Căi de invazie terestre și acvatice

pe continentul european
Etape majore în istoria invaziilor
I. Etapa nivelului intra-regional
Activitățile umane favorizante
În neolitic omul culegător-vânător a început să cultive
plante, să crească animale și să folosească focul în scop
vânătoresc sau agro-pastoral.
Implicațiile asupra mediului
S-au creat legături puternice între mai multe acțiuni
umane specifice și invadatorii potențiali specifici.
 Introduceri preistorice în Insula Corsica
exemplul 1

Introducerea și extincția unor specii de micromamifere

(negru – identificări de specii din prezent sau fosile, gri – extrapolări)
Etape majore în istoria invaziilor
II. Etapa nivelului inter-regional
Activitățile umane favorizante
În perioada marilor descoperiri geografice omul a
început să folosească navigatul pentru deplasări lungi,
cu scop comercial sau colonizator.
Implicațiile asupra mediului
Ruperea barierelor biogeografice a provocat valuri
succesive de invadatori la nivel inter-regional.
Etape majore în istoria invaziilor
III. Etapa nivelului planetar
Activitățile umane favorizante
În perioada postbelică acțiunile distructive ale omului
asupra mediului au început să provoace schimbări
climatice și geologice la nivel planetar.
Implicațiile asupra mediului
Este schimbat cadrul și ritmul jocului evolutiv natural al
întregii biosfere.
 Clasificarea speciilor invazive
(după originea lor)

1. IAS (invasive alien species)

= specii invazive străine
2. INS (invasive native species)
= specii invazive native
 Clasificarea invaziilor
(după originea speciilor invazive și contribuția omului)
1. Inv cu AS introduse: introducere -> naturalizare -> colonizare
1a) cu introducere intenționată
1b) cu introducere neintenționată
2. Inv cu AS imigrate: imigrare -> naturalizare -> colonizare
2a) cu imigrare naturală (perturbări naturale)
2b) cu imigrare favorizată de om (pert. antrop.)
3. Inv cu NS imigrare: imigrare -> colonizare
3a) cu imigrare naturală (perturbări naturale)
3b) cu imigrare favorizată de om (pert. antrop.)
 Clasificarea speciilor străine
(după stadiul parcurs în procesul invaziei)

Specii străine
Introducerea =>
ocazionale
↓
Naturalizarea Specii străine
=>
(formarea primei populații stabile) naturalizate
↓
Colonizarea Specii străine
=>
(formarea de populații noi) invazive (IAS)
Căile de introducere a speciilor străine
I. Introduceri intenționate în natură
I.1. Cultivarea de plante
I.2. Schimbul de germoplasmă
I.3. Eliberarea de animale
II. Introduceri în captivitate și eliberări accidentale în natură
III. Introduceri accidentale în natură
III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
III.2. Transportul de sol contaminat
III.3. Transportul de apă contaminată
III.4. "Autostopiști nepoftiți"
III.5. "Locuitori nepoftiți"
Căile de introducere a speciilor străine
I. Introduceri intenționate în natură
I.1. Cultivarea de plante
- în scop pomicol, legumicol și furajer
- în scop forestier
- în scop ornamental
- în scop ameliorator pentru sol
I.2. Schimbul de germoplasmă
I.3. Eliberarea de animale
I.3.1. Eliberarea de animale domestice
- pentru alimentație
I.3.2. Eliberarea de animale sălbatice
- pentru vânătoare
- pentru pescuit
- pentru biocontrol
- pentru "reintroducere"
I.3.3. Eliberarea de animale de companie
- pentru evitarea sacrificării
 I.1. Cultivarea de plante (scop ornamental):
Cenușarul (Ailanthus altissima) este
originar din Asia de Est. În Europa a fost
introdus în 1740, când preotul iezuit
Pierre Nicolas d'Incarville a trimis din
exemplul 2

Beijin la Paris o colecție de plante și

semințe. El a crezut că semințele aparțin
oțetarului, cu care cenușarul seamănă
foarte mult, de unde și denumirea de
oțetar fals. Prima semnalare în literatura
românească s-a făcut în 1871, de unde se
știe că a fost cultivat ca arbore
ornamental în perioada 1856-1870 în
Grădina Botanică din Iași.
 I.1. Cultivarea de plante (scop ornamental):
exemplul 2

Invazie de cenușar pe Defileul Dunării,

unde a fost semnalat prima dată la Baziaș în 2012
 I.1. Cultivarea de plante (scop ameliorator):
Salcâmul (Robinia pseudacacia),
originar din America de Nord, a fost
adus în Europa în 1601 de către
naturalistul Jean Robin (botanistul
exemplul 3

regelui Henric al IV-lea al Franței), care

l-a plantat prima dată în grădina regală
din Paris. În același an, fiul său
Vespasian Robin l-a plantat în Piața
René-Viviani din Paris. Salcâmul lui
Vespasian trăiește și azi. În România a
fost introdus în 1750 ca arbore
ornamental. În 1852 a fost folosit prima
dată la împădurirea dunelor de nisip.
 I.1. Cultivarea de plante (scop ameliorator):
exemplul 3

Invazie de salcâm în Câmpia Nirului,

unde a fost plantat pentru fixarea dunelor continentale
 I.2. Schimbul de germoplasmă
Schimbul internațional de
germoplasmă este un factor
principal în răspândirea rapidă a
exemplul 4

bolilor virale și viroidale la plante.

De exemplu virusul mozaicului
soiei (SMV - soybean mosaic
virus) a fost adus în Europa și
America de Nord odată cu
semințele de soia (Glycine max),
importate din China în secolele
XVIII și XIX.
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. vânătoare)

Iepurele european (Lepus europaeus)

a fost introdus în Suedia în 1886, cu
scop vânătoresc. În doar câteva
exemplul 5

decenii specia s-a răspândit în toată

țara, după care (începând din 1949)
efectivele lui au scăzut brusc. Astăzi
este prezent doar în treimea sudică a
țării. Ocupă habitate diferite față de
specia nativă (Lepus timidus). Primul
se hrănește cu vegetația ierboasă din
locurile deschise, pe când al doilea cu
mugurii și lujerii din pădure.
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. vânătoare)
exemplul 5

Arealul iepurelui european

(negru – arealul nativ, hașurat – zone de introducere)
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. biocontrol)
Mămăruța asiatică (Harmonia
axyridis) a fost introdusă pentru
biocontrol prima dată în SUA, în 1916.
exemplul 6

Scopul a fost combaterea afidelor și

coccidelor. În Europa primii au folosit-
o ucrainienii (în 1964). În anii 90 a fost
produsă și comercializată de francezi,
ceea ce a făcut ca mai multe state
europene să o folosească. Ea elimină
prin concurență speciile native de
cocinelide.
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. biocontrol)
exemplul 6

Invazie masivă de Harmonia axyridis

în aria protejată Redwood Regional Park
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. reintroducere)
Castorul american (Castor canadensis),
a fost introdus prima dată în Europa în
Finlanda, considerându-se la vremea
aceea o reintroducere a speciei
exemplul 7

europene. Ulterior statutul taxonomic

de subspecie a fost revizuit la specie,
pentru că specia americană a eliminat-
o pe cea europeană, după ce a trecut
din Finlanda în Rusia. Acum există
riscul extinderii lui și în Scoția și
Norvegia, unde există încă specia
nativă.
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. reintroducere)
Ingineria
ecologică a celor
două specii au
exemplul 7

efecte similare
asupra
comunităților de
plante și animale
cu care
coabitează

Genul Castor în Europa (roșu – C. fiber, verde – C. canadensis,

1 – C. f. fiber, 2 – C. f. albicus, 3 – C. f. galliae, 4 - C. f. belarusicus)
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. evitarea sacr.)
Țestoasa de Florida (Trachemys
scripta elegans) este originară din
SUA (și nordul Mexicului). În 1975
exemplul 8

ei au interzis comercializarea ei în
interiorul țării datorită infecțiilor
grave pe care le-a transmis omului.
Totuși până în 1997, când a fost
interzisă în Europa, ei au exportat
în nouă ani 52 mil. de exemplare
pentru consum. În Europa ea s-a
dovedit o amenințare ecologică.
Trachemys scripta elegans pe râul Bistra
(jud. Neamț)
 I.3. Eliberarea de animale în natură (pt. evitarea sacr.)
În Europa țetoasa de
Florida a fost eliberată în
natură în 13 țări. Cauza a
fost comercializarea
exemplul 8

Distribuția țestoasei de Florida în Europa
juvenililor pentru
acvaristică și eliberarea lor
la maturitate de către
deținători datorită taliei lor
mari. La început a fost
întâlnită în habitatele din
zone urbane, iar ulterior a
invadat habitatele naturale.
Căile de introducere a speciilor străine

II. Introduceri (intenționate) pentru captivitate și eliberări accidentale în natură

- din grădini botanice sau zoologice
- din ferme de mamifere sau păsări
- din ferme acvacole sau maricole
- din institute de cercetare
- din domiciliile deținătorilor de animale de companie
 II. Eliberări accidentale (din grădini zoologice)

Rața jamaicană (Oxyura

jamaicensis), de origine nord
americană, este o amenințare
exemplul 9

pentru congenera ei europeană,

Oxyura leucocephala, datorită
hibridării introgresive. Este foarte
larg răspândită în UK. Se consideră
că a scăpat din grădini zoologice
sau colecții private de păsări.
 II. Eliberări accidentale (din grădini zoologice)

Cangurul pitic (Macropus rufogriseus)

are istorie deja în UK. Prima
introducere în Anglia s-a făcut în
1865, iar primele semnalări în
exemplul 10

sălbăticie s-au făcut la începutul

secolului XX (Munții Penini din
comitatul Derbyshire și în Tring Park
din comitatul Hertfordshire). După
mai multe decenii de supraviețuire se
crede că a dispărut din acele zone.
Astăzi însă specia are populații stabile
în Scoția și Insula Man.
 II. Eliberări accidentale (din ferme de mamifere)

Nurca europeană (Mustela lutrola)

a fost adusă aproape la dispariția
datorită vânătorii pentru blană și a
pierderii habitatului. La începutul
Exemplul 11

secolului XX s-au înființat în multe

Mustela vison (sus)
și aria ei de răspândire în Europa (jos)
țări europene ferme de nurci
americane (Mustela vison).
Exemplarele scăpate au format
populații, care au dus la
amenințarea șobolanului de apă și a
nurcii europene, periclitată deja în
acea vreme.
 II. Eliberări accidentale (din ferme de mamifere)
exemplul 11

Nurcă americană (Mustela vison)

atacând un subadult de corb de mare alb (Sula bassana)
 II. Eliberări accidentale (din domicilii)

Specie afro-asiatică, papagalul

Micul Alexander (Psittacula
krameri), a fost extrem de
exemplul 12

comercializat în Europa anilor '60 și

'70. Scăparea lui din captivitate în
acest context a permis speciei să
formeze ulterior populații stabile în
cel puțin 12 țări europene. El a
devenit cel mai răspândit papagal
din lume.

Exemplar de Psittacula krameri din Germania

 II. Eliberări accidentale (din domicilii)

În aria naturală de
distribuție, stolurile mari
produc pagube foarte mari,
putând reduce randamentul
exemplul 12

culturilor de porumb până

la 80 %. În Europa
competiționează la hrană și
adăpost specii native, ca
Passer domesticus, Sitta
europaea sau Sturnus
vulgaris.
Semnalările de papagal Micul Alexander
în Europa
Căile de introducere a speciilor străine
III. Introduceri accidentale în natură
III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
- fructe și legume
- puieți de pomi sau flori cu ghiveci
- flori tăiate (flori de buchet)
- cereale
- lemn brut sau produse de lemn netratat
III.2. Transportul de sol contaminat
III.3. Transportul de apă contaminată
III.4. "Autostopiști nepoftiți“
- în sau pe avioane
- în bagajele turiștilor
- în sau pe mărfuri și pachete
- în sau pe ambalaje
III.5. "Locuitori nepoftiți"
- în sedimente de fund a tancurilor apei de balast
- pe suprafața, echipamentele și instalațiile navelor (fouling)
- pe deșeuri marine
 III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
(fructe și legume)
Musca fructelor (Ceratitis capitata),
din zona tropicală a Africii, este cel
mai mare dăunător al fructelor
exemplul 13

comercializate. În Europa a ajuns prin

importul de citrice contaminate. La
noi în țară atacă o gamă largă de
fructe, mai ales piersicile. Pe lângă
larvele care se hrănesc cu pulpa
fructului, adultul transmite în timpul
înțepatului cu ovipozitorul
microorganisme (bacterii și fungi)
care le produce putrezirea.
 III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
(flori tăiate)
Musca minieră a florilor (Liriomyza
huidobrensis) din America de Sud
folosește pe o gamă largă de plante
exemplul 14

gazdă. Adultul nu face zboruri lungi,

dar vehicularea ouălor și a larvelor
odată cu materialul vegetal constituie
modul principal de diseminare. Viața
unei flori tăiate din vază este
suficientă pentru realizarea uni ciclu
complet al muștei. Ea strică aspectul
florilor, pentru că larvele ei sapă
galerii distinct vizibile în frunze.
 III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
(cereale)
Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia)
este cea mai alergenă plantă din
România. A fost adusă în Europa din
exemplul 15

America de Nord cu cereale

contaminate. Primele semnalări s-au
făcut în 1863 în Franța și Germania.
Prin anii '50 a început să se
răspândească rapid. În România a fost
identificată prima dată la Orșova în
1908. Înmulțirea pârloagelor și
intensificarea defrișărilor de după '89
a favorizat o invazie masivă.
 III.1. Comercializarea de produse agricole contaminate
(lemn brut)
Comercializarea lemnului a
favorizat răspândirea multor
ciuperci patogene, ca și cancerul
exemplul 16

de scoarță (Cryphonectria
parasitica), uscarea ulmului
(Ophiostoma ulmi) sau rugina
coacăzului (Cronartium ribicola).
Tratamentul termic al lemnului
este cea mai bună metodă
profilactică.
Gârniță (Quercus frainetto) din Grecia atacat de cancerul de scoarță
 III.2. Transportul de sol contaminat

Chiar dacă astăzi nu mai este așa, solul contaminat a fost

cândva un vector important pentru AIS. În epoca explorărilor
geografice, în navigație se folosea ca balast solul, nu apa. Apoi,
multe din plantele aduse în Europa au fost păstrate în timpul
transportului pe corăbii în sol.
 III.3. Transportul de apă contaminată (apă de balast)

Crabul de țărm asiatic

(Hemigrapsus sanguineus),
originar din Extremul Orient, a
exemplul 17

ajuns cu apa de balast în Atlantic,

Marea Mediterană și Marea
Neagră. În stadiile larvare poate fi
transportat în fouling. Pe țărmul
românesc a fost semnalat prima
dată în 2009.
 III.4. "Autostopiști nepoftiți" (în și pe mașini)

Molia minieră a frunzelor de

castan (Cameraria ohridella),
originară din Macedonia, are
exemplul 18

diseminarea pe distanțe scurte prin

zbor activ și purtată de vânt. Un
autoturism însă parcat sub un
castan infestat transportă adulții pe
distanțe foarte lungi. Din anul
descrieii, 1986, molia a făcut 60
km/an, ajungând în 39 de țări
europene.
 III.4. "Locuitori nepoftiți" (pe suprafața navelor)

Balanus improvisus este o

specie nord-atlantică și a
exemplul 19

pătruns cu foulingul în Marea

Mediterană și Marea Neagră.
Prima semnalare pontică s-a
făcut în 1844. Acum are un
areal cosmopolit.
Vă mulțumesc!