CONCEPTUL

DE
CONTROL INTERN
MANAGERIAL
(CIM)
 CONTROLUL
• Etimologia cuvântului provine din expresia în limba
latină “contra rolus” = verificarea unui act duplicat
realizat după unul original.

• În literatura de specialitate există mai multe

accepțiuni:
- francofonă - controlul reprezintă o verificare, o
inspecție atentă a corectitudinii unui act;
- anglosaxonă - controlul este acțiunea de
supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare
minuțioasă pt a cunoaște sau a reglementa
funcționalitatea unui mecanism.
 Definiţia controlului
• O analiză permanentă sau periodică a unei
activități, a unei situații, pt a urmări evoluția ei și
pt a lua măsuri de îmbunătățire.
• Atribut al conducerii care asigură:
- cunoaşterea stării sistemului;
- evaluarea nivelului real al parametrilor
funcţionali în raport cu cel prevăzut;
- aprecierea sensului, amplorii şi consecinţelor
previzibile ale abaterilor.
• Permite luarea de măsuri corective în raport cu
situaţia reală.
 Tipuri de control
• Controlul preventiv
– Preîntâmpină abaterile prin anticiparea
problemelor care pot apărea şi înlăturarea
condiţiilor care le favorizează.
 Stabilirea unor reguli de comportament;
 Simularea;
 Evaluarea capacităţii profesionale.
• Controlul concomitent – efectuat pe
parcursul efectuării operațiunilor.
• Controlul ulterior, de feedback
– Feedback cu autocorecţie, ca un servo-mecanism;
– Feedback cu acţiune corectivă deliberată.
Diagrama generală a procesului de control
Stabilirea obiectivelor
controlului

Performanţă Măsurarea/evaluarea Performanţă

performanţelor
planificată realizată

Comparare

Măsuri corective

Revizuirea Creșterea
obiectivelor performanţei
 Cerinţele unui control eficient
• Un bun sistem informaţional: flux de informaţii
nedistorsionat şi fără întreruperi;
• Flexibilitate;
• Simplitate: să fie suficient de simplu pt a fi înţeles
şi acceptat, altfel generează rezistenţă;
• Eficienţă economică: să nu coste mai mult decât
valoarea efectelor pozitive pe care le antrenează;
• Oportunitate temporală: să ia la timpul potrivit
cunoştinţă de abateri, aî să se poată interveni;
• Accent pe excepţii.
 Conceptul de control
intern/managerial
• Legislaţia comunitară în domeniul controlului
intern este alcătuită, în mare parte, din principii
generale de bună practică, acceptate pe plan
internaţional şi în UE.
• Controlului intern i se asociază o accepţiune mai
largă - fiind privit ca o funcţie managerială şi nu
doar ca o operaţie de verificare.
• În Ro, necesitatea şi obligativitatea organizării
controlului intern în entităţile publice sunt
reglementate prin OG nr.119/1999 privind controlul
intern/managerial şi controlul financiar preventiv,
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare (vezi slide următor).
 CIM - Legislație în Ro
• Ordonanța Guvernului (OG) nr. 119/1999 privind
controlul intern/managerial şi controlul financiar
preventiv, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
• Ordinul Secretariatului General al Guvernului
(OSGG) nr. 400/2015 – pentru aprobarea Codului
controlului intern/managerial al entităţilor
publice;
• Legea nr. 672/2002 – privind auditul public
intern.
 Definiţii CI(1)
• INTOSAI – International Organization of Supreme Audit
Institutions (1953)
Controlul intern este un instrument managerial utilizat pt a furniza
o asigurare rezonabilă că obiectivele managementului sunt
indeplinite.

• COSO – Committee of Sponsoring Organizations of the

Treadway Commission (1992 – SUA)
Controlul intern este un proces implementat de managementul
entităţii publice, care intenţionează să furnizeze o asigurare
rezonabilă cu privire la atingerea obiectivelor, grupate în următoarele
categorii: eficacitatea şi eficienţa funcţionării; fiabilitatea informaţiilor
financiare; respectarea legilor şi a regulamentelor.

• COCO – The Canadian Institute of Chartered Accountants,

Criteria of Control Board (1995 – Canada)
Controlul intern este ansamblul elementelor unei organizaţii
(inclusiv resursele, sistemele, procesele, cultura, structura și sarcinile)
care îi ajută pe oameni să realizeze obiectivele entităţii publice,
grupate în trei categorii: eficacitatea şi eficienţa funcţionării; fiabilitatea
informaţiei interne şi externe; respectarea legilor, regulamentelor şi
politicilor interne.
 INTOSAI
Documentele care fac parte din Ghidul de bună
guvernanță, elaborat de Comitetul pentru
Standarde de Control Intern:

• INTOSAI GOV 9100 – Linii directoare privind Standardele de

Control Intern în Sectorul Public;
• INTOSAI GOV 9110 – Ghid pentru Raportarea cu privire la
Eficacitatea Controalelor Interne: Experiențele SAI-urilor în
Implementarea și Evaluarea Controalelor Interne;
• INTOSAI GOV 9120 – Control Intern – Obținerea unui
Fundament pentru Răspundere în cadrul Entităților Publice;
• INTOSAI GOV 9130 – Informații suplimentare privind
Gestionarea Riscului Entității;
• INTOSAI GOV 9140 – Independența Auditului Intern în
Sectorul Public;
• INTOSAI GOV 9150 – Coordonare și Cooperare între SAI-uri
și Auditorii Interni în Sectorul Public.
 MODELUL COSO (1)
• Comitetul Entităților Publice de Sponsorizare a
Comisiei Treadway – COSO, constituit în SUA la
inițiativa senatorului Treadway care, în 1985, a inițiat
o cercetare asupra controlului intern și a rolului său
în viața organizațiilor, instituind ”Comisia Treadway”
(cunoscută și sub denumirea de Comisia Națională
Împotriva Raportării Frauduloase).
• În urma recomandării Comisiei, s-a înființat
Comitetul de Sponsorizare a Organizațiilor care a
reunit profesioniști din reputate cabinete de audit
extern și din marile firme americane. Rezultatele
cercetărilor s-au concretizat în documentul
Controlul intern – un cadru integrat.
 MODELUL COSO (2)
Definiția controlului intern dată de COSO în 1992,
reflectă 4 principii fundamentale:
- controlul intern este un proces total, nu o
activitate suplimentară, un mijloc pt a atinge un
obiectiv și nu un scop în sine;
- controlul intern este efectuat de oameni
ceea ce îl face imperfect și el nu înseamnă numai
manuale de politici, formulare și documente, ci și
oamenii de la fiecare nivel al organizației;
- controlul intern poate să furnizeze o
asigurare rezonabilă managementului și Consiliului
de Administrație asupra faptului că obiectivele
organizației vor fi îndeplinite;
- controlul intern este angrenat în
îndeplinirea obiectivelor organizației.
 MODELUL COCO (1)
 Elaborat în 1995 de Institutul Canadian al
Contabililor Autorizați (CICA), fiind alcătuit din
următoarele elemente:
• scopul (să știi ce să faci);
• angajamentul, implicarea (să vrei să faci);
• capacitatea (să poți să faci);
• monitorizarea și învățarea (să te adaptezi
schimbărilor).
 Sarcinile îndeplinite de personal se bazează pe:
- înțelegerea scopului acestor sarcini (atribuții),
respectiv obiectivul care trebuie atins;
- capacitatea sa și competențele care îi revin;
- angajamentul de a-și realiza bine și la timp atribuțiile;
- monitorizarea performanțelor și supravegherea
mediului pt a învăța să se adapteze schimbărilor.
 MODELUL COCO (2)
Criteriile de control sunt grupate pe cele 4 elemente ale
modelului COCO:
- criteriile privind scopul contribuie la orientarea
organizației și se referă la: obiectivele acesteia, riscuri și
oportunități, politici, planificare și indicatori de performanță;
- criteriile privind angajamentul contribuie la afirmarea
identității și a valorilor entității și se referă la valorile etice,
integritate, politicile de resurse umane, răspunderile,
responsabilitățile și obligația de raportare;
- criteriile privind capacitatea contribuie la afirmarea
componenței entității și se referă la cunoștințe, competențe,
informații și procese de comunicare, coordonare, activități de
control;
- criteriile privind monitorizarea și învățarea contribuie
la afirmarea evoluției entității și se referă la: supravegherea
mediului intern și a celui extern, monitorizarea performanței,
revizuirea/ reevaluarea nevoilor de informaţii şi a sistemelor
conexe, procesul de monitorizare şi evaluarea eficacităţii
controlului.
 COSO vs COCO
Comparând cele două modele ale controlului
intern:
a) cf modelului COSO, controlul intern:
- este un proces implementat de toți
angajații unei entități;
- are un caracter relativ, oferă o
asigurare rezonabilă privind îndeplinirea obv.
b) cf modelului COCO, controlul intern:
- pune un accent mai mare pe
mijloacele implementate decât pe angajați;
- are un caracter relativ, nu dă o
asigurare absolută, considerând că ”ajută la
atingerea obiectivelor”.
 Definiţii CI(2)
• COMISIA EUROPEANĂ
Controlul intern reprezintă ansamblul politicilor
şi procedurilor concepute şi implementate de către
managementul şi personalul entităţii publice, în
vederea furnizării unei asigurări rezonabile pt:
 atingerea obiectivelor entității publice într-un mod
economic, eficient și eficace;
 respectarea regulilor externe și a politicilor și
regulilor managementului;
 protejarea bunurilor și a informațiilor;
 prevenirea și depistarea fraudelor și a greşelilor;
 calitatea documentelor de contabilitate și
producerea în timp util de informaţii de încredere,
referitoare la segmentul financiar și de
management.
 Definiţii CI(3)
• OSGG nr. 400/2015
Controlul intern/managerial reprezintă
ansamblul formelor de control exercitate la
nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern,
stabilite de conducere în concordanţă cu
obiectivele acesteia şi cu reglementările legale,
în vederea asigurării administrării fondurilor
publice în mod economic, eficient şi eficace;
acesta include, de asemenea, structurile
organizatorice, metodele şi procedurile.
Controlul intern în organizațiile din
sectorul public

Trebuie înțeles prin prisma caracteristicilor

specifice ale acestora:
- îndeplinirea obiectivelor sociale sau
politice;
- modul în care se utilizează fondurile
publice;
- importanța procesului bugetar;
- răspunderea managerilor din sectorul
public referitor la implementarea sistemului de
control intern.