecărui moment al vieţii tale. Ob-
servă că săgeţile sunt îndreptate dinspre Acum spre Eu, Tu,
Trecut şi Viitor. Acestea sunt locurile în care te duce mintea
ta gânditoare atunci când nu eşti cu adevărat prezent. Pe mă-
sură ce avansăm în lucrul cu Mandala, vei vedea că înveţi
cum să întorci invers aceste săgeţi, aşa încât să fii înrădăci-
nat în prezent, în conştiinţă.
- Mandala Fiinţei: Cele patru locuri în care se duce mintea
atunci când atenţia iese din Acum
Viitor

Trecut

Când examinezi diagrama Mandalei, câţi de Acum vezi?

(Indiciu: Aceasta este o întrebare capcană.)
Dacă ai răspuns „Unul", mai uită-te o dată. Mandala
Fiinţei arată că există doar Acum, dar, dintr-o perspectivă
psihologică sunt cinci stări diferite de Acumt„
În primul şi cel mai important rând, există o anumită
calitate a „stării de Acum", reprezentată de poziţia centrală

80
 Vindecarea începe în interior

a lui Acum, care este sinele tău conştient. În acest Acum

central, eşti total încorporat în momentul prezent. Poate fi
asemănat cu starea de flux sau meditaţia. Corpul tău este
treaz şi mobilizat, şi totuşi profund relaxat, mintea ta este
simultan concentrată şi cuprinzătoare. Eşti prezent la şi
deloc în conflict cu ceea ce este. Această stare este denumită
prin expresia A f i in Acum. Faţă de aceasta, sunt alte patru
stări de a fi în Acum:
1. Poziţia Trecut reprezintă momentele când mintea ta
gânditoare te poartă în trecut şi te identifici cu gândurile
tale despre amintiri specifice. Poveştile despre Trecut vor
genera fie un sentiment de reminiscenţă plăcută (de pildă,
când îţi aminteşti ceva care te-a făcut mândru sau fericit)
sau de reminiscenţă neplăcută (ca atunci când îţi aminteşti
o situaţie care te-a făcut să te simţi trist, vinovat sau plin de
regret).
2. Poziţia Viitor reprezintă orice moment în care te
identifici cu gândurile tale despre viitor, iar ca urmare starea
ta emoţională ajunge determinată de natura acestor gânduri.
De vreme de viitorul este mereu imaginar, aceste poveşti
despre Viitor vor genera fie o anticipare pozitivă, cu emoţii
de speranţă şi nerăbdare, fie o anticipare negativă, cu emoţii
de anxietate şi chiar teroare.
3. Poziţia Eu reprezintă calitatea emoţională pe care o
trăieşti în momentul prezent, ca rezultat al identificării cu
judecăţile tale despre tine. Aşa cum am discutat, poveştile
despre Mine te fac să te simţi special, în mod inevitabil: în
stil fie grandoman, fie depresiv.
4. Şi, în sfârşit, poziţia Tu reprezintă ce se întâmplă
atunci când te identifici cu credinţele şi judecăţile tale
despre alţi oameni sau despre orice altceva la care te poţi
gândi: cariera ta, situaţia în care te afli, banii, politica,
Dumnezeu ... lista este într-adevăr nesfârşită. Aceste poveşti
fie vor înălţa, fie vor diminua persoana sau lucrul la care te

81
 Richard Moss

gândeşti şi, când te identifici cu aceste poveşti despre Tine,

vei trăi emoţii care se extind de la adoraţie la ură şi lezare.
·Ce arată Mandala este că realitatea ta emoţională nu este
cauzată de ceva din afara ta. Ea este mai degrabă cauzată
d propriile tale gânduri: poveştile pe care ţi le spui singur
despre tine, alţii, trecut şi viitor. Acestea sunt cele patru căi
de a-ţi construi o realitate mintală, care nu este de fapt reală
şi în care poţi crea o imensă suferinţă emoţională. Pierzi
legătura cu sinele tău adevărat.
Lucrând cu modelul Mandalei, vei începe să înţelegi re-
laţia dintre ce gândeşti şi emoţiile pe care le simţi, împreună
cu efectele corespunzătoare pe care le trăieşti în corpul tău.
Iată aici o enumerare utilă a unora dintre emoţiile pozitive şi
negative ce corespund fiecărui aspect al Mandalei:

Exemple de emoţii asociate

cu cele patru poziţii ale Mandalei Fiinţei

Eu: Stare grandomană de [Link] special: superior,

puternic, arogant, distant, îngâmfat...
Stare depresivă de [Link] special: inferior, trist,
neadecvat, nedorit, de neiubit...
Tu: Judecăţi înălţătoare: apreciere, adorare.:.
Judecăţi diminuante: furie, resentiment,
gelozie, ură, lezare ...
Trecut: Reminiscenţă pozitivă: mândru, bucuros,
nostalgic ...
Reminiscenţă negativă: vinovat, învinuit,
plin de regrete ...
Viitor: Aşteptare pozitivă: plin de speranţă,
nerăbdător, exuberant...
Aşteptare negativă: îngrijorat, anxios,
îngrozit...

82
 Vindecarea începe în interior

Lucrând, vei avea ocazia să simţi efectiv consecinţele

gândurilor şi poveştilor tale, după cum răspunde corpul tău
la ele şi după atitudinile sau stările pe care le creează gândi-
rea ta. Vei descoperi curând că poţi corela anumite poveşti
cu declanşarea tensiunii musculare sau cu rigiditatea, greu-
tatea, contractarea, agitaţia nervoasă, schimbările în respira-
ţie sau în ritmul inimii, disconfortul stomacal ori cu diferen-
ţele în nivelul de durere emoţională şi fizică. Vei vedea şi că
poveştile tale despre situaţia ta - de pildă, despre căsnicia ta
- sunt cele care te tulbură mai mult decât ceea ce face pro-
priu-zis partenerul tău (cu excepţia abuzului fizic, desigur).
Mandala Fiinţei te va ajuta să înţelegi în ce măsură gân-
durile care îţi trec prin cap adesea te debilitează şi te rănesc,
ca să nu mai spun că îi rănesc şi pe alţii. Îţi va oferi un mij-
loc de a deveni conştient şi de a te trezi exact în momentul
în care eşti acaparat de un gând sau de o poveste, care altfel
te-ar târî într-o mlaştină emoţională stresantă.
Chiar şi gândurile dătătoare de speranţă sau reminis-
cenţele plăcute, deşi foarte binevenite în comparaţie cu cele
care te înspăimântă sau deprimă, nu îţi aduc totuşi la fel de
multă înţelepciune intuitivă sau energie de vindecare cum ai
atunci când rămâi în prezenţă. Similar, a întreţine gânduri
calde şi pozitive despre altă persoană nu va dezvălui adânci-
mea surprinzătoare a iubirii şi compasiunii care poate izvorî
subit când eşti prezent cu adevărat cu cineva şi vezi acel in-
divid exact aşa cum este el.
După o perioadă în care ţi-ai amplificat conştiinţa şi
prezenţa folosind această practică, procesul de a te trezi în
mijlocul oricărei poveşti pe care ţi-o spui singur va începe
să se petreacă automat. Aceasta îţi afectează direct calitatea
vieţii şi a sănătăţii mult mai mult decât ţi-ai putea imagina.
Această muncă te va ajuta să înţelegi ce faci inconştient
(şi ce fac minţile noastre toate la nivel colectiv) ca să dai
naştere la toată suferinţa nenecesară din lume.

83
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

Poziţia Acum: Conştiinţa momentului prezent acţiune, dar nu sunt în acelaşi timp relaxate. Iar când suntem
relaxaţi, tindem să alunecăm în somnolenţă şi în amorţirea
Descoperind conştiinţa concentrată-cuprinzătoare
simţurilor în loc să fim cu totul alerţi.
Poziţia Acum din centrul Mandalei este conştiinţa
momentului prezent. Eşti în starea naturală a fiinţei tale, În general, am fost educaţi să ne antrenăm mintea
să se concentreze, nu să fie cuprinzătoare. Devenim
unde niciun gând nu creează o emoţie în tine. Simţurile îţi
supraspecializaţi. Învăţăm să ne concentrăm, să ne îngustăm
sunt alerte: vezi şi auzi orice se întâmplă şi simţi tot ce se
câmpul de focalizare, dar apoi suntem incapabili să vedem
mişcă prin tine. Eşti conştient de orice imagini sau gânduri
perspectiva de ansamblu. Pe de altă parte, când suntem
îţi curg prin minte, dar nu te identifici cu niciuna din ele.
prezenţi cu adevărat, mintea noastră este şi extrem de
Să te muţi în momentul prezent înseamnă mereu un concentrată (fiecare simţ este viu, culorile sunt vibrante) şi
început nou, o tablă ştearsă. Poate cunoşti jucăria pentru simultan cuprinzătoare (este un sentiment de a fi conectat
copii formată dintr-o suprafaţă subţire cu două straturi, pe la o realitate mult mai mare). În corpul nostru, suntem treji
care poţi desena orice vrei, dar când treci pe deasupra stratul şi alerţi, dar în acelaşi timp profund relaxaţi. În această
de plastic, tot ce ai creat este pe loc şters. Să te aduci pe stare, ai un sentiment atemporal de unitate cu viaţa şi de
tine complet în Acum seamănă cu acea jucărie, ştergând bine complet în propria fiinţă. La fel de important, dacă te
gândurile care îţi determină starea emoţională. Orientarea scufunzi mai adânc în această stare, ajungi în mod natural la
ta de bază devine: Ce se întâmplă propriu-zis acum? Nu noi profunzimi ale intuiţiei şi înţelepciunii.
este o întrebare la care răspunzi cu alt gând, este o comutare
O cale de a aprecia natura paradoxală, dar unificatoare
a conştiinţei la· o calitate de receptivitate alertă, în care
a „conştiinţei concentrate-cuprinzătoare" este să recurgi
gândurile se retrag şi lucrurile sunt doar aşa cum sunt ele.
la comparaţia cu soarele strălucind în spaţiu. Vizualizează
Ideea că cineva trebuie să fie mereu în Acum poate fi soarele - lumina lui radiind în afară, în galaxie şi dincolo
derutantă, ştiu asta. Face să pară că ar trebui să fii în altă de ea, fără limite. Doar o fracţiune minusculă cade asupra
parte decât eşti. Dar în realitate, tot ce ţi se cere este să treci pământului, lunii şi altor planete. De fapt, chiar şi la un
de la gândire la conştiinţă. Natura acestei stări este greu de milion de ani lumină depărtare de soare, lumina lui umple
descris, deoarece cuvintele o fac să pară paradoxală. Este o fiecare milimetru pătrat de spaţiu, chiar dacă poţi vedea acea
stare în care eşti în acelaşi timp concentrat şi cuprinzător, lumină doar când te uiţi direct la soare sau la ceva pe care el
mobilizat şi relaxat. îl luminează.
În starea noastră obişnuită sau normală de conştiinţă,
suntem fie concentraţi - uneori atât de concentraţi încât Soarele luminând înspre Pământ şi în spaţiu
totul cu excepţia lucrului pe care ne concentrăm dispare - Lumina soarelui este întrucâtva similară conştiinţei.
fie prea spaţioşi. Adică, ne pierdem privind la televizor sau Când cauţi conştiinţa, nu o poţi găsi. Ceea ce afli este
în reverii, aşa încât nu mai suntem conştienţi nici măcar credinţa că tu eşti cel care este conştient - sursa conştiinţei -
de ce ne spune cineva alături. Tot astfel, corpurile noastre şi, în acelaşi timp, orice lucru spre care îţi întorci conştiinţa
sunt adesea mobilizate, în sensul de a fi alerte sau gata de sau îţi îndrepţi atenţia este lucrul de care devii conştient. De

84 85
 Richard Moss

exemplu, dacă îţi cer să devii conştient de respiraţia ta chiar

acum, vei face asta instantaneu. Dar, cu o clipă înainte, deşi
respirai, nu erai conştient de asta. A trebuit să îţi îndrepţi
atenţia - sau să luminezi cu lumina solară a conştiinţei tale -
spre respiraţia ta, pentru a deveni conştient de ea.
Conştiinţa este un mister sublim. Oriunde îţi întorci
atenţia, devii conştient de ceva. Îţi oferă o capacitate aparent
nelimitată să îţi aduci lucruri în conştiinţă şi să îţi sporeşti
cunoaşterea, şi cu toate acestea nu o poţi găsi - nu poţi
vedea conştiinţa însăşi. Nu poţi face niciodată din conştiinţă
un obiect al conştiinţei, fiindcă nu poţi ieşi niciodată din
conştiinţă pentru a-ţi privi conştiinţa.
Desigur, soarele nu este conştient (după câte ştim noi).
Nu are ego sau identitate personală, ca mine şi ca tine. Nu
îşi închipuie că este pământul, doar pentru că lumina lui
iluminează pământul. Dar egoul tău face exact acest lucru.
Egoul tău nu se recunoaşte pe sine ca un aspect al unei minţi
vaste sau al unei conştiinţe spaţioase, expansive. În loc de
asta, egoul se identifică doar cu lucrul căruia îi acordă aten-
ţia. Priveşte o senzaţie neconfortabilă şi crede: Mă simt ne-
confortabil. Sau priveşte la sentimentul de tristeţe şi crede:
Sunt trist. Sau are gândul Sunt mai bun ca ea şi se simte
superior. Egoul nu are nicio idee că potenţialul lui de con-
ştiinţă vine dintr-o minte mai largă, o conştiinţă nelimitată.
Îndată ce înveţi să rămâi în conştiinţă, nu doar în ego, îţi
poţi îndrepta atenţia spre orice senzaţie sau sentiment, dar
fără să te prăbuşeşti în el şi să te identifici cu el. Să luăm,
de exemplu, frica. Dacă îţi îndrepţi atenţia concentrată către
sentimentul de frică şi simultan îţi aminteşti că starea ta de
conştiinţă se extinde, ca lumina soarelui, fără limită, vei fi
într-o relaţie potrivită şi conştientă cu senzaţia de frică.
O poţi privi direct în timp ce rămâi expansiv. Vei simţi
frica, dar nu va fi acaparată de egoul tău şi nu va deveni
identitatea ta. Va fi ce este ea. Iar fără egoul care să creeze

86
 Vindecarea începe în interior

gânduri despre frică şi despre tine, sentimentul de frică este

doar energie. Va curge mai departe şi va deveni altceva, la
fel cum vremea trece şi se schimbă mereu.
Dacă îţi concentrezi atenţia pe un sentiment puternic
precum frica fără să rămâi cuprinzător, atunci frica se va
înteţi prin poveştile tale despre ce se poate întâmpla sau ce
este în neregulă cu tine. Exact acelaşi lucru se întâmplă dacă
îţi îndrepţi atenţia de la nivelul egoului către durerea fizică:
durerea se amplifică şi se înrăutăţeşte prin poveştile egoului
tău despre ea. Egoul se va identifica cu frica sau durerea, le
va lega de tine, le va face problema ta, va imagina un viitor
teribil sau îşi va aminti un trecut mai bun. Pe scurt, în loc să
trăieşti senzaţia de frică sau durere, egoul tău te va face să
suferi mult mai rău de atât.

Practicând conştiinţa concentrată-cuprinzătoare

Este nevoie de practică ... de multă practică, pentru a pu-
tea învăţa conştiinţa concentrată-cuprinzătoare. Primul pas
este să alegi la ce să te concentrezi. Iţi sugerez să îţi îndrepţi
atenţia asupra oricărei senzaţii din momentul prezent. De
pildă, îndreaptă-ţi conştiinţa asupra mâinilor tale şi vei ob-
serva că este o senzaţie subtilă, dar uşor de remarcat în ele.
Dacă apoi îţi balansezi chiar şi puţin braţele, vei observa că
pe măsură ce mâinile tale se mişcă, senzaţia pe care o simţi
se schimbă. Poţi folosi această subtilă schimbare de senzaţie
ca un punct focal sau te-ai putea concentra pe aerul, care îţi
trece prin nas.
Adu una din aceste senzaţii (ce simţi în mâinile sau în
nările tale) în prim planul conştiinţei tale, astfel încât să
devină acută şi precisă. Păstrează această privire interioară
ferm, dar cu blândeţe. În acelaşi timp, extinde-ţi· toate sim-
ţurile: ascultă sunetele din depărtare şi ţine-ţi ochii deschişi,
dar fără privire focalizată, aşa încât să poţi folosi şi vederea
periferică. În timp ce eşti intens conştient de respiraţia sau

87
 Richard Moss

mâinile tale, lasă-ţi conştiinţa să se extindă, de asemenea,

la întregul corpului tău şi apoi dincolo de el - în cameră sau
oriunde te afli.
La început, se poate să fii capabil să menţii această cali-
tate a atenţiei un· timp foarte scurt, pentru că nu ţi-ai lucrat
,,muşchiul" acestui tip de conştiinţă. Dar nu te descuraja:
este la fel ca orice tip de exerciţiu, în sensul că cere practică
şi voinţă. Când gândurile îţi acaparează atenţia şi te scot din
spaţialitatea concentrată, întoarce-te uşor la punctul tău fo-
cal şi exersează din nou.
O altă cale de a înţelege practica este să lucrezi cu ex-
perienţa „mobilizării relaxate". Imaginează-ţi că trupul tău
este ca un maestru de arte marţiale, pregătit la momentul
imediat premergător competiţiei: fiecare simţ îi este alert şi
întregul corp este gata să se avânte în acţiune. Şi totuşi, în
acelaşi timp, maestrul este profund relaxat, la fel de liniştit
ca un bebeluş mulţumit.
Sau iată o altă imagine pe care o poţi încerca: vizuali-
zează-te la blocurile de start ale unei curse de I 00 m viteză
când cel care dă startul anunţă: ,,Pe locuri... fiţi gata ... ". Dar,
în loc să spună „Start!" spune „Zâmbeşte". Un zâmbet adu-
ce întotdeauna o calitate spontană de uşurare şi relaxare. Iar
un zâmbet alături de corpul tău deplin treaz şi alert este - pe
cât de paradoxal poate părea - chiar starea în care trăieşti
plenitudinea fiinţei.
Când practici spaţialitatea concentrată sau mobilizarea
relaxată, blândeţea atenţiei tale este foarte importantă. Să
spunem că· exersezi şi remarci un disconfort în corpul tău.
Lasă deoparte concentrarea pe respiraţia sau mâinile tale şi
întoarce-ţi privirea interioară asupra acestei perturbări. Pe
măsură ce faci asta, îndreaptă-ţi uşor şi atenţia în acelaşi
loc, ca şi cum ar fi o pană pufoasă abia atingând locul
inconfortabil din corpul tău.

88
 Vindecarea începe în interior

Fă exact acelaşi lucru dacă ai un sentiment puternic,

precum frica: atinge-l neclintit cu cea mai uşoară atenţie, în
vreme ce îţi menţii conştiinţa cuprinzătoare. Cu cât poţi fi
mai blând cu atenţia ta, cu atât mai relaxat şi cuprinzător vei
fi deopotrivă. Este aproape imposibil să fii uşor şi să nu fii
cuprinzător în acelaşi timp. Cu cât este mai blândă atenţia
ta, cu atât este mai puţin probabil că te vei gândi la senzaţia
sau ·sentimentul asupra căruia te concentrezi. Cât timp nu
gândeşti, senzaţia se poate elibera, iar sentimentul va curge
mai departe, în loc să rămână împotmolit.
Majoritatea oamenilor înţeleg concentrarea, fiindcă asta
au fost antrenaţi să facă în şcoală, dar spaţialitatea îi poate
deruta. Poţi fi cuprinzător în sensul extinderii tuturor simţu-
rilor tale în exterior, spre mediul tău, dar sunt şi alte dimen-
siuni ale spaţialităţii. De pildă, să zicem că oriunde în Uni-
vers este Acum. Să fii prezent înseamnă să participi tocmai
la locul în care eşti, dar şi să te extinzi, cel puţin intuitiv, în
starea de Acum, care este oriunde, într-o nelimitată vastitate.
Fiorul viu sau calitatea simţită a fiecărui moment al vieţii
depinde de gradul în care eşti simultan concentrat şi cuprinză-
tor, mobilizat şi relaxat. În afară de asta, a vorbi despre Acum
este doar o abstracţiune. Nu există Acum, adică, nu poţi să
îl priveşti din afară. Aşadar, a vorbi despre a fi în Acum este
doar un alt fel de a descrie calitatea atenţiei tale. Calitatea
atenţiei tale este cea care determină calitatea experienţei tale.
Echilibrul conştiinţei concentrate-cuprinzătoare îţi oferă
o cale foarte bună de a-ţi trăi viaţa dincolo de practica me-
ditaţiei. Dacă începi să te simţi apăsat de sarcinile mundane
şi repetitive din marea parte a vieţii de zi cu zi, de pildă,
poţi să îţi imaginezi simultan bilioane de alţi oameni de pe
planetă repetându-şi zilnic propriile munci ca parte a vieţiJor
lor de zi cu zi. Să îţi vezi propria trudă zilnică din perspecti-
va trudei zilnice a tuturor îţi face situaţia mai puţin persona-
lă şi te poate ajuta să îţi orientezi atitudinea spre acceptare.

89
 Richard Moss

Sau, dacă te preocupă boala ta, îţi poţi aminti ca m

orice moment sunt milioane de oameni care sunt bolnavi,
simţind mai mult sau mai puţin ce simţi tu, gândind mai
mult sau mai puţin gânduri similare legate de soarta lor. Din
nou, boala ta este total recunoscută, dar devine mai puţin
personală şi mai mult o parte a întregului vieţii.
O stare a minţii echilibrată este de asemenea de folos în
relaţiile interpersonale. De exemplu, recent, într-o seară, am
considerat că soţia mea este nedrept de critică cu mine. Dar
înainte de a-i spune ce nu mi-a plăcut din comentariile ei,
am făcut ceva pentru propria stare de bine şi pentru binele
relaţiei noastre: mi-am adus simultan în minte lucrurile
iubitoare şi apreciative pe care mi le spune frecvent, la fel
ca şi multe alte momente de tandreţe pe care le-am petrecut
împreună. Cu alte cuvinte, în vreme ce mă axam pe un
aspect anume a ceva ce nu îmi plăcea, am păstrat în minte
tabloul mai larg a ceea ce preţuiesc la ea şi la relaţia noastră.
Ca rezultat, am fost echilibrat interior, iar eu şi soţia
mea am avut o comunicare eficientă, care ne-a adus mai
aproape unul de altul. În trecut, am făcut adesea greşeala
de a reacţiona furios şi, pentru a-mi justifica mai departe
resentimentul, aminteam alte momente când m-am simţit
nedreptăţit. Dar să îmi restrâng conştiinţa în jurul a ceva
dureros, în loc să menţin o perspectivă mai largă asupra
relaţiei noastre, nu a făcut decât să îmi amplifice nefericirea
şi m-a determinat să fiu mai pesimist, închis şi defensiv.

Puterea conştiinţei
Calitatea experienţei tale este în fiecare moment
dinamică. Cu cât eşti mai echilibrat în a fi şi concentrat şi
cuprinzător, şi mobilizat şi relaxat, cu atât mai viu şi prezent
eşti, în mod total. Micile probleme nu devin mari probleme.
Micile frici nu devin centrul lumii tale. Aceasta este marea

90
 Vindecarea începe în interior

putere a conştiinţei: pe orice te-ai concentra sau de orice

eşti atras (fie că este o idee sau sentimente ca durerea, frica
sau iubirea) există mereu un spaţiu mai mare în care aceste
gânduri şi sentimente specifice sunt trăite. În acest sens, cine
eşti cu adevărat, ca fiinţă conştientă, este întotdeauna mai
mult decât cele de care eşti conştient: eşti mereu mai mult
decât poveştile tale.
Anumite sentimente sau gânduri pot părea copleşitoare
când te concentrezi în particular asupra lor. Egoul tău se va
. identifica pe loc cu ele şi va crea poveşti care vor intensifica
sentimentul şi te vor închide într-o realitate îngustă.
Dar, dacă îţi muţi atenţia spre prezent şi rămâi expansiv,
sentimentul nu va mai fi atât de copleşitor. De fapt, se va
transmuta adesea în prezenţă şi vitalitate.
Este iluminator să realizezi că poţi învăţa să îţi orientezi
conştient atenţia în orice fel alegi şi astfel să îţi antrenezi
mintea să fie în acelaşi timp concentrată şi cuprinzătoare. Pe
măsură ce faci asta, vei realiza că egoul - la ce te referi când
gândeşti eu - nu există cu adevărat. Eu, în sine, este doar un
gând, o poveste, un foarte vechi obicei al auto-identificării,
nu un lucru propriu-zis. În clipa în care te întorci la Acum,
nu mai există decât conştiinţa (conştiinţa senzaţiilor, senti-
mentelor, gândurilor, prezenţei, fiinţei), nu un eu separat sau
ego. Cel care eşti cu adevărat nu poate fi separat şi definit,
se poate doar vorbi pe seama lui în manieră simbolică folo-
sind cuvinte precum sine.
Învăţând să lucrezi astfel, nu te aştepta să fii capabil să
păşeşti în poziţia Acum din centrul Mandalei şi instantanţu
să te eliberezi de îngrijorare, furie, tristeţe sau orice altă
formă de stres trăieşti. Nu se presupune că te vei umple
spontan de prezenţă şi vei intra în extaz doar pentru că ai
devenit mai prezent. La fel ca orice disciplină spirituală
şi artistică, prezenţa este un talent învăţat. Să stai jos să
meditezi sau să scrii poezie nu implică neapărat că mintea

91
 Richard Moss

ta va deveni pe loc nemişcată sau că îţi vor curge fără e f ort

cuvintele. În orice efort intenţional şi conştient se află o
practică repetată şi deopotrivă un element de mister sau
graţie în felul în care te instalezi deodată într-o stare a fiinţei
mai integrată şi conectată.
Niciunul din noi nu va controla vreodată acest har, dar
este posibil să îl cultivăm. Aşadar, în ceea ce voi descrie
îndată, când te ghidez spre a te muta în poziţia Acum, este
vorba despre o alegere de a păşi conştient în afara minţii tale
gânditoare şi de a-ţi aduce în întregime conştiinţa în corpul
tău şi în prezent. Este vorba despre a-ţi asuma conştient
responsabilitatea calităţii atenţiei tale şi de a practica
spaţialitatea concentrată. Este vorba să te aduci conştient
într-o relaxare profundă în vreme ce devii cât se poate de
mobilizat. Înseamnă să inviţi prezentul atemporal să se
deschidă la profunzimea pe care ţi-o va permite, de fiecare
dată când faci acest efort.
În navigaţie, este esenţial să cunoşti exact latitudinea şi
longitudinea punctului tău de plecare pentru a stabili cursul
unei noi destinaţii. Tot astfel, navigând prin viaţă, Acum
devine punctul tău de pornire iar şi iar. Aceasta se aseamănă
şi felului î11 care primul violonist emite o notă la care restul
orchestrei se acordează: Acum devine nota cu care şi faţă de
care te acordezi, pe măsură ce simţi cât de dezacordat devii
când te identifici cu poveştile tale despre Mine, Tine, Trecut
şi Viitor.

92
 CAPITOLUL V

O HARTĂ CĂTRE CLARITATEA

EMOTIONALĂ

Acest capitol îţi va arăta cum să lucrezi cu Mandala

Fiinţei, aşa încât să te eliberezi de suferinţa emoţională care
atât de des însoţeşte o criză personală sau o problemă de
sănătate.
În acest punct ai de ales: poţi sări la capitolul următor
şi citi cele trei exemple de persoane pe care le consiliez
în lucrul introspectiv cu Mandala sau poţi citi aici, mai
departe, şi afla paşii de bază ai practicii, mai întâi. Dar nu
sări mai departe chiar acum, citeşte cel puţin următoarele
două paragrafe.
Am situat acest capitol în faţa celui care mmează
deoarece cred că îţi va oferi o bază mai bună pentru a
înţelege de ce ghidez acei trei oameni în felul în care o fac.
Dar, uneori, să vezi propriu-zis desfăşurarea procesului (în
cazul acesta, să îi observi pe alţii cum folosesc tehnica) îl
poate face mai uşor de înţeles. Aşadar, dacă eşti o persoană
care se simte mai confortabil citind exemple înainte să
încerce singură, atunci sari mai departe, la Capitolul VI. (Nu
uita să te întorci la acest capitol pentru a putea învăţa cum să
foloseşti Mandala pentru tine.) Pe de altă parte, dacă preferi
să afli mai mult despre lucrul cu Mandala şi apoi să obţii

93
 Richard Moss

o perspectivă mai pătrunzătoare citind cazurile prezentate

ulterior, atunci continuă să parcurgi acest capitol înainte să
treci la următorul.
Orice opţiune alegi, te încurajez! Vei învăţa să te
eliberezi pe tine însuţi de tipurile de poveşti care au făcut
din tine o victimă sau te-au slăbit. De asemenea, te vei
îndepărta de poveştile pe care alţii vor dori să le proiecteze
asupra ta. Tehnica aceasta nu este magică, vei avea de lucru
cu ea. Dar, cu puţină practică, vei avea în interiorul tău o
busolă care să te aducă mereu la centru.

Să Începem
Pentru început, creează-ţi propria Mandala. Ai nevoie
de cinci cartonaşe sau bucăţi de hârtie de mărimea 13cm
pe 18cm, aproximativ. Pe fiecare cartonaş printează unul
din aceste cuvinte, în litere mari: TRECUT, VIITOR, EU,
TU şi ACUM. Îţi propun să faci cuvântul Acum mai mare şi
îngroşat, fiindcă este poziţia esenţială la care se raportează
toate celelalte. Aşează cartonaşele inscripţionate pe orice
podea liberă, aşa cum se vede în diagrama Mandalei Fiinţei,
din capitolul anterior, la pagina 74. (Vei dori poate să pui un
semn de carte la acea pagină, fiindcă ne vom referi adesea la
d·iagrama Mandalei.)
Apoi, stai în picioare, în centru, pe poziţia Acum, orientat
astfel încât poziţia Viitor să fie în faţa ta la ora 12, cartonaşul
cu Trecut să fie în spatele tău, la ora 6, iar Eu şi Tu sunt la ora
9 şi respectiv ora 3. Fă ca raza dintre poziţia Acum şi poziţiile
din exterior să fie de aproximativ 60 cm, ca şi cum le-ai plasa
pe un ceas suficient de mare cât să mergi pe el.
Propria ta Mandala a Fiinţei este acum gata pentru a
lucra c_u ea. Dacă nu creezi una chiar acum, imaginează-ţi că
va arăta ca o tablă de joc mare şi rotundă pe podea, deasupra

94
 Vindecarea începe în interior

căreia poţi sta şi pe care te poţi mişca de la un punct la altul,

confortabil. 1
Dacă este o alternativă mai bună pentru tine, în loc să
stai în picioare şi să mergi prin Mandala, foloseşte un scaun
şi mută-l pe fiecare poziţie, aşa încât să poţi sta jos când
lucrezi. Dacă eşti imobilizat la pat sau nu ai suficient spaţiu
în care să poţi lucra, creează-ţi o Mandala mult mai mică,
pe o tablă sau o tavă. Mişcă-ţi mâna pe ea, aşa încât să se
oprească în fiecare poziţie, după caz.
În această practică vei retrăi o situaţie în care ai devenit
stresat emoţional sau reactiv şi vei folosi modelul Mandalei
pentru a afla unde te-a purtat egoul şi ce ţi-ai spus ţie însuţi
ca să generezi acea stare de „contractare". Premisa acestei
practici este că, îndată ce devii conştient de cum ţi-au
provocat acest lucru poveştile pe care ţi le spui, nu va mai fi
nevoie să fii prins într-o asemenea stare altă dată.

Recunoaşte când eşti contractat

Pentru a înţelege ce vreau să spun prin contractare, adu-ţi
întâi aminte de un moment în care te simţeai plin de viaţă,
cu desăvârşire liniştit şi bucuros. Sau gândeşte-te la o vreme
când puteai privi chiar şi circumstanţele solicitante cu calm
şi vedea multe posibilităţi pentru a îmbunătăţi situaţia. Îţi
poţi aminti senzaţia expansivă în corpul tău, sentimentul de
stare de bine şi vivacitatea simţurilor tale? Ce fel de gânduri
îţi treceau prin minte, dacă aveai vreunul? Pe măsură ce
guşti această amintire a momentului în care erai pur şi
simplu prezent şi lucrai cu circumstanţele tale în loc să te
lupţi împotriva lor, reţine că acesta este de fapt felul tău
natural de a fi.
Acum, pentru comparaţie, adu-ţi în minte o situaţie în
care ţi-ai pierdut cumpătul, ai fost nerăbdător sau nesătul
emoţional - nimic nu te putea satisface, nimic nu era

95
 Richard Moss

suficient de corect sau bun, iar oamenii te călcau cu uşurinţă

pe nervi. Îţi poţi aminti cum te simţeai? Poate simţeai că eşti
grav rănit sau la limită. Erai gata să fugi sau să ataci sau te
simţeai atât de insensibil încât nu mai înregistrai nimic?
Când eşti contractat, se poate să nu vezi la început
sau să nu ai idee ce cauzează asta. De pildă, o femeie cu
care lucram era cu totul inconştientă de ce i se întâmpla la
întâlnirea de încheiere a unuia din seminariile pe care le
conduceam. Tocmai începuse să se îndrăgostească de un
bărbat, care era şi el înscris în program, iar el plecase în
dimineaţa aceea, în timp ce ea mai rămăsese pentru câteva
zile în plus. Ştia că nu se simţise în apele ei din punct de
vedere emoţional, fiindcă alţi câţiva din grup o enervaseră
tare, iar ea aproape că se repezise la ei fără niciun motiv.
A recunoscut că era contractată şi chiar putea descrie
că se simte ca un mic copil lovind cu picioarele în pământ
în faţa ei, cu un fel de suspin resemnat, o stare de „m-am
săturat". Cu toate acestea nu avea absolut nicio idee că
era supărată pentru că omul de care tocmai se îndrăgostise
plecase recent. De fapt, nu era nici măcar conştientă că
se gândea mult la el. Mai târziu i-am spus că intuiesc că
ce trăia, contractarea ei, era legată de plecarea acelui om,
ceea ce ea a recunoscut pe loc ca fiind miezul problemei,
nevenindu-i să creadă că nu a realizat asta singură.
Starea ei de contractare era ca şi cum ar fi purtat ochelari
de cal. Era iritabilă şi deloc în largul ei în propria piele
şi acţiona pe potrivă, dar era incapabilă să se conecteze
la cauza primară sau să o identifice. A fost cu deosebire
tulburător pentru ea, fiindcă i s-a întâmplat fără ca ea să
recunoască măcar că este în realitate contractată, lucru ce
arată cât de orb poate fi cineva în această stare.
Când eşti contractat, aşa cum sugerează cuvântul,
ai devenit mai mic psihologic: nu· ai acces la simţul
corectitudinii, sinele tău mai înţelept este acoperit. Dar

96
 Vindecarea începe în interior

nu înţelegi ce îţi spui ţie însuţi la nivel subconştient ca să

provoci această stare.
În mod normal, suntem bucuroşi când aceste stări
trec şi nu vrem să ne mai întoarcem să le revizităm. Dar,
îndată ce am pornit pe calea conştiinţei şi a auto-vindecării,
fiecare situaţie în care devenim contractaţi este o invitaţie să
descoperim ce ne spuneam nouă înşine deopotrivă conştient
şi subconştient. Cu alte cuvinte, este o şansă să ne sporim
înţelegerea de sine. De aceea, în loc să ne si'mţim ruşinaţi
de a fi devenit contractaţi sau să ne dorim să uităm de asta şi
să o îngropăm în trecut, trăim entuziasmul de a vedea la ce
nouă înţelegere şi claritate despre noi înşine putem ajunge.
**
Ori de câte ori foloseşti lucrul cu Mandala, primul pas
este să începi mereu din poziţia centrală numită Acum,
fiindcă, la fel ca un marinar, nu poţi naviga spre o destinaţie
nouă fără să ştii de unde porneşti. (Desigur, singurul loc real
din care poţi porni vreodată este Acum.)
Îndată ce te-ai centrat în poziţia Acum şi trăieşti starea
ta naturală, eliberată de orice nefericire cauzată de gânduri,
îţi poţi aduce în minte episodul specific în care ai devenit
contractat emoţional. Apoi, începe să cauţi poveştile pe
care ţi le spuneai ţie şi care au creat contractarea. Pe măsură
ce· faci asta, te vei muta din poziţia centrală (Acum) către
poziţia din Mandala de care pare să aparţină mai mult
fiecare poveste. Anumite poveşti vor aparţine mai ales
poziţiei Trecut, altele vor fi legate de Viitor, iar altele vor fi
despre tine (Eu) sau alţi oameni şi lucruri (Tu).
Când lucrezi astfel, reperul central este calitatea fiinţei
tale atunci când stai în poziţia Acum, având conştiinţa
concentrată-cuprinzătoare. Această stare este apoi conştient
comparată cu felul în care eşti când te identifici cu una din
poveştile tale, în oricare din cele patru poziţii de exterior.
Abilităţile necesare pentru a simţi acest contrast sunt clar
descrise în discuţia care urmează.

97
 Richard Moss

Pe măsură ce îţi laşi repetat poveştile deoparte şi te în-

torci în Acum, trăind schimbarea energetică şi senzaţia pal-
pabilă de calm sau uşurare, corpul tău începe să recunoască
felul în care se simte prezenţa, iar apoi această stare devine
tot mai uşor de asumat. Când lucrezi cu Mandala şi te în-
torci iar şi iar către poziţia Acum, pătrunzi într-un câmp vast
de conştiinţă, o sursă nelimitată de energie vitală şi înţelep-
ciune intuitivă care îţi va aduce o nouă perspectivă interioa-
ră şi te va restabili în starea de bine.

Lucrul cu Mandala Fiinţei

Recomand stăruitor ca, atunci când începi să lucrezi cu
Mandala, să îţi scrii poveştile în propoziţii simple înainte să
începi. Recomand şi să îţi spui sau citeşti fiecare poveste tare
şi să vorbeşti tare pe parcursul întregului proces, chiar dacă
lucrezi singur. Ascultarea propriei voci face învăţarea mult
mai directă decât ar fi dacă ai face totul în gând. Te încurajez
de asemenea să te mişti efectiv prin Mandala, în orice fel o
poţi face. (Învăţăm mai eficient când ne implicăm corpurile
decât atunci când ne bazăm doar pe gândirea noastră.)
Când eşti gata, alege un spaţiu privat şi liniştit şi asigură-
te că nu vei fi întrerupt. Închide orice telefoane şi alocă-ţi
suficient timp să îţi oferi darul introspecţiei nepripite, care
va folosi vindecării tale.
Când citeşti paşii următori care descriu procesul
Mandalei, te rog să nu te îngrijorezi dacă la început nu îl
poţi înţelege cu totul. Când vei ajunge la exemplele propriu-
zise de oameni care lucrează cu Mandala din capitolul
următor, îţi sugerez să le citeştî şi apoi să te întorci la această
secţiune şi să o reciteşti. Apoi vei fi pregătit să începi lucrul
la propria ta vindecare din interior.
Să începem.

98
 Vindecarea începe în interior

Pasul 1: Defineşte chestiunea asupra căreia vrei

să lucrezi
În scopul lucrului cu Mandata, folosesc cuvântul chesti-
une într-un sens foarte specific: o chestiune este o situaţie în
care ai devenit emoţional contractat sau ceea ce eu numesc
,,tulbure". Poate ai auzit vreo variantă a expresiei „a-ţi lim-
pezi apele". Pentru mine, ea descrie întoarcerea la starea na-
turală a fiinţei tale, netulburată de clocotirea emoţiilor. Să fii
tulbure poate însemna să te simţi speriat, vinovat, furios sau
încărcat de resentimente. Poate însemna că devii tempera-
mental, intri într-o ceartă, îţi pierzi încrederea (sau eşti prea
încrezător), devii descurajat sau te ataci pe tine însuţi.
Să fii tulbure cuprinde aproape orice stare în care eşti
agitat sau stresat şi pierzi legătura cu claritatea firească a
conştiinţei tale treze şi spaţioase. Circumstanţele în care se
poate întâmpla asta sunt aproape nelimitate. Poate cea mai
mare tulburare (şi suferinţă) apare în relaţiile interpersonale,
unde există judecată şi conflict, dar cu siguranţă problemele
de sănătate pot să te tulbure şi ele.
Atunci când îţi alegi o chestiune cu care să lucrezi,
aspectul important este să o defineşti clar. De exemplu,
una din clientele mele are emfizem şi aceasta îi limitează
abilitatea de a merge sau de a urca scări. Într-o zi, a
subestimat timpul care i-ar fi trebuit pentru a ajunge la o
întâlnire şi, ca urmare, s-a forţat prea mult. Acest lucru a
provocat o criză respiratorie ce a determinat-o să folosească
un inhalator şi să petreacă o jumătate de oră încercând să îşi
ţină sub control respiraţia. În vreme ce se odihnea şi aştepta
să i se restabilească respiraţia, a fost cuprinsă de sentimente
de ruşine şi disperare.
Iniţial, chestiunea asupra căreia a vrut să lucreze clienta
mea în procesul Mandalei era faptul că avea emfizem, dar a
avea emfizem nu este o chestiune - este un aspecţ al vieţii
ei. Cu puţină ghidare din partea mea, a ajuns să definească

99
 Richard Moss

chestiunea specific, în acest mod: ,,Grăbindu-mă la o

întâlnire, mi-am pierdut respiraţia şi m-am simţit disperată."
Acum puteam lucra cu poveştile despre ea însăşi şi sănătatea
ei, care i-au creat sentimente negative.
Este semnificativ cum numeşti chestiunea asupra căreia
vrei să lucrezi, folosind această tehnică. Aminteşte-ţi că o
chestiune trebuie definită concret, într-un fel care leagă
situaţia specifică de o stare de contractare.
Iată un alt exemplu de chestiune, cu care s-ar putea lucra
uşor folosind procesul Mandalei: ,,Cearta avută cu prietenul
meu ieri la prânz." Formulând-o în acest fel, ai putea acum
să cauţi poveştile despre Mine, Tine, Trecut şi Viitor cu care
te identificai conştient sau subconştient şi care au cauzat
cearta. Dar să presupunem că ai sări la o auto-analiză şi ai
defini, în schimb, chestiunea astfel: ,,Renunţ la putere prea
uşor." Cu această generalizare despre comportamentul tău,
crezi că înţelegi ce faci ca să se producă cearta. În realitate,
credinţa „Renunţ la puterea mea prea uşor" este doar o
poveste despre Mine, cel mult, o parte din ce ar fi putut
provoca cearta. Potrivit experienţei mele, este mult mai
greu să lucrezi când procesul de investigare porneşte de la
o poveste sau o generalizare despre tine sau alţii şi nu este
înrădăcinat într-o situaţie specifică.
Deşi se întâmplă oricui - câteodată destul de frecvent -
starea naturală a fiinţei tale nu este să fii tulbure. Nu este
doar „natura umană", ceva ce trebuie să accepţi pur şi
simplu şi cu care trebuie să trăieşti. Tulburarea este creată
de egoul tău, care este doar un aspect al naturii umane. Ca
să devii contractat sau tulbure trebuie să îţi spui ţie însuţi
poveşti care generează emoţii şi comp01iamente defensive,
reactive, depresive sau agresive. Întreaga muncă cu Mandata
se fundamentează pe acceptarea acestui adevăr elementar:
Nu ceea ce fac ceilalţi sau situaţia în sine te face să te
contractezi şi să devii tulbure, ci poveştile pe care ţi le spui
ţie Însuţi despre toate acestea.

100
 Vindecarea începe în interior

Aşadar, priveşte cu atenţie la viaţa ta şi observă când

te-ai simţit recent contractat. Scrie care a fost situaţia şi ce
s-a întâmplat, pentru a fi sigur că ai formulat-o în mintea ta
pe cât de specific şi clar ai putut. Această notaţie poate fi
scurtă, dar trebuie să formuleze_problema sau chestiunea de
bază care te (sau te-a) tulburat. Pentru a te ajuta, poţi folosi
Foaia de lucru Eu cel Tulbure din apendice. O numesc „Eu
cel Tulbure" deoarece cred că acest fel de a descrie propria
persoană adaugă o nuanţă de umor. Practica este serioasă,
dar este bine să zâmbim puţin în faţa ei. A învăţa să laşi ape-
le minţii să se limpezească este o metaforă excelentă pentru
lucrul cu Mandata, deoarece arată direct cât de învolburat
emoţional te pot face să te simţi poveştile tale şi cum eşti
restabilit la calm şi claritate prin întoarcerea în Acum.
Pasul 2: Centrează-te în Acum
Dacă ai descris clar chestiunea, al doilea pas este să te
centrezi în Acum. (Pentru a-ţi reaminti cum să faci asta, re-
citeşte secţiunea despre conştiinţa concentrată-cuprinzătoare
din capitolul precedent.) Îţi recomand să păşeşti propriu-zis
în Mandata ta şi să stai deasupra cartonaşului Acum, în timp
ce te aduci pe tine la conştiinţa concentrată-cuprinzătoare.
Îndată ce te simţi prezent în corpul tău, mobilizat şi relaxat,
ţi-ai creat punctul de referinţă pentru felul cum te simţi când
eşti deplin conştient şi nu prins în gândurile tale.
Aşa cum arată Mandata, când nu eşti cu adevărat prezent
în atemporalul Acum, sunt doar alte patru locuri în care poţi
merge: într-un Acum determinat emoţional de identificarea
cu poveştile despre tine (Eu) sau alţii (Tu) sau într-un Acum
emoţional creat de poveştile tale despre Trecut sau Viitor.
Ţine minte că modul în care trăieşti momentul prezent este
întotdeauna puternic influenţat de ceea ce îţi spui ţie însuţi.
Adesea poate părea că reacţia ce ţi-a creat tulburarea a
venit deodată, că nu gândeai deloc. Ai putea crede că reacţia

101
 Richard Moss

ta a fost spontană şi de aceea absolut firească, nu ceva creat

de egoul tău. Dar crede-mă, există întotdeauna un pachet
întreg de poveşti pe care ţi le-ai spus singur multă vreme,
aşa încât nu mai este nevoie să le gândeşti conştient, ca să
fii influenţat de ele. Acest poveşti de mult internalizate sunt
fundaţia subconştientă a oricărei reacţii ce apare. Lucrul
constă în a învăţa să recunoşti şi poveştile conştiente, şi
pe cele subconştiente. Este un proces pe care îl numesc
„dezambalarea", scoaterea la lumină a poveştilor ascunse
într-o stare tulbure şi aducerea· 1or în conştiinţă pentru a te
elibera de influenţa lor.

Pasul 3: Dezambalează poveştile specifice

Chiar dacă te trezeşti tulbure (furios sau temător) atât de
repede încât nu crezi că se află vreo poveste în spatele aces-
tei stări, ia-ţi câteva momente şi pune-ţi această întrebare:
„Ce trebuie să-mi fi spus mie despre mine, ceilalţi, trecut şi
viitor ca să ajung atât de tulbure?" O altă versiune a acestei
întrebări este: ,,Ce credeam (despre mine, alţii, trecut sau vi-
itor) aşa încât să devin atât de tulburat?" Apoi, ca să începi
în a-ţi descoperi poveştile, simte de care din cele patru po-
ziţii exterioare ale Mandalei te simţi atras întâi şi mută-te
acolo.
De exemplu, dacă îţi dai seama că ai mers în viitor şi ai
devenit speriat, păşeşte pe cartonaşul Viitor şi priveşte la ce
îţi spuneai ţie despre viitor. Dacă foloseşti Foaia de lucru Eu
cel Tulbure, vei vedea că pentru fiecare din cele patru poziţii
există o serie de formulări. Ele sunt menite să îţi stimuleze
descoperirea propriilor poveşti. Dacă aceste formulări sunt
de ajutor pentru tine în a-ţi găsi poveştile, este foarte bine,
dar ele nu sunt singura manieră de a-ţi descrie poveştile, aşa
că nu te limita la ceea ce oferă foaia de lucru.
Menţinând în minte chestiunea, mişcă-te prin Mandata
pe diferite poziţii şi examinează ce îţi spuneai ţie însuţi când

102
 Vindecarea începe în interior

ai devenit tulbure. În poziţia Eu, caută ce îţi spuneai despre

tine însuţi. În poziţia Tu, caută judecăţile tale despre situaţie
sau despre o anumită persoană. În poziţia Trecut, caută
ce amintiri îţi apar în vreme ce ţii chestiunea în minte. Ce
poveşti îţi spui ţie despre aceste amintiri?
Rând pe rând, dezambalează poveştile pe care ţi le
spuneai singur. Uneori se poate să nu fii conştient de ele
pentru toate cele patru poziţii, dar nu este important. Fă doar
tot ce poţi pentru a recunoaşte cât mai multe poveşti posibile
şi deopotrivă notează-le şi spune-le cu voce tare.
Câteodată, o poveste anume poate părea că aparţine mai
1" '

multor poziţii şi este nevoie de puţină experienţă pentru a şti

care poziţie e cea potrivită pentru fiecare poveste. De exem-
plu, să presupunem că eşti supărat cu privire la o relaţie şi îţi
spui „Mă simt tristă că prietenului meu nu îi pasă de mine".
La prima privire, ai putea crede că aceasta este o poveste
despre Mine pentru că începe ca o descriere despre cum te
simţi tu. Aşadar, lucrând cu Mandata, te-ai putea muta în po-
ziţia Eu. Cu toate acestea, să spui „Mă simt trist" înseamnă
să exprimi starea ta emoţională, printr-o descriere probabil
corectă a felului în care te simţi: este o afirmaţie factuală şi
nu o poveste. Pe de altă parte, emoţia de tristeţe este rezulta-
tul credinţei „Prietenului meu nu îi pasă de mine".
De aceea, dacă eu te-aş consilia, aş sugera că povestea
reală este credinţa ta şi că ar trebui să te muţi în poziţia Tu.
Este o poveste despre Tine pentru că este judecata ta despre
atitudinea prietenului tău faţă de tine. Te întristează să crezi
asta, dar nu face ca povestea să fie adevărată.
În general, poţi să îţi dai seama dacă o poveste este des-
pre Trecut sau Viitor prin timpul verbului. De pildă, credinţa
,,Tatăl' meu ne-a abandonat când aveam nouă ani" este o po-
veste despre tatăl tău şi o poţi numi o poveste despre Tine.
Dar, de fapt, este o interpretare veche a comportamentului
tatălui tău, aşa încât eu aş numi-o o poveste despre Trecut.

103
 Richard Moss

Nu este important să recunoşti corect locul de care apar-

ţine o poveste. Simplul fapt de a recunoaşte că în realitate îţi
spui singur poveşti este ceea ce trebuie să te preocupe. Prin
urmare, nu te îngrijora dacă locul din Mandala de care apar-
ţine o poveste nu este evident de la început. Prin practică îţi
va fi tot mai clar cum să recunoşti tipul de poveste pe care
ţi-o spui singur şi curând vei şti cu uşurinţă pe ce poziţie să
te muţi în Mandala.
Aminteşte-ţi că pe cât de simplu îţi formulezi povestea,
pe atât de uşor îţi va fi să lucrezi cu ea. De pildă, o
poveste poate fi formulată ca „Părinţii mă tratează ca pe
un ipohondru" sau ca „Tatăl meu nu îşi dă seama cât sunt
de bolnav". Acestea sunt poveşti clare despre Tine fiindcă
prima este judecata ta despre cum te tratează părinţii tăi, iar
a doua este judecata ta despre comportamentul tatălui tău.
O altă poveste poate fi: ,,Nu o să mă m i simt niciodată cu
adevărat bine". Aceasta este o poveste simplă despre Viitor
pentru că arată cum te imaginezi pe tine în viitor.
Evită formulări lungi şi complexe ca: ,,Simt că soţi-
ei mele nu îi pasă câţi bani cheltuieşte, de aceea trebuie să
continui să lucrez mai mult decât aş vrea, deşi sunt bolnav."
În acest exemplu sunt de fapt trei poveşti separate: ,,Soţiei
mele nu îi pasă câţi bani cheltuieşte", ,,Trebuie să continui
să lucrez mai mult decât aş vrea" şi „Sunt bolnav". Observă
şi cum povestea începe cu Simt că. În realitate, acesta nu
este un sentiment, ci un gând - mai exact, o judecată a com-
portamentului soţiei tale, pe care o deghizezi ca sentiment.
Nu este neobişnuit să deghizezi judecăţi în sentimente,
dar între ele este o diferenţă clară. Sentimentele sunt fapte.
Dacă te întreb „Cum te simţi?" şi tu spui „Este o greutate
pe pieptul meu", nu consider această afirmaţie o poveste.
Este o descriere a stării tale, una probabil corectă. Dar dacă
răspunzi „Simt că lucrurile ar trebui să stea altfel", aceasta
este o judecată şi, deci, o poveste.

104
 Vindecarea începe în interior

Pasul 4: Experimentează conştient ce creează fiecare

poveste în tine
Acum, că ai dezambalat poveştile, este timpul să
experimentezi conştient ce creează în tine identificarea cu
fiecare din ele. Aşa cum arată Mandala, există numai Acum,
dar starea fiinţei tale şi felul în care este trăit fiecare moment
depiride de ce îţi spui tu ţie însuţi.
Chestiunea, să presupunem, este nemulţumirea ta faţă
de mariajul tău şi în poziţia Eu ai văzut că îţi spuneai singur
această poveste: ,,Am aruncat la gunoi 20 de ani din viaţa mea
într-o relaţie proastă." Stai în poziţia Eu, spune-ţi povestea
cu voce tare şi începe să o examinezi cu o minte deschisă
şi o inimă binevoitoare. Priveşte în tine însuţi şi întreabă-te:
„Când cred această poveste şi mă identific cu ea, cum mă
face să mă simt? Ce se întâmplă cu energia mea? Ce emoţii
sunt prezente? Ce senzaţii fizice creează în mine? Ce imagini
îmi aduce această poveste, dacă aduce vreunele?" Permite-ţi
să experimentezi pe de-a-ntregul ce creează în tine fiecare
poveste specifică atunci când te identifici cu ea.
Chiar dacă este destul de dureros să încorporezi o po-
veste anume, precum cea menţionată anterior, nu te teme.
Acesta este un experiment punctual de conştientizare: încor-
porezi intenţionat efectul psiho-fiziologic (mental şi fizic)
al unei poveşti specifice. Acesta este un lucru conştient în
comparaţie cu a fi deturnat în mod automat de poveste, lucru
care s-a întâmplat când ai devenit reactiv supărat şi tulbure.
Numesc acest lucru de identificare conştientă cu povestea
care generează tulburare „gustarea otrăvii".
· Desigur, nu orice poveste creează nefericire, unele pot
să te entuziasmeze de-a dreptul, să îţi stârnească dorinţele
şi chiar să te excite sexual. Eşti om şi ai libertatea să îţi
permiţi fantezii. Câteodată este relaxant şi sănătos să faci
asta. Dar, dacă eşti în mod repetat acaparat de ceea ce este
altminteri o poveste sau o fantezie plăcută, care te trage

105
 Richard Moss

înspre trecut sau viitor, starea emoţională creată de acea

poveste te orbeşte faţă de momentul prezent, faţă de ceea
ce este. Numesc experimentarea conştientă a acestor poveşti
hipnotic satisfăcătoare „gustarea narcoticului".

Pasul 5: Creează un contrast cu povestea

Când ai gustat cu adevărat - ai încorporat - felul în care
povestea te face să te simţi, întoarce-te în centrul Mandalei.
Când faci acest pas, pregăteşte-te să îl laşi deoparte pe
Acum creat de identificarea cu povestea şi să te muţi într-un
nou Acum. De data aceasta, îndată ce stai în poziţia Acum,
încearcă un alt experiment de conştientizare: imaginează-te
în exact aceeaşi situaţie în care ai devenit tulbure, dar fără
acea poveste specifică.
De exemplu, una din poveştile pe care clientul meu
John le-a lucrat cu mine era despre cum devenea cu
uşurinţă obosit şi îşi pierdea cumpătul la serviciu. Când şi-a
dezambalat poveştile, una din ele era o poveste despre Mine:
,,Îmi irosesc viaţa într-o carieră care nu îmi place." Aşadar,
s-a mutat în poziţia Eu din Mandala şi a simţit cât de obosit,
deprimat şi plin de resentimente îl făcea acea poveste.
Apoi i-am cerut lui John să păşească înapoi pe cartonaşul
Acum şi să se vizualizeze pe sine la serviciu, întâmpfoând
aceleaşi provocări, dar de data aceasta fără ca poveştile
deprimante de tip Eu să îi mai fi intrat în minte. A fost tăcut
pentru o vreme, iar apoi a spus că se simţea mai cuprinzător,
mai relaxat şi chiar mai încrezător în sine. S-a descris
imaginându-se pe sine la serviciu cu mai multă răbdare i cu
un sentiment de încredere că această etapă a carierei sale era
doar un punct de trecere către alte noi posibilităţi.
Acest al doilea experiment de conştientizare - imagi-
nându-ţi că în exact aceeaşi situaţie o poveste specifică nu
îţi mai pătrunde în minte - întrebuinţează capacitatea „ima-
ginaţiei active", un instrument puternic pentru orice tip de

106
 Vindecarea începe în interior

exerciţiu interior. Folosind acest instrument, nu încerci sa

impui ce imagini să vină, ce crezi că ar trebui să simţi sau ·
cum ar trebui să arate lucrurile. Nu presupui automat că te
vei simţi alinat sau mai bine. În loc de asta, laşi procesul în
seama minţii tale inconştiente şi îi permiţi să te poarte spre
cum ai fi fără poveste. Te relaxezi şi nu te grăbeşti spre un
rezultat aşteptat. Permiţi minţii tale inconştiente să îţi înfăţi-
şeze o nouă experienţă .a sinelui tău. Observi orice imagerie
spontană care apare şi îţi permiţi să guşti şi să încorporezi pe
de-a întregul orice calitate a sentimentului ar apărea. Cum
este această stare? Cum te simţi cu adevărat?
Intelectul tău poate contrazice acest proces, spunând, de
pildă, ;,Asta nu e real. Povestea pe care mi-am spus-o singur e
ce gândeam de fapt în acele circumstanţe. Acum îmi schimbi
circumstanţele." Şi chiar aşa şi este: schimbi circumstanţele
gândirii tale pentru a crea un contrast, prin care raportezi po-
vestea pe care ţi-o spuneai la altă posibilitate. Ce nu înţelege
intelectul este că povestea originară este şi ea doar o invenţie
a egoului şi, în acest sens, la fel de relativă. Egoul îşi alege
versiunea lui anume de poveste, nu pentru că aceasta este in-
trinsecă situaţiei, ci pentru că este obiceiul egoului de a inter-
preta orice situaţie prin lentilele stării depresive sau grando-
mane de a fi special. Dar, până nu creezi un contrast, nu poţi fi
conştient de relativitatea poveştii originare.
Făcând acest nou experiment, tot aşa cum ai făcut când
simţeai ce a creat în tine povestea, ia-ţi timp suficient pentru
a simţi cu adevărat cât de diferit ai fi în aceeaşi situaţie, dacă
povestea nu ţi-ar fi intrat în minte. Nu te gândi doar la cum ar
fi porbabil să te simţi - permite-ţi propriu-zis să simţi asta.
În mod obişnuit, te identifici pur şi simplu cu poveştile
tale şi eşti imediat acaparat de realitatea emoţională pe
care acestea o creează. Crezi implicit că povestea este
adevărată şi că este unica realitate. (Acesta este modul în
care majoritatea din noi ne trăim poveştile.) Făcând acest

107
 Richard Moss

experiment, nu negi povestea, nu încerci să o abandonezi

sau să o respingi. Îţi foloseşti doar imaginaţia pentru a crea
activ un scenariu nou, un potenţial pentru un Acum diferit.
Lucrul important este să simţi cu adevărat cum ai fi fără
poveste şi să păstrezi acel sentiment. Rămâi atent la corpul
tău şi observă ce se întâmplă cu energia ta, cu poziţia şi cu
respiraţia ta pe măsură ce te imaginezi într-un scenariu cu
totul diferit, unul în care povestea nu te-a acaparat niciodată.
**
Aici se petrece magia. Este o Lege fundamentală a
Conştiinţei: pentru a fi conştient de ceva, trebuie să trebuie
să existe contrastul cu altceva. Cum îmi place să spun,
,,conştiinţei îi plac contrastele".
Simplu spus, nu poţi fi conştient de ceva fără contrast.
Prin contrastul dintre sentimentul a ceea ce eşti când te iden-
tifici cu o poveste şi cel care eşti în poziţia Acum, imagi-
nându-te pe tine fără poveste, trăieşti două versiuni diferite
ale sinelui tău. Mai exact, trăieşti două momente diferite de
Acum, două stări ale fiinţei diferite. Prin acest contrast, ai
potenţialul de a te trezi la noua stare a fiinţei disponibilă ţie
în orice moment.
În această experienţă încorporată cu două stări diferite,
eşti în fond doi oameni diferiţi: unul este egoul tău, care ţi-a
creat realitatea emoţională prin fiecare poveste pe care ţi-o
spune, iar celălalt este un nou şi necunoscut tu, născut când
povestea generată de ego nu e prezentă. Înseamnă propriu-
zis să fii „născut din nou". Ca să fie clar, nu vreau să spun
asta în înţelesul tradiţional religios, care te-ar face să te
identifici cu un nou sistem de credinţe. Nu, aceasta înseamnă
să fii născut din nou într-un sens existenţial. Acesta este un
nou tu, chiar dacă e o vedere scurtă a cuiva pe care nu l-ai
cunoscut conştient înainte.
Făcând experienţa acestui contrast, ai deodată potenţialul
pentru o relaţie cu totul nouă cu tine însuţi. Te deschizi către

108
 Vindecarea începe D
î : interior

o posibilitate emoţională mai largă şi mai sănătoasă. Aceasta

este înţelepciunea şi se petrece spontan. Lucrând cu foarte
mulţi oameni, am văzut această înţelepciune intuitivă apă-
rând de nenumărate ori. Răsare firesc prin contrastul dintre
o stare a egoului veche, creată de minte (creată de poveste)
şi imediatul şi claritatea celui care te simţi a fi în Acum.

Pasul 6: Re-trăieşte povestea orîginară

Odată ce ai încorporat total felul cum te simţi când stai
pe cartonaşul Acum imaginându-te pe tine fără poveste, poţi
încerca un al treilea experiment de conştientizare: întoar-
ce-te încet la poziţia în care ai explorat, la început, felul în
care te face să te simţi povestea şi încearcă aceeaşi poveste
din nou. Adică, experimentează din nou identificarea cupo-
vestea originară, dar de data aceasta aminteşte-ţi cum te-ai
simţit în poziţia Acum, în urmă cu câteva momente, când te-
ai imaginat pe tine fără ea. Pentru a reîntări această amintire,
când păşeşti înapoi în poziţia ce corespunde poveştii, întoar-
ce-te şi priveşte către centrul Mandalei.
Revenind la exemplul lui John, care era obosit şi iritabil
la serviciu, ai văzut că atunci când s-a imaginat activ pe sine
fără povestea deprimantă (,,Îmi irosesc viaţa într-o carieră
care nu îmi place"), s-a simţit mai cuprinzător şi a trăit un
sentiment de încredere în sine şi în faptul că noi oportunităţi
îi vor ieşi în cale. Îndată ce am fost sigur că a gustat temeinic
această nouă stare a fiinţei, l-am invitat să facă al treilea
experiment de conştientizare: să încerce din nou povestea
depresivă originară despre Mine, dar să facă asta în timp ce
îşi aminteşte cum s-a simţit ceva mai devreme, când stătea
în poziţia Acum, fără poveste.
Pe loc, el mi-a spus că nu vrea. Când l-am întrebat de ce,
mi-a răspuns că a se identifica din nou cu acea poveste ar fi
stupid, ca şi cum şi-ar strivi intenţionat degetul mare cu un
ciocan, ştiind deja exact cât de multă durere i-ar cauza asta.
Nu avea nicio dorinţă să facă aşa ceva.

109
 Richard Moss

Calitatea ascultării interioare când conduci acest al

treilea experiment e dată de a · simţi dacă povestea are
aceeaşi putere sau imediateţe cum avea când te-ai identificat
pentru prima oară conştient cu ea. Dacă simţi că puterea ei
asupra ta s-a schimbat, cum s-a schimbat? Apoi, întreabă-te
pe tine dacă ai acum o nouă înţelegere sau intuiţie asupra
poveştii sau asupra întregului episod al tulburării.
Oricând ajungi la acest pas - experimentând contrastul
dintre cine eşti cu şi fără poveste - petrece câteva minute
luând realmente în considerare veracitatea fiecărei poveşti.
Acest aspect este crucial fiindcă (aşa cum vom discuta
imediat) majoritatea poveştilor pe care ţi le spui nu sunt, în
fapt, reale. Dar, pe cât de important poate fi să recunoşti că
o poveste pe care ţi-o spui· nu este adevărată, este la fel de
impmiant să vezi clar pentru ce parte din tine povestea a
fost adevărată. Cu alte cuvinte, o parte din tine a crezut că
povestea este adevărată, altfel nu s-ar fi identificat cu ea.
De pildă, în cazul poveştii lui John, ,,Îmi irosesc viaţa
într-o carieră care nu îmi place", când l-am întrebat ce parte
din el a crezut povestea, el a priceput intuitiv că starea sa
depresivă ·a fost cea care, în primul rând, a crezut-o. Dar,
pe măsură ce se gândea la asta, a început să realizeze că de
fapt grandomania lui îl tăcea să simtă că era deasupra acelei
slujbe şi, deci, îşi irosea viaţa. Acesta a constituit pentru el
un salt introspectiv fundamental, deoarece nu realizase că în
vreme ce se punea adesea pe sine într-o poziţie de victimă,
se agăţa inconştient şi de un sentiment de grandomanie.
**
Când te judeci pe tine sau pe alţii, o parte din tine cre-
de că acele judecăţi sunt adevărate. Îţi voi spune un secret,
totuşi: nu există nicio cale de a şti dacă o judecată este ade-
vărată, dar fiecare judecată are un adevăr. Acel adevăr este
cum te face acea judecată să te simţi. Dacă mi-aş spune mie
însumi că îmi irosesc viaţa în cariera mea, m-aş simţi depri-

110
 Vindecarea începe în interior

mat şi supărat pe mine însumi - la fel cum s-a simţit John.

Dacă nu aş şti să îmi ofer singur un contrast, astfel încât să
văd ce creează această judecată în mine şi, în schimb, aş
presupune că este pur şi simplu adevărată, m-aş otrăvi pe
mine însumi cu propria gândire şi m-aş învinovăţi pe mine
sau cariera mea.
Când aperi o credinţă, presupunând că este adevărată, ce
aperi de fapt este felul în care credinţa te face să te simţi,
identitatea pe care te ajută să o susţii, fie că este grandomană
sau depresivă. Este extrem de dificil şi _adesea imposibil de
ştiut dacă o credinţă este_ în cele din urmă adevărată, mai
ales când implică opinia ta subiectivă. Dar, chiar şi legat
de lucrurile care sunt aparent obiective - precum copacii,
genele, viruşii şi aşa mai departe - ce credem despre aceste
lucruri este greu să numim adevărat.
Întregul proiect al ştiinţei constă în încercarea de a
folosi raţiunea şi datele empirice pentru a determina dacă o
aserţiune este adevărată. Dar, aşa cum ştiu prea bine cei din
profesia medicală, mult din ceea ce aflăm în medicină nu
este adevărat. Adesea, se dovedeşte a fi întru totul greşit. Ne
ia doar timp şi adesea multă suferinţă nenecesară să ne dăm
seama ce informaţie este falsă şi ce este suficient de adevărat
cât să merite să continuăm să ne bazăm pe acel lucru.
Permiţându-ţi să simţi cu adevărat ce se întâmplă când
te identifici cu o poveste, simţi adevărul personal al acelei
poveşti. Dar acela nu este adevăr real, este iluzia creată
de identificarea cu povestea. Când o examinezi mai atent,
vezi dacă se menţine ca realmente adevărată sau începe să
sune ca şi cum ar putea fi o ficţiune creată de mintea ta.
Chiar dacă insişti că este adevărată, priveşte ce îţi face acea
credinţă în termenii stresului pe care îl creează. Apoi te poţi
întreba: ,,Ce parte din mine crede că asta e adevărat?" Vezi
dacă poţi recunoaşte în ce fel te face special. Povestea este
adevărată pentru sinele tău grandoman sau depresiv?

111
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

Aminteşte-ţi că egoului tău nu îi pasă dacă eşti nefericit conştiinţei pure, dar este deopotrivă o bună practică pentru a
îi pasă doar să rămână el partea din tine care face îndepărta ţesăturile iluziei, care pot fi atât de vătămătoare în
jocurile. Te menţine într-un vis şi, deşi îţi poate promite relaţiile interpersonale. Iar această discuţie continuă tocmai
fericire (probabil spunându-ţi că îndată ce găseşti cariera cu tema durerii conflictului interpersonal.
potrivită totul va fi mai bine), până nu vezi ego ul drept acea **
contractare care este, oriunde te-ai duce va găsi o cale să te Să privim mai îndeaproape la acest pas, folosindu-ne de
facă nemulţumit din nou. clientul meu Carl drept exemplu. Carl s-a certat cu partenera
Să petreci chiar şi numai câteva minute liber de orice sa, Janet, şi utilizează Mandata pentru a obţine un insight
poveste producătoare de stres este profund vindecător pentru cu privire la felul în care a devenit tulburat de resentimente
corp şi suflet. Sufletul reuşeşte cu greu să strălucească faţă de ea. Lucrând cu Mandata, el realizează că una din
străbătând prin teamă, vină, resentiment, gelozie şi durere. poveştile sale despre partenera lui este: ,,Janet nu are
Dă-ţi seama că poţi mereu alege să te agăţi de o poveste, să încredere în mine şi nu a avut niciodată." Stând în poziţia
o schimbi sau să o abandonezi, fiindcă adevăratul tău sine Tu, Carl recunoaşte că această poveste despre Tine creează
este conştiinţa mai profundă din spatele oricărei poveşti. ruşine şi mânie în el. Apoi explorează cum este să stai în
Odată ce devii conştient de cum te face să te simţi o poveste, poziţia Acum şi se imaginează pe sine cu Janet fără acea
poţi decide pentru tine însuţi care alegere te sprijină cel mai poveste. Făcând asta, începe să se simtă cumva mai uşor
bine în călătoria ta spre vindecare. şi mai relaxat. Apoi, întorcându-se în poziţia Tu şi gustând
povestea pentru a doua oară, el crede la început că povestea
Pasul 7: Reîncadrează povestea vine din latura sa depresivă.
Adesea, când ai simţit contrastul dintre Acum împreună Dar, la o reflecţie mai adâncă, Carl realizează că povestea
cu o poveste anume şi Acum fără acea poveste, vei fi câştigat este adevărată pentru latura sa grandomană: desigur, totul
destulă pătrundere cât să nu îţi permiţi să rămâi identificat cu ar fi în regulă dacă Janet ar avea încredere în el. ,,Nu e
povestea. Dacă îţi surprinzi egoul încercând să te deturneze, nimic grandoman în asta!" bombăne el sarcastic. Această
spunându-ţi din nou aceeaşi poveste, ştii precis unde te va intuiţie suplimentară îl ajută să îi pese mai mult de Janet şi
duce (emoţional) acea poveste. De aceea, nu e nevoie să mai să fie mai empatic faţă de ea. Dar Carl simte încă o urmă
fii ademenit în a o urma. Poţi alege să rămâi prezent şi cuprin- persistentă de contractare în jurul acestei poveşti despre
zător şi să guşti momentul Acum ca sine constant reînnoit şi neîncrederea partenerei sale în el. Aşadar, îl invit să facă un
renăscut. Aceasta înseamnă libertate reală şi transformare. De pas mai departe, propunându-i să lucreze cu povestea opusă:
regulă, nu este nevoie să mergi mai departe de ea. Dar câte- ·,,Janet are încredere în mine şi mereu a avut."
odată se poate dovedi folositor şi poate conduce la o pătrun- Conceptele există mereu ca perechi de opuse: sus şi jos,
dere mai mare să îţi permiţi să explorezi ce se întâmplă când bun şi rău, stâng şi drept, da şi nu, are şi n-are şi aşa mai
încorporezi căi alternative de a încadra povestea. departe. Spunându-şi povestea „Janet nu are încredere în
Aceasta este o practică avansată. O includ acum nu doar mine şi nu a avut niciodată", opusa „Janet are încredere în
pentru că poate să te ghideze la o realizare mai profundă a mine şi mereu a avut" este presupusă automat, chiar dacă

112 113
 Richard Moss

nu este gândită conştient. Ca atare, cerându-i lui Carl să

petreacă un timp identificându-se cu povestea opusă, îl invit
la o îmbrăţişare mai completă a conştiinţei lui. Altfel spus, a
doua versiune a poveştii este umbra primei versiuni.
În vreme_ ce stă în poziţia Tu şi se identifică cu povestea
opusă (conform căreia Janet are încredere în el şi mereu a
avut), Carl simte că aceasta creează. căldură şi un sentiment
de deschidere în el. Îi place să se simtă astfel. .
Următorul pas pentru clientul meu este să se mute în po-
ziţia Acum şi să îşi imagineze că nici această poveste (opu-
să) nu i-a intrat vreodată în minte, dar el găseşte acest lucru
dificil de făcut. Recunoaşte că îi este mult mai uşor să se
imagineze fără prima versiune, dureroasă, a poveştii decât
să îşi imagineze că a doua versiune a poveştii, cea plăcută,
nu i-a pătruns vreodată în minte.
Recunoscând dilema lui Carl, îi cer să îşi imagineze că
ţine prima poveste (,,Janet nu are încredere în mine şi ni-
ciodată nu a avut") în mâna lui stângă şi să îşi amintească
ruşinea şi resentimentul pe care acea poveste le creau în
el. Simultan, îi cer să îşi imagineze că ţine povestea opusă
(,,Janet are încredere în mine şi mereu a avut") în mâna lui
dreaptă şi să trăiască deschiderea şi căldura pe care această
poveste le creează. Îi cer să îşi mute atenţia înainte şi înapoi
între cele două poveşti şi cele două stări emoţionale diferite.
Apoi, folosind imaginea fiecărei poveşti ca un porumbel ce
îi stă în fiecare mână, îl conduc să vizualizeze cum le lasă
pe ambele să zboare în acelaşi timp. Un moment mai târziu,
l-am întrebat pe clientul meu cum se simţea când le vedea
zburând. A descris un sentiment de linişte şi spaţiu, o stare
de a fi pur şi simplu. Se simte limpezit şi împăcat.
Scopul acestui al patrulea şi ultim experiment de con-
ştientizare, de a elibera ambele poveşti în acelaşi timp, este
de a experimenta ce există în absenţa oricărei poveşti. Chiar
dacă poate numai într-o străfulgerare, ajungi să guşti starea

114
 Vindecarea începe în interior

naturală de libertate când eşti pur şi simplu conştient şi nu

identificat cu una din versiunile poveştii. Aceasta este stră-
vechea înţelepciune inclusă în „Nici asta, nici asta", care
oferă o înţelegere fundamentală a multor tradiţii religioase
contemplative. În încercarea de a elibera mintea de iluzii, un
contemplativ - o persoană care încearcă să atingă Libertatea
sau Adevărul - ştie că va trebui să meargă dincolo de pere-
chile de opuse. Pentru o clipă, asta este ce a trăit C rl: fiinţa
lui simplă şi esenţială. Este un moment fără gândire, de pură
conştiinţă. Este o degustare a sinelui autentic.
Dar munca nu este gata. Sunt câteva alte căi de a reîn-
cadra povestea originară despre Tine a lui Carl: ,,Janet nu
· are încredere în mine şi niciodată nu a avut." Una este să
inversăm povestea, astfel încât să devină o poveste despre
Mine: ,,Eu [Carl] nu am încredere în Janet şi nu am avut ni-
ciodată." Următoarea este povestea despre Mine opusă: ,,Eu
[Carl] am încredere în Janet şi mereu am avut."
Aceste noi căi de a reîncadra povestea originară
provin din înţelegerea naturii interconectate şi, ca atare,
interşanjabile a polilor Eu şi Tu ai Mandalei. În locul unei
poveşti despre Tine, despre cum Carl crede că Janet îl
judecă, povestea este reîncadrată ca o poveste despre Mine:
cum Carl o judecă pe Janet. 2
Ca şi înainte, îmi ghidez· clientul să încorporeze şi să se
identifice cu povestea pe care acum a reîncadrat-o ca „Nu
am încredere în Janet şi nu am avut niciodată". Pe loc, Carl
simte că acest lucru e mai adevărat pentru el decât credinţa
că Janet nu are încredere în el. Această poveste îl face să se
simtă trist şi îl aduce, în cuvintele sale, în „acel loc abisal
pe care îl ştiu atât de bine". Făcând pasul următor în proces,
Carl se întoarce la poziţia Acum şi se imaginează pe sine
fără poveste. Treptat simte o relaxare, dar îi este greu să
dea la o parte un sentiment de greutate. Când păşeşte înapoi
la poziţia Eu şi încearcă din nou povestea, simte greutatea

115
 Richard Moss

propriilor sentimente de neîncredere. Recunoaşte acest fel

de a gândi ca pe o deprindere veche, pe care a întrebuinţat-o
pentru a îndepărta oamenii care se apropiau de el.
Starea lui Carl se schimbă cu totul când lucrează cu
povestea opusă: ,,Am încredere în Janet şi am avut mereu."
Această poveste generează o stare de bine, iar Carl îmi
spune că îşi simte inima deschisă. Când păşeşte înapoi în
poziţia Acum şi îşi imaginează că _această poveste nu i-a
intrat niciodată în minte, simte din nou că nu vrea să dea
drumul versiunii mai fericite.
Ca şi cu celelalte poveşti, îi cer să menţină ambele
versiuni şi apoi să alterneze între stânga şi dreapta, simţind
ce creează fiecare. Apoi îl ghidez să le elibereze simultan.
Îmi spune:
- Ştiam ce urmează, dar este de fapt senzaţia unui altfel
de spaţiu.
- Altfel, în ce sens? l-am întrebat.
Carl e tăcut, iar apoi răspunde:
- Nu sunt sigur... Chiar stricăm totul cu minţile noastre,
nu-i aşa?
- Aşadar, începi să înţelegi asta?
- Da, a răspuns el.
Cel mai profund moment pentru Carl a venit apoi, când
a reîncadrat povestea originară lăsând-o cu totul deoparte pe
Janet şi plasându-se pe sine ca subiect şi obiect. Poveştile
au devenit astfel „Nu am încredere în mine şi nu am avut
niciodată" şi opusa „Am încredere în mine şi mereu am avut".
Acest mod de reîncadrare este adesea cel mai puternic
pentru că atât de multe din judecăţile noastre despre ceilalţi
sunt proiecţii ale modurilor inconştiente în care ne judecăm
pe noi înşi e. Când Carl stă în poziţia Eu şi îşi permite să
simtă ce creează povestea „Nu am încredere în mine şi nu
am avut niciodată", descrie un loc cu adevărat întunecat:

116
 Vindecarea începe în interior

- Este absolută ruşine, totală auto-respingere, locul întu-

necat al urii de sine în care adesea sunt atras.
- Încearcă să păşeşti în poziţia Acum şi imaginează-ţi că
această poveste nu ţi-a pătruns niciodată în minte, îi sugerez.
Carl păşeşte în centrul Mandalei şi este tăcut pentru
multă vreme. ,,Se uşurează un pic", îmi spune. ,,Pot simţi
un spaţiu mai larg." Deodată îşi imaginează că vorbeşte cu
Janet, spunându-i: ,,Îmi pare atât de rău. Pun atâtea în seama
ta, dar de fapt sunt treburile mele." Apoi, râzând de ironia
faptelor, arată spre poziţia Eu şi mă asigură:
- Nu mă mai întorc acolo. Cel puţin, nu la această
poveste. Haide să o lucrăm pe cealaltă.
- Perfect, răspund eu.
Carl păşeşte în poziţia Eu şi vorbeşte cu voce tare:
-Am încredere în mine şi am avut mereu.
Îndată îi apar lacrimi în ochi.
- Mă simt iertat, ca şi cum un mare păcat mi-a fost ridicat
de pe umeri, anunţă el. Am o căldură în piept, un sentiment
de încălzire dulce.
- Bucură-te de el, îi propun. Lasă-ţi corpul să se refacă în
ceva ce este o credinţă la fel de validă despre tine, una mult
mai generoasă şi blândă. Nu ai prea exersat până acum să fii
blând cu tine însuţi.
- Este adevărat, răspunde Carl. Dar, fir-ar să fie, ştiu că
îmi vei cere să merg înapoi pe cartonaşul Acum şi să îmi
imaginez că până şi această poveste nu mi-a intrat vreodată
în minte. Pot rămâne aici?
- Poţi, dacă vrei, dar îţi sugerez să nu te preocupi cu felul
în care te vei imagina pe tine fără povestea din urmă şi să
mai încerci o ultimă explorare.
Îl ghidez pe Carl să păşească înapoi în poziţia Acum şi
să ia în mâna lui stângă povestea „Nu am încredere în mine
şi niciodată nu am avut", iar în mâna dreaptă povestea opusă

117
 Richard Moss

„Am încredere în mine şi mereu am avut". Încă o dată, îi

cer să îşi permită să adopte întâi o poveste şi apoi alta - să
simtă aceeaşi ruşine şi auto-respingere, pe măsură ce îşi
muta greutatea spre partea stângă, şi iertare şi căldură dulce,
când îşi muta greutatea pe partea dreaptă. Am folosit din
nou imaginea a doi porumbei, de data aceasta unul negru în
mâna lui stângă şi unul alb în mâna lui dreaptă.
- Continuă doar să treci dintr-o parte în alta, de la o
poveste la alta. Rosteşte cu voce tare fiecare poveste şi
permite-ţi să simţi pe deplin ce creează fiecare în tine. Nu
te grăbi. Priveşte cum fiecare este parte a două realităţi
emoţionale diferite, două psihologii diferite - fiecare creată
pur şi simplu doar de gândirea ta. Acum lasă-le pe ambele să
zboare şi rămâi doar prezent.
După o scurtă pauză îl rog pe Carl să descrie ce
experienţă are. Imediat spune:
- Conştiinţă concentrată. Este totul şi nimic. Sunt solid şi
sunt spaţiu.
Încă o dată, Carl a văzut dincolo de vălul lucrurilor
separate şi a cunoscut conştiinţa pură.
După un minut, îi laud munca provocatoare pe care a
dus-o la capăt şi îl întreb ce insight a obţinut. Îmi răspunde
că nu mai văzuse niciodată până atunci atât de clar cât de
multă emoţie şi falsă identitate se ascunde în aproape orice
judecată pe care o face despre sine sau despre oricine
altcineva. Recunoaşte că, de la un gând la altul, se ascunde
fie în depresie, când este de fapt grandoman sau este
grandoman pentru a-şi deghiza starea de depresie. Înţelege,
spune el, că dacă priveşte cu adevărat la toate modurile
alternative de a reîncadra o poveste, nu mai poate crede
nicio poveste. După aceste reflecţii, promite să îşi ceară
scuze faţă de Janet, pentru că ea a trebuit să aibă de-a face
cu o parte aşa de mare din inconştientul lui. Este clar că îşi
asumă tot ce spune.

118
 Vindecarea începe în interior

De la Ego la Conştiinţă
Dacă vrei să te eliberezi de puterea propriilor judecăţi,
priveşte cu mare atenţie la toate modurile în care pot fi
reîncadrate aceste judecăţi. Făcând asta, vezi aspecte din
tine pe care altfel ai putea să nu le apreciezi. Îţi expui umbra
şi vezi imediat cât de mult proiectezi, uneori asupra altora şi
uneori asupra ta.
Îndată ce înţelegi că fiecare poveste poate fi reîncadrată
în mai multe feluri şi că fiecare poveste reîncadrată are
o opusă, singura cale spre libertate este să vezi şi să simţi
realitatea creată de fiecare şi să rămâi la conştiinţa care le
recunoaşte pe ambele, dar nu este niciuna din ele. Dacă
alegi o versiune, cealaltă se ascunde undeva în viaţa ta şi,
într-o zi, va scoate capul la lumină. Fiecare versiune este un
sine al tău diferit - o psihologie diferită, un fel diferit de a
vedea lumea. Şi, niciunul din aceste feluri, chiar dacă unele
te fac să te simţi mai bine ca altele, nu vede corect şi onest.
În cultura noastră ni se spune constant să alegem
pozitivul în favoarea negativului. Dar toate lucrurile sunt
mereu şi una şi alta, începând de la corpul nostru. Nu
putem flexa un muşchi fără să îl extindem pe altul. Dansul
ionilor încărcaţi pozitiv şi negativ face posibil ca nervii să le
conducă semnalele. Psihologic, este acelaşi lucru: nu putem
face ca ceva să fie important, fără ca altceva să fie ignorat
sau să rămână nevăzut.
Să deguşti un moment de pură conştiinţă şi să te cunoşti
pe tine ca o persoană nici fericită, nici nefericită, nici slabă,
nici puternică, aceasta este libertatea; este locul de naştere
al înţelepciunii... un loc unde poţi fi surprins de iubire şi
de frumuseţea vieţii. Este un loc al trezirii, unde orice rană
psihologică se poate vindeca.
Dacă această parte ţi s-a părut derutantă sau provocatoa-
re, nu te descuraja. Realizează că, atunci când te auzi pe tine

119
 Richard Moss

făcând o judecată despre tine, viaţa ta, oricare altul şi orice

altceva, te poţi juca pentru a descoperi toate felurile în care
poţi reîncadra acea poveste. Cheia este nu doar să faci asta
cu gândirea ta, ci să îţi iei suficient timp să simţi cine eşti în
fiecare versiune a poveştii. Simţind asta - încorporând pro-
priu-zis fiecare versiune - poţi descoperi spaţiul care este
CAPITOLUL VI
mereu prezent între poveşti.
Să înveţi Mandala îţi cere timp, fiindcă este vorba să FII [Link] TREI
mergi dincolo de ego în conştiinţă. Dacă, în acest punct, nu CĂLĂTORII VINDECĂTOARE
înţelegi în întregime conceptul sau nu eşti cu totul încrezător
că poţi folosi Mandala de unul singur, nu te îngrijora. Paşii
specifici pe care i-am descris în acest capitol cer practică şi
timp pentru a fi înţeleşi cu uşurinţă. Pentru a te ajuta să ai o
înţelegere mai bună, în următorul capitol poţi urmări cum În acest capitol, mi-ar plăcea să mă însoţeşti pe măsură
ghidez trei oameni să folosească Mandala Fiinţei spre a-şi ce îi asist pe Joseph, Virginia şi Marie-Claire, care s-au
înfrunta problemele de sănătate. oferit cu toţii să lucreze asupra unei chestiuni tulburătoare,
pe parcursul unuia din seminariile mele, folosind Mandala
Fiinţei. Fiecare din ei se confrunta cu o provocare diferită
legată de sănătate.
Pentru a avea o perspectivă mai clară despre cum se
lucrează cu Mandala, îţi sugerez să acorzi atenţie deosebită
următoarelor trei dialoguri, ca şi cum ai fi unul din oamenii
din cerc, ascultând, în timp ce eu conversez cu voluntarii
mei despre chestiunile lor şi îi ghidez de-a lungul procesului.
Vei învăţa foarte mult urmărind modul în care alţii s-au
transformat pe sine cu această puternică metodă.

Dialogul lui Joseph

RICHARD [R]: Bună, Joseph. În lucrul cu Mandala este
foarte important să descrii clar chestiunea care te tulbură.
Cu ce vrei să lucrăm?
JOSEPH [J]: Am cancer metastatic la ficat. Am parcurs
două serii de tratament de chimioterapie, pe care le-am

120 121
 Richard Moss

încheiat în iarnă. A fost groaznic. Eram atât de bolnav,

vroiam să mor. Acum mă simt mult mai bine, dar în urmă
cu două săptămâni am făcut o nouă tomografie, iar doctorul
mi-a spus că au apărut noi tumori, aşadar, cancerul se
răspândeşte.
[Joseph este tăcut pentru câteva momente.]
R: [repetând afirmaţiile lui Joseph cu empatie] Ai cancer la
ficat, iar tratamentul de chimioterapie a fost foarte dificil.
Te-ai simţit foarte rău. Acum, ai aflat despre cancer că se
răspândeşte în continuare. Pot cu siguranţă înţelege că
acestea sunt veşti greu de primit. Dar ce mi-ai spus până
acum sunt fapte medicale legate de circumstanţele tale şi eu
nu te pot ajuta prea mult sub acest aspect. Pe de altă parte,
faptele medicale în sine nu sunt niciodată întreg tabloul, iar
faptele singure nu trebuie neapărat să te afecteze. Ceea ce
crezi tu despre acele fapte îţi produce tulburarea mai mare.
Poţi fi mai specific cu privire la ce anume te supără?
J: E legat de faptul că simt că ar trebui să fac ceva ... ceva
mai mult. Dar nu ştiu ce sau nici măcar dacă mai vreau asta.
R: Acum pot începe să înţeleg ce te preocupă: crezi că tu
ar trebui să faci ceva mai mult.
J: Da, exact asta.
R: Poţi să spui mai multe despre asta? Poate câteva
detalii specifice despre circumstanţele tale?
J: Am o nouă familie. Eu şi soţia mea ne-am căsătorit
acum doi ani. Ea este mult mai tânără ca mine şi avem o
fiică mică, din căsnicia ei anterioară. Soţia mea umblă mereu
pe internet, căutând tratamente pentru cancer. Acum câteva
luni, vroia să mă duc în Brazilia, să văd un vindecător, dar
eram prea bolnav ca să călătoresc. De fapt, nici nu vroiam
să fac asta. Apoi a fost vorba de o clinică din China. Acum
a găsit ceva în Italia, despre care crede că ar fi bun pentru
mine şi vrea să mă duc acolo ... dar eu nu vreau.

122
 Vindecarea începe în interior

Şi mai sunt alţi prieteni care îmi tot propun idei pentru
tratamente pe care ei cred că ar trebui să le încerc. Dar; cu
cât ei îmi spun aceste lucruri mai des, cu atât mai furios şi
descurajat mă simt. Ar trebui să fac ceva, dar nu fac nimic.
Asta o înfurie pe soţia mea, iar eu nu fac decât să mă deprim.
R: În regulă, acum am o idee mult mai clară despre
lucrurile cu care te confrunţi. Putem numi această chestiune:
,,Ar trebui să fac ceva mai mult"?
J: Da, ar trebui să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac nimic.
R: [vorbind încet] ,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec,
dar nu fac nimic." Cuprinde aceasta chestiunea?
J: Da.
R: Bun. Cred că acesta e un aspect asupra căruia lucrul
cu Mandala te poate ajuta să te clarifici. Să începem?
J: Da.
[Înaintea acestei conversaţii, Mandala a fost înt!1Jsă pe
-·. -
podea, în faţa locului în care Joseph stătea jos.}
R: Primul pas în acest exerciţiu este să te muţi în centrul
Mandalei şi să îţi oferi o şansă de a deveni pe cât de prezent
şi încorporat poţi fi în acest moment. Aşadar, haide, păşeşte
în centru.
[Joseph se ridică în picioare şi păşeşte în poziţia Acum.]
R: Ştiu că eşti conştient de faptul că stai în faţa mea şi a
unui grup de persoane. Încearcă să îţi scoţi grupul din minte
şi fă ca acest exerciţiu să fie numai pentru tine. Este cu totul
de înţeles dacă te simţi neconfortabil, fiind expus astfel.
Recunoaşte în sinea ta tot ce simţi şi nu te opune.
Imaginează-ţi că eşti într-un spaţiu larg, mai larg decât
această cameră, aşa încât să nu înghesui niciun sentiment
în interiorul tău. Oriunde simţi vreo tensiune, întoarce-ţi
privirea interioară spre ea şi atinge-o foarte uşor, ca şi cum
ai mângâia fin acea senzaţie cu o pană. În acelaşi timp, fii
prezent în tot corpul tău şi relaxează-te pe cât de mult poţi.

123
 Richard Moss

Ia-ţi cât timp ai nevoie. Concentrează-te pe orice disconfort

sau tensiune şi atinge-o foarte uşor. De asemenea, continuă
să te simţi tot mai uşor în tot restul corpului tău.
[Richard tace pentru aproape 20 de secunde.]
R: Joseph, lasă-ţi conştiinţa să rămână în corpul tău,
dar în acelaşi timp extinde-te în cameră şi dincolo de ea.
Poţi auzi păsările ciripind afară? Poţi auzi huruitul înăbuşit
al oraşului pătrunzând prin ferestrele deschise? Atinge
uşor orice simţi în corpul tău, în timp ce simţi deopotrivă
conştiinţa ta ca fiind expansivă şi deschisă, trecând dincolo
de corpul tău, de această cameră şi chiar de oraş.
În acest moment şi în toate momentele, este Acum oriunde.
O parte din fiinţa ta se extinde în acel nelimitat Acum şi cuprin-
de toate acestea, deşi la un nivel intuitiv. Este un fel de vasti-
tate, nemişcare, tăcere. Este un fel de a asculta... ca şi cum ai
pune o întrebare şi eşti receptiv, dar fără să aştepţi un răspuns.
[Richard tace din nou pentru aproape 30 de secunde.}
R: Pot auzi că situaţia a fost foarte tulburătoare pentru
tine, Joseph, dar pe moment, vezi dacă poţi lăsa chestiunea
deoparte şi fii doar aici. Adu-ţi cu blândeţe atenţia la
respiraţia ta. Nu îţi schimba respiraţia, las-o să facă ce
vrea să facă ... urmăreşte expiraţia până la capăt şi observă
momentul precis când următoarea respiraţie începe.
[Richard îl observă pe Joseph cu atenţie şi tace pentru alte 30
de secunde, aproximativ.}
R: Poţi să îmi spui cum eşti în tine însuţi?
J: Mă simt mai liniştit.
R: Bun. [pauză scurtă] Îndoaie-ţi coatele, aşa încât să ai
palmele în faţa ta. Adu-ţi acum atenţia la palmele tale. Nu
fi un spectator, observând de undeva din minte - adu-ţi
propriu-zis atenţia asupra mâinilor tale ... Poţi· simţi senzaţia
subtilă din ele?
J: Da.

124
 Vindecarea începe în interior

R: Cum este?
J: Sunt calde. Am o senzaţie de furnicare. Îmi simt
degetele un pic mai groase.
R: Bun. Poţi simţi căldură şi furnicare în mâinile tale, iar
degetele tale le simţi chiar un pic mai groase. [pauză scurtă]
Acum, devino conştient de spaţiul din jurul şi dintre mâinile
tale. Cu mişcări foarte subtile, comprimă spaţiul dintre
mâinile tale şi observă cum se schimbă senzaţia ... Ce simţi?
J: Este ca şi cum aş avea un nor între mâini.
R: Este bine. Continuă să observi acea senzaţie de nor
pentru alte câteva momente. Vezi dacă te poţi concentra mai
mult asupra acelei senzaţii, dar rămâi în acelaşi timp în în-
treg corpul tău şi continuă să observi cum simţi camera şi
sunetele de afară. Cu blândeţe, rafinează-ţi concentrarea, dar
rămâi deschis şi faţă de un spaţiu mai mare.
[Richard tace pentru aproape 30 de secunde.]
R: Cum te simţi în tine însuţi acum?
J: Foarte calm ... cald. Mintea mea e liniştită. Nu îmi
amintesc să fi fost atât de liniştită până acum. Îmi simt
respiraţia ca şi cum m-ar mângâia.
R: Excelent. Aceasta este starea naturală a fiinţei tale (şi a
tuturor), atunci când nu eşti prins de gândirea ta, când mintea
ta este adunată şi, paradoxal, extinsă în acelaşi timp într-un
spaţiu mai larg. Vreahl ă simţi asta pentru alte câteva clipe.
Lasă-ţi cu adevărat corpul, celulele, să cunoască această pace.
[Este o pauză de 20 de secunde.]
R: Bine ... acum eşti pregătit să lucrezi?
J: Da.
R: Vreau să îţi aduci din nou chestiunea în conştiinţă:
,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac ·nimic."
Repet-o cu voce tare, pentru tine însuţi.
[Joseph repetă afirmaţia cu voce tare.}

125
 Richard Moss

R: Vizualizează-te pe tine cu soţia ta. Ea îţi sugerează

diferite lucruri pe care să le investighezi, iar tu te gândeşti:
Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac nimic.
Ce se petrece?
J: [după o scurtă tăcere] Ei bine, pacea a dispărut.
R: Pacea a dispărut... Nu mă mir.
J: Am acelaşi sentiment de derută, iar stomacul meu este
ca un bulgăre tare. La ce mi-a folosit?
R: Aşadar, te simţi derutat, iar stomacul tău este ca
un bulgăre tare. Îţi spui ţie însuţi, ,,La ce mi-a folosit?".
Desigur, să îţi spui că ar trebui să faci ceva, iar apoi să nu
ştii ce anume să faci - sau măcar dacă vrei să faci ceva -
trebuie să fie foarte stresant.
J: Este. Vreau ceva care să îndeplinească sarcina cât se
poate de bine. Dar îndată ce eu ...
R: Stai puţin, Joseph, ţi-o ·iei iar pe dinainte. ,,Vreau
ceva care să îndeplinească sarcina cât se poate de bine."
este o altă poveste. Ce îţi sugerez să faci este să menţii
sentimentul creat de chestiune în conştiinţă şi să priveşti în
jurul Mandalei. De ce poziţie te simţi atras? Poveşti despre
tine însuţi? Despre altcineva?
[Joseph este nesigur pentru câteva momenţe, iar apoi păşeşte
în poziţia Eu.]
R: Bun. Vrei să cercetezi lucrurile pe care ţi le spui ţie
despre ·tine însuţi. Ei bine, ţi-ai spus deja câteva, inclusiv
chestiunea însăşi: ,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec,
dar nu fac nimic." Şi, de asemenea, ceea ce tocmai ai spus:
„Vreau ceva care să îndeplinească sarcina cât se poate de
bine." Înţelegi că acestea sunt ·poveşti despre tine? Sunt
despre ce crezi tu că ar trebui să faci sau ar trebui să vrei.
J: Înţeleg asta.

126
 Vindecarea începe în interior

R: Bine, mi le-am notat pe acestea. În timp ce stai în

poziţia Eu şi menţii chestiunea în conştiinţa ta, mai sunt şi
alte poveşti despre tine care îţi vin în minte?
[Joseph stă pe gânduri câteva secunde.]
J: Nu vreau doar să aştept şi să fiu pasiv. Vreau să fac
ceva curând ... acum. Trebuie să fac o alegere.
R: Ei bine, aceasta e o veritabilă colecţie de poveşti des-
pre Mine. Lasă-mă să ţi le repet din nou [recită afirmaţiile pe un
ton empatic]: ,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac
nimic." ,,Vreau ceva care să îndeplinească sarcina cât se poate
de bine." ,,Nu vreau doar să aştept şi să fiu pasiv." ,,Vreau să
fac ceva curând ... acum." ,,Trebuie să fac o alegere."
Înainte de a lucra cu o poveste anume, priveşte în jurul
Mandalei din nou. Este o altă poziţie pe care ai vrea să o
încerci pentru a vedea ce poveşti îţi spui ţie acolo? Ai spus
că soţia ta caută posibile tratamente pentru tine. Ce îţi spui
ţie despre asta?
J: Ştiu că este felul ei de a-mi arăta iubire, dar aş vrea
să nu fie atât de hotărâtă. Este atât de vehementă când se
_implică în ceva. Ea este din Orientul Mijlociu, iar ei. ..
R: O clipă, te rog. Ca să diferenţiezi între tipurile de
poveşti şi să înţelegi lucrul cu Mandala mai bine, părăseşte
poziţia Eu şi mergi pe poziţia Tu.
[Joseph merge la poziţia Tu.]
R: Bun. Mergând pe poziţia Tu, îţi cer să realizezi
că acum Vei căuta să vezi ce ai gândit despre soţia ta sau
oricine altcineva din contextul acestei chestiuni: ,,Ar trebui
să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac nimic." De pildă,
tocmai ai spus că ştii că investigaţia pe internet a soţiei tale
pentru posibile tratamente este felul ei de a-ţi arăta iubire.
Asta este ceea ce numesc o poveste despre Tine. Îţi spui ţie
însuţi ceva despre soţia ta.

127
 Richard Moss

J: Ştiu că este modul ei de a-mi arăta iubire, dar mă pune

sub atâta presiune.
R: Da, te pune sub multă presiune. Începusei să spui
ceva, chiar înainte să te rog să îţi schimbi poziţia... ceva
legat de faptul că soţia ta este din Orientul Mijlociu.
J: Are sângele fierbinte. Vine dintr-o familie foarte libe-
rală - adică, foarte pragmatică, nu religioasă. Este directă
şi practică. Îndată ce decide asupra unui lucru, nu slăbeşte
pasul şi petrece ore întregi la calculator cercetând.
R: Aşadar, îţi spui ţie că ea are „sângele fierbinte" şi că
este „foarte pragmatică". Ce înseamnă asta pentru tine?
J: Mă forţează. Şi cu cât mă forţează mai mult, cu atât
mai puţin mă simt dispus să fac ceva. Este prea multă pre-
siune. Ar trebui să mă lase să iau propriile decizii legate de
sănătatea mea.
, R: Excelent, Joseph. Acestea sunt alte două poveşti: ,,Mă
forţează"· şi „Ar trebui să mă lase să iau propriile decizii
legate de sănătatea mea".
J: Da.
R: OK, cred că avem mai mult decât suficiente poveşti
pe care ţi le spui singur şi care contribuie la stresul şi ne-
fericirea ta. Înainte să mergem mai departe, mută-te înapoi
pe poziţia Acum, în centrul Mandalei. Este esenţial să îţi iei
câteva minute şi să revii la sentimentul de calm pe care îl
aveai mai devreme.
[Joseph se mută în centru, iar Richard îl ghidează iar spre
a se relaxa în conştiinţa concentrată-cuprinzătoare. După câteva
minute, Joseph dă semn că este gata să continue.]
R: Simţi intuitiv de unde ai vrea să pornim? De la
poveştile despre Mine sau de la poveştile despre Tine?
[Joseph se uită înjur şi se mută pe poziţia Eu.]

128
 Vindecarea începe în interior

R: Aşadar, aminteşte-ţi că orice urmează să facem acum

se situează în contextul acestei chestiuni: [accentuând]
,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec, dar nu fac nimic."
Ai cancer metastatic la ficat şi ai aflat de curând că au apărut
noi tumori. Îţi spui singur mai multe lucruri: ,,Ar trebui să
fac ceva ca să mă vindec ... Vreau ceva care să îndeplinească
sarcina cât se poate de bine ... Nu vreau să fiu pasiv...
Trebuie să fac ceva acum ... Trebuie să fac o alegere." Este
vreo poveste anume dintre acestea cu care ai vrea să începi?
J: Încep să văd că toate sunt oarecum similare. Cred că
se rezumă la faptul că ar trebui să fac ceva ca să mă vindec.
Numai că nu ...
R: Stai puţin. Nu sări de la povestea aleasă la primul
gând care îţi intră în minte. Aceasta este ceea ce foarte mulţi
dintre noi fac mereu. Este motivul pentru care oamenii se
învârt în cerc, poveste după poveste şi nu pot afla centrul.
Aşa te împiedică egoul să vii în Acum, unde adevărata
vindecare se poate produce. Este cu adevărat important să
îţi încetineşti gândirea şi să investighezi câte o poveste pe
rând, pentru a vedea ce îţi face fiecare din ele.
În regulă, haide să lucrăm cu povestea „Ar trebui să fac
ceva ca să mă vindec". [pauză scurtă] Joseph, repetă-ţi te rog
povestea cu voce tare de câteva ori.
[Joseph spune povestea uşo,; de două ori.]
R: Acum, rămâi în corpul tău pentru a vedea ce se petrece
înăuntru. Ceea ce vreau să faci este să te laşi să simţi conştient
ce creează în tine această poveste când te identifici cu ea, aşa
cum ai făcut de-a lungul ultimelor săptămâni. Cum te simţi?
J: [cu o voce agitată] Continui să simt că trebuie să fac ceva.
R: Da, ai spus asta, continui să simţi că trebuie să faci
ceva, dar poţi vedea că această afirmaţie este în sine doar

129
 Richard Moss

un alt gând, o credinţă, de fapt? Nu este un sentiment. Ce

creează în tine credinţa că „Ar trebui să fac ceva ca să
mă vindec"? Rămâi în corpul tău. Simte. Ai aflat că ţi se
răspândeşte în continuare cancerul. Soţia ta vrea să încerci
terapii alternative. Îţi spui că ar trebui să faci ceva ca să te
vindeci. Ce creează asta?
J: Presiune ... Simt presiune.
R: Simţi presiune. Este doar amintirea ta că o simţi sau o
poţi simţi cu adevărat, chiar acum?
J: Nu, o simt. Şi mă face furios... dar şi greu. Mă simt
greu şi întunecat pe dinăuntru.
R: Unde te simţi greu şi întunecat? Îmi poţi arăta?
[Joseph îşi pune mâinile in centrul pieptului.]
R: Bun. Permite-ţi să simţi asta pe cât de complet poţi.
Acesta este un experiment conştient şi nu e menit să îţi facă
rău. Este menit să te ajute să înţelegi ce cauzează în tine
faptul că îţi spui povestea „Ar trebui să fac ceva ca să mă
vindec" şi că te identifici inconştient cu ea (asta fiind ceea
ce tu ai făcut). Presiune, furie, greutate şi întuneric în pieptul
tău, în jurul inimii...
J: Da, şi simt că am eşuat... că dezamăgesc pe toată lumea.
R: Simţi că „ai eşuat", dar nu sunt sigur că eşuarea este
un sentiment. Cred că este o judecată despre tine însuţi, o
poveste. La fel este „Dezamăgesc pe toată lumea". Este tot
o judecată, nu un sentiment propriu-zis. Rămâi doar cu ceea
ce creează în tine povestea la care lucrăm: ,,Ar trebui să fac
ceva ca să mă vindec." Poţi simţi ce este în realitate acolo,
dedesubtul acestei poveşti care ţi-a făcut mintea să treacă la
poveşti despre eşuare şi dezamăgirea altora?
[Joseph tace o vreme.]
J: Neputinţă. Mă simt atât de neadecvat şi deprimat. Aud
această voce zicându-mi: ,,Nu îmi pasă. Nu foloseşte la nimic."

130
 Vindecarea începe în interţor

R: Iar acea voce te face să simţi...

J: Disperare. Acesta este întunericul- e disperarea.·
R: Simţi cu adevărat disperare acum?
J: Da, este o greutate, atât de grea. Corpul meu vrea pur
şi simplu să cadă.
R: Ştiu că este greu să rămâi conştient de acest senti-
ment, dar permite-ţi să îl simţi pentru câteva momente în
plus. Nu te abate deloc de la sentiment, ci aminteşte-ţi ce am
făcut mai devreme: lasă-ţi conştiinţa să se extindă în între-
gul tău corp şi în exterior, în cameră şi dincolo de ea.
[Joseph începe să plângă. Richard păstrează tăcerea pentru
aproximativ 30 de secunde.]
R: Este bine, Joseph. Îţi permiţi să simţi ce creează în
tine povestea „Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec." Cred
că ai permis aceasta în profunzime. Acum vreau să te pregă-
teşti să te muţi înapoi în centrul Mandalei, pe poziţia Acum.
Mută-te încet, când îţi spun să faci asta şi înţelege că aceas-
tă mişcare reprezintă o schimbare a stării tale de conştiinţă.
Treci de la identificarea cu povestea înapoi în Acum. [scurtă
pauză] În regulă, începe să te mişti încet spre centru.
[Joseph face paşi lenţi, mici, înapoi spre poziţia Acum din
centrul Mandalei.]
R: Acum te ·invit să faci un experiment de gândire
simplu. Eşti încă în acelaşi context: s-au găsit noi tumori,
iar soţia ta şi alţii te îndeamnă insistent să încerci alte
tratamente. Dar, când stai în poziţia Acum, vreau să îţi
imaginezi că nu ţi-a trecut niciodată prin minte să îţi spui:
,,Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec."
Începe să vizualizezi asta, Joseph. Poate că eşti cu soţia
ta, iar ea îţi arată ceva la calculatorul ei despre clinica din
Italia. Eşti atent la ce spune, dar nu îţi trece prin minte să
te gândeşti Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec. [Richard
accentuează fiecare cuvânt.] Nu înseamnă că laşi deoparte

131
 Richard Moss

acea poveste, înseamnă doar să îţi imaginezi că nu ai

gândit-o niciodată. Rămâi în corpul tău, nu te grăbi şi simte
cum ai fi dacă nu ai fi gândit niciodată acea poveste.
[Joseph este tăcut pentru o vreme, dar apoi braţele sale se
desprind un pic de corp, iar palmele se întorc uşor în faţă.]
R: Ce se întâmplă?
J: Nu se poate să fie atât de simplu.
R: Ce simţi?
J: Mă simt deodată atât de liber. Greutatea a dispărut
aproape instantaneu.
R: De fapt, este atât de simplu, dar înainte să începem
vreo analiză, continuă să simţi ceea ce simţi. Când spui
,,greutatea a dispărut" îţi exprimi trăirea la negativ, adică, le-
gat de ceea ce nu mai este. Uită-te uşor înăuntru. Ce vezi de
fapt acolo?
J: [fără să se grăbească] Da, este cald, limpede, am senti-
mentul de a mă ţine drept.
R: A te ţine drept?
J: Da. Mă simt conectat la mine, la viaţa mea ... şi deopo-
trivă la moartea mea. În acest moment nu îmi este frică.
R: Mă bucur că nu îţi este frică. Menţine acel sentiment
de a te ţine drept: de a fi conectat la tine însuţi, de căldură,
de claritate. Lasă-ţi întreg corpul să împărtăşească aceste
sentimente, până la celulele şi moleculele tale. Aceasta este
foarte important. Te-ai îmbăiat în sentimente extrem de
dificile cu acea poveste, iar acum este înţelept să permiţi
întregii tale fiinţe să experimenteze o altă stare.
[Sunt aproape 30 de secunde de tăcere.]
R: Simt că gândeşti din nou, Joseph. Cum te simţi în tine?
J: Am început să mă mişc înapoi la nevoia de a face ceva.
R: Da, poate fi greu să ai încredere în a te simţi bine, nu
suntem obişnuiţi cu asta. Dar întoarce-te încă o dată la vizu-

132
 Vindecarea începe în interior

alizarea ta împreună cu soţia când ea îţi arată descoperirile

cercetărilor ei. Aminteşte-ţi că gândul Ar trebui să fac ceva
ca să mă vindec nu îţi intră deloc în minte.
{Joseph stă nemişcat pentru o vreme, iar apoi îşi întinde
braţele în faţă, ca şi cum ar îmbrăţişa pe cineva.}
R: Pot să te întreb ce faci şi ce simţi?
J: [aproape strigând] Iubire! Îmi iau soţia în braţe şi o
strâng la piept. Îi spun că o iubesc şi îi mulţumesc pentru că
îi pasă atât de mult de mine.
R: Minunat. Lasă această imagine să trăiască în tine mai
departe şi permite-ţi să simţi ceea ce simţi.
[Joseph este vizibil mişcat şi se îmbrăţişează de fapt pe el
însuşi. Este o pauză scurtă.}
R: În regulă, simţi o cu totul altă posibilitate şi este
nemaipomenit să fim cu tine acum. Dar, din experienţa mea,
am învăţat că este important pentru tine să intri din nou în
povestea „Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec", pentru că
este posibil să îţi apară din nou în minte şi cred că poţi avea
o înţelgere mai profundă asupra ei.
Aşadar, îţi cer să te pregăteşti din nou pentru o schimbare
de conştiinţă. Vreau să te îndrepţi încet înapoi spre poziţia
Eu - încet, aşa încât să îţi semnalezi singur că aceasta este o
schimbare conştientă de stare - şi să asumi din nou povestea
„Ar trebui să fac ceva ca să mă vindec". Repet-o cu voce
tare, dar de data asta stai în poziţia Eu cu faţa spre centru,
la poziţia Acum. Pe măsură ce te identifici conştient cu
povestea, aminteşte-ţi starea în care ai fost în aceste ultime
minute, în timp ce erai în centrul Mandalei.
J: Trebuie neapărat să fac asta? [Joseph râde nervos.]
R: Poveştile noastre sunt doar gânduri, iar dacă rămâi
înfricoşat de un gând, te va acapara din nou.
[Joseph se mişcă încet spre poziţia Eu, stă cu faţa spre centru
şi apoi repetă povestea cu voce tare.}

133
 Richard Moss

R: Ia timpul necesar pentru a simţi această poveste din

nou şi observă dacă este vreo schimbare - orice schimbare
între cum te trăieşti pe tine acum şi cum te trăiai prima dată
când ai stat în poziţia Eu.
[Joseph este tăcut pentru câteva secunde.]
J: Pot simţi unde vrea să mă poarte greutatea şi dacă o
las, simt că vine înapoi, dar este mult mai slabă. Pare să fie
un vis ... şi este stupid.
R: Este mai slabă .. pare să fie un vis. De ce o numeşti stupidă?
J: Pot vedea că asta este doar o poveste şi nu sunt nevoit
să trăiesc această poveste.
[Richard repetă afirmaţia lui Joseph.]
J: Da, este viaţa mea.
R: Poţi explica ce vrei să spui de fapt cu „este viaţa mea"?
J: Am respins iubirea soţiei mele pentru că simţeam că
trebuie să fac ceva, dar acum ştiu că nu trebuie să fac nimic ...
R: Să nu fac „nimic" ... la ce te referi mai exact?
J: Nu trebuie să fac nimic ca să mă vindec. Dar văd
foarte clar că de acum înainte vreau să îi spun cât de mult o
iubesc de fiecare dată când îmi arată un nou tip de terapie. Şi
sunt dispus să păstrez o minte deschisă. Dacă îmi arată ceva
ce simt că merită investigat, atunci voi încerca. Pot avea
încredere în intuiţia mea.
R: Bun. Poţi avea încredere în intuiţia ta. Poţi să îmi dai
un exemplu de cum poţi fi sigur de asta?
[Joseph este tăcut pentru o clipă.]
J: Ei bine, când am văzut emailul despre acest seminar,
am ştiut pe dată că vreau să particip, deşi nu spunea nimic
despre vindecarea fizică.
R: Aşadar, povestea ta despre cum nu vrei să fii pasiv... ?
J: Credeam că sunt pasiv pentru că nu mă puteam
determina să călătoresc şi să încerc toate acele lucruri. Dar
nu sunt pasiv - am venit aici.

134
 Vindecarea începe în interior

R: Cu siguranţă ai venit. [scurtă pauză] Joseph, mă uit

la celelalte poveşti despre Mine şi mi se pare că în esenţă
le-ai tratat pe toate în timp ce lucrai cu povestea de bază.
De asemenea, ceea ce tocmai ai spus despre soţia ta arată
că nu trebuie să ne ocupăm de poveştile despre Tine: ,,Mă
forţează" şi „Ar trebui să mă lase să iau propriile decizii
despre sănătatea mea".
J: Nu mă forţează ... înţeleg asta acum. Eu m-am forţat
pe mine.
R: Da, acesta este un insight: tu te-ai forţat pe tine, lucru
ce ţi-a cauzat multă nefericire.
J: Şi ne-a distrus şi iubirea. Dar acum, tot ce vreau să fac
este să îmi îmbrăţişez soţia şi să îi mulţumesc.
R: Mă bucur mult pentru tine, Joseph. Şi deşi nu sunt
sigur că v-a distrus iubirea, să îţi spui singur acea poveste
probabil nu este lucrul cel mai bun pentru niciunul dintre voi.
[Joseph râde şi încuviinţează din cap.}
R: Mulţumesc pentru că ai fost atât de vulnerabil în faţa
n astră, a tuturor.
J: Eu vă mulţumesc. Nu m-am simţit atât de bine de
multă vreme.

Dialogul Virginiei
RICHARD [R]: Mă bucur să te cunosc, Virginia. Am bile-
tul tău, care descrie problema ta de sănătate. Este limpede că
ai trecut prin momente foarte dificile. Înţelegi că acest exer-
ciţiu nu va avea legătură cu diagnosticul tău fizic ...
VIRGINIA [V]: Nu există unul, iar asta este o parte din
problemă. Toţi doctorii pe care i-am văzut au propriile idei,
dar chiar şi după nenumărate analize, nimeni nu a definit cu
adevărat problema sau a recomandat un tratament care să fie
folositor.

135
 Richard Moss

R: Mulţumesc. Îmi dau seama cât de frustrant trebuie să

fie să fi văzut atâţia doctori şi să faci atâtea analize şi tot
să nu ştii cu ce ai de-a face. Dar ceea ce tocmai voiam să
spun este că nu este neapărat necesar - sau chiar relevant în
contextul lucrului nostru - să ne preocupăm de diagnosticul
tău şi în niciun caz de vreun protocol de tratament.
Eu te pot ajuta să devii mai conştientă de ce faci tu
pentru a-ţi îngreuna situaţia prin poveştile pe care ţi le spui
ţie despre condiţia ta. Este clar acestlucru?
V: Da. Am vrut să te cunosc pentru că ţi-am urmărit
munca de mulţi ani şi cred că eşti un medic adevărat. Atât de
mulţi doctori se poartă ca şi cum ...
R: Stai puţin. Scuză-mă că te opresc, dar sunt sigur că
vom ajunge la credinţele tale despre doctori pe măsură ce
lucrăm cu Mandala. Voi lua remarca ta despre mine că sunt
un „medic adevărat" ca un indiciu că ai venit cu multe aş-
teptări - din cele pozitive - dar sper că nu vei fi dezamăgită.
Am o vorbă, atunci când cineva are o părere atât de bună, de
acolo nu se poate merge decât spre mai prost. [Virginia râde.]
Aşa cum m-ai auzit spunând, prima cheie în utilizarea
Mandalei ca suport pentru bunăstarea emoţională este să
defineşti clar chestiunea pe care vrei să o investighezi. Ne
poţi spune care este chestiunea?
V: Am oferit consiliere spirituală mulţi ani, aceasta a
fost munca şi slujba mea şi, desigur, m-am cufundat în pro-
pria mea călătorie mistică. Eram o activistă, local şi global,
lucrând cu lideri vizionari pentru a ajuta la răspândirea me-
sajului despre evoluţia conştientă. Dar progresiv am devenit
aproape imobilizată datorită otrăvirii cu mercur provocate de
plombele dentare. M-am ocupat de problemă în urmă cu mai
bine de zece ani, dar sănătatea mea a continuat să se deteri-
oreze. Trăiesc frecvent o „ceaţă cerebrală" şi nu am energie
fizică sau mintală. Nu mai am nici claritatea de a scrie aşa
cum făceam odată. Toate sistemele mele au fost compromise.

136
 Vindecarea începe în interior

M-am agăţat de credinţa că există un înţeles mai

adânc al acestei „iniţieri prin foc", un dar pe care să îl pot
împărtăşi cu alţii, eventual. Dar nu am putut găsi pe nimeni
în domeniul sănătăţii (convenţionale sau alternative) care să
mă poată ajuta să recâştig puţină energie şi claritate pentru a
. face o muncă creativă. Sunt destul de deziluzionată în ceea
ce priveşte doctorii.
Sunt incapabilă să călătoresc altfel .decât pe distanţe
foarte scurte - ca aceasta - şi numai ajutată. Şi detest să
îi deranjez pe alţii de fiecare dată când am nevoie să merg
undeva. Îmi este greu chiar şi să vorbesc la telefon. Am
simţit adesea că mă pregăteam să părăsesc acest corp, dar
alteori aud mesajul că munca mea nu e terminată şi încă mai
am de oferit ceva. Sunt ca într-un carusel.
R: Mulţumesc. Acesta este un rezumat clar al vieţii tale
şi al câtorva dintre dificultăţile reale pe care le înfrunţi.
Aşadar, cum ai delimita chestiunea asupra căreia vom lucra?
V: Adevărata chestiune este că eu nu mă simt bine.
Nu pot lucra. Care este sensul vieţii mele dacă nu pot face
muncă creativă şi nu pot fi de ajutor celorlalţi?
R: OK. Acum devine mai clar. Nu te simţi bine - acest
lucru este un fapt. Urmează apoi că nu îţi poţi îndeplini
munca. Această credinţă înseamnă că te referi la ceea ce
făceai în trecut: munca pe care acum nu o mai poţi face. Pe
moment, voi lua acest lucru drept un fapt, de vreme ce nu îţi
poţi îndeplini munca, cel puţin munca dinainte
Desigur, poate că munca ta s-a schimbat în ceva nou
şi nu poţi vedea încă ce ar putea fi acest ceva, pentru că te
uiţi spre trecut. Dar dacă încadrăm ultimul lucru pe care l-ai
spus nu ca o întrebare, ci ca o afirmaţie, poate asta ar defi-
ni succint chestiunea. [vorbind încet] ,,Viaţa mea nu are sens

137
 Richard Moss

dacă nu pot face muncă creativă şi nu pot fi de ajutor celor-

lalţi." Exprimă astalucrul care te face în realitate nefericită?
V: Viaţa mea are sens, viaţa oricui are. Faptul că nu mă
simt bine este o problemă. [Virginia se simte vădit neconfortabil.]
R: Nu spun că viaţa ta nu are sens, sigur că are. Am re-
încadrat doar ceea ce ai spus ca o afirmaţie, în loc de o între-
bare. De multe ori când spunem ceva sub formă de întrebare
în loc de afirmaţie, este o cale să ne detaşăm de ceea ce cre-
dem în realitate.
Este o cale prin care ego ul. îţi deturnează vederea de la
ce îţi spui ţie în realitate şi te face nefericită. Că nu te simţi
bine, este un fapt şi cu siguranţă nu vreau să diminuez cât de
mult ţi-a afectat aceasta viaţa. Dar, ascultându-te, chestiunea
de bază îmi pare a fi că îţi spui ţie însăţi că viaţa ta are sens
numai dacă poţi fi creativă şi îi poţi ajuta pe alţii. Dacă este
aşa, atunci aceasta trebuie să fie o dilemă care generează
multă nefericire: să te simţi rău şi incapabilă să contribui în
niciun fel în modul în care ai vrea să o faci.
V: Aşa şi este. Stai să văd dacă am înţeles bine: sugerezi
că problema nu este că sunt bolnavă, ci că mă uit încontinuu
spre trecut şi vreau ca el să fie aşa cum obişnuia să fie ...
E corect?
R: Exact.
V: Nu m-am gândit până acum în felul acesta. Cred că
trăiesc într-adevăr mult în trecut. Dar ai dreptate - ceea ce
mă doare de fapt este că nu simt că viaţa mea are sens dacă
nu pot scrie şi nu pot fi de ajutor. Îmi este destul de evident
acum, dar nu o vedeam atât de clar. Prin urmare, asta este
chestiunea?
R: Este un punct de pornire. Cred de fapt că mai este
un nivel al acestei chestiuni, dar poate vom ajunge la el mai
târziu. În regulă, dacă eşti de acord, putem numi chestiunea
cum tocmai ai spus: ,,Nu simt că viaţa mea are sens dacă nu
pot scrie şi nu pot fi de ajutor."

138
 Vindecarea începe în interior

V:Da.
R: Bun. Aproape că am ajuns unde trebuie. Când spui
„Nu simt că", ceea ce urmează nu este un sentiment, este un
gând, o poveste pe care ţi-o spui ţie însăţi. Un sentiment este
ceva ce poţi enunţa într-unul sau foarte puţine cuvinte, ca de
pildă, obosit, trist şi altele. Asta presupunând că ai ceva de
descris, pentru că unele sentimente sunt indescriptibile.
Dar ceea ce tu ai spus este o poveste, nu un sentiment.
Este foarte important să recunoşti când îţi spui ţie o poveste
deghizată ca sentiment, în loc să descrii ceea ce simţi cu
adevărat. Când îţi spui ţie însăţi o poveste, te afli în mintea
ta. Când descrii felul cum te simţi, te afli în corpul tău.
[pauză scurtă]
V: Înţeleg ...
R: Aşadar, putem spune că vom lucra asupra chestiunii
conform căreia tu crezi că „Viaţa mea nu are sens dacă nu
pot scrie şi nu pot fi de ajutor."?
V: Da, mă simt cu adevărat nefolositoare şi sunt întru
totul sătulă de instituţiile medicale.
R: Ei bine, ,,sătul" poate fi numit un sentiment, cred.
Vrei să spui frustrată?
V: Da ... foarte frustrată şi descurajată.
R: În regulă, aud cât de frustrată şi descurajată te simţi
pe seama faptului că nu ai fost ajutată de doctorii tăi. Dar
când spui „mă simt nefolositoare", cred că din nou deghizezi
o credinţă despre tine însăţi ca un sentiment. Nu spui de fapt
„Sunt nefolositoare pentru că sunt bolnavă şi nu pot ajuta pe
nimeni"?
V: [Virginia este clar iritată.] Nu sunt nefolositoare.
R: Nu cred că eşti, dar este ceea ce ai spus tu: ,,Mă simt
cu adevărat nefolositoare." Nu ai spus descurajată sau tristă;
acestea sunt sentimente. ,,Nefolositor" nu este un sentiment.
Nu este în realitate o judecată pe care o faci despre tine?

139
 Richard Moss

V: OK, înţeleg ce vrei să spui.

R: Sună ca o versiune a chestiunii: ,,Viaţa mea are sens
dacă nu pot scrie şi nu pot fi de ajutor." Dar este chiar mai
negativă. Care poveste ţi se pare că este adevărata chestiune?
V: Cred că sunt căi diferite de a spune aproape acelaşÎ
lucru, dar pentru mine, este vorba mai mult de a nu avea un
sens decât de a fi ,nefolositoare.
R: Cred că este timpul să mergem mai adânc în lucrul cu
Mandala.
V: În regulă.
[Ca şi în dialogul anterior, Mandata este deja aşezată pe
podea, aproape de locul în care stă jos Virginia. Acum ea se ridică
în picioare.]
R: Priveşte această diagramă pe care o numesc Mandala
Fiinţei. Câţi Acum vezi?
V: [după o scurtă pauză] Unul.
R: Asta spun majoritatea oamenilor. Iar dacă te referi
la cartonaşul care are cuvântul Acum pe el, atunci da, este
doar unul. Dar Mandala îţi arată de fapt că există infiniţi
Acum, însă ei se înscriu în cinci categorii de bază. Acum
din centru este conştiinţa încorporată: este atunci când eşti
prezent, iar mintea ta e liniştită, astfel încât gândurile tale
nu determină felul cum te simţi sau alterează felul în care
te trăieşti pe tine şi situaţia ta. Celelalte categorii de Acum
reprezintă ce ţi se întâmplă ţie emoţional şi cum te simţi în
corpul tău, atunci când mintea ta este în trecut sau în viitor
sau în poveşti despre tine sau alţii.
La asta ne vom uita în curând. Vreau să te ajut să dez-
vălui poveştile pe care ţi le spui singură şi creează această
chestiune: poveşti despre Trecut, poveşti despre Viitor, şi
aşa mai departe. Înţelegi?
V: Da. Deşi am citit cartea ta, înţeleg chiar mai bine
acum, pe măsură ce explici.

140
 Vindecarea începe în interior

R: Bun. De vreme ce mi-ai citit cartea, ştii că încep me-

reu din centrul Mandalei. Este esenţial să ai o „cunoaştere
simţită" a celei care eşti în prezenţă - cine eşti când eşti în
corpul tău, concentrată şi cuprinzătoare - şi nu există gân-
duri care să te ducă în altă direcţie. Aşadar, mergi şi păşeşte
în centrul Mandalei.
[Virginia păşeşte în centru. În acest punct, Richard o ghidează
să devină foarte trează şi totuşi relaxată, să experimenteze cum
este să fii deopotrivă concentrat şi deschis către un spaţiu larg.
Această parte este similară lucrului cu Joseph, deja descris.
Dacă doreşti să revezi procesul atingerii conştiinţei încorporate,
reciteşte acea secţiune din dialogul cu Joseph.]
R: Virginia, acum pari pregătită să începi să lucrezi
asupra chestiunii: [vorbind încet] ,,Viaţa mea nu are sens
dacă nu pot scrie şi nu pot fi de ajutor." Adu-ţi chestiunea în
conştiinţă şi rosteşte-o pentru tine cu voce tare. Aminteşte-te
contextul mai larg al tuturor vizitelor la doctori, sănătatea
ta deteriorându-se pe parcursul a peste 1O ani şi pierderea
anumitor capacităţi ale tale.
[Virginia tace. Apoi începe să plângă şi lacrimi i se scurg pe faţă.}
R: Văd că plângi. Fii alături de tine în orice fel ai avea
nevoie. Nu ne grăbim. Când te simţi pregătită să continui,
spune-mi.
[Virginia tace preţ de aproximativ un minut.}
V: A fost o luptă lungă ... Sunt gata să continui.
R: Da, a fost o luptă lungă. Să vedem _dacă putem elibera
o parte din acea luptă. Acum te voi ruga să iei în considerare
o întrebare, în contextul acestei chestiuni. Întreabă-te: ,,Ce mi-
am spus mie despre mine, despre alţii [de exemplu, doctorii
tăi], despre trecutul meu sau cum îmi percep viitorul, ca să să
creez această chestiune?" Şi, încă o dată, chestiunea este „Via-
ţa mea nu are sens dacă nu pot scrie şi nu pot fi de ajutor."
Formulează-ţi întrebarea blând faţă de tine, dar spune-o
cu voce tare. Nu uita că este vital să te auzi pe tine expri-

141
 Richard Moss

mându-te vocal - nu doar să gândeşti această întrebare sau

răspunsurile tale. Când te auzi pe tine, eşti capabilă să fii
mai obiectivă decât dacă doar ai gândi ceva. Aşadar, pune-ţi
întrebarea şi apoi începe să te uiţi în jurul Mandalei şi vezi
spre ce loc eşti atrasă.
[Virginia îşi murmură întrebarea şi apoi tace. Se uită în jur, la
Mandala.]
V: Nu sunt sigură de unde să încep.
R: Vrei să te ajut?
V:Da.
R: Am simţit multă iritare în vocea ta când ai vorbit des-
pre domeniul sănătăţii. Ce ţi-ai spus singură despre doctori
sau alţii la care te-ai dus pentru ajutor? Vrei să examinezi
acele poveşti?
V: Bine.
R: În cazul acesta, într-o clipă, păşeşte în poziţia [Link]
investighezi ce ţi-ai spus ţie despre alţi oameni sau despre
multe alte lucruri, dar acum ne vom concentra pe doctorii tăi.
Această schimbare de poziţie - mişcarea de la Acum· Ia car-
tonaşul Tu - înseamnă că ieşi· din atemporalul Acum (centrul
tău real) şi te muţi spre ceea ce devii emoţional şi psihologic
când îţi spui singură poveşti despre doctorii tăi. Fii conştientă
că atragi o schimbare de stare şi mişcă-te încet.
[Virginia merge încet spre poziţia Tu.]
R: Când ţi-ai descris situaţia, ai spus că ai fost incapabilă
să găseşti pe cineva în domeniul sănătăţii care te-ar putea
ajuta să redobândeşti suficientă energie şi claritate pentru
a-ţi relua munca creativă.
V: Da, am fost la toată lumea: internişti, endocrinologi,
naturopaţi, vindecători prin energie, profesori de meditaţie ...
orice îţi vine în minte, eu am încercat.
R: Pot înţelege cu adevărat că atunci când eşti bolnav
- mai ales când nu ştii ce este în neregulă cu tine - vrei

142
 Vindecarea începe în interior

să găseşti urgent o explicaţie. Ca atare, în acea căutare şi

chiar şi azi, ce ţi-ai spus ţie însăţi despre aceşti doctori şi
vindecători?
V: Ştiu că încearcă să facă tot ce pot, dar nu ştiu de fapt
cum să mă ajute.
R: OK. Iată deci o poveste, chiar două: ,,Încearcă să facă
tot ce pot" şi „Nu ştiu de fapt cum să mă ajute". Mai sunt
şi altele? Inspectează-ţi memoria. Ce altceva ai mai gândit
despre doctorii tăi?
V: [aparent ezitantă] Cred că asta e tot.
R: Cu aceste poveşti, ai mai multă acceptare decât păreai
a avea mai devreme, când vorbeam despre asta. D r hai să
vedem ce se întâmplă. Să luăm prima poveste: ,,Incearcă
să facă tot ce pot." Când îţi spui singură asta, ce creează în
tine? Cum te simţi?
V: Eu ... eu mă simt bine, dar...
R: Dar ce?
V: Ştii... nu ar trebui să ofere atâta speranţă, când nu pot
de fapt să mă ajute. [Virginia pare furioasă.]
R: Aşadar, nu te simţi de fapt bine.
V: Nu, cred că nu. Îţi ia atât de mult timp să mergi la
toate aceste programări şi încă nu am niciun răspuns.
R: Pot să îmi imaginez cât de dezamăgită te-ai simţit, dar
lasă-mă să te ghidez înapoi la ce ai spus acum o clipă. Este
un exemplu perfect de poveste despre Tine: ,,Nu ar trebui să
ofere atâta speranţă, când nu pot de fapt să mă ajute." Când
te identifici cu povestea aceasta şi se pare că asta ai făcut, ce
creează în tine?
[Virginia îşi ridică fruntea şi se uită în sus.]
R: Văd că te uiţi în sus, ceea ce mă face să cred că îţi
cercetezi memoria. Uită-te în jos, la corpul tău. Cum te face
să te simţi această poveste? Cine eşti când crezi „Nu ar trebui
să ofere atâta speranţă, când nu pot de fapt să mă ajute."?
[Vigonia îşi închide ochii şi pare că se uită în interim:]

143
 Richard Moss

V: Mă simt furioasă... de fapt, foarte furioasă. Cum se pot

numi pe ei înşişi vindecători? Nu sunt vindecători adevăraţi!
R: Aşadar acea poveste te înfurie foarte tare. Nu intra în
p vestea suplimentară, că ei nu sunt vindecători adevăraţi -
cel puţin pentru moment. Să îţi laşi gândirea să te poarte în
altă judecată t împiedică să lucrezi asupra primei poveşti.
Şi vei continua să sari la noi poveşti, fără să lucrezi propriu-
zis cu niciuna.
Asta este ce fac oamenii tot timpul. Acesta e motivul pen-
tru care majoritatea oamenilor se pierd în gândurile lor şi se
îneacă în emoţiile create de gândurile lor. Aşadar, rămâi la pri-
ma poveste, despre care ai spus că te înfurie foarte tare. Simte
asta. Rămâi în corpul tău. Este foarte important pentru tine să
,,guşti" ce creează în tine acea poveste despre doctorii tăi.
[Se lasă tăcerea pentru aproape 30 de secunde.]
R: Ce se întâmplă, Virginia?
V: Pot simţi furia şi încă ceva - un sentiment de ruşine.
De ce nu mă poate ajuta nimeni? Ceva trebuie să fie în
neregulă cu mine.
R: Aşadar, acum vorbeşti despre tine însăţi. Stai în
poziţia Tu, iar de cealaltă parte a acelui continuum este
poziţia Eu. Ceea ce tocmai ai făcut - sau, mai exact, ai zis -
a fost să creezi o nouă poveste despre tine însăţi.
Aceasta se întâmplă tot timpul. Vorbim despre altcineva,
dar de fapt vorbim despre noi înşine sau despre altcineva
dintr-o parte a noastră şi nu ne dăm seama de asta. Dar
oscilăm întotdeauna spre partea cealaltă, de la povestea
despre Tine la povestea despre Mine şi viceversa. [articulând
fiecare sunet] ,,Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine."
V: Da, văd asta şi o simt cu adevărat. Simt ruşine.
R: Ruşine, da, acesta e un sentiment foarte dificil. Dar
cred că ai luat-o un pic înainte. Înainte să ne mutăm pe
poziţia Eu şi să lucrăm la „Ceva trebuie să fie în neregulă

144
 Vindecarea începe în interior

cu mine" (dacă vom lucra cu asta), pentru moment rămâi la

povestea „Nu ar trebui să ofere atâta speranţă". Simte furia.
Simte şi ruşinea, dacă este acolo. Mai este altceva?
V: Mă simt obosită. În ultimele câteva minute am deve-
nit foarte obosită.
R: Nu mă mir. Furia este, în cele din urmă, obositoare
şi chiar şi un strop de ruşine este epuizant. Dar aminteşte-ţi,
aceasta este o investigaţie asupra a ce se întâmplă când îţi
spui ţie însăţi o poveste, precum cea pe care o examinăm. Să
te simţi obosită înseamnă să simţi unul din efecte direct şi
chiar imediat. Dar să presupunem că nu ţi-ai spus ţie însăţi
acea poveste specifică. [Richard/ace o scurtă pauză ..] Ai lucrat
bine, lăsându-te să simţi furie şi ruşine. Dar acum vreau să
te pregăteşti să te muţi înapoi în centrul Mandalei, la poziţia
Acum. Fii conştientă că atragi o schimbare de stare şi, deci,
mişcă-te încet şi conştient.
[Virginia se mută in centru.}
R: Te invit să faci un experiment de gândire, de fapt, este
un experiment de conştientizare. Cunoşti starea în care eşti
identificată cu povestea „Nu ar trebui să ofere atâta speranţă,
când nu pot de fapt să mă ajute.": te simţi furioasă, ruşinată
şi foarte obosită. Ai trăit-o conştient acum câteva minute.
Virginia, ce vreau să faci când stai în poziţia Acum - încă
în contextul tuturor vizitelor la doctori şi al sănătăţii tale pre-
care - este să îţi imaginezi că acea poveste nu îţi intră deloc
în minte. Nu ai gândit-o niciodată. Iată-te, cu doctorii tăi, în
căutarea unui răspuns şi poate a unui tratament eficient. Nu
simţi nicio îmbunătăţire, dar nu îţi spui ţie însăţi „Nu ar trebui
să ofere atâta speranţă, când nu pot de fapt să mă ajute.".
Ia-ţi cât timp ai nevoie şi rămâi în corpul tău. Află ce
cunoaşte corpul tău, dacă nu îţi spui ţie însăţi acea poveste.
[Trec aproape 15 secunde de tăcere.]
V: Simt... mai mult spaţiu. Oboseala se ridică.

145
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

R: Asta e bine. Continuă să te acordezi la ce ştie corpul V: Ce vrei să spui?

tău fără acea poveste. [Richard o priveşte pe Virginia atent, pentru aproape 30 de
V: Respir mai uşor. Mai devreme, o greutate îmi strivea secunde, fără să spună o vorbă.}
pieptul şi îmi părea greu să respir. R: Cred că ştii despre ce vorbesc. Simt că ai făcut deja
R: Da, rămâi cu senzaţia de spaţiu mai larg, de greutate un salt în înţelegere, ai avut un nou insight, dar poate că nu
care se ridică şi de respiraţie uşurată. Dă întregii tale fiinţe o vrei să te uiţi mai de aproape la el.
şansă să trăiască altceva decât ceea ce genera acea poveste. V: Dar asta înseamnă că trebuie să renunţ la a mai vrea
V: Mă simt mult mai bine, dar... să fiu creativă şi să mă ocup cu consilierea spirituală?
R: Simţeam că o să urmeze un „dar". Dar ce? R: Nu trebuie să renunţi la nimic, Virginia, dar corpul
V: Vreau să fiu în stare să scriu şi să ofer consiliere tău îţi spune cum îţi este energia - cum este Acum pentru
spirituală, aşa cum făceam înainte. Ajuta oameni, iar eu tine. Te lupţi împotriva ta însăţi, insistând că trebuie să fii
simţeam profund sensul din asta. sinele pe care ţi-l aminteşti, fără să te deschizi faţă de cine
R: Ştiu că vrei să poţi să scrii şi să lucrezi din nou cu eşti acum, în prezent... Dar nu asta ai văzut - insightul tău.
oameni. Dar pe măsură ce spui lucrurile astea, ce se petrece Cel puţin, nu asta am simţit că ai realizat.
în interiorul tău? Ce simte corpul tău? [Virginia tace pentru câteva secunde.}
[Virginia tace pentru câteva secunde.} V: Este grandomanie, nu-i aşa? M-am făcut pe mine să
V: Oboseala a revenit, e chiar mai rău, aş zice. Şi mă simt mă simt specială în calitate de consilier şi pentru că scriam
fără speranţă. Eu ... nu vreau să spun asta, dar... mă urăsc. şi predam despre evoluţia conştientă. Dar îmi plăcea să
R: În primul rând, ai lucrat foarte bine. Te-am văzut cum vorbesc la conferinţe şi îmi plăceau oamenii între care îmi
te întorceai spre înăuntru şi îţi ascultai corpul. Înveţi cu ade- petreceam timpul.
vărat ceva. Iar corpul tău îţi vorbeşte. Când îţi spui că vrei să R: Îţi este permis să îţi iubeşti viaţa şi să te bucuri de munca
scrii şi să lucrezi cu oamenii, devii chiar mai obosită şi te sim- pe care o faci, dar oricare ar fi motivul, lucrurile s-au schimbat.
ţi fără speranţă. Iar furia - poate aceeaşi furie pe care ai avut- Ai menţionat mai devreme că îţi dai seama că petreci mult timp
o faţă de doctorii tăi - se întoarce împotriva ta. Te auzi pe tine în trecut. Dar nu ţi-ai văzut propria grandomanie.
gândind că te urăşti. Aceasta trebuie să fie foarte dureros. V: Nu, n-am văzut-o. Sau poate foarte puţin, dar ...
V: Este. Dacă nimeni nu mă poate ajuta, cum îmi voi R: Nu este niciodată o parte din sine uşor de recunoscut.
putea îndeplini potenţialul ca vindecător şi ghid? Dar chiar de la început, când ai început să vorbeşti, m-am
R: Îţi aminteşti analiza mea asupra poveştilor despre întrebat ce parte din tine spune că doctorii tăi nu sunt
Mine şi cum, atunci când te identifici inconştient cu vindecători adevăraţi. Vrei să spui că un doctor nu e capabil
poveştile tale despre tine însuţi, ele te fac special, fie într-un să te vindece, dar un „vindecător adevărat" ar putea?
sens grandoman, fie depresiv? Ce parte din tine spune că este într-o „călătorie mistică"
[Virginia tace pentru o clipă.} şi a încadrat boala ta ca fiind o „iniţiere prin foc"? Cine nu
poate fi bolnav, la fel cum ceilalţi oameni pot fi bolnavi? Ce

146 147
 Richard Moss

parte din tine ar prefera să creadă că trăieşte o iniţiere ce

conferă un sens special, mistic, bolii sale? Nu spun asta ca
să te rănesc, ci pentru ca tu - pentru ca noi amândoi - să
înţelegem de ce miezul suferinţei tale nu este acela că eşti
bolnavă, ci faptul că îţi spui singură că viaţa ta nu are sens
dacă nu poţi scrie sau nu poţi fi de ajutor. Ce parte din tine te
pedepseşte pentru că judecă viaţa ta ca fiind lipsită de sens?
V: Partea grandomană. [face o pauză scurtă] Este vorba
de mândrie, nu? [suspină] Am citit despre mândria spirituală
mulţi ani, dar nu am văzut-o în mine însămi.
R: Poate că este mândrie, dar este un mecanism de apărare.
V: Un mecanism de apărare? Împotriva a ce?
R: Gândeşte-te la povestea pe care ai menţionat-o mai
devreme: ,,Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine." Cred că
este timpul să ne ocupăm de asta.
V: Bine. [Virginia arată temătoare.]
R: Este o poveste despre Mine. Prin urmare, părăseşte po- ·I
ziţia Acum şi mergi spre poziţia Eu. Aminteşte-ţi să te mişti
încet, ca indiciu că îţi părăseşti adevăratul centru, care este
trăit numai când eşti în Acum. Te muţi spre starea creată când
te identifici cu povestea că este ceva în neregulă cu tine.
[Virginia se mişcă încet şi stă pe poziţia Eu.]
R: Spune povestea cu voce tare şi priveşte înăuntrul tău.
Ce creează în tine?
[Virginia recită povestea şi apoi tace.}
V: [furioasă] Nu mă simt confortabil cu asta.
R: [vorbind calm] Ce vrei să spui cu asta? Ce înseamnă
,,asta"?
V: Vreau să spun că nu mă simt confortabil spunând
„Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine."· Sunt bolnavă şi
sunt obosită tot timpul. Nu pot lucra. Ceva este în neregulă
cu corpul meu, chiar dacă nimeni nu a fost capabil să îmi
pună un diagnostic.

148

. r
 Vindecarea începe în interior

R: Sigur că ceva este în neregulă cu corpul tău. Nu cred

că asta ţine de mintea ta. Dar a te simţi neconfortabil când
examinezi povestea (ceea ce tu însăţi ai spus) sună din nou a
mândrie. Virginia, când ai spus prima oară această poveste,
ai spus că simţeai ruşine.
V: Da, aşa a fost.
R: Aud că te simţi neconfortabil cu credinţa că „Ceva
trebuie să fie în neregulă cu mine." Dar să devii furioasă este
un alt mecanism de apărare. Ai simţit mai devreme ruşine,
iar intuiţia îmi spune că nu datorită faptului că eşti bolnavă.
Era din altă pricină. Care?
V: Da, uneori m-am simţit ca o victimă şi nu îmi place
să mă simt astfel.
R: În regulă, dar acum cred că te situezi cu totul la
nivelul minţii. Nu cred că a fi bolnavă sau a te simţi uneori
ca o victimă sunt lucrurile la care te-ai referit când ai spus
„Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine." Cred că te refereai
la cu totul altceva. Priveşte în interiorul tău. Simte. Ce este?
[Virginia tace pentru aproape 20 de secunde.}
V: Am o senzaţie de ruşine, dar nu pentru că am fost
bolnavă. Pur şi simplu nu îmi place să mă simt bolnavă.
R: Nimănui nu îi place să se simtă bolnav, dar nu despre
asta vorbim acum. Rămâi în corpul tău ... Vorbeşte mi despre
senzaţia de ruşine pe care o simţi.
V: Nu e ruşine legată de faptul că sunt bolnavă. Este
legată de ...
[Virginia cade în tăcere. Este evident că se uită adânc în sine
însăşi.]
V: Este legată de faptul că sunt... eu. [Începe să plângă.]
R: [face o pauză înainte de ·a vorbi] ,,Ruşine pentru că
sunt eu" - bine, aud asta. Dar vreau să fac o sugestie: Nu
cred că ceea ce simţi cu adevărat este ce numeşti „ruşine
pentru că sunt eu". Aceasta este povestea pe care o adaugi

149
 Richard Moss

sentimentului - sau, mai exact, egoul tău dă această turnură

realităţii acestui sentiment, oricare ar fi ea.
Pentru egoul tău, să te facă să simţi ruşine că eşti ceea
ce eşti este o cale de a te menţine în starea depresivă de a
fi special în loc de cea grandomană, dar este tot o stare de
a fi special, tot egoul... Prin urmare, acum este timpul să
investigăm direct acest sentiment. Pentru a face asta, fiindcă
este o muncă ce poate fi făcută doar în momentul prezent,
mută-te, te rog, înapoi, la poziţia Acum de pe Mandala.
[Virginia face un pas către poziţia Acum.}
R: Virginia, rămâi în corpul tău. Nu asculta niciun gând
despre sentiment. Priveşte direct la acest sentiment pe care
l-ai numit „ruşine pentru că sunt eu" şi nu îi atribui niciun
cuvânt. Ce este în sine acest sentiment? [Richard tace pentru
aproape 15 secunde.] Întoarce-ţi privirea interioară direct
către ce simţi înăuntrul tău şi ai numit „ruşine pentru că sunt
eu". Concentrează-te pe sentimentul însuşi. Cu blândeţe,
atinge orice naşte acest sentiment în tine, dar fii în acelaşi
timp fermă. Nu îţi lăsa privirea interioară să fie purtată spre
niciun gând. [pauză scurtă] În acelaşi timp, simte-ţi întregul
corp şi extinde-te dincolo de el - simte cum conştiinţa ta, ca
lumina soarelui, străluceşte în afară, fără limită.
[După aproape 20 de secunde, Virginia îşi strânge pumnii şi
începe să tremure. Un geamăt adânc vine dinăuntrul ei.]
R: Bine. Rămâi cu ce simţi. Continuă să atingi sentimen-
tul din ce în ce mai uşor, cu atenţia ta, respiraţie cu respira-
ţie. Dacă poţi, încearcă să te relaxezi. Deschide-ţi palmele
şi lasă-ţi întregul corp să fie· moale. Poţi să îmi arăţi locul în
care simţi acum? Este localizat undeva anume în corpul tău?
[Virginia îşi deschide palmele şi tatonând le aşază deasupra
abdomenului, apoi le mişcă în sus, spre piept, deasupra inimii.
Mâinile ei se mişcă încet în sus şi în jos, între abdomen şi piept.]
R: Ai lucrat bine. Menţine-ţi privirea interioară asupra
pieptului tău şi asupra abdomenului, dar invită restul cor-

150
 Vindecarea începe în interior

pului să se relaxeze, să devină pe cât de moale este posi-

bil. Creează cât mai mult spaţiu în jurul acestui sentiment.
[scurtă pauză] Poţi descrie ce simţi?
[Virginia tace pentru vreo 1Osecunde.}
V: Este ca o întunecime. Am eşuat... cumva am eşuat.
[Începe să suspine.]
R: Stai. Ai spus, ,,Am eşuat", dar acela nu este un
sentiment. Este un alt gând, o altă judecată despre sine.
Egoul tău vrea să te menţină în a te simţi depresivă, ca să
menţină controlul. Nu îţi lăsa egoul să te seducă în a crede
că ştii ceea ce simţi. Încă nu ştii cu adevărat ce este aceasta,
nu-i aşa? Nu tocmai. Acest sentiment nu este „Am eşuat".
V: Ai dreptate. Nu ştiu ce este asta.
R: Dar este ceva familiar.
V:Da!
R: Continuă să te uiţi cu atenţie la acest sentiment fami-
liar. Atinge-l foarte uşor cu atenţia ta şi imaginează-ţi că este
un copil necăjit. Îl ţii cu toată atenţia şi tandreţea. Dar amin-
teşte-ţi şi să rămâi cuprinzătoare - extinde-ţi conştiinţa asu-
pra sentimentului şi în cameră. Poţi auzi sunetele camerei?
Poţi auzi aerul condiţionat cum suflă? Lasă-ţi toate simţurile
să lucreze. Fii cuprinzătoare, dar nu îţi întoarce privirea de
la sentiment. [Richard tace pentru aproape 15 secunde.]
Acum, ai spus că „este ca o întunecime". Şi aceasta
este o poveste, dar este mai puţin subiectivă, mai puţin
despre tine. Încearcă să te uiţi cu blândeţe la acea senzaţie
de întuneric. Este o durere adâncă, dar rămâi expansivă şi
umple camera şi treci dincolo de ea ...
[O pauză de aproape 15 secunde.]
R: Ce se întâmplă, Virginia?
V: Se mai luminează. Simt o căldură împânzindu-mi
pieptul şi curge înjos spre abdomenul meu. E foarte ciudat...
Mă simt bine, cu adevărat bine.

151
 Richard Moss

R: Examinează mai atent la ce te referi când spui că e ciudat.

V: Vreau doar să spun că acum câteva minute mă
simţeam absolut groaznic - ca şi cum nu aveam niciun
motiv să mai continui să trăiesc - iar acum acel sentiment
a dispărut cu totul. Dar e mai mult decât atât. Simt atât
de mult spaţiu în mine şi simt transparenţă - nu în sensul
de uşurătate, deşi este şi asta, acum că mă gândesc ...
Transparenţa este ca lumina soarelui.
R: Da, rămâi cu aceste noi sentimente: spaţiu, transpa-
renţă, căldură. Te simţi bine. Lasă-ţi celulele să se îmbăieze
în „starea de a te simţi bine", lasă-ţi întreaga fiinţă să cu-
noască această stare.
V: Acesta este un miracol!
R: Rămâi doar cu cât de bine te simţi şi putem vorbi mai
mult despre asta, în câteva clipe.
[Virginia stă în tăcere, pentru un minut.}
R: Acum un moment, când descriai cum te simţeai, ai
spus că era ca şi cum nu aveai un motiv să trăieşti.
V:Cum?
R: Ai spus: ,,Mă simţeam absolut groaznic - ca şi cum
nu aveam un motiv să mai continui să trăiesc." Înainte de
asta, ai menţionat şi că eşuasei. Cu toate acestea, niciuna din
aceste descrieri nu este un sentiment - ambele sunt poveşti.
Vreau să înţelegi că orice este sau a fost acest sentiment, nu
ştii cu adevărat cum să îl descrii sau să îl numeşti direct. A
trebuit să apelezi la o comparaţie, adică, a trebuit să spui că
este ca altceva: ,,Este ca o întunecime .... Cumva am eşuat."
Asta îmi spune ceva şi este ce am suspectat din clipa
în care am început să lucrăm. Cheia aici nu sunt de fapt
poveştile despre doctorii tăi sau chiar chestiunea că viaţa ta
nu are sens dacă nu poţi scrie sau nu poţi fi de ajutor pentru
alţii. Este acest sentiment întunecat, dar ai spus că este şi
familiar. Poţi căuta în memoria ta şi regăsi sentimentul?

152
 Vindecarea începe în interior

V: Cred că da ... dar nu este puternic acum.

R: Înţeleg că nu este puternic acum. Ştii de ce?
V: Nu. Cred că, la fel ca orice sentiment, vine şi pleacă.
R: Sentimentele vin şi pleacă. Ele continuă să curgă
cât timp nu le legi de o poveste, şi puţine sunt cu adevărat
teribile până când nu le alături o poveste negativă, ca de
pildă „Am eşuat" sau „Nu merită să trăiesc". Cred că
orice simţeai s-a transmutat într-o stare de bine şi lumină
interioară pentru că ţi-ai întors atenţia asupră-i şi i-ai acordat
atenţie conştientă directă fără să te laşi acaparată. Te-ai
relaxat şi ai rămas cuprinzătoare.
Egoul tău a continuat să creeze poveşti, ceea ce a făcut
toată viaţa ta. Şi dacă nu te opream, te-ai fi identificat nu
cu sentimentul real, ci cu poveştile despre acel sentiment.
Atunci ai fi fost prinsă într-o suferinţă serioasă, aşa cum ai
fost prinsă de multe ori până acum.
Aşadar, priveşte în tine, Virginia. De cât timp îţi aminteşti
să fi simţit acest sentiment aproape inexprimabil? Vreau să
spun, cel care era atât de teribil, acum câteva minute? Cel des-
pre care spuneai că te face să te simţi ruşinată de afi tu însăţi?
[Virginia tace pentru câteva momente.]
V: Toată viaţa.
R: Când erai în facultate?
V:Da.
R: Când erai o adolescentă, trecând prin pubertate?
V:Da.
R: Când erai copil?
V: Da, în sensul că am cunoscut acest sentiment de-a
lungul vieţii mele.
R: Cred că aşa a fost. Dar până astăzi, nu ţi-ai folosit
conştiinţa pentru a fi prezentă la sentimentul însuşi. În
schimb, ai. crezut poveştile pe care egoul tău le inventa

153
 Richard Moss
Vindecarea începe în inte�ior

despre sentiment, iar aceasta a creat un sentiment profund de

R: Îmi place foarte mult cum te vezi pe tine. Şi uite, nu
ruşine faţă de tine însăţi. Cum poţi spune că eşti un consilier
ştiu dacă îşi va reveni sau nu corpul tău, dar nu am nicio
spiritual când ai adânc în tine acest sentiment teribil?
f
îndoială că tu faci ceva profund folositor, dacă de fiecare
Poate că te-ai orientat spre spiritualitate şi lucrul cu dată când simţi că se întoarce acest sentiment, poţi face un
conştiinţa din pricina acelui sentiment- încercând să îl eviţi,
să găseşti lumina pe o altă cale. Nu ţi-ai dat seama niciodată l spaţiu suficient de mare pentru el, aşa încât inima ta să nu se
închidă. Ai spus singură că ai auzit mesajul că munca ta nu
că sentimentul de care fugeai este deopotrivă lumina. [scurtă
pauză] Are ceva din asta sens pentru tine? l este încă gata.

V: Da, foarte mult sens. Am avut mereu acest sentiment I V: Da ... asta este ce m-a ţinut pe picioare.
- că ceva este în neregulă cu mine - dar acum înţeleg că este
o poveste despre sentiment.
l R: Cred că lucrul cel mai de ajutor pe care îl poate face
oricine dintre noi este să creeze spaţiu pentru· sentimentele

r
renegate şi întunecate, aşa încât să nu se proiecteze în vieţile
R: Da, iar când doctorii şi vindecătorii nu au fost capabili noastre ca boli, autonegare, manii de putere sau unul dintre
să te ajute, asta a confirmat doar ce îţi spuneai subconştient multele feluri prin care încercăm să ne compensăm pentru
de aproape o viaţă: ,,Ceva trebuie să fie în neregulă cu

f
ele. Virginia, îţi mulţumesc foarte mult pentru că ai fost atât
mine." Deşi să fii consilier spiritual a răspuns dorinţei de deschisă.
egoului tău de a crea o stare grandomană de a fi special, V: Eu îţi mulţumesc, Richard!
asta nu a schimbat sau vindecat sentimentul interior. Niciun
comportament compensator nu poate rezolva asta pentru
că acele sentimente nu provin din egoul tău. Nu le poţi Dialogul lui Marie-Claire
îndepărta prin voinţă. Cel mult, le poţi îngropa temporar, dar
revin mereu la suprafaţă, cu timpul. RICHARD [R]: Bine ai venit, Marie-Claire. Cu ce ai vrea
Numesc aceste tipuri de sentimente neîmblânzite sau să lucrezi?
'·
' abisale şi nu există vindecare pentru ele în sensul obişnuit... MARIE-CLAIRE [M-C]: Am tinitus la ambele urechi. Îl am
dar putem câştiga mult din ele când învăţăm să le menţinem de mulţi ani şi mai mulţi doctori mi:au spus că nu pot face
conştient, cu conştiinţa concentrată-cuprinzătoare, în Acum. nimic în privinţa asta.
Şi asta este ce tocmai ai făcut, Virginia. R: Şi cum este?
[Virginia tace pentru o vreme.] M-C: Câteodată îl simt ca un clinchet în urechi, iar
V: Mulţumesc foarte mult. M-ai ajutat să înţeleg ceva alteori ·ca pe un foşnet de hârtii.
care m-a urmărit toată viaţa. Acum simt că e posibil să R: Auzi asta tot timpul?
mă fac mai bine. Dar chiar dacă nu mă fac, văd că nu mai M-C: Da, însă câteodată se înrăutăţeşte.
vreau să continuu să trăiesc în trecut. Nu ştiu ce muncă
voi face, dar ştiu că am puterea să încetez a mă mai face R: Aşadar, având în vedere că ai tinitus, ce anume
pe mine însămi nefericită, agăţându-mă de aceleaşi tipare te deranjează în mod special la asta şi ai vrea să abordăm
grandomane ale mele. astăzi?

154
155
ţ.
 Richard Moss

M-C: Ei bine, recent m-am pensionat. Predam literatură

la o universitate. Preocuparea mea de o viaţă a fost să studiez
vieţile femeilor sfinte şi m-am concentrat pe o franţuzoaică
excepţională, care a mers în Australia pe când avea 30 de
ani, adică în urmă cu 80 de ani. A murit de multă vreme, dar
una din femeile pe care le-a influenţat mi-a trimis jurnalele
ei, la fel ca şi extrase din ziare şi însemnările altor oameni
care au lucrat cu ea. I-am studiat jurnalele şi o universitate
din Australia mi-a cerut să scriu o carte despre viaţa ei. Sunt
foarte entuziasmată. Nu am mai scris până acum o carte,
deşi am editat mai multe, de-a lungul anilor.
R: Pare un proiect fascinant. Spune-mi totuşi, cum se
leagă aceasta de problema ta privitoare la tinitus.
M-C: Chestiunea este că ori de câte ori mă aşez să scriu,
tinitusul se înrăutăţeşte mai tare. Mă distrage cu totul şi nu
pot lucra.
R: Când încerci să ·lucrezi, tinitusul se înrăutăţeşte.
M-C: Da, întocmai.
R: Prin urmare, cum ai defini chestiunea asupra căreia
vrei să lucrezi?
M-C: [vorbind hotărât] Tinitusul meu mă împiedică să scriu.
R: Bun, aşadar chestiunea este că tinitusul tău te
împiedică să scrii. Aşa vrei să formulăm aspectul asupra
căruia vrei să lucrezi?
M-C: Da.
R: În regulă. Să începem: mergi şi păşeşte în centrul
Mandalei.
[Marie-Claire păşeşte în centru şi stă pe poziţia Acum.}
R: Există profunzimi diferite pentru ce numim a fi
prezent sau a fi în Acum. Când stai în centrul Mandalei, aşa
cum faci acum, aceasta reprezintă o decizie conştientă de a
te orienta asupra corpului tău şi de a-ţi concentra fin atenţia,

156
 Vindecarea începe în interior

în vreme ce îţi menţii conştiinţa în ansamblu expansivă şi

cuprinzătoare.
Nu respinge orice gânduri ţi-ar veni şi ieşi din minte -
îndreaptă-ţi doar atenţia asupra respiraţiei tale. Îţi propun să
te concentrezi pe fiecare expiraţie. Urmăreşte cum iese fie-
care răsuflare şi devino conştientă de momentul precis când
următoarea respiraţie începe ... Răsuflare după răsuflare, fă
din acel moment punctul focal al concentrării tale.
[Marie-Claire îşi închide ochii şi devine nemişcată. În
acest moment, Richard continuă să o ghideze să devină extrem
de conştientă şi totuşi relaxată. Reţine că poţi reciti dialogul
cu Joseph de la începutul acestui capitol, dacă vrei să revezi
procesul atingerii conştiinţei momentului prezent.]
R: Aşadar, Marie-Claire, cum te simţi?
M-C: Mă simtă calmă. Mintea îmi este liniştită.
R: Bun. Vreau să petreci alte câteva momente simţind
acest calm şi o minte liniştită. Este important pentru tine să
ai o experienţă directă a celei care eşti şi a felului în care
eşti atunci când ai o conştiinţă deopotrivă concentrată. şi
cuprinzătoare. [scurtă tăcere]
Acum să începem. Adu-ţi chestiunea în conştiinţă şi re-
pet-o pentru tine, cu voce tare: ,,Tinitusul meu mă împiedică
să scriu."
[Marie-Claire repetă chestiunea cu voce tare.]
R: OK. Priveşte în jurul Mandalei. De care loc te simţi atrasă?
[Se uită în jur şi păşeşte în poziţia Tu.]
R: Ai păşit în poziţia Tu. Care sunt câteva din poveştile
tale despre Tine?
M-C: Despre tinitus?
R: De ce nu? Ai păşit în poziţia Tu, aşadar credinţele tale
despre tinitus ar aparţine acelei categorii. Apropo, ai spus
tinitus în loc de tinitusul meu. De ce este impersonal de data
aceasta?

157
 Richard Moss

M-C: Nu sunt sigură. Vreau să vorbesc despre tinitus, nu

despre mine.
R: Bine. Prin urmare, care sunt poveştile tale despre tinitus?
M-C: [vorbind într-un sziflet] Este îngrozitor. Mă împiedică
să lucrez. Îmi ia plăcerea de a mai fi în viaţă. Nu mi-l doresc.
R: Să începem cu prima afirmaţie: ,,Este îngrozitor."
În loc să vorbeşti generic, poţi fi mai specifică şi spune
,,Tinitusul este îngrozitor"?
M-C: Da.
R: În regulă. Acum priveşte înăuntru, rămânând în
corpul tău, aşa încât să poţi avea contact cu ceea ce simţi. Ce
creează în tine faptul că îţi spui „Tinitusul este îngrozitor"?
[Marie-Claire tace câteva secunde.}
M-C: Furie.
R: Bun - menţine sentimentul de furie. Mai este şi altceva?
M-C: Sunt frustrată şi bolnavă şi obosită ...
R: Îţi aminteşti că te-ai simţit astfel (ceea ce înseamnă că
doar le gândeşti) sau trăieşti propriu-zis aceste sentimente?
M-C: Le simt chiar acum.
R: Foarte bine. Menţine conştient aceste sentimente
încă puţin. Acesta e felul în care judecata (,,Tinitusul este
îngrozitor.") te face să te simţi. Nu ştim cum te face tinitusul
în sine să te simţi, dar ştim ce creează în tine povestea
despre tinitus.
Aşadar, pregăteşte-te să încerci o schimbare. Pentru a
face asta, vreau să păşeşti încet, înapoi la poziţia Acum.
[Marie-Claire face un pas rapid către poziţia Acum.]
R: Pasul nu a fost tocmai lent, dar vom continua. Ca pas
următor, vei face un experiment de gândire. Vizualizează-
te stând la calculatorul tău, pregătindu-te să scrii despre
această femeie excepţională. Urechile tale ţiuie şi fâşâie,

158
 Vindecarea începe în interior

dar nu îţi vine în minte gândul: ,,Tinitusul este îngrozitor."

Rămâi în corpul tău şi spune-mi cum te simţi.
[Marie-Claire tace pentru aproape JO secunde.}
M-C: Sunt bine. Este ... doar un sunet. Îl pot auzi aşa
cum aud orice alt sunet.
R: Tinitusul este doar un sunet ca orice alt sunet. Poţi să
fii mai clară, ce înseamnă că eşti bine?
M-C: Furia a dispărut şi mă simt chiar pregătită să
lucrez. De fapt, mă simtfericită.
R: Bun, Marie-Claire, mă bucur pentru tine. Acum este
important să păşeşti înapoi la poziţia Tu şi să încerci din nou
povestea.
M-C: Nu este nevoie. Sunt bine. Nu mai este o problemă
acum.
R: În regulă. Nu vrei să investighezi alte poveşti, poate
poveşti despre Viitor?
M-C: Nu. Mă simt chiar bine, este un miracol. Mulţu-
mesc foarte mult!
[Marie-Claire merge spre Richard, îl îmbrăţişează şi apoi se
aşază la locul ei.}
**
Vreau să comentez asupra acestui ultim dialog. La
vremea respectivă, nu am fost sigur (ca să fiu sincer, eram
sceptic) că Marie-Claire a realizat o schimbare reală -
pentru că a fost foarte subită - sau a vrut doar să oprească
procesul. Dar am decis să nu o întreb despre asta. După cum
se pare, din punctul ei de vedere, afost un miracol.
În acel moment scurt, a simţit o schimbare şi a ştiut cu
mare siguranţă că era bine. Începând din acea zi nu a mai
lăsat tinitusul să o împiedice. Deşi tinitusul a continuat,
a încetat să mai fie o problemă în viaţa ei şi a putut să îşi
termine cartea. Aceasta se întâmpla în 2004, iar de atunci
Marie-Claire a mai te_rminat încă o carte.

I
159
 Richard Moss

Trăirea graţiei prin intermediul Mandalei

Lucrul cu Mandala, ·care te eliberează de suferinţa cre-
ată de credinţele tale, implică un amestec de efort şi graţie.
Trebuie să faci efortul să îţi descoperi poveştile şi să permiţi
conştient să trăieşti pe de-a-ntregul emoţiile şi sentimentele
create de acele poveşti în tine. Apoi, trebuie să faci efortul să
explorezi contrastul dintre cel care eşti când te identifici cu
acele poveşti şi cel care eşti în Acum, când mintea ta gândi-
toare e tăcută, iar tu rămâi într-o conştiinţă vigilentă şi cuprin-
zătoare. Această stare de a fi mobilizat şi totuşi relaxat nu este
o experienţă conceptuală, o identitate mintală creată de ideile
tale despre tine. Este o stare încorporată a fiinţei; este felul în
care te simţi pe tine chiar acum, independent de orice gârid.
Trăind contrastul dintre aceste două stări ale fiinţei
- identificarea cu poveştile tale sau rămânerea în Acum -
viaţa ta se deschide în faţa graţiei. Graţia te însoţeşte sub
forma inspiraţiei spontane şi uneori a unei relaxări profunde
într-o stare de claritate şi linişte a cugetului. Cred că această
nouă înţele ere răsare din propria ta înţelepciune intuitivă.
O astfel de înţelepciune este disponibilă oricui, dar
nu poate fi ascultată până când nu încetezi să te mai
poluezi singur cu poveşti care îţi întunecă abilitatea de a te
scufunda adânc în tine. Acordându-te la sinele tău autentic,
vei descoperi că eşti capabil să te relaxezi mai complet în
viaţa ta şi să accepţi orice se întâmplă. Aşa cum mi-a spus
prietenul meu cu o formă de cancer agresivă (despre care am
vorbit la începutul cărţii): ,,Sunt deplin conştient de faptul
că statistica îmi acordă 2% şanse de recuperare. Dar pentru
că nu mă mai împotrivesc la nimic şi sunt chiar bucuros
să îmbrăţişez tot ce se întâmplă - analizele, chimioterapia,
toate acestea - nu m-am simţit niciodată mai viu şi mai
grozav ca acum."
Să atingi o stare de asemenea acceptare şi deschidere
ţine cu adevărat de graţie, dar nu este un accident. Graţia

160
 Vindecarea începe î n interior

vine după ce faci un efort sincer şi inteligent să fii cel care

eşti în realitate, chiar acum, şi nu cel care spune mintea
ta gânditoare că eşti. Pe măsură ce te eliberezi de drama
poveştilor tale, poţi fi relaxat şi poţi permite fiecărei poveşti
să fie explorată, fiecărui sentiment să fie simţit, fiecărui
moment să fie exact aşa cum este. Aceasta este munca ta,
responsabilitatea ta. Dar mişcarea propriu-zisă prin care te
întorci acasă, la tine însuţi, este ultimamente o chestiune de
graţie: schimbarea spontană c.· ev a/mai adânc din tine.
Dacă mintea ta nu te-ar 1răni, cum ai trăi experienţa
bolii, a crizei de sănătate sau a operaţiei, chiar şi a morţii?
Cum ai trăi experienţa de a fi concediat sau de a divorţa?
Realizând că povestea ta reală începe acum - perpetuu, cu
fiecare respiraţie - vei ajunge să vezi că poţi începe totul iar,
în orice moment. Nu este niciodată prea târziu.
Efortul care ţi se cere este să îţi asumi responsabilitatea
pentru orice ţi-ai face ţie însuţi şi altora din pricina
nestatorniciei minţii tale, respectiv a lipsei de concentrare. şi .
de disciplină a gândirii tale. Asta nu presupune să te judeci
pe tine şi să te pedepseşti pentru felul în care ai lăsat în mod
repetat atât de multe din gândurile şi poveştile tale să rămână
neinspectate. Presupune, mai degrabă, să accepţi dulcea
obligaţie a conştiinţei: acum, când devii mai conştient de ce
faci, este timpul să o iei de la capăt. Cu ajutorul Mandalei,
te poţi depărta intenţionat de toate poveştile pe care ţi le-ai
spus singur şi poţi afla ce înseamnă să fii pur şi simplu
prezent la orice ai simţi chiar în acest moment.

Renunţarea la poveştile tale

Motivul principal pentru care puţini dintre noi învaţă
să trăiască în Acum este că, pentru a face asta, trebuie să
evoluăm dincolo de ego. Dar egoul, prin chiar natura sa, este
produsul identificării cu credinţe, presupuneri şi judecăţi,

161
 Richard Moss

pe scurt, al identificării cu gândirea. Iar gândirea se opreşte

numai când eşti în Acum. Până nu păşim dincolo de ego
în prezenţă, înseşi identităţile noastre depind de fixarea în
trecut sau în viitor sau de identificarea cu poveştile despre
Mine şi despre Tine.
Tot astfel, din prima copilărie, în momentul prezent în-
tâlnim cele mai dificile sentimente: cele care sunt ameninţă-
toare, fie pentru că sunt prea minunate, fie prea întunecate.
Iar egourile noastre au fugit de ambele aspecte toată viaţa
noastră. Dar îndată ce se optează pentru o viaţă conştientă,
trăirea în Acum devine locul în care avem o şansă să învă-
ţăm să menţinem orice sentiment în conştiinţa concentrată-
cuprinzătoare.
Întreabă-te: ,,Ce nu au putut iubi, accepta sau îmbrăţişa
părinţii mei? Ce a făcut-o pe mama nefericită? Ce nu a putut
obţine în viaţa ei datorită forţelor culturale sau propriilor
sale temeri? Ce l-a determinat pe tatăl meu să îşi ascundă
sentimentele sau să lucreze ori să bea prea mult?" Inevitabil,
a fost un sentiment pe care ei nu au ştiut cum să îl menţină
fără să îşi închidă inimile. Probabil că în propria ta viaţă vei
întâlni provocarea de a-ţi deschide inima la ceea ce ei nu au
putut.
Examinându-ţi îndeaproape poveştile, poţi alege o nouă
relaţie cu tine însuţi. Şi, când faci asta, vindeci ceea ce
părinţii tăi nu au putut vindeca în ei înşişi - indiferent dacă
ei mai trăiesc sau nu. În acest sens, eşti propriul tău părinte.
Poţi fi pe cât de imaginativ şi creativ doreşti în
alegerea unei relaţii cu orice sentiment sau poveste. Poţi fi
recunoscător vechilor tale poveşti familiare, mulţumindu-le
pentru personalitatea pe care ţi-au creat-o. Când eşti pregătit,
poţi înceta în sfârşit să te faci pe tine special cu aceste
poveşti şi te poţi deschide în faţa minunatei vulnerabilităţi
care apare imediat atunci când nu le mai ·foloseşti ca
mecanism de apărare împotriva unei vitalităţi mai profunde.

162
 Vindecarea începe în interior

În cele din urmă, vulnerabilitatea lasă loc smereme1 şi

bucuriei. Doar la un pas de dinamica contractată a egoului
este adevăratul tărâm sfânt.
La început, poate părea neînţelept să îţi permiţi să devii
mai vulnerabil. În fond, asta ne învaţă cultura noastră:
neagă sentimentele dificile, menţine o dispoziţie pozitivă
şi pretinde că eşti în regulă. Dar binecuvântarea acestei
vulnerabilităţi vine din modul în care îţi deschide inima.
Deodată poţi simţi, te poţi bucura şi poţi aprecia totul mai
mult, inclusiv gusturile şi mirosurile, calitatea luminii,
sunetele vocilor oamenilor şi aşa mai departe. Ştii că
lucrurile sunt aşa cum sunt.
Devine în regulă şi chiar dătător de viaţă să nu trebuiască
să înţelegi totul. Te poţi privi pe tine şi viaţa şi spune „Nu
ştiu" fără ca aceasta să însemne înfrângere sau slăbiciune.
De fapt, este eliberator. Nu există nimic de care să fugi şi ai
totul spre care să te deschizi.
Această acceptare a propriei persoane şi a s tuaţiei tale
îţi sporeşte abilitatea de a asculta din inimă, de a empatiza şi
de a relaţiona cu o fină sensibilitate cu toată lumea din jurul
tău. Când atingi momentul prezent cu o receptivitate atât de
tandră, descoperi că viaţa ta este, chiar acum, binevoitoare
faţă de tine.

163
 CAPITOLUL VII

TREZIREA LA CONSTIINTA .I .I

ÎNCORPORATĂ

„Hainele noi ale împăratului" este o alegorie despre cât

de simplu este - şi, într-adevăr, cât de comun - să trăieşti
într-un vis şi, adesea, nici măcar să nu îţi dai seama de asta.
În binecunoscuta poveste, e nevoie qe un mic băieţel, care
nu a fost „hipnotizat" de societate, ca să strige în gura mare
adevărul: deşi toată lumea proclamă că împăratul poartă
veşminte noi şi fine, el este de fapt gol. Perspectiva tânărului
băiat asupra realităţii este un sunet de alarmă pentru noi toţi,
amintindu-ne să încetăm a mai trăi într-o reverie.
Împăratul este o metaforă pentru ego, nivelul conştiinţei
care, de regulă, conduce spectacolul şi determină ceea ce
noi credem că este realitatea. Acest „nivel al minţii" este una
din cele mai mari realizări ale evoluţiei. Ne dă puterea auto-
reflecţiei, precum şi capacitatea de a ne imagina viitorul, care
a făcut din fiinţele umane specia supremă a planetei. Cu toate
acestea, nimic nu înăbuşe viaţa profundă a sufletului mai mult
decât mintea egotică (când egoul este în control deplin).
Fără această viaţă interioară nu putem fi niciodată cu
adevărat sănătoşi emoţional sau să trăim sentimentul unei
împliniri autentice. Rădăcinile noastre psihice se fixează
într-un teren superficial, dominat de interese personale

164
 Vindecarea începe în interior

înguste, frică şi control, şi nu avem acces la forţele creatoare

ale sufletelor noastre. Ţineţi minte că boala sufletului şi
boala fizică merg împreună. Însă, îndată ce sufletul are
spaţiu pentru a trăi, chiar dacă suntem fizic bolnavi, putem
fi totuşi în contact cu un sentiment de bunăstare însufleţitor.
În chestiunile pe care le-am examinat în dialogurile
din capitolul precedent, voluntarii mei, Joseph, Virginia şi
Marie-Claire trăiau cu toţii într-un soi de vis construit de
mintea lor egotică. Îşi sporeau suferinţa cu poveştile lor
de tip Trecut, Viitor, Eu şi Tu. Pentru a se trezi din visele
lor, aveau nevoie să poată simţi ce creau poveştile lor şi să
compare asta cu ceea ce simţeau în ei înşişi când stăteau în
centrul Mandalei.
Aşadar, cum te poţi trezi tu pe tine însuţi? Răspunsul
este, de fapt, destul de simplu: examinează-ţi gândurile aşa
încât să identifici orice poveste. Poţi realiza, de exemplu, că:
,,Îmi spun mie însumi ·o poveste de tip Eu, una care mă face
să mă simt special în stil depresiv." sau ,,Îmi spun singur o
poveste despre Viitor, care îmi produce îngrijorare."
Motivul pentru care este atât de important să simţi ceea
ce creează fiecare poveste - şi nu doar să gândeşti ceva de
felul Aceasta este o poveste despre Trecut sau despre Tine -
este că, odată ce simţi cu adevărat consecinţele faptului de a
crede povestea, iar apoi simţi momentul Acum, unde eşti în
conştiinţa concentrată-cuprinzătoare (mobilizat şi relaxat),
vei începe să-ţi schimbi comportamentul.
Niciun om care experimentează conştient ce dureros
este să apuci coada unei tigăi fierbinţi nu va face intenţionat
asta în mod repetat. La fel, când realizezi cât de des te
otrăveşti emoţional cu poveşti care creează vină, gelozie,
resentimente sau frică, vei dori să încetezi să-ţi mai faci asta
ţie însuţi. Iar când înţelegi că a persista în amintiri plăcute
poate fi o cale de a evita viaţ , de ce ai face asta frecvent în
loc să rămâi în plenitudinea sinelui, în momentul prezent?

165
 Richard Moss

Nu ştiu altă cale mai bună de a te trezi pe tine însuţi

decât cea de a înţelege preţul pe care îl plăteşti când îţi laşi
egoul să-ţi tragă toate sforile, ca unei marionete. De aceea,
cred că este esenţial, în acest punct, să recapitulăm natura
realităţii emoţionale create în fiecare din cele patru poziţii
ale Mandalei. Nu este în interesul tău cel mai bun să îţi
tulburi apele în mod repetat şi ca atare, oricând te afli în
tumult emoţional, aminteşte-ţi să te întrebi: ,,Ce îmi spun
mie însumi despre Mine, Tine (respectiv, ceilalţi oameni),
Trecut sau Viitor care să face atât de tulbure?"
Desigur, ca să faci asta, trebuie să fi acceptat că reala
chestiune nu stă în ce îţi fac ceilalţi ţie, ci în ce îţi faci tu
singur cu propriile gânduri. În vreme ce nu ai nicio putere să
controlezi ce fac ceilalţi, ai puterea să te trezeşti în decursul
unei poveşti pe care ţi-o spui singur înainte ca aceasta să te
arunce în furie, vină sau îngrijorare. Povestea se opreşte, iar
tu începi din nou, în Acum, cu infinitele sale posibilităţi.

Să revedem poziţia Trecut

Dacă priveşti cu atenţie ce se întâmplă când mintea
ta este în trecut şi nu mai eşti înrădăcinat în Acum, vei
constata că anumite emoţii sunt inevitabil prezente. Vină,
culpabilizare, regret, durere şi pierdere sunt emoţiile tipice
care însoţesc poveştile tale despre amintiri nefericite. Dacă
amintirea este una plăcută, amintindu-ţi de ea va genera
emoţii pozitive de fericire şi mulţumire sau poate futilul, dar
îmbătătorul dor al nostalgiei. Este important să realizezi că,
din perspectiva efectului avut asupra a ce simţi chiar acum,
chestiunea nu este amintirea îri sine, ci povestea pe care ţi-o
spui singur despre ea în acest moment.
Cât de des ai vorbit despre o amintire din copilărie sau
adolescenţă, poate ceva ca „Tata ne-a abandonat.", folosind
multe din aceleaşi cuvinte pe care le-ai folosit acum 20 sau

166
 Vindecarea începe în interior

50 de ani? Cât de des îţi închizi inima faţă de soţul sau soţia
ta pentru că îţi spui singur aceeaşi poveste pe care ţi-ai spus-o
de nenumărate ori în trecut despre ce a tăcut el sau ea acum
2, 5 sau 30 de ani? Când faci asta, fără să reflectezi asupra
poveştii, creezi aceeaşi realitate emoţională azi - aceeaşi
psihologie - pe care ai creat-o în urmă cu toţi aceşti ani.
Poţi recunoaşte că îţi spui ţie sau altora, an după an,
aceleaşi poveşti vechi despre evenimente din trecut pe
care ţi le reaminteşti? Observi că faci aceleaşi interpretări,
reîntărind aceleaşi judecăţi vechi despre un eveniment de
mult trecut?
Acesta e modul în care egoul tău recreează perpetuu o
versiune trecută a sinelui tău, iar odată cu ea vine aceeaşi
suferinţă veche sau evadare. Este felul în care modul tău
demult stabilit de a fi special (de pildă, identitatea de a fi fiul
sau fiica abandonată) este trăit iar şi iar.
Ce s-ar întâmpla dacă ai privi amintirile tale din
perspectiva proaspătă a persoanei noi, conştiente, care eşti
în fiecare zi pe măsură ce înveţi şi evoluezi în conştiinţa ta?
Ce ar fi dacă ai putea menţine amintirea cuprinzătoare, aşa
încât să o poţi vedea cu ochii celorlalte persoane implicate,
având o apreciere mai largă a circumstanţelor şi condiţiilor
în care s-au petrecut evenimentele?
Observă că recreezi aceleaşi vechi sentimente de vină
prin gândurile preconcepute ce continuă să te judece astăzi
în acelaşi fel în care te judecai ieri, în urmă cu o lună sau
cu mulţi ani înainte. Recreezi durerea de a fi trădat, printr-o
constelaţie de gânduri despre modul în care ar fi trebuit să
fii tratat şi modul în care cineva ar fi trebuit să se comporte.
Nu se pune problema dacă trădarea s-a petrecut cu adevărat
sau nu, trebuie să continui să îţi repeţi acele gânduri pentru a
continua să te simţi ultragiat, moral superior, victimizat sau
vinovat.

167
 Richard Moss

Tot astfel, nu îţi poţi aminti de ceva minunat fără să

reactualizezi o imagine din trecut şi să te gândeşti la ea. Şi,
oricât de plăcut te-ar putea face să te simţi această nostalgie,
ce se întâmplă cu adevărat este că imediatul momentului
prezent a dispărut şi a fost înlocuit de amintirea dragă.
Acest lucru nu este mereu nepotrivit, dar este tot o evitare
a vieţii din momentul prezent. Situaţia prezentă este cel mai
probabil ori ignorată, ori etichetată subtil ca fiind mai puţin
de atât.
Cât timp te identifici cu ceva minunat din trecut, poţi
crede şi că viaţa nu este la fel de bună acum sau că această
persoană nu este la fel de bună pentru tine pe cât era acea
persoană din amintirile tale. A-ţi spune singur poveşti despre
Trecut, chiar şi din cele fericite, te poate împiedica să vezi
cu cine eşti şi ce se petrece chiar acum. Te uiţi la momentul
prezent - dacă îl vezi câtuşi de puţin - prin lentile vechi,
chiar dacă sunt colorate în roz.
În privinţa felului în care gândurile creează emoţii
previzibile, mintea egotică seamănă mai mult cu un
computer decât cu conştiinţa propriu-zisă: se ştie sigur ce
emoţie vei simţi în funcţie de gândurile pe care ţi le spui.
După ce vei fi lucrat cu mai multe chestiuni, vei începe
să vezi că există un sistem de bază de poveşti, care se repetă
întruna. Se poate să fie multe situaţii aparent diferite care
te tulbură, dar îndată ce începi să scoţi la lumină poveştile
pe care ţi le spui singur, vei realiza că au adesea o calitate
similară. Aceasta deoarece autorul poveştilor tale este starea
ta de a fi special, fie cea grandomană, fie cea depresivă.
Starea depresivă de a fi special va privi spre trecut şi îţi
va aminti selectiv orice tinde să te facă să te simţi vinovat,
ruşinat sau trist, indiferent dacă chestiunea priveşte sănăta-
tea, cariera sau o relaţie a ta. Starea grandomană de a fi spe-
cial va privi spre trecut şi va tinde să îţi reamintească doar
situaţii în care ai ayut succes, ai fost important sau câştigă-

168
 Vindecarea începe în interior

tor sau va alunga trecutul în general, evitând orice amintire

care i-ar submina postura grandomană. Nu uita că egoul tău
are o memorie selectivă: îşi aminteşte orice sprijină calitatea
sa particulară de a fi special şi ignoră orice amintire care ar
putea submina identitatea pe care şi-a ales-o.
Ţi-ai spus singur o versiune a aceloraşi tipuri de poveşti
despre Trecut (şi despre celelalte, de asemenea), iar şi iar, ·
majoritatea vieţii tale. Ele sunt chiar fundaţia egoului tău, a
credinţei tale în faptul că eşti separat şi special.
Practicând lucrul cu Mandala, înveţi să iei câte o poveste
pe rând şi să trăieşti exact ceea ce creează acea poveste în
tine, ceea ce este diferit de identificarea inconştientă cu ea.
Pe măsură ce auto-observaţia ta devine mai pătrunzătoare,
vei recunoaşte una din acele poveşti familiare despre Trecut
îndată ce începe să îţi intre în minte. În loc să îi permiţi să
te conducă la tulburare, poţi alege să îţi întorci conştiinţa în
momentul prezent, la sinele tău mai adânc. Te trezeşti.

Să revedem poziţia Viitor

Viitorul este în mod inerent incert, adică mintea
gânditoare îl poate doar anticipa şi imagina. De vreme ce
nu ştie exact ce va fi, trebuie să creeze poveşti pline fie de
frică, fie de speranţă. Trebuie să imagineze o posibilitate
care este fie mai bună, fie mai rea decât situaţia prezentă, aşa
cum o evaluează, sau decât trecutul, aşa cum şi-l aminteşte.
De aceea, atunci când îţi, imaginezi viitorul, unele gânduri
îţi induc inevitabil îngrijorare, anxietate sau frică, în timp ce
altele evocă sentimente pozitive şi aşteptări bucuroase.
Frica este provocată prin închipuiri de felul: ,,S-ar putea
întâmpla ceva rău în timpul operaţiei mele, iar eu aş putea
ajunge chiar mai rău decât înainte." Sau: ,,Perechea mea
se poate sătura de mine aşa bolnav şi mă poate părăsi."
Aşteptările pozitive răsar din gânduri care fac lucrurile

169
 Richard Moss

să pară mai bune sau mai pline de speranţă: ,,Operaţia va

fi exact ce aveam nevoie." Sau „Perechea mea va rămâne
alături de mine orice s-ar întâmpla."
Când mintea ta este în viitor, va oscila automat între
frică şi speranţă. Cu cât te identifici mai mult cu povestea
plină de frică, cu atât mai mult vei tânji după una plină de
speranţă. Şi cu cât încerci mai mult să menţii o poveste
plină de speranţă, cu atât este mai probabil să aluneci înapoi
într-una plină de frică. Ciclul nu se opreşte până nu te situezi
pe tine în Acum.
Desigur, este sănătos şi inteligent să anticipezi un plan
pentru viitor. Este necesar pentru supravieţuirea umană şi este
una din marile satisfacţii ale vieţii să imaginezi ceva, iar apoi
să aduci acel lucru la îndeplinire. Dar când te identifici cu
gândurile tale despre viitor, iar ele devin mai reale pentru tine
decât este experienţa vieţii tale chiar acum, atunci ţi-ai pierdut
ancorarea în realitate. Eşti deconectat de la sinele tău autentic.
Atunci te poţi face pe tine nefericit pentru că nu ai ajuns unde
voiai să fii, în loc să te bucuri doar de starea de a fi.
Evident, speranţa e resimţită mult mai plăcut decât frica.
Dar sursa reală a unei atitudini pozitive şi pline de speranţă
nu este să îţi spui ţine însuţi poveşti fericite sau să stai în
expectativă pentru un rezultat bun, ci să trăieşti fiecare
moment acceptând ceea ce este.
Să renunţi la speranţă nu înseamnă să cazi în lipsa
speranţei, ci mai degrabă să laşi la o parte viitorul şi să fii
într-o stare de acceptare. Aceasta nu arată că ai încetat să
mai lucrezi în scopul unei schimbări benefice; ştii doar că
sentimentul propriei fiinţe nu este determinat de atingerea
ei. Atitudinea pozitivă pe care mulţi oameni o arată în faţa
circumstanţelor foarte potrivnice nu provine din gândirea
lor, ci izvorăşte din adâncul lor, din sursa atemporală care
este prezenţa însăşi.

170
 Vindecarea începe în interior

Intrarea mai completă în Acum îţi pune poveştile despre

Viitor în perspectivă. Nu trebuie să respingi poveştile, să
le dai la o parte sau să renunţi la ele. Simpla pătrundere în
Acum şi experimentarea contrastului în corpul tău aduce
înţelegeri, insighturi. Înţelepciunea ta intuitivă îţi permite
să realizezi că aceste poveşti sunt imagini viitoare pe care
le foloseşti pentru a-ţi trasa mai uşor traiectul în viaţă, dar
că ele nu ar trebui confundate cu viaţa trăită. Sau înţelegi
că aceste poveşti despre Viitor sunt ficţiuni distructive şi că,
moment cu moment, ai o opţiune foarte reală: întoarce-te
în Acum şi permite ca starea fiinţei tale. să fie reînnoită.
În prezenţă este un echilibru sufletesc mai profund decât
poate fi vreodată obţinut prin agăţarea de o speranţă falsă.
Aceasta deoarece, atunci când eşti în mod autentic prezent,
sentimentele de apartenenţă, conectare, încredere, iertare,
compasiune şi recunoştinţă sunt în mod natural cu tine, ·nu
trebuie să le invoci prin poveşti.
În vreme ce umbra poveştilor pline de frică este un fals
şi neîntemeiat sentiment de speranţă, iar umbra poveştilor
pline de speranţă este anxietatea şi frica, stările pe care le
trăieşti când rămâi profund în prezent nu au nicio umbră.
Experienţa spontană a bucuriei, încrederii, iubirii, compasi-
unii sau [Link]ării sunt stări naturale ale fiinţei. Ele nu sunt ge-
nerate de gândire sau excitaţii. emoţionale temporare care se
cer continuu regenerate de un fluviu de poveşti şi nu se vor
preschimba automat în opusele lor.

Să revedem poziţia Eu
Poziţia Eu poate fi cea mai dificil de înţeles deoarece,
pentru egourile noastre, gândurile pe care le avem despre
noi au fost mereu ceea ce am crezut că suntem cu adevărat.
Şi aşa a fost de când aveam aproape cinci ani. Cine este
supărat? Eu. Cine are cancer? Eu.

171
 Richard Moss

Desigur, corpul tău poate avea cancer, dar partea din tine
care este conştientă de asta şi de toate gândurile tale despre
asta ... are acea parte din tine (sinele tău conştient) cancer?
Pentru majoritatea oamenilor, inabilitatea de a diferenţia
gândirea de conştiinţă este marea ignoranţă, marele somn.
Numai după ce ai cultivat conştiinţa momentului Acum poţi
începe să observi că poveştile pe care ţi le spui singur despre
tine răsar din mintea ta şi poţi şti că aceste poveşti nu sunt
cel care eşti cu adevărat.
Poate cea mai uşoară cale de a sesiza că îţi spui singur o
poveste despre Mine este să devii conştient oricând te auzi
pe tine spunând sau gândind orice începe cu o declaraţie, ca
de exemplu: ,,Eu sunt", ,,Eu nu sunt", ,,Ar trebui ca eu", ,,Nu
ar trebui ca eu", ,,Am nevoie", ,,Nu am nevoie", ,,Nu pot",
„Eu întotdeauna" şi „Eu niciodată". Când recunoşti aceste
aserţiuni, fii precaut. Întreabă-te care tu vorbeşte în acest
fel. Vezi dacă poţi face un pas înapoi şi evita problemele
emoţionale în care eşti pe cale să intri. 1
Gânduri ca: Nu sunt liber să mă delectez ca alţi oameni,
pentru că viaţa mea se învârte în jurul problemelor de
sănătate; Nu mă pot relaxa până nu mi-am plătit datoria
şi am reuşit să mă restabilesc financiar; Reputaţia mea
depinde de reuşita sau eşecul acestui plan de afaceri; Ştiu
ce este cel mai bine şi Ar trebui să mă asculţi pe mine sunt
toate poveşti despre Mine. Iar dacă sunt ale tale, fiecare va
avea consecinţe asupra stării tale emoţionale şi stresului
resimţit.
Ori de câte ori realizezi că îţi spui ţie o poveste de tip
Eu, încearcă să îţi dai seama în ce fel te face special. De
pildă, dacă îţi spui singur una din poveştile despre Mine din
paragraful anterior (cum ar fi „Ştiu ce este cel mai bine"),
întreabă-te ,,În ce fel mă face asta să mă simt special?";
Nu te gândi doar la un răspuns şi adăuga: ,,Eu sunt mai
competent." Aminteşte-ţi să faci un pas complet în spate şi

172
 Vindecarea începe în interior

să trăieşti propriu-zis ce îţi răspunde corpul la acea întrebare.

Simţi o senzaţie de agresivitate, nerăbdare, iritabilitate sau
frustrare? Aceste emoţii sunt semne destul de sigure că eşti
prins în grandomanie. Pe de altă parte, se întâmplă să te
simţi strivit, slab, confuz sau neadecvat? Aceste sentimente
sunt un indicator suficient de bun că setarea ta se află pe
starea depresivă.
Dacă ţi se pare dificil să recunoşti ce simţi, priveşte la
imaginile pe care le creează mintea ta. Te arată triumfând,
câştigând, dominând sau fiind salvatorul? Sau te arată lăsat
pe dinafară, perdant, ignorat sau depreciat?
Poate te întrebi: ,,Dacă eu nu sunt gândurile pe care mi le
spun singur despre mine şi care mă fac special, atunci cine
sunt?" Aceasta este, desigur, una din marile întrebări, una
esenţială pentru o cale a trezirii. Dar nu este nevoie să în-
cerci să îţi răspunzi la acea întrebare acum, fiindcă răspunsul
va fi doar un alt gând, o altă poveste. Este mai important să
realizezi cine nu eşti: nu eşti poveştile tale despre tine deoa-
rece faptul de a fi conştient de o asemenea poveste înseamnă
(cum am văzut) că eşti mai mult decât acea poveste.
Una din cele mai uimitoare şi satisfăcătoare experienţe
în viaţă este să te trezeşti şi să păşeşti conştient înapoi din
poziţia Eu, în prezenţa concentrată-cuprinzătoare. Deodată,
întreaga ta atitudine se schimbă, limbajul corpului tău se
schimbă, întreaga semnificaţie a situaţiei se schimbă, ca şi
cum cineva ar fi apăsat un întrerupător. Unde înainte ar fi
fost conflict şi neîncredere, acum este spaţiu pentru legătură
şi reconciliere. Îţi simţi propriu-zis inima deschisă.
**
Deşi am discutat asta mai devreme, este bine să ţi se rea-
mintească să nu te pedepseşti pe tine pentru ceea ce vezi, ci
să te recompensezi pentru că ai văzut. Cu alte cuvinte, când
surprinzi o poveste depresivă, de pildă, nu te judeca pe tine
însuţi pentru ea. Dacă faci asta, ai permis criticului interior

173
 Richard Moss

să te întoarcă încă o dată la starea depresivă de a fi special,

ai lăsat ca viziunea ta interioară să fie cooptată de ego. În loc
de asta, felicită-te singur pentru a fi recunoscut-o. Dă-ţi sea-
ma că te-ai trezit într-adevăr când te-ai auzit recitând acea
veche poveste despre Mine depresivă sau grandomană. Şi
spune „Mulţumesc" pentru a onora partea din tine care te-a
trezit, spre a putea deveni conştient de poveste.
Rămâi suficient de mult asupra realizării tale şi reîntă-
reşte-o cu un zâmbet interior. Oferă-ţi o scurtă baie de auto-
apreciere. Cultivă un simţ al umorului despre cât de persis-
tent poate fi egoul tău. În cele din urmă, răsplăteşte-ţi sinele
conştient conectându-te la corpul tău şi extinzându-ţi simţu-
rile, aşa încât să poţi simţi în întregime momentul prezent.

Pierdut într-o lume a Eului

Eul nu este un lucru, este o mulţime de lucruri. În sfera
a ceea ce numesc Lumea Eului, există o gamă întreagă de
voci interioare şi subpersonalităţi. Ele te determină să te
obiectivezi, spunându-ţi cine eşti (sau nu eşti) şi cum ar
trebui (sau nu ar trebui) să acţionezi. Aceste subpersonalităţi
includ (aceasta este o listă largă,-dar nu completă) criticul,
insistentul, cel care face pe plac, perfecţionistul, cel care
repară lucrurile, bătăuşul, delăsătorul şi, una din favoritele
mele, psihanalistul autonumit. Fiecare din aceste voci
interioare scoate la iveală o altă poveste despre Mine.
Criticul poate fi brutal: ,,S_unt un ratat" sau „Nu am grijă
de mine însumi şi de aceea sunt bolnav acum". Insistentul
nu se dă bătut şi este agresiv: ,,Nu mă pot opri acum" sau
„Mai sunt multe lucruri care trebuie făcute". Cel care face
pe plac nu te va lăsa să spui nu sau să ai grijă întâi de tine şi
· apoi de alţii: ,,Trebuie să îl fac pe acela şi pe acela fericit"
sau „Trebuie să am grijă de mama mea". Perfecţionistul îţi
spune: ,,Nu este suficient de bine" sau „Puteam să fac mai
bine". Cel care repară lucrurile spune: ,,Trebuie să cuget

174
 Vindecarea începe în interior

mai mult" sau „Trebuie să exersez mai mult". Bătăuşului îi

place să intimideze: ,,Te voi face să plăteşti" sau ,,Îi strivesc
dacă îmi stau în cale". Delăsătorul promovează apatia: ,,Nu
contează" sau „Nu o să îmi bat capul cu aceste lucruri". În
sfârşit, psihanalistul îţi pune încontinuu diagnostice şi îi
place să îi eticheteze şi pe alţii: ,,Sunt nevrotic" sau „Este un
narcisist de zile mari".
Aceste voci interioare au planuri diferite, care reflectă
valori,_ nevoi şi chiar viziuni asupra lumii diferite. Unele ţi-
au fost probabil imprimate de către părinţii tăi, de profesori
sau de alţi oameni semnificativi, pe măsură ce creşteai.
Unele provin din idealuri culturale şi religioase, iar altele se
trag probabil din propriul tău caracter înnăscut.
Indiferent ce subpersonalităţi sunt în joc şi indiferent de
feluritele modalităţi la care îţi predispun dialogul interior,
ca majoritatea mulţimilor unde fiecare are o părere şi un
plan diferit, ele creează inevitabil conflict interior. De pildă,
pe când cel care face pe plac te îndeamnă să fii conciliant
cu superiorul direct, insistentul îţi spune să treci peste
autoritatea lui şi să te adresezi şefului mai mare. Merită să
încerci să discerni care din vocile interioare este autoarea
unei anumite poveşti, dar este mai simplu să recunoşti că, la
capătul fiecărei bătălii între aceste voci interioare, egoul tău
te va aduce temporar într-unul din cele două locuri: starea
grandomană sau depresivă de a fi special.
Spun „temporar" pentru că, pe măsură ce devii conştient
de poveştile despre Mine, vei vedea că în anumite situaţii
tinzi spre starea depresivă, iar în altele spre cea grandomană.
Gândeşte-te acum la asta: Tinzi să devii grandoman când
discuţi politică sau când îţi critici soţia ori soţul? Devii
depresiv când te confrunţi cu decizii dificile sau când eşti
strâmtorat cu banii?
Una din elevele mele, Cleo, s-a simţit abandonată când
a aflat că sora ei avea nevoie de mai mult timp pentru

175
 Richard Moss

a-şi pregăti examenele şcolare şi a anulat o vacanţă de un

weekend, în care plănuiseră să meargă împreună. Cleo şi-a
spus: ,,Surorii mele nu îi pasă în realitate de mine atât de
mult cât îmi pasă mie de ea", un gând care a făcut-o să se
simtă respinsă şi rănită. Dar apoi Cleo a devenit şi foarte
critică şi supărată pe sora ei. Acea parte i-a spus: ,,I-am dat
întotdeauna surorii mele atât de mult, îmi este datoare. Ar
trebui să studieze altădată, nu când am eu timp liber de la
serviciu. Mă privează astfel de a-mi vedea nepoţii." Cleo s-a
gândit chiar să rupă relaţia cu sora ei pe timp nedeterminat.
Lucrând cu Mandala, Cleo a putut recunoaşte repede
starea ei depresivă de a fi specială, partea care îi spunea po-
veşti ce i-au generat emoţii legate de abandon şi respingere.
Dar a avut dificultăţi să vadă că, devenind critică, supărată
şi ameninţând să rupă relaţiile cu sora ei, îşi punea partea sa
grandomană în acţiune.
Acest lucru este tipic: starea depresivă şi cea grandoma-
nă constituie una umbra celeilalte şi rareori durează mult
până când o parte o înlocuieşte pe alta. Cu toate acestea,
majoritatea oamenilor tind să vadă doar o parte a comporta-
mentului lor: în general, partea care se simte desconsiderată
şi nu cea care desconsideră.
Să te trezeşti înseamnă să iei o decizie de bază: vrei să
rămâi identificat cu o poveste - un gând, a cărei origine nici
'măcar nu o cunoşti cu adevărat· - sau vrei să ai experienţa
propriei fiinţe fiind prezent, treaz şi limpede în Acum?

Să revedem poziţia Tu
Poziţia Tu din Mandala reprezintă ceea ce se petrece
când mintea ta egotică s-a identificat cu gândurile - în
general, judecăţile - despre orice consideri a fi în afară sau
altceva decât tine Însuţi. Poveştile despre Tine cuprind un
spectru larg, incluzând toate judecăţile tale despre membrii

176
 Vindecarea începe în interior

familiei, prieteni, colegi de serviciu, politicieni, persoane

din sistemul sanitar, consilieri, avocaţi... practic oricine.
Poveştile despre Tine pot fi şi despre circumstanţele în care
te afli, tratamentele pe care le primeşti, medicamentele pe
care le iei, sistemul de sănătate, propriul corp, propria boală,
serviciul tău, politica, credinţele religioase, banii şi mii de
alte lucruri. Într-un fel sau altul, poveştile despre Tine fie
slăvesc, fie diminuează pe oricine sau orice ai judeca.
Oricine are un curs neîntrerupt de asemenea gânduri:
sunt lucruri nenumărate la care să te gândeşti. Dar nu
gândirea în sine este problema, ci faptul că te identifici cu
gândurile tale. Atunci, a-ţi apăra ideile proprii sau ideile
pe care ai fost educat sau socializat să le crezi devine o
chestiune de apărare a identităţii tale, un .proiect cu mult
mai serios. Gândirea ta nu mai este clară atunci când
subconştient crezi că a-ţi susţine credinţele înseamnă să
îţi aperi însuşi sentimentul sinelui personal. Un dezacord
nu mai ţine de perspective diferite, ci este o chestiune de
supravieţuire. Ai pierdut contactul cu realitatea. Îndată
ce se petrece asta, poveştile tale îţi vor afecta puternic
starea emoţională, făcându-te supărat, rănit, gelos, frustrat,
resentimentar, superior, intolerant şi poate chiar violent. Vei
fi pierdut contactul cu un tu mai larg şi mai complet.
Când păşeşti în poziţia Tu a Mandalei, admiţi că
poveştile pe care ţi le· spui singur despre situaţia ta sau
despre altcineva sunt cele care creează suferinţă mai mare ·
şi nenecesară, nu cuvintele sau faptele altora. Aceasta nu
înseamnă că accepţi sau scuzi situaţii de neacceptat sau
un comportament abuziv din partea celorlalţi şi nici că ai
devenit indiferent faţă de nedreptate fiindcă ai încetat să îţi
mai spui singur poveşti despre cazuri reale de nedreptate.
În loc de asta, stopându-ţi propriile poveşti în asemenea
situaţii, vei vedea clar alegerile sănătoase pe care trebuie să
le faci pentru tine şi care este abordarea cea mai bună pentru
îndreptarea injustiţiei.

177
 Richard Moss

Să comparăm poveştile despre Mine cu cele

despre Tine
Este imposibil să te evaluezi corect pe tine prin gândire,
pentru că poveştile despre Mine te fac inevitabil mai mare
sau mai mic, într-un anume fel. Tot astfel, poveştile despre
Tine amplifică sau diminuează lucrul asupra căruia gândeşti
şi în special pe ceilalţi oameni.
Unele poveşti îi fac pe oameni mai importanţi, mai
semnificativi sau mai puternici. Altele îi fac neimportanţi,
nesemnificativi sau obiect de dispreţ. Poţi înălţa pe cineva
la înălţimea adoraţiei sau îl poţi scufunda în adâncurile
bigotismului sau urii. Poţi trece de la chinurile îndrăgostirii
la respingerea cu sânge rece în câteva ore (chiar minut'e),
crezând că se datorează celeilalte persoane. Dar, de cele mai
multe ori, se datorează poveştilor pe care ţi le spui ţie. La fel
cum poveştile despre Mine te orbesc în privinţa sinelui tău
real, poveştile despre Tine te orbesc în a-i vedea pe ceilalţi
cu adevărat.
**
Eşti cel mai aproape de a l percepe în mod autentic pe
celălalt ca „celălalt" care este în realitate - şi nu doar ca
o proiecţie a psihologiei tale de depresiv sau grandoman
- atunci când eşti în Acum, concentrat şi cuprinzător,
mobilizat şi relaxat. Când eşti cu adevărat prezent, vei
fi adesea surprins de cât de multă preţuire şi iubire simţi
spontan, chiar şi faţă de cineva destul de diferit de tine.
Nu este iubire romantică sau sentimentală şi nici iubire
împovărată de ataşament sau aşteptări de a se transforma.
în ceva mai personal. Este iubire necondiţionată, care
nu aparţine egoului. Este o calitate a iubirii care survine
nechemată şi este resimţită ca graţie. Să îmbrăţişezi fiinţa
celuilalt în acest fel este o adevărată binecuvântare, la fel
cum este şi când eşti văzut de altul într-un mod similar.

178
 Vindecarea începe în interior

Dar, îndată ce egoul trece în faţa iubirii, va începe să

spună poveşti care înalţă persoana cealaltă, transformând-o
probabil în „sufletul tău pereche". Pe măsură ce ego ul ima-
ginează viziunea lui asupra viitorului vostru împreună, ima-
ginile îmbătătoare pe care le derulează promit fericire eter-
nă. Dar viaţa este complicată, câmpul necesităţilor zilnice
nu este romantic şi cere atât de multă atenţie şi timp. Curând
oamenii încetează să mai facă efortul de a se întâlni în pre-
zent, unde iubirea profundă, spontană, a fost cel dintâi des-
coperită şi unde poate fi reînnoită. Apoi rriareea îşi schimbă
cursul şi, în loc să amplifice calităţile dezirabile ale celui-
lalt prin poveştile sale, egoul începe să amplifice calităţile
pe care le găseşte indezirabile. Iubirea şi încrederea lasă loc
rezervelor şi fricii.
Spus simplu: te îndrăgosteşti şi construieşti o relaţie
datorită poveştilor pe care ţi le spui singur şi încetezi să mai
iubeşti şi distrugi relaţia în acelaşi fel. Dacă te afli pe punctul
de a divorţa, gândeşte-te câte poveşti au fost necesare ca să
ajungi în acest punct. Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost în
stare să înlături multe din acele poveşti?
Iubirea matură poate începe numai după ce ai pus sub
semnul întrebării poveştile care otrăvesc relaţia şi ţi-ai
luat responsabilitatea să le laşi deoparte şi să îţi întâlneşti
partenerul, gol, în prezent. Spre deosebire de îndrăgostire
- care a fost o binecuvântare primită fără niciun efqrt
conştient sau antrenament - reconstruirea iubirii prezintă un
risc emoţional şi cere un efort conştient semnificativ.
Aşa cum vom discuta în capitolul următor, pentru ca
dragostea să prospere, trebuie nu doar să încetezi să te mai
identifici cu poveştile tale, ci şi să faci loc în tine pentru
sentimentele întunecate. Atunci înţelegi că dragostea nu este
o poveste, ci este mai degrabă o binecuvântare ce se iveşte
când îţi permiţi să rămâi gol şi deschis în Acum.

179
 Richard Moss

Mandala ca o busolă
Pe măsură ce lucrezi cu Mandata, vei înţelege ce
consecinţe emoţionale şi fiziologice apar atunci când mintea
îţi crede poveştile şi îţi vei întări capacitatea de a rămâne
în prezent. O minte care trece de pe o poziţie pe alta a
Mandalei, nefixată în Acum, este ca o barcă fără ancoră, ce
poate fi aruncată încolo şi încoace la întâmplare de orice val
sau rafală de vânt.
În această stare, să spunem că primeşti un mesaj de la
cabinetul doctorului tău, cerându-ţi să suni înapoi. Eşti pe
loc aruncat într-o tulburare maximă. Poveşti despre ce ar
putea însemna asta ţi se îngrămădesc în minte cu mare viteză
şi eşti la mila lor. Hormonii de stres sunt imediat eliberaţi în
întreg corpul tău.
Pe de altă parte, o minte mai antrenată să se întoarcă în
prezent poate fi inundată temporar de gânduri îngrijorătoare,
dar le va recunoaşte curând drept gânduri şi va găsi un loc
de calm mult mai repede. Prin antrenamentul de a te trezi
din poveştile tale şi a te întoarce înapoi în prezent, mintea
ta devine mai puternică, asemeni unui muşchi care se antre-
nează repetat. Începi să rămâi fără efort în prezenţă. Lucru-
rile simple te împlinesc. Nu mai ai nevoie să găseşti ceva
pentru a te menţine ocupat sau detaşat, ca de pildă să ţii te-
levizorul deschis majoritatea timpului sau să petreci multe şi
îndelungi ore pe internet.
Să navighezi prin viaţa ta cu o busolă ca Mandata Fiinţei
te face să mişti acele atenţiei tale, departe de poveştile tale
despre tine sau boala ta sau despre alţii şi lumea din jurul tău,
înapoi la sinele tău încorporat. În cele din urmă vei deveni
conştient de o prezenţă blândă, un sentiment de adecvare le-
gat de tine şi de viaţă. Recunoaşterea acestei prezenţe - chiar
dacă ·nu îţi poţi înţelege logic experienţa - te face să vrei să
rămâi acolo mai mult, fiindcă adânc în tine recunoşti instinc-
tiv acel loc ca acasă. Ceva se trezeşte în interiorul tău.

180
 Vindecarea începe în interior

Cu cât foloseşti mai mult Mandata, cu atât devine în-

tru totul clar că sunt doar patru locuri în care te-ai dus (sau
te vei duce) vreodată, atunci când nu eşti deplin prezent în
Acum. Îţi arată unde eşti - adică, unde te-a purtat gândirea
ta - iar apoi te îndrumă înapoi spre casă. Încorporarea con-
ştiinţei în felul acesta aduce linişte şi pace minţii tale.
Treptat, trăind mai mult în conştiinţa încorporată, min-
tea ta conştientă încetează să îţi mai înăbuşe sufletul. Fiecare
din noi are acces la o inteligenţă mai profundă, iar tu poţi
începe să o descoperi pe a ta astfel. Orice lucru cu care te-ai
identificat - chiar şi o poveste pe care ţi-ai spus-o toată via-
ţa - poate fi gata de a fi lepădată ca pielea unui şarpe pentru
a-ţi dezvălui sinele real. Aceasta este trezirea care începe în
interior.

181
 CAPITOLUL VIII

ÎMBRĂTISEAZĂ-TI SENTIMENTELE
.I .I .I

ÎNTUNECATE

Dacă eşti atent atunci când trăieşti sentimente expansi-

ve, vei vedea că acestea nu apar ca rezultat al gândirii. Mă
refer la sentimente ca unitatea, împlinirea, pacea, claritatea,
comuniunea, apartenenţa, iertarea, compasiunea, recunoş-
tinţa, bucuria şi iubirea. Fiecare din acestea este ca un dar
spontan, care pare să îţi spună că eşti, cumva, în armonie cu
tine însuţi, cu alţii şi cu viaţa, într-un sens mai larg.
Faptul că aceste sentimente înălţătoare apar spontan,
independent de gândire, nu este doar observaţia mea
personală. Zeci de ani am ghidat meditaţii la care oamenii
relatează că trăiesc toate sentimentele menţionate mai
sus pe măsură ce îi invit să devină cu totul vigilenţi şi în
acelaşi timp relaxaţi. Nu menţionez niciodată niciunul din
aceste sentimente şi nici nu le sugerez că vor simH ceva
pozitiv. Este doar un exerciţiu de dezvoltare a conştiinţei
concentrate-cuprinzătoare. Şi totuşi, cu cât minţile lor devin
mai liniştite, cu atât mai prezenţi sunt şi cu atât mai puternic
se manifestă aceste sentimente.
Este adevărat că anumite feluri de a gândi, cum ar fi
luarea în considerare şi recunoaşterea preocupărilor şi
situaţiei altuia, pot conduce la un sentiment al empatiei şi

182
 Vindecarea începe în interior

chiar la compasiune. Iar să îţi spui ţie însuţi că cineva nu

a vrut de fapt să te rănească poate genera un sentiment de
iertare. Dar, din experienţa mea, cele mai adânci şi complete
stări de compasiune şi iertare răsar de-a dreptul spontan,
când poveştile tale încetează în Acum şi vezi lucrurile altfel.
Dar acestea nu sunt singurele sentimente pe care le tră-
im. O fiinţă capabilă de sentimente expansive şi înălţătoare
trăieşte deopotrivă ceea ce numesc sentimente întunecate,
cele care acoperă un spectru de la uşor perturbatoare la pro-
fund ameninţătoare. Sentimentele întunecate mai uşoare şi
mai controlabile includ o senzaţie vagă că ceva nu este chiar
în regulă - un sentiment de singurătate, pustiire, greutate sau
presimţire rea. Majoritatea dintre noi trăim aşa ceva destul
de regulat. Este ca o schimbare de vreme, o întunecare a ce-
rului, dar nu încă o furtună. Nu ne simţim bine, dar nu este
greu să ne distragem atenţia citind, privind la televizor, fiind
activi sau doar făcându-ne de lucru. Dar, când suntem cople-
şiţi de cele mai întunecate sentimente, ca neputinţa, neajuto-
rarea sau spaima, putem avea senzaţia că însăşi identitatea
noastră este ameninţată. Când intrăm pe teritoriul pe care eu
îl numesc abisal, toate pretenţiile egoului sunt îndepărtate şi
ne simţim lipsiţi de apărare, goi şi fruşti.

De ce nu trăim cu toţii În Acum

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce, mai ales în societatea
contemporană, puţini oameni învaţă cu adevărat să aibă în-
credere să trăiască în Acum, acest lucru se întâmplă pentru
că egoul lor nu le permite. În vâltoarea sentimentelor abisa-
le, evadează în poveşti. Valoarea de supravieţuire pe care o
avea starea de a fi realmente prezent pentru strămoşii noştri
primitivi (care erau constant vigilenţi în sălbăticia naturii)
nu mai e valabilă azi pentru inarea majoritate a oamenilor.

183
 Richard Moss

Pentru noi, supravieţuirea înseamnă să fugim de orice

sentiment ameninţător, în vreme ce ne bazăm mereu pe in-
telect pentru a ne organiza viitorul. Desigur, aşa cum ain vă-
zut, asta ne determină să trăim într-o lume a gândirii şi emo-
ţiei. De aceea, oamenii moderni sunt în realitate mai stresaţi
şi mai nefericiţi decât oamenii din culturi mai simple, care
trăiesc mult mai aproape de natură.
În societatea noastră modernă punem accent pe iubire şi
bucurie şi valorizăm suprem raţionalitatea şi rezonabilitatea.
Dar, în balanţa naturală a opuselor, cu cât slăvim mai mult
sentimentele luminoase şi nevoia de ordine, cu atât mai mult
devenim fascinaţi de cele întunecate şi de dezordine. De ace-
ea, probabil, Hollywoodul a făcut o avere cu filmul noir, cu
genul horror şi cu violenţa haotică. Se pare că însuşi accentul
pus pe iubire şi fericire dă naştere la setea de oribil şi maca-
bru. Dar, în vreme ce milioane de oameni privesc aceste filme
înspăimântătoare, incitaţi indirect de falsul întuneric, puţini
indivizi pot în realitate înfrunta sentimente întunecate reale
atunci când apar, aşa cum inevitabil o vor face.

Îmbrăţişând Întunericul şi lumina

Sentimentele întunecate nu sunt rele sau greşite -
de fapt, sunt în întregime fireşti. Chiar cred că nu sunt
doar inevitabile, ci că înfruntarea lor conştientă este
indispensabilă pentru a deveni o persoană completă. Nu
poate exista extaz transcendent fără nenorocire abisală. Deşi
aceste sentimente vin şi pleacă firesc, precum vremea, sunt
momente când eşti mult mai înclinat să ai experienţa părţii
întunecate a naturii tale simţitoare.
În general, acest lucru se întâmplă când egoul tău se
simte profund ameninţat, ca în vremuri de boală, divorţ,
pierderea celor iubiţi, necaz financiar, pierderea serviciului
sau oricând treci prin stres excesiv. Tot astfel, contrastele

184
 Vindecarea începe în int{!rior

puternice sau marile schimbări (cum ar fi mutarea într-o

nouă casă, începerea unei slujbe noi, schimbarea carierei
sau pensionarea) destabilizează egoul şi au capacitatea
de a provoca cele mai întunecate sentimente. La fel cum,
atunci când eşti odihnit şi calm, este probabil că te vei trezi
simţind spontan bucurie sau recunoştinţă, tot astfel, când
eşti epuizat de tratamente cu radiaţii sau chimioterapie, când
nu dormi suficient noaptea sau eşti suprasolicitat emoţional,
sentimentele întunecate tind să iasă la suprafaţă.
Sentimentele abisale pot fi mai pronunţate şi în momente
ce pot fi asemănate urgenţelor sau trezirilor spirituale, un su-
biect asupra căruia am scris pe larg în câteva din cărţile mele
anterioare. 1 Şi visele sunt un mijloc frecvent de a dezvălui
sentimentele întunecate. Este ca şi cum psihicul ştie când
eşti în dezechilibru, trăind prea sigur de tine, imaginându-ţi
inconştient că ai control asupra vieţii tale. Apoi apare un vis
sau un coşmar profund tulburător, care să îţi arate că eşti de
fapt doar un copil, stând în faţa unor forţe cu mult mai mari
decât te va lăsa vreodată să realizezi egoul tău.
Cu toate acestea, dacă poţi primi în conştiinţă sentimente-
le întunecate, acestea au cel mai mare potenţial să te transfor-
me şi chiar să îţi amplifice capacitatea de a iubi şi dţ a fi fe-
ricit. Dar sentimentele întunecate sunt atât de ameninţătoare,
încât egoul tău intervine aproape instantaneu pentru a se apă-
ra de ele. Face asta determinându-te să te identifici cu aceste
sentimente supărătoare: ele devin sentimentele tale şi atunci
ceva este în neregulă, adeseafoarte în neregulă, cu tine;
Într-o clipită, egoul te-a îndepărtat de ·conştiinţă şi de
imediatul a ceea ce trăieşti de fapt, ducându-te spre starea
grandomană sau depresivă de a fi special şi spre toate
emoţiile care însoţesc aceste tipare de autoidentificare. Devii
captiv într-un ciclu distructiv de gândire negativă, care
creează furie, vină, culpabilizare, neajutorare şi alte emoţii
negative. În acest fel, emoţiile sunt adesea mecanisme

185
 Richard Moss

de apărare împotriva sentimentelor reale, cu deosebire

împotriva sentimentelor mai întunecate.
**
Ceea ce numesc sentiment este un mod de conştiinţă,
· cu totul diferit de gândire, prin care ai experienţa sinelui
tău într-un mod imediat, încorporat. Eşti capabil să percepi
informaţie la mai multe niveluri esenţiale, înfăţişate în
schema ce urmează, alături de câteva exemple:

„Categorii" de sentimente

Senzaţii: fierbinte, rece, tare, moale ...

Simţire de sine: bine, nesigur, obosit...
Sentimente esenţiale: bucurie, iubire, singurătate, spaimă ...
Emoţii: vină, invidie, îngrijorare, fericire ...

La nivelul cel mai elementar este senzaţia: Simţi ceva

moale, tare, brut, blând, fierbinte, rece şi aşa mai departe? La
un nivel mult mai profund, dar încă strâns legat de senzaţie,
se află conştiinţa propriei tale fiinţe, propriul simţ de sine.
Cum te simţi? ,,Mă simt bine" sau „Mă simt obosit", de pildă.
O altă categorie majoră din ceea ce cunoşti prin simţire
(diferită de senzaţie) include ceea ce numesc sentimente
esenţiale ca, de pildă, cele expansive de bucurie şi iubire sau
cele mai întunecate, cum sunt cele de singurătate şi spaimă,
despre care tocmai am discutat. Sentimentele esenţiale,
deşi atât de familiare, sunt într-un anume sens deopotrivă
·misterioase, prin faptul că vin de la un nivel mai adânc
decât mintea egotică. Aceasta înseamnă - şi este o distincţie
crucială pentru lucrul nostru - că sentimentele esenţiale
răsar independent de gândire.

186
 Vindecarea începe în interior

Această distincţie între sentimentele care apar cu şi fără

gândire ne conduce, în sfârşit, la a patra categorie: emoţiile
ca, de pildă, vina sau invidia. Stările emoţionale sunt
generate când modul de conştiinţă al simţirii se amestecă cu
gândirea, aşa cum arată diagrama următoare:

Emoţiile rezultă din amalgamarea gândirii

şi sentimentelor

Gândire

ii Emoţii

În paginile acestei cărţi, m-am referit consecvent la stări

pe care le simţim (cum ar fi resentimentele, gelozia, vina şi
îngrijorarea, pentru a menţiona numai câteva) cu titlul de
emoţii şi nu de sentimente pentru că ele sunt în mod specific
create de gândire. Pentru majoritatea oamenilor, distincţia
dintre sentimente şi emoţii este o noţiune nouă. Dar, aşa
cum vom vedea, fără această distincţie, este greu să înveţi
cum să explorezi profunzimile prezenţei.

Natura ta simţitoare
Modul de conştiinţă al simţirii este extrem de inteligent,
deşi este un tip de inteligenţă foarte diferit de gândire.
Este o cunoaştere corporală, care îţi spune dacă eşti într-o
stare de flux sau de rezistenţă, în armonie sau în conflict.
Prin empatie poţi uneori intui sentimentele şi emoţiile
altor oameni şi poţi simţi dacă ele sunt sau nu autentice.

187
 Richard Moss

Câteodată sentimentele îţi vorbesc prin ceea ce se numesc

„presimţiri", care te fac să simţi dacă eşti sau nu în siguranţă
în mediul tău sau dacă ceva este sau nu este bine pentru tine.
Nu ai niciun motiv logic sau o bază raţională pentru ceea ce
ştii - doar simţi că aşa este. În felul acesta, anumite aspecte
ale sentimentului se înrudesc cu intuiţia.
Sentimentul nu este niciodată abstract, ceea ce înseamnă
că ce ştii prin sentiment, ştii direct şi imediat. Se poate să nu
înţelegi întotdeauna ce simţi, dar ştii că simţi ceva. Pentru
a fi în contact deplin cu natura ta simţitoare, este nevoie
să fii prezent, deoarece singura informaţie pe care o obţii
vreodată prin sentimente este legată de Acum. Experienţa
acestei cunoaşteri poate fi la fel de comună ca senzaţia de
foame sau recunoaşterea faptului că eşti supărat. Dar chiar
şi realizarea stărilor sublime de unitate şi transcendenţă este
trăită în primul rând ca o stare simţită a fiinţei.
Când nu este învăluit în emoţii, sentimentul este fluid şi
mereu schimbător. Clipă de clipă curge prin tine, aducând
o nouă informaţie despre tine însuţi şi despre legătura ta
cu mediul înconjurător mai vast. La anumiţi oameni natu-
ra simţitoare poate fi foarte înalt dezvoltată, dar la alţii mai
puţin. Diferenţa esenţială între a avea sau nu o natură sim-
ţitoare înalt dezvoltată este de fapt o chestiune de prezenţă:
cu cât eşti mai prezent, cu atât mai precisă şi completă este
experienţa simţită pe care o ai despre tine însuţi şi lume.
Prin sentimente apreciezi frumuseţea şi eşti mişcat
de marile idei. Chiar simbolurile nu prind viaţă până când
nu le simţi propriu-zis. Înţelegerea pur intelectuală este
sterilă, este ca şi cum te-ai uita la un strugure în loc să îl
guşti. Prin sentimente eşti atins de muzică şi artă. Şi doar
prin sentimente au vreo realitate tangibilă deliciile iubirii,
tandreţea compasiunii sau mizeria suferinţei.
Capacitatea ta de a avea sentimente acoperă un
spectru larg şi continuu, de la simpla stare de bine la un

188
 Vindecarea începe în interior

disconfort vag, de la bucurie la spaimă şi de la înălţimile ·

extatice la adâncurile cele mai abisale (aşa cum ilustrează
diagrama de mai jos). Aceste sentimente nu te mint şi nu te
dezinformează niciodată, deşi nu este mereu posibil să le
numeşti cu uşurinţă sau să descrii exact ceea ce simţi sau ce
informaţie primeşti de la ele. Emoţiile, pe de altă parte, sunt
uşor de numit şi ştii exact cum se simt ele.

Continuumul sentimentelor

,,Cereşti"
Sublime, Transcendente
Iubire, Bucurie, Recunoştinţă,
Compasiune
Simţire plăcută

Simţire neplăcută
Tristeţe, Gol interior, Singurătate
Durere, Chin, Spaimă
Abisale, ,,Neîmblânzite"
,,Infernale"

Nu este nimic de nepătruns în gelozie sau îngrijorare.

Dar în privinţa multor sentimente nu este la fel de simplu
să recunoşti ceea ce simţi de fapt. Pentru a face asta, trebuie
să înveţi· să fii răbdător şi stabil în conştiinţa concentrată-
cuprinzătoare. Este important să nu încerci să îţi etichetezi
sentimentele sau să le defineşti prea repede. Apoi, cu

189
 Richard Moss

exerciţiu, chiar şi sentimentele inexplicabile îţi pot deschide

perspective noi, purtându-te dincolo de identitatea ta
egotică, în noi adâncimi ale fiinţei.
Diferenţa fundamentală între sentimente şi _emoţii este,
din nou, aceea că sentimentul apare spontan, fără gândire,
în timp ce emoţiile sunt sentimente foarte specifice, care sunt
mereu legate de gândire. Adesea, se poate să nu fii conştient
de gândul din substrat care creează emoţia, dacă nu faci
legătura dintre ele printr-un proces de autodescoperire
precum Mandala Fiinţei sau o altă formă de lucru interior.
Prin observaţie atentă vei putea să separi sentimentele
esenţiale de emoţii.
Toate sentimentele vin şi pleacă în flux continuu, pentru
că suntem fiinţe vii, prinse şi întrepătrunse într-o reţea vastă
şi misterioasă a vieţii şi conştiinţei. Acţionăm asupra acestei
reţele prin modul în care suntem prezenţi - prin calitatea
atenţiei noastre (ca să nu mai spun prin comportamentul
nostru propriu-zis) - iar această reţea acţionează asupra
noastră. Sentimentul este un mod de a recunoaşte această
interacţiune, prin el luăm contact şi schimbăm informaţie cu
mediul înconjurător într-un fel imediat şi neraţional.
De pildă, un lucru frumos în interacţiunea cu animalele
- să spunem călărirea unui cal -- este că armăsarul e foarte
acordat la felul în care te simţi tu. Anumite emoţii, în special
furia şi neliniştea, fac calul să se simtă neconfortabil şi să
fie necooperant, dar îndată ce te relaxezi, calul începe să îţi
răspundă. Tot astfel, cum se simte el influenţează felul în
care te simţi tu. Împreună puteţi funcţiona ca o unitate.
Emoţiile pot de asemenea să vină şi să plece, dar nu
pentru că iei contact şi răspunzi la o realitate mai largă. Ele
apar specific în funcţie de ceea ce gândeşte sau îţi spune
mintea ta conştientă. Ai un gând care te face gelos, dar apoi
gelozia se transformă repede în furie, furia se transformă în
frică, frica se transformă în durere, durerea se transformă în

190
 Vindecarea începe în interior

disperare, care se transformă apoi în furie din nou. Aceasta

se întâmplă deoarece fiecare emoţie declanşează un nou
gând, care la rândul său declanşează o altă emoţie. Mergi
întruna în cerc, precum un câine care îşi urmăreşte coada,
iar tiparul de bază al suferinţei şi contractării continuă până
când gândirea se opreşte.
Cel mai adesea, cursul gândirii este întrerupt doar pentru
că eşti distras sau începi să te implici în a face altceva. Poate
că trebuie să te concentrezi asupra muncii tale, intri pe
internet sau aprinzi televizorul. Când eşti ocupat astfel, este
ca şi cum apeşi butonul PAUZĂ: gândurile care menţineau
comoţia emoţională circulară se opresc, iar emoţiile cedează
repede. Dar, îndată ce momentul de distragere se încheie,
dacă aceeaşi gândire se reporneşte, atunci aceleaşi emoţii ies
iar la suprafaţă.

Poveştile creează emoţii

În ciuda a cât de mult te pot înnebuni, emoţiile sunt cât
se poate de raţionale şi previzibile. Ele pot fi direct legate
de oricare din cele patru direcţii ale Mandalei Fiinţei în care
te poartă mintea ta gânditoare. Observă că, în următoarea
diagramă, săgeţile groase se îndre ptă dinspre centru
(Acum) în afară, iar săgeţile mult mai subţiri se îndreaptă
înapoi spre centru. Aceasta ilustrează că, atunci când egoul
este la putere, ai un foarte slab contact cu prezenţa. Cu alte
cuvinte, te identifici cu gândurile tale şi te situezi în mintea
ta şi nu în corp, ceea ce explică de ce emoţiile pot atât de
uşor să preia controlul. Învăţând să îţi cercetezi poveştile
(aşa cum am făcut în lucrul cu Mandala), schimbi direcţia
atenţiei tale, întorcând-o înapoi spre Acum şi restabilindu-te
în prezenţă. A face asta te eliberează imediat de rătăcirea în
reacţiile emoţionale.

191
 Richard Moss

Mandala realităţii emoţionale

Aşteptare negativă: Aşteptare po=ilivă:

Viitor Plin de speranfă,
Temător, Anxios ...
Nerăbdător. .

Stare grandomană
de af i special:
Îndreptă/ii, Superi01: .
Eu
Stare depresivă Judecăfi diminuante:
de [Link] special: Furie. Le=are ...
Inferioritate,
Lipsă de valoare ...

Reminiscenfă negativă: Trecut Reminiscenfă po=ilivă

Vină. Regret... Nostalgie, Mândrie ...

După cum am descoperit, poveştile despre Trecut creea-

ză vină, ruşine, regret şi impresia de pierdere. Însă rememo-
rarea amintirilor plăcute poate evoca o gamă de emoţii plă-
cute, precum nostalgia, fericirea şi mândria. Poveştile (sau
imaginile) despre viitor creează anxietate, îngrijorare sau
teamă atunci când poveştile sau imaginile sunt ameninţătoa-
re şi speranţă, exuberanţă sau nerăbdare atunci când acestea
sunt dezirabile şi plăcute.
Emoţiile create de poveştile despre Tine includ furie,
resentimente, amărăciune, îndrăgostire şi chiar adoraţie. În
sfârşit, emoţiile create de poveştile despre Mine includ între-
gul spectru al sentimentelor grandomane, ca superioritatea,
infatuarea, nerăbdarea, autosuficienţa şi aroganţa, precum şi
al celor corespunzătoare stării depresive de a fi special, pre-
cum inferioritatea, dispreţul de sine, neadecvarea şi lipsa de
valoare. (Dacă vrei, revezi schema intitulată „Exemple de
emoţii asociate cu cele patru poziţii ale Mandalei Fiinţei",
de la pagina 76.)

192
 Vindecarea începe în interior

Unele din aceste emoţii sunt foarte specifice în privinţa

locului în care se află mintea ta. De pildă, vina este mereu
rezultatul unei poveşti despre Trecut, în timp ce resentimen-
tul este mereu rezultatul unei poveşti despre Tine. Dar alte
emoţii pot aparţine mai multor direcţii: te poţi simţi demo-
ralizat de o poveste despre Mine (,,Nu pot face asta") sau de
o poveste despre Viitor (,,Aceasta nu va merge niciodată").
Aşa cum am spus, ce e important nu este să fii cu totul
sigur cărei poziţii din Mandala îi aparţine o anumită emoţie,
ci să înţelegi că emoţiile sunt stări create de gândirea ta. Ele
nu ţi se întâmplă pur şi simplu şi nu le cauzează alţi oameni.
Este nevoie să îţi spui singur o poveste anume.

Oboseala emoţională
Există şi stări fiziologice pe care s-ar putea să nu le con-
sideri în mod obişnuit emoţionale - de pildă, a fi secătuit,
epuizat, precipitat sau copleşit - acestea sunt cauzate de
moduri specifice de a gândi, care motivează comportamente
uzuale de golire de energie. Există, desigur, un tip normal şi
sănătos de oboseală, la capătul unei zile pline şi active. Ca-
lea de a şti dacă oboseala ta este normală este că poţi ador-
mi cu uşurinţă şi te trezeşti simţindu-te odihnit. Extenuarea
sau secătuirea, pe de altă parte, nu vin din pricina unei zile
grele de lucru, ci din faptul că te-ai alimentat întreaga zi cu
poveşti care creează resentiment, rezistenţă, anxietate sau
reactivitate.
Această suferinţă emoţională creată de minte îţi secătu-
ieşte în aşa măsură sistemul nervos încât apoi devine dificil
să adormi. La rândul său, aceasta creează un circuit dezas-
truos al feedbackului negativ, în care cu cât eşti mai exte-
nuat, cu atât devii mai înclinat spre gândirea şi emoţiile ne-
gative. Până când nu te aduci pe tine în Acum şi nu opreşti
poveştile, vei continua să fii victima propriei tale minţi.

193
 Richard Moss

Este deopotrivă important să reţii că sunt multe cazuri

în care distincţia dintre o emoţie şi un sentiment poate fi
neclară. De pildă, nu am înscris intenţionat durerea în lista
emoţiilor deoarece cred că sentimentul de durere este un
sentiment real. Este deopotrivă adevărat că pura durere este
relativ rară, de vreme ce majoritatea oamenilor îşi spun lor
înseşi poveşti care complică acest sentiment amestecându-l
cu vină sau mânie sau îl amplifică prin alte poveşti.
Dar dacă poţi rămâne tăcut şi cuprinzător împreună cu
sentimentul durerii (indiferent ce ai pierdut) vei putea des-
coperi că pura durere implică mai mult decât un sentiment
de absenţă, de fapt. Îţi poate aduce şi recunoaşterea unei co-
nexiuni atemporale şi un sentiment de acceptare a despărţi-
rii şi a pierderii. Poate exista o calitate expansivă în durere,
ca şi în suferinţă; îţi poate opri mintea gânditoare şi, făcând
asta, te poate conduce uneori la minunare, în toiul suferinţei.

Sentimentele sunt inteligente, emoţiile nu sunt

Aşa cum am menţionat mai devreme, ceea ce distinge
sentimentele de emoţii este natura ambiguă a multora dintre
ele. Emoţiile precum vina şi resentimentul nu sunt ambigue,
ştim cu toţii cum se simt aceste emoţii. Dar durerea (aşa cum
tocmai am văzut) şi multe alte sentimente nu sunt la fel de
uşor de descris, pentru că au multe faţete, sunt mai nuanţate
şi sunt în flux constant.
În loc să ne preocupăm de o distincţie precisă între
sentiment şi emoţie, este vital să realizăm că, în vreme ce
sentimentul este un mod esenţial şi inteligent de cunoaştere,
emoţiile sunt sentimente care şi-au pierdut inteligenţa. Cu
alte cuvinte, emoţiile sunt stupide sau, mai exact, stupefiante,
tocmai pentru că îţi oferă mereu aceeaşi informaţie sau
te conduc la tipare similare de reacţie şi comportament.
Resentimentul duce doar la mai mult resentiment, ceea ce

194
 Vindecarea începe în interior

te-ar putea determina să fii pizmaş sau inhibat. Gelozia

duce doar la mai multă gelozie, care te poate determina
să te comporţi manipulativ sau chiar violent. Până nu rupi
legătura dintre poveştile pe care ţi le spui singur şi emoţia
pe care o creează povestea, vei rămâne captiv într-un circuit
emoţional-comportamental imatur.
Ţine minte că emoţia este natura simţitoare a egoului.
Este un sentiment care şi-a pierdut contactul cu realitatea
mai largă şi relaţionează în schimb doar cu mintea egotică.
De vreme ce emoţiile sunt declanşate de poveşti, care odată
investigate se dovedesc aproape întotdeauna neadevărate
- adică, nebazate pe ceea ce se întâmplă de fapt - emoţiile
sunt într-un anume sens nesănătoase. Sunt senzaţii generate
de gândire, care distorsionează şi te orbesc cu privire la
locul în care te afli şi la ce se întâmplă propriu-zis. Iar ironia
este că atunci când emoţiile devin cu adevărat extreme (ca,
de pildă, în dispreţul de sine, furie şi ură) cel mai adesea este
pentru că egoul tău încearcă să te protejeze de un sentiment
subteran, aproape întotdeauna un sentiment întunecat.

Sentimentele cele mai Întunecate

Sentimentul apare de la un nivel preverbal al fiinţei,
mai vechi şi mai esenţial decât mintea egotică. În acest
sens, sentimentul este în mod fundamental _neraţional sau
„extraraţional". Să îţi permiţi ţie însuţi să simţi pe deplin
înseamnă, la un nivel sau altul, să renunţi la controlul egotic
şi doar să fii. Atunci când ce simţi este înălţător, ca bucuria
sau iubirea, aceasta nu prezintă o problemă (deşi, aşa cum
vom discuta mai târziu cele mai sublime sentimente pot să
ameninţe deopotrivă egoul). Dar atunci când te copleşesc
sentimentele întunecate, ele îţi ameninţă egoul. Cu cât este
mai întunecat sentimentul, cu atât este mai ameninţător şi
cu atât mai dificil devine să te relaxezi şi să îţi permiţi să fii.

195
--------------------------------------·--------------------r----- ---------------

Richard Moss Vindecarea începe în interior

Numesc aceste sentimente întunecate nu doar pentru că numesc îmblânzite. Emoţii precum ura pot fi foarte distruc-
sunt tulburătoare, ci mai ales· pentru că nu le poţi descrie cu tive, aşa încât trecând ura în categoria emoţiilor îmblânzite
uşurinţă (aşa cum am văzut). Nu este vorba de faptul că nu sunt intenţionat provocator. Vreau să realizezi că emoţiile,
le poţi descrie altcuiva, ci că nu îţi poţi descrie nici ţie ceea chiar şi cele ca ura, sunt îmblânzite fiindcă, indiferent cât de
ce simţi. Iar când egoul tău trăieşte ceva ce nu poate numi neplăcut sau distructiv le poţi resimţi şi pot fi pentru tine sau
şi, deci, înţelege, se simte invadat şi înfrânt. De aceea sunt, alţii, nu îţi ameninţă de fapt niciodată egoul. Dimpotrivă, ele
în parte, aceste senti_mente atât de tulburătoare. sunt egoul tău.
În realitate, este imposibil să numeşti cu acurateţe senti- Emoţii ca dispreţul de sine sau ura pot să îţi umilească
mentele întunecate, aşa încât inevitabil trebuie să recurgi la sinele idealizat, care vrea să arate că este fericit, corect
uzul metaforelor, referindu-te de pildă la sentimente „demo- sau rezonabil, dar umilirea este şi ea starea emoţională a
nice" sau „infernale". Sau, eşti nevoit să foloseşti compara- unui ego intact. Şi ea sprijină un simţ al identităţii. Te poţi
ţii ca „Este ca şi cum viaţa mea se goleşte", ,,Este ca şi cum
simţi ruşinat de propria emotivitate, de cât de gelos sau
nimeni nu mă vede niciodată" sau „Este ca şi cum îmi pierd
resentimentar eşti, dar o asemenea ruşine este tot o altă stare
minţile". Această utilizare a comparaţiei este unul din modu-
rile prin care poţi şti că ai de-a face cu 1,msentiment întunecat. emoţională a egoului-tău.
Dar acest tip de descriere este în sine o altă poveste, niciodată În acest sens, emoţiile sunt ca animalele domestice din
sentimentul propriu-zis. Aceste sentimente pot fi îmbrăţişate curtea unui fermier: nu mereu cooperante, civilizate sau flatan-
doar de conştiinţă, niciodată de mintea gânditoare. te, dar întotdeauna, în cele din unnă, sub controlul fennierului
Cum am spus mai devreme în acest capitol, numesc - al egoului. Nu sunt niciodată cu adevărat sălbatice, ca o ze-
sentimentele cele mai întunecate abisale deoarece, atunci bră, un animal atât de nedomesticit încât poate cu uşurinţă muri
când îţi întorci conştiinţa spre ele, pare că nu eşti niciodată de şoc doar când îl transporţi dintr-o zonă în alta. Pe cât de mult
capabil să le dai de fund. Par să nu ai aibă nici început, nici te pot înnebuni emoţiile, este o nebunie familiară, repetitivă,
sfârşit, ca şi cum ar fi în afara timpului. Când eşti asediat de care nu îţi aduce niciodată ceva nou. Prin comparaţie, senti-
abisal, pare că ai fost mereu aşa şi că vei fi mereu. mentele neîmblânzite sunt cu adevărat excursii sălbatice, care
Aceste sentimente par mai mari ca tine, e ca şi cum eşti te confruntă cu adâncimile necunoscute ale fiinţei tale, acolo
înghiţit de ele, precum Iona în burta balenei. Gândurile pot unde poate părea că cel ce eşti (ca ego) este anihilat. Dar când
încerca să îţi spună că sentimentul va trece, ceea ce, desigur, aduci aceste sentimente în conştiinţă, nu eşti anihilat. Devii mai
se va întâmpla. Dar experienţa pe care o ai efectiv este că transparent faţă de viaţă şi profund prezent.
sentimentul pare, atunci când te afli în el, neînduplecat şi
fără sfârşit. Experienţa sentimentelor abisale seamănă mai Un cuvânt despre frică
mult cu o iniţiere sau un rit de trecere decât cu o simplă Frica este un zid de care oricine din noi se loveşte iar
experienţă emoţională. Are potenţialul de a deschide uşi şi iar pe parcursul vieţii sale. Unii încearcă să urce zidul
mari, adânc în sufletul tău. umplându-se pe ei înşişi cu speranţă. Alţii încearcă să îl
De asemenea, mă refer la aceste sentimente uneori ca fi- ignore, probabil ţinându-se pe sine foarte ocupaţi. Unii
ind neîmblânzite pentru a le diferenţia de emoţii, pe care le încearcă să îl ocolească, îngrijindu-se de toţi ceilalţi .şi mai

196 197
 Richard Moss

sunt şi cei care îşi pun ochelari de cal şi permit lumii lor să
devină tot mai mică, de-a lungul timpului. Dar, mai devreme
sau mai târziu, pentru a trăi deplin, trebuie să ne aşezăm în
faţa fricii şi să o lăsăm să ne înveţe despre noi înşine. Când
facem asta, ea devine unul din marii noştri aliaţi în călătoria
spre înţelepciune şi vindecare.
Frica este probabil sentimentul întunecat cel mai predomi-
nant. Cu toate acestea, senzaţia propriu-zisă la care ne referim
atunci când spunem frică este dificil sau aproape imposibil de
descris. Invariabil, atunci când încercăm să o descriem folosim
calificative: frică de păianjeni, frică de înălţimi, frică de atac şi
frică de mulţimi, de pildă. Desigur, probabil cea mai elementa-
ră dintre toate fricile este frica de moarte.
Dar toate aceste încercări de a descrie şi explica frica
sunt de fapt poveşti, care creează emoţii pline -de frică, şi
nu senzaţia propriu-zisă de frică. Există nenumărate căi de
a raţionaliza frica şi ele îţi dau impresia greşită -că ştii ce
este, când în realitate nu ai întâmpinat conştient sentimentul.
Dacă ai fi tăcut-o, atunci ai fi realizat cu claritate că, la nive-
lul senzaţiei, toate fricile sunt la fel.
În discursul său de învestire, când Franklin D. Roose-
velt a spus poporului american la apogeul Marii Depresiuni
. că „singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica
însăşi", a vorbit cu excepţională înţelepciune. Poveştile pe
care mintea le creează în legătură cu frica o intensifică, de-
terminând mai multe blocaje şi disperare decât frica pro-
priu-zisă. Dacă îţi întorci atenţia spre frică în loc să te gân-
deşti la ea - şi îţi permiţi realmente să trăieşti senzaţia .de
frică, în .vreme ce refuzi să permiţi senzaţiei să te poarte spre
poveşti - poveştile se vor dizolva la fel de repede pe cât se
formează. Atunci, ca toate sentimentele, frica continuă să se
transmute. Devine energie, vitalitate neîngheţată în contrac-
tare. Indiferent din ce motiv a apărut, pe cât de repede devii
conştient de ea aproape la fel de repede poţi opri mintea să

198
 Vindecarea începe în interior

gândească la ea şi îţi poţi îndrepta conştiinţa spre ea. Devii,

în acelaşi timp, şi concentrat asupra fricii şi cuprinzător.
Dacă eşti totuşi doar concentrat asupra fricii, vei înce-
pe inevitabil să îţi spui singur poveşti despre ea, iar atunci
va deveni o realitate emoţională şi mult mai puternică.
A-ţi spune ţie însuţi de ce eşti înfricoşat sau de ce anume îţi
este frică descrie modul în care egoul tău îţi creează identi-
tatea în jurul fricii - cu alte cuvinte, felul în care se creează
pe sine. Pretinde ca al său sentimentul de frică şi începe să
te hrănească cu poveşti: ,,Aceasta este frică de ... ", iar lista
merge mai departe. ,,Mie îmi e frică pentru că ... ", iar mo-
tivele sunt infinite. ,,Eu am mai simţit aşa o frică înainte",
,,Eu sunt prea slab ca să o simt", ,,Eu sunt ruşinat că o simt",
,,Eu trebuie să scap de ea" şi tot aşa, mai departe. Poves-
te după poveste, egoul tău te prinde în continuu în capcana
unei identităţi construite în jurul fricii.
Dacă întrerupi aceste poveşti şi revii în momentul pre-
zent, majoritatea fricilor cedează şi devii mai deschis şi
transparent faţă de viaţă. Ori de câte ori apare frica, ai o şan-
să să fii martor la ce îţi spui singur - este o invitaţie să cer-
cetezi natura autentică a experienţei tale. Întreabă-te: ,,Cine
sau ce se teme?" Dacă răspunsul care vine este „Eu mă
tem", atunci întreabă-te „Cine este acest eu"? Este cel care
spune „Eu mă tem" sau cel care e martorul acestei afirmaţii?
Fii doar liniştit, calm şi receptiv.
Dacă starea de frică durează mai mult decât câteva mo-
mente, ca atunci când întâlneşti deodată un şarpe pe o pote-
că, acest lucru semnalează aproape mereu activitatea egou-
lui. Aceasta îţi indică să îţi întorci conştiinţa spre senzaţia
însăşi şi nu spre poveşti. Pe măsură ce începi să exersezi
„întoarcerea spre frică" şi atingerea fricii cu o atenţie fermă
şi uşoară, în timp ce rămâi cuprinzător, vei ajunge curând să
încetezi a mai fugi de senzaţia de frică. Atunci vei atinge un
cu totul alt nivel al libertăţii interioare.

199
 Richard Moss

De-a lungul evoluţiei, frica a fost senzaţia fundamentală

care te avertiza în caz de pericol. Simţirea fricii provoca
instantaneu o stare de înaltă vigilenţă şi mobilizare, un lucru
bun dacă trebuia să eviţi sau să te aperi de un prădător sau
dacă erai un vânător sau un războinic. În felul acesta, frica
a fost şi, în anumite feluri, a rămas primul tău profesor de
supravieţuire (aşa cum este pentru noi toţi). Dar, cel puţin în
lumea modernă, când atât de puţin din experienţa fricii are
de-a face cu un pericol real şi imediat, reacţia ta primitivă la
frică a devenit mult mai problematică.
Acum, ne este cel mai adesea frică nu de ceva care ne
ameninţă realmente viaţa, ci de ameninţări imaginare la
adresa identităţii noastre, fie că este o identitate personală,
financiară, ideologică, naţională sau religioasă. Nu ne este
frică pentru viaţa noastră, ci pentru egoul nostru. Frica a
devenit mai ales o chestiune de supravieţuire psihologică,
este o frică produsă de minte. Ironic, supravieţuirea noastră
colectivă depinde acum de a învăţa să ne întoarcem conştient
atenţia spre senzaţia de frică. Altfel, dacă vom continua să
ne protejăm egourile, ne vom distruge cu siguranţă.

Cum cooptează egoul sentimentele

Într-un sens evoluţionist, sentimentul este un mod de con-
ştiinţă mult mai vechi decât gândirea. Creierul mare şi cortexul
foarte circumvolut care susţine gândirea fiinţelor umane mo-
deme este o dezvoltare mai recentă decât creierul mijlociu şi
talamusul care guvernează marea parte a sentimentelor tale.
Sentimentul domină experienţa unui copil mic, deoarece până
să se dezvolte egoul, gândirea este foarte limitată.
Priveşte numai la copiii foarte mici şi vei vedea că ei tră-
iesc constant sentimente perpetuu schimbătoare, de la delec-
tare totală şi mulţumire la ţipete de necăjire sau chin. Un copil
mic îşi simte realitatea interioară, la fel ca şi mediul emoţia-

200
 Vindecarea începe în interior

nai din jurul său. Dar încă nu realizează că anumite sentimen-

te apar din interiorul lui, iar altele sunt stimulate din exterior.
Acum încearcă să îţi imaginezi cum învaţă un copil să
gestioneze sentimentele pe măsură ce egoul lui se dezvoltă,
iar el începe să se perceapă ca un sine separat: treptat, senti-
mente care păreau să vină şi să treacă fără niciun motiv de-
vin obiecte ale conştiinţei pe care egoul le interpretează ca
fiind el însuşi. Copilul începe să se identifice cu sentimente-
le şi să se considere pe sine fericit sau nefericit, bun sau rău,
potrivit naturii sentimentelor. Odată ce egoul a revendicat
aceste sentimente ca parte din sine, singura apărare a copilu-
lui împotriva lor este să încerce să transforme neîmblânzitul
în îmblânzit prin gândire. Cu alte cuvinte, egoul transformă
sentimentele în emoţiile sale.
Cred că acesta e motivul pentru care emoţiile copiilor
se schimbă atât de repede. În urmă cu câteva săptămâni, de
pildă, eram cu un prieten şi cu fiul său în vârstă de cinci ani.
In decurs de aproximativ o oră, băieţelul a fost zâmbitor şi
fericit, închis şi reclamativ, supărat şi revendicativ, timid şi
ataşat, plângăcios şi inconsolabil... şi totul de la capăt. Tatăl
şi-a exprimat îngrijorarea pentru că fiul părea mai agitat şi
mai emotiv de când intrase la grădiniţă. Mai mult, oricând
fiul îşi exprima orice nefericire, tatăl voia imediat să facă
ceva pentru a-i alunga emoţia, un răspuns atât de firesc
pentru un tată care îşi închipuie că ceva este în neregulă.
Dar ceea ce am văzut este complet normal şi de aşteptat.
Am văzut un ego tânăr încercând să facă faţă fluxului de sen-
timente (unele din ele agreabile, altele derutante şi întunecate)
care răsărea în el din cauza atâtor lucruri: faptul de a avea un
nou ritm zilnic, de a fi departe de familie pentru mai multă vre-
me, de a se afla într-un nou mediu înconjurat de oameni noi
(învăţători şi copii, cu toate comportamentele şi emoţiile lor) şi
chiar de a trăi schimbarea corpului său în creştere.
Îmi pot imagina tânărul său ego fiind bombardat de
sentimente, iar mintea lui năpădită de gânduri. Şi fiindcă un

201
 Richard Moss

copil nu are cum să îşi întâmpine sentimentele cu conştiinţa

concentrată-cuprinzătoare şi nu are cum să îşi evalueze
gândurile, acele gânduri sunt instantaneu cooptate de ego şi
invariabil transformate în emoţii. Pentru mine, era ca şi cum
priveam istoria umanităţii şi felul cum mintea gânditoare ne
face inevitabil pe toţi nebuni atunci când ceea ce nu aparţine
egoului (sentimentul) este însuşit de ego.
Cum îţi poţi da seama că egoul tău şi-a însuşit un senti-
ment întunecat? Te trezeşti gândind compulsiv. Mintea ta va
rula poveste după poveste despre ceea ce este în neregulă cu
tine, ce strategie să urmezi, de ce situaţia ta este fără speran-
ţă, de ce viaţa îţi este ruinată sau lipsită de sens sau cum te
poţi salva pe tine însuţi. Va găsi orice cale pentru a te ataca,
judeca, a-i învinui pe alţii sau chiar a-i ataca pe ei. Te va
face să te simţi vinovat, resentimentar, îngrozit, neajutorat,
impulsiv şi agresiv ... una după alta. Mintea încearcă frenetic
să creeze o nenorocire cunoscută (dar teribil de amplificată),
în tentativa disperată de a ţine sub control un sentiment ne-
cunoscut şi ultimamente incognoscibil, la care nici măcar nu
îşi dă seama că reacţionează.
Dar egoul nu poate controla niciodată ce vine dintr-un
teritoriu mai adânc al conştiinţei. Deşi gândirea este o dez-
voltare nouă pe scara evoluţiei, care a adus fiinţelor umane
o mare putere, ea este un mecanism nepotrivit pentru abor-
darea sentimentelor. Cu cât egoul tău deapănă mai multe po-
veşti în faţa sentimentelor abisale, cu atât mai nefericit de-
vii. Mintea gânditoare împinge o persoană la suicid sau la
abuzul de droguri şi alcool, nu sentimentul propriu-zis.
Până nu înţelegi ce ţi se întâmplă, nu îţi poţi opri gân-
durile şi întoarce în schimb întreaga ta conştiinţă şi atenţie
concentrată-cuRrinzătoare direct spre sentimentul întunecat,
eşti ca în iad. Într-adevăr, cred că acesta este singurul iad
care există şi este întru totul produs de minte. Sentimentele
abisale în sine nu sunt niciodată atât de teribile ca ceea ce
creează egoul pentru a încerca să le controleze.

202
 Vindecarea începe în interior

Călătorie în Lumea de Jos

În mitologie, domeniul sentimentelor abisale a fost
numit lumea de jos. Este teritoriul prin care eroul sau eroina
trebuie să călătorească pentru a se purifica de iluzia egoului,
ca apoi să se ridice din nou, întărit, din adâncimile spiritului.
Cei care sunt iniţiaţi nu sunt doar duşi în lumea de jos, ci
primesc şi instrucţiuni clare despre cum să o străbată şi să
revină apoi la viaţa normală.
Un aspect cheie al acestei instruiri este să înveţi să nu te laşi
distras de gândurile tale, mai ales de amintiri şi vechi tipare de
reacţie, cum ar fi să ai automat grijă de alţii sau să îi protejezi
de ceea ce simţi. Deopotrivă esenţial este să înveţi cum să fii
complet prezent fără să opui rezistenţă la ceea ce simţi.
Poveştile mitice spun că, la înto·arcerea din călătoria
în întuneric, eşti fundamental schimbat. Să îţi întâlneşti
sentimentele abisale îţi schimbă viaţa. După un asediu
al Nopţii Întunecate, când te întorci la ce poate fi numit
conştiinţă normală sau obişnuită (din lipsa unei descrieri
mai bune) descoperi că inima ţi s-a deschis, frica s-a
evaporat, iubirea curge mult mai spontan şi ai devenit mult
mai iertător şi plin de compasiune. Ai pătruns la niveluri
până atunci necunoscute ale fiinţei tale şi aceasta ţi-a adus.
puţin mai multă umilinţă şi înţelepciune.
Lumea de jos este o poartă către Dumnezeul dinăuntru,
care este mereu fără chip şi nume. Nu poţi descinde în·
întuneric fără să fii purtat în sus spre lumină şi nu poţi să
înţelegi lumina fără să fii chemat să cobori în întuneric.
Orice sentiment este misterios, dar în tărâmurile de jos cu
deosebire, o parte din tine ştie că întâlneşti ceva ce este şi va
fi mereu dincolo de tine ca ego sau sine sepaq1t. Dacă poţi
întâmpina sentimentele abisale cu conştiinţă în loc să îţi laşi
egoul să preia controlul, în acea întâlnire eşti renăscut.
Este important să îţi aminteşti că sentimentele ·abisale
sunt atât de ameninţătoare pentru ego datorită faptului că vin

203
 Richard Moss

dintr-un teritoriu mai adânc al fiinţei decât egoul. Însă egoul

tău nu ştie că sentimentul în sine vine dintr-un teritoriu mai
adânc. Din cele mai timpurii stadii ale sale, egoul începe
să îşi însuşească toate sentimentele, să se identifice cu
ele şi să îşi spună singur poveşti care încearcă să explice
aceste sentimente. Dar sentimentele abisale sunt atât de
ameninţătoare pentru ego, încât singura sa apărare este să le
facă parte a identităţii sale şi apoi să le îngroape sub emoţii.
Dacă un sentiment neîmblânzit poate fi descris ca o
senzaţie de gol interior, pentru ego acesta poate deveni
treptat povestea îmblânzită (susţinătoare a egoului) ,,Sunt
lipsit de valoare, un nimeni, un nimic". Dacă sentimentul
abisal este un soi de presiune interioară sau nelinişte, pentru
ego poate deveni în cele din urmă o motivaţie compulsivă:
„Trebuie să continui să încerc şi să acţionez. Trebuie să fiu
mereu în mişcare sau voi fi dat la o parte." Dacă sentimentul
neîmblânzit este stimulat într-un copil când îşi vede sau aude
părinţii certându-se, mai târziu, pentru copil acel sentiment
poate deveni identitatea „Nu sunt în siguranţă". Sau, când
copilul se simte neajutorat în faţa nefericirii mamei, poate
începe treptat să gândească „Ceva este în neregulă cu mine".
Chiar dacă sentimentele abisale (ca de altfel toate
sentimentele) nu sunt create de gândire şi nu îşi au originea
în ego, egoul trebuie să te facă să te simţi special fie prin
credinţe depresive ca „Sunt urât" sau „Sunt de neiubit", fie
prin gânduri grandomane ca „Sunt mai bun decât ea" sau
„Ar trebui să faci ce îţi spun". Şi, de-a lungul vieţii, oricând
sunt prezente sentimentele abisale, egoul explodează în
tiparul său emoţional defensiv, antrenându-te în acelaşi
proces reactiv. Ego ul este o formă de posesivitate pe care
aproape oricine o consideră normală.
Însăşi prezenţa sentimentelor abisale este o ameninţare la
suveranitatea egoului. Dar atunci când egoul respinge aceste
sentimente şi încearcă să le convertească în emoţii cunoscute,
fără să îţi dai seama te respingi pe tine însuţi sau cel puţin

204
 Vindecarea începe în interior

o parte mai completă din tine. Atacând aceste sentimente, te

ataci pe tine. Ponegrind felul cum te simţi, te ponegreşti pe
tine. Aceasta este cea mai profundă formă de suferinţă.

Lucrul cu sentimentele Întunecate

Sentimentele abisale sunt o parte din modul ingenios
în care sufletul nostru ne ajută să continuăm să evoluăm.
Aşadar, să le trăim este ceva inerent vindecării profunde. Nu
poate exista bucurie, iubire sau recunoştinţă profundă fără
existenţa laturii abisale. Nu poate exista un sentiment real
al libertăţii sau o stare de bine durabilă până nu învăţăm să
facem loc acestor sentimente. Dar cum ele nu provin din
ego, trebuie să învăţăm să le simţim ră să ne lăsăm egoul
să preia controlul şi să ne arunce în gândire.
Când guşti o portocală, de pildă, nu gândeşti, doar guşti.
Când miroşi un trandafir, nu gândeşti, doar îi miroşi parfumul.
Când simţi un sentiment, nu gândi, doar simte. Invăţătura
.esenţială despre lucrul cu sentimentele abisale poate fi expri-
mată atât de succint: Nu da egoului tău ceea ce nu îi apa,1ine.
Să nu dai aceste sentimente egoului înseamnă să rămâi
prţzent: concentrat şi cuprinzător, mobilizat şi relaxat. Dar
înseamnă şi că înţelegi jocul egoului - adică, egoul tău nu
poate suporta aceste sentimente şi va începe instantaneu
să îţi spună poveşti despre. sentimentele înseşi, despre tine,
despre situaţie, despre cum obişnuiau să fie lucrurile şi
despre ce s-ar putea întâmpla.
Îndată ce îţi laşi egoul să te deturneze, îţi va îndepărta
instantaneu atenţia de la sentiment înspre poveşti. Iar aceste
poveşti, ca un diluviu, te vor îneca într-o furtună frenetică
de emotivitate. Nu te înşela, realitatea emoţională creată de
egoul tău atunci când încearcă să înglobeze un sentiment
abisal este cu mult mai chinuitoare şi inevitabil mai distruc-
tivă pentru tine şi cei din jurul tău decât sentimentul pro-
priu-zis, dacă ai putea să rămâi. doar prezent cu el.

\l
205
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

În capitolele anterioare, instrucţiunea de bază era să re- Când ACUM este abisal spune STOP poveştilor
cunoşti suferinţa emoţională creată de propria gândire. Ai
învăţat cum să foloseşti introspecţia conştientă pentru a te Viitor
mişca în poziţiile Trecut, Viitor, Eu şi Tu din Mandata Fi-
inţei şi să dezambalezi poveştile din spatele oricărei situaţii
în care ai devenit tulbure emoţional. Ai învăţat să simţi con-
trastul dintre cel care eşti când te identifici cu poveştile tale
şi cel care eşti în Acum fără aceste poveşti.. În felul acesta ai
câştigat o privire pătrunzătoare asupra a ce îţi spui ţie însuţi Eu Tu
şi îţi cauzează suferinţa şi ai învăţat să te eliberezi de asta.
Dar sentimentele întunecate nu sunt create de gândirea
ta. Ele sunt o consecinţă firească a faptului de a fi în viaţă.
De aceea, nu este vorba să dezambalezi tot ceea ce îţi spui
ţie însuţi, ci să te opreşti de la a crea poveşti care te înde-
părtează de sentimente şi te poartă spre emoţii. Este vorba
să ştii cum să rămâi înrădăcinat în Acum, indiferent cât de Trecut
neconfortabil sau destabilizator pare să fie sentimentul. Este
vorba să te înveţi pe tine să încetezi a te mai teme să simţi. Diferenţa esenţială dintre cum lucrezi când eşti tulbure
Şi pentru asta Mandata Fiinţei îţi poate oferi o hartă, aşa emoţional şi cum lucrezi când ai sentimente abisale este
încât să faci loc pentru a menţine sentimentele întunecate în că atunci când eşti tulbure înveţi să recunoşti poveştile pe
conştiinţă, în loc să te prăbuşeşti în mecanismele de apărare care ţi le spui ţie însuţi şi apoi să te întorci în Acum. Lucrul
ale egoului. Pentru a ilustra asta, am creat o Mandata supli- cu sentimentele întunecate este similar, dar în loc să cauţi
mentară (vezi următoarea diagramă), în care vei constata că să descoperi poveştile pe care ţi le spui singur şi apoi să te
am desenat semne de stop între centrul Mandalei şi fiecare întorci în Acum, rămâi în Acum - cu sentimentul - şi refuză
din cele patru poziţii. Semnele de stop sunt neechivoce, ele ferm să acorzi credit oricărei poveşti create de egoul tău.
înseamnă stop! Când conduci o maşină şi nu iei în seamă un Îndată ce poţi face asta, poţi învăţa deopotrivă să canalizezi
semn de stop, eşti în pericol să te ciocneşti serios sau chiar , energia acestor sentimente în moduri creative, care pot fi
mai rău. pronunţat vindecătoare (un subiect pe care îl vom discuta în
În cazul sentimentelor neîmblânzite, dacă nu iei seama la capitolul final).
semnele care îţi spun Nu intra şi permiţi, în schimb, egoului **
tău să te poarte în poveşti despre Mine, despre Tine, despre Dacă ai citit până acum, atunci ai recunoscut că
Trecut sau despre Viitor, vei sfârşi într-o reală „ciocnire a majoritatea vieţii tale ai fugit de sentimente întunecate şi ai
minţii" de nefericirea emoţională. fost purtat antrenat în mod repetat în suferinţă emoţională.
Acum eşti gata să te schimbi. Ce te va ajuta cu adevărat să

206 207
 Richard Moss l
faci asta este să ştii dinainte unde vrea să te poarte egoul,
aşa încât să nu îl urmezi.
I

Vei vedea că este evident unde vrea să te conducă egoul

tău. Egoul este ego, aşadar vrea să te poarte în poveşti
despre Mine, în general în starea depresivă de a fi special
sau uneori în grandomanie explozivă şi agresivă. Iar modul
în care te păcăleşte - şi care se întâmplă într-o milisecundă-
este prin credinţa că ai mai simţit .înainte acest sentiment sau
ceva foarte similar lui.
Aminteşte-ţi că pentru ego nimic nu este vreodată nou
sau original: momentul prezent este mereu comparaţ cu
un moment anterior, iar viitorul pe care egoul îl poate
imagina este mereu o proiecţie din trecut. Ţine minte cerinţa
formulată mai devreme: Nu da egoului tău ceea ce ml îi
aparţine. Ei bine, îndată ce ai un sentiment abisal şi crezi sau
presupui inconştient că ai mai simţit acest sentiment înainte,
egoul tău a preluat controlul. Apoi vei tinde să te gândeşti:
Îmi amintesc că ultima oară m-am simţit aşa. Am mai simţit
asta de nu ştiu câte ori până acum [poveşti despre Trecut].
Iar a apărut [poveşti despre Tine]. Am crezut că am depăşit
asta. Am crezut că am vindecat asta deja. Nu pot suporta să
mă simt aşa [poveşti despre Mine]. Nu există nicio speranţă
pentru mine [poveşti despre Viitor]. Te lansezi pe toboganul
suferinţei şi stării de a fi special.
Când te surprinzi spunându-ţi că ai mai simţit acest
sentiment abisal înainte, întreabă-te „Cine a mai simţit asta
înainte?" Dacă răspunsul tău este „eu" sau dacă îţi închipui
că „Am mai simţit asta înainte", atunci eşti înapoi în ego
şi nu în conştiinţă. Ţine minte că orice gând despre un
sentiment este egoul.
Dar dacă înţelegi că nimic nu este nou sau original din
punctul de vedere al egoului, poţi recunoaşte credinţa „Am
mai simţit asta înainte" ca fiind doar un gând, o poveste. În
loc să accepţi această ficţiune ca un fapt, te poţi întoarce spre

208
 l

Vindecarea începe î n interior

cel mai întunecat sentiment cu atenţie concentrată, în vreme

ce îţi permiţi să rămâi cuprinzător şi relaxat în corpul tău.
Această relaţie neprotejată cu sentimentele abisale este vin-
decătoare, nu doar pentru suflet, dar şi pentru corp. Permite
unei noi energii să curgă, iar aceasta creează un echilibru mai
sănătos în psihic şi vital_itate înăuntrul sinelui tău fizic.

O nouă experienţă de fiecare dată

Din punctul de vedere al conştiinţei, totul este mereu
·nou, mereu original. Te poţi încă surprinde gândind: Am
mai simţit asta înainte. Dar în loc să crezi această poveste,
poţi începe un experiment cu totul nou: Imaginează-ţi
că nu ai mai simţit niciodată ceea ce simţi acum. Dacă îţi
compari experienţa cu trecutul, încearcă în schimb să simţi
propriu-zis sentimentul ca pentru prima oară. Dacă mintea
ta gânditoare este în viitor aşteptând un rezultat, vezi dacă
poţi gusta experienţa momentului prezent exact cum este
ea, nu ca ceva ce duce la altceva. Nu crede nicio poveste
(comparaţie sau explicaţie) cu privire la sentiment.
Fă-ţi o practică din a te întoarce direct spre orice
sentiment tulburător, chiar dacă este doar un soi de nelinişte
sau o senzaţie profundă de ameninţare, şi goleşte-ţi mintea
de orice gânduri. ,,Atinge" constant sentimentul cu o privire
interioară blândă. Rămâi cuprinzător, extinzându-ţi simţurile
mult dincolo de spaţiul tău imediat şi deschide-ţi intuiţia
spre nelimitata întindere a fiinţei. Continuă să te relaxezi
fără să îţi pierzi mobilizarea.
Aceasta nu te protejează de sentimentele abisale, le sim-
ţi. Este nevoie să le simţi pentru că fac parte din viaţa uma-
nă şi îţi pot aprofunda umanitatea. Dar,' neîntreţinând niciun
gând despre ele, nu mai poţi să îţi laşi egoul să deghizeze
sentimentele întunecate, transformându-le în vină, mânie,
teroare sau dispreţ de sine. Mai mult, când poţi face loc pen-

209
-
"-.___/- -----·-- .. .
. . . -

Richard Moss

tru sentimentele întunecate, descoperi că nu sunt niciodată

atât de teribil de trăit precum este nefericirea psihologică pe
care egoul tău o creează cu poveştile lui despre ce este în
neregulă cu tine.
Zi de zi, neînţelegerea colectivă a importanţei de a simţi
şi inabilitatea majorităţii oamenilor de a rămâne conştienţi în
loc să rămână în egoul lor provoacă o nefericire nemărturisită.
Este o tragedie care se tot repetă, pacostea neamului omenesc.
Când încetezi să tratezi aceste sentimente ca şi cum le-ai
simţit deja înainte şi rămâi în schimb mobilizat, relaxat,
concentrat şi cuprinzător, vei descoperi că sentimentele
abisale sunt o fereastră spre sinele tău necunoscut. Iar acel
sine nu este teribil. În experienţa goală, pură, a acestor
sentimente abisale, ele nu sunt niciodată atât de teribile ca
starea de disperare, ură de sine sau mânie - toate creaţii
emoţionale ale egoului - care sunt cu adevărat teribile.

Întunericul se transformă În lumină

Lumea de jos este întunecată şi neliniştitoare pentru că
refuză să devină familiară. Nu se va pleca în faţa egoului,
nu poate fi îmblânzită. Ceea ce există acolo rămâne de-a pu-
ruri dincolo de înţelegerea raţională. Te arde pe dinăuntru ca
un foc purificator care te aduce la o mai mare smerenie. Îl
consider un proces esenţial al alchimiei· psihologice, la ca-
pătul căruia simţurile· tale sunt mai ascuţite decât ai observat
vreodată că sunt, iar inima ta e plină de recunoştinţă, iubire,
bucurie şi compasiune. Coborând - şi poate doar coborând -
te poţi ridica apoi şi adesea chiar vindeca.
Să rămâi fără apărare şi transparent faţă de sentimentele
neîmblânzite este de fiecare dată o iniţiere. Dar nu trebuie
să te temi că te vei îneca. Cât timp nu cedezi aceste senti-
mente egoului, ele curg mereu mai departe, câteodată trans-
mutându-se în sentimente sublime.· Nu poţi fi prins pentru

210
 Vindecarea începe în interior

un timp prea lung într-un sentiment neîmblânzit dacă rămâi

tăcut interior şi deplin prezent. Invariabil, întunericul se
transformă în lumină.
·**
Am discutat despre sentimentele abisale, dar este
deopotrivă interesant să luăm în considerare relaţia egoului
cu sentimentele expansive (ca iubirea profundă sau bucuria
extatică), fiindcă şi în cazul acesta, ea creează suferinţă.
Fiecare din noi trăieşte sentimente expansive din când în
când, iar uneori avem chiar clipe de pace transcendentă. Dar
diferenţa principală dintre sentimentele expansive şi cele
abisale este că, precum senzaţiile, sentimentele expansive
nu ameninţă egoul. Iniţial, el îşi poate relaxa vigilenţa şi nu
are nevoie de control, fiindcă aceste sentimente îi plac şi se
simte în siguranţă.
Inevitabil totuşi, egoul nu poate lăsa libere nici senti-
mentele expansive, se identifică cu ele şi vrea să îşi menţi-
nă şi prelungească plăcerea. Desigur, această intruziune cu
scop de control diminuează imediat şi curând elimină orice
fericire existentă, la fel cum încercarea de a controla conşti-
ent felul cum faci surfing te va răsturna aproape instantaneu.
Dorinţa ca bucuria sau iubirea să continue anulează acele
sentimente, pentru că dorinţa în sine este o formă de stres.
Căutând să întreţii sau să recâştigi un sentiment pozitiv, îţi
atragi frustrarea, iar insatisfacţia nu e niciodată prea departe.
Dar egoul are şi altă problemă cu sentimentele expansive:
identitatea lui se sprijină pe· o platformă de grandomanie sau
depresie inconştientă, iar sentimentele expansive ameninţă
aceste identităţi. La fel cum egoul nu poate fi transparent faţă
de sentimentele întunecate şi nu le poate lăsa doar să fie, tot
astfel nu poate fi transparent faţă de sentimentele mai înalte.
Fie se simte nedemn de ele şi fuge în poveşti care îi restabi-
lesc repede poziţia depresivă (,,Nu merit asta" sau „Asta va
trece, iar apoi mă voi simţi chiar mai rău"), fie se flatează pe

211
 Richard Moss

sine crezând că sentimente atât de magnifice sunt un indica-

tor al preamăritei sale importanţe, al valorii sale excepţiona-
le. Acest tip de inflaţie a egoului conduce mai devreme sau
mai târziu la o dureroasă dezumflare, dar chiar înainte de asta,
persoana se află într-o evidentă stare de dezechilibru.
Egoul poate dobândi plăceri simple: satisfacţia momen-
tană pentru realizările lui, bucurie pentru noua lui maşină,
de exemplu. Dar nu poate crea el însuşi niciunul din senti-
mentele mai înalte. Să luăm de pildă iubirea: singura iubi-
re pe care o cunoaşte egoul este cea strategică, o tranzacţie
manipulativă în care oferă pentru a primi. Oferă bunătate
pentru a fi plăcut, laudă pentru a fi lăudat, aprobare pentru a
primi aprobare şi iubire pentru a fi iubit. Această iubire ne-
condiţionată este în cel mai bun caz superficială şi de regulă
se transformă în durere sau chiar ură, atunci când tranzacţia
nu a decurs conform planului.
Tot astfel, egoul nu este nici sursa compasiunii, bucuriei
sau iertării. Când apar aceste sentimente, tot ce poate face
egoul este să se identifice cu ele şi să pornească pe panta lip-
sei sale de valori sau să îşi imagineze că a atins noi înălţimi
spirituale. Egoul este cel mult un voaior atunci când are de-a
face cu un sentiment pozitiv şi, în cel mai rău caz, un impos-
tor. În cele din urmă, inabilitatea egoului de a menţine orice
sentiment pozitiv duce la o anume insatisfacţie discretă sau
de fundal, care este însăşi marca egoului.

În ce scop avem sentimentele Întunecate?

Sentimentele abisale sunt inerente faptului de a fi viu şi
consider că sunt în slujba trezirii tale la o inteligenţă mai pro-
fundă. Se poate spune probabil că, atunci când eşti pregătit
(chiar dacă nu crezi că eşti), sufletul tău te cheamă în jos, spre
ele, ca un proces de iniţiere spirituală sau în scopul vindecării.

212
 Vindecarea începe în interior

Unele religii explică sentimentele abisale ca având o pro-

venienţă karmică: sunt rezultatul unor acţiuni greşite înfăptu-
ite mai înainte în viaţă sau, ca în anumite sisteme de credinţe,
în vieţile anterioare. Presupoziţia este că a trăi această sufe-
rinţă acum îţi dă o şansă să echilibrezi cântarul karmic.
Psihologia transpersonală priveşte aceste sentimente de_.
opotrivă ca „pre-egotice" şi „trans-egotice". Termenul pre-
egotic sugerează că acestea sunt amprente reziduale trauma-
tice din viaţa foarte timpurie, iar trans-egotic înseamnă că
sunt dinamici arhetipale, parte din însăşi structura conştiin-
ţei şi niciodată doar personale.
Personal, nu subscriu la noţiunea de karma în sensul
de pedeapsă. Este o filozofie prea egocentrică pentru mine.
Nu cred că sentimentele abisale sunt vreodată o pedeapsă,
dar sunt o provocare şi, ca atare, deopotrivă o şansă. Oda-
tă ce accepţi asta, în loc să te simţi blestemat atunci când
sentimentele întunecate apar, te poţi abandona şi oferi lor şi
vedea astfel unde te conduc. Asta nu înseamnă că ar trebui
să mergi în căutarea acestor sentimente. O asemenea ambi-
ţie egotică ar polua inteligenţa ce ar putea fi altfel stimulată
printr-o întâlnire autentică cu ele.
În orice caz, nu este nevoie să căutăm sau să provocăm
sentimentele întunecate în scopul creşteri_i spirituale, viaţa ni
le aduce, în mod inevitabil. Aşa cum am spus mai devreme,
sunt. aproape inevitabile în timpul unei boli sau oricând
egoul tău se simte ameninţat, ca în vremuri de schimbare
sau de nesiguranţă.
Chiar şi a-ţi lua o vacanţă poate fi un remarcabil declan-
şator al întunericului, ca şi cum ceva dinăuntru ar şti că tre-
burile zil ice familiare te-au ţinut prea distras în activitatea
cerută de ego pentru a răspunde la chemarea sufletului tău.
De dragul regenerării fundamentale şi renaşterii, trebuie să
cobori pentru un timp în abis.

213
 Richard Moss

Poate de aceea, puţini oameni, mai ales în Statele Unite,

îşi permit vreodată un timp real în care să se elibereze. În
loc de asta, ei au un „concediu" (adesea limitat la o săptă-
mână) cu un program strâns şi solicitant, în care trebuie să
vadă toate obiectivele turistice, să încerce toate restaurantele
bune şi să adune cumpărături până pică jos. Timpul liber ne-
organizat este prea periculos: ,,monştrii" din adâncuri care
au fost reţinuţi departe prin activitate compulsivă sau aproa-
pe compulsivă ar putea să îşi arate capetele. Tragicul adevăr
al vieţii moderne este că nu prea lasă loc pentru coborârea
necesară în lumea de jos, care deschide inima, îmbogăţeşte
umanitatea şi adesea întinereşte corpul.
Un sprijin esenţial în vremurile întunecate este să acorzi
atenţie deosebită viselor-tale. Adesea prin vise eşti iniţiat în
sentimentele întunecate sau prin ele eşti anunţat de venirea
lor. De exemplu, vise despre valuri mareice sau cutremure
adesea semnalează că eşti pe cale să începi o perioadă foarte
provocatoare. Dar visele te pot ajuta şi să înţelegi ce se întâm-
plă şi te pot instrui chiar despre cum să mergi mai departe.
Am avut un asemenea vis cu mulţi ani în urmă în unul
din momentele cele mai întunecate din viaţa mea, la scurt
timp după ce am părăsit medicina şi mi-am început munca
de învăţător. În vis, un vârcolac venea spre mine şi m-am
trezit îngrozit. Îmi amintesc şi acum exact ce îmi spunea
egoul în vreme ce tremuram de spaimă: ,,Eşti un prefăcut.
Viaţa ta e un dezastru. Nu vei reuşi să supravieţuieşti."
Dar câteva minute mai târziu, în vreme ce îmi clăteam
faţa transpirată la baie şi am privit în oglindă, mi-am văzut
deodată propria reflecţie în forma unui vârcolac. Şi am
mârâit. Apoi am mârâit mai tare şi tot mai tare.
Deodată am înţeles că sentimentul de care fugeam era o
senzaţie de putere din mine de care mă temeam profund. Dar
în acea clipă, mi-am permis să devin vârcolacul şi am preluat
acea putere. M-am umplut de pace şi de un sentiment de for-

214
 Vindecarea începe în interior

ţă. Începând din acea clipă, am fost capabil să îmi reiau mun-
ca de învăţător cu un nou echilibru şi putere înnoită.
O discuţie detaliată despre vise nu face obiectivul aces-
tei cărţi. Este suficient să spunem că adesea, când atingi sen-
timentele abisale, iar egoul tău începe să îţi spună că ceva
este îngrozitor de în neregulă, visele îţi pot oferi o perspecti-
vă cu totul diferită, care îţi arată o altă posibilitate.
Aşa cum atestă biografiile sfinţilor şi ale altor oameni
care au căutat în profunzimi, calea spirituală în sine te va
întâmpina inevitabil cu sentimente întunecate. Dacă asta îţi
pare ciudat, gândeşte-te pentru o clipă că, îndată ce îţi doreşti
să trăieşti după voia Domnului sau să te trezeşti la sinele tău
real, atragi plenitudinea, iar plenitudinea înseamnă să faci
loc pentru întreaga gamă a inteligenţei tale simţitoare. Asta
înseamnă să îmbrăţişezi abisalul, la fel ca şi lumina.

Călătoria eroului
O parte importantă a provocării este faptul că acest
aspect particular al vindecării este o călătorie pe care trebuie
să o faci singur. Este propriu naturii sentimentelor abisale
ca trecerea prin ele să fie întotdeauna solitară. Eşti singur cu
aceste sentimente în patul tău de spital sau în timp ce înveţi
cum să trăieşti cu o infirmitate. Eşti singur cu ele în timpul
unui divorţ sau în orele întunecate ale colapsului financiar.
Sunt ale tale în adâncurile singuratice ale durerii.
Să poţi vorbi cu alţii despre ele este extrem de folositor şi
să ştii că există o persoană sau o comunitate care te sprijină
în asemenea momente este de asemenea ceva preţios. Dar,
în cele din urmă, trebuie să faci pace cu întunericul de
unul singur. Să te întorci conştient spre aceste sentimente
şi să intri în „lumea de jos" - acesta este miezul călătoriei
eroului. Aceasta este şi calea eliberării de ego.
Cineva care a parcurs traseul te poate însoţi până la prag
şi te poate instrui - aşa cum fac eu acum - că nu este nevoie

215
 Richard Moss

să te temi de î[Link] nimeni nu te poate trece dincolo.

Este ceva ce trebuie să faci singur, nu o dată, ci de rriulte ori.
Orice scufundare în sentimentele abisale este o iniţiere ori-
ginală şi personală în misterul fiinţei. Acestea sunt întâlnirile
care îţi conferă o tărie de caracter unică şi substanţială.
Nu poţi împrumuta acest rit de trecere de la altcineva, nu
există o oficiere în grup şi nici o persoană la galerie care te
poate pregăti motivaţional: ,,Haide, haide! Poţi să faci asta!"
Nu există nicio învăţătură spirituală care poate fi transmisă,
chiar şi de la cei mai profunzi oameni sau vindecători, care
să substituie ceea ce trebuie să faci singur pentru tine.
Poate de aceea în cultura noastră continuăm să punem
accent aşa de mare pe sentimentele pozitive şi încercăm să
le inducem prin ritualuri de grup şi celebrări. Dar când vine
timpul pentru coborârea transformatoare în lumea de jos, nu
există cale să faci călătoria împreună cu grupul, congregaţia
sau comunitatea, indiferent cât de bine intenţionaţi ar fi
membrii. Fiecare din noi merge singur.
Nimeni nu ştie când va fi chemat. Dar poţi fi sigur că
oricine este chemat iar şi iar, de-a lungul vieţii sale. Cei care
răspund chemării sunt oamenii pe care am ajuns să îi recu-
noaştem drept cei mai înţelepţi şi iubitori. O societate înţe-
leaptă ar înţelege inevitabilitatea acestei călătorii şi ar acor-
da onoare deosebită celor care au fost chemaţi să coboare.
Dar asemenea comunităţi sunt rare, iar accentul pe ori-
entarea romantică îmbinată cu cea materialistă a societăţilor
moderne nu recunoaşte sau nu ştie cum să preţuiască natu-
ra intangibilă a bogăţiei spirituale. Orice întâlnire cu senti-
mente întunecate este adesea privită mai mult ca un stigmat,
ceva pentru care să îţi pară rău, decât ca ceva ce poţi întâm-
_pina cu braţele deschise şi chiar sărbători. Dar ce ştii acum
este că sinele tău conştient este întotdeauna mai mult decât
cel mai tulburător sentiment. Este esenţial să respecţi pute-
rea propriilor tale profunzimi, dar nu este niciun motiv să te
mai temi vreodată de întuneric.

216
 PARTEA III

A TRĂI PREZENTA
ÎN VIATA COTIDIANĂ

Dacă te confrunţi cu o mare problemă de sănătate sau

orice fel de criză, capitolele care urmează te vor ajuta să
trăieşti fiecare zi cu mai multă linişte şi prezenţă, chiar dacă
eşti în suferinţă, dacă te confrunţi cu decizii dificile sau îţi
contempli propria moarte.
Cu ajutorul a ceea ce afli în aceste pagini, îţi vei întări
muşchiul atenţiei care te poate menţine ancorat în portul
momentului prezent, indiferent de contextul tău. Vei dezvol-
ta o minte suficient de puternică pentru a renunţa la nevoia
de control, fiindcă vei fi capabil să rămâi prezent la un nivel
mai adânc decât gândirea. Vei începe să ai încredere în viaţă
aşa cume ea.
Cântărind posibilitatea de a nu putea şti cu siguranţă
nimic despre moarte (în afară de faptul că toţi murim mai
devreme sau mai târziu), ai şansa să creezi o relaţie complet
nouă cu moartea şi cu starea de a fi pe moarte. Dacă accepţi
invitaţia mea de a pune sub lupă orice presupuneri ai
despre moarte, vei fi foarte probabil surprins să afli un nou
sentiment al libertăţii în viaţă.
Relaţiile tale îţi afectează starea de bine - spre bine
sau spre rău - aşa încât te încurajez să clădeşti raporturilor

217
 Richard Moss

profunde în cât mai multe din ele îţi este cu putinţă şi îţi ofer
nişte sugestii pentru a-i întâlni pe alţii mai profund în Acum.
În sfârşit, când îţi amplifici prezenţa, noua energie care
trăieşte prin tine are nevoie de noi vehicule de exprimare
pentru a înflori şi a-şi manifesta pe deplin , puterea
vindecătoare. Prin creativitate spontană şi dând inimii tale o
voce, te invit şi te ghidez să îţi laşi energia nou descoperită
să curgă.

218
 CAPITOLUL IX

DURERE FĂRĂ SUFERINTĂ

Durerea fizică, oricare i-ar fi cauza, poate fi mult

înrăutăţită de mintea ta. Îndelungata mea experienţă mi-a
arătat că la aproape orice durere apare un anume grad de
alinare când eşti capabil să renunţi la poveştile neliniştitoare
pe care le creezi în jurul durerii şi să te aduci pe tine complet
în prezent. Următorul incident ilustrează această observaţie.
În urmă cu ceva timp, prietena mea Evelyn, aflată în
mare suferinţă, a apelat la mine după ce făcuse o procedură
chirurgicală majoră. Plângea şi îmi vorbea cu mare
sinceritate la telefon în timp ce scotea la lumină detaliile
brute, necenzurate ale lucrurilor prin care trecuse.
Deşi trecuseră mai multe săptămâni de când făcuse
operaţia de colon, nu se recupera aşa de repede precum se
aştepta. Avea o durere continuă, iar aceasta devenea extremă
ori de câte ori încerca să evacueze şi, în plus, majoritatea
încercărilor de a face asta fuseseră zadarnice.
Suspinând, Evelyn a spus: ,,Trebuie să stau ca un animal,
pe vine, deasupra unei farfurii de hârtie de pe podeaua băii,
pentru că nu reuşesc să fac nimic stând pe toaletă." A făcut
o pauză, probabil temându-se că a divulgat deja prea mult.
„Regret că totul sună atât de frust, Richard, dar îţi spun doar
ce se întâmplă. purerea se înrăutăţeşte aşa de tare încât mă

219
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

împiedică să am scaun, chiar şi atunci când mă ghemuiesc la Mi-a spus că şi-a văzut chirurgul cu o zi înainte, iar el
podea. Este atât de umilitor... " nu era îngrijorat că simptomele ei ar fi neobişnuite în acel
Pe măsură ce vorbea de situaţia ei, a devenit chiar şi mai stadiu al recuperării. Luând în seamă această informaţie,
afectată: ,,Asta este la ce am fost redusă? O fiinţă umană nu i-am împărtăşit intuiţia mea despre durerea în care se afla.
ar trebui să ajungă să trăiască aşa. Voi fi vreodată în stare să ,,Evelyn, nu acesta este probabil tipul de durere care te·
merg la baie ca o persoană normală? Dar dacă nu voi putea lezează", i-am sugerat încet.
şi va fi nevoie de o altă operaţie? Ştiu că nu m-aş putea „Nu înţeleg ce vrei să spui, Richard, dar câteodată simt
descurca atunci. Am făcut deja destule operaţii. Întreaga că este adevărat ce spui. Tocmai m-am simţit relaxată, iar
situaţie este deja prea mult pentru mine. Chiar şi stând aici, acum, deodată, pentru prima dată în multe zile, durerea
ca să vorbesc cu tine, am mari dureri." aproape că a dispărut... Aşadar, ce anume vrei să spui cu
Mi s-a înmuiat inima ascultând-o. Evelyn era o femeie faptul că nu aceasta e durerea care m-ar leza?"
demnă, întotdeauna pedantă în obiceiurile ei şi, ştiam că ,,Anumite tipuri de dureri", i-am explicat, ,,sunt semna-
trebuie să fi fost foarte greu pentru ea. Am simţit că mai le de alarmă din partea corpului indicând probleme serioase,
rele chiar decât durerea erau ruşinea şi anxietatea create de cum ar fi durerea unui infarct, care îţi striveşte pieptul. Dar
gândurile ei. bănuiala mea este că tipul de durere pe care îl simţi tu - deşi
Am sugerat să îşi ia un moment pentru a deveni complet înţeleg cât este de îngrozitor uneori - face parte probabil doar
calmă şi să îşi lase mintea să se potolească. Apoi i-am cerut din recuperarea post-operatorie. Desigur că doare. Trupul a
să îşi observe gândurile legate de experienţa ei, poveştile pe fost inevitabil rănit prin operaţie. El îţi spune Fii atentă!, dar
care şi le spunea singură despre ce însemnau toate acelea şi nu că ceva este în neregulă, că eşti în pericol să ajungi mai rău
încotro aveau să o ducă. sau că nu vei izbuti în cele din urmă să te faci mai bine."
S-a oprit din plâns şi a amuţit. Unul câte unul, în timp „Ştii, nu m-am gândit niciodată până acum," a răspuns
ce gândurile ei tulburătoare îi veneau în atenţie, le cercetam ea, ,,că durerea nu este neapărat un semn rău."
împreună. Între poveşti, continuam să o invit înapoi la pre- Pe măsură ce o însoţeam de la celălalt capăt al firului,
zent: la experienţa simplă de a lăsa orice poveste să dispară am simţit că întreaga fiinţă a lui Evelyn era în sfârşit profund
pentru o vreme, observându-şi respiraţia şi acordându-se la relaxată după săptămâni în care fusese ţinută într-o stare
cum se simţea în corpul ei chiar în acea clipă. de tensiune constantă. A spus că se simţea liniştită şi mai
Nu după multă vreme, Evelyn a realizat că îşi crease încrezătoare în capacitatea ei de a face faţă procesului de
un mediu emoţional înjositor, comparându-se pe sine cu recuperare, chiar aşa lent cum era. A putut până şi să râdă de
un animal şi spunându-şi că s-ar putea să nu mai trăiască imaginea acestei biete femei nevoite să se ghemuiască în baie.
niciodată ca o fiinţă umană. A văzut că se speria pe ea însăşi Durerea pe care Evelyn o simţea a fost exacerbată de
cu poveşti despre operaţii suplimentare, când nu ştia de fapt poveştile ei. Ele i-au adus un sentiment profund de ruşine
dacă acestea vor fi vreodată necesare sau nu. A înţeles că şi au creat un viitor care semăna cu o condamnare pe viaţă.
deja se hotărâse că nu mai putea face faţă la altceva, fără Ţine minte că orice durere este înrăutăţită de poveştile
însă să-şi cunoască cu adevărat propriul potenţial.

220 221
 . -------· - · - - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - -

Richard Moss Vindecarea începe în interior

despre Viitor pline de frică şi de emoţii precum ruşinea deze şi ca oamenii de peste tot să aibă grijă unii de alţii şi să
sau vina. Dar senzaţiile dureroase şi procesele perturbate înceteze să se mai rănească unii pe alţii. Îndată ce am făcut
din corp nu sunt nici pe departe atât de greu de tolerat dacă asta, propria mea durere s-a diminuat considerabil.
elimini povara gândurilor tale despre ele.
Mulţumită medicinei moderne, foarte rar se întâmplă
Aceasta nu înseamnă că nu ai mai putea avea din când ca cineva să suporte o durere continuă. Odată ce am putut
în când dureri intense sau că boala şi procesele de vindecare obţine antibiotice, febra a început să scadă, iar durerea mea
nu pot fi greu de îndurat, chiar şi pentru cei mai tari dintre de cap a slăbit repede. Dar am descoperit în acea zi că atunci
noi. Dar, dacă nu suprapui peste senzaţia fizică imagini când ne comparăm suferinţa cu ceva mai mare decât noi
înfricoşătoare şi judecăţi înjositoare, cel puţin nu o vei spori înşine, durerea noastră devine deodată mai suportabilă.
sau prelungi.
Am aflat mai târziu că această înţelegere e similară stră-
Durerea, ca şi sentimentele întunecate, deschide o uşă · vechii şi reputatei practici budiste numite tonglen, care este
către o transparenţă mai mare, atunci când nu i te opui. Te o metodă de a te conecta la suferinţă - cea proprie şi cea din
simţi parte a oricărui moment, atins de lucrurile simple jurul nostru - oriunde ai fi. Este o tehnică pentru înfrângerea
ale vieţii, nu exilat şi separat. Şi durerea îţi poate deschide fricii de suferinţă şi relaxarea tensiunii sufleteşti. Este utili-
inima. Îndată ce laşi deoparte poveştile tale şi îţi aduci zată în primul rând pentru trezirea compasiunii inerente în
întreaga atenţie înapoi la prezent - chiar şi numai pentru o noi toţi, amintindu-ne că realitatea noastră personală este un
clipă - afli că există un spaţiu suav, de linişte, care aşteaptă microcosmos într-un cosmos mai mare.
să te întâlnească chiar acolo unde eşti.
Practica presupune sincronizarea gândurilor tale de
În 1999, în timp ce călătoream în America de Sud, m-am rugăciune cu inspiraţia şi expiraţia. Întâi-, alege pe cineva
îmbolnăvit cu febră de peste 40 ° C şi am avut indiscutabil care -suferă şi pe care vrei să îl ajuţi. De pildă, dacă ştii un
cea mai rea durere de cap din viaţa mea. Febra şi durerea copil bolnav, inspiră dorinţa de a lua toată durerea şi frica
nu au slăbit preţ de câteva zile şi nu prea puteam face multe acelui copil. Apoi, când expiri, trimite copilului fericire,
pentru a le ameliora. Şi totuşi, am obs_ervat că atunci când bucurie sau orice i-ar alina durerea. Acesta este miezul
mintea mea producea gânduri disperate, durerea se înrăută- practicii: inspiră durerea altora, aşa încât ei să fie bine, să
ţea, iar când m-am întors în prezent, a cedat un pic. Dar, cam aibă mai mult spaţiu pentru a se relaxa şi a se simţi deschişi;
în a treia zi, când am crezut că nu mai pot îndura durerea, iar apoi, expirând, trimite-le calm şi blândeţe sau orice crezi
am făcut o descoperire şi mai adâncă. M-am gândit deodată că le-ar aduce alinare şi fericire.
la cât de multă suferinţă există în lume: milioane de oameni
În cazul meu am început de la propria durere şi m-am
care suferă de malarie şi de alte boli, teribila nefericire pe
extins apoi de la situaţia mea personală la o conştiinţă uni-
care ne-o provocăm unii altora. Am simpatizat cu toţi oame-
versală a durerii, pe care atât de mulţi dintre noi o trăiesc,
nii suferinzi şi am început spontan să mă rog ca suferinţa lor
printr-o rugăciune ca durerea de peste tot să fie diminuată.
să ajungă la un sfârşit: ca febra să scad-ă, iar durerea să ce-
Poate că asta îţi sună familiar: este doar un alt mod de a

222 223
 Richard Moss

exersa conştiinţa concentrată-cuprinzătoare. Când mă con-

centram doar asupra durerii mele, era aproape insuportabilă.
Dar când am empatizat cu durerea care este în toată lumea
şi chiar în vietăţile care ne populează planeta, durerea mea a
devenit mai puţin personală şi imediat mai suportabilă.
Durerea extremă poate fi atât de puternică încât să vrea să
te înghită ca o gaură neagră, dar dacă nu îţi amplifici durerea
cu poveşti - şi, în schimb, permiţi întregii tale fiinţe să fie o
rugăciune pentru diminuarea durerii de peste tot - durerea ta
devine ceva mai mult decât sinele tău. Viaţa ne aduce în mod
firesc durere fizică şi câteodată durere extremă în timpul boli-
lor, rănirilor sau evenimentelor normale, ca naşterea.
Este posibil, dacă alegi astfel, să trăieşti aceste momen-
te ca ritualuri fireşti de iniţiere. O femeie poate fi în travaliul
naşterii, suportând o durere cumplită şi alege să îşi aminteas-
că nenumăratele femei care au dat naştere înaintea ei şi miile
care, pe întreaga planetă, sunt în travaliu în acelaşi timp cu ea.
Pentru orice te-ai ruga pentru tine, te poţi ruga şi pentru
toţi ceilalţi. Poţi fi singur într-o cameră de spital simţind
imediatul propriei suferinţe şi poţi face alegerea de a purta
în inima ta milioanele de alţi oameni care se simt singuri în
faţa propriilor provocări.
Nu poţi şti niciodată dacă, schimbându-ţi concentrarea
de la propria suferinţă către alinarea suferinţei de peste tot,
te vei deschide spre graţia păcii şi o _mai mare stare de bine.
Dar asta nu are legătură cu succesul sau vreo victorie pentru
ego, are legătură cu modul în care durerea te poate învăţa să
devii mai smerit şi mai generos.

Sporeşte-ţi capacitatea de a Întâlni durerea

În aproape orice societate există o tradiţie veche de
când lumea de a folosi deliberat suferinţa pentru a produce

224
 Vindecarea începe în interior

regenerare spirituală. Un exemplu este ceremonia Dansului

Soarelui a indienilor nord-americani din Marile Câmpii, care
dansează, cântă, se roagă şi bat tobele fără oprire, câteodată
zile întregi, odihnindu-se foarte puţin. Câteodată folosesc şi
străpungerea pielii, ca parte a ritualului oare simbolizează
ciclul morţii şi al renaşterii. Ritul este dedicat renaşterii
spirituale a tribului şi a pământului viu.
Şi eu am explorat ritualuri care implică folosirea deli-
berată a suferinţei în retragerile mele mai lungi, deşi la un
nivel mult mai puţin extrem decât Dansul Soarelui. O cere-
monie aparte pe care o folosesc atunci când simt că grupul
este pregătit pentru o experienţă mai adâncă a prezenţei vine
dintr-o practică tibetană străveche, pe care am redenumit-o
,,Inima compasiunii" 1 • Este un exerciţiu valoros, care întă-
reşte capacitatea de a rămâne prezent moment cu moment,
chiar şi atunci când suferi.
În acest exerciţiu, fiecare persoană stă în picioare cu faţa
la un partener. Toţi îşi ridică braţele în lateral şi le menţin
ridicate la înălţimea umerilor. Sarcina este să îţi menţii
braţele în această poziţie (fără să le cobori vreun pic, să
le laşi în jos sau să le îndoi din cot) timp de o oră. Acest
interval de timp este suficient de semnificativ pentru a
împinge oamenii dincolo de limita lor iniţială - protestele
egoului - aşa încât să aibă experienţa trecerii la un contact
mai bun cu ei înşişi şi cu prezentul.
Cer participanţilor să se ajute unii pe alţii cât ·de mult
pot, fie susţinând braţele partenerului cu ale lor (în vreme
ce ei continuă să îşi ţină braţele întins ), fie hotărându,..se să
facă exerciţiul lor cât mai impecabil, ori de câte ori văd că
partenerul lor cedează. Acest exerciţiu este o demonstraţie
clară că îi slăbim pe cei din jurul nostru atunci când
abandonăm prezenţa, iar când menţinem prezenţa, îi putem
încuraja şi întări pe ceilalţi.

225
 Richard Moss

La început, aproape nimeni nu îşi poate găsi centrul atât

de repede încât să ţină pasul cu disconfortul în creştere. Gând
după gând, egoul nu se va opri din proteste, opunându-se,
plângându-şi de milă, judecând experienţa drept inutilă
sau stupidă şi aşa mai departe. Disconfortul se intensifică
atât de repede încât pare să fie mai mare decât mintea care
e conştientă de el. Desigur, nu este niciodată aşa şi nici
nu poate fi, dar până când nu îţi găseşti centrul profund,
durerea va părea în mod convingător a fi mai puternică decât
persoana.
Aproape toţi participanţii la acest exerciţiu îşi lasă braţe-
le în jos sau le îndoaie pentru a-şi alina disconfortul pentru
câteva momente. Unii se scurg pe podea temporar descura-
jaţi, dar, cu puţină încurajare, cei care trec de primele zece
minute duc în general exerciţiul până la capăt.
Cei care parcurg procesul pe întreaga lui durată
descoperă multe lucruri despre ei înşişi. Unii află că trebuie
să îmbrăţişeze în sfârşit umilinţa, când nu pot face exerciţiul
atât de bine pe cât îşi imaginau că îl vor putea face. Alţii sunt
încântaţi când descoperă că pot trece prin frică şi slăbiciune
spre un sentiment de putere şi de bucurie.
Realizat în spiritul potrivit, acest exerciţiu străvechi are
un potenţial transformator foarte mare. Participanţii pot des-
coperi un tip de putere pe care nu ştiu în general că îl au.
Aceasta le cere să îşi folosească toată voinţa pentru a-şi men-
ţine braţele sus şi simultan le arată că simpla lor voinţă nu
este suficientă. Ceea ce este aproape universal trăit este că, ori
de câte ori cineva începe să se îngrijească de altul şi este chiar
dispus să accepte o povară mai mare de dragul acestuia, sufe-
rinţa acelei persoane se diminuează semnificativ.
Am văzut mulţi indivizi care au îmbrăţişat realmente
acest exerciţiu atingând o stare în care menţin poziţia fără
efort şi radiază de prezenţă şi iubire. Oamenii mi-au spus
ani mai târziu că ceea ce au realizat în această ceremonie

226
 Vindecarea începe în interior

s-a transpus într-o capacitate mai mare de a face faţă

provocărilor şi de a rămâne total prezenţi în momentele cele
mai dificile. Unii continuă să folosească această practică
pentru a-i ajuta să se centreze şi pentru a accesa energie în
asemenea momente.
În retragerile mele de grup, exerciţiul se-termină cu o pe-
rioadă de o oră de „abandon". Fiecare stă culcat confortabil
şi i se cere să rămână prezent şi nu doar să evadeze sau să
adoarmă. În anumite sensuri, poate fi la fel de provocator să
te abandonezi preţ de o oră, rămânând în acelaşi timp alert,
pe cât este să stai în picioare cu braţele întinse timp de o oră.
Neliniştea se poate uşor instala şi înainte ca membrii grupu-
lui să îşi dea seama, sunt din nou prinşi în gândurile lor.

Încearcă şi tu
Dacă te simţi atras să încerci Inima Compasiunii acasă,
îţi recomand să începi de la 10-15 minute, dat fiind că nu vei
avea sprijinul energiei de grup. Pe măsură ce te familiarizezi
cu tipul de deschidere şi de energie pe care îl produce
această practică, poţi mări timpul. Practica te va ajuta să te
centrezi şi să îţi formezi capacitatea de a fi prezent, dar te
poate face şi mai vulnerabil ceva mai târziu în acea zi, aşa că
ia-o uşor. Important este să te concentrezi pe ceva mai mult
decât îndurarea şi nu uita să îţi permiţi să te „abandonezi"
pentru o perioadă la fel de lungă. Oferă-ţi acest exerciţiu
ca o cale de a te centra şi de a învăţa să rămâi expansiv.
Dedică-te să aduci mai multă prezenţă în viaţa ta şi în lume.
Când îndrum grupul, iată ce spun adesea pentru a-i ajuta
pe oameni şi poate îţi va fi şi ţie de folos: ,,Încetineşte-ţi
respiraţia. Întoarce-ţi complet atenţia spre fiecare secvenţă
a respiraţiei tale. Nu lăsa disconfortul să te îndepărteze de
acest punct focal. Concentrarea într-un singur punct conduce
la vastitate."

227
 Richard Moss

Când cineva se chinuie, se poate să spun „Permite-ţi să

fii ajutat. Nu încerca să rezişti durerii. Lasă focul efortului
tău să te conducă la ceva mai mare, oricum ar fi modul în
care ţi-l imaginezi." Alteori aş sublinia că „fiinţa ta nu se
opreşte la piele. Caută un corp mai mare".
Exerciţiul Inima Compasiunii este o practică pe care o
CAPITOLUL X
poţi utiliza oricând eşti prins în turbulenţă emoţională s_au
te simţi copleşit. Stai în picioare, în poziţia cu braţele întm- DECIZII SI ALEGERI
se, suficient de mult timp ca intensitatea concentrării tale să
disloce gândirea, care îţi produce agitaţia emoţională. Apoi,
revenind la centru, îţi poţi examina situaţia şi, cu mai mare
claritate şi echilibru, te poţi ocupa de orice trebuie să fie făcut.
Când mama mea a -dezvoltat o formă rară de cancer
Acest tip de exerciţiu te ajută să îţi formezi muşchiul
uterin, pentru care nu se cunoştea niciun tratament, -a
atenţiei, care te sprijină în a rămâne prezent la un nivel mai
întrebat ce cred că ar trebui să facă. Un oncolog îi ofense
profund decât gândirea. Importanţa formării acestui muşchi opţiunea chimioterapiei, deşi îi spusese lămurit că nu există
nu stă în faptul că poţi forţa tot mai tare să îţi găseşti un
vreo dovadă medicală că ar putea afecta tipul ei de cancer.
loc de linişte, ci în faptul că abilitatea ta de concentrare şi Ar fi un experiment, un joc de noroc. Din punctul lui de
atenţie creşte suficient de puternică, încât să fie blândă.
vedere, era singura speranţă pe care el o putea oferi.
O minte puternică poate atinge durerea sau sentimentele
Sugestia mea a fost să îşi susţină sistemul imunitar cu
abisale cu blândeţe, pentru că este şi cuprinzătoare. Poate
alimentaţie şi suplimente bune şi să urmărim ce se întâmplă.
face loc sentimentelor întunecate sau durerii şi poate fi cu
Cu siguranţă, era puţin probabil că asta avea să îmi vindece
blândeţe prezentă fără să colapseze în gândire şi emoţie.
mama, dar mi s-a părut că era vit l ca ea să opteze pentru
O minte este puternică nu pentru că poate deţine controlul,
cea mai bună calitate a vieţii. Ingrijorarea mea era că
ci pentru că nu are nevoie să o facă. tratamentul de chimioterapie nu avea rezultate pentru
Poţi lăsa viaţa să fie... să curgă. Indiferent de circum- cancerul ei şi, foarte probabil, ar fi făcut-o să se simtă şi mai
stanţele tipului de durere cu care ai de-a face, starea ta de neconfortabil. Ar fi putut chiar să îi scurteze viaţa. Tot ce îi
conştiinţă îţi transformă experienţa - spre bine sau spre rău oferea era speranţă şi, deşi ştiam cât de semnificativă poate
- în mod constant. fi aceasta, ştiam şi că mama mea era o realistă. Când am
discutat posibilităţile ei, am îndemnat-o:
„Nu paria pe termen lung, bucură-te de timpul care
ţi-a rămas. Ai avut 80 de ani buni de viaţă. Lucrul cel
mai important este să te bucuri de fiecare zi cât mai mult
posibil."

228 229
 Richard Moss

,,Îmi ceri să renunţ la speranţă", mi-a răspuns ea.

„Nu, mamă, nu renunţa. Îţi sugerez numai să iei fiecare
zi una după alta."
,,Nu aş face acelaşi lucru acceptând chimioterapia?"
,,Da", am încuviinţat. ,,Vreau numai să nu suferi inutil,
când şansa ca tratamentul de chimioterapie să ajute este atât
de mică."
Mama a ales să mizeze pe acea şansă şi a urmat trata-
mentul. S-a simţit groaznic câteodată şi şi-a pierdut părul,
dar a găsit o perucă pe placul ei şi făcea glume pe seama
noului ei look. Şi, aproape imediat, markerii de cancer din ·I
testul de sânge au scăzut - un semn pozitiv. Mi-a spus în-
cântată: ,,Vezi, funcţionează!"
Dar cinci săptămâni mai târziu, aceiaşi markeri au
revenit la valori de cincizeci de ori mai mari decât fuseseră
iniţial: cancerul creştea chiar mai repede. De la momentul
când mama a început chimioterapia a mai trăit opt luni. În
acea perioadă a făcut aproape 60 de drumuri la doctorul
ei sau la cabinete pentru analize. Pentru că nu conducea,
trebuia să ia un taxi sau să îl roage pe fratele meu să o ducă
şi ea detesta să îi deranjeze pe alţii. A petrecut sute de ore pe
drumuri şi stând în camere de aşteptare, câteodată înghiţită
de un nor de greaţă şi oboseală, aşteptând mereu semne de
speranţă. Fidelă spiritului în care şi-a trăit toată viaţa, mama
nu s-a plâns niciodată.
Neputinţa este pentru noi unul din cele mai dificile lucruri
de confruntat. Deşi suntem cu toţii neputincioşi în cele din
urmă în faţa morţii, să o înfruntăm fără vreo strategie de a ne
prelungi viaţa, chiar şi pentru scurt timp, este foarte dificil.
Prietenului care a avut cancer pancreatic şi de care am
vorbit mai devreme în· carte i s-a spus că nu se poate face
nimic în cazul lui şi i s-a oferit doar îngrijire paliativă. Dar,
fiind el însuşi doctor, a convins un oncolog să îi facă chimi-

230
 Vindecarea· începe în interior

oterapie pentru foarte slaba şansă de a micşora tumoarea su-

ficient de mult încât întreg pancreasul, împreună cu tumoa-
rea, să îi fie scoase. Apoi avea să folosească insulină ca un
diabetic şi să compenseze lipsa pancreasului modificându-şi
dieta şi luând enzime digestive. Era un plan şi, aşa cum a
admis el singur, era poate o şansă de 1%-2% să funcţioneze.
Din nefericire, nu a funcţionat. Dar, îndată ce a început
să implementeze acea strategie, a fost capabil să se abando-
neze la orice îi aducea viaţa. A admis că singurul moment în
care s-a simţit suferind, din clipa în care a aflat că are can-
cer, a fost atunci când nu avea niciun plan de acţiune. Ceea
ce conta era să facă o alegere, şi nu ca aceasta să funcţione-
ze. În ultimul nostru schimb de emailuri, cu opt zile înaintea
morţii sale, prietenul meu mi-a scris: ,,Sunt la nadirul pre-
zenţei fizice şi la ceea ce simt ca o culme a realizării, plutind
într-o stare de minunare." Amin.

O relaţie sănătoasă cu medicina modernă

Format ca om de ştiinţă şi medic, am aflat că o mare
parte din ceea ce noi, doctorii, credem şi practicăm este în
cele din urmă infirmat. Nu ştim ce concepte sau tratamen-
te anume sunt greşite până când nu vedem consecinţele ac-
ţiunilor noastre, iar cunoaşterea e mai bună. Atunci oprim
eforturile în direcţia greşită, propunem noi teorii, dezvoltăm
noi tratamente ... iar ciclul continuă. Aceasta este natura ex-
perimentală a ştiinţei şi practica medicinei. În cazul cel mai
bun, putem spera că datele sunt examinate imparţial şi că
noi, urmând îndemnul lui Hipocrat, facem tot ce putem pen-
tru a nu răni.
Atunci, care ar fi o relaţie inteligentă cu medicina mo-
dernă şi sistemul de sănătate în general? Ne plecăm în faţa
ştiinţei şi acceptăm pasiv orice ne oferă? Ne eschivăm de
· la ea pentru că este ne-spirituală, aşa cum cred unii oa-

231
 Richard Moss

meni? Alergăm după tratamente alternative care promit atât

de mult, dar adesea fac asta fără a avea vreo bază în studii
controlate? Acceptăm că suntem toţi parte a unui mare ex-
periment, toţi cobai într-un proiect nobil, dar imperfect de
descoperire?
Aceasta din urmă reprezintă poziţia mea. Respect
medicina modernă şi ştiu că reprezintă o muncă în curs de
dezvoltare - o muncă ce va fi mereu în curs de dezvoltare.
Respect deopotrivă mult din ceea ce continuă să apară din
aria modalităţilor complementare. Când am avut nevoie
de ajutor, mi-am tăcut propria cercetare şi mi-am ascultat
intuiţia despre ce anume regim dietetic sau procedură să
urmez şi cu ce doctor(i). Îndată ce am luat decizia, sunt
dispus să am încredere în doctorii pe care îi aleg. Dar ştiu
şi că, în vreme ce ei se îngrijesc de corpul meu şi au mai
multă informaţie ca mine în aria specialităţii lor, eu sunt
responsabil de conştiinţa mea. Altfel spus, sunt responsabil
pentru a rămâne prezent şi a accepta ceea ce este, dar sunt
responsabil şi pentru a asculta ceea ce simt, fiind pregătit să
pun întrebări şi să caut informaţie nouă şi chiar să schimb
radical cursul, dacă asta pare potrivit.
Mai mult, sunt responsabil de a mânca sănătos (aşa cum
toţi suntem) şi am aflat că sunt multe practici de detoxifiere
şi de stimulare a sistemului imunitar care pot fi extrem de
preţioase. Prin aceste metode, am eliminat o problemă supă-
rătoare de aritmie şi mi-am coborât presiunea sangvină - o
problemă semnificativă în familia mea - la niveluri benigne.

O călătorie personală prin poveştile mele

De câţiva ani aveam o durere sciatică uşoară la şoldul
meu drept, dar într-o zi am mutat o mobilă grea, iar durerea
s-a înrăutăţit mult. Abia puteam merge 45 m înainte să mă

232
 Vindecarea începe în interior

întind şi să aştept să treacă durerea. Nu puteam să stau în

picioare nici măcar atât timp cât să mă spăl pe dinţi.
Cercetând amănunţit ce să fac, am ajuns la două opţiuni:
operaţie cu laser sau o procedură numită microdiscectomie,
care este o formă minim invazivă de chirurgie (şi opţiunea
pe care doi specialişti în dureri mi-au recomandat-o). Am
decis asupra operaţiei cu laser, pentru că părea şi mai puţin
invazivă, iar procentele de recidivă şi de infecţie erau mai
scăzute. Deşi a trebuit să călătoresc la New York, în loc să
rămân în California, luând totul în considerare, am crezut că
tăceam alegerea cea mai înţeleaptă.
Iniţial, totul a mers bine. După operaţie, am fost imediat
capabil să merg din nou, iar după două zile de odihnă, am
zburat înapoi acasă. Dar apoi, lucrurile nu au mers aşa de
bine cum anticipasem. La aproximativ o săptămână după ce'
m-am întors acasă, am cărat câţiva buşteni pentru şemineu
în casă şi, în decurs de câteva minute, am început să simt o
durere puternică şi ameţitoare imediat deasupra coccisului.
Când a doua zi nu m-am simţit mai bine, mi-am sunat
doctorul din New York. Recomandarea lui a fost: ,,Du-te înapoi
în pat şi odihneşte-te. Şi, apropo, nu ar trebui să ridici mai mult
de 6,5 kg. Durează cel puţin un an ca discul să se vindece şi
chiar şi atunci nu ar trebui să îl mai stresezi peste măsură."
După asta, am devenit mai atent la activitatea mea.
Crezând că va ajuta, tăceam şi o baie fierbinte în fiecare
dimineaţă, dar durerea a continuat doar să se înrăutăţească.
La aproape cinci săptămâni după operaţia cu· laser, m-am
întors la specialiştii în dureri pentru a le afla opinia şi sfatul
legate de această nouă durere. Ei s-au îngrijorat că laserul
ar fi putut cauza o inflamaţie gravă a discurilor şi mi-au luat
câteva probe de sânge pentru a face investigaţii.
Unul din el a menţionat: ,,Nu aş lăsa pe nimeni să
umble cu laserul la discurile mele." Asta nu a fost prea
grozav să aud, dar apoi celălalt a tăcut o observaţie la fel

233
 Richard Moss

de categorică: ,,Pacienţii noştri care fac microdiscectomie

reîncep în stadiul acesta, de regulă, să joace tenis sau să facă
surfing." Inima mi-a stat în loc.
Am condus până acasă simţindu-mă foarte anxios după
acea consultaţie. Dar ştiam şi că gândirea mea şi nu situaţia
propriu-zisă era reala problemă.
De îndată ce am ajuns acasă, am mers în biroul meu şi
am pus pe podea Mandala, exact cum îi învăţ şi pe alţii să
facă. Am început să îmi notez poveştile: ,,Discurile sunt
acum grav inflamate." Imediat am recunoscut acest gând
ca o poveste despre Tine, o credinţă despre discuri însele.
Nu puteam să ştiu realmente că asta era adevărat. Apoi am
văzut câteva poveşti despre Viitor: ,,O să am degenerare
osoasă la partea inferioară a coloanei mele vertebrale. Voi
suferi de dureri cronice şi infirmitate. Nu voi mai putea
probabil niciodată să urc pe munte sau să merg în excursii.
Nu voi mai putea de acum să fac mişcare aşa cum îmi
place." Nu poţi crede niciunul din aceste gânduri fără frică
sau disperare.
Poveştile despre Mine mi-au inundat mintea: ,,Nu pot
avea încredere în propria intuiţie. Nu vreau să trăiesc ca un
individ parţial invalid. Mi-am distrus singur spatele. Sunt
arogant pentru că nu am ţinut seama de sfatul specialtştilor
în dureri pe care i-am căutat pentru a mă sfătui." Fiecare
gând crea o senzaţie de angoasă.
Apoi au apărut şi mai multe poveşti despre Tine: ,,Doc-
torul care a făcut operaţia cu laser ar fi trebuit să mă infor-
meze mai bine despre potenţialele complicaţii ale recupe-
rării, ca de pildă· inflamaţia gravă. Nu m-a pregătit adecvat
pentru modul în care să am grijă de mine după operaţie. Nu
mi-a spus că discul va fi slăbit cronic." M-am simţit supărat
pe el şi pe mine pentru a mă fi bazat pe rigurozitatea lui.
Şi toate acestea se derulau pe fundalul amintirilor mele
dragi despre mers în drumeţii, urcat pe munte şi alte excursii

234
 Vindecarea începe în interior

- lucruri care m-au delectat toată viaţa mea adultă. Mi-am spus
poveşti despre Trecut: ,,Am fost mereu un om activ. Excursiile
sunt locul în care mi-am hrănit sufletul." Iar asta a creat încă şi
mai multe poveşti despre Mine: ,,Am nevoie să fiu activ pentru
a mă bucura de viaţă." Şi totul se mişca în cerc.
Am păşit în centrul Mandalei şi m-am adus conştient în
momentul prezent. Pe cât de repede am recunoscut poveş-
tile, la fel de repede am ştiut că erau doar gânduri despre
cine fusesem, ce trăisem şi ce aş putea trăi. Unele poveşti
erau judecăţi despre doctorul din New York şi despre mine.
Ştiam că nu puteam să cunosc în niciun fel viitorul şi că cel
care fusesem nu era nevoie să îl determine pe cel care eram.
În inima şi sufletul meu, am pus deoparte toate poveştile
şi am rămas doar tăcut şi prezent, ascultându-mi corpul şi
simţind cum conştiinţa mi se extinde peste tot, în timp şi
spaţiu. M-am întrebat: ,,Chiar dacă nu mai pot urca niciodată
pe munte, merge în excursii sau alerga, înseamnă asta că viaţa
îmi este limitată?" Ştiam că nu. Ar fi schimbată, într-adevăr,
dar nu diminuată. Puteam simţi adevărul acestui lucru chiar
în acel moment. Eram bine. Pe măsură ce acel sentiment
de a mă simţi bine, de a fi întreg precum eram, a crescut
uşor, am ştiut că erau multe căi noi pe care le puteam găsi
pentru a mă bucura de mersul în natură. Dincolo de asta, am
ştiut că voi continua să învăţ mai multe despre ce înseamnă
să fii o persoană iubitoare, chiar şi cu o boală de coloană
degenerativă. Eram deopotrivă conştient că nu aveam nicio
cale de a şti că aceasta se va dezvolta vreodată.
A durat doar puţină vreme ca să văd clar că sensul
fericirii şi stării mele de bine nu era dependent de excursii,
urcatul pe munte sau drumeţii. Era disponibil în orice
moment când eram prezent şi nu mă luptam împotriva
vieţii mele. În decurs de minute am poposit înapoi într-o
stare familiară de libertate: Indiferent ce se întâmplă, sunt
deja bine. Plenitudinea mea nu este determinată de nivelul

235
 Richard Moss

meu de activitate sau aventură sau de faptul că sunt sau nu

sunt cumva handicapat. Am devenit complet împăcat, deşi
eram încă în dureri. Şi, din acel moment, nu am mai simţit
mâhnire legat de alegerea mea pentru procedura laser sau de
ce ar putea urma din pricina ei.
Aşa cum au decurs lucrurile, câteva zile mai târziu m-am
întâlnit cu un prieten care este fizioterapeut. I-am menţionat
ce s-a întâmplat cu spatele meu şi cum încercam să îmi ajut
inflamaţia prin băi prelungi în apă fierbinte. S-a uitat la mine
îngrozit şi mi-a spus că a folosi căldură pentru un asemenea
tip de inflamaţie a fost o mare greşeală. M-a instruit să
folosesc, în schimb, pachete de gheaţă de mai multe ori pe zi.
Se pare că propriile mele eforturi prost orientate, mai
mult decât orice altceva, îmi întârziaseră vindecarea.
Rezultatul analizelor de sânge a fost negativ şi a confirmat
că nu exista o inflamaţie gravă. Am urmat sfatul prietenului
meu şi m-am însănătoşit repede. Astăzi pot face aproape tot
ce vreau: drumeţii, excursii, alergare, mer·s cu bicicleta şi
chiar ridicare atentă de greutăţi.
Fiindcă am folosit practica Mandalei de nenumărate ori
până acum, îndată ce am devenit conştient de ce îmi spun
mie însumi, ştiu pe loc dacă este un fapt sau o poveste, care
mă va conduce la o reacţie emoţională. Şi, dacă este cazul
celei din urmă, văd deja cum mă va face să mă simt. Sunt
conştient şi că prezenţa mai profundă poate fi temporar um-
brită de gândirea mea, dar în cele din urmă nu va fi diminua-
tă de nicio circumstanţă externă. Există o libertate în această
cunoaştere - una pe care ştiu că noi toţi o putem trăi.

Să alegem dintr-un loc al liniştii şi clarităţii

Odată ce vei începe să lucrezi şi tu cu Mandala, vei
vedea că devine un mod foarte eficient pentru tine să înţelegi
şi să faci faţă la orice te tulbură sau te derutează. Te ajută

236
 Vindecarea începe în interior

să îţi observi şi să câştigi distanţă faţă de gândurile tale şi

te va ghida spre decizii cu mai mare claritate şi eficienţă.
Cu cât eşti mai încorporat, cuprinzător şi liniştit când îţi
contempli decizia, cu atât mai mult participă conştiinţa ta la
o inteligenţă mai vastă. În această stare vei lua decizii cu
mult mai bune decât atunci când eşti agitat, iar concentrarea
îţi este îngustată.
Pe măsură ce cântăreşti o decizie importantă, evaluează
părţile pro şi contra ale diferitelor opinii, solicită opiniile
altora şi fă-ţi un obicei din a lucra cu Mandala. Te va ajuta să
iei decizii cu o inimă mai împăcată. Vei vedea că îndată ce
ai identificat o poveste, poţi trece uşor prin paşii respectivi
pentru a putea vedea ce creează ea şi poţi fi apoi capabil să
îi dai drumul. Acesta este un instrument pentru a te stabili în
prezenţă în orice situaţie şi a acţiona în armonie cu un simţ
mai profund al curgerii, eliberat de atât de multă nefericire
creată de minte.
Când te simţi confuz sau nesigur cu privire la o decizie,
scoate Mandala şi întreabă-te: ,1Ce îmi spun mie însumi (şi
cred) despre această decizie şi mă face să mă simt confuz
şi nesigur?" Îţi spui subconştient că: ,,Trebuie să iau decizia
potrivită?" Cum poţi şti cu adevărat că iei decizia potrivită?
Să pui o asemenea presiune asupra ta te împiedică să
auzi propria ta înţelepciune intuitivă, pentru că zgomotul
anxietăţii creat de credinţa ta şi de alte poveşti îl astupă.
Adevărul simplu este că iei o decizie. Asta e tot.
Îţi spui singur: ,,Ar trebui să ştiu (sau am nevoie să ştiu)
ce este cel mai bine [Link]?" Din nou, această credinţă
creează tensiune, ceea ce voalează subtilitatea înţelepciunii
tale intuitive. Ia în seamă povestea opusă: ,,Nu am nevoie
să ştiu ce este cel mai bine pentru mine." Vei lua oricum o
decizie, cea pe care o crezi cea mai bună. Autoeliberarea
de gândul că ar trebui să ştii te relaxează mai mult? Iar
apoi, poate că poţi face un pas mai departe şi lăsa deoparte

237
 Richard Moss

ambele poveşti. Până la urmă, a şti sau a nu şti ce este mai

bine pentru tine nu este adevărata chestiune. Nicio alegere,
oricât de bine ar fi cântărită, nu duce la ce e mai bine pentru
tine. Ce este cel mai bine, este cel care eşti tu deja, în Acum.
Deciziile ne sperie pe majoritatea din noi când este
vorba de preocupări de sănătate, pentru că ne este teamă
să nu facem o alegere greşită, pierzând ceva ce nu poate fi
recuperat sau arzându-ne punţile şi aflând apoi că anumite
opţiuni nu mai sunt posibile pentru noi. Adesea amânăm
să iuăm decizii până în ultima clipă sau le eludăm, lăsând
pe altcineva să aleagă pentru noi. Uneori ne setăm în a lua
mereu aceleaşi decizii pe care le-am mai luat înainte.
Dar, dacă îţi permiţi să devii prezent şi suficient de liniş-
tit, adesea devine clară decizia care este bună pentru tine . În
acea clipă, nu mai este o decizie, este doar următorul pas de
făcut în viaţă, ca şi cum ai lua următoarea -gură de aer.
Îndată ce ai luat o decizie, a te îndoi sau a te scinda
în tine prin presupuneri secundare nu va face decât să îţi
consume energia. Oricând crezi că ar fi trebuit să faci ceva
diferit, aceea este o poveste despre Trecut şi generează
regret sau auto-agresiune. A face presupuneri secundare pe
marginea deciziilor tale ţine de ego, nu este un proces care
răsare din prezenţă. Este egoul care te menţine nefericit.
Contractarea emoţională nu este niciodată folositoare într-o
călătorie de vindecare.
În contextul unei chestiuni de sănătate sau al oricărei
situaţii provocatoare, să te aduci pe tine în prezent -
mobilizat şi totuşi relaxat, atent şi totuşi cuprinzător - este
întotdeauna starea optimă de bine, posibilă în acel moment.
Făcând asta, eşti capabil să dansezi cu orice poveste şi apoi
să te întorci la Acum şi să începi din nou, în armonie cu
viaţa ta.

238
 CAPITOLUL XI

CE STIM DESPRE MOARTE

Dincolo de ce putem observa legat de ceea ce se

întâmplă cu corpul fizic când murim, ştim oare ceva despre
moarte sau despre viaţa de după moarte care nu e doar o
poveste moştenită de la familia, cultura ori religia noastră?
Ce ştim cu adevărat despre moarte?
În urmă cu câţiva ani, eram intervievat în legătură cu
munca mea de către un respectat jurnalist, în Argentina. A
pus întrebări chibzuite, iar conversaţia noastră era stimulan-
tă. Tocmai când interviul se termina, a lansat deodată o ulti-
mă întrebare, ca şi cum era un gând rămas pe urmă:
,,Dr. Moss, ce părere aveţi despre viaţa de după moarte?"
Întrebarea m-a luat prin surprindere, pentru că era
scoasă din contextul a ceea ce discutasem, şi pentru că era o
întrebare mare. M-am gândit pentru o clipă şi am răspuns:
,,Chiar nu am niciuna."
„Exclus!" a răspuns el brusc. ,,Oricine are o anumită
părere despre existenţa unei vieţi după moarte."
Apoi mi-a spus că, în decursul carierei sale, îi
intervievase pe Maica Tereza, pe Dalai Lama, pe Papa Ioan_
Paul al Ii-lea, pe Deepak Chopra şi alţi lideri religioşi şi
spirituali, şi toţi avuseseră ceva de spus despre asta. Tonul

239
 Richard Moss

jurnalistului făcea să pară că nu eram serios şi nu acordam

întrebării sale consideraţia pe care o merita.
„M-am gândit la asta cu atenţie" - am spus - ,,şi singurul
lucru pe care îl ştiu despre viaţa de după moarte este cum mă
fac să mă simt diferitele idei şi descrieri pe care le-am auzit
sau citit pe această temă." Am explicat, mai departe: ,,Nu am
o experien.ţă personală care să mă-facă să cred că viaţa sau
conştiinţa, aşa cum le ştiu, continuă după moarte. Dacă aşa
este, voi afla atunci când va veni momentul. Deocamdată,
am observat că atunci când încerc să accept unele din
·aceste credinţe, mă simt mai lipsit de vitalitate. Să accept
că nu ştiu, înseamnă să trăiesc cu un simţ al necunoscutului.
Trăind cu această incertitudine, această vulnerabilitate, mă
simt mai plin de viaţă. Acest moment, această zi... nimic
nu poate fi luat de-a gata. Viaţa devine mai imediată. Egoul
este cel care are nevoie de o poveste despre viaţa de după
moarte pentru a-şi proteja simţul identităţii sale. Moartea
este suprema umilinţă pentru ego, deşi este inevitabilă.
Credinţa că voi fi alături de cei pe care îi iubesc după moarte
sau că am mai multe vieţi în care să mă dezvolt îmi scuteşte
egoul de probleme. Mai exact, necunoscutul şi importanţa
fiecărui moment sunt minimalizate. Când am încercat să
adopt orice credinţă despre viaţa de după moarte, am simţit
imediat o subtilă pierdere de prezenţă. Aşadar, deocamdată,
numai dacă sau până când ceva apare care să îmi schimbe
. experienţa, sunt mulţumit să nu am nicio părere."
„Deci credeţi că viaţa pur şi simplu se termină după
moarte?" m-a iscodit jurnalistul.
,,Nu, nu asta am spus. Nici asta nu ştiu, dar... de ce nu?"
M-a privit perplex pentru o clipă şi apoi a spus:
„Este cel mai original răspuns pe care l-am auzit
vreodată la această întrebare."

240
 Vindecarea începe în interior

Propria mea investigaţie asupra morţii

Într-o zi am descoperit un nodul limfatic mărit la gâtul
meu, în spaţiul imediat de deasupra claviculei. Ca medic,
ştiam că atunci când oricare din aceşti noduli se măreşte,
poate să nu însemne nimic ... sau poate să prevestească o
boală gravă. În loc să cer imediat biopsia nodulului şi să aflu
cum stăteau lucrurile, m-am decis să trăiesc pentru o vreme
cu teama pe care o simţeam şi să lucrez cu ea.
De vreme ce situaţia consta în frica mea de a avea cancer
şi de a muri poate, am investigat anume acea frică folosind
Mandata Fiinţei: ,,Ce ştiu cu adevărat despre moarte şi îmi
provoacă frică?" Am pornit de la poziţia Tu şi am început
cu afirmaţii evidente: ,,Inima se opreşte. Creierul se opreşte
datorită lipsei de oxigen. Corpul moare." Am recunoscut
imediat că baza acestor gânduri o constituiau observaţii din
trecut. Ca doctor, am văzut mulţi pacienţi murind în spital.
,,Ok, corpul moare." Părea un fapt clar - de necontrazis.
,,Dar ce spune asta despre moartea însăşi?" m-am întrebat.
„Înseamnă oare că există sau nu există vreun tip de conştiinţă
după moarte?" La gândul Există conştiinţă după moarte, am
realizat că răspunsul meu este „Nu ştiu.". La gândul opus, Nu
există conştiinţă după moarte, am realizat din nou că „Nu
ştiu.". Şi, în sfârşit, la gândul Moartea este ceva de temut
(sau variantele sale, ca de pildă, Moartea este o tragedie sau
Moartea este nedreaptă), am recunoscut imediat că acesta
depindea de ce poveşti îmi spuneam mie însumi despre
moarte. Dar despre moartea însăşi, nu ştiam nimic.
M-am uitat la poveştile mele de tip Viitor despre
mine având cancer (,,Aş putea muri mai devreme decât
mă aşteptam", ,,Voi avea nevoie de chimioterapie", ,,Nu
voi putea lucra" şi „Nu îmi voi duce opera la deplină
maturitate") şi am văzut că aceste poveşti generau frică. Dar
îndată ce m-am plasat în poziţia Acum şi m-am imaginat
făcând faţă cancerului şi morţii fără aceste poveşti, am

241
 Richard Moss

simţit că mă relaxez. Viaţa va fi aşa cum va fi. Voi tremura

de teamă când poveştile mele mă vor domina, dar acest
lucru nu îmi mai părea acum foarte ameninţător.
Una după alta, mi-am examinat toate credinţele. Deodată
mi-a trecut prin minte că Nu ştiu absolut nimic despre
moarte. Instantaneu am simţit o greutate apăsătoare ridicată
de asupră-mi şi dizolvată. Toată teama mea a dispărut. După
cum au decurs lucrurile, mai târziu am făcut o biopsie,
iar nodulul era benign. Cu siguranţă aceasta a fost o veste
fericită, dar libertatea reală era deja prezentă.

Ce fel de moarte vrei?

În momentul în care realizezi că nu ştii mm1c sigur
despre noarte, vei înţelege şi că nu are niciun rost să
poluezi prezentul cu poveşti despre ea. Iar dacă tu, ca mulţi
alţii, crezi în viaţa de după moarte şi asta îţi dă un sentiment
de pace, atunci este alegerea şi calea ta. În orice caz, este
înţelept să consideri ce fel de moarte ţi-ai dori.
Ce sugerez este să ai o conversaţie cu tine însuţi în care
să decizi cum ţi-ai dori să mori. Nu este vorba să vezi dacă
ţi se va împlini dorinţa, ci să îţi iei timp ca să alegi cum vrei
să fii prezent la moartea ta. Vrei să fii treaz sau să te stingi
uşor în somn, de pildă? Ţi-ai dori ca anumiţi oameni să fie
cu tine? Vrei să fii capabil să te uiţi în ochii lor? Este ceva
anume ce ţi-ai dori să spui? Ai prefera să fii singur? Dacă
eşti luat prin surprindere şi nu este niciun cunoscut cu tine,
cum vrei să trăieşti aceste ultime ore sau momente?
Un prieten al meu, care a fost un îndrumător spiritual
în Europa, era bolnav de mulţi ani şi ştia că i se apropie
moartea. Apoi, într-un vis, a, văzut numărul trei. Pentru
că mintea îi era limpede şi putea încă să meargă şi să
funcţioneze puţin, a interpretat visul ca însemnând că mai
are trei luni de trăit. Chiar şi aşa, şi-a pus pe loc în ordine

242
 Vindecarea începe în interior

treburile până în ultimele detalii, s-a şi tuns, şi-a aranjat

barba şi şi-a oferit o manichiură şi pedichiură.
După cum a reieşit, a mai avut trei zile. În cea care avea
să fie ultima lui noapte, în vreme ce el şi soţia lui vorbeau
în pat, s-a întors spre ea şi i-a spus: ,,Acum o să mor." Ea
l-a întrebat dacă voia să cheme un doctor şi el a refuzat. L-a
întrebat dacă voia să fie de faţă copiii lui adolescenţi, iar el
i-a spus să aştepte până când se va fi sfârşit şi apoi să îi lase
să stea cu el. Ce voia era să stea întins lângă soţia lui, cu
capul pe umărul ei. Stând aşa, în câteva minute s-a stins din
viaţă împăcat.
Nu avem cum să ştim cât timp ne-a mai rămas, aşa încât
nu este niciodată prematur să iei în considerare cum vrei să
mori. Gândindu-te la asta, vei avea o şansă să vezi o parte din
ce crezi tu despre moarte. Vei putea observa cât de puternic
sau lipsit de putere te închipui a fi când vine propunerea mor-
ţii. Crezi că „aduce ghinion" să te gândeşti la moartea ta? Cu
cine te imaginezi vorbind sau cine şi ce îţi imaginezi că te as-
cultă, când ai această conversaţie cu tine însuţi?
Moartea poate fi un eveniment final pentru corp, dar
în mintea noastră ea este un eveniment recurent, ceva la
care majoritatea din noi ne 'gândim din când în când de-a
lungul vieţii noastre. Cu toate acestea, rar ne gândim la fel
de mult la cum vrem să murim. Psihologic, moartea este o
problemă, fiindcă atunci când nu putem şti cu adevărat ce
se va întâmpla, încercăm să ne imaginăm ceva pentru a ne
simţi mai bine, ca de pildă, credinţa într-o viaţă de după
moarte. Sau, putem să blocăm gândul de tot şi să refuzăm să
investim orice efort în a ne gândi la moartea noastră.
. În Mahabharata, un text sacru indian, se consideră unul
din marile mistere ale vieţii cum muritorii obişnuiţi trec
prin viaţă înconjuraţi de moarte, fără să creadă totuşi că
ei vor muri. Sensul acestei observaţii este că, deşi la nivel
intelectual ştim că vom muri, nu trăim ca şi cum aceasta ar

243
fi o realitate. Nu permitem conştient ca certitudinea reală
a morţii să ne ghideze în felul cum vrem să trăim zi de zi.
O glumă arată cât este de comună această negare. Doi
bărbaţi discută pe seama morţii unui om foarte bogat. Primul
bărbat spune pe un ton stupefiat: ,,Ai auzit cât de mult a lăsat
în urmă?!" ,,Da-:-- răspunde al doilea - a lăsat totul în urmă."
Îl consiliam odată pe un prieten, ·care era disperat în
legătură cu o relaţie. L-am întrebat: ,,Dacă ai şti că mai ai
doar câteva secunde de trăit;ai putea să te eliberezi de frica
ta de singurătate şi de resentimentul faţă de partenera ta?"
Când mi-a spus că da, am întrebat dacă ar putea face asta
ştiind că mai are de trăit o oră. A răspuns din nou că da.
„Dar dacă ai mai avea de trăit o lună?", am continuat. De
data aceasta mi-a spus: ,,Am înţeles ce vrei să spui."
Dar înţelegerea nu a fost suficientă pentru c.a prietenul
meu să se elibereze atunci, pe loc. Şi totuşi, aşa cum
sugerează primul său răspuns, este probabil ca luarea în
seamă serioasă a felului cum vrei să mori să poată face
multe aspecte ale vieţii mai uşoare şi să aducă în prim plan
ceea ce contează cu adevărat în viaţă.

Să vezi viaţa În faţa morţii

S-a scris mult despre experienţele la limita morţii.
Potrivit cercetării mele asupra acestor mărturii, ele par, sub
anumite aspecte, similare stărilor de realizare spontană sau
meditaţie profundă, în care indivizii intră într-o profundă
stare de prezenţă ce transcende egoul. Aceste evenimente
sunt adesea în mod inexplicabil transformatoare.
Aşa cum povesteşte prietena mea Charlotte, într-o dimi-
neaţă, pe când zăcea nemişcată în patul ei de spital, a atins
limita maximă a rezistenţei ei: nu a mai putut tolera durerea
adâncă şi continuă, care o ardea pe dinăuntru. După aproa-
pe trei luni, peritonita acută, o infecţie bacteriană răspândită

244
 Vindecarea începe în interior

peste tot, cauzată de un abces pelvian spart, îşi cerea cu re-

peziciune tributul. În acest timp, chirurgii făcuseră trei ope-
raţii de urgenţă, dar ea era bolnavă de moarte şi se stingea
repede.
Într-atât de bolnavă şi slăbită încât îşi putea mişca numai
ochii, prietena mea se uita fix la peretele gol de la picioarele
patului şi în sfârşit a cedat, cerând lui Dumnezeu să o lase
să moară: ,,Îmi pare rău - a spus încet - dar pur şi simplu nu
mai pot. Lasă-mă să mă duc, te rog." Avea doar 21 de ani.
Charlotte nu ştie cât timp a trecut, dar deodată ceva i-a
captat atenţia. În centrul peretelui gol şi alb de dincolo de
patul ei, a apărut de nicăieri o pată de culoare. Pe măsură
ce o privea, pata s-a transformat în culori pastel de roz,
galben, verde şi albastru, iar apoi au devenit uşor tot mai
strălucitoare şi au compus un model abstract, care picta
întregul perete. Apoi suprafaţa nu a mai fost netedă, a
devenit constant tot mai texturată cu contururi şi umbre.
În cele din urmă, o scenă tridimensională plină de miş-
care i s-a arătat vederii, iar Charlotte a urmărit adâncimile
verzi ale unei păduri tropicale. Era splendidă, totul era îm-
belşugat. Copacii, plantele, tufişurile, florile, fructele, flutu-
rii şi păsările: fiecare element era idilic, amintind de Shan-
gri-la sau de Grădina Edenului. Diferite elemente continuau
să vină în prim plan, atrăgându-i atenţia.
Apoi, un copac mare a apărut în centrul scenei. Pe când
devenea tot mai clar, Charlotte şi-a dat seama că ce părea
iniţial un copac, era de fapt o cruce foarte mare făcută din
crengi noduroase. Atunci, totul a devenit clar: prins de
cruce, de încheieturi şi de picioare, era un om pe care l-a
recunoscut îndată. Se uita direct la figura lui Iisus.
Capul lui atârna fără vlagă într-o parte, iar ochii îi erau
îndreptaţi uşor în jos, privind spre ea. Charlotte şi-a dat
seama imediat că el se afla într-o durere cumplită şi totuşi
nu suferea. Era în mod clar împăcat, în ciuda durerii.

245
 Richard Moss

Adâncimea abandonului din ochii lui era mai profundă decât

orice văzuse ea vreodată.
Pe când continua să se uite fix la el, a auzit o voce de
undeva, nu era clar dacă din interiorul sau din afara ei. Părea
să fie o voce de bărbat şi era binevoitoare, directă, clară.
Vocea a întrebat-o pe un ton care era pur neutru, fiecare
cuvânt fiind accentuat egal: ,,Crezi că tu ai suferit?"
Pentru Charlotte, timpul s-a oprit. Ca şi cum s-ar fi pră-
buşit deodată barierele care, în mod obişnuit, ţineau la locul
lor tot ce înţelegea ea despre viaţă, Charlotte s-a trezit într-o
realitate nouă şi complet nefamiliară. A fost inundată de un
baraj de emoţii, răsturnându-se una peste alta: s-a simţit vi-
novată şi ruşinată pentru că renunţase, prostuţă pentru că nu
văzuse mai clar, smerită de frumuseţea şi puterea la care era
martoră, uimită şi recunoscătoare ... totul deodată, precipitat.
Pe loc, a ştiut, fără urmă de îndoială, că dacă ar răspun-
de la întrebare afirmativ (,,Da, am suferit"), i s-ar permite să
moară. Durerea ar dispărea şi s-ar simţi hine din toate punc-
tele de vedere. Şi era sigură că răspunzând nu, ar continua
să trăiască. Dar în acest caz, s-ar întoarce la situaţia în care
se zbătuse până atunci: durere teribilă şi toate celelalte. În
acea clipă, durerea era temporar suspendată, dar în sinea ei a
înţeles clar că s ar fi întors pe loc, cu deplină forţă, în func-
ţie de răspunsul ei.
Ştia şi că, indiferent de alegea să trăiască sau să moară,
nu exista nici laudă, nici pedeapsă. Era ca şi cum persoana
sau lucrul cu care comunica fără cuvinte a lămurit-o că
Dumnezeu sau viaţa însăşi erau cu totul neutri în privinţa
răspunsului ei. Nu ar fi primit onoruri sau recompense
pentru a rămâne şi nu se putea aştepta la nicio judecată sau
pedeapsă dacă se hotăra să plece.
Pe neaşteptate, un caleidoscop de imagini a umplut
câmpul vizual al Charlottei, ca o tapiţerie complex ţesută
sau un mozaic detaliat. I se arăta un montaj de scene variate

246
 Vindecarea începe în interior

din viaţa ei, ca filmele de scurt metraj, pe duzini de ecrane

micuţe. La început, totul părea întâmplător şi derutant. Nu
- înţelegea de ce vedea atât de multe evenimente minore şi
interacţiuni pe care le uitase sau le considera fără urmări în
viaţa ei.
Când devenea curioasă faţă de un eveniment anume,
atenţia ei mărea automat acea scenă în desfăşurare şi o putea
urmări mai în detaliu. Unul câte unul, a ajuns să recunoască
semnificaţia fiecărui eveniment şi a văzut cu precizie de ce
au trebuit să se întâmple pentru ca restul lucrurilor din viaţa
ei să se afle în ordine. A înţeles pentru prima dată şi efectul
propriilor ei cuvinte şi acţiuni asupra celorlalţi implicaţi._
Pe măsură ce observa, lui Charlotte i-a trecut prin minte·
- ca şi cum ar fi ştiut dintotdeauna, dar ar fi uitat, în mod
curios - că tot ce părea să se fi întâmplat în etape diferite
ale vieţii ei, s-a întâmplat de fapt deodată. Întreaga noţiune
a timpului, a trecutului şi viitorului, era aparent o iluzie.
Şi fiecare scenă aparent separată s-a_ dovedit a fi nu doar
interconectată cu toate celelalte, dar şi holografică în natura
ei, conţinându-le în ea pe toate celelalte.
Charlotte şi-a dat seama că nu era localizată undeva
anume: într-un fel, ce se întâmpla era în mod paradoxal şi
personal, şi foarte impersonal, vedea toate evenimentele
în acelaşi timp şi din toate punctele de vedere posibile.
Concentrarea atenţiei sale pe aspecte diferite le tăcea doar
să pară a fi liniare şi discrete. Iar revelaţiile păreau toate
mai degrabă amintiri: avea sentimentul copleşitor că faptul
de a fi fost atât de oarbă la toate acestea era profund ciudat,
fiindcă înţelegea limpede că tot ce vedea acum a fost tot
timpul chiar în faţa ochilor ei.
A văzut că greşise de multe ori cu privire la ce contează
şi ce nu, şi că judecase complet greşit numeroase incidente
în privinţa aspectelor lor folositoare sau dăunătoare. Realiza
acum că până şi un atac violent din urmă cu câţiva ani, pe

247
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

care îl privise drept cel mai rău lucru care i se· întâmplase, mera ei au observat că radia. Era ceva cu ea, spuneau ei, ce
îşi avea locul său necesar şi, ca atare, întru totul perfect în nimeni nu putea explica. Zi de zi apoi, şi-a recăpătat energia
marea schemă a lucrurilor. Cu claritate desăvârşită a înţeles puţin câte puţin, iar infecţia a continuat să cedeze. Câteva
subit că totul s-a petrecut exact aşa cum trebuia şi că nu ar fi săptămâni mai târziu, Charlottei i s-a permis să meargă aca-
putut fi în niciun caz altfel. Pentru Charlotte nu mai existau să de Crăciun. Fusese în spital din weekendul de după Ziua
greşeala, accidentul, o oportunitate pierdută sau o tragedie: Muncii. 1 Avea în faţă o lungă perioadă de odihnă şi conva-
nimic nu se întâmplase vreodată greşit. lescenţă, dar se afla pe drumul unei recuperări complete.
Prin tot ce vedea a ştiut şi că avea un scop specific şi **
unic de împlinit şi că abia începuse să treacă de suprafaţa Desigur, este imposibil de ştiut cu certitudine ce a
lui. Preţ de poate o fracţiune de minut, toate detaliile acelui cauzat revenirea bruscă în starea Charlottei. Unii doctori au
scop au fost foarte clare, dar s-au întunecat foarte repede. conchis că noul antibiotic avea nevoie de ceva timp pentru
A rămas doar cu cunoaşterea neîndoielnică a faptului că era a-şi face efectul şi că i-a salvat probabil viaţa. Alţi oameni
menită să facă ceva anume şi că acel ceva avea de-a face cu care au auzit ce s-a întâmplat au fost de părere că experienţa
a-i ajuta pe cei mai tineri ca ea. interioară a Charlottei a fost cu siguranţă motivul. revenirii
Mai presus de toate, ştia că îşi subestimase major propria sale. Poate că vindecarea ei a fost o combinaţie a ambelor,
capacitate: renunţase mult prea curând. Charlotte înţelesese în final, rămâne un mister.
acum că era capabilă să suporte cu mult mai multă durere Un lucru este cert: povestea pe care prietena mea şi-o
decât îşi imaginase vreodată că este posibil. Din adâncurile spunea sieşi despre situaţia ei s-a schimbat radical prin acea
sufletului ei a răspuns cu convingere deplină: ,,Nu. Nu am experienţă. A trecut de la disperare totală - crezând că şi-a atins
suferit." limiţa şi că nu ar mai putea suporta niciun alt minut de durere
Nu a existat nicio explicaţie medicală pentru revenirea - la cunoaşterea, fără urmă de îndoială, a faptului că ar putea
subită a Charlottei. Cu 24 de ore mai înainte, un doctor se suporta mult mai mult decât şi-a imaginat vreodată. În această
văzuse nevoit să îi anunţe tatăl că şansele ei de supravieţuire schimbare, Charlotte a dobândit acces la resurse interioare care
erau estimate la 10%-15%. În ciuda celor mai mari eforturi i-au oferit puterea necesară de a-şi strânge forţele şi de a se
ale echipei medicale, cu fiecare săptămână starea ei se înră- vindeca într-un moment când se dăduse bătută.
utăţise tot mai mult şi toată lumea se pregătea în tăcere să o S-ar putea spune că această tânără femeie pierduse
piardă. Experimentarea cu un nou antibiotic a fost ultima lor voinţa de a trăi. Dar probabil când se întâmplă acest lucru,
speranţă, dar până atunci nu păruse să aibă vreun efect. Iar el poate servi unui potenţial mai adânc: în cazul Charlottei,
acum, deodată, semnele ei vitale erau notabil mai bune, iar a fost ca şi cum o voinţă mai mare aştepta să pătrundă în
analizele ei de sânge arătau o ameliorare semnificativă. ea. Pentru o vreme, durerea a rămas la fel de severă pe cât
Charlotte a devenit lucidă şi a explicat în detalii vii tot ce fusese înainte de viziune, dar nivelul ei de suferinţă s-a redus
îşi amintea despre viziunea pe care a avut-o şi vocea pe ca!e îndată drastic. Ce a văzut în viziunea lui Iisus şi mai ales
a auzit-o şi cum a ştiut că trebuia să continue să trăiască. In 1
În State]e Unite a]e Americii Ziua Muncii se sărbătoreşte anua]
ciuda feţei sale supte şi palide, toţi cei care au venit în ca-
în prima zi de Juni din septembrie ([Link].).

248 249
 Richard Moss

în ochii lui, Charlotte a recunoscut cumva ca o posibilitate

deschisă nu doar sieşi, ci oricui.
Charlotte şi-a reluat viaţa într-un stil foarte diferit, pe
măsură ce a continuat să îşi restabilească sănătatea. Îndată
ce s-a simţit destul de bine ca să lucreze, a acceptat un post
de asistent social pentru copii la un cămin de adolescenţi cu
tulburări emoţionale.
Prietena mea a pierdut şi frica de moarte. Era ceva atât
de inefabil primitor şi binevoitor în starea în care a fost
ţinută în perioada în care se hotăra dacă să trăiască sau să
moară, încât a ştiut că nu are deloc de ce se teme. Nu îşi
aminteşte să fi văzut o lumină albă sau tunelul lung despre
care au relatat mulţi din cei ce au avut o experienţă la limita
morţii. Nu a avut sentimentul distinct al unui loc ceresc sau
al celor dragi care muriseră, aşteptând să o întâmpine într-o
lume a spiritelor. Dar Charlotte a ieşit din experienţa ei -
indiferent cum ar putea fi numită - transformată irevocabil
şi fără frică de moarte.

Momentele finale
În urmă cu mulţi ani, pe când conduceam pe o autostra-
dă noaptea, o maşină din faţă, în depărtare, a deviat brusc,
s-a răsturnat şi a derapat în vegetaţia deşertică. Am oprit cât
de repede am putut şi am alergat să văd ce se întâmplase.
Am văzut ceva pe marginea drumului, la început părea că
maşina lovise un câine mare, poate un collie. Dar, pe când
mă apropiam, am realizat că era o femeie cu păr des blond- -
roşcat, zăcând în marginea autostrăzii, unde fusese aruncată
din maşina ei.
Când m-am apropiat, am putut-o auzi gemând şi apoi
am văzut că avea o spărtură în lateralul capului. Am ştiut
imediat că era pe moarte. Am sesizat că geamătul ei suna
mai degrabă a chin decât a durere, aşa încât am îngenuncheat

25ff'
 Vindecarea începe în interior

foarte aproape de ea şi i-am şoptit în ureche: ,,Ai avut un

accident şi ai fost aruncată afară din maşină. Nu te teme.
Eşti iubită. Poţi să te abandonezi şi să te relaxezi. Totul în
viaţa ta îţi este iertat."
Femeia a încetat pe dată să mai geamă şi a început să
scoată suspine uşoare, liniştite. În câteva secunde a intrat
în comă. În cele din urmă, a venit o ambulanţă şi am mers
împreună cu ea la cea mai apropiată secţie de urgenţă. În
timp ce doctorii şi personalul încercau să o resusciteze, eu
am stat doar în preajmă tăcut. Când au declarat-o moartă şi
au părăsit încăperea, am vorbit cu ea, continuând să îi spun
că a fost iubită şi iertată. l-am ţinut. mâna pentru aproape
15 minute şi apoi am plecat.
De ce i-am spus acestei străine că totul îi era iertat? Am
vrut spontan să îi uşurez suferinţa şi acele cuvinte mi-au
ieşit pe gură. Şi cred că sunt adevărate. În Acum, fiecare din
noi este continuu reînnoit în plenitudinea sa. I-am spus acele
cuvinte fără să ştiu dacă m-ar putea auzi, dar îngrijindu-mă-
ca ea să aibă o şansă de a se abandona libertăţii. De ce să
nu trăiască un moment final, un Acum final, nemarcat de
conflicte egotice?

Tratând durerile vechi chiar până la capăt

Dr. Fran9ois Blanchard, un prieten şi foarte respectat
profesor de gerontologie din Franţa, mi-a trimis o frumoasă
scrisoare la scurt timp după moartea mamei. Îi povestisem
cum în ultimele câteva luni ale vieţii ei, mama aducea une-
ori în discuţie amintiri dureroase despre conflicte pe care le
avusese cu mine, într-un stadiu mult anterior al relaţiei noas-
tre. O făcea într-un fel care re-crea vechile acuze şi răni, în
loc să le rezolve. Faptul mă întrista şi ar fi putut conduce la
reînnoirea conflictului, dacă mi-aş fi permis să fiu defensiv.

251
 Richard Moss

Dr. Blanchard mi-a scris despre observaţiile sale că oa-

menii în vârstă şi chiar cei cu demenţă severă par să încerce
să trateze răni vechi, chiar până la capătul vieţii lor. Mi-a
menţionat cazul unei femei în vârstă din îngrijirea lui, care
era aproape la capătul vieţii ei şi vorbea întruna într-un fel
pe care nici el şi nici alţi specialişti clinici nu îl înţelegeau.
Medicii profesionişti au pus-o pe seama vârstei şi a stării
ei mintale, până când un prieten din copilărie a vizitat-o şi
a recunoscut că striga numele pisicii ei iubite, pe care tatăl
său i-o luase brusc pe când avea cinci ani. Cunoscând acel
fragment din istoria ei, Dr. Blanchard a presupus că femeia
încerca încă să trateze suferinţa de atunci.
În scrisoarea lui, bănuia că mama mea adusese la iveală
vechi conflicte pentru că încerca să îşi aline răni vechi, deşi
nu-foarte eficient. Observaţia lui mi s-a părut a avea sens şi
m-a ajutat să soluţionez în mare parte suferinţa pe care şi
mama şi eu ne doream să o tratăm, fără să reuşim în realitate
să facem asta.
Cred că motivul principal pentru care eu şi mama nu
am reuşit să rezolvăm conflictele trecute (şi pentru care,
bănuiesc, mulţi dintre noi se zbuciumă în mod similar) a
fost acela că ea nu putea renunţa la trecut. Desigur, am fost
insensibil şi preocupat numai de mine pe când aveam 20 de
ani, dar m-am schimbat şi mi-am cerut scuze sincer de mai
multe ori de-a lungul anilor. Şi totuşi, nimic din astea nu a
fost destul pentru a o ajuta să aibă o nouă relaţie cu mine -
sau, mai precis, cu sine însăşi - în prezent. A făcut acelaşi
lucru şi cu alte relaţii. A trăi în trecut era un obicei atât de
înrădăcinat, -încât era întemniţată şi nu îşi dădea seama.
În adâncul meu cred că mama încerca să trateze dureri
vechi, dar cum putea să facă asta dacă nu se putea aduce în
prezent, unde iertarea apare spontan şi noi legături creează
o nouă iubire? Ca majoritatea din noi, nu şi-a dat seama că,
fiind o fiinţă conştientă, a fost mereu mai mult decât orice

252
 Vindecarea începe în interior

trăise şi mai mult decât toate emoţiile pe care poveştile ei

despre Trecut le re-creau.
Dacă impulsul de a rezolva conflicte, pe care Dr. Blanchard
îl descria, este un aspect al unui potenţial înnăscut de a creşte
spre o plenitudine mai mare, care se află în fiecare din noi?
Prin însăşi natura ei, conştiinţa ne face să fim mai mult decât
toate cele de care suntem conştienţi. Aşadar, ca fiinţe conşti-
ente, suntem mereu pe calea auto-transcendenţei.
Altfel spus, sufletul tău încearcă încontinuu să ierte şi
devine tot mai transparent faţă de viaţă. Desigur, dacă nu
poţi trece dincolo de egoul tău, poţi muri plin de amărăciune
şi închis în tine. Dar, în ciuda chiar şi a celor mai teribile
răni sau nedreptăţi, dacă dai sufletului tău o jumătate de
şansă, te va conduce spre reconciliere şi iertare. În acest
sens, eşti invitat să mori (faţă de egoul tău) înainte de a muri
fizic, pentru a renaşte.
Să te abandonezi şansei reprezintă întotdeauna un salt al
credinţei. Pentru ca ceva nou să îţi intre în viaţă, trebuie să dai
drumul trecutului şi să te alături experienţei tale imediate, din
chiar acest moment. Cheia stă mai puţin în ce faci şi mai mult
în cât de conectat eşti la tine însuţi atunci când faci acel lucru.
În viaţă nu există o cale predeterminată pe care să fii nevoit să
mergi, îţi aşezi singur calea prin modul cum faci fiecare pas.
Acesta este unul din marile adevăruri ale vieţii.
În alegerea între a trăi în poveşti sau prin conştiinţă se
află esenţa creativităţii şi inima liberului arbitru. În Acum,
calitatea atenţiei tale determină felul în care trăieşti fiecare
moment. Prezenţa creează prezenţă. Creezi o relaţie chiar
acum prin felul în care relaţionezi chiar acum. Creezi iubire
fiind iubitor. Întreabă-te: ,,Cum aş trăi chiar acum dacă tot
ce mi-aş dori ar fi ca iubirea să crească?"
Calea vindecării este aceeaşi. În loc să te întrebi „Ce
ar trebui să schimb pentru a mă putea vindeca?", întreba-
rea poate fi: ,,Cum ar arăta viaţa mea chiar acum, dacă aleg

253
 Richard Moss

să onorez şi să preţuiesc acest sentiment, această atingere,

această conversaţie, această zi ca fiind sacre?"

A trăi fără o destinaţie

Dacă interesul tău primar este să treci cu bine de
problemele de sănătate sau de o criză într-o relaţie, aşa încât
să te poţi întoarce la viaţa ta de dinainte şi la vechile tipare
- adică, să te întorci inapoi la treburile obişnuite - atunci nu
trăieşti cu adevărat. Distincţia este paradoxală şi câteodată
subtilă. Este diferenţa dintre a merge prin viaţa ta în drum
spre altundeva şi a merge ca însăşi viaţa ta. Chiar dacă crezi
că locul unde vrei să ajungi este extrem de important, acea
destinaţie este secundară. Experienţa ta imediată este ce
contează cu adevărat. Este viaţa ta.
În Acum nu există de fapt nicio destinaţie. Fiecare mo-
ment este trăit pentru el însuşi, chiar când te îndrepţi spre
lucrul pe care alegi să îl urmăreşti. Când te concentrezi pe
un rezultat sau o realizare - sau aştepţi mereu ziua când vei
putea să trăieşti în condiţii pe care le imaginezi superioare
celor deja existente - viaţa ta de acum devine doar un inter-
val pe drumul spre următorul eveniment.
Mintea egotică trăieşte în timp şi, dacă nu este contro-
lată conştient, va crea compulsiv intervale şi evenimente,
în funcţie de activitatea anticipată care îi captează atenţia.
Dacă a prinde avionul în seara asta este crucial, acest lucru
devine evenimentul serii şi mare parte din ce trăieşti când
îţi faci bagajul şi mergi spre aeroport este doar un interval.
Dacă o viitoare [Link]ă în familie este evenimentul, atunci
săptămânile ş"i lunile care o precedă pot deveni în mare doar
un pasaj de trecere, nu viaţă vie în sine. Dacă pensionarea
este evenimentul, nu vei fi cu toată inima prezent la serviciu.
Dacă eşti bolnav şi evenimentul este să te faci bine, nu îţi

254
 Vindecarea începe în interior

vei permite să fii surprins de viaţă în toate felurile simple şi

desăvârşite în care se oferă tot timpul.
Acum este rândul tău. Fă o listă cu tot ce priveşti în
sensul acesta ca un „eveniment" pe ziua de azi: de exemplu,
cumpărarea alimentelor, telefonul la cabinetul doctorului tău
sau mersul la bancă. Pe măsură ce treci prin zi, conectează-te
la locul în care eşti şi la ce trăieşti propriu-zis în fiecare
moment. Dacă eşti în maşină şi te întorci acasă de la
serviciu, simte cât de uşor poţi ţine volanul şi ascultă orice
sunet. Fii atent la respiraţia ta. Încearcă să devii prezent
până când se atenuează senzaţia de intervale şi evenimente.
Rezistenţa şi disconfortul pe care îl simţi când faci acest
efort este presiunea condiţionării egotice.
Ai putea merge mai departe şi nota în fugă o listă cu tot
ce este un eveniment (în mintea ta) în săptămâna următoare:
excursia la schi weekendul următor, programarea la dentist
de miercuri, prezentarea pe care o faci şefului tău vineri.
Acum, pe măsură ce treci prin săptămână, conectează-te
tot mai imediat la locul în care eşti pe moment şi la ce se
întâmplă propriu-zis. Încearcă să te relaxezi, aşa încât orice
moment să fie bogat în prezenţă.
Moartea este evenimentul final, cel puţin pentru corpuri-
le noastre. Desigur, credinţa că există un anume fel de via-
ţă după moarte este, psihologic, un concept foarte puternic
care poate aduce consolare sau frică. Dar farmecul raiului
sau ameninţarea iadului jefuiesc viaţa de misterul ei profund
şi de adâncimile ei nesondate, fiindcă atât timp cât există un
viitor imaginat mai important decât acest moment, prezentul
rămâne relativ superficial.
Ce ştim despre moarte este că nu ştim nimic.

255
 CAPITOLUL XII

ATRAGE PREZENŢA
ÎN RELATIILE TALE

Cele mai mari două surse de energie vitală pe care le

poţi accesa direct provin din felul cum eşti prezent, moment
de moment şi din cât de profund îi întâlneşti pe ceilalţi în
Acum.
Cu toţii am avut experienţa de a ne simţi însufleţiţi după
ce am petrecut timp cu cineva şi de a ne simţi extenuaţi
după ce am fost cu altcineva. O relaţie care te epuizează îţi
poate submina sănătatea şi capacitatea de vindecare, dar o
relaţie care te însufleţeşte poate susţine foarte mult sănătatea
şi vindecarea ta. Din acest motiv, a fi responsabil de felul în
care te oferi pe tine şi creezi relaţii devine important, mai
ales atunci când este vorba de vindecare.
Unii oameni, chiar dacă sunt bine intenţionaţi, pot fi atât
de preocupaţi de sine sau ameninţaţi de boala ori de situaţia
ta, încât nu ştiu cum să fie autentici cu tine. Aceste relaţii
sunt de regulă extenuante. Indivizii care trăiesc în trecut pot
fi de asemenea epuizanţi. Similar, cei care privesc mereu
spre viitor, la ce urmează în continuare, nu sunt cu adevărat
disponibili pentru o legătură plină de sens. Sunt atâtea
feluri în care oamenii pierd ocazia de a-şi îmbogăţi profund
relaţiile, în primul rând pentru că tind să trăiască în poveşti

256
 Vindecarea începe în interior

despre Trecut, Viitor, Mine şi Tine şi încearcă încontinuu să

evite sentimentele neconfortabile.
Pe de altă parte, relaţiile devin hrănitoare şi chiar îţi
sporesc energia când îl poţi întâlni pe celălalt în prezent,
cu sinceritate. Oamenii care sunt mai disponibili - probabil
pentru că au trăit ei înşişi mari provocări sau au descoperit
binecuvântarea de a trăi în prezent - sunt cei pe care îi
vrei alături atunci când sănătatea ta este şubredă. Ei îţi pot
cu adevărat amplifica energia. Ei ştiu cum să fie empatici
şi să te îndepărteze de gândurile tale auto-constrângătoare.
Vă treziţi râzând sau plângând împreună ori cufundându-vă
într-o tăcere bogată, care vă aduce pe amândoi la o stare de
prezenţă şi vitalitate amplificată.
De aceea grupurile de suport sunt vitale: participanţii
sunt în general capabili să înţeleagă provocările situaţiei
tale fără să le minimizeze sau exagereze. Şi, pentru că e mai
puţin probabil ca tovarăşii de grup să se înşele pe ei înşişi
sau pe tine, împreună puteţi accesa mai multă forţă vitală
prin legătura voastră energetică.

A asculta şi a f i ascultat
Când consiliez oameni care suferă sau pe cei care au pri-
mit diagnosticul unei boli grave sau terminale, îi consider pe
ei profesorii mei. Angajamentul meu este să fiu deplin pre-
zent, atent şi cuprinzător. Deşi empatizez profund, ştiu că în
acel moment nu sunt în realitate în situaţia lor. Nu presupun
că ştiu prin ce trec ei. Adesea nu cunosc destul istoria lor de
viaţă pentru a aprecia pe de-a întregul adâncimea celor trăite
de ei. Şi nu pot şti cum îi ghidează sufletul lor. Să am încre-
dere în această stare de necunoaştere este esenţial pentru au-
r
tenticitatea şi spontaneitatea felului în care se va desfăşu a
legătura noastră. Vreau să mă pun în slujba a orice sprijină

257
 Richard Moss

potenţialul individului pentru o vedere mai clară şi pentru

acceptare de sine.
Toate relaţiile, în special aceste tipuri de întâlniri foar-
te vulnerabile, sunt o invitaţie la practicarea artei ascultării.
Pentru mine, ascultarea are loc la multe niveluri, dar aspec-
tul esenţial este să las la o parte propriile poveşti şi să devin
total prezent. Mă vizualizez păşind în centrul Mandalei şi
având experienţa celeilalte persoane ca cineva absolut unic.
Îmi suspend intenţionat gândirea şi rămân atent şi receptiv.
Este ca şi cum îmi iau toată fiinţa şi călătoresc într-o altă
lume.
Când fac asta, este important să nu conectez automat ex-
perienţa celeilalte persoane la felul meu de a vedea şi inter-
preta situaţia. În timp ce ascult, sunt deosebit de atent la ce
se spune, dar rămân vigilent la ce gânduri şi imagini îmi· vin
sponta în minte, ca şi la toate senzaţiile sau sentimentele
care apar în mine.
Toate acestea îmi oferă indicii referitoare la ce se întâm-
plă în acel individ şi la calitatea legăturii noastre. Dar cum
nu pot fi niciodată sigur ce este al meu sau al celuilalt, las
această informaţie să se aşeze pentru o vreme fără să încerc
să o organizez sau să îi acord un sens pe loc. În cele din
urmă, îmi oferă totuşi o direcţie pentru orice întrebări m-aş
decide să pun sau pentru oricare din gândurile mele pe care
aş alege să le împărtăşesc.
Există un proces inductiv în ascultarea profundă. De
fapt, am descoperit că a fi total prezent tinde să creeze un
câmp, care scurtcircuitează treptat mintea egotică la persoa-
nele cu care mă aflu. Ei încep să audă ce spun ei înşişi şi
devin spontan mai auto-reflexivi. Câteodată ne cufundăm în
tăcere.
Adesea tăcerea grăieşte mai mult decât cuvintele. Dar
aceste spaţii de tăcere pot fi câteodată resimţite ciudat şi am
învăţat să rezist tentaţiei de a le umple cu vorbe mărunte.

258
 Vindecarea începe în interior

Există un mediu pentru a crea o senzaţie de confort social şi

siguranţă prin conversaţie degajată, dar există şi un mediu
pentru a realiza că te afli împreună cu cineva, la un moment
sau într-o situaţie care este, în multe feluri, dincolo de
cuvinte. Nu vă pot spune de câte ori oamenii mi-au mulţumit
pentru aceste spaţii de tăcere.

Evitând inconştient relaţiile

În multe relaţii există o conspiraţie inconştientă pentru
auto-înşelare: unii oameni nu vor să îţi spună ce gândesc sau
ce simt cu adevărat despre situaţia ta, de teamă să nu pară că
te judecă ori să nu te înspăimânte sau deprime, iar tu nu vrei
să le produci disconfort spunându-le cum eşti sau ce vrei de
fapt. Se schimbă cuvinte, dar nimic care să meargă direct în
miezul a ce este real, nu e vreodată pus în discuţie.
Ce spui altora şi ce îţi spun alţii ţie este inevitabil contu-
rat de poveştile pe care fiecare vi le spuneţi singuri. Dacă tu,
de pildă, eşti bolnav, câţiva din prietenii tăi te vor compăti-
mi, dar se poate să nu îţi spună asta. În schimb, vor discuta
pe subiecte mărunte. Altora le va fi frică să vină la tine, pen-
tru că nu vor să se imagineze pe ei înşişi într-un loc similar.
Iar alţii îşi vor spune chiar lor înseşi poveşti, care să îi facă
să se simtă vinovaţi pentru că se simt bine, atunci când tu
eşti bolnav. Apoi, vor pretinde că sunt relaxaţi şi deschişi.
Totuşi, alţii vor conferi automat o notă pozitivă situaţiei tale,
fiindcă vor ca tu (şi ei înşişi) să se simtă mai bine.
Adesea, cei dragi cred că te protejează. Dar toată această
ascundere şi lipsă de autenticitate reprezintă de fapt modul
în care oamenii evită comuniunea în relaţiile lor. Câteodată,
să fii în mod conştient sensibil la nevoile celuilalt poate
însemna să îţi blochezi propriile sentimente dificile. Trebuie
să cântăreşti nevoile momentului. Dar, de regulă, energia
creată atunci când eviţi să fii autentic - sau când îţi maschezi

259
 Richard Moss

vulnerabilitatea, şi atunci nu se produce o comuniune reală

- este obositoare pentru tine şi pentru alţii deopotrivă.
Dacă recunoşti că acesta e cazul tău, prima ta decizie este
să încetezi să te ascunzi. Aceasta înseamnă să fii mai deschis
şi mai vulnerabil cu privire la cum te simţi şi să fii dispus să
ceri ce ai nevoie. Desigur, nu poţi controla comportamentul
altora, dar îndată ce te-ai decis să nu faci un joc sigur, ai
câteva opţiuni. Le poţi permite conştient celorlalţi să rămână
pe poziţia lor inconştientă şi autoprotectoare şi lăsa situaţia
să îşi urmeze cursul său. De asemenea, nu este nevoie să fii
închis şi reactiv, poţi exersa trecerea în Acum şi ascultarea
autentică.
Poţi să observi tăcut că atitudinile şi comentariile priete-
nilor tăi adesea diferă de modul în care tu alegi să îţi înţelegi
sau abordezi [Link], fără să vorbeşti cu ei despre asta. Al-
ternativ, poţi dori să îţi asumi riscul de a-i invita în momen-
tul prezent, cu tine. De pildă, când o persoană dragă spune
ceva de felul „Ei, nu te îngrijora, lucrurile vor sta probabil
mai bine mâine.", o poţi invita blând în lumea ta spunând:
,,Ştiu că mă iubeşti şi încerci să mă încurajezi, dar ce con-
tează cel mai mult pentru mine este momentul de faţă şi să
fiu aici cu tine."
Relaţiile tale cele mai apropiate sunt adesea cele care
au cel mai mare efect asupra ta, dar frecvent sunt cele
mai greu de schimbat. Aceste relaţii sunt complexe şi
au o istorie lungă. Obiceiul de o viaţă de a evita să fie cu
adevărat prezenţi unul cu altul poate exista în mulţi dintre
ei. Membrii familiei, de pildă, vor vrea poate să te susţină,
dar nu vor şti neapărat cum să asculte autentic sau să fie
prezenţi cu tine într-un fel care să fie însufleţitor. Precum în
cazul mamei mele, chiar şi cu cele mai bune intenţii, poate fi
foarte dificil să treci dincolo de trecut în Acum.

260
 Vindecarea începe în interior

Spune-ţi adevărul
Alegerea deci este să afli o cale de a spune ce este ade-
vărat pentru tine sau să· stabileşti graniţe pentru cât de mult
timp vrei să petreci chiar şi cu cei care. îţi sunt cei mai apro-
piaţi. Poate fi foarte dureros să accepţi că unii din membrii
familiei tale pot fi şi cei cu care este cel mai epuizant să fii.
Va trebui să decizi ce este mai bine pentru tine. Dar fii cel
puţin sigur că ceea ce îţi datorezi ţie însuţi când încerci să
te vindeci, fie că este corpul sau spiritul tău, este să respecţi
adevărul că prezenţa este aliatul tău cel mai bun.
Poate părea ironic că trebuie să îţi asumi riscul de. a.
provoca unele din cele mai vechi relaţii ale tale tocmai
la momentul când ai cea mai mare nevoie de energie.
Dar aceasta este adesea o parte esenţială a procesului de
vindecare. Va cere curaj, dar de fiecare dată când depăşeşti
o inhibiţie de a fi tu însuţi şi îţi asumi riscul de a spune ce ai
în inimă sau de a stabili o limită cuvenită, câştigi energie.
Aşadar, nu te teme să ai grijă de tine însuţi, mai ales dacă
te simţi foarte obosit sau secătuit de un flux constant de
vizitatori bine intenţionaţi.
Te poţi gândi să ceri unui vizitator să vină într-un alt
moment sau să îi spui: ,,Haide să fim doar tăcuţi împreună,
pentru câteva momente, bine? Vreau compania ta, dar mă
simt cam obosit, aşa încât este mai bine să luăm contact
unul cu altul în tăcere, pe moment."

Să fii prezent În rolul celui ce sprijină

În remarcile anterioare, ţi-am scris ţie, cititorule, ca şi
cum tu ai fi individul care este bolnav sau trăieşte un şoc
emoţional. Am oferit sfaturi despre cum îţi poţi atrage relaţii
care să te sprijine şi să te energizeze. Dar este la fel de
probabil ca tu să fii în rolul celui care sprijină. A înţelege
puterea vindecătoare a prezenţei este la fel de important

261
 Richard Moss Vindecarea începe în interior

pentru tine când este vorba să te pui la dispoziţia cuiva care „Vrei să spui, dacă tatăl tău nu îţi va spune ce vrea cu
ar putea beneficia de energia ta. adevărat?"
Exact când scriam paragraful de mai sus, mi-a sunat ,,Da."
telefonul. Era Tom, un tânăr al cărui tată suferind începuse „Nu este dreptul lui să facă asta?" am întrebat. ,,Nu poate
recent să se simtă mai rău, dar părea în acel moment stabil. să vrea pentru tine ceea ce vrei tu pentru tine? Poate că vrea
Tom încerca să se decidă dacă să meargă într-o călătorie asta chiar mai mult decât orice ar vrea pentru el însuşi. Te-ai
importantă la care se angajase deja şi să rişte să plece din simţi vinovat dacă ai accepta acest dar?"
oraş pentru o săptămână. Ştia că tatăl său este pe mâini bune, ,,Nu sunt sigur."
dar se temea ca nu cumva să nu fie de faţă dacă se întâmpla „Ţine-l de mână sau atinge-i umărul în timp ce vorbeşti
„ce era mai rău". I-am sugerat să vorbească cu tatăl său şi să cu el. Fii liniştit în interiorul tău şi ascultă spaţiul care se
îi spună planurile şi grijile lui.
creează între voi doi. Vorbeşte din inimă. În adâncul inimii
„Dar tata nu este practic coerent, iar acum are un tub în nimeni nu vrea să primească lecţii despre propria moarte
gură şi nu poate vorbi," a ripostat Tom. şi va fi deosebit de bi i:i e să împărtăşeşti tatălui tău cât este
„Lucrurile pot părea anapoda atunci când le rosteşte, dar el de important pentru tine. Această comunicare nu o faci
asta nu înseamnă că sunt pentru el anapoda atunci când le as- doar pentru el, ci şi pentru tine. Deschide-ţi inima şi, când
cultă," am replicat. ,,De ce nu îl întrebi dacă acceptă plecarea faci asta, vei descoperi propriile sentimente mult mai clar.
ta? Dacă te temi că el s-ar putea prăpădi când tu eşti plecat, Vei comunica şi o prezenţă care trece dincolo de cuvintele
spune-i că aceasta este teama ta. Şi ia-ţi timp să îi împărtăşeşti tale. Acea prezenţă îţi va face ţie bine şi, în experienţa mea,
tot ce vrei ca el să ştie legat de ce simţi pentru el." oameni care erau chiar şi în comă - iar tatăl tău nu este în
Tom a tăcut o vreme, aşa că am continuat: comă - au putut recunoaşte acest tip de energie subtilă. Vei
„Te temi că, vorbindu-i de moartea lui, îl vei speria? Cu şti dacă te aude şi, cred că în timp ce te dezvălui pe tine, vei
toţii ştim că urmează să murim şi pretinzând că acest lucru afla şi care este lucrul cel mai bun de făcut."
nu se va întâmpla - mai ales în clipa în care pare iminent Tom mi-a mulţumit înainte să închidă telefonul. Am aflat
- pierdem ocazia să avem un contact real unii cu alţii. Nu mai târziu că a stabilit ulterior un contact minunat cu tatăl
te vei lipsi doar de contactul cu tatăl tău, dar şi de c_el cu său. A fost capabil să meargă în călătorie, iar când s-a în-
sentimentele tale mai profunde." tors, a mai avut câteva luni pentru a-şi vizita tatăl, până când
,,Dar dacă nu îmi poate răspunde ... " s-a întrebat Tom. acesta s-a stins din viaţă. La acea vreme, Tom avea un senti-
ment de încheiere, pentru că împărtăşise lucruri profunde cu
„Este adevărat, nu poate vorbi acum, dar poate comunica tatăl său şi nu rămăseseră chestiuni nerezolvate între ei.
în alte feluri," l-am asigurat eu. ,,Te poate privi în ochi
sau poate încuviinţa din cap. Poate să îţi întindă braţul lui
sănăto . Sunt multe feluri în care îţi poate arăta că acceptă Magia respiraţiei conştiente
sau nu acceptă plecarea ta în călătorie."
Una din cele mai uşoare căi de a îmbogăţi câmpul
,,Dar dacă încearcă doar să mă facă să mă simt bine?"
prezenţei într-o relaţie este să respiraţi împreună. Mai exact,

262 263
 Richard Moss

este vorba de a-ţi sincroniza inspiraţiile şi expiraţiile cu

ale celeilalte persoane, în vreme ce îţi opreşti mintea de la
evadarea în gânduri şi fantezii. Poate ajuta dacă menţineţi
contactul vizual de-a lungul procesului, dacă vă ţineţi de
mână sau vă atingeţi în alt fel.
Desigur, dacă este vorba de o situaţie în care vizitezi pe
cineva, poate un prieten care este bolnav, acasă sau la spital,
poţi iniţia acest proces tu însuţi, chiar dacă această persoană
are ochii închişi sau doarme. Observă cu atenţie respiraţia
prietenului tău şi începe să îţi potriveşti amploarea şi ritmul
respiraţiei la ea, pe cât de bine poţi.
Când faci asta, poţi fi capabil să simţi cum se formează
un câmp de prezenţă. Îndată ce simţi această prezenţă, va fi
mai uşor să rămâi tăcut şi concentrat, ca şi cum acel câmp în
sine se alătură respiraţiei tale şi o susţine. Dar chiar şi dacă
nu simţi nimic deosebit, vei observa că devii mai calm şi
mai împăcat.
**
În 1985 am publicat cartea How Shall I Live? (Cum ar
trebui să trăiesc?), care vorbeşte despre cum poţi folosi o pro-
blemă de sănătate ·ca o şansă de a te trezi la o conştiinţă mai
profundă. Cartea abordează anumite teme la care m-am refe-
rit din nou în aceste pagini. În special, aşa cum am discutat pe
scurt în acest capitol, faptul că există un potenţial enorm de a
amplifica energia vitală atunci când doi oameni sau mai mulţi
se reunesc în încercarea de a fi complet prezenţi împreună.
Prezenţa, respectiv energia colectivă, este o sursă de
vitalitate care nu e suficient înţeleasă în societatea contem-
porană, dar este binecunoscută în comunităţile spirituale de
orice confesiune. Este o energie pe care sunt foarte conştient
că o cultiv în retragerile mele. Un câmp puternic se creea-
ză de către grupuri care meditează şi se roagă împreună sau
care creează un spaţiu de ascultare profundă faţă de ei înşişi
şi faţă de ceilalţi.

264
 Vindecarea începe în interior

Poţi capta această energie practicând exerciţiul de respi-

- raţie sincronă cu un grup de oameni. De vreme ce se poate să
nu fiţi ·capabili să vă vedeţi unul pe altul respirând, o persoană
poate începe prin a face o mişcare vizibilă, pentru a arăta când
să inspiraţi şi când să expiraţi. Ceilalţi se pot apoi sincroniza
la acea mişcare, ca şi cum ar urmări un metronom.
Dacă tu eşti conducătorul grupului, mişcarea poate
fi ceva simplu, de felul mişcării capului uşor în faţă când
expiri şi revenirii capului în poziţie dreaptă când inspiri. Sau
îţi poţi mişca mâna în sus şi în jos, indicând acelaşi lucru.
Asigură-te că menţii viteza constantă, nici prea înceată,
nici prea rapidă, aşa încât toţi cei prezenţi să îşi poată uşor
potrivi respiraţia cu a ta. Aceasta poate deveni un fel de
rugăciune de grup, în care nu sunt folosite cuvinte şi poate
crea un puternic câmp de prezenţă.
Fie individual sau în grup, poţi crea acest câmp de
prezenţă pentru a-l împărtăşi cu cineva în scopul vindecării
sau doar ca un mod de a oferi tăcut iubire. În orice caz, vei
dori poate să atingi uşor persoana căreia îi transmiţi iubire.
Respiraţia împreună este o cale minunată de a crea o sta-
re de legătură profundă într-o relaţie. Cuvintele te pot duce
numai până la un punct, dar sincronizându-ţi respiraţia, câ-
teodată ceva se întâmplă, care determină câmpurile de ener-
gie să se alinieze foarte puternic şi simplu. Din acest motiv,
poate fi un mod foarte eficient şi plăcut de a reconstrui o
legătură, atunci când cuvintele au eşuat - presupunând, de-
sigur, că ambele părţi sunt doritoare.

Întăreşte-ţi legătura cu cei din sistemul de sănătate

O parte din potenţialul de a spori energia vitală stă în
abilitatea ta de a atrage o legătură energetică cu profesioniştii
medicali sau cu specialiştii în practici alternative, care
pot face parte din călătoria ta de vindecare. Doctorii tăi,

265
 Richard Moss

terapeuţii şi alţii din sistemul de sănătate au cunoştinţe şi

îndemânări speciale, dar înainte de toate sunt fiinţe umane.
Este important să nu permiţi relaţiei doctor-pacient sau
terapeut-client să reprezinte o graniţă prea rigidă.
Este esenţial pentru tine să te simţi liber să pui întrebări
şi să vorbeşti deschis despre orice crezi că priveşte călătoria
ta de vindecare. Dacă eşti nesigur faţă de un tratament pe
care doctorul ţi-l recomandă, una din cele mai bune căi de
a pătrunde dincolo de tonul impersonal care îmbibă relaţiile
profesionale este să întrebi dacă şi-ar recomanda acelaşi
tratament sieşi sau altcuiva din familia sa.
Să creezi un raport mai profund, care să aducă o vita-
litate mai mare îţi cere efort şi intenţie conştiente. Înainte
să petrec timp consiliindu-mi pacienţii, stau cu ei în tăcere,
îi ţin de mâini şi mă aduc pe cât pot de complet în Acum.
Aştept ca energiile noastre să se întâlnească, să se rafineze,
să se adâncească.
Este puţin probabil că majoritatea profesioniştilor pe
care îl vei întâlni vor face efortul sau îşi vor lua răgazul să
creeze acest tip de spaţiu cu tine, dar poţi totuşi simţi calita-
tea legăturii pe care o ai cu ei. Dacă nu simţi că ai realizat
un contact la un nivel mai adânc decât al simplei relaţii pro-
fesionale, nu te forţa să lucrezi cu cineva cu care nu simţi
vreo legătură anume.
În cartea sa It s Not About the Bike: My Journey Back
to Life, Lance Armstrong descrie procesul prin care a
trecut pentru a găsi doctorii şi centrul de tratament care îi
păreau buni pentru el, în vreme ce se confrunta cu cancerul
testicular metastatic. Ar fi putut alege un doctor foarte
competent şi o instituţie medicală respectată, aproape de
casa lui, dar când a întâlnit doctorul şi a vizitat unitatea,
ceva nu i s-a părut în regulă. Ca atare, a călătorit la o altă
unitate medicală şi îndată ce a intrat pe porţile principale, un
sentiment i-a spus că se afla în locul potrivit. Armstrong s-a

266
 Vindecarea începe în interior

supus unui tratament anevoios, s-a recuperat şi s-a întors să

câştige şapte curse de ciclism consecutive în Turul Franţei.
Este crucial să te asculţi pe tine însuţi şi să ai încredere
în ce simţi. Nu subestima niciodată valoarea suplimentară de
a simţi un raport firesc şi profund cu cei pe care îi alegi să te
ajute în călătoria ta de vindecare. Competenţa profesională
este importantă, dar calitatea energetică sau chimia relaţiei
tale contează de asemenea foarte mult.
Desigur, în sistemul nostru de sănătate contemporan,
nu poţi întotdeauna alege. Dar poţi alege mai mult decât îţi
închipui. Poţi alege să cauţi alt doctor, pentru a afla nu doar
o a doua opinie, ci şi calitatea aceea dificil de numit care
îţi spune că eşti la locul potrivit. Chiar dacă nu eşti întru
totul sigur că ai găsit formula potrivită, aminteşte-şi că ai
de-a face cu o fiinţă umană, nu doar cineva în halat alb cu
diplome pe perete.
Simplul fapt de a rămâne în Acum şi de a nu fi prins
de poveştile tale, îţi oferă un discernământ mai pronunţat
în ce priveşte modul cum decurge relaţia cu personalul
profesionist din sistemul medical care se ocupă de tine.
Cunosc o situaţie în care una din elevele mele a fost
atât de prezentă pe parcursul unei şederi în spital, ulterioare
operaţiei de urgenţă pentru un anevrism rupt, încât doctorul
ei a început să îi facă vizite mult mai des decât părea necesar.
În cele din urmă, doctorul a admis că îi plăcea doar să
petreacă timp cu ea. Nu flirta, era vorba de energia ei. Inutil
de spus că ea şi-a revenit rapid şi, tot la fel de important, s-a
bucurat într-adevăr de timpul petrecut în spital.

267
 CAPITOLUL XIII

BURDUFURI NOI DE VIN

Eşti acum pe calea ce te duce la încorporarea unei

vitalităţi şi prezenţe mai mari. Dar, pe măsură ce te trezeşti
în această călătorie, este esenţial să foloseşti noua ta energie
în feluri creative care îţi menţin forţa vitală în curgere. Aşa
cum a sfătuit Iisus, trebuie să pui vin nou în burdufuri noi. 1
Există un ciclu generativ al călătoriei de vindecare: când
te eliberezi de contractarea creată de poveste şi nu te mai
închizi faţă de sentimentele expansive sau întunecate, ai
mult mai multă energie. :Apoi, pe măsură ce descoperi noi
căi de a exprima şi de a da viaţă acelei energii eliberate,
acest proces creativ eliberează la rândul său chiar mai multă
energie. Ciclul se repetă tot mereu, circular, iar tu devii mai
viu şi radiant de prezenţă.
Nu uita că obiceiurile vechi ale egoului nu sunt niciodată
complet învinse, iar dacă energia nouă nu este canalizată în
atitudini şi activităţi care afirmă viaţa, egoul o va coopta, iar
apoi îşi poate intensifica obiceiurile negative şi distructive
ce ţin de starea grandomană sau depresivă de a fi special.
Ca urmare, procesul de vindecare emoţională şi fizică va fi
întrerupt.
Tratând tocmai această chestiune, poetul Robert Bly
mi-a spus acum câţiva ani că primul lucru pe care îl făcea în

268
 Vindecarea începe în interior

fiecare zi după ce se trezea era să scrie poezie. Aşa făcând,

mi-a spus, ,,Atunci umbra nu mă va prinde.". Ce cred că .
vroia să spună este că procesul creativ de a scrie îi permitea
să îşi canalizeze viziunea subtilă şi expansivă precum şi
sentimentele abisale spre care el, la fel ca oricine altul, era
înclinat. A crea poezie este felul lui de a menţine şi lumina,
şi întunericul şi de a construi o punte între ele. Nu este ceva
ce face din când în când, este un exerciţiu pe care îl practică
în fiecare zi. Bly recunoştea că, dacă nu ar fi lăsat loc acestui
mod de exprimare, sentimentele mai întunecate l-ar fi putut
copleşi, iar viziunea lui creativă ar deveni morbidă sau pur
şi simplu ar păli.
Bly este unul din părinţii fondatori ai mişcării mascu-
line contemporane, care reprezintă o încercare de a reinte-
gra forme tradiţionale de masculinitate ce au fost înlăturate
sau eludate de modernitate, în special în ultimele secole. El
este şi autorul volumului Iran John, o carte de bază a aces-
tei mişcări, care descrie călătoria interioară ce permite unui
bărbat să îşi dizolve armura psihologică, luând contact cu
sentimentele sale vulnerabile şi întunecate. Făcând asta, el
este restituit masculinităţii sale esenţiale şi poate de aseme-
nea începe să integreze mai mult din natura sa feminină in-
terioară, realizând astfel un nou raport cu femeile.
În conversaţiile mele cu Bly, acesta şi-a exprimat frustra-
rea faţă de multe lucruri devenite populare în mişcarea mas-
culină, mai ales accentul pus pe baterea entuziastă a tobelor
ore în şir în jurul focului şi îmbătarea cu energia grupului.
Aşa cum i-am înţeles critica, el credea că egoul găsise o cale
să preia experienţele de expansivitate şi prezenţă create de
asemenea ritualuri şi să le transforme într-o dependenţă de
intensitate, în loc să îşi slăbească strânsoarea asupra psiho-
logiei masculine. Avea impresia că mulţi bărbaţi erau dis-
puşi să se extazieze de împărtăşirea personală ce avea loc în
grup sau să se bucure de intimitatea ei, dar majoritatea lor

269
1·

Richard Moss

nu erau cu adevărat dispuşi să parcurgă munca laborioasă,

solitară şi vulnerabilă de a deveni conştienţi de umbra lor în
moduri sănătoase.

Cum se formează umbra

Bly foloseşte termenul umbră în felul în care a fost ori-
ginar propus şi definit de psihologul Carl Jung. În psihologia
jungiană, umbra este depozitul anumitor sentimente, percep-
ţii, impulsuri şi tendinţe care sunt prea tulburătoare pentru
egoul în dezvoltare al copilului şi ca atare trebuie reprimate
şi îngropate în mintea inconştientă.
Acest proces de represie începe timpuriu în viaţă şi fie-
care copil trece prin el. Orice aspecte ale exprimării de sine a
copilului - mai ales etalările mai intense de capriciozitate, re-
activitate şi auto-afirmare - care nu pot fi acceptate în timpul
stadiilor de dezvoltare ale socializării - trebuie reprimate.
Putem probabil simţi dezaprobarea părinţilor noştri sau
chiar temerile lor din răspunsul pe care ni-l dau la anumite
comportamente sau stări pe care le avem, aşa încât îngropăm
inconştient aceste părţi din noi, fiindcă nu îndrăznim să
pierdem acceptarea şi sprijinul părintesc. Desigur, câteva
din felurile în care părinţii noştri ne pot inhiba nu sunt
neapărat rele, multe sunt spre binele nostru.
Dar, dincolo de influenţele parentale, reprimarea - şi
formarea consecventă a umbrei - este necesară pentru ca
egoul incipient să poată obţine o fundaţie stabilă. Închipuie-te
încercând să construieşti un castel de nisip la marginea
oceanului: ai nevoie de ceva care să îţi protejeze de valuri
structura, altfel va fi încontinuu ştearsă. Reprimarea este
scutul protector care fereşte egoul în dezvoltare de a fi înecat
în valuri venite din mintea inconştientă. Umbra este practic
tot ce este exclus de la intrarea în castel (egoul). Fiindcă
Jung a găsit dovezi că umbra apare la toţi oamenii şi toate

270