La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generală

a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat

Convenţia Drepturilor Copilului.
Această Convenţie încorporează, mai mult
decât oricare alt document, întreg spectrul
drepturilor omului – civile, politice, economice,
sociale şi culturale şi prevede o dezvoltare
completă a potenţialului copilului într-o
atmosferă de libertate, demnitate şi justiţie.
.
de a avea
o familie...
de a-i asculta
şi respecta pe
părinţi.
la un nume şi
la o
cetăţenie...
de a-şi iubi
şi cinsti
ţara.
la protecţie
împotriva
abuzului,
neglijării şi
exploatării...
de a anunţa 116 111

orice abuz,
- număr unic
european,

de a nu
oferit
gratuit în

maltrata
reţelele
Romtelecom

sau hărţui
şi Cosmote.

pe alţii.
de a fi protejaţi
împotriva
pedepselor fizice
sau tratamentelor
umilitoare,
degradante...
 de a-i
respecta şi
de a nu-i umili
pe ceilalţi.
de a nu fi
discriminaţi...
de a nu-i
discrimina
pe ceilalţi.
la dragoste,
înţelegere
şi
protecţie...
de a se purta
frumos cu cei
din jur, de a
nu fi agresivi.
 la un mediu
curat, acasă,
la şcoală sau
oriunde s-ar
afla...
 de a păstra
curăţenia şi de a
proteja mediul
înconjurător.
la educaţie...
 de a învăţa
cât mai mult
şi de a-i ajuta
şi pe alţii să
înveţe.
la libertatea
de gândire,
de
conştiinţă
şi religie...
de a respecta
modul de
gândire şi
religia altor
persoane.
de a fi ascultaţi...
 de a-i
asculta pe
ceilalţi.
 de a
beneficia
de îngrijire
medicală
adecvată...
de a avea
grijă de
sănătatea lor.
de a fi iubiţi
şi respectaţi...
de a oferi
dragoste şi
respect
celorlalţi.
la îngrijire
specială,
adaptată
nevoilor
speciale...
de a fi cei
mai buni în
ceea ce fac.
la un cămin,
la o
alimentaţie
sănătoasă...
de a nu risipi
mâncarea.
la relaxare, la joacă şi la
alte activităţi
recreative...
de a nu utiliza
în mod greşit
timpul liber.
de a face
greşeli...
de a învăţa
din propriile
greşeli.
 Copilul e un om viu. El nu este câtuşi de puţin un
ornament în viaţa noastră, ci e o viaţă individuală,
complexă şi bogată.
(A. S. Makarenko)