TITLUL II

CONFLICTE DE LEGI

IN MATERIA
BUNURILOR

1
 Art. 2613
 Legea aplicabila bunurilor

 Articolul stabileşte regula generală cu privire la legea aplicabilă

în materie de bunuri, cu privire la legea aplicabilă posesiei,
dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, inclusiv
garanţiilor reale.
 Alin. (2) stabileşte regimul de bunuri imobile al platformelor şi
instalaţiilor durabile de exploatarea resurselor submarine
situate pe platoul continental al unui stat.
 Secţiunile următoare ale Capitolului III intitulat „Bunurile”
constituie dispoziţiile speciale despre care vorbeşte alin. (1),
printre care nu găsim referiri la bunurile imobile, ceea ce
înseamnă că acestora li se aplică regula generală în ceea ce
priveşte posesia, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi
reale, inclusiv garanţiile reale. În privinţa formalităţilor de
publicitate se aplică legea stabilită conform secţiunii a 6-a din
acest capitol.

2
  Art. 2614.
 Legea aplicabilă patrimoniului de afectaţiune.
 Patrimoniul de afectaţiune este reglementat de art. 31
alin. (3) NCC, care enumeră exemplificativ tipurile de
astfel de patrimonii, respectiv masa patrimonială
fiduciară (art. 773 şi urm. NCC), partea din patrimoniu
afectată unei profesii autorizate.
 Strânsele legături sunt determinate de instanţa
judecătorească care trebuie să stabilească legea
aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii. Legea nu
defineşte noţiunea de strânse legături, nu oferă nici un
fel de indicii cu privire la sensul acesteia. Considerăm
că la determinarea statului cu care masa patrimonială
de afectaţiune specială are cele mai strânse legături pot
fi luate în considerare locul situării majorităţii bunurilor
ce constituie patrimoniul de afectaţiune, locul naşterii
raportului juridic, locul producerii efectelor raportului
juridic privind patrimoniul de afectaţiune, locul
executării obligaţiilor etc.
3
 Art. 2615.
Legea aplicabilă revendicării
bunurilor mobile.
 Articolul stabileşte legea aplicabilă în cazul revendicării
bunurilor furate sau exportate ilegal, aflate în proprietatea
privată sau din patrimoniul cultural naţional al unui stat, de la
oricine, inclusiv de la terţii dobânditori. Per a contrario,
revendicarea bunurilor de care proprietarul originar a fost
deposedat în orice alt mod, se supune regulii generale de la art.
2.613 alin. (1) NCC.
 În cazul în care legea aleasă de proprietarul originar ce
revendică un bun furat sau exportat ilegal, nu conferă protecţie
terţului posesor de bună-credinţă, acesta din urmă poate
invoca protecţia conferită de legea statului unde se află bunul
în momentul revendicării.

4
  Art. 2616.
Legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare.

 Dobândirea proprietăţii unui bun mobil de către

persoana care are posesia este cârmuită de
legea locului unde bunul s-a aflat la momentul
începerii posesiei.
 În cazul în care bunul este dus pe teritoriul altui
stat, unde se împlineşte durata termenului de
prescripţie potrivit legii aplicabile conform alin.
(1), posesorul poate cere să se aplice legea
celui din urmă stat, dacă sunt întrunite
condiţiile legale prevăzute de acesta începând
cu data deplasării bunului.

5
 Art. 2617.
Legea aplicabilă

 În privinţa drepturilor reale asupra

bunurilor corporale care sunt deplasate
pe teritoriile mai multor state, se va aplica
legea statului pe teritoriul căruia se află
bunul la momentul producerii faptului
juridic care a generat, modificat sau a
stins dreptul respectiv.

6
  Art.
2618.
Legea aplicabilă bunului aflat în curs
de transport

 Cu excepţia cazurilor menţionate la lit.

a)-c) şi cu excepţia cazului în care
expeditorul bunului exportat îşi rezervă
dreptul de proprietate, bunul
transportat este supus legii statului de
destinaţie.
7
 Art. 2619.
Rezerva dreptului de
proprietate
 În situaţia în care exportatorul îşi
păstrează dreptul de proprietate asupra
bunurilor exportate, condiţiile şi efectele ce
decurg din rezerva dreptului de proprietate
sunt supuse legii statului exportator.

8
 Art. 2620.
Legea aplicabilă
 Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor
reale asupra vehiculelor feroviare şi rutiere se supun
legii statutului organic al întreprinderii în al cărei
patrimoniu de află acestea. În cazul celorlalte
mijloace de transport (aeriene sau maritime), se va
aplica legea pavilionului pe care îl arborează nava
sau legea statului de înmatriculare.
 Legea aplicabilă mijlocului de transport se va aplica
şi bunurilor din dotarea acestuia, precum şi
creanţelor terţilor născute din asistenţă tehnică,
întreţinerea, repararea sau renovarea mijlocului de
transport.

9
 Art. 2621.
Domeniul de aplicare.
 Legea aplicabilă mijloacelor de transport aeriene sau
maritime va reglementa, în plus faţă de constituirea,
transmiterea şi stingerea drepturilor reale asupra
acestora, şi următoarele domenii: a) puterile,
competenţele şi obligaţiile comandantului; b)
contractul de angajare a personalului navigant –
părţile pot alege, însă o altă lege aplicabilă, prin
acordul lor; c) răspunderea armatorului navei sau
întreprinderii de transport aerian pentru faptele şi
actele comandantului şi echipajului; d) constituirea,
transmiterea şi stingerea garanţiilor, formalităţile de
publicitate cu privire la acestea.

10
 Art. 2622.
Legea aplicabilă titlurilor de
valoare.
 Deşi denumit titluri de valoare în
general, acest articol reglementează
doar legea aplicabilă acţiunilor şi
obligaţiunilor. Legea aplicabilă altor
titluri de valoare sunt reglementate la
Capitolul VII din cuprinsul acestei Cărţi.

11
 În consecinţă:
 Emiterea acestora este supusă legii statului
organic al persoanei juridice emitente.
 Legea aplicabilă transmiterii acţiunilor şi
obligaţiunilor este diferită în funcţie de tipul
acestora, respectiv: a) legea aplicabilă
statutului organic al persoanei juridice
emitente, în cazul titlului nominativ; b) legea
locului de plată, în cazul titlului la ordin
(dintre cele doua tipuri de titluri de valoare,
doar obligaţiunile pot fi plătibile la ordin); c)
legea locului unde se află în momentul
transmiterii, în cazul titlurilor la purtător

12
 Art. 2623.
Legea aplicabilă titlului
reprezentativ al mărfii.
 Titlulreprezentativ al mărfii reprezintă
documentul care conferă posesorului
un drept real asupra bunurilor
depozitate sau transportate. Titlul
trebuie să îndeplinească condiţiile legii
aplicabile, lege stabilită în cuprinsul lui
sau, în lipsa unei atari specificaţii, legii
statului unde îşi are sediul
întreprinderea emitentă.
13
 Dacă titlul reprezintă marfa (în cazul
titlurilor de valoare la purtător spre
exemplu), drepturile reale asupra
acestuia vor fi supuse legii stabilite în
cuprinsul său, iar în lipsă de aceasta,
legii statului unde îşi are sediul
emitentul.

14
 Art. 2624.
Legea aplicabilă operelor de
creaţie intelectuală.
 Dreptul de autor asupra creaţiilor din domeniul
literar, artistic, ştiinţific, este protejat de lege
dacă este valorificat în condiţiile prevăzute de
aceasta.
 Operele de creaţie intelectuală sunt supuse: a)
legii naţionale a autorului, înainte de a fi adusă
la cunoştinţa publicului şi b) legii statului unde
opera a fost pentru prima dată adusă la
cunoştinţa publicului, ulterior divulgării ei.
15
 Art. 2625.
Legea aplicabilă dreptului de
proprietate industrială.
 Obiectul protecţiei proprietăţii industriale este definit în
Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 şi se împarte în
3 categorii: a) creaţii (spre exemplu invenţiile), b)
semene distinctive (spre exemplu mărcile), c)
concurenţa neloială.
 Art. 2.625 NCC reglementează legea aplicabilă naşterii,
conţinutului şi stingerii dreptului asupra creaţiilor şi
semnelor distinctive, ca obiect al dreptului de proprietate
intelectuală. Pentru a fi opozabile terţilor, acestea sunt
supuse formalităţilor de înregistrare prevăzute de legea
aplicabilă.

16
 Art. 2626.

 Formele de publicitate referitoare la drepturile

reale şi la garanţiile asupra bunurilor se
realizează în condiţiile şi au efectele prevăzute
de legea aplicabilă. În general îndeplinirea
formalităţilor de publicitate asigură
opozabilitatea drepturilor titularului faţă de terţi,
însă pot avea şi efect constitutiv.
 Legea aplicabilă formelor de publicitate este
independentă de legea care guvernează
naşterea, transmiterea, restrângerea sau
stingerea dreptului real sau garanţei reale, dacă
legea nu dispune altfel.

17
 Art. 2627.
Aplicarea legii locului unde se
află bunul.
 Ipoteca mobiliară este garanţia reală ce
poartă asupra bunurilor mobile. Cu
excepţiile reglementate la art. 2.628 NCC,
cu privire la validitate, formelor de
publicitate şi efectelor ipotecii mobiliare li
se aplică legea locului unde se află bunul
la momentul încheierii contractului.
Excepţiile se referă la anumite tipuri de
bunuri asupra cărora se instituie ipoteca
mobiliară. 18
 Art. 2628.
Aplicarea legii locului unde se
află debitorul

 Condiţiile de validitate, publicitatea şi

efectele ipotecii mobiliare se supun legii
locului unde se află reşedinţa obişnuită a
debitorului persoană fizică sau legea
sediului social al debitorului persoană
juridică, în cazul în care ipoteca imobiliară
poartă asupra bunurilor menţionate la alin.
(1) lit. a)-c).
19
 Art. 2629.
Legea aplicabilă în cazul
resurselor naturale
 Ulterior extragerii, resursele naturale devin
bunuri mobile, aşadar asupra lor se poate institui
ipoteca mobiliară. Se va aplica legea locului
unde se află exploatarea în privinţa condiţiilor de
valabilitate, publicitatea şi efectele ipotecii
asupra resurselor naturale, care se naşte de la
data extragerii. Aceeaşi lege se va aplica şi în
privinţa ipotecii asupra unei creanţe rezultate din
vânzarea resurselor, care se naşte de la data la
care sumele obţinute din vânzare sunt virate în
cont.
20
 Art. 2630.
Situaţiile speciale privind legea
aplicabilă publicităţii ipotecii
mobiliare.
 Formalităţilor de publicitate li se va aplica legea stabilită
de art. 2.627 NCC şi, după caz, de art. 2.628 NCC.
 Art. 2.629 NCC reglementează situaţia specială în care,
ulterior constituirii ipotecii potrivit legii locului unde se află
bunul [alin. (1)], respectiv potrivit locului unde debitorul
persoană fizică are reşedinţa obişnuită sau unde debitorul
persoană juridică are sediul social [alin. (2)], acesta este
deplasat în alt stat. În acest caz, pentru păstrarea rangului
ipotecii imobiliare, trebuie îndeplinite formalităţile de
publicitate în noul stat în anumite condiţii
21
 În primul rând legea stabileşte condiţia îndeplinirii
formalităţilor de publicitate în noul stat, înainte să
înceteze rangul de prioritate dobândit la constituire.
 Cumulativ cu această condiţie, formalităţile de publicitate
în noul stat trebuie îndeplinite în termen de 60 de zile de
la intrarea bunului pe teritoriul acestui stat în situaţia
reglementată de alin. (1), respectiv de la schimbarea
reşedinţei obişnuite sau sediului social în situaţia
reglementată de alin. (2) sau în termen de 15 zile de la
momentul când creditorul a cunoscut această
împrejurare.
 Îndeplinirea formalităţilor potrivit alin. (1) şi (2) nu vor
avea nici un efect asupra terţului care dobândeşte cu
titlu oneros un drept real asupra bunului mobil, înainte de
îndeplinirea formalităţilor respective şi fără să fi cunoscut
existenţa ipotecii imobiliare

22
 Art. 2631.
Lipsa publicităţii în străinătate

 Articolulstabileşte rangul ipotecilor

mobiliare constituite asupra anumitor
bunuri mobile, în situaţia în care legea
străină aplicabilă rangului ipotecilor nu
prevede formalităţi de publicitate şi bunul
nu se află în posesia creditorului. Formele
de publicitate îndeplinite potrivit legii
române vor stabilit rangul de prioritate.
23
 Art. 2632.
Legea aplicabilă operaţiunilor
asimilate ipotecilor mobiliare

 Operaţiunile asimilate ipotecii imobiliare

sunt reglementate de legea aplicabilă
ipotecii imobiliare respective, potrivit
prezentei secţiuni. La stabilirea legii
aplicabile se va lua în considerare data
încheierii operaţiunii asimilate ipotecii
mobiliare.

24
MOSTENIREA

25
 Art. 2633.
Legea aplicabilă.

 Moştenirea este supusă legii statului unde

defunctul a avut ultima reşedinţă obişnuită.
Legea astfel stabilită va reglementa
domeniile stabilite la art. 2636 NCC.

26
 Art. 2634.
Alegerea legii aplicabile.

O persoană poate să aleagă drept lege

aplicabilă moştenirii sale, legea statului a
cărui cetăţenie o are, printr-o declaraţie
care trebuie să îndeplinească în ceea ce
priveşte validitatea, forma, condiţiile de
modificare şi revocare, condiţiile unei
dispoziţii pentru cauză de moarte.

27
 Art. 2635.
Legea aplicabilă formei
testamentului.
 În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale
testamentului, ale actelor care modifica
sau revocă testamentul, acestea sunt
considerate valabile dacă întrunesc
condiţiile oricăreia dintre legile menţionate
la lit. a)-e), valabile fie la momentul
întocmirii actului, fie la momentul morţii
testatorului. În ceea ce priveşte condiţiile
de fond, se aplică legea moştenirii.
28
 Art. 2636.
Domeniul de aplicare a legii
moştenirii. Succesiunea vacantă

 Legea aplicabilă moştenirii reglementează

aspectele enumerate la lit. a)-h). Dacă
potrivit legii aplicabile o moştenire este
considerată vacantă, bunurile aflate pe
teritoriul României vor intra în proprietatea
statului român.

29
ACTUL JURIDIC

30
 Art. 2637.
Legea aplicabilă condiţiilor de
fond.
 În privinţa condiţiilor de fond ale actului juridic, se va
aplica legea aleasă de părţi, printr-o manifestare de voinţă
expresă, ori care rezultă neîndoielnic din cuprinsul acesteia
sau din anumite circumstanţe.
 Legea aplicabilă aleasă poate guverna în totalitate actul
juridic sau doar o parte a acestuia, în funcţie de voinţa
părţilor şi poate fi modificată oricând de părţi.
Modificarea are efect retroactiv, fără însă a invalida actul
valabil încheiat sub imperiul legii alese la momentul
încheierii şi fără a afecta drepturile terţilor deja dobândite.

31
 Art. 2638.
Legea aplicabilă în lipsa alegerii.
 În lipsă de alegere a legii aplicabile, se va
aplica legea statului cu care actul juridic
are cele mai strânse legături. Se consideră
ca actul juridic are strânse legături cu
statului unde debitorul obligaţiei, în actele
bilaterale sau autorul actului, în actele
unilaterale, are reşedinţa obişnuită, fondul
de comerţ sau sediul social. Dacă aceasta
nu poate fi identificată, se aplică legea
locului încheierii actului.
32
 Art. 2639.
Legea aplicabilă condiţiilor de
formă.
 Actul juridic va fi considerat valabil din punct de
vedere al formei, dacă îndeplineşte oricare din
condiţiile prevăzute de legea care cârmuieşte
fondul actului, legea locului unde a fost întocmit,
legea cetăţeniei sau a reşedinţei obişnuite a
persoanei care l-a încheiat, legea aplicabilă
potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii
care analizează valabilitatea actului.
 Dacă legea care guvernează fondul actului
juridic impune o anumită formă solemnă pentru
valabilitatea actului, nici o altă lege din cele
menţionate nu poate înlătura această cerinţă.
33
OBLIGATIILE

34
 Art. 2640.
Legea aplicabilă obligaţiilor
contractuale.
 Articolul trimite la dreptul UE în ceea ce priveşte
legea aplicabilă îndeplinirii obligaţiilor
contractuale, iar în domeniile nereglementate de
dreptul comunitar, la dispoziţiile noului Cod civil,
dacă prin tratate sau convenţii internaţionale nu
se dispune altfel.
 În consecinţă, legea aplicabilă obligaţiilor
contractuale este independentă de legea
aplicabilă contractului
35
 Art. 2641.
Legea aplicabilă obligaţiilor
extracontractuale.

 În ceea ce priveşte legea aplicabilă

obligaţiilor extracontractuale se face
trimitere la dreptul comunitar, iar în
materiile care nu intră sub incidenţa
acestuia, se aplică legea aplicabilă
fondului raportului juridic dintre părţi, dacă
nu se prevede altfel prin convenţii
internaţionale sau dispoziţii speciale.
36
 Art. 2642.
Răspunderea pentru atingeri
aduse personalităţii.
 Persoana lezată poate alege pentru obţinerea
reparaţiilor în cazul atingerilor aduse vieţii
private sau personalităţii, aplicarea oricăreia din
legile menţionate la alin. (1) lit. a)-c), cu condiţia
ca autorul daunei sa fi trebuit în mod rezonabil
să se aştepte ca efectele să se producă în
aceste state.
 Dreptul la replică este reglementat de statul
unde s-a făcut publicarea prin care s-au adus
atingeri personalităţii.
37
 Art. 2643.
Stingerea obligaţiilor.

 Delegaţia şi novaţia sunt supuse legii

aplicabile obligaţiei, iar compensaţia, legii
aplicabile creanţei căreia i se opune
compensaţia.

38
 Art. 2644.
Pluralitatea de debitori.

 Această ipoteză este posibilă în cazul în

care părţile unui act juridic nu aleg legea
aplicabilă, situaţie în care este incident art.
2.638 NCC.

39
 Art. 2645.
Dreptul de regres.

 Dreptul de regres reprezintă dreptul debitorului plătitor,

de a se întoarce împotriva celorlalţi codebitori solidari,
pentru recuperarea sumei plătite pentru aceştia. Pentru
a exista, dreptul de regres trebuie admis atât de legea
obligaţiei iniţiale, cât şi de legea obligaţiei dintre debitori.
Dreptul de regres al unei instituţii publice este supus legii
statutului său organic.
 Condiţiile de exercitare a regresului sunt reglementate
de legea obligaţiei existente între codebitor şi creditor.
 Raportul dintre creditorul dezinteresat şi debitorul plătitor
este reglementat de legea obligaţiei acestuia.

40
 Art. 2646.
Moneda de plată.
 Moneda de plată este definită de legea statului
care a emis-o.
 Legea statului unde se efectuează o plată
reglementează în ce anume monedă urmează a
fi făcută aceasta, afară numai dacă părţile au
convenit o altă monedă de plată. Convenţia
părţilor nu poate însă deroga de le dispoziţiile
imperative ale legii locului plăţii.
 Legea aplicabilă datoriei reglementează efectele
pe care moneda de plată le are asupra întinderii
datoriei.

41