Autoprogramare pentru eșec
Începând de astăzi vom vorbi două săptămâni despre decondiționare, adică cum identifici și elimini
acele programe nesănătoase.
„Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.”
— Winston Churchill
„Aș face dar nu am bani”, „m-aș schimba dar nu am posibilitatea”, „e târziu pentru mine”, „sunt
bătrân deja” , „la tine a mers, la mine nu va merge”, „eu nu pot ca tine”, „dacă aș avea voința ta...”,
etc.
Toate astea nu fac decât să preconizeze eșecul care va veni, iar acest eșec ți se datorează în
întregime, doar tu ești cel responsabil de propriile reușite sau eșecuri, nimeni nu te poate ajuta în
această privință. Această programare mentală vine din copilărie când am fost opriți de părinții noștri
sau de frații mai mari când voiam să facem ceva, „ești prea mic, nu poți”, „lasă că fac eu”, „tu nu știi”,
„tu nu poți”, „tu nu ai putere”, etc. , dacă atunci ne programau alții pentru eșec, acum ne
autoprogramăm noi pentru același lucru cu formulele de mai sus, sau cu altele asemănătoare.
Dacă alții au putut, poți să faci și tu, nu ești cu nimic mai prejos decât cei care au reușit, ai nevoie de
timp pentru a acumula cunoștințe și a face schimbări de mentalitate pentru a reuși, dar POȚI REUȘI ȘI
TU. O să-ți dau un exemplu personal, pe mine durerea m-a împins către schimbare, eram obez,
hipertensiv cronic, alcoolic, dependent de jocuri online, aveam o relație toxică și compensam toate
astea cu munca excesivă și cu o carieră militară, eram un ratat care se credea învingător datorită
carierei și care, după propria mea estimare din acel moment, nu mai aveam de trăit mai mult de 2-3
ani. Când nu am mai putut suporta durerea am luat hotărârea de a face o schimbare în viața mea și
am luat o decizie radicală, adică am renunțat la surogatul care-mi dădea un sens vieții, la propria
carieră. In felul acest m-am forțat să văd în toată „splendoarea ” lor toate celelalte eșecuri din viața
mea. Așa că a fost nevoie să o iau de la zero în toate privințele, mă simțeam ca la 18 ani, aveam toată
viața înainte să mi-o clădesc aşa cum vreau eu, nu cum mi-au dictat alții. Nu a fost simplu deloc, am
avut blocaje, eșecuri, nemulțumiri, insatisfacții, marginalizări, „prieteni” pierduți, dar de fiecare dată
am reluat totul de la început pentru că știam că nu am ce pierde, deja pierdusem tot și mai jos decât
am fost pur și simplu nu se putea (mai jos decât am fost era moartea ) . Am renunțat la tot pentru
că trăiam o viață în care nu mă regăseam, nici măcar în cariera pe care o foloseam ca surogat pentru
succesul personal. A fost necesar să mă reinventez, să mă descopăr, să caut noi cariere, bine înțeles
că am eșuat în cele care nu mi s-au potrivit, am învățat să mă mulțumesc cu puțin, m-am
redescoperit și reinventat așa cum visam să fiu când eram copil, a fost un drum fantastic, pe care l-aș
mai face cu mare plăcere cel puțin încă o dată, pentru că nu există satisfacție și bucurie mai mare
decât propria ta călătorie interioară, nu mai vorbesc de întâlnirea cu divinitatea din tine care te
transformă radical și te face să uiți de cum voiai să fii și să urmezi calea arătată de scânteia divină din
tine. De aceea unii spun că viața ți-e predestinată, doar că cei care spun asta nu știu că divinitatea te
îndeamnă să faci doar ceea ce vrei tu să faci, adică ceea ce ți-ai dorit să fii și este în armonie cu
gândirea ta și cu modul tău natural de a fi.
„In această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii … că persoana care stă pe vârful
muntelui nu a ajuns acolo prin cădere. Trebuie să urci către orice destinaţie îţi doreşti - şi nu poţi
ajunge acolo urcându-te pe alţii. Tebuie să urci alături de ceilalţi, unul lângă altul, chiar trăgându-i pe
unii odată cu tine. Eşti dispus să faci aceasta? Dacă da, vei ajunge în acel loc înalt şi ceilalţi vor fi
fericiţi că ai ajuns acolo - ceea ce te va menţine la înălţime.” - Neale Donald Walsch
