Sunteți pe pagina 1din 9

Factori determinanti pentru delicventa juvenila.

Membri echipei: Let Mihaela; Marcu Ana-maria; Vacariu Ana-Maria. Profesor coordonator: domnisoara Soldanescu Parascheva. Data inceperi proiectului: 19.10.2011. Obiective urmarite: -sa stabilim motivele aparitei delicventei juvenile; -sa informam colegi cu privire la aceasta problema; -sa aflam parerea acestora privind acest subiect; -sa informam psihologul scoli cu privire la eventualele probleme semnalate; -sa incercam sa gasim solutii pentru acest comportament. Ipoteza: Daca numarul cazurilor de delicventa juvenila este in crestere atunci creste si numarul factorilor determinant. Esantion: Echipa noastra a selectat un numar de 10 elevi I Colegiului National Nicu Gane pentru a fi investigate. Prin chestionar si prin interviu.

Delincventa juvenila reprezinta o forma speciala de devianta sociala,ridicand o serie de probleme metodologice,teoretice si preventive pentru cercetatori.Delincventa juvenila se refera la comportamentul minorilor, care contravine legii. Pna la mplinirea vrstei de 14 ani , minorii nu raspund penal. De la aceasta vrsta, nsa, pna la mplinirea a 16 ani, minorii raspund penal daca se constata ca au avut discernamnt n momentul comiterii faptei, adica daca au stiut ca fac un lucru rau, nepermis, si si-au dat seama de consecintele lui. Am decis sa aleg acest subiect ca tema de cercetare deoarece ,este o problema sociala ce afecteaza un mare segment de populatie si se extinde simtitor devenind o actiune sociala nedorita un motiv in plus a fost faptul ca cei vizati sunt segmentul delicat al societatii, adolescentii. DOCUMENTARE: n secolele XVII-XVIII, reprezentanii filosofiei engleze, Locke, Shaftersbury i Hutcheson, concepeau delicvena ca o abatere nativ de la regulile de conduit. n acest context moralitatea i imoralitatea erau considerate caracteristici native ale psihicului. Asemntoare cu aceast concepie este i teoria lui Cesare Lombroso. Dup acesta, criminalul, caracterizat printr-un ir de stigmate de degenerare, vine pe lume lipsit de orice sim moral. Caracteristica acestor teorii, ntlnit i la ali autori, este considerarea devianei ca o nsuire biologic unitar motenit. n secolul XIX aceste teorii sunt reluate de Francis Golton i Karl Pearson. Acetia au msurat gradul de asemnare sau de corelare dat de ereditate. Urmnd paii acestora, la nceputul secolului XX, Charles Goring explic crima ca o motenire ereditar motivnd prin asemnarea crimelor fcute de prini i cele ale copiilor, i din asemnarea crimelor frailor. Deasemenea susinea c tinerii, ai cror prini fuseser nchii n perioada copilriei lor, devin infractori, n cele mai multe cazuri, la atingerea vrstei pe care o aveau prinii lor cnd au fost nchii. El neg rolul mediului asupra criminalitii, afirmnd c o perioada lung de timp ct printele a fost nchis nu a avut influene asupra delicvenei minorului. Ca o msura de prevenire, Goring propunea interzicerea reproducerii. n 1921 apare o lucrare, ,,Crima ca destin al lui Johannes Lange, care studia factorul ereditii n delicvena gemenilor. Pe filonul studierii gemenilor merg i ali criminologi : Delgaard, Kringler. Teoria complementelor cromozomiale xxy, xyy a fost determinat de studiul lui Goring. Pornind de la teoria lui i profitnd de evoluia geneticii unii criminologi au pus crima pe seama dezechilibrelor cromozomiale. Printre acetia se numr: Klinefelter, P. Jacobs, M. Brunton, M. Melville. Influena ereditii asupra delicvenei a fost studiat i prin prisma copiilor infractorilor adoptai n familii integrate social, dar care devin infractori. Este teoria adoptivilor i a fost studiat de Barry Hutchings i Sor-noff Mednick.

IMPACTUL FAMILIEI ASUPRA DELICVENEI Una din cele mai importante funcii ale familiei const n educarea i formarea tinerilor n vederea integrarii lor optime n via i activitate social. n cadrul grupului familial, prinii exercit direct sau indirect, influene educaio-nal-formative asupra propriilor copii. Cuplul conjugal, prin ntreg sistemul su de acte comportamentale, constituie un veritabil model social care are o influen- hotrtoare asupra copiilor privind concepia lor despre via, a modului de comportare i relaionare n raport cu diferite norme i valori sociale. Prinii exercit influene modelatoare n mod direct prin strategiile edu-caionale, folosind anumite metode. Unele strategii folosite de prini bine in-tenionai nu duc ntotdeauna la rezultatele scontate, mai mult pot avea exact rezultatul opus. Importana relaiilor minorului cu familia nu trebuiesc minimalizate. La nceputul existenei sale singurul contact al copilului cu exteriorul este cel avut cu familia. Prezena mamei n aceasta perioada este de nenlocuit. ntre mama i copil trebuie s existe de la nceput relaii de afeciune, pentru ca acesta s nu suporte mai trziu deficiene psihice de tip schizofrenic. n primul an de via, copilul ncepe s-i construiasc personalitatea n funcie de caracterul su i de influenele externe, care pentru moment vin din partea familiei. Acesta este mo-tivul pentru care mama trebuie s aib o atitudine afectuas dar ferm. Un factor esenial al dezvoltrii personalitii unui copil l reprezint climatul familial.Acesta este o formaiune psihosocial complex, ce cuprinde an-samblul de stri psihice, moduri de relaionare interpersonal, atitudini ce caracterizeaz grupul familial o perioada de timp. Acest climat, care poate fii pozitiv sau negativ, se interpune ca un filtru ntre influenele educaionale exercitate de prini i achiziiile comportamentale realizate la nivelul personalitii copiilor. Referindu-se la climatul familial M. Gilly afirma c ,,minorul are nevoie de prini calmi, nelegtori, afectuoi, destul de maleabili n raporturile lor cu el, fr s dea dovad de slbiciune. Climatul familial poate fi analizat dup mai muli factori : -modul de raportare interpersonal al prinilor -sistemul de atitudini parentale n raport cu societatea -modul n care e perceput copilul n familie -modul de manifestare al autoritii printeti -gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor -modul de aplicare al recompenselor i sanciunilor -gradul de deschidere i de sinceritate al copilului fa de prini Proporia relaiilor anormale dintre prini este mai mare n cazul delincvenilor juvenili, astfel dup studiu lui Alexandru Roca : Relaii maritale Delicveni biei (235 cazuri) Delicvente fete (37 cazuri) Fam. Normal 31,06% 24,32% Tatal n via mama 11,91% 13,51% decedat Mama n via tatal decedat 26,80% 21,62% Ambii prini decedai 17,44% 16,21% Prini desprii n fapt 6,80% 5,40%

Prini necunoscui 5,95% Total relaii maritale 68,90% anormale

18,91% 75,70%

n psihologia modern s-a acordat o mare importan caracterului. La nceputul secolului XX s-a format chiar o ramur a acestei tiine caracteriologia. Obiectul de activitate al acestei ramuri este caracterul uman, fiind definit de McDagall i Al. Shand ca una din trsturile generale i de baz ale omului, ce i are sursa n complexul de trsturi privind trebuinele, tendinele, emoiile i sentimentele care alctuiesc elementele componente psihice dinamice ale omului. Pe linia aceasta, caracterulreprezint ierarhizarea i organizarea tuturor acestor tendine, emoii i sentimente. Ierarhizarea tendin-elor se face n funcie de tendina dominant, care orienteaz ntreaga via psihic i i d o anumit caracteristic, un anumit caracter. Tipuri Delicveni Minori Nervos 36% 33% 30% 30% Sentimental 5% 8% 5% 8% Coleric 5% 12% 30% 10% Pasional 2% 3% Sanguin 13% 4% 10% 12% Flegmatic Amorf 25% 16% 20% 10% Apatic 14% 24% 5% 30% Din aceste studii rezult c marea majoritate a infraciunilor se comit de 31% ), tipul apatic ( 22% ), tipul amorf ( 16% ), tipul coleric ( 16% ), tipul ). 28% 4% 18% 9% 18% 18% 4% : tipul nervos ( sanguin ( 12% Furturi Violene Ultraj Diverse

Chestionar

1.Tineri care comit fapte cu, caracter delicvent sunt constienti de gravitatea acestui lucru? a)Da b)Nu c)Nu stiu 2.Sunteti de parere ca mediul din care provin (familia)este de vina ptr acest comportament? a)Da b)Nu c)Nu stiu 3. Prietenii(anturajul) pot avea un efect negativ asupra tinerilor? a)Da b)Nu c)Nu stiu 4.Considerati ca acesti copii se mai pot schimba? a)Da b)Nu c)Nu stiu 5.Sunteti de parere ca ar trebui sa existe o lege care sa pedepseasca acest tip de delicventa? a)Da b)Nu c)Nu stiu 6.Sunteti de parere ca centrele de reeducare sunt benefice? a)Da b)Nu c)Nu stiu 7.Considerati ca scoala poate interveni in schimbarea unui astfel de comportament? a)Da b)Nu c)Nu stiu 8. Cazurile de delicventa juvelia sunt in intalnite mai des la oras decat la tara? a)Da b)Nu c)Nu stiu 9. Exista posibilitatea de a aborda vreodata un astfel de comportament? a)Da b)Nu c)Nu stiu 10. Daca ati semnala un caz de delicventa juvenila ati anunta autoritatile? a)Da b)Nu c)Nu stiu

Interviu

1.Daca ati fi parinte si ati avea un copil cu un coportament ati lua atitudine?

2. Ati incerca sa-l duceti la psiholog sau psihiatru?

3.Cunoasteti astfel de cazuri?

4. Autoritatile/scoala iau vreun fel de atitudine in aceste situatii?

5. Cum ati putea descrie comportamentul unui tanar delicvent?

Rezultatele chestionarului: Intrebarea nr 1: 30%-da, 20%-nu, 50%-nu stiu. Intrebarea nr 2:60%-da, 40%-nu. Intrebarea nr 3: 70%-da, 10%-nu, 20%-nu stiu. Intrebarea nr 4: 70%-da, 10%-nu, 20%-nu stiu. Intrebarea nr 5: 70%-da, 30%-nu stiu. Intrebarea nr 6: 80%-da, 20%-nu stiu. Intrebarea nr 7: 70%-da, 30%-nu stiu. Intrebarea nr 8: 50%-da, 50%-nu stiu. Intrebarea nr 9: 40%-da, 20%-nu, 40%-nu stiu. Intrebarea nr 10: 70%-da, 30%-nu stiu.

Prin elaborarea acestei lurari s-a incercat abordarea principalelor cauze generatoare de delincventa in randul minorilor .in urma cercetarilor noastre putem afirma ca problema delincventei in randul minorilor este considerata minora neacordandu-se atentia cuvenita.Din acest motiv putem spune ca nu exista suficienta vointa pentru prevenirea si rezolvarea delincventei juvenile.

CONCLUZII:

Prin elaborarea acestei lurari s-a incercat abordarea principalelor cauze generatoare de delincventa in randul minorilor . In urma cercetarilor noastre putem afirma ca problema delincventei in randul minorilor este considerata minora neacordandu-se atentia cuvenita. Din acest motiv putem spune ca nu exista suficienta vointa pentru prevenirea si rezolvarea delincventei juvenile