CURSUL X

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL
APARATULUI URINAR
 Litiaza urinară
 Examenul radiologic urmăreşte evidenţierea calculului,
răsunetul asupra funcţiei căilor urinare superioare,
stabilirea cauzei favorizante.
 Absorbţia faţă de Rx. depinde de compoziţia chimică,
fiind – radiotransparenţi calculii de cistină, acid uric,
xantină, radioopaci - carbonaţi, fosfaţi, oxalaţi,
trifosfaţi de calciu.
 Ecografia decelează calculii indiferent de structura lor
chimică.

Calculi
 CT metoda imagistica care deceleza cel mai
bine calculii reno- uretero-vezicali
 Calculii duri nu se mulează pe cavităţi; cei mai
puţin duri pot da calculi coraliformi, prin mulare
pe cavităţile pielo-caliceale.

Rgr. RENALA /CT UIV/CT

Calcul renal
 Calculii radiotransparenţi se evidenţiază prin metode cu
substanţe de contrast. Dar şi unii şi ceilalţi trebuie
investigaţi urografic, pentru stabilirea sediului şi efectului
asupra funcţiei secretorii şi excretorii.
 Ei pot fi blocaţi – în bazinet, ureter, col vezical, uretra
posterioară. Gradul sindromului obstructiv determinat de
litiază este determinat pe U.I.V: absenţa sau diminuarea
secreţiei cu întârzierea opacefierii.
 În caz de rinichi secretor, apar diferite grade de
hidronefroză.
 U.I.V şi examenele retrograde pot descoperi cauzele locale ale unei
litiaze ce crează stază şi infecţie :stenoză pielo-caliceală, vas aberant,
stenoză ureterală, joasă - cu eventual ureterocel, anomalii ale
calculului vezical – maladia colului, hipertrofia prostatei, sau ale
uretrei - stricturi câştigate sau congenitale, etc.
 Tuberculoza urinară

Clasificarea T.B.C radiologic corelată cu modificările

anatomo-patologice împarte tuberculoza renală în patru
stadii.
 Stadiul I – tuberculoză miliară a rinichiului; nu are
corespondent radiologic.
 Stadiul II – în parenchimul renal apar modificări delimitate
în formă de tuberculoză productivă nodoasă sau mici
caverne ale corticalei sau medulare, fără comunicare cu
sistemul pielo- caliceal.
U.I.V şi pielografic - nu sunt modificări.
 Angiografia
 oferă primele informaţii radiologice: în zona
corticală apar rarefieri ale arterelor arcuate, îngustări
de calibru şi chiar rupturi vasculare. În timpul
parenchimatos al angiografiei apar arii lacunare
circumscrise şi contur hiperemic.
 Stadiul III – corespunde formei fibro-ulceroase şi
cavernoase a tuberculozei urinare cu interesarea sistemului
pielo- caliceal.
U.I.V şi pielografic apar leziuni la un calice izolat sau
la un grup de calicii.
Leziunea incipientă ce poate fi constatată radiografic
este eroziunea sau ulceraţie peripapilară şi ulceraţii fine ale
vârfului papilei - „mâncat de molii”. Prin confluarea
eroziunilor apare o pseudo cavernă de origine calcică care
se adâncete treptat prin escavare în parenchim, putând
ajunge până lângă capsulă.
Paralel cu imaginile de adiţie apar şi imagini de
strictură la tija caliciilor.
UIV: ulceratii papilare
Stenoza de tija caliceala Caverna caliceala – exclusa sub tratament
 Modificări tbc
caliceale superior
stânga
 Strictura unui calice mare
produce imaginea de
„margaretă”, unde petalele
fiind caverne, altele
hidrocalicii.

 Tuberculoză renală -
modificări "în margaretă" la
nivelul grupelor caliceale
 Angiografia completează inventarul leziunilor cu cele
parenchimatoase, care nu se văd la U.I.V. Se constată rarefieri
parenchimatoase, modificări de calibru, rupturi vasculare şi
dezorientări produse de caverne.
 În ariile de parenchim modificat apar imagini lacunare
corespunzătoare leziunilor cavitare sau fibroase. Frecvent apar
amputări ale polilor renali.
 Stadiul IV: leziunile distructive ale parenchimului la care se asociază
cele pielo-caliceale sunt întinse. Apare pielonefroza tuberculoasă,
rinichiul atrofic sau mastic.
 Frecvent, rinichiul bolnav este mut urografic.
 Imaginile pielografice arată distrucţii întinse ale parenchimului care
comunică cu cavităţile excretoare astfel că pseudocavernele pielo-
caliceale se confundă cu cele parenchimatoase: este imaginea de
pionefroză tuberculoasă.
 Rinichiul atrofic tuberculos este lipsit practic de parenchim
şi este de fapt o pungă de cazeum. Calcificarea cazeumului
face să apară rinichiul mastic, uşor de recunoscut pe
radiografia renală simplă.
 Angiografia completează inventarul leziunilor, apar
modificări la nivelul tuturor categoriilor de artere – arcuate,
interlobare şi segmentare. În faza parenchimatoasă se văd
imagini lacunare întinse. În fazele avansate – rinichiul
atrofic, mastic, artera renală este obstruată.
 La scintigrafie, leziunile distructive ale parenchimului dau
imagini lacunare.
 Modificările bazinetale debutează prin atonie, ca apoi să apară
rigiditatea parietală şi stenoza. Efectul este de dilatarea caliciilor
aferente. Contururile bazinetului prezintă ulceraţii şi împreună cu
imaginile caliceale ulcerate, dilatate şi excavaţii realizează imaginea
de pionefroză tuberculoasă.
 Modificările ureterale încep frecvent cu stenoze în porţiunea
prevezicală , ceea ce crează o dilataţie în amonte. În această fază
caliciile dilatate, bazinetul stenozat şi ureterul dilatat dau o triadă
clasică. Ulterior, apar stricturi etajate, moniliforme. Ureterul se
scurtează ce trage de trigonul vezical.
 Modificările vezicale – apar de timpuriu prin fenomene de cistită. La
început se poate sesiza o rigiditate parietală în vecinătatea orificiului
ureteral care elimină urina bacilară, apoi o reducere treptată a
detrusorului şi apariţia vezicii mici tuberculoase. Ea va crea un
obstacol în calea fluxului urinar de partea netuberculoasă,
determinând o uretero-hidronefroză. Se fac operaţii vezicale, prin
plastii cu intestin (cistoplastii).
 Leziuni ureterale

UIV: Intregul ureter este

UIV: Ureter “in tirbuson” dilatat si rigid (fibroza)
 Leziuni VU, uretra

UIV:vezica urinara micsorata, Uretrografie -:uretrita TBC

pereti neregulati, staza ureterala Stricturi ureterale
 Infecţii renale nespecifice
 pielonefrita (interstiţială)
are un mecanism infectios,
sunt cazuri ce coexistă cu
refluxul vezico- ureteral) şi
se poate manifesta uni - sau
bilateral. Semnele obişnuite
sunt: rinichi mic cu incizuri
pe contur ce ating câte un
calice, reducerea indicelui
cortico-renal, atrofie papilară
cu aplatizarea fundurilor
caliciilor, cavităţi.

 Rinichi mic stâng

pielonefritic
 Grupe caliceale stângi
aplatizate, eversate
 Pionefroza determină contururi neregulate ale
cavităţilor caliceale ce denotă distrucţia
parenchimului, cu cavităţi ce topesc masa renală,
rinichiul ajungând în final o pungă de puroi.
 abcesul renal şi flegmonul perinefritic realizează
sindromul pseudotumoral renal.
 Chistele renale
 chistul seros este un proces ocupant unic, obişnuit la polul
renal inferior. În afara semnelor pielo-caliceale se poate
observa şi devierea ureterului superior. Arteriografia arată
o zonă total avasculară, cu refluare în „gheară” a vaselor şi
imaginea lacunară rotundă pe nefrogramă. Scintgrafia arată
o zonă afixatoare de forma şi dimensiunile chistului:
Ecografic apare o arie transonică.

Sccintigrafie – chist
CT IRM renal infectat
ecografie
 rinichiul polichistic descris la modificările
de structură.
 chistul hidatic renal înainte de calcificare are
semnele chistului renal simplu. După calcificare
poate fi reperat şi pe radiografia renală simplă, sub
forma unui cerc opac continuu sau discontinuu,
foarte caracteristic.
 Tumorile aparatului urinar
 tumorile parenchimatoase renale maligne se manifesă
prin sindromul tumoral , inclusiv eroziuni şi amputaţii,
semne ce apar numai la un rinichi.
 Tumoră
parenchim
renal drept
 La arteriografie apare o structură arteriolară haotică şi de
tip venos precoce

Arteriografie cu embolizarea tumorii

 la scintigrafie se vede o arie hiper- sau a fixatoare;

 la ecografie îi corespunde o imagine cu ecostructura
solidă neomogenă datorită zonelor de hemoragie sau
necroză.
 C.T are indicaţie atăt în evluare preoperatorie cât şi
în urmărirea postoperatorie.
 La adult cele mai frecvente tumori maligne sunt
adenocarcinomul (tumora Grawitz) şi sarcomul, la
copil este nefroblastomul (tumora Wilms).
 Tumorile benigne sunt - angiomiolipomul,
adenomul, oncocitomul.
 tumorile bazinetale – produc imagini lacunare
la urografie sau pielografie. Uneori este dificil de
făcut diagnosticul diferenţial cu calculii
radiotransparenţi, cheagurile de sânge, ş.a.
frecvent se asociază cu semnele de tumoră
parenchimatoasă.
 tumorile ureteriale – se manifestă radiografic
prin imagini lacunare şi se asociază frecvent cu
tumori bazinetale şi vezicale.
Pielografie
retrograda –
carcinom cu
celularitate
tranzitionala
 Tumorile vezicale: sunt frecvente. Cele benigne sunt
pediculate şi nu infiltrează peretele, producând imagini
lacunare cu lizereu opac. Uneori sediul tumorii este într-un
diverticol.

 Tumorile maligne pot fi vegetante, infiltrante, sau

ulcerante.
 Tumorile vegetante, produc imagini lacunare cu bază
largă de implantare şi întreruperea conturului vezical.
 Imagine lacunară cu pinteni şi
semitonuri la nivelul vezicii urinare
 ECOGRAFIE CT
 IRM
 Examenul imagistic al prostatei

 Metode imagistice folosite sunt:

 ecografia , endosonografia rectală,
 C.T
 IRM
 Adenomul periuretral şi
cancerul prostatic
 Afectează imaginea morfologică şi
funcţia colului vezical precum şi a
uretrei posterioare.
 Adenomul măreşte uneori considerabil
volumul prostatic, crează obstacol în
calea de evacuare a urinei, stază
vezicală, favorizează infecţia, uretero-
hidronefroză şi litiaza uretero - renală,
precum şi diverticuloza vezicală cu
litiază vezicală.
 La cistografie se constată o amprentă
biconcavă, ce ridică trigonul. În timpul
micţiunii, colul se deschide defectuos, şi
în vezică rămâne un reziduu variabil.
Uretra prezintă îngustări şi scolioze.
 La urografie putem constata grade diferite de
hidronefroză, asociate cu grade diferite de
insuficienţă de secreţie, modificările ureterului
terminal în undiţă sunt tipice pentru hipertrofia de
prostată.
 Tumorile au acelaş semn, dar cu imagini de
rigiditate a deformării bazei vezicii, cu aplatizarea şi
semitonuri la umplerea vezicii urinare. Prinderea
ostiumului uretral de o parte sau alta crează
modificări ale arborelui pielo- caliceal.
US - nodul hipoecogen, imprecis delimitat,
hipervascularizat (semnal Doppler)

Aspect normal prostatic

Cancer prostatic - ecografic

 CANCERUL DE PROSTATA
Diagnostic radio-imagistic
 UIV - amprenta vezicala cu contur neregulat,
ureteroamprenta asimetrica-
 CT - utila in diagnosticul nodulilor de mari
dimensiuni in organele adiacente si pentru decelarea
extensiei in organele adiacente si pentru
evidentierea metastazelor

CT cancer prostata cu invazia vezicii urinare

 IRM - nodul hipointens in T2; metoda este utila
in a precierea extensiei periprostatice

 Cancer prostatic invadant la nivelul veziculelor

seminale bilateral
Carcinom de prostata“semiton”