Sistemul

cardiovascular
Inima – funcţia de
pompă
 Inima – structură

•Inima dreaptă – •Inima stângă –

pompează sânge venos pompează sânge cu
în plămân pentru a fi oxigen la ţesuturi
oxigenat = circulaţia = circulaţia
pulmonară sistemică
•Inima dreaptă şi stângă sunt
formate din atriu şi ventricul
•Atriul este o pompă mai slabă ce
pompează sânge către ventricul

•Ventriculul este o pompă puternică

ce pompează sânge către circulaţia
pulmonară/sistemică
 Inima – funcţia de
pompă
Depinde de:

•Proprietăţile muşchiului cardiac

•Buna funcţionare a valvelor cardiace

 Structura
muşchiului cardiac
(miocard)
•Muşchi atrial şi ventricular – se
contractă ca orice muşchi scheletic
doar că durata contracţiei este mai
lungă

•Fibre musculare specializate

•Excitatorii

•De conducere (fibrele Purkinje)

 Muşchiul atrial şi ventricular

•Muşchi striat; conţine actină şi miozină

•Particular: funcţionează ca un
SINCIŢIU, fibrele musculare fiind
legate în serie şi în paralel prin discurile
intercalate
 Discurile intercalate

•La nivelul fiecărui disc intercalat

membranele fibrelor musculare fuzionează
creând joncţiuni permeabile, de comunicare,
prin care se face circulaţia liberă a ionilor
 Funcţia de sinciţiu

•Asigurată de discurile intercalate

•Mişcarea liberă a ionilor între fibrele

musculare permite trecerea rapidă a
potenţialului de acţiune în tot miocardul
simultan
Sinciţiul atrial este despărţit
de cel ventricular prin zona
fibroasă atrio-ventriculară

Atriile se contractă înaintea

ventriculelor, separat
 Legătura dintre atrii şi
ventricule
•Este făcută de ţesutul special de
conducere atrio-ventricular

•În mod normal ţesutul fibros AV nu

conduce
 Ciclul cardiac
Reprezintă evenimentele cardiace de
o bătaie de inimă la alta

Iniţiat de generarea spontană a unui PA în

nodul sino-atrial
Nodul sino-atrial este localizat în atriul
drept în apropierea locului de vărsare a
cavei superioare

De la nodul sino-atrial PA călătoreşte

rapid la ambele atrii apoi prin nodul AV la
ventriculi

Trecerea prin nodul AV întârzie PA 0.1

secunde astfel încât atriile se contractă
înaintea ventriculilor
Astfel, atriile funcţionează ca pompă
pentru ventriculi, iar ventriculii sunt
principala pompă pentru circulaţie
 Ciclul cardiac
Are 2 părţi: sistola (contracţia) şi
diastola (relaxarea)

În sistolă sângele este împins (ejecţie) din

cavitate prin contracţie

În diastolă cavitatea se relaxează şi se

umple cu sânge
Sistola şi diastola atrială şi
ventriculară şi
închiderea/deschiderea
valvelor trebuie să fie
coordonate
Când atriul este în sistolă (împinge sângele):

•ventriculul trebuie să fie în diastolă (să

primească sângele)

•valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie

să fie deschise

•valvele pulmonară şi aortă trebuie să fie

închise
Când ventricolul este în sistolă (împinge
sângele):

•valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie

să fie închise

•valvele pulmonară şi aortă trebuie să fie

deschise
Când atriul este în diastolă (primeşte
sângele):

•valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie

să fie închise
 Sistola ventriculară
•Se închid valvele AV (zgomotol I)

•Începe contracţia izovolumică

•Se deschide valva aortă/pulmonară

•Începe ejecţia sângelui în artere; ventriculul
continuă să se contracte
•70% din sânge ejectat rapid (1/3 din sistolă)

•30% din sânge ejectat lent (2/3 din sistolă)

•Se închide valva aortă/pulmonară (zgomotul II)

Diastola ventriculară
•Relaxare izovolumică a ventriculului
•Se deschid valvele AV
•Sângele trece din atrii în ventricule în 3
etape:
•Rapid (1/3 din diastolă)
•Diastază (1/3 din diastolă)
•Sistola atrială ce împinge sângele din
atrii în ventriculi (1/3 din diastolă)
•Se închid valvele AV (zgomotul I)
 Relaţia cu electrocardiograma

•Unda P = depolarizarea atriilor

•Segmentul PR = contracţia atrială

•Complexul QRS = depolarizarea

ventriculelor ce iniţiază contracţia

•Unda T = repolarizarea ventriculilor ce

iniţiază relaxarea
 Funcţia atriilor ca pompă

•Sângele curge continuu din marile vene în

atrii şi umple atriile pasiv

•80% din sânge trece din atrii în ventriculi

pasiv, după deschiderea valvelor AV

•Contracţia atrială aduce restul de 20% în

ventriculi
Pierderea funcţiei de pompă a atriilor

•Nu se resimte bazal

•Se resimte la efort când inima trebuie să

pompeze de 300-400 X mai mult
 Volumele cardiace
•Volumul end-diastolic: reflectă umplerea
ventriculilor în diastolă; = 110-120 ml

•Volumul end-sistolic: reflectă ceea ce

rămâne în ventriculi după sistolă; = 40-50
ml

•Volumul ejectat: diferenţa între cele două;

= 70 ml
•Fracţia de ejecţie: % din volumul end-
diastolic ejectat = 60%
 La efort
•Volumul end-sistolic: scade la 10-20 ml

•Volumul end-diastolic: creşte la 150-180 ml

•Volumul ejectat: creşte de 2 ori

•Fracţia de ejecţie: creşte la 80-90%

Diagrama volum-presiune a ciclului
cardiac
Faza I – perioada de umplere
•Începe de la volum VS
45 mm (volum end-
sistolic) şi presiune
diastolică 0 mmHg

•Se deschid valvele AV

•Prin umplere cu sânge

volumul VS creşte la 115
mm (volum end-diastolic)
şi presiunea diastolică
creşte la 5 mmHg
Faza II – contracţie izovolumică
•Volumul VS rămâne la
115 mm (toate valvele
sunt închise)

•Presiunea în VS
creşte la 80 mmHg
pentru a egala
presiunea din aortă
Faza III – perioada de ejecţie
•Presiunea în VS
continuă să crească
deoarece acesta se
contractă în continuare

•Volumul VS scade la
45 mm deoarece s-a
deschis valva aortă şi
sângele este ejectat
din ventricul în vas
Faza IV – relaxare izovolumică

•Volumul VS rămâne
constant 45 mmHg
(toate valvele sunt
închise)

•Presiunea în VS scade
la 0 mmHg
•Presarcina = gradul de tensiune al
muşchiului când începe să se contracte =
presiunea end-diastolică după ce ventriculul
s-a umplut cu sânge (5 mmHg)

•Postsarcina = sarcina împotriva căreia

muşchiului îşi exercită contracţia =
presiunea sistolică din faza III (120 mmHg)

•uneori postsarcina se echivalează cu

rezistenţa în circulaţie
 Energia necesară pentru contracţia
inimii
•Rezultă din metabolismul oxidativ al
acizilor graşi şi mai puţin al glucozei sau
lactatului
•În timpul contracţiei muşchiului cardiac
cea mai mare parte din energie este
convertită în căldură şi doar 20-25% în
debit de lucru = eficienţa cardiacă

•În insuficienţa cardiacă eficienţa

cardiacă scade la 5-10%