Sunteți pe pagina 1din 21

MEDICAMENTE

Prin medicamente se înţelege orice produs cu care se pot prevenii,


ameliora sau vindeca bolile şi simptomele lor.Tot medicamentele sunt
considerate produsele administrate pe calea externă sau internă,
la om sau animal, în scopul diagnosticării bolilor, precum şi produsele
care diminuează sau înlătură durerea la naşte sau în intervenţiile
chirurgicale.

Ele pot fi de natură minerală, vegetală, animală, biologică sau pot fi


obţinute pe cale sintetică.
În funcţie de cantitatea administrată ele pot acţiona în mod
diferit, iar în raport cu efectele produse, doza poate fi:

•doză terapeutică - cantitatea de medicamente care determină apariţia


efectului terapeutic dorit

•doză maximă - cantitatea maximă de medicament care poate fi


administrată fără a provoca efecte nocive

•doză toxică - cantitatea de medicamente care determină efecte


toxice

•doza letală - cantitatea de medicamente care produce moarte


persoanei respective.
Medicamentele sunt prescrise de medic, iar persoanele care le
administrează trebuie să cunoască următoarele reguli generale:



•Este necesar să se verifice
prospectul de pe medicamente
înainte administrării

•Să se cunoascămodul de
adminsitrare ,doza cât şi orarul
pentru a asigura o eficienţă
maximă

• Să se cunoască reacţiile
imediate sau îndepărtate care pot
apărea.
medicamentele
se pot administra pe cale orală, respiratorie, rectală,
aplicaţii locale sau pe cale parenterală adică prin injecţii .

Prin cale parenterală se înţelege administrarea


medicamentelor pe altă cale decât tubul
digestiv.
În mod curent se înţelege introducerea în
organism
a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu
ajutorul
unor ace care traversează ţesuturile, deci prin
injecţii. Dintre avantajele utilizării acestei căi
cităm:
absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă
a efectului ocolirea tubului digestiv în cazul
medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor
digestive introducerea medicamentelor în
organismul bolnavului inconştient.
• Crearea unui medicament

• Între momentul în care un


medicament este creat în laborator şi
cel în care este introdus în farmacii,
pot trece foarte mulţi ani. După ce sunt
stabilite caracteristicile fizice şi
chimice ale noii molecule, încep
testările. Dacă medicamentul este, de
exemplu, menit să acţioneze asupra
ficatului, el este introdus într-o cultură
de celule ale ficatului. Apoi este
introdus într-un ficat de origine
animală. Dacă rezultatele sunt
încurajatoare, încep testările pe
animale.
• Cercetătorii evaluează atunci
eficacitatea noului produs, modul în
care se răspândeşte în organismul viu,
efectele sale secundare. Dacă
rezultatele sunt satisfăcătoare, se
încep testările pe oameni, sub un strict
control medical. După numeroase
teste, care pot dura mai mulţi ani,
medicamentul primeşte sau nu
autorizaţia de a fi scos pe piaţă.

În vederea obţinerii unui medicament, materiile prime sunt
transformate prin intermediul operaţiunilor farmaceutice
fizice , chimice sau bio-chimice într-o formă farmaceutică,
putând fi administrată bolnavului ; rareori se administrează
ca atare , neprelucrate .
Materiile prime se împart în trei categorii:
Substanţe medicamentoase, care prezintă o acţiune
determinată asupra organismului, numită acţiune
farmacologică (efect terapeutic).
Substanţe auxiliare, inerte din punct de vedere
farmacologic ( deci fără acţiune terapeutică) , având rolul
de a transforma substanţa medicamentoasă în forma
farmaceutică şi a o transporta la locul de acţiune.
Materiale şi recipiente de condiţionare-ambalare , care
servesc la închiderea formei farmaceutice într-un recipient,
asigurând astfel protecţia , stabiliatea şi eficacitatea, până
în momentul utilizării, facilitatea de administrare şi
informare asupra medicamentului.
Medicamentele sunt prezentate
sub diferite forme farmaceutice:
- pulberile se absorb repede din tubul
digestiv, datorită marii suprafeţe de
contact. Prezintă avantajul că bolnavul
beneficiază de toţi factorii activi din
plantă. Au dezavantajul că se conservă
mai greu, datorită descompunerii lor în
contact cu aerul şi umiditatea.
capsule sunt învelişuri folosite pentru
acoperirea medicamentelor solide, moi
sau lichide, cu scopul de a le masca gustul
sau mirosul neplăcut, cât şi pentru a dirija
acţiunea medicamentului (învelişul rezistă
la sucurile gastrice şi se desface numai în
intestin).
pilule sunt forme farmaceutice solide
sferice, obţinute din una sau mai multe
substanţe active şi cu diferiţi excipienţi.
comprimatesunt forme farmaceutice
de consistenţă solidă, cu aspect de cilindru
sau disc. Sunt administrate oral sau
dizolvate într-o anumită cantitate de apă.
Sunt dozate cu precizie.
drajeurile sunt forme farmaceutice
solide, acoperite de un strat protector
pentru a masca gustul si mirosul neplăcute
al substanţei active şi de a-i dirija acţiunea
spre intestin.
I ANALEPTICE
Stimulante psihomotorii
Grupa de substanţe excitante ale sistemului nervos central care provoacă stimularea
de tip coordonat a funcţiilor psihice şi motorii ale scoarţei cerebrale. Principalele
stimulante psihomotorii sunt cofeina şi o serie de substanţe de sinteză, având drept
prim rezultat amfetamina.
Cofeina este un alcaloid derivat de xantină, conţinut în boabe de cafea, frunze de ceai,
boabe de cacao.
Acţiuni farmacologice:
•stimulează scoarţa cerebrală
•stimulează slab centrii respiratori
•stimulează miocardul
•produce vasodilataţie periferică directă
•creşte moderat diureza
- măreşte secreţia gastrică
- creşte metabolismul bazal
Efecte nedorite şi toxice:
a)toxicitatea cofeinei este mică
b)efectele nedorite în utilizarea terapeutică sunt legate de acţiunea excitantă
c)centrală şi constau din nervozitate, tremurături, insomnii, palpitaţii
• Cafeina este
un alcaloid care
stimulează
sistemul nervos
central, mărind
activitatea
senzorială. Creşte
puterea de
contracţie a
cordului
îmbunătăţindu-i
ritmul, produce
vasoconstricţie în
sfera nervului
splahnic şi Molecula de
dilataţia vaselor
coronare cerebrale cafeina
şi renale.
Îmbunătăţeşte
activitatea
centrului
respirator şi cea
• II. HIPNOTICE
(SOMNIFERE)
• 

•Grupă de substanţe

deprimante centrale care


favorizează apariţia
somnului, îl adâncesc sau îi
prelungesc durata. Doze
mici au acţiune sedativă.
•Fenobarbitalul

• Acţiuni farmacologice:
 provoacă sedare
 favorizează
apariţia
somnului
 antagonizează
convulsiile
electrice
 potenţează
acţiunea
analgezică
 are acţiune slab
antispastică
 are acţiune
inducătoare
asupra
• III. ANALGEZICE, ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATORII

• Au acţiune antiinflamatorie care contribuie la analgezie şi este,


probabil responsabilă de efectele antireumatice. Acţiunea antiinflamatorie se
datorează probabil interferării biochimice şi farmacodinamice a unor mediatori
chimici ai procesului inflamator. Analgezia este mai puţin intensă şi se
manifestă mai ales în durerile somatice de natură inflamatorie. Nu au acţiune
euforizantă şi nu prezintă pericol de dependenţă.


Aspirina
Acţiuni farmacologice:
a)are acţiune antiinflamatoare
b)antireomatică
c)
Fenomene nedorite:
a)iritaţii gastrice
b)leziuni hemoragice ale mucoasei gastrointestinale
c)asociat cu alte medicamente poate provoca crize
• IV Anestezice.
• Sub numele de anestezice generale se
cuprind o serie de substanţe chimice care produc
pierderea cunoştiinţei, a sensibilităţii şi a
posibilităţilor de mişcare. Anestezicele sunt
deosebit de utile pentru că fără ele intervenţiile
chirurgicale nu ar fi posibile. Primul anestezic
introdus în anul 1847 şi apoi utilizat pe scară
mare a fost cloroformul (CHCl ). Cum însa acest
compus se elimină greu din organism şi produce
anumite efecte toxice, s-au utilizat mai târziu
substanţe mai volatile, în special protoxidul de
azot (N O), numit şi gaz ilariant şi ciclopropanul
(C H ). Ambele substanţe fiind gazoase, se aplică
în amestec cu oxigen (20%), în aparaţe care
permit totodată dozarea perfectă a amestecului şi
evacuarea gazelor expirate.
Cloretanul (kelenul), C H Cl, este mai puţin toxic

decât cloroformul, dar totdată un hipnotic mai


slab. Se utilizează mai ales ca anestezic de
inhalaţie, ca şi cloroformul, sau ca anestezic local
Anestezicele locale sunt medicamente care,

aplicate la terminaţia unei fibre nervoase, fac să


dispară temporar sensibilitatea. Tipul acestor
anestezice de suprafaţă este alcaloidul cocaina. O
anestezie de profunzime se realizează cu anumite
medicamente de sinteză printre care cel mai
utilizat este procaina (novocaina).

•  

 

• V Medicamente simpaticomimetice.

• Impulsul nervos se transmite, de la sistemul nervos


(central sau simpatic) la cel care efectuează acţiunea
comandată, prin intermediul unor substanţe chimice secretate
la marginea fibrei nervoase. Există două substanţe care
provoacă o asemenea acţiune, noradrenalina şi
derivatul metilat al acesteia, adrenalina:
•  
 

• OH OH
• __ _
• // \\ // \\
• HO-- --CH-CH HO-- --CH-CH
• \ ___ /   \ __ /  
• OH NH OH NH-CH

• Noradrenalina Adrenalina
• 
• 


VI Antibiotice.

Se numesc antibiotice substanţele produse de unele organisme


vii, adesea de microorganisme sau ciuperci, pentru propria lor
apărare. Antibioticele împiedică, în concentraţii foarte mici,
creşterea altor microorganisme. Până în prezent au fost
descoperite câteva mii de antibiotice. Câteva dintre acestea nu
sunt toxice pentru animalele superioare în special pentru om, şi
sunt de aceea folosite ca medicamente pentru combaterea
maladiilor provocate de microbi.
Primul antibiotic, penicilina, produs de unele mucegaiuri,
a fost descoperit în 1929 de Fleming, dar aplicat pe scară mare
abia în cursul celui de-al doilea război mondial.
PENICILINA

Medicament antibiotic bactericid (care omoară bacteriile),


aparţinând familiei betalactaminelor.
Penicilinele sunt indicate în tratamentul infecţiilor cu germeni
sensibili, ca: faringita, bronsita, pneumonia, amigdalita,
endocardita bacteriană (infecţia uneia dintre tunicile inimii,
endocardul), sifilisul, blenoragia şi angina lui Vincent, şi în
prevenirea crizelor de reumatism articular acut.
Structura Penicilinei
• Moldaminul

• Este o penicilină depozit, de administrare parenterală. Administrat


intramuscular se absoarbe lent, realizând niveluri sanguine mici, dar
de lungă durată ( 4-6 zile ), suficiente pt. a împiedica streptococul
beta-hemditic din gripa A. este folosit pt. profilaxia reumatismului
poliarticular, a luesului cât şi pt. tratamentul unor infecţii
streptococide uşoare. Se administrează intramuscular profund, în
doză de 600.000-1.200.000 u.i. la interval de 4-6 zile.

 Penicilinele semisintetice.

 Ampicilina ( aminobenzilpenicilina ) este o penicilină semisintetică
rezistentă la acizi, dar inactivată de penicilinază . Este
prezentată sub formă de capsule operculate ( 0,25 gr ) pt.
administrare orală şi flacoane de 0,25 şi 0,5 gr. Pt. administrare
parenterală. Se absoarbe bine după administrarea orală şi
parentală, se concentrează foarte bine în căile biliare. Eliminarea
se face pe cale renală, nemetabolizată. Prezintă dezavantajul că
sensibilizează organismul mai mult decât alte antibiotice. Doza
zilnică pt. adult este între 2-6 gr. ( după severitatea şi localizarea
infecţiei ).
Proiect realizat de:

Istrate Adina
Tătar Lavinia
Merca Diana