Sociologia şi psihologia familiei

Tema 1. Psihologia şi sociologia

familiei ca ştiinţă.

 Istoria dezvoltării relaţiilor conjugal-familiale;

 Teoriile sociologice privind familia
 Obiectul şi sarcinile Psihologiei familiei;
 Locul şi rolul familiei în dezvoltarea societăţii
şi personalităţii
Istoria dezvoltării relaţiilor conjugal-
familiale

 În cadrul evoluţiei istorice , privind structura familiei

se disting cîteva etape:
 Prima etapă din antichitate pînă la jumătatea sec.
XIX. În această etapă predomină familia monogamă.
Ea era considerată ca prototopul societăţii iar
societatea ca o familie lărgită. Filosofii şi istoricii
(Rousseau, Kondorset, Hegel, Kant) deduceau
relaţiile sociale din familie, făcînd scheme teoretice
în care nu era loc pentru analize comparativ istorce.
 A doua etapă da la jumătatea sec. XIX pînă la
începutul sec. XX. În această perioadă de studiere a
familiei sau ocupat antropologii şi etnografii. Ei se
bazau pe material empiric, acumulat în timpul
cercetărilor şi observărilor de pe teren a societăţilor
primitive. Modele teoretice au fost înlocuite cu cele
factologice. Au loc întocmirea conceptuală a
socilogiei familiei pe prim plan fiind noţiunile
antropologice care şi-au păstrat însemnătatea pînă
în prezent.
 Pentru prima dată Iogon Iacob Bahofen (1815-1887) a
dezminţit schema teoretică a familiei cu lucrarea sa „Dreptul
matern” – 1861, şi a pus începutul studierii istoriei familiei şi
problemei matriarhatului.
 Aceată situaţie poate fi rezolvată pe două căi:
1. Acapararea femeilor din alte grupuri (exogomia)
2. Poliandria
 În cazul exogamiei şi poliandriei femeia locueşte cu rudele
bărbatului astfel este supusă lui. Iar în cazul în care relaţiile de
rudenie se pot stabili numai după mamă, îşi face apariţia
dreptul matern.
Teoriile sociologice privind familia

 Teoria schimbului – îşi are originea în utilitarismul

filosofic şi psihologic, carte pune acentul pe interesul
propiu. Cel mai cunoscut teoretican al schimbului în
sociologia familiei este Ivan Nye.
 Esenţa acestei teorii este pusă în evidenţă de
următoarea afirmaţie: „autorii aflaţi într-o anumită
situaţie vor alege compotramnetul care le permite
să-şi maximizeze profilul”. Conceptele cheie sunt
„răsplata” şi „costul”, „profilul”, „nivelul de
comparaţie, raţionalitate”, „schimb”, „surse generale
valutare de răsplată”.
Teoriile sociologice privind familia

 Teoria interaţiunii simbolice. Interacţionismul simbolic a fost

in spirat de progmatismul filosofic care şi-a inclus ideile într-un
cadru darwinist. George Herbert Mead a susţinut punctul de
vedere conform căruia oamenii se sprigină pe simboluri
împărţită pentru a se adopta la mediu. Indivizii îşi stabilesc
sopuri variate în funcţie de modul în care se autodefinesc şi îşi
definesc propria situaţie.
 Teoreticienii acestui model consideră că dacă dorim să
înţelegem ce fac oamenii trebuie să studiem sensurile pe care
acestuia şi le atribuie lor, situaţiei în care se află şi acţiunea lor.
Conceptele cheie sunt „sine” (ca reprezentare simbolică a
persoanei construită în interacţiune cu alţii), „socializare”, „rol”,
„definirea situaţiei”.
Teoriile sociologice privind familia

 Teoria dezvoltării familiei - este singurul model creat special

pentru studiu familiei, şi nu neapărat pentru scopuri sociologice
extinse. Ideea că familia are un ciclu de viaţă analog cu cel al
individului este destul de veche, dar a fost prezentată în
sociologie de abia în 1930. O dezvolatre a teoriei a avut loc
după al doilea război mondila, în special prin lucrarea lui Hill şi
Rogers.
 Ipoteza cea mai importantă a acestei teorii este ca familia
întradevăr se dezvoltă, adică trec prin stadii distincte,
evidenţiate de variaţiile din structura familiei şi funcţionarea
acesteia. Teoreticienii modelului consideră că există nivele de
analiză diferite – indivizi, relaţii, grupurile, adunările de grupuri
şi instrucţii - toate aceste fiind legate de familie. Ei afirmă că
familia este un grup semi permeabil, deschis la influenţele din
afară.
Teoriile sociologice privind familia

 Teoria conflictului a fost aplicată în sociologia familiei de către

Engels şi Simmel. Teoria porneşte de la premisa că aceasta
este normal în cadrul grupului, dar şi între grupările sociale,
pentru lipsa resurselor face ca interesul unei peroane sau al
unui grup să se ciocnească cu al altora. Conflictul depinde de
structura grupului (mărimea şi compoziţia) precum şi de
resurse, care încurajează fie competiţia fie cooperarea. Alături
de structură, conceptele cheie sunt „conflict”, „resurse”,
„negociere”şi „consens”.
 Violenţa în familie este o arie certă pentru un cadru conflictual,
deşi teorii diferite oferă explicaţii diverse.
 Teoriile structurale ale conflictului în tradiţia lui Simmel se
centrează pe mărimea şi compoziţia grupului. Astfel diadile, în
cazul mariajului sunt diferite de grupurile mai mari din cauză că
exclud coaliţia.
Obiectul şi sarcinile Psihologiei
familiei

Obiectul de studiu al psiho-sociologiei familiei:

 relaţiile familiale ca parte integrantă a
sistemului relaţiilor obşteşti
 sănătatea fizică şi morală a familiei
 structura şi funcţiile sociale a familiei
 Analizând cadrul teoretic al studiului fenomenului
familiei, trebuie de menţionat că în studiul sociologic
cercetarea familiei se bazează pe două abordări
principale:
1. examinarea familiei din perspectiva instituţiei
sociale şi
2. ca microgrup social.
 Sociologia familiei ca ştiinţă accentuează într-o
măsură mai mare caracterul instituţional al relaţiilor
conjugale, deşi procesul obiectiv de schimbare a
familiei este în legătură strânsă cu transformarea
particularităţilor ei specifice de grup.
Abordarea instituţională în studiul
familiei presupune:

 examinarea scopurilor şi funcţiilor instituţiei în raport

cu societatea, cu alte instituţii şi cu personalitatea,
 normele acceptate de către instituţie şi sancţiunile
pentru neîndeplinirea lor,
 rolurile realizate de către indivizi în raport cu statutul
lor şi modelele de comportament prescrise.
 Conexiunea instituţie-societate deseori este
analizată prin prisma sistemului de necesităţi sociale
şi funcţiilor de satisfacere a lor de către instituţie.
Familia la nivel microsocial

este cercetată în baza teoriei microgrupurilor sociale,

din punctul de vedere al relaţiilor stabilite între
membrii ei. Obiectul de studiu în această formulă îl
reprezintă:
 Relaţiile emoţionale dintre membrii familiei,
 Comunicarea interpersonală şi conflictul
 Funcţionarea de rol
 Normele şi procesele de grup
 Potenţialul educativ al familiei
Locul şi rolul familiei

 Locul familiei în socium este definit prin formula

„element natural şi fundamental al societăţii”. În
această calitate familia erijează şi evoluează ca
verigă de legătură nu numai a vieţii biologice şi
sociale, dar şi a vieţii individuale şi publice a
oamenilor.
 Familia, prin, eforturile sale îşi creează şi mediul
său, cultural deosebit, uneori de nerepetat, în cadrul
mediului cultural general, şi aceasta semnifică de
asemenea locul ei specific în societate.
Rolul familiei

 în viaţa societăţii şi a omului este condiţionat de

funcţiile ei specifice. Ansamblul acestora diferă în
funcţie de tipurile societăţilor concrete şi de formele
familiei adecvate lor.
 După cum a menţionat E. Stănciulescu ,,familia este
o unitate socială, pe care se construieşte şi se
menţine societatea, ca instituţie principală de
identificare socială a indivizilor, condiţie de bază
pentru supravieţuirea membrilor familie, primul agent
de socializare a tinerilor”
Tema 2. Familia contemporană şi
caracteristicile ei de bază

 Noţiuni ale familiei, căsătoriei, dragostei

 Tipuri de familii şi tendinţe în dezvoltarea
formelor alternative ale relaţiilor conjugal-
familiale în societatea contemporană
 Funcţiile de bază ale familiei
 Dinamica familiei
Noţiuni ale familiei

 Familia – celula de bază a societăţii, constituită din soţ,

soţie şi descendenţii săi (formula sociologică)
 Familia – instrumentul de bază al formării personalităţii,
şcoala educaţiei, de transmitere a experienţei şi
înţelepciunii de viaţă (formulă pedagogică)
 Familia – instituţie socială, cu origine în căsătorie,
bazată pe sexualitate şi tendinţe materne şi paterne, a
cărei formă variază de la o cultură la alta (formulă
cultural-istorică)
 Familia – cuibul firesc al dragostei, stimei şi grijii
reciproce (formulă psihologică)
Noţiuni ale dragostei

 Dragostea – o formă a afectivităţii umane cu

conţinut erotic, o modalitate complexă reacţional-
relaţională în raport cu individul de sex opus, care se
traduce în forma unor trăiri afective de plăcere,
atracţie, bucurie, satisfacţie. (I. Mitrofan)
 Dragostea – o relaţie de schimb, în care cei doi îşi
satisfac reciproc nevoile fizice, spirituale, relaţionale
(J. Kupersmeed)
 Dragostea – un ataşament emoţional puternic dintre
bărbat şi femeie, care simt cel puţin atracţie sexuală
sau dorinţă unul faţă de altul. (U. Gud)
Noţiuni ale căsătoriei

 Căsătoria – o uniune sexuală legitimată social, care debutează cu

un anumit public, introduce o anumită idee de permanenţă,
asumându-şi un contract cu drepturi şi obligaţii între ambii
parteneri şi pentru fiecare copil ce va apărea ulterior căsătoriei
 Căsătoria – este o instituţie socială care uneşte consorţii printr-o
serie de drepturi şi obligaţii, conferindu-le statute sociale bine
individualizate, menite să asigure funcţiile legitime de procreare,
creştere şi educaţie a urmaşilor, integrare socio-economică,
sprijinul, respectul şi protecţia reciprocă a soţilor, împlinirea lor
afectivă
 Din punct de vedere juridic, căsătoria reprezintă uniunea liber
consimţita dintre un bărbat si o femeie, încheiata cu respectarea
dispoziţiilor legale, cu scopul întemeierii unei familii.
scopul încheierii căsătoriei
 in mod explicit îl constituie întemeierea unei familii.
 In sprijinul acestui principiu vin si reglementările stipulate in
Codul familiei cu privire la căsătorie si familie.
 Pentru sociologi si demografi căsătoria marchează începutul
primei secvenţe a ,,ciclului de viata familiala", ea influenţând
evenimente demografice de maxima importanta, cum ar fi
fertilitatea si natalitatea,
 Viata desfăşurata de indivizi in cadrul instituţionalizat al familiei
cuprinde doua aspecte esenţiale: o latura biologica constanta,
rămasa in forma aproape neschimbata de-a lungul timpului si
care consta in procrearea si creşterea copiilor, si o latura
sociala, veşnic schimbătoare, reprezentând morala, educaţia,
economia, aspectele juridice si psihice.
Condiţiile căsătoriei

 Vârsta minim acceptată (în funcţie de

cultura şi normele moral-sociale ale statului)
 Sănătate fizică şi mintală a partenerilor
 Consumarea căsătoriei
 Consimţământul voluntar al ambilor soţi în
decizia de căsătorie
 Căsătoria este monogama.
Problemele familiei contemporane

 Demotivarea căsătoriei
 Scăderea natalităţii
 Complexitatea relaţiilor conjugale
 Creşterea divorţurilor
 Devalorizarea institutului familial şi tradiţiilor
culturale ale familiei
Tipuri de familii (după structură)

 Familii nucleare (complete)

 Familii monoparentale (incomplete)
 Familii extinse
 Familii mixte (compuse, reconstituite)
 Familii temporar dezintegrate
 Familii poligame
Tipuri de familii (după climatul
psihologic)

 Armonioase
 Favorabile
 Problematice
- În criză
- În divorţ
- Conflictuale
- Cu un membru bolnav
- Neasigurate / defavorizate social
- Cu mulţi copii / separate
 Nefavorabile (amorale, asociale)
Caracteristicile familiilor favorabile
V. Satir:
 Dragoste şi stimă reciprocă
 Înţelegere şi sinceritate
 Susţinere reciprocă
 Încredere în sine, reciprocă, faţă de lumea înconjurătoare
 Libertate, autenticitate şi spontanietate
 Energie vitală
K. Rogers
 Devotament şi colaborare
 Comunicare şi autoexprimare deschisă
 Flexibilitatea relaţiilor
 Independenţă
 Toleranţă reciprocă
Caracteristicile familiilor problematice
şi nefavorabile

 Disconfort emoţional, insatisfacţie

 Răceală în relaţiile interpersonale, indiferenţă
 Tensiune, încordare, tristeţe, suferinţă
 Comunicare formală sau conflictuală
 Agresivitate şi anxietate
 Instabilitate, sentimentul insecurităţii
 Secrete familiale, neîncredere, nesinceritate
 Coaliţii, duşmănie, violenţă
 Umilinţă, înjosiri, reproşuri, învinuiri
Tipuri de familii (după structura de rol)

 Tradiţionale:
- delimitare strictă a rolurilor şi funcţiilor
- un sistem de norme şi reguli ce argumentează această
delimitare şi invocă responsabilitate pentru realizarea funcţiilor
- rolul dominant al bărbatului în luarea deciziilor, realizarea
controlului social asupra copiilor
- rolul submisiv al femeii
 Moderne (egalitare):
- repartizarea egalitară a funcţiilor şi responsabilităţilor în
corespundere cu posibilităţile fiecărui membru
- structură democratică a liderităţii
- drepturi egale a femeii şi bărbatului atât în familie cît şi înafara ei
Tendinţe în dezvoltarea formelor alternative ale
relaţiilor conjugal-familiale în societatea
contemporană

Relaţii conjugal-familiale Forme alternative ale relaţiilor

tradiţionale conjugal-familiale
Legale (oformate juridic) Solitar
Concubinaj
Obligatoriu cu dorinţa de a avea copii Familie conştient fără copii
Stabile Divorţuri, relaţii conjugal-familiale
repetate
Ideologia masculină Căsătorie deschisă
Fidelitatea sexuală a partenerilor Relaţii extraconjugale
Heterosexualitate Homosexualism
Diada Familii colective
Funcţiile familiei

 se află în strânsă legătură cu necesităţile

societăţii în institutul familiei şi cu necesităţile
personalităţii de a aparţine grupului familial.
 Ele au un fundament istoric şi, într-o măsură
considerabilă, sunt determinate de condiţiile
socio-economice existente în societate, de
aceea cu timpul se schimbă atât caracterul
funcţiilor, cât şi ierarhia lor.
Funcţiile de bază ale familiei

 Funcţia reproductivă
 Educaţiei şi controlului social primar
 Economico-gospodărească
 De organizare a timpului liber şi odihnei
 Emoţional-sexuală
 De comunicare
 Funcţia terapeutică
Funcţia reproductivă

 Una din cele mai importante funcţii sociale ale

familiei, care nu poate fi exercitată de alt institut
social, este reproducerea populaţiei, perpetuarea
neamului omenesc.
 Mulţi cercetători, care analizează situaţia
demografică din Republica Moldova din ultimul timp,
susţin că neîndeplinirea de către familie a funcţiei
reproductive este cauzată de reducerea esenţială a
nivelului de: trai al populaţiei, de şomaj, migraţia
populaţiei, consiliile economice precare, ceea ce
împiedică familiilor să aibă mai mulţi copii.
Funcţia educaţiei şi controlului social
primar

 familia rămâne instituţia socială principală, care este

responsabilă pentru educaţia şi socializarea generaţiei tinere.
 Micşorarea numărului de instituţii sociale cu funcţii social-
educative (biblioteci, cluburi, palate de cultură, etc.),
înrăutăţirea stării lor tehnico-materiale, mai ales, în mediul rural,
au redus mult posibilităţile de educare a populaţiei.
 din cauza comercializării serviciilor diferitelor cluburi, secţii
sportive, şcoli de arte, muzicale etc., s-au majorat cheltuielile
familiilor pentru educaţia copiilor, iar pentru familiile cu venituri
mici aceste servicii fiind, practic, inaccesibile.
 Funcţia educaţiei şi controlului social primar este exercitată de
către familie,actualmente, nesatisfăcător, despre ce confirmă
creşterea numărului de copii abandonaţi, instituţionalizaţi,
vagabonzi, criminalitatea în rândurile preadolescenţilor şi
adolescenţilor etc.
Funcţia Economico-gospodărească

 funcţia economică a familiei contribuie la dezvoltarea acesteia

şi a relaţiilor familiale, la satisfacerea diverselor necesităţi
materiale şi sociale ale membrilor-familiei,
 însă există şi unele aspecte negative în ceea ce priveşte
lărgirea funcţiei economice a familiei. Formele de dezvoltare a
acestei funcţii, de regulă, sunt foarte contradictorii, condiţiile de
realizare a ei fiind diferite în funcţie de medii, mărimea familiei
şi apartenenţa ei socială. Nu poate fi exclus faptul că
dezvoltarea funcţiei economice este însoţită de intensificarea
muncii membrilor familiei, ceea ce poate duce la reducerea
timpului liber, influenţa negativ asupra sănătăţii lor, a educaţiei
copiilor etc.
Funcţia de organizare a timpului liber
şi odihnei

 În sfera comunicării spirituale un rol important revine

formelor de organizare a timpului liber, care au drept
obiectiv formarea orientărilor spre modul de viaţă
familial, familiarizarea cu tradiţiile şi valorile culturale,
satisfacerea diverselor necesităţi: culturale,
argumentarea motivaţiilor, transmiterea valorilor
culturale de la o generaţie la alta.
 Circumstanţele de caracter financiar au generat
schimbări în viaţa culturală a ţării, ceea ce
influenţează semnificativ asupra modului de viaţă al
familiilor, în societatea contemporană tot mai mult se
manifestă dezintegrarea culturală
Funcţiile familiei răspund următoarelor
grupuri de necesităţi:

 Legate de maternitate şi paternitate

 Crearea şi menţinerea, acumularea bunurilor
materiale ca condiţie obiectivă a existenţei
familiei
 Intimitatea fizică şi psihologică
Tema 3. Dinamica familiei

 Familia este un sistem dinamic care se

dezvoltă, se modifică ca structură şi funcţii,
evoluiază sau se destramă
 Viaţa de familie parcurge anumite perioade
critice în dezvoltare ca şi oricare alt
organism, chiar dacă structura familiei nu
suportă schimbări (ca stresori normativi)
Fazele dezvoltării familiei şi sarcinile
specifice ale fiecărei etape

Nr. Fazele dezvoltării familiei Sarcinile familiei

1. Familia tânără -diferenţierea de familia parentală
-stabilirea hotarelor interioare (spaţiului personal) şi exterioare ale familiei
(reglementarea comunicării cu rudele şi prietenii)
-rezolvarea conflictului „necesităţi individuale – necesităţi familiale”
2. Familia cu copii de -reorganizarea familiei pentru îndeplinirea noilor sarcini
-asigurarea creşterii, securităţii şi educaţiei copiilor de rând cu dezvoltarea
vârstă preşcolară şi competenţelor parentale, dobândirea autorităţii părinteşti
şcolară -coordonarea planurilor şi scopurilor personale cu cele familiale
-redistribuirea funcţiilor
-participare în viaţa şcolară a copilului/lor
3. Familia cu adolescent -revizuirea poziţiilor de autonomie şi control între adolescent şi părinţi
-schimbarea stilurilor educaţionale
-pregătirea pentru separarea de copil
4. Familia ca „teren de -separarea copilului de familia părintească
-plecarea la studii sau armată a copiilor
decolare” pentru copii -căsătoria copiilor
5. Familia cu copii mari -revizuirea relaţiilor conjugale
-redistribuirea funcţiilor şi timpului
(adulţi) -adaptarea la etapa de pensionare
Crizele familiei

 familia este o verigă de legătură între transformarea

vieţii sociale şi experienţa individuală, ea poate să se
adapteze la situaţii de criză.
 Criza reprezintă pierderea controlului asupra
realităţii, o discrepanţă între aşteptări şi posibilităţi, în
această situaţie există riscul de a pierde echilibrul
anterior.
 Orice schimbare în vechiul mod de viaţă mobilizează
familia să găsească soluţii eficiente pentru revizuirea
metodelor convenţionale de control al realităţii, ceea
ce reprezintă însăşi adaptarea.
Criza socială a familiei este
condiţionată de următorii factori:

 Dezvoltarea intensivă a proceselor de industrializare şi de

urbanizare,
 creşterea nivelului de instruire al populaţiei,
 perfecţionarea asistenţei medicale acordate familiei,
 mobilitatea socială şi teritorială,
 modificarea relaţiilor de producţie şi tranziţia la economia de
piaţă
 liberalizarea comportamentelor şi valorilor familiale
 schimbări în politica socială şi reducerea nivelului de protecţie
socială a familiei;
 creşterea responsabilităţii şi a contribuţiei familiei în educaţia si
învăţământul copiilor
Efectele externe ale crizei şi influenţa
lor asupra vieţii de familie

 Descreşterea veniturilor reale ale populaţiei

 scăderea statutului social, a ambiţiilor şi
aspiraţiilor membrilor familiei
 dezorganizare atât din punct de vedere
individual, cât şi social: creşte nivelul
criminalităţii şi violenţei, se manifestă
comportamentul deviant, ia proporţii şomajul,
se reduce consumul, se destramă familiile,
se intensifică migraţia forţei de muncă etc.
Bibliografie recomandată:

 E. Stănciulescu, Sociologia educaţiei familiale, B.

2002
 I. Mitrofan, Elemente de psihologie a cuplului, B.
2000
 M. Voinea – Sociologia Familiei, Bucureşti, 1993
 Г.Навайтис, Cемья в психологической
консультации, М. 1999
 Л. Шнейдер, психология семейных отношений,
М. 2000