Sunteți pe pagina 1din 4

Via a i conflictul de valori. Eutanasia i Eugenetica.

Impactul invatamantului bioetic asupra modului de perceptie a unor notiuni Controversate: Euthanasia Vasile Astarastoae, Ortansa Stoica Prof. univ. dr. la Disciplina de Medicina legala, U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi , Conf. univ. dr. la Disciplina de Genetica medicala, U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi Euthanasia reprezinta o problema acuta a epocii noastre in care moartea nu reprezinta, de multe ori, decat raul minim. Adesea, drumul care duce spre sfarsit este atat de lung si dureros incat moartea apare ca o usurare. Ar putea cineva sa se gandeasca la cauzele care declansau moartea si modul in care mureau oamenii in antichitate si la felul cum natura a lucrat impotriva fiintei umane, tinzand sa-l intreaca in inventivitate? Sa nu se fi intors impotriva fiintei umane acea joaca continua a sa cu soarta! In acest cadru si euthanasia reprezinta o problema controversata pentru societatea noastra. Nu este vorba de o chestiune la moda, o idee care urmareste spiritul contestatar al epocii. Daca despre alte probleme se poate afirma ca supravietuiesc datorita epocii care le va lua cu sine atunci cand se va sfarsi, ramanand in amintire sau pierzandu-se in timp, in ceea ce priveste euthanasia, nici cei mai inversunati opozanti ai sai nu pot sustine asa ceva. Este de necontestat ca, cu cat sunt mai stralucitoare reusitele in medicina, cu cat se reuseste mai mult prelungirea vietii prin disparitia unor boli altadata incurabile, cu atat apar mai multe optiuni privind moartea si durerea. Prin urmare, ar fi necinstit sa consideram euthanasia o tema moderna, presupunand ca maine nu va mai fi de actualitate, intrucat aceasta problema revolutionara se va linisti si epoca noastra se va incheia. Euthanasia va fi un subiect actual atata timp cat vor predomina acei factori care au adus-o in actualitate, atata timp cat viata va da o lupta cu moartea si durerea. Insa, pana sa inceteze sa mai fie de actualitate, va zdruncina sistemele religioase, practicile medicale, gandirea filozofica, intr-un cuvant morala si constiinta umana. Euthanasia reprezinta o problema acuta a epocii noastre in care moartea nu reprezinta, de multe ori, decat raul minim. Ea este un concept greu de definit si de aceea exista multiple definitii. Exista argumente in favoarea euthanasiei, dar cele mai numeroase sunt impotriva. Sondajul efectuat in randul studentilor de la Facultatea de Medicina releva faptul ca daca initial perceptia este relativ favorabila euthanasiei in final ea se modifica si majoritatea o resping pe criterii etice sau o accepta cel mult pentru situatii exceptionale. Sondajul arata importanta si influenta instructiei in domeniul bioeticii deoarece rasturnarile spectaculoase de opinii apar dupa parcurgerea cursului de bioetica. El releva, in acelasi timp, necesitatea ca la disciplinele clinice alaturi de instructia in domeniul tehnicii actului medical sa se insiste si pe incarcatura etico-psihologica a acestuia.

Eugenia
V. Astarastoae*, Trif Bela Almos**, Liviu Cocora*** * Prof.dr., Catedra de Medicina Legala, Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa" Iasi ** Dr., Medic primar Medicina interna - Iasi; master in Bioetica - Cleveland, S.U.A. *** Conf.dr., Vicepresedinte al Colegiului Medicilor din Romania. Conceptul de eugenie a fost creat de antropologul englez Francis Galton (1822-1912) si presupune "studiul influentelor susceptibile de a fi supuse autoritatii sociale si capabile de a imbunatati sau de a vatama calitatile rasiale ale generatiilor viitoare fie in mod fizic, fie in mod mintal" (Eugen Relgis). Dictionarul explicativ al limbii romane defineste astfel termenul de eugenie (care in greaca veche inseamna "origine nobila") - disciplina care studiaza aplicarea practica a biologiei ereditatii in ameliorarea genetica a indivizilor. Desi des utilizat ca termen, eugenia nu a fost recunoscuta ca disciplina stiintifica de multi oameni de stiinta. Aceasta deoarece s-a vazut ca in ciuda sinceritatii neindoielnice si a dedicarii oamenilor de stiinta, stiinta nu mai constituia o cautare dezinteresata si lipsita de valoare a adevarului, ci era influentata la fiecare pas de factori inerenti contextului socio-economic si cultural-istoric in care ea exista. Asemenea "variabile contextuale" au fost identificate tot mai frecvent de cei care priveau stiinta ca pe o "intelepciune sociala". Redescoperirea legilor genetice a fost folosita pentru a sustine argumentul, mult folosit la inceputul secolului, ca reforma sociala este sortita esecului datorita predeterminarii ereditare a capacitatilor umane. Un corolar inevitabil era considerarea eugeniei drept singura metoda de a proteja generatiile urmatoare. Mii de oameni categorisiti drept retardati mintali au fost sterilizati in S.U.A. intre 1920 si 1950, majoritatea dupa legi ale diverselor state sustinute de Curtea Superioara. Un procent semnificativ dintre scestia apartinea fie grupurilor minoritatilor fie era format din persoane cu resurse reduse din punct de vedere economico-social. Tribunalele eugenice naziste au cerut mai intai sterilizarea unui numar neprecizat de oameni, estimat de unii la aproximativ un milion intre 1933-1940. Incepand cu 1988 in Republica Populara Chineza, prin intermediul legilor provinciale s-a cerut sterilizarea persoanelor retardate mintal. Avorturile sint obligatorii dupa un anume numar de copii. In provincia Henan unele legi prevad sterilizarea tuturor persoanelor casatorite care au "boli ereditare serioase, incluzand boli mintale, incapacitate mintala ereditara, malformatii ereditare". Ca raspuns la atitudinea Chinei, Fondul Natiunilor Unite pentru Activitati Populationale (UNFPA) s-a oferit sa finanteze un studiu national asupra cauzelor si preventiei retardarii mintale. Eugenia poate fi: - pozitiva atunci cand promoveaza descendentii proveniti din indivizi exceptional dotati; - negativa atunci cand elimina efectele transmiterii la descendenti a unor insusiri genetice nefavorabile. Eugenia negativa poate fi: - activa - pasiva In Germania nazista a existat un revers asa zis "pozitiv" al eugeniei, prin care s-au infiintat si au functionat lebensborn-urile. Un lebensborn (izvor al vietii) era un centru, intr-o cladire relativ izolata, unde erau aduse femei blonde si cu ochi albastri ca sa procreeze cu ofiterii SS, avand in vedere ca membrii rasei ariene erau imputinati de razboi. Multi dintre cei rezultati din aceste "conceptii dirijate" au avut ulterior de suferit din punct de vedere psihologic deoarece, dupa razboi, mamele lor au trebuit sa le ascunda adevarata origine, pretinzand ca sunt vaduve de razboi. Clonarea ar constitui o metoda si o forma de eugenie pozitiva. Conceptul de eugenie negativa activa este echivalent cu euthanasia eugenica. Cea mai celebra si trista interventie justificata prin ea a fost genocidul care a avut loc in urma legii promovate de Hitler in 1939, prin care au fost eliminati in doar cateva luni peste 400.000 de "indivizi indezirabili". In cadrul euthanasiei eugenice poate fi inclus si riscul de deces prin lipsa medicamentelor necesare sau a tratamentelor adecvate, favorizandu-se astfel selectia naturala a indivizilor cu rezistenta crescuta la impactul cu mediul.

Conceptul de eugenie negativa pasiva cuprinde consultul si sfatul genetic, acceptate ca acte medicale compatibile cu profesia medicala. Metodele eficiente de control al nasterilor (birth control) si de inseminatie artificiala au dus la o separare a functiei sexuale de cea reproductiva. Astazi este posibil ca barbatul si femeia sa-si exercite functia sexuala cu cei pe care ii iubesc, iar cea reproductiva cu cei pe care ii admira sau ii prefera pe alte criterii. Politica de stanga sau cea de dreapta, cea nationalista si imperialista au abordat problemele eugenice, unii trecand si la manopere eugenice. ... Problema sterilizarii persoanelor handicapate mintal este foarte incarcata emotional, pentru toate motivele care tin mai ales de particularitatile fiecarui caz, trimitand la o amintire de familie. Printre altele, aceasta antreneaza grele sarcini ideologice, in masura in care problema sterilizarii s-a incrucisat frecvent cu cea a politicilor eugenice, inclusiv cu derivatele lor cele mai grave. Politica eugenica Prin reducere la absurd, presupunand ca cineva demonstreaza superioritatea genetica a unei rase sau clase asupra altei rase sau clase, diferentele la nivelul de mijloc vor fi minime, cu siguranta. In acelasi timp, o proportie considerabila din grupul "inferior" va fi de fapt superioara jumatatii de jos al grupului "superior". Astfel, nu va putea apare nici un progres eugenic rapid prin incurajarea reproducerii unei rase in detrimentul celeilalte. Rezultatele ar putea apare, teoretic, doar prin eliminarea virtuala a catorva tipuri cu adevarat degenerate, combinata cu o rata inalta de multiplicare a catorva tipuri avansate si dotate. O atare genetica populationala nu este astazi aplicabila la specia umana. O societate ideala imbunatatita prin eugenie, a unei natiuni oarecare, va fi diferita daca se tine seama de sistemul social-politic avut in vedere: capitalist, socialist, militarist, pacifist-internationalist. Chiar daca ne-am propune sa lucram cu standarde exclusiv genetice, imaginea ideala a mediului inconjurator omului, nevoile si realitatile prezentului si prejudecatile noastre vor influenta atitudinile noastre. Ar putea exista trei eventualitati de urmat pentru implementarea unui program eugenic: a. Acceptand ca fiind dat tipul de mediu social, vom ajusta programul eugenic dupa el. In practica vom fi fortati desigur sa abordam un punct de vedere dinamic, tinand seama de tendintele schimbarii in cadrul mediului, presupunand in acelasi timp ca sistemul social nu va fi modificat in mod fundamental. b. Ne vom imagina un mediu social ideal, in mod stiintific, sau cel mai bun care poate fi gandit, iar masurile eugenice vor fi adoptate in consecinta, sperand cu piosenie ca de-a lungul timpului schimbarea sociala se va ajusta singura dupa idealul nostru, sau dupa vreo masura de schimbare genetica introdusa de noi. c. Se poate tenta un atac conjunct atat asupra mediului cat si asupra plasmei germinative. Plecand de la premisa ca detinem mijloace de control asupra mediului social, trebuie sa ne ajustam programul genetic la programul schimbarii mediului. Asa am avea o medie intre ideal si utilitatea imediata, adica intre ceea ce ne-am dori si ceea ce am fi dispusi sa acceptam (Julian Huxley, 1950). Toate aceste variante vor conduce la o societate inumana.

Viata omeneasca (atat in sens crestin si duhovnicesc, cat si in sens biologic) este un dar al lui Dumnezeu. Pentru ca ea vine de la Dumnezeu, stapanul ei absolut este Dumnezeu insusi. Viata umana este o realitate irepetabila, de aceea ea trebuie aparata si ingrijita in orice moment s-ar gasi purtatorul acesteia. Fiind creata de Dumnezeu, viata umana este intrinsec buna si merita ca totdeauna sa fie respectata si aparata, fie ca se va manifesta in mod plenar, fie ca va exista cu deficiente datorita unor cauze cunoscute sau necunoscute. Ca fiinte create, din punct de vedere biologic, prin vrerea lui Dumnezeu, intram in si iesim din istorie. Acesta este un drept al persoanei umane, persoana care nu se epuizeaza insa intre intrarea si iesirea ei in/din istorie. De-a lungul timpului, omul a avut o atitudine variabila fata de propria-i viata. La fel si atitudinea societatii fata de viata membrilor ei a fost variabila. In Sparta antica, spre exemplu, copiii handicapati erau lasati sa moara, lucru aprobat chiar de filosoful Platon (Republica III, 906). De altfel, filosofia greaca a fost favorabila sinuciderii si suprimarii celor care deveneau povara pentru altii. Cucerind Grecia, romanii au preluat moravurile grecilor, inclusiv pe cele referitoare la modul parasirii lumii acesteia. Prin urmare, in Imperiul Roman a existat practica de a lasa sa moara nounascutii cu malformatii. Acest obicei s-a continuat pana in cea de-a doua jumatate a secolului al IV-lea, cand sub influenta crestina - imparatul Valens avea sa-l interzica. Se stie, deopotriva, ca in Roma antica sinuciderea era considerata o moarte onorabila. Crestinismul, cu viziunea sa privind, pe de o parte viata si sensul acesteia, iar pe de alta parte originea suferintei si a rostului acesteia (ingaduit de Dumnezeu), a adus modificari radicale in ceea ce priveste respectul fata de viata omeneasca. Viata in trup este viata a persoanei, iar de viata persoanei umane nimeni nu poate dispune dupa bunul sau plac; persoana chiar in suferinta, are o valoare inestimabila. Iar, suferinta, cand nu este consecinta imediata sau indepartata a unor pacate, este o realitate ingaduita de Dumnezeu, stiut fiind ca suferinta aduce rabdare si rabdarea incercare, iar incercarea, nadejde ( Rom. 5, 3-4). De aceea Dumnezeu a poruncit: Sa nu ucizi! ( Exod. 20, 13). Persoana nu se epuizeaza in viata sa biologica, nici nu se realizeaza exclusiv in conditia sa pamanteasca, iar viata in sensul biologic al cuvantului, este conditia fundamentala in vederea pregatirii persoanei umane pentru Imparatia lui Dumnezeu. Crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva si orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata. Societatea general umana evalueaza insa, fara a tine cont totdeauna de valorile crestine promovate de Biserica. Asa se explica faptul ca, alaturi de punctul de vedere crestin cu privire la respectul fata de viata si de purtatorul acesteia, au existat si s-au dezvoltat si alte atitudini fata de viata umana, incat a aparut o adevarata cultura a mortii.