CURS 4: BAZELE BIOLOGICE SI

PSIHOSOCIALE ALE
COMPORTAMENTULUI UMAN.
APLICATII IN PSIHOLOGIA
MEDICALA
.

Elemente de genetica a comportamentului:

Relaia dintre comportament i genetic sau ereditate a fost evideniat

nc din sec.al XIX-lea, odat cu lucrrile omului de tiin Sir Francis
Galton ( 1822-1911)

acesta lanseaz celebra dilema nature of nurture, cu referire la relaia

ereditate-mediu.

Primele cercetri n genetica comportamentala umana au fost realizate

propriu-zis ncepnd cu anii 20 ai secolului trecut, cand behaviorismul
( teorie ce sustine formarea comportamentului uman mai ales n urma
experientelor traite) a devenit popular.

Elemente de genetica a comportamentului:

Abia in anii 70 iau nastere studii care confirma in cadrul unor demersuri
evidence-based de tip prospectiv importanta geneticii in aparitia anumitor
boli psihice, reprezentantul tip fiind schizofrenia.

Genetica comportamentala contemporana conlucreaza strans cu

neurofiziologia si neuroanatomia, in cadrul macrodomeniului denumit
generic macro-stiinte.

Metode de studiu:

Metodele genetice sunt utilizate pentru a estima efectul net al

factorilor genetici si de mediu asupra diferentelor individuale, in
ceea ce priveste orice trasatura complexa de caracter, inclusiv
trasaturile comportamentale.

Scopul lor este acela de a identifica gene specific responsabile de

influenta genetica.

Metode de studiu:

Metoda gemenilor, bazata pe intamplarea naturala din care rezulta

gemeni identici monozigoti sau respectiv gemeni fraternali, dizigoti.

Gemenii monozigoti sunt identici din punct de vedere genetic,

pentru ca provin din acelasi ou fertilizat.

Gemenii dizigoti provin din doua oua, care din intamplare au fost
fertilizate in acelasi timp.

Metode de studiu:

Influenta factorului genetic este in functie de proportia variatiei

comportamentale ( daca variabilitatea comportamentala este cauzata
de factori de mediu, gemenii dizigoti ar trebui sa aiba aceleasi
trasaturi comportamentale ca si in cazul gemenilor monozigoti,
pentru ca au fost create de aceiasi parinti, in acelasi loc, in acelasi
timp;

Metode de studiu:

daca in schimb trasatura de comportament este influentata de

gene, atunci gemenii dizigoti ar trebui sa fie mai putin similari
intre ei fata de gemenii monozigoti.

Metode de studiu:

Metoda

adoptiei, reprezinta un design

cvasiexperimental, care se bazeaza pe un
accident social, in urma caruia copiii sunt
adoptati, inca de mici, departe de parintii lor
biologici, punandu-se in evidenta astfel, prin
cresterea si educarea lor in alta familie, efectele
comparative ale geneticii si ale mediului.

Metode de studiu:

Aceasta metoda cunoaste mai multe variante:

1. Varianta adoptorilor, in care demersul este retrospectiv. Se porneste

de la copii bolnavi si se evalueaza in ce masura parintii lor ( naturali
sau adoptivi) au boala. Daca proportia parintilor naturali care au boala
o excede pe cea a parintilor adoptivi, factorul genetic joaca evident un
rol mai important, daca este invers, se poate trage concluzia ca mediul
joaca rolul decisiv;

Metode de studiu:

2. Varianta adoptatilor, in care demersul este prospectiv. Se

porneste de la parinti afectati si se evalueaza proportia in care copiii
lor ( naturali sau adoptivi) au boala. Daca proportia copiilor naturali
care au boala o depaseste pe cea a copiilor adoptati, factorul genetic
joaca rolul primordial, daca nu- mediul.

3. Metoda incrucisarii ( cross-fostering), in care se combina cele

doua variante de mai sus.

Bazele neurochimice ale comportamentului:

In arsenalul metodelor de abordare a diferitelor tulburari si boli psihice si

somatice, cercetarea mecanismelor moleculare este un domeniu in
continua dezvoltare.

Bazele moleculare ale comportamentului sunt reprezentate de transmiterea

impulsului nervos de la centrii cerebrali care initiaza comportamentul ( de
exemplu hipotalamusul in comportamentul de hranire), sau de la receptorii
periferici care alerteaza creierul asupra initierii unui comportament
adaptativ ( de exemplu, receptorii durerii in cadrul reflexului de aparare),
sau efectorii care realizeaza comportamentul ( ex. Contractiile musculare).

Bazele neurochimice ale comportamentului:

Neuromediatorii sunt acele substante care realizeaza transmiterea

informatiei nervoase de la neuron la neuron, precum si de la neuron
la fibra musculara. Implicarea neuromediatorilor este evidenta,
intrucat exista substante care inhiba/stimuleaza comportamentul,
neuromediatori specifici anumitor tipuri de comportament sau care
se gasesc in anumite arii cerebrale sau in anumiti neuroni.

Rolul neuromediatorilor in comportament:

Cunoasterea neuromediatorilor implicati in comportament prezinta o

importanta deosebita in intelegerea diferitelor tipuri de
comportament uman normal si anormal si ofera o premisa reala in
tratamentul medicamentos al deviatiilor de
comportament.Intelegerea rolurilor complexe ale neuromediatorilor,
corelate cu gandirea sau afectivitatea, ofera perspective terapeutice
si in psihologie.

Catecolaminele ( adrenalina si noradrenalina) sunt cei mai

importanti neuromediatori care intervin in raspunsul de fuga sau
lupta,in fata unui pericol.

Rolul neuromediatorilor in comportament:

Adrenalina- intervine in reglarea temperaturii corpului, a presiunii

arteriale si a frecventei respiratorii.

Noradrenalina- este extrem de importanta in dezvoltarea normala a

sistemului vizual, influenteaza dispozitia ( creste in manie si scade in
depresie), este implicata in ciclul somn- veghe, in aparitia starii de
anxietate ( panica).

Rolul neuromediatorilor in comportament:

crestere cronica a cantitatilor de catecolamine se

inregistreaza la tipul de personalitate A. Intrucat acesti
indivizi sunt tot timpul alerti, concentrati,
ocupati,nivelul lor de catecolamine este mai ridicat
decat limita normala, fapt ce ii expune unei incidente
marite a afectiunilor cardiovasculare.

Rolul neuromediatorilor in comportament:

Tipul comportamental A are si o determinare culturala, fiind mai

raspandit in societatile de tip occidental, pe fondul valorizarii
pozitive a autodeterminarii si activismului social.

Serotonina- rol important in mecanismul somnului, in transmiterea

durerii si in sistemele care mediaza starea de liniste.

Factori psihocomportamentali cu implicaie n patologia somatic i psihic:

Odata cu evolutia societatii si a schimbarii modelului dominant de

explicare a bolii, dintr-unul strict bio-medical, intr-unul bio-psihosocial, reconsiderarea relatiei intre sanatate, respective boala, si
factorul psihic a devenit din ce in ce mai importanta.

S-au analizat cazurile cu longevitate neasteptat de mare a unor

subiecti in ciuda expunerii la stres si una din intrebarile care a
suscitat interesul comunitatii stiintifice a fost daca exista anumite
particularitati de personalitate sau stiluri cognitive care pot permite
ca anumiti subiecti sa isi pastreze sanatatea, in ciuda unor factori
concurenti nocivi sau a unor conditii de mediu ostil.

Factori psihocomportamentali cu implicaie n patologia somatic i psihic:

S-au descoperit urmatorii parametri ca factori de protectie la stres:

1. Autoeficacitatea: termen definit de catre Albert Bandura, ca fiind

convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza
resursele cognitive si motivationale in vederea indeplinirii cu succes
a sarcinilor date ( teoria social-cognitiva).

Nivelul AE deriva din 2 surse principale

a. Experientele proprii ale individului

b. Cunostintele mediate ( preluate de la altii).

Factori psihocomportamentali cu implicaie n patologia somatic i psihic:

AE:

- are o conditionare culturala, fiind incurajata si/sau dezvoltata

diferit, in functie de sistemul de valori al comunitatii respective.

este in stransa legatura cu stabilirea idealurilor si atingerea lor.

Factori psihocomportamentali cu implicaie n patologia somatic i psihic:

- De exemplu, o persoana cu AE crescuta va avea o motivatie mai

mare, alimentata de increderea in fortele proprii si de atribuirea
insuccesului; se asociaza cu coping activ, centrat pe rezolvarea
problemei.

- Persoanele cu AE scazuta vor vedea in insuccese o confirmare a

lipsei lor de valoare. Astfel, se creeaza premisele aparitiei unor
tulburari, precum anxietate, depresie, atacuri de panica, ce afecteaza
semnificativ calitatea vietii, prin efectul asupra unor multiple
compartimente ale vietii ( psihic, somatic dar si social prin
neindeplinirea la parametri optimi, a diferitelor proiecte sau sarcini).

- AE are rolul de mediator intre stres si functionarea sistemului

imun.

Factori psihocomportamentali cu implicaie

n patologia somatic i psihic:

2. Locusul de control intern

- Concept folosit pentru prima data de Rotter in 1966, cu referire la

perceptia individului asupra principalelor cauze ale evenimentelor din
viata sa.

Rotter izoleaza 2 forme distincte de explicare a realitatii inconjuratoare:

1. Una bazata pe implicarea propriilor forte si asumarea propriei

responsabilitati ( locus intern).

2. Cea de-a doua bazata pe rolul intamplarii, destinului, soartei, sau altor
factori din afara ( locus extern).

Factori psihocomportamentali cu implicaie

n patologia somatic i psihic:

Individul isi explica practic realitatea prin prisma locului sau de

control, el ofera o recompensa pe plan cognitiv si afectiv.Astfel,
ajunge sa aiba anumite convingeri despre cauzele anumitor situatii,
ca si anumite sentimente fata de acele situatii sau despre
posibilitatea de a le influenta.

2. Locusul de control intern:

Persoanele orientate spre LCI:

- sunt mai responsabile

adopta comportamente sanogenetice;

au o mai mare complianta la tratament.

tind sa tina cont mai mult de informatiile cu privire la boala

2. Locusul de control extern:

Persoanele orientate spre LCE:

sunt mai predispuse la stres

anxietate

insatisfactie

depresie.

3. Robustetea:

Este calitatea de a rezista unui stres, unei presiuni psihice sau unei
schimbari, in ciuda dificultatilor carora subiectul trebuie sa le faca fata.

Principalele componente ale robustetii cuprind:

- Locul de control intern, respectiv convingerea ca elementele din

viata unui individ pot fi controlate cu ajutorul propriilor instrumente de
interventie;

- Implicarea, angajarea si persistenta in vederea indeplinirii scopului

propus;

- Perceperea schimbarilor de viata ca pe niste provocari, si nu ca pe

niste fatalitati.

4. Sentimentul de coerenta:

Reprezinta o caracteristica esentialmente cognitiva, ce exprima

modul persoanei de a percepe, judeca si interpreta lumea si pe sine(
Antonovsky, 1987). Aceasta trasatura se formeaza din copilarie si
adolescenta si se stabilizeaza in jurul varstei de 30 de ani.

4. Sentimentul de coerenta:

Coerenta apare ca o sinteza a trei caracteristici:

1. Comprehensiunea- posibilitatea unei persoane de a intelege

situatia prin care trece; informatia apare la nivel cognitiv- clara,
structurata, consistenta si nu haotica, redundanta.

2. Controlul se refera la capacitatea persoanei de a gasi resurse

interne/ externe, care sa o ajute sa faca fata unor evenimente
stresante. Sunt incluse atat resursele personale, fizice si psihice, cat
si suportul social.

3. Scopul- perceptia unei finalitati necesare sau dorite a actiunilor

infaptuite.Daca exista un scop, persoana va considera importanta
mobilizara efortului pentru a face fata situatiei nedorite si pentru a o
depasi.

Stima de sine:

-scazuta: evidentiaza o motivatie de asemeni scazuta,

comportamente de evitare, agresivitate defensive, rezistenta la
schimbare si din punct de vedere psihopatologic- predispozitie la
stres, anxietate si depresie.

Optimismul:

Reprezinta tendinta generala, relativ stabila, de a avea o conceptie

pozitiva asupra viitorului si experientelor vietii ( Scheier et
al.,2001).

Optimismul nu tine de circumstante exterioare, ci de interior, mai

ales de capacitatea de a percepe binele, de increderea in sine si de
bucuria de a trai.

Persoanele optimiste rezista mai bine la stres, adopta comportamente

care sa previna imbolnavirea si fac fata mai bine bolii, in timp ce
pesimistii sunt de 2 ori mai predispusi decat optimistii sa sufere de
depresie, dar si de boli cardiovasculare sau deficiente ale sistemului
imunitar.

Optimismul:

O extrema nedorita la care poate ajunge optimismul comparativ este

optimismul nefondat, care previne schimbarea si perceptia reala a
unor riscuri;

De exemplu: comportamentul pasiv, in asteptarea ca lucrurile se vor

rezolva de la sine, incapatanarea ( des intalnita la tipul
comportamental A) sau noncomplianta derivate din
iresponsabilitatea cu privire la terapie ( luarea in gluma a acesteia si
pasarea intregii resposabilitati asupra psihologului).

Curiozitatea saptamanala

Agresivitate: actiune energica cu scop, verbala sau fizica;

corespondentul motor al afectului de furie, manie sau ostilitate.
Apare in manie, in schizofrenie,deficit neurologic, tulburari de
control a impulsurilor.

Amnezie: incapacitate totala sau partial de evocare a trairilor

anterioare; poate fi de origine organica ( tulburare amnezica), sau
emotionala ( amnezie disociativa).

Curiozitatea saptamanala:

Anorexie: pierderea sau descresterea poftei de mancare; in anorexia

nervoasa, pofta de mancare poate sa se pastreze, dar pacientul refuza
sa manance;

Alexitimie: incapacitatea de a descrie sau de a constientiza propriile

emotii sau dispozitii sau de a elabora asupra fanteziilor legate cu
depresia, abuzul de substante si tulburarea de stres posttraumatic.

VA MULTUMESC!