1

IZVOARELE DREPTULUI
COMERCIAL

@ Luminița Tuleașcă, Assoc. Prof. Dr.

 2

Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele dreptului sunt sursele normelor
juridice, forme concrete de exprimare a
normelor juridice.

 Clasificarea izvoarelor dreptului comercial:

 izvoare normative (creatoare) : legea, uzanțele
și principiile generale ale dreptului.
 izvoare interpretative: doctrina și jurisprudența.
 izvoare sui-generis: jurisprudența obligatorie
 3

IZVOARELE NORMATIVE ALE

DREPTULUI COMERCIAL - Legea
 Legea. Înţelegem prin lege, ca izvor al dreptului
comercial, atât legile naţionale: Constituţia României,
Codul civil şi legile adoptate de Parlament, cât şi
ordonanţele şi hotărârile guvernului, regulamentele,
ordinele, normele adoptate de organismele competente,
potrivit legii, precum şi întreaga reglementare europeană,
indiferent de forma concretă de manifestare.
Constituţia este legea fundamentală a statului român şi
conţine principiile de organizare şi desfăşurare a activităţii
economice.
 4

Izvoarele normative ale dreptului

comercial - Legea
Codul civil - conform dispoziţiilor art. 2 C. civ. regulile Codului
civil constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se
referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
Aşadar, Codul civil reprezintă dreptul comun al dreptului
comercial, principalul izvor al dreptului privat.
Legile speciale – regulile speciale, derogatorii de la dreptul
comun, precum și regulile ce reglementează domeniile
neacoperite de Codul civil sînt incluse în legi speciale.
E.g.: Legea nr. 31/1990 privind societățile, Legea nr. 26/1990
privind registrul comerțului, Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Ordonanțele și hotărîrile Guvernului – O.U.G. nr. 44/2008
privind desfașurarea activităților economice de către persoane
fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale;
O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor ș.a.
 5

Izvoarele normative – Legea

 LEGISLAȚIA EUROPEANĂ:
Prin Constituția României și jurisprudența CJUE se
instituie principiul priorității dreptului european – art. 11 alin.
(2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, art. 5 din Codul
civil și Cauza 6/64 Costa/ENEL – CJUE.
 Dreptul european primar: Tratatele și principiile generale
 Dreptul european derivat: Regulamentul, Directiva, Deciziile.
Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în statele membre.
Directiva are caracter obligatoriu pentru statele membre în
ceea ce privește rezultatul ce trebuie atins; directivele nu sînt
direct aplicabile; sunt transpuse în dreptul intern prin legi
naționale.
 6

Izvoarele normative ale dreptului

comercial – Uzanțele
 Uzanțele – reguli de conduită născute din practica
socială, utilizate vreme îndelungată și respectate întocmai
ca și legea.
 Regula este aceea că uzanţele reprezintă izvoare
secundare, subsidiare ale dreptului, întrucât se aplică
în cazurile neprevăzute, în sens de nereglementate de
lege potrivit art. 1 alin. (2) C. civ.
 Prin excepţie, uzanţele sunt izvoare principale
dreptului comercial şi în materiile reglementate de lege,
dar numai atunci când legea trimite expres la aplicarea
acestora – art. 1 alin. (3) C. civ.
 7

Izvoarele normative ale dreptului

comercial – Uzanțele
 Clasificarea uzanţelor în funcţie de izvorul forţei juridice
a acestora:
 uzanțele sunt normative, când legea face referire la
aplicarea lor, şi
Uzanțele sunt interpretative sau convenţionale, când părţile
unui contract fac referire la aplicarea uzanţelor, prin clauză
contractuală expresă.

 În dreptul român, uzanţele sunt izvoare normative ale

dreptului privat român. În acest sens, prin art. 1 alin. (1) C.
civ. se dispune că sunt izvoare ale dreptului civil legea,
uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
• Sub aspectul rolului lor, uzanţele normative au rolul de a
completa sau suplini legea, de a înlătura aplicarea legii, iar cele
convenţionale au rolul de a interpreta, de a completa şi preciza
conţinutul contractelor.
 8

Izvoarele normative ale dreptului

comercial – Uzanțele
 Uzanțele sunt izvoare principale ale dreptului
comercial doar în cazurile nereglementate sau insuficient
reglementate de către lege.
 Existența și conținutul uzanțelor trebuiesc dovedite de
cel care le invocă.
 Uzanțele publicate în culegeri elaborate de către
entitățile sau de organismele autorizate în domeniu se
prezumă că există, pînă la proba contrară. E.g.: ICC Paris
și publicațiile acestei instituții: Regulile uniforme privind
INCASSO-ul, Reguli uniforme privind acreditivul
documentar, regulile privind garanțiile contractuale,
Regulile INCOTERMS 2010.
 9

Izvoarele normative ale dreptului comercial –

principiile generale ale dreptului (comercial) și
echitatea
Principiile generale ale dreptului, reguli generale
unanim recunoscute, sunt cuprinse în principal, în
legislaţia fundamentală, naţională, europeană şi
internaţională.
Avem în vedere principiile statuate prin Constituţie, prin
Tratatele UE, Carta drepturilor fundamentale ale UE,
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ş.a.
Principiile generale ale dreptului Uniunii Europene sunt
dezvoltate în principal de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene, e.g.: principiul securităţii juridice,
principiul echilibrului instituţional, principiul aşteptării
legitime ş.a.
 10

Izvoarele interpretative ale dreptului

comercial

 Doctrina – explică și interpretează legea și principiile

dreptului.
 Jurisprudența – izvor de drept ce tinde să devină un
izvor de drept obligatoriu.
 11

Izvoarele sui-generis ale dreptului

comercial – jurisprudența obligatorie
Jurisprudenţa obligatorie. În actualul context legislativ
naţional şi european, apreciem necesară distincţia între
jurisprudenţa obligatorie şi cea neobligatorie.

Argumente: dispoziţiile legii naţionale şi reglementărilor

europene în temeiul cărora în anumite situaţii, expres prevăzute
de lege, hotărârile judecătoreşti sunt obligatorii pentru toate
instanţele judecătoreşti naţionale.

Jurisprudența este izvor obligatoriu al dreptului

comercial în următoarele cazuri:
 Jurisprudența europeană a Curții de Justiție a UE și a Curții
Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în ceea ce privește
interpretarea legislației europene și concordanța legislației
naționale cu cea europeană.
 12

Izvoarele sui-generis ale dreptului

comercial – jurisprudența obligatorie
 Hotărîrile pronunțate de CJUE în privința întrebărilor
trimise de instanțe naționale, conform art. 267 TFUE, sunt
obligatorii.
 Hotărîrile Înaltei Curți de Casație și Justiție a
României pronunțate de Înalta instanță în procedura
trimiterilor preliminare, conform art. 519 C.proc.civ.,
sunt obligatorii pentru instanțele naționale.
 Hotărîrile Înaltei Curți de Casație și Justiție a
României pronunțate de Înalta instanță în recursurile
în interesul legii sunt obligatorii.
 Hotărîrile Curții Constituționale sunt obligatorii.