PERITONITA ACUTA

Costisanu Angela-Liliana
AMG 3A – mai 2019
 Peritonita este o inflamație a peritoneului, o membrană subțire care acoperă peretele
abdominal și organele interne.
Există două tipuri majore de peritonită: primară și secundară. Cele două tipuri sunt determinate de
microorganisme diferite și au o evoluție clinică diferită.

Peritonita primară este declanșată de răspândirea unei infecții de la ganglionii limfatici în

sânge și peritoneu. Acest tip de peritonită este rară, mai puțin de 1% din toate cazurile. De obicei
aceasta este cauzată de o disfuncție a ficatului. Lichidul acumulat în abdomen determină crearea unui
mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

Peritonita secundară apare atunci când are mediul propice si infecția pătrunde din
peritoneu în tractul gastrointestinal sau biliar, condiții care permit bacteriilor, enzimelor sau bilei din
peritoneu să ajungă în tractul gastrointestinal sau biliar prin intermediul unei fisuri.
Aceste fisuri pot fi cauzate de pancreatita, o ruptura de apendice, ulcer gastric, boala Crohn.
Factori de risc includ ascita și dializa peritoneală.

Ambele cazuri de peritonita sunt foarte grave si pot pune in pericol viata bolnavului daca nu
sunt tratate rapid.
 Semnele și simptomele asociate peritonitei sunt umflare și sensibilitate la nivelul
abdomenului, însoțite de durere de intensitate variabilă, febră și scădere în greutate.
Netratată, peritonita poate dezvolta complicații ca șoc și sindromul de detresă respiratorie
acută. În acest caz, decesul survine în câteva zile.
Tratamentul include de obicei antibiotice, fluide intravenoase, analgezice și intervenție
chirurgicală. Alteori se recurge la intubație nazogastrică și transfuzie de sânge.
Studiile arată că aproximativ 20% din persoanele cu ciroză care sunt internate în spital au
peritonită.
Diagnosticul pozitiv se poate stabili prin anamneza care ne ofera: informatii asupra unei
suferinte ulceroase, biliare.
 Factori de risc
1) Peritonita primara:
- afectiunile hepatice
- acumularea de lichid in abdomen
- slabirea sistemului imunitar
- boala inflamatorie pelvina (BIP)
2) Posibilitatea dezvoltarii peritonitei secundare este marita atunci cand sunt prezenti urmatorii factori de
risc
- apendicita
- ulcerele gastrice
- ruptura sau rasucire de intestin
- pancreatita
- boli inflamatorii intestinale cum ar fi boala crohn sau colita ulcerativa
- un prejudiciu cauzat de o operatie
- dializa peritoneala
- traume.
 Semne si simptome functionale
a) Durerea: prezenta intotdeauna ca simptom major si relevant al suferintei, are:
- debut brusc- in perforatiile de organe
- debut insidious - in peritonitele primare si secundare
- caracter de lovitura de pumnal, de arsura intensa, progresiva, accentuata de mobilizare, de tuse;
- Intensitate - mare, in aria peritoneala cea mai inflamata (la locul de debut)
- violenta - uneori atroce, se exacerbeaza la miscarile peretelui abdominal, tuse, voma sau palpare
transparietoabdominala sau rectala.
- poate fi indicata de bolnav pe tot abdomenul; cand este indicata intr-un punct fix, cu varful degetului
“bolnavul arata si sediul perforatiei”.
b) Varsaturile – la debut reflexe, au la inceput un caracter alimentar, apoi bilios. Prezenta lor la debut nu este
obligatorie (nu trebuie asteptate pentru a confirma diagnosticul)
c) Tulburarile de tranzit intestinal – se asociaza de la inceput sau survin mai tarziu. Oprirea tranzitului intestinal
pentru gaze si materii fecale (ilens paralitic), semn de mare valoare, este mai putin intens in perioada de debut.
d)Febra – este prezenta de la debut, atunci cand cauza peritonitei este o inflamatie septica de organ (apendicita,
colecista acuta), cu valori de 38-39 grade Celsius.
- este progresiva in perforatii, urcand de la 37 la 39°C, cu subfebrilitati matinale si cresteri vesperale in peritonitele
localizate;
- in mod obisnuit este mai mare la tineri si mai redusa la copii si varstnici.
e) Frisonul - solemn in peritonitele primare
f) Sughitul – datorita iritatiei frenice, mai ales in abcesele subfrenice.
g) Hipotermia – se poate intalni in peritonitele supurative grave cu evolutie supraacuta si sac toxico-septic.Bolnavul
este palid, polipneic, transpirat, evita sa tuseasca.
 Complicații
Dacă peritonita nu este tratată la timp, aceasta se poate complica și pot apărea:
 abcesele peritoneale;
 obstrucția intestinală (prin bride – benzi fibroase cicatriceale);
 sindromul hepato-renal;
 șocul bacteriotoxic;
 encefalopatia hepatică (complicație a bolii hepatice).

Diagnostic:
Intrucat peritonita poate pune in pericol viata unei persoane, medicul va face un examen fizic pentru a
stabili daca bolnavul necesita interventie chirurgicala, pentru a trata problema de baza.

Pot fi efectuate si urmatoarele proceduri:

- analize de sange - pentru a se verifica daca exista bacterii in sange
- probe de lichid din abdomen - in scopul identificarii bacteriilor care cauzeaza infectia
- CT - pentru identificarea lichidului din abdomen sau daca este vreun organ infectat
- radiografie (raze X )- detecteaza prezenta aerului din stomac, fenomen care indica faptul ca un organ
este lezat sau perforat.
 Tratament
Peritonita acuta este o urgenta chirurgicala. Netratate 99% din cazuri au un prognostic nefast, letal.
Diagnosticul precis, interventia chirurgicala in primele 6 ore, mijloacele de reanimare si reechilibrare
moderne, schimba radical prognosticul.
Tratamentul in peritonita acuta trebuie sa fie: complex, precoce si sustinut.
Initial eforturile terapeutice si diagnostice trebuie sa fie concomitente.

Medicamente
Medicul va prescrie antibiotice care au rolul de a distruge bacteriile si pot preveni raspandirea infectiei.
Antibioticele prescrise depind de tipul de peritonita si de organismele care cauzeaza boala.
Nu se va incerca tratarea peritonitei cu suplimente naturiste sau de alt gen.

Alimentatia
Se vor evita produsele alimentare rafinate, cum ar fi painea alba, pastele si zaharul. In dieta va fi inclusa o
cantitate redusa de carne rosie si se va prefera mai degraba carnea slaba, alba, peste de apa rece, tofu
sau fasole. Se vor folosi uleiuri sanatoase pentru prepararea mancarurilor (ulei de masline sau ulei
vegetal). Se vor exclude cafeaua, tutunul si alcoolul. Pe zi se vor bea minim 6 pahare de apa .
 ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU PERITONITĂ ACUTĂ

1. C U L E G E R E A D A T E L O R :
Radu Mazare in varstă de 17 ani, sex masculin, domiciliat in Brașov, este adus la Spitalul de
Pediatrie Brașov cu Ambulanța, acuzand faptul că in mod brusc a apărut o durere violentă sub formă de
arsură cu localizare in epigastru şi deseori iradieri in spate. Bolnavul este cunoscut ca fumător şi a fost
internat in repetate randuri in spital, cu diagnosticul de ulcer gastroduodenal.
Bolnavul, pe langă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, el ia o poziţie
antologică, cu mainile in regiunea epigastrică. El prezinta un facies anxios, ochi incercănaţi, paloare,
transpiraţie, extremităţi reci. La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal in timpul
respiraţiei.
- La palpare: hiperestezia cutanată.
- La atingerea regiunii epigastrice semnul Blumberg este prezent (reprezinta aparitia unei dureri la
decompresiunea brusca a abdomenului la nivelul fosei iliace drepte (care se realizeaza prin apasarea
usoara si profunda a peretelui abdominal urmata de retragerea rapida a mainii examinatorului).
- La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului.
- Tuşeul rectal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas.
Bolnavul se internează pentru investigaţii şi tratament.
Antecedente:
Heredocolaterale nesemnificative: Personale
Bolnavul a mai fost internat acum 4 luni cu gastrită.
2. EVALUARE FINALĂ
Bolnavul s-a prezentat la serviciul de urgenţă pe data de 07 Februarie 2014 cu dureri violente in regiunea epigastrică
pentru investigaţii şi tratament. După efectuarea investigaţiilor impreună cu simptomele descrise se stabileşte
diagnosticul de peritonită cauzată de ulcer perforat.
 Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale, operaţia a evoluat in condiţii bune,
fără complicaţii. In timpul spitalizării el a primit:
- tratament medical (antibiotice, sedative)
- a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic regim alimentar pre şi post operator
- repaos la pat.
Supravegerea bolnavului în primele zile după intervenţie este foarte importanta:
In perioada postoperatorie, asistenta va supraveghea activitatea tuturor organelor şi aparatelor,
de multe ori bolnavul nefiind in stare să semnaleze singur modificările survenite in starea lui.
Bolnavul este externat pe data de 22 Februarie 2014 vindecat, cu următoarele recomandări:
- renunţarea la obiceiurile dăunătoare (Tutun)
- evitarea meselor in cantitate mare şi la intervale mari
- evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli, sosuri, cafea,
conserve)
- respectarea regimului alimentar
- consumul de mese in cantităţi mici şi dese (5-7 mese pe zi).
BIBLIOGRAFIE:

CORNELIU BORUNDEL: Manual de medicină internă pentru cadre medii, Bucureşti

https://ro.wikipedia.org/wiki/Peritonita

https://www.sfatulmedicului.ro/Peritonita